Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA "Al. I.

Cuza" IAŞI
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Învăţământ cu Frecvenţă Redusă
CENTRUL BOTOŞANI

MANAGEMENTUL CLASEI DE
ELEVI

Student:
Husac Vasile
Anul III,

Botoşani 2011
Semestrul II

1
TEMA 1
Analizați în ce măsură noile abordări ale managementului
instituțiilor școlare sunt prezente și în activitatea curentă din
unitatea școlară în care desfășurați activitatea.

Managementul este știința și arta de a pregăti resursele umane, de a


modela personalități în funcție de resursele umane, de a modela
personalități în funcție de scopurile individuale și dezideratele sociale, în
interiorul unei instituții num ită școală, alcătuită fundamental din triada
dascăl – elev - părinte.
Activitatea de management este foarte veche, apărând odată
cuformarea primelor colectivităţi umane. Ştiinţa managementului s-a
contura tmai târziu, în secolul al XX-lea, datorită complexităţii deosebite
a acestui domeniu ce a implicat îndelungate şi ample eforturi cu
caracter multidisciplinar.
România este una dintre primele ţări europene în care s-au depus
eforturi deosebite pentru constituirea, dezvoltarea şi proliferarea ştiinţei
managementului. Menţionăm în acest sens că, în 1907, la Ţesătoria
Românească de Bumbac a avut loc prima aplicare în Europa a
metodelor tayloriste de organizare, iar la 25 ianuarie 1916 Virgil
Madgearu a inaugurat la Academia de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale primul curs de conducere a întreprinderilor comerciale şi
industriale din estul Europei.
Managementul este o ştiinţă umanistă pentru că situează în centrul
investigaţiilor sale, omul , ca subiect şi ca obiect al managementului, prin
prisma obiectivelor ce-i revin, în strânsă interdependenţă cu
obiectivele,resursele şi mijloacele sistemului în care este integrat.
Schimbarea sistemului politic anterior anului 1989 a condus la
schimbări majore în toate celelalte sectoare ale vieţii sociale. Trecerea la
economia de piaţă, descentralizarea şi separarea puterilor în stat,
precum şi noile perspective care se înfăţişau sistemului de învăţământ,
au condus la o criză acută a acestuia, bazată pe inflexibilitatea
sistemului, pe imposibilitatea adaptării rapide la noile condiţii sociale, pe
vidul legislativ şi pe căderea accentuată a economiei româneşti. În afara
acestor aspecte de relaţie din cadrul sistemului social, în interiorul
sistemului se ridică alte obstacole importante care sunt în strânsă
legătură cu mentalitatea oamenilor. În aceste condiţii, reforma

2
învăţământului apare ca o utopie, ca o luptă surdă atât cu factorii externi,
cât şi cu cei interni.
Înţelegerea noilor mecanisme sociale de către personalul didactic
ar putea restabili un echilibru pierdut. Pregătirea managerială a
profesorilor, în contextul unei pieţe normale, aproape că nu există. O
parte dintre cadrele didactice, conştiente de drumul fără întoarcere, au
început să întreprindă eforturi pentru a se pregăti din punct de vedere
managerial. O altă parte a acţionat instinctual la noile condiţii obţinând
câteodată rezultate notabile. Ultima categorie (marea majoritate a
cadrelor din învăţământ) nu s-a implicat deloc continuând să aştepte
rezolvări miraculoase "de la centru". Această umbră a "socialismului
răsăritean", care a creat mentalitatea aşteptării continue ca "altcineva" să
rezolve problemele şi a redus scopul învăţământului la transmiterea de
informaţii este una dintre principalele cauze ale ritmului lent al reformei.
Efectele sunt astăzi vizibile. Găsim şcoli în care foarte multe dintre
problemele cu care se confruntă întreg sistemul aproape că nu există,
dar găsim şi şcoli în care acestea sunt exacerbate. Descentralizarea
sistemului de învăţământ din punct de vedere financiar este un
instrument deosebit de valoros pentru cei care ştiu cum să-l folosească.
De asemenea, atragerea de resurse extra bugetare este la fel de
posibilă.
Reforma educaţiei şi a învăţământului din România a fost (şi este)
marcată de două atitudini contrare:
• nevoia de schimbare, resimţită prin tendinţa de preluare a unor
modele externe
• experienţa naţională care priveşte continuarea procesului
educaţional cu negarea influenţelor externe.
Şcoala românească prezintă o serie de trăsături care reclamă
evident ideea de schimbare, de reformă, atât structurală cât şi
funcţională: centrarea pe rolul şi importanţa profesorului, excesiva
intelectualizare a şcolii, falsa imagine de şcoală elitistă, discriminarea
apărută în raport cu învăţământul special, excesiva teoretizare a
disciplinelor de studiu, volumul imens al conţinuturilor, lipsa evaluării
continue etc.
Toate aceste deficienţe ale şcolii româneşti pot fi ameliorate sau
înlăturate definitiv printr-un sistem coerent de inovaţii şi invenţii bazate
pe Legea Învăţământului.

3
În România ultimilor ani, reformă reală a învăţământului a fost
cerută i aşteptată continuu de către toţi actorii vieţii sociale

TEMA 2
Prezentați într-o formă detailată, strategia de luare a unei
decizii într-o clasă de elevi care se confruntă cu probleme de
comportament din partea unor elevi.

Cei mai mulţi copii cu probleme de învăţare şi de comportament


prezintă şi puncte fierbinţi la nivel social - relaţional. În universul vieţii lor
cotidiene, regulile comportamentale, modalităţile de definire ale
informaţiilor şi situaţiilor precum şi decodificarea modelelor, au o alta
semnificaţie statuată prin jocul regulilor şi al normelor stabilite de
comunitatea şcolară şi de educator.
Managementul clasei de elevi este provocat, pretenţiile pedagogice
trebuiesc mărturisite realist iar dezideratul integrării în Ştiinţele Generale
ale Educaţiei trebuie să fie redeschis. Astfel, pe bazele schimbate ale
cadrului acţional de astăzi nu vor mai fi posibile separaţiile între şcolile
de masa şi şcolile speciale, iar problematica integrării se va situa pe o
poziţie privilegiată la nivelul preocupărilor educaţiei.
Pentru managementul clasei este demnă de luat în seama
deschiderea către pedagogie şi către știinţele educaţiei. Sistemul
educațional croieşte drumul unei reale integrări în clasă. Ea pune
temelia unei punţi de legătură între cele două latifundii spirituale şi
ştiinţifice având ca rezultat un înalt nivel calitativ al instrucţiei şi
învăţământului cu acest specific. Managementul clasei are atunci
posibilitatea de a-şi îndeplini şi nobila misiune de a transcende graniţele
fizice şi spirituale dintre copii şi tinerii cu dificultăţi adaptative şi ceilalţi
copii din clasă/şcoală. Când integrarea va deveni regulă în orice caz
instrucţional nu va mai fi necesara decât o calificare superioară a
cadrului didactic.
Gradul cel mai mare de risc şi care implica consumuri de efort şi de
energie semnificative sunt abaterile comportamentale grave, printre care
am amintit violenta, manifestată în plan juridic sub forma delincvenței.
Abaterea comportamentală gravă poate fi definită ca o atitudine
antisocială care poate ajunge până la încălcarea regulilor şi a legilor de
drept, sancţionabilă, de cele mai multe ori pe cale judiciară.

4
Sunt deci, încălcate şi violate de către unii elevi, legile şi regulile de
conduita socială şi şcolară, de cele mai multe ori, în mod voluntar şi
conştient. Faptul acesta atrage după sine o intervenţie promptă atât a
factorilor educativi, dar de cele mai multe ori şi a celor de ordine publica.
Agresivitatea se manifestă față de:
- faţă de oameni şi animale;
- distrugerea proprietăţii private;
- violări / încălcări serioase de principii;
În cazul când se constată încălcări ale normelor de convețuire,
abaterile stăpânesc unii membrii ai colectivelor de elevi, este necesar
constituirea unei echipe care poate avea următoarea componență:
- cadrul didactic;

- unul dintre părinţi (sau amândoi în situaţiile în care


încrederea elevului în cei doi părinţi este difuza, incerta;

- consilierul şcolar;

- organele poliţieneşti (după caz);

- organele judiciare (după caz);

- factori de reeducare (după caz).

Echipa nu va avea în componenţa sa colegi de clasă fiind


recomandabilă o izolare şi o menajare a grupului clasă în faţă unei
situaţii cu un grad mare de risc şi de subiectivitate interpretativă.
Indiferent cât de bună este pregătirea managerială a cadrului didactic, o
intervenţie solitară a acestuia nu poate să fie creditată cu sorţi serioşi
de izbândă. Numai colaborarea şi demersurile de consiliere pot să
susţină un eventual parcurs acţional îndreptat către succesul
educaţional.