- Judeţul Mehedinţi -

Realizator: Profesor coordonator:

Balea Florin Resiga Cornel
Clasa a XII-a M.I.E

2011
 Aşezare şi limite

Judeţul Mehedinţi este situat în partea de sud-vest a

României, pe malul stâng al Dunării; are o suprafaţă de
4900 kmp şi se învecinează cu următoarele judeţe: Caraş-
Severin în vest, Gorj în nord, Dolj în sud-est şi ţările
balcanice (Serbia şi Bulgaria) în sud. Datorită poziţiei sale
la frontieră, judeţul este considerat poarta de intrare din
Europa de sud-vest, fiind străbătut de şoseaua europeană
E70 şi de mai multe drumuri naţionale.
 Relief

Principalele unităţi de relief din judeţul Mehedinţi sunt:

o Carpaţii Meridionali (grupa Retezat-Godeanu)
o Carpaţii Occidentali (Munţii Banatului)
o Podişul Mehedinţi
o Podişul Getic
o Campia Română
 Carpaţii Meridionali

Carpaţii Meridionali se desfăşoară între Valea Prahovei (E) şi

Culoarul Timiş-Cerna (V), la sud (deci “meridionali” ca poziţie) faţă de
Depresiunea Colinară a Transilvaniei, reprezintă cea mai masivă, tipică
şi spectaculoasă regiune montană a ţării.
Caracteristici generale:
- au cele mai mari altitudini, sunt masivi, puţin fragmentaţi şi relativ
rigizi datorită substratului predominant cristalin; altitudinile mari (la
peste 1800 - 2000 m) le conferă un caracter alpin evident;
- deşi resursele sunt relativ puţine, existenţa bazinului huilifer Petroşani
şi a resuselor hidroenergetice le conferă un potential energetic ridicat;
- principalele grupe de munţi sunt: Grupa Bucegi, Grupa Făgăraş,
Grupa Parâng, Grupa Retezat-Godeanu (ultima este în judeţul
Mehedinţi)
 Carpaţii Occidentali
Carpaţii Occidentali, cuprinşi între Dunăre (în sud), zona Barcău-
Someş în nord), Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest (în Vest) şi
culoarul depresionar Cerna-Timiş-Bistra-Haţeg, Strei-Orăştie (care îi
desparte de Carpaţii Meridionali) şi Depresiunea Transilvaniei (în est).
Caracteristici generale:
- altitudinile mai coboâte, substratul petrografic mai variat cu forme de
relief diversificate;
- fragmentarea accentuată, îndeosebi în partea de vest, unde s-au
format depresiunile - golf;
- locuirea integrală (până la mari înălţimi), străveche şi continuă, a
întregului teritoriu;
- principalele grupe de munţi sunt: Munţii Banatului, Munţii Poiana
Ruscă, Munţii Apuseni;
- în judeţul Mehedinţi se află Munţii Banatului, iar principalele obiective
turistice din aceasta grupă pe teritoriul judeţului sunt: Rezervaţia complexă
Cazanele Mari şi Cazanele Mici, Rezervaţia paleontologică Sviniţa, Peştera lui Epuran.
Podişul Mehedinţi
Podişul Mehedinţi este situat în sud-vestul ţării, la vest de râul
Motru şi la poalele Munţilor Mehedinţi, având ca limite Valea Motrului
la est, Valea Dunării la vest, Munţii Mehedinţi la nord şi Podişul Getic la
sud.
Caracteristici generale:
- este o unitate de podiş alcătuită din şisturi cristaline şi calcare
acolo unde apar calcarele sunt prezente fenomenele carstice: chei,
peşteri, poduri naturale, cursuri subterane, sohodoluri (văi seci),
doline, polii; are aspectul de platou adânc fragmentat de ape.

- principalele obiective turistice de aici sunt: Podul natural de la

Ponoare, Peştera de la Pod, Peştera Zăton, Lacul Zăton, Pădurea de liliac de la Ponoare,

Peştera Topolniţa,
 Podişul Getic

Podişul Getic este situat în sudul României între Subcarpaţii Getici

(la nord), râul Dâmboviţa (la est), Câmpia Română (la sud), Dunărea şi
Podişul Mehedinţi (la vest).
Caracteristici generale:
- altitudinile sunt cuprinse între 200 şi 600m, iar formele de relief
cuprind: suprafeţe intefluviale (platforme) care cresc în lăţime de la
nord la sud şi văi care cresc în lăţime pe aceeaşi direcţie.
- principalele diviziuni sunt: Platforma Strahaiei, Platforma
Olteţului, Platforma Argeşului, Platforma Cotmeana, Platforma Cândeşti
- în judeţul Mehedinţi se află Platforma (Podişul) Strehaiei.
 Câmpia Română

Este mărginită la sud şi est de Dunăre, iar la nord de Podişul

Getic, Subcarpaţii şi Podişul Moldovei. Între aceste limite, Câmpia
Română apare ca o depresiune — în sens geologic — puternic
sedimentată.
Caracteristici generale:
- partea cea mai joasă (10-20 m altitudine) se află pe lunca
Siretului Inferior, unde, pe un teritoriu de lentă scufundare, s-a format
o mare zonă de confluenţe, spre care se recurbează râurile în forma
unui evantai. Altitudinea maximă este de 300 m, la Piteşti.
- relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi şi
interfluvii netede, numite popular câmpuri, cu mici depresiuni formate
prin tasare şi sufoziune (crovuri).
 Drobeta Turnu Severin

La recensământul din anul 2002 avea o populaţie de 104.557 locuitori

însă la 01.01.2010 avea o populaţie de 108.246 locuitori. Este aşezat în partea
vestică a Olteniei, coordonatele sale fiind 22° 33' longitudine estică şi 44° 38'
latitudine nordică. Oraşul este situat pe malul stâng al Dunării, la ieşirea
fluviului din defileu, în depresiunea subcarpatică a Topolniţei, pe drumul
european E70, la 220 km sud-est de Timişoara, 113 km vest de Craiova şi
353 km vest de Bucureşti.
Severinul se află într-o zonă de climă temperat-continentală cu influenţe
submediteraneene, cu veri însorite şi ierni blânde, care oferă condiţii pentru
dezvoltarea unor vegetaţii specifice, cum ar fi migdalul, smochinul, liliacul, teiul
şi castanul.
 Monumente:

► Castrul:
Vestigiile Castrului roman Drobeta, Podul lui Traian şi Turnul lui Sever, se
pot vedea şi astăzi. La jumătatea sec.III carpii, distrug castrul dar şi oraşul
antic. Refăcut, la sfârşitul sec. al IV-lea, castrul Drobetei suferă distrugeri
provocate de goţi iar la mijlocul sec. al V-lea, sunt consemnate alte distrugeri
importante provocate de huni. Castrul roman îşi încetează definitiv rolul de
garnizoană în anul 602 d.C., când triburile avare distrug multe aşezări romane
de pe malul nordic al Dunării.
► Podul lui Traian:
A fost construit în numai trei ani (103–105) după planurile celebrului
arhitect, Apolodor din Damasc, fiind considerat cea mai îndrăzneaţă lucrare
inginerească a antichităţii romane. Podul a fost ridicat pe 20 de piloni din
blocuri de piatră, fiind lung de 1.135 m, lat de 14,55 m şi înalt de 18,60 m, la
capete având câte un portal monument, ale căror relicve se văd pe ambele
maluri ale Dunării. Pentru partea lemnoasă a construcţiei s-au folosit stejarii de
pe 200 de hectare de pădure.
Drobeta, dintr-un punct strategic iniţial, devenise un oraş de răscruce a
drumurilor pe uscat şi pe apă, care duceau la nord şi la sud de Dunăre.
Devenise primul centru urban din regiune şi al treilea din Dacia, după
Sarmizegetusa şi Apullum. În timpul lui Hadrian (117–138) oraşul a fost
declarat municipiu (în 121), în momentul în care populaţia atinsese 14.000 de
locuitori. În timpul lui Septimiu Sever (193–211) a fost ridicat la rangul de
colonie (în 193) ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetăţenii
Romei. O colonie era un oraş prosper, cu temple, bazilici, un teatru, un forum,
un port, bresle de mesteşugari.