Sunteți pe pagina 1din 23

Lectia nr.

APITERAPIA
SAU TERAPIA PE CALEA MIERII SI A PRODUSELOR STUPULUI

MOTTO: "Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este
altceva decat o raza de caldura transformata odinioara si care acum, isi recapata forma
cea dintai... Ea tine loc de soare si flori pana cand fratele ei mai varstnic, soarele...
strecurandusi prin portile intredeschise primele mangaieri caldute, va trezi la viata
violetele si anemonele si va scoate din toropeala si lucratoarele (albinele) spunandu-le
ca ozonul a pus din nou stapanire pe lume si ca cercul neintrerupt ce leaga moartea de
viata a mai facut un ocol in jurul sau si iar a inviat."

MAURICE MAETERLINCK

Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor


naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si
prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza
din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni
au aparut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H.

In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000-2000 I.H., atat
mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o alta antica
civilizatie, la cea egipteana, inca din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina
reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca
mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in
Iliada si Odiseea, de mai multe ori.

Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de
matca, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in
vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc.

Astfel, mierea de salcam obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza


ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si
antidiareica; cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si uso
laxativa; mierea de rapita este indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase;
mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcam galben japonez este
antihemoragica, micsorand timpul de coagulare si regleaza menstruatia, influenteaza
de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si
afrodisiaca.

Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vaca, cu
50 de oua, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment
delicios si foarte util sanatatii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai,
lapte, alte bauturi, sub forma de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepara prajituri
perfect tolerabile, care, dupa opinia nutritionistilor, pot inlocui prajiturile obisnuite,
care sunt in general stimulatoare ale aciditatii.

Produse apicole

Daca in trecut, milenii de-a randul, mierea a fost folosita ca atare in terapeutica, astazi
stau la dispozitie in afara acesteia si alte produse apicole. Acestea pot fi impartite in
doua categorii:

1. Produse apicole naturale, directe (pentru a afla mai multe informatii da un click pe
legaturile urmatoare)

mierea
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/miere.htm

ceara
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/ceara.htm

propolisul
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/propolis.htm

polenul
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/polen.htm

laptisorul de matca

http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/laptisor_matca.htm

veninul de albine

http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/venin.htm

2. Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate.

hidromelul
otetul de miere

turtele si prajiturile din miere

cremele de ceara
preparatele cosmetice pe baza de produse apicole

diversele sortimente vitalizante alcatuite pe baza de produse apicole.

In domeniul sanatatii un rol deosebit il ocupa combinatiile de miere, polen si laptisor


de matca, dozate corespunzator. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si copilului, a
sanatatii adultului, in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului
digestiv si a ficatului, in afectiuni ale cailor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate.

Tratamente naturiste:

· PROPOLISUL: se ia 1 gr. pe zi, pânã la vindecare.

POLENUL: este indicat în nevroze, hepatite, ciroze, colite, ulcer. Se iau 2-4 lingurite
dimineata si la prânz, înainte de mese. Se consumã ca atare sau cu miere. Cura
dureazã o lunã, se face o pauzã de 3 luni, se repetã de 2-3 ori pe an.

· LÃPTISORUL DE MATCÃ: indicat în special bãrbatilor. Se ia 1 linguritã dimineata


pe nemîncate. Este indicat în bolile de nervi. Nu se foloseste în cancer, diabet,
dereglãri hormonale, la femei. O curã dureazã o lunã, se face pauzã 90 de zile, se
repetã de 2-3 ori pe an.

· PREPARATUL DIN ALOE, MIERE, PROPOLIS: 100 gr. miere, 20 gr. propolis dat
pe rãzãtoare, 750 gr. aloe (frunze date pe rãzãtoare), se tin la rece timp de 5 zile. Se ia
câte o linguritã dimineata si la prânz cu 2 ore înainte de masã, timp de 5 zile, apoi o
linguritã dimineata cu 2 ore înainte de masã timp de 3 sãptãmâni. Cura se poate repeta
dupã o pauzã de 7 zile. Se recomandã în gripã, viroze respiratorii, anorexie, cefalee,
faringo-amigdalitã, astm bronsic, reumatism, paralizii, infectii cronice ale pielii,
neurastenii, ulcer gastric, cancer, TBC pulmonar. Este contraindicat în sarcinã si
dereglãri hormonale.

· SIROP DE PROPOLIS: se fierbe 1 linguritã de propolis mãruntit în 250 ml. apã


pânã scade la jumãtate, se strecoarã, se îndulceste cu 2 linguri de miere. Se
administreazã zilnic 3 lingurite în crize de tuse.

Mierea - medicament/aliment

Pe lânga aportul energetic imediat datorat continutului de glucoza si fructoza, direct


asimilabile, ceea ce o recomanda în toate actiunile ce necesita efort fizic si intelectual
intens, mierea de albine are si însusiri terapeutice prin continutul în enzime, vitamine,
saruri, minerale si acizi organici.
Mierea este indicata în:
1) Afectiuni ale aparatului digestiv : - ulcere gastro-duodenale
- gastrite hiperacide
- constipatii
Se recomanda doze de 150g/zi în trei reprize cu doua ore înainte de masa , însotite de
ceaiuri usor caldute, în nici un caz reci.
2) Afectiuni hepato-biliare, atât în hepatita toxica, cât si în cea infectioasa; gratie
actiunii bactericide si continutului în glucide, mierea amelioreaza functiile hepato-
celulare si mareste rezistenta organismului. Mierea se administreaza ca atare sau
asociata cu ceaiurile indicate în aceste afectiuni.
3) Afectiuni cardio-vasculare
Mierea are o actiune favorabila asupra muschiului cardiac si a circulatiei coronariene
si periferice prin prezenta acetil colinei(în special în mierea de floarea soarelui) dar si
prin continutul bogat în vitamine si glucide si nul în clorura de sodiu.
Datorita îmbunatatirii circulatiei periferice, mierea favorizeaza activitatile intelectuale
si atenueaza efectele îmbatrânirii.
4) Afectiuni ale aparatului respirator, laringite, bronsite, datorita actiunii
antimicrobiene si antiinflamatorii a mierii; se administreaza ca atare sau cu lapte
caldut.
5) Afectiuni ale pielii, rani, eczeme, furunculoze, datorita actiunii antimicotice si
antimicrobiene; se foloseste prin aplicarea directa pe suprafata ranii; dar mierea este si
o hrana pretioasa pentru piele, astfel ca, sub actiunea ei, pielea devine moale si
elastica; se poate folosi ca atare, sau în amestec cu albus de ou sau glicerina.
6) Afectiuni ale sistemului nervos, neuroastenii. Mierea hraneste si fortifica celulele
nervoase(prin continutul în glucoza si fructoza), iar prezenta vitaminelor si a sarurilor
minerale ajuta la întretinerea echilibrului ionilor în organism si, ca urmare,
nervozitatea scade, somnul devine mai linistit, apare senzatia de vigoare.
Dar, atentie, toate proprietatile terapeutice sunt diminuate de timp, iar prin încalzire
componentele active, de valoare îsi înceteaza activitatea, mierea transformându-se
într-un simplu depozit de zaharuri si saruri minerale cu valoare redusa, de fapt un
aliment dulce fara a mai fi si un medicament pretios.

Sfaturi pentru cumparatori

Mierea naturala, cristalizata, are cristale fine care se "topesc" repede în gura, pe când
mierea falsificata cu zahar are cristale grosolane care se dizolva mai lent.
Mierea falsificata cu zaharina are gust dulce pronuntat, aproape lesinator.
Mierea naturala contine întotdeauna în suspensie particule solide sau materii
coloidale, astfel încât, pusa într-un vas transparent are aspect usor tulbure.
Daca gustul mierii este usor caramelizat, se poate deduce ca aceasta a fost încalzita
direct pe flacara pentru a fi fluidizata sau amestecata cu zahar ars.
Daca mierea nu are aroma se poate presupune sau ca a fost supraîncalzita în scopul
fluidizarii, sau provine din zahar prelucrat de albine sau este foarte veche. În toate
cazurile este fara valoare terapeutica.
Mierea provenita de la albinele hranite cu zahar sau cea falsificata cu glucoza
industriala este mai putin dulce decât mierea florala, iar în cazul falsificarii cu
zaharina în amestec cu glicerina, desi dulce, are reactie alcalina.
Mierea veche, ca si mierea falsificata cu zahar invertit artificial are aciditate mai mare
decât cea normala, în timp ce mierea falsificata cu zahar neinvertit are un indice de
aciditate foarte scazut.Mierea încalzita agresiv îsi mareste aciditatea datorita
descompunerii fructozei în acid formic.

Ce este mierea de albine?

În procesul de fotosinteza plantele transforma CO2 si H2O, în prezenta unor enzime,


în substante organice, printre care si unele cu formula Cn(H2O)n numite hidrati de
carbon, care apar în diferite proportii în aproape toate partile componente ale
plantelor, inclusiv în nectarul florilor. Unele din aceste substante au gust dulce si
mirosuri delicate, astfel încât sunt agreate si cautate de catre albine. Acestea le
recolteaza si le transporta în stup, unde le prelucreaza în amestecuri necesare
metabolismului lor. În timpul prelucrarii mierea(caci acesta este amestecul rezultat
prin prelucrarea nectarului de catre albine), capata unele caracteristici noi pentru a
putea fi depozitata timp mai îndelungat, iar la nevoie sa constituie medicamentul
familiei de albine. Calitatile nutritive ale mierii sunt date de de compozitia nectarului
dupa tipul de floare, dar calitatile terapeutice sunt date în mare parte de prelucrarea
nectarului în gusa albinelor. În urma prelucrarii are loc o îmbogatire a nectarului în
enzime,acizi organici,acetil colina si se transforma oligozaharidele, chiar si
polizaharidele în compusi mai simpli, preponderent fructoza si glucoza.

Glucoza si fructoza intervin direct în metabolismul uman, ele asigurând energia


necesara organismului si favorizând formarea si hranirea celulelor nervoase;este
cunoscuta nevoia de "dulce" la copii si, mai ales, în perioadele de efort intelectual.
Mierea cu un continut mai mare de fructoza se mentine în stare fluida mai multa
vreme, pe când mierea în care predomina glucoza cristalizeaza foarte repede,uneori la
doar câteva saptamâni de la recoltare. Cristalizarea mierii este un proces cât se poate
de natural, favorizat de pastrarea mierii într-un anumit interval de temperatura, dar si
de prezenta în miere a polenului. Prezenta în miere a polenului îi mareste acesteia
calitatile,fiind un avantaj care nu trebuie neglijat; în mierea cristalizata se conserva
toate proprietatile nutritive,dietetice si curative ale acesteia. Enzimele sunt substante
organice complexe de natura proteica, cu rol major în dirijarea si favorizarea
proceselor metabolice la toate organismele vii. Ele au o mare specificitate, prezenta
lor determinând transformarea diverselor substante în produsi unitari(care pot fi
asimilati), fara reactii colaterale care ar duce la obtinerea unor produsi secundari, ca în
cazul sintezelor industriale. Prezenta enzimelor în miere este o masua a calitatii
acesteia, în timp ce lipsa lor indica degradarea sau falsificarea mierii. Cu timpul
enzimele se inactiveaza, iar, prin încalzire la peste 50oC, calitatea lor dispare
ireversibil. De aceea trebuie consumata în scopuri terapeutice mierea din ultimul an
de productie si care nu a fost încalzita în scopul fluidizarii la mai mult de 45oC.

Cum metabolismul uman are la baza degradarea enzimatica a hranei pâna la compusi
foarte simpli(din care unii, în prezenta oxigenului se transforma în CO2 , H2O si
energie), în absenta enzimelor hrana nu poate fi digerata si devine chiar un balast. Pe
lânga aceste componente ale mierii, albinele îmbogatesc nectarul florilor în compusi
ca acizi organici, vitamine, acetil colina, s.a. care asigura atât o conservare a
produsului( pentru ca acesta sa nu poata fi atacat de bacterii si mucegaiuri ce apar în
timpul iernarii) cât si distrugerea florii microbiene în timpul hranirii de peste iarna. De
exemplu s-a semnalat prezenta acidului gluconic, conservant si bactericid, a acidului
formic,dezinfectant si bactericid, sau a inhibinei,o enzima foarte pretioasa, cu rol
bactericid, care mareste determinant calitatea mierii; alte componente determina o
atenuare a efectelor îmbatrânirii(acetil colina combate scleroderma) si asigura
supravietuirea familiei de albine peste iarna;albinele care se hranesc cu miere traiesc
6-7 luni, pe când suratele lor care se hranesc cu nectar în timpul verii traiesc doar 40-
45 zile.

Terapia cu venin de albine

Apiterapia, utilizarea in medicina a produselor obtinute de la albine, a fost


practicata inca din cele mai vechi timpuri. In epoca moderna, veninul albinelor a
inceput sa fie folosit in tratarea artritei si a altor inflamatii si boli degenerative.

Literatura stiintifica de specialitate contine numeroase articole legate de studiile


clinice realizate in diferite tari, iar armata SUA si-a extins cercetarile asupra
componentilor chimici care se gasesc in acest venin.

Veninul este bogat in substante active

Veninul albinelor producatoare de miere contine cel putin 18 substante active.


Melitina, cea mai importanta substanta, este unul dintre cei mai puternici agenti
antiinflamatori cunoscuti (de 100 de ori mai puternic decit hidrocortizonul).
Adolapinul este un alt antiinflamator puternic care inhiba ciclooxigenasele, avind si
un rol analgezic. Alte substante sint, de asemenea, implicate in raspunsul inflamator al
veninului, prin slabirea tesuturilor si facilitarea curgerii altor agenti.

Cind sa se utilizeze aceasta terapie

Terapia cu veninul de albine poate fi folositoare intr-o mare varietate de situatii.


Charles Mraz, un apicultor din Middlebury, Vermont, a popularizat acest tip de
terapie pe la sfirsitul anilor ’60, spunind ca este bine sa fie incercat si acest tip de
terapie in oricare situatie clinica unde nici un alt tratament nu a dat rezultate.

Oricum, iata patru dintre situatiile in care veninul este cel mai folosit in tratamente.

Artrita si alte inflamatii sistemice

Terapia cu venin de albine poate fi folositoare atit in cazurile reumatoide, cit si in cele
osteoartritice, ajutind la scaderea durerilor si a umflaturilor. In cazul artritei
reumatoide, nodulii reumatoizi se pot reduce ca marime. Maladiile altor tesuturi de
legatura, cum este scleroderma, pot fi tratate si ele in acest fel. Chiar si inflamatiile
sistemice ale articulatiilor, cum sint colitele ulceroase sau chiar astmul, isi pot gasi
rezolvarea cu veninul de albine. In acest caz, veninul permite stimularea
hipotalamusului si a glandei pituitare, ceea ce poate duce la rezolvarea problemelor.

Leziuni acute si cronice

Inflamarea tendoanelor si ranile care apar in alte zone raspund foarte bine la terapia cu
venin de albine. In acest caz, efectul este probabil unul antiinflamator, la nivel local,
implicind necesitatea unui raspuns al celulelor, la nivel imunitar, la actiunea
proteinelor straine. Durerile cronice de spate si git pot raspunde foarte bine la acest tip
de tratament.

Ranile si cicatricele

Ranile si tesuturile cu cicatrice sint inmuiate de substantele din venin, se pot netezi si
pot recapata culoarea. Ranile tesuturilor interne, aparute ca urmare a unor interventii
chirurgicale, se pot vindeca prin tratamentul zonei de la suprafata corpului.

Scleroza multipla poate fi tratata cu venin de albine

Utilizarea veninului albinelor in aceste cazuri este insuficient cunoscuta si necesita


inca studii viitoare. Specialistii americani in imunologie studiaza efectele extrasului
de venin de albine pe pacientii care sufera de scleroze multiple. Sute de persoane care
sufera de aceasta boala sint totusi in cautarea unui terapeut specialist in veninul de
albine. Tratamentul este de lunga durata si destul de siciitor, dar de obicei, in urma lui
se poate constata o crestere a stabilitatii, scaderea oboselii si a convulsiilor.

Modul de utilizare a veninului

Terapia cu veninul albinelor poate fi realizata cu ajutorul unui apicultor, de un alt


pacient sau de rudele celui bolnav, cu conditia sa fie invatat sa umble cu albinele.

O albina este luata din stup sau dintr-un borcan, cu ajutorul unei pensete, pusa pe zona
cu probleme a corpului unde ea va intepa.

Numarul, locul si frecventa intepaturilor depind de pacient si de necazurile cu care se


confrunta el. O simpla tendonita necesita doar citeva intepaturi, poate doua-trei pe
sedinta, timp de doua-cinci sedinte. Pentru o boala cronica, cum este artrita, sint
necesare doua-trei sedinte pe saptamina, cu mai multe intepaturi la o sendinta, timp de
una-trei luni.

Scleroza multipla raspunde destul de greu la tratament, uneori poate dura luni de zile
pina cind pacientii sa se simta mai plini de energie. In aceste cazuri se recomanda un
tratament de doua-trei ori pe saptamina timp de sase luni pina la primele rezultate, dar
exista cazuri in care organismul a raspuns si mai repede.

Medicii folosesc injectiile cu venin

Exista medici care utilizeaza in practica lor terapia bazata pe veninul albinelor. Ei
folosesc veninul colectat in fiole sterilizate pe care apoi il injecteaza sub piele, uneori
in amestec cu un anestezic local.

Unii spun insa ca utilizind acest mod de colectare a veninului se pierde din puterea
lui, dar in multe situatii este mult mai accesibil si mai usor asa, decit sa apelezi la un
apicultor sau sa ai de-a face direct cu albinele.

Efectele secundare care pot sa apara in urma terapiei cu venin de albine sint in general
limitate la inflamarea si durerea binecunoscute in astfel de cazuri.

Exista insa riscul sa apara o reactie alergica la acest venin si este bine ca intotdeauna
sa faceti inainte de tratament un test.

Polenul – un superaliment natural

Ca toate celelalte produse apicole, polenul exista de cind albina a aparut pe


pamint, adica in urma cu 50-60 de milioane de ani, in timpul primei perioade
tertiare, marcata de diversificarea mamiferelor si debutul formarii Muntilor
Alpi.

Dar in vreme ce mierea contribuie la hrana omului din cele mai vechi timpuri,
iar utilizarea produselor pe baza de ceara si propolis dateaza de citeva mii de
ani, polenul a ramas necunoscut, relativ recent, adica in ultimele decenii, fiind
utilizat pe plan alimentar si medicinal.

Ce este polenul

Cuvintul polen provine din grecescul pale, care desemna faina si praful polinic. Din
aceeasi radacina s-a format cuvintul polinologie, care corespunde studiului stiintific al
polenului.

Polenul inglobeaza o multitudine de corpusculi microscopici, continuti in sacii


polinici ai florilor, acesti graunti minusculi constituind elementele de reproducere ale
acestora. Un graunte de polen are forma sferica sau ovoida si marimea situata in jurul
a 20-40 de microni.

Exista mii de varietati de polen. Fiecare specie de plante cu flori produce un sortiment
– veritabila amprenta digitala a plantei in cauza – ale carui caracteristici permit
identificarea exacta la microscop.

Recoltarea polenului

Recoltarea polenului de catre om direct de pe plante intimpina mari dificultati usor de


inteles. In schimb, albina care polenizeaza florile il recolteaza natural cu ajutorul
picioarelor posterioare, perfect adaptate pentru a culege aceasta pudra fina, pe care o
transforma in doi mici bulgari pe care ii aduce la stup.

Astfel, in fiecare zi, milioane de muncitoare inaripate recolteaza pentru noi polenul
florilor sub forma acestor bulgarasi de culori variate, de la alb la negru in functie de
spatiul botanic polenizat, culorile cele mai intilnite fiind galben, oranj si maro deschis.

Apicultorii polenicultori au astfel posibilitatea sa obtina (nu trebuie sa preleveze mai


mult de 10 la suta din recolta albinelor pentru a nu pune in pericol viata stupului) circa
3 kilograme de polen pe stup si pe an, recolta care se intinde de la sfirsitul iernii pina
la inceputul toamnei, in functie de perioada de inflorire a fiecarei specii vegetale
polenizata de albine.

Compozitia analitica a polenului

Pe parcursul ultimelor decenii, tehnicile stiintifice moderne de analiza au permis


formarea unei idei precise asupra compozitiei calitative si cantitative a diferitelor
sortimente de polen aduse de albine la stup, avind in vedere ca exista diferente
cantitative importante in functie de originea sa botanica. Pentru moment se utilizeaza
in apiterapie numai polenul mixt, care cuprinde mai multe specii florale (este
imposibil sa ceri albinelor sa recolteze polenul unei anumite specii florale!). De aceea,
specialistii dau numai compozitia calitativa obisnuita, constanta si cunoscuta a
polenului mixt. Cifrele au rezultat din recentele investigatii analitice realizate de
cercetatori.

Polenul contine:
- apa – 10-15 la suta in cazul polenului proaspat si 4 la suta in cazul polenului uscat;

- glucide (zahar) – 35 la suta;

- lipide (grasimi) – 5 la suta;

- protide (substante azotate) – 20 la suta din care o mare parte este formata de
aminoacizi liberi si combinati. Dintre acestia cei mai importanti sint in numar de opt
si sint indispensabili vietii, deoarece organismul uman nu poate sa ii sintetizeze singur
si atunci trebuie sa se regaseasca zilnic in alimentatia noastra. Bogatia in aminoacizi
esentiali confera polenului un atu major;

- vitamine – majoritatea, dar in special exista din abundenta vitaminele din grupa B, si
anume: B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3 (vitamina PP), B5 (acid pantotenic), B6
(piridoxina), B7 (mezoinozitol), B8 (biotina), B9 (acid folic), B12 (cianocobolamina),
de asemenea polenul mai contine provitamina A sau caroten, vitamina C, vitamina D
si vitamina E;

- substante minerale (oligoelemente) – calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, siliciu


etc.;

- enzime – amilaze, fosfati etc.;

- substante antibiotice – active pentru tulpini de colibacili si salmonela;

- substante care sporesc rezistenta capilara, o substanta acceleratoare a cresterii;

- alte substante care nu se cunosc, dar care pot avea o mare importanta, cercetarile
avansate rezervindu-ne anumite surprize in viitor.

Rezumind toate acestea, observam ca polenul reuneste majoritatea elementelor


indispensabile vietii. Polenul actioneaza in sinergie naturala printr-o miraculoasa
sinteza care ar fi absolut imposibil de reprodus artificial in laboratoare. Aceasta
bogatie transforma acest aliment complet si natural intr-unul dintre cele mai minunate
suplimente alimentare pe care ne-am dori sa-l gasim.

Conservarea polenului

Inca de la recoltare, bulgarasii de polen sint uscati rapid cu ajutorul unui curent de aer
cald si uscat care traverseaza sertarele unde sint depozitati. Aceasta operatiune se
desfasoara zilnic, dureaza mai multe ore, uscarea se face la o temperatura de 40 de
grade Celsius, pina cind bulgarasii nu se mai lipesc intre ei. Dupa uscare se efectueaza
sortarea (manual cu pensete sau cu ajutorul unor aparate sofisticate). La final,
depozitarea se face in recipiente etansate, pentru evitarea patrunderii umiditatii. La
rindul lor, recipientele vor fi plasate, cu precautii suplimentare, intr-un loc uscat si
racoros.

Care sint proprietatile polenului

Pina la momentul actual se cunoaste ca polenul poseda actiuni care se manifesta in


special asupra:

- Aparatului digestiv, prin cresterea poftei de mincare si luarea in greutate in caz de


slabire excesiva; ajuta la reglarea unor tulburari functionale precum constipatia.

- Sistemului neuro-psihic, prin stimularea bunei dispozitii si efectului euforizant,


insotite de marirea capacitatilor intelectuale.

- Metabolismului general, prin efecte reglatoare ce intervin pe planul dezvoltarii


generale a individului si in sfera prevenirii imbatrinirii organice.

De asemenea, datorita compozitiei sale, polenul are diverse actiuni farmaceutice


studiate in laborator pe animale si efecte constatate in cadrul experimentelor clinice
riguroase atit la copii, cit si la adulti. Aceste actiuni benefice studiate sint:

- producerea in organism a numeroase elemente vitale susceptibile ca lipsesc;

- contributia la ameliorarea a numeroase functii organice care au devenit ineficiente


sau la reglarea unora care au fost perturbate;

- favorizarea sau restabilirea armonioasa a metabolismelor dereglate;

- stimularea si cresterea pe plan global a energiei vitale.

Proprietatile generale ale polenului

Polenul este un tonifiant si un stimulator generator de buna dispozitie si are efect


euforizant.

Polenul este un produs de reechilibrare functionala, actionind in maniera naturala si


psihologica.

Polenul este un produs detoxifisant general al intregului organism.

Cind se foloseste polenul

Actiunile benefice mentionate mai sus transforma polenul intr-un extraordinar produs
alimentar natural care poate interveni eficace asupra sanatatii fiecaruia, fie pentru
mentinerea acesteia la cel mai bun nivel de eficienta, fie pentru intarirea ei daca este
deficienta, fie pentru recuperarea sanatatii.

Chiar daca toate indicatiile enumerate sint reale, aceasta nu inseamna ca doar polenul
este intotdeauna capabil sa rezolve singur tulburarea patologica sau afectiunea
respectiva in totalitate. Polenul nu este nici un produs miraculos, nici un panaceu
universal, ci doar un excelent supliment alimentar cu rolul de a va ajuta sa va simtiti
bine sau mai bine. Exista indicatii majore in care doar polenul, in general, da rezultate
excelente si exista indicatii importante pentru care polenul prezinta efecte pozitive in
completare cu un tratament specific, adaptat tulburarii sau bolii respective.

Cum ajuta polenul o persoana sanatoasa

Polenul este luat in scopul de a diminua eventualele insuficiente in saruri minerale si


oligoelemente, in vitamine, aminoacizi etc., cauzate de actuala alimentatia precara si
mai ales cu ocazia unor perioade psihologice deosebite, precum sarcina, alaptarea,
cresterea sau imbatrinirea.

Pentru a obtine un mai bun randament psihic si fizic in cadrul activitatilor normale
este bine sa luati polen. De asemenea, pentru obtinerea unei mai mari rezistente la
oboseala in momentele cu activitati mai intense (de exemplu, sportivii care doresc sa
obtina performante mai bune sau elevii, studentii care sint in perioada pregatirii
examenelor, deoarece polenul confera o mai mare usurinta la invatare si memorizare).

In lupta organismului impotriva agresiunilor fizice (microbiene) si psihice (stres)


polenul ajuta la intarirea individului. Pentru copii si adolescenti este indicat polenul,
deoarece favorizeaza cresterea armonioasa. Pentru persoanele mai in virsta, polenul
frineaza efectele imbatrinirii, in general, a pielii, parului si unghiilor, in special.

Asadar, polenul se adreseaza tuturor persoanelor sanatoase care vor sa-si pastreze cea
mai buna forma si sa intirzie la maximum imbatrinirea biologica, adica cei care doresc
sa-si conserve sau sa-si sporeasca vitalitatea si pofta de viata.

Indicatiile polenului pentru persoanele bolnave

Observind originea si gravitatea tulburarii sau afectiunii respective, polenul trebuie sa


fie administrat singur sau asociat altor medicatii indispensabile.

Indicatii generale:

- oboseala (astenie) in toate stadiile si originile diverse: pe parcursul bolii sau


postoperatoriu, convalescenta medicala sau chirurgicala, surmenaj si stari de epuizare
fizica, psihica si intelectuala, astenia cronica a batrinilor;
- pierderea poftei de mincare (anorexie) de origine fiziologica, precum si slabirea
excesiva si starea de slabiciune;

- intirzierea cresterii organismului;

- persoane cu deficiente constitutionale;

- senilitate sau imbatrinirea prematura si anormala exagerata.

Indicatii speciale:

- sfera cardiovasculara: ateroscleroza impreuna cu consecintele sale (hipertensiunea


arteriala, fragilitatea vasculara si capilara);

- sfera digestiva: constipatia pentru care polenul are rezultate remarcabile,


enterocolitele si colitele diverse;

- sfera genito-urinara: colibacilozele, toate tulburarile de prostata, diferite forme de


astenie sexuala;

- sfera neuro-psihica: neurastenia (stare in care oboseala nevrotica este predominanta),


starea depresiva minora (polen asociat cu tratament pe baza de plante stimulatoare si
reglatoare – ginseng);

- sfera dermatologica: unghii fragile si casante, caderea anormala sau prematura a


parului, piele sensibila, anumite dermatoze;

- sfera oculara: oboseala vederii.

Dupa parcurgerea acestei liste de indicatii puteti constata ca polenul poate ameliora
sau schimba major viata multor oameni.

Formele de prezentare a polenului

In circuitul comercial, polenul florilor este propus sub diverse forme de prezentare,
care se disting in doua mari categorii: in prima polenul este prezentat ca unica
substanta, iar in a doua el este asociat altor produse terapeutice naturale care vin sa
completeze actiunea lui.

Polenul – singura substanta activa:

- polenul ca bulgaras natural este prezentat in recipiente din plastic sau sticla, in
cantitate de 250-500 de grame. Se gaseste la Plafar sau direct la apicultori.
- polenul sub forma de pudra este comercializat in pliculete sau in capsule care trebuie
pastrate intr-un loc uscat si racoros. Aceasta forma poate conveni persoanelor care nu
suporta mirosul sau gustul bulgarilor.

- polenul sub forma de extract purificat care se obtine in diverse laboratoare


farmaceutice si care se gaseste in farmacii.

Polenul – asociat cu alte produse:

Exista sub diverse forme in care sint combinate si alte produse dietetice (miere,
laptisor de matca, propolis, argila etc.). Procentul este variabil in functie de
specialitate, de aceea trebuie intotdeauna sa verificati daca doza mentionata este
suficienta pentru ca efectul polenului sa fie eficient.

Dupa cum observati oferta este suficient de bogata pentru ca sa nu aveti nici o
greutate in a alege forma care corespunde cel mai bine nevoilor si gusturilor
dumneavoastra.

In ce cantitate se ia polenul

Specialistii au ajuns la concluzia ca administrarea polenului se face dupa anumite


reguli care tin seama daca este luat de un copil sau de un adult, daca este luat intr-o
forma sau alta.

Polenul in bulgarasi naturali – dozele medii zilnice sint urmatoarele:

Pentru adulti: 15-20 de grame (cura de intretinere); 30-40 de grame (doza de


tratament sau de atac).

Pentru copii: 4-8 grame (virsta: 3-6 ani); 8-12 grame (virsta: 6-12 ani); 12-15 grame
(virsta: 12-16 ani).

Trebuie sa stiti ca dozele nu trebuie sa fie cintarite cu maxima exactitate, polenul


nefiind un medicament, ci un produs alimentar cu insusirea de a nu fi vatamator. De
exemplu, daca masurati dozele cu o lingurita de cafea, cantitatea rasa este de
aproximativ 4 grame, iar o lingura mare rasa inseamna aproximativ 12 grame.

Polenul sub forma de extract sau cel asociat altor substante dietetice trebuie luat dupa
indicatiile pentru adulti si copii mentionate de laboratoare pe prospect.

Cea mai buna modalitate de a lua polen

Pentru ca gustul polenului de pai uscat nu place oricui, este bine (mai ales daca
trebuie luat de copii) sa fie incorporat in suc de fructe sau lapte indulcit cu miere. De
asemenea, granulele de polen pot fi amestecate cu miere, dulceata sau iaurt. Sint
posibile diverse combinatii si nu veti avea dificultati pentru a o gasi pe cea care
corespunde cel mai bine gusturilor dumneavoastra. Daca gustul polenului nu va
deranjeaza, puteti mesteca granulele inghitind totul cu putina apa. Pe de alta parte,
daca le spunem copiilor ca granulele de polen sint bomboane, acestora le va face
placere sa le ia asa cum sint.

Personal, va sfatuiesc sa amestecati doza corespunzatoare intr-un pahar de suc


proaspat de portocale, lasati citeva minute sa se incorporeze, apoi amestecati pina
obtineti buna omogenizare a continutului. Acest preparat este foarte bun si placut la
gust atunci cind il beti.

Atentie, nu fierbeti niciodata polenul, caci veti distruge esentialul acestui produs activ.
In schimb, puteti sa-l adaugati intr-un aliment caldut (sub 40 de grace Celsius), ca
laptele sau supa.

Cind sa luati polenul

Cel mai simplu ar fi sa luati polenul la micul dejun, dar puteti hotari acest lucru in
functie de cum va convine mai bine in orice alt moment al zilei. Micul dejun este mai
potrivit pentru ca este mai usor sa-ti formezi deprinderea de a bea un pahar cu suc de
portocale sau cu lapte aditionat cu polen dimineata, cind este singura masa pe care
zilnic o serviti cu siguranta acasa. Acest fapt este extrem de important pentru
asigurarea regularitatii dozelor, ceea ce constituie un factor esential al eficacitatii
tratamentului.

Durata unei cure cu polen

Perioada de cura este variabila in functie de caz, dar nu ar fi mai putin de 45 de zile
pentru a obtine un rezultat valabil. In general, curele se prescriu pentru 3 luni,
reinnoite de 2 ori pe an, de preferinta cu ocazia marilor schimbari de anotimpuri
(primavara si toamna). Pe parcursul acestor perioade, organismul se dovedeste mai
fragil.

Cea mai buna schema de cura pentru un adult sanatos, cu greutate normala, care
doreste sa-si mentina cea mai buna forma, cuprinde o doza zilnica de 15-20 de grame,
in fiecare dimineata, preparat dupa reteta de mai sus, de doua ori pe an incepind cu 1
februarie pina la 30 aprilie, apoi urmeaza o pauza pina la 1 august, cind se reia cura
pina la 31 octombrie.

Nu uitati ca polenul actioneaza in profunzime foarte progresiv si ca deseori este


nevoie de 2-3 saptamini pentru a incepe sa resimtiti efectele sale. Dar in acelasi mod,
efectele binefacatoare ale unei cure se prelungesc mai multe saptamini dupa
terminarea acesteia.

Cine poate sa ia polen

Specialistii spun ca polenul este un produs natural care nu creeaza dependenta, de o


inocuitate absoluta (nu are insusiri vatamatoare), fara incompatibilitati cu alte produse
terapeutice, fara contraindicatii, fara efecte secundare, daca se respecta intocmai
dozele recomandate. Singurele fenomene constatate, uneori, constau in senzatie de
greata la unele persoane sensibile la mirosul polenului, unele rare tulburari intestinale
de tip diareic, dar care dispar in general daca se micsoreaza doza.

Trebuie mentionat ca polenul recoltat de albine nu are nici o legatura cu polenul


transportat de vint care sta la originea manifestarilor alergice respiratorii. Polenul
recoltat de albine poate fi luat fara nici o problema de catre persoanele care sufera de
astm sau alte alergii.

Polenul poate fi luat si in timpul sarcinii fara nici un inconvenient, ba dimpotriva.


Poate fi luat si de persoanele supraponderale, deoarece daca polenul reda pofta de
mincare celor care au pierdut-o, in schimb nu determina aparitia unui apetit exagerat
provocind ingrasarea. Chiar este recomandat persoanelor care vor sa slabeasca si tin
un regim hipocaloric, pentru ca polenul ajuta la suportarea mai buna din punct de
vedere psihologic a regimului alimentar. Dezechilibrul regimului hipocaloric este
restabilit de elementele esentiale biologice ale polenului.

Unde se comercializeaza polenul

Polenul este un produs usor de gasit pe piata, iar pretul sau este convenabil in raport
cu beneficiile pe care le aveti consumindu-l. Cele mai multe forme de comercializare
ale polenului se gasesc la apicultorii producatori, la farmacii sau Plafar. Asadar nu ar
trebui sa intimpinati greutati in achizitionarea acestui extraordinar produs natural, care
constiuie principalul aliment al albinelor (mierea ocupa pozitia a doua in hrana lor) si
pe care apicultorii il numesc piinea albinelor. Nu depinde decit de dumneavoastra
pentru ca polenul sa devina piinea de sanatate zilnica, ceea ce va mentine in plina
forma si vitalitate.

Un superaliment natural

Gratie compozitiei sale bogate, polenul este un asa-numit superaliment natural care
constituie complementul alimentar ideal consumului zilnic pentru a limita sau
compensa toate inconvenientele alimentatiei industriale contemporane cu grave
consecinte asupra sanatatii noastre. Cum, din pacate, mai nimic nu se va schimba
pozitiv in acest domeniu in viitorul apropiat – ba dimpotriva – depinde de
dumneavoastra sa adoptati masurile necesare pentru a nu suferi.

Astfel, daca veti lua decizia sa va ginditi la o buna asigurare de sanatate-vitalitate


pentru anii care urmeaza, nu ezitati sa integrati polenul in acest contract. Cu siguranta,
nu veti regreta!

Bolile ficatului
si tratamentele naturiste

Farmacia albinelor

Dupa cum le-am promis cititorilor nostri, prindem noi file la dosarul bolilor de
ficat, prin implicarea unor terapeuti cu mare experienta in domeniu. Pentru inceput,
dr. Stefan Stangaciu, un medic de renume international, si Gheorghe Motorca, un
fitoterapeut din Oradea, cu rezultate notabile in tratamentul bolilor hepatice.

Dr. Stefan Stangaciu


“Terapiile complementare cer rabdare si perseverenta”

Inainte de a descrie cele mai bune remedii ale stupului de albine si cele mai utile
plante medicinale, este extrem de important sa intelegem si sa aplicam foarte bine
regulile de aur ale apifitoterapiei in bolile hepatice:
- Tratamentul trebuie coordonat de la inceput de medic, ideal de un medic
specializat in terapii complementare.
- Diagnosticul trebuie sa fie cat mai exact si sa includa nu numai un simplu si
expeditiv diagnostic de tip clasic (de exemplu “hepatita cronica tip B”), ci si
diagnosticul energetic de tip acupunctural (“deficit energetic in meridianul ficat”),
diagnosticul de tip ayurvedic (“exces ocazional de <> pe o structura afectiva de tip
<>“), informational (ca in homeopatie), diagnosticul psihologic al personalitatii
pacientului s.a.m.d.
- Inainte de inceperea tratamentului propriu-zis, daca timpul o permite (in special
in fazele initiale sau de mijloc ale bolii), este bine sa se aplice individualizat, de la caz
la caz, diverse tehnici de eliminare rapida a toxinelor din organism si in special din
tubul digestiv, plamani, rinichi si ficat. Dintre aceste metode de dezintoxicare,
enumeram: diete speciale, bogate in sucuri de fructe si legume + produse apicole; post
(daca persoana are suficiente rezerve, nu este prea slabita si medicul o permite);
remedii homeopatice care ajuta la dexintoxicare (remedii “drenoare”); clisme; tehnici
de presopunctura (stimularea unor puncte bioactive si zone reflexogene recomandate
de medicul acupunctor care ajuta dezintoxicarea); psihoterapie etc.
- Terapia trebuie sa se adreseze in principal nu simptomelor, ci cauzei: virusuri,
alcool, boala autoimuna, greseli alimentare grave, obiceiuri de viata “toxice” (cum ar
fi fumatul), dar si stresul emotional excesiv, care induce sau ajuta starile de teama si
anxietate sau starile colerice (in medicina traditionala chineza se afirma de mii de ani
ca bolile ficatului pot aparea sau se pot agrava datorita tulburarilor emotionale din
viata de zi cu zi).
- Trebuie asigurat aportul de substante nutritive vitale pentru o functionare cat
mai buna a ficatului (apa, aminoacizi, acizi grasi, glucide, vitamine, enzime,
oligoelemente, minerale, hormoni, oxigen).
- Trebuie asigurat aportul de substante protectoare: bioflavonoide, antioxidanti,
compusi bioactivi din plante medicinale.
- Pe langa toate aceste substante vitale, trebuie asigurat si aportul energetic
optim, inclusiv cel reprezentat de caldura, energie bioelectrica, camp magnetic,
bioenergie (Qi) si, de ce nu, iubire, afectivitate, compasiune.
- Plantele medicinale, produsele apicole si orice alte remedii trebuie selectate cu
mare grija, in functie de originea, compozitia si proprietatile lor farmacologice utile
cazului respectiv, strict individualizat. Astfel, fiecare pacient trebuie sa primeasca
reteta lui personala, si nu o reteta “universala”, cu pretentia de a vindeca orice boala
de ficat.
- Incepeti orice tratament cu produse sau remedii noi - initial cu doze mici, apoi
cresteti doza treptat, pana ajungeti la doza recomandata de catre medicul curant.
- Este mai bine sa se utilizeze mai multe tratamente simultan (actioneaza
sinergic) si mai multe cai de administrare a remediilor - oral (ceaiuri, sucuri de fructe
si legume, produse apicole), injectabil (vitamine, aminoacizi, glucoza), unguente cu
efect de ameliorare a circulatiei sanguine locale si generale (Apireven), supozitoare
(Miprosept, Carpicon), inhalatii (uleiuri eterice cu efect antiviral) etc. Nici una dintre
metodele de mai sus nu este suficienta pentru a inlatura sau ameliora toate bolile
hepatice, de aceea utilizarea combinata a mai multor asemenea metode are sanse mult
mai mari de succes.
- Este foarte important sa se amelioreze fluxul de sange prin ficat, pentru a
permite o mai buna hranire si incalzire a acestuia, dar si pentru a elimina mai bine
toxinele din el. In acest sens, metode precum masajul, presopunctura, gimnastica
medicala, Taiji Quan-ul, Qi-gong-ul (descrise in medicina traditionala chineza) si
Yoga medicala pot fi de un real folos si trebuie aplicate zilnic.
- Somnul odihnitor si o buna relaxare in timpul zilei, prin metode speciale (cum
sunt cele descrise in Yoga de mii de ani si mai recent in psihoterapia moderna), pot
ajuta enorm in procesul de vindecare sau de stabilizare a bolii.
- Mediul inconjurator al bolnavului trebuie sa fie cat mai curat, ordonat, iar aerul
din camera - cat mai proaspat. Este foarte important sa i se induca sau sa i se
intareasca pacientului gandirea pozitiva, optimista, dinamizatoare. In acest sens,
familia si prietenii bolnavului pot avea un rol extraordinar de important. Sfatul
psihoterapeutului trebuie cerut si apoi urmat cu strictete de catre fiecare pacient in
parte!
- Terapiile complementare, inclusiv in bolile hepatice, nu pot fi considerate
metode “blitz”, cu efect imediat; in cele mai multe cazuri este nevoie de rabdare si
perseverenta, pentru a acorda suficient timp celulelor hepatice sa isi elimine mai intai
toxinele, sa neutralizeze virusurile sau factorii nocivi si apoi sa reinceapa sa se
regenereze in mod normal, asa cum o faceau inainte de aparitia bolii.
- Pacientul educat este cel mai usor de tratat si vindecat. De aceea, terapeutul
trebuie sa investeasca mult timp pentru a-i arata pacientului cauzele care au dus la
aparitia bolii lui, factorii care ii sunt cei mai redutabili inamici si mai ales care ii sunt
cei mai importanti prieteni. In timp, fara a exagera totusi, fiecare pacient trebuie sa
devina propriul lui medic si un mare iubitor al remediilor si metodelor naturale de
tratament, metode care implica din start un mare respect pentru Mama Natura!

Apiterapia in bolile hepatice

Dintre toate produsele apicole, de departe se detaseaza ca importanta polenul. In


literatura medicala de specialitate este cel mai des citat remediu si nutrient apicol in
bolile de ficat.
Pe locul doi se situeaza laptisorul de matca (cu efect nutritiv, antiviral si de
stimulare a unei regenerari normale a hepatocitelor).
Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim, dar avand
si efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii recente, efect
antiviral.
Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor hepatice, prin
marea lui concentratie in bioflavonoide.

Cum se administreaza produsele apicole?

In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat, in
special la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate, apoi este
bine sa se ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic (de exemplu,
produsul “Hercules” - contine miere, polen si catina sau produsul “Apivitas forte” -
contine miere, extract de polen, apilarnil). Se vor respecta dozele recomandate de
producator.
Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele:
- Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa diabeticilor
insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10 g/zi la diabeticii
insulino-independenti).
- Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai apropiat de
domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C): 30-60 g/zi. In absenta
polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se poate folosi si polenul existent pe
piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt sau amestecat in suc proaspat de fructe si
legume (lamai, portocale, morcovi, sfecla rosie, varza, cirese, fragi, mere, catina,
struguri, banane).
- Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si
regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual.
- Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis brut
proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca inainte de
inghitire); extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare kilogram de greutate
corporala.
Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii intre 1 si 5
ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate produsele apicole
(ca si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub limba inainte de inghitire.
Aceasta metoda permite absorbtia anumitor substante, chiar daca in cantitate foarte
mica, totusi extrem de utile pentru functionarea intregului organism, inclusiv a
ficatului.

Fitoterapia in bolile hepatice

Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice, cu


actiune directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect de ajutorare
a functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) - care se vor pisa inainte de
utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a functionarii vezicii biliare), rostopasca
(efect favorabil asupra vezicii biliare), cimbrul (foarte bun efect antibacterian),
sunatoarea, sofranul, turita mare, coada-soricelului, sulfina, urzica vie (efect depurativ
si mineralizant), coada-calului (efect mineralizant, antihemoragic), matasea de
porumb (efect diuretic), cerentelul (antihemoragic), pedicuta, anasonul, cicoarea
(antiobstruante).
In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin (frunze si
fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen de piatra, radacina
si iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri), pufulita cu flori mici, sulfina,
sunatoare, urzica vie.
In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina, cerentel,
traista ciobanului si coada-calului (antihemoragice).
Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii complementare este
acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus sunt cele mai utile si numai el
poate recomanda doza si modul de administrare cele mai adecvate fiecarui caz in
parte.

FLORENTIN POPA
D-l dr. Stefan Stangaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic si
Tratament “Aly Crys Med” din Bucuresti, str. Rosia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap.
6, sector 6, tel. 021/430.33.65

Gheorghe Motorca
“Bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate”

Pentru bolile hepatice, cabinetul oradean “Farmacia Verde” recomanda


bolnavilor tratamente complexe, care constau in amestecuri de plante medicinale
pentru ceaiuri, extracte si tincturi din plante si produse apicole. Din pacate, nu putem
oferi exemple de combinatii de plante, retete pe care sa le aplice cititorii dvs., fiindca
noi individualizam foarte strict tratamentul. La “Farmacia Verde” nu exista doi
pacienti care sa fi beneficiat de aceleasi combinatii de plante si tincturi. Dupa o
experienta de peste 25 de ani in domeniul fitoterapiei, putem spune ca bolile hepatice
sunt vindecabile in marea lor majoritate. De exemplu, o steatoza hepatica se vindeca
in 3-6 luni de tratament, o hepatita - intre 6 luni si un an, iar in cazul cirozelor sau
tumorilor hepatice tratamentul poate dura intre 1 si 2 ani. In aproape toate cazurile,
analizele de laborator arata imbunatatiri substantiale dupa prima luna de tratament,
simptomele suparatoare ale bolii disparand treptat. Important este faptul ca
tratamentul fitoterapic nu are contraindicatii, putand fi urmat in paralel cu orice alt
tratament, naturist sau alopat.
Si fiindca cei mai buni martori ai vindecarilor sunt insisi pacientii, voi enumera
cativa dintre cei care au urmat tratamentul nostru:
- Hepatita cronica cu virus C: Zamfira Lichtl (34 ani) - Bucuresti, tel.
021/655.56.76.
- Ciroza hepatica: Constantin Coman (60 ani) - Bucuresti, tel. 021/220.43.88;
Gavrila Coman (70 ani) - Brasov, tel. 0268/13.45.17; Alexa Rus (66 ani) - Cluj-
Napoca, tel. 0264/16.89.18; Stanciu Ana (59 ani) - Tulcea, tel. 0240/51.61.88.
- Hepatita cu virus B si C: Ioan Baciu (44 ani) - Voluntari, S.A.I., tel.
021/655.07.75.
- Tumora hepatica: Vasile Patrasca (47 ani) - Campina, jud. Prahova (tumora
inoperabila - vindecat in 10 luni); Ioan Necula - Ivesti, jud. Galati (metastaze hepatice
- au disparut dupa tratament); Florica Zdrinca (36 ani) - Beius, jud. Bihor, tel.
0259/21.11.26 (medicii ii mai dadusera o luna de trait - vindecata).

D-l Gheorghe Motorca poate fi contactat la cabinetul “Farmacia Verde” Oradea,


str. Leonardo da Vinci nr. 30, bl. PC 38, ap. 1, Cartier Nufarul II, tel. 0259/12.52.52,
46.77.04, 0744/57.05.85, 0745/52.19.88
DISCLAIMER:

Acest mesaj NU ESTE SPAM.


Contine toate datele de identificare si instructiuni de
dezabonare.

Corina, primesti acest articol gratuit deoarece te-ai abonat


sau ai fost abonat de cineva caruia i-ai oferit adresa ta de
email corinaabalasei@yahoo.com
Imi cer scuze daca mesajul ajunge la tine dintr-o eroare sau
daca acest e-mail nu iti aduce informatii utile.

Daca doresti sa renunti la abonament si sa nu mai primesti


alte mesaje, te rog sa dai un simplu click pe legatura de la
sfarsitul mesajului.
Vei fi sters automat din baza de date.

Acest curs este prezentat doar pentru scopuri


informaţionale şi nu are intenţia de a diagnostica, trata,
vindeca sau preveni nici o boală. Nu trebuie luat ca bază
pentru nici o decizie sau acţiune. Sunteţi sfătuit să
consultaţi consilieri profesionişti în domeniul respectiv, cu
privire la aplicabilitatea unui anume aspect al conţinutului.

Aceste informaţii nu se pot substitui în nici un mod


sfaturilor sau prescripţiilor medicului dumneavoastră sau a
oricărui personal medical calificat. Nu trebuie să folosiţi
informaţiile prezente în scopul diagnosticării sau tratării
oricăror probleme de sănătate sau boală sau de înlocuire a
medicamentelor, a tratamentelor prescrise de personalul
medical autorizat.

Dacă aveţi sau credeţi că aveţi probleme cu sănătatea sau


sunteţi bolnav, adresaţi-vă de urgenţă medicului
dumneavoastră sau unor consultanţi de specialitate.

Cursul oferă informaţii selectate despre boli şi despre


tratamentul lor. Asemenea informaţii nu sunt menite a fi
utilizate ca sfaturi medicale. Asemenea informaţii nu
constituie un substitut pentru sfatul unui doctor.
Dacă aveţi sau suspectaţi ca aveţi probleme de sănătate,
consultaţi medicul de familie sau alt consultant medical
calificat.