Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA ”POLITEHNICA” BUCUREŞTI

FACULTATEA: TRANSPORTURI
SECTIA: TELECOMENZI SI ELECTRONICA IN TRANSPORTURI

PROIECT

LA

ELECTROALIMENTARE

Profesor indrumator: Student:


Iordache Valentin

2009 – 2010
Tema proiectului:

Să se proiecteze două surse stabilizate de tensiune continuă:

- cu componente discrete
• alimentare monofazată, cu frecvenţa de 50 Hz, cu tensiune sinusoidală cu
valoare nominală de 220V, având variaţii admise de -25%…+10% din
valoarea nominală;
• puterea maximă de ieşire P0 (W);
• tensiunea maximă de ieşire U0 (V), tensiunea de ieşire poate fi reglată între
(0,5…1)U0;
• sursa poate lucra în regim de generator de curent constant, la o valoare a
curentului de ieşire limitată în plaja (0,1…1)I0;
• sursa este protejată la supratensiuni care pot apare dinspre intrare sau ieşire,
sau intern. Se prevăd protecţii la supracurenţi prin intrare sau ieşire;
• gama temperaturilor de lucru este 0…70° C.
• cu componente discrete, unde I0 =luna naşterii/5 şi U0 =10+ziua naşterii/2

- cu circuite integrate

Proiectul va conţine:
• memoriu de calcul, cuprinzând toate etajele proiectate;
• schema electrică, cu valorile componentelor rezultate în urma calculelor;
• nomenclatoarele de componente: denumirea componentei, codul acesteia,
valoare, dimensiuni;
• programul în Pspice pentru schema sursei cu circuit integrat;
• desenul cablajului imprimat;
• bibliografie.
Sursa stabilizată de tensiune realizată cu componente
discrete

Cap.1. Schema bloc

Sursa stabilizată este formată din următoarele blocuri funcţionale:

 transformator de reţea;
 redresor;
 filtru de netezire;
 element regulator serie (ERS):
• menţine tensiunea de ieşire la nivelul specificat, sub controlul
amplificatorului de eroare;
• furnizează curentul de ieşire;
• reduce sau blochează curentul la ieşire la acţionarea circuitelor de
protecţie;
• micşorează rezistenţa serie a stabilizatorului.
 sursă de tensiune de referinţă (REF): furnizează o tensiune de referinţă
caracterizată printr-o mare stabilitate în timp, faţă de variaţia tensiunii de
intrare sau a temperaturii;
 amplificator de eroare tensiune (AEU): compară tensiunea de referinţă cu o
parte sau cu întreaga tensiune de ieşire, pentru a acţiona asupra elementului
regulator;
 convertorul tensiune-tensiune (U/U): furnizează o tensiune proporţională cu
tensiunea de ieşire;
 amplificator de eroare curent (AEI): compară tensiunea de referinţă cu o
tensiune proporţională cu curentul de ieşire, pentru a acţiona asupra
elementului regulator;
 convertorul curent-tensiune (I/U): furnizează o tensiune proporţională cu
curentul de ieşire;
 elemente de protecţie (la supratensiuni şi supracurenţi);

Parametri de pornire:

Luna nasterii: 7
Ziua nasterii: 25

Ismax = I0 =luna naşterii/5 = 7/5 = 1.4


Vsmax = U0 =10+ziua naşterii/2 = 10 + 25/2 = 22.5
Vs min=1,5V
Variaţiile procentuale ale tensiunii reţelei
Temperatura mediului: +15…+30
Cap.2. Etajul de redresare şi filtrul de netezire

Se va folosi un etaj de redresare dublă alternanţă în punte cu filtru capacitiv. Filtrul


de netezire capacitiv este suficient deoarece dupa acesta urmează un stabilizator de
tensiune.

Esinwt D1 D3

C1
Uc
D2 D4

Filtrarea capacitivă constă în conectarea unui condensator C1 în paralel, pe ieşirea


redresorului, cu respectarea polarităţii în cazul condensatoarelor polarizate.
particularitate importantă a filtrării capacitive constă în faptul că, în absenţa
consumatorului (cu ieşirea în gol), tensiunea de ieşire este egală cu valoarea de
vârf a pulsurilor, depăşind astfel de 2 ori valoarea eficace a tensiunii alternative
care se redresează.
Tensiunea minimă de la ieşirea redresorului cu filtru de netezire se alege astfel
încât sa fie mai mare decât suma tensiunii de ieşire U0 şi a căderilor de tensiune pe
celelalte blocuri înseriate (ERS şi I/U, sumă pe care o aproximăm la valoarea de
3V).

Deci: UC ≥ U0 + UStab => Uc ≥ 22.5 + 3 => Uc ≥ 25.5V


Se consideră valoarea riplului: ΔU = U0/6 = 22.5/6 = 3.75V
U

Uh

Ul

t1 T/2 t2 T t
Rezultă că valoarea de vârf a tensiunii redresate va fi:
Ured = UC1 + ΔU = 25.5 + 3.75 = 29.25V

Tensiunea în secundar va trebui însă să fie mai mare, datorită pierderii pe cele două
diode prin care circulă curentul. Tensiunea de deschidere a unei diode cu siliciu se
apropie de 1V la curenţi mari.
Deci tensiunea efectivă în secundar va avea valoarea de vârf:

U C1 + ∆U + 2V
Us =
2 => Us = (25.5 + 3.75 + 2 )/ √2 = 22.05V
Puntea redresoare conţine diode identice. Acestea sunt alese îm funcţie de curentul
care trece prin ele, adică pentru jumătate din valoarea maximă a curentului de
sarcină dorit.
Pentru ca în timp de o semiperioadă (Δt = 10ms) condensatorul să se descarce cu
ΔU sub un curent I0, capacitatea trebuie să aibă valoarea:
∆Q I 0 ⋅ ∆t
C1 = = => C =( 1.4 *10)/ 3.75 = 373 uF => aproximam la 470 uF
∆U ∆U

Cap.3. Transformatorul

Datele de pornire cunoscute pentru calculul transformatorului de reţea sunt: UP, Us,
I0.
Puterea totală în secundar va fi:

PS = U S ⋅ I 0 ⋅1,1 ⋅1,2
=> Ps = 22.05 * 1.4 * 1.1 * 1.2 = 40.74 W
unde 1,1 şi 1,2 sunt coeficienţi de siguranţă ai tensiunii de ieşire şi ai redresării.
Puterea totală în primar va fi:
PP = PS ⋅ (1 + PFe + PCu )
= 40.74 (1 + 0.035 + 0.045) = 44 W
unde PFe = 0,035 reprezintă pierderile în miezul magnetic, iar PCu = 0,045
reprezintă pierderile în conductoarele de cupru.
Calculul ariei sectiunii miezului se face pentru frecvenţa υ = 50Hz după formula:
S Fe ≥ (1,4... 1,9 ) ⋅
50 PP
ν
[cm ]
2 2

=> Sfe = 1.9 *√Pp = 12.6 cm


Numărul de spire pe volt (necesar pentru a se obţine cu o tensiune de 1V o anumită
inducţie maximă B) pentru înfăşurarea primară se calculează după formula:
10 4  sp 
wp =
4,44 ⋅ f ⋅ B ⋅ S Fe 
V  
=> ωp = 10000 / 4.44*50*1.2*12.6 = 6.06 sp/v
unde inducţia magnetică B = 0,8...1,2T (recomandându-se valoarea superioară
pentru puteri mai mici).

Numărul de spire pe volt pentru înfăşurarea secundară se calculează după formula:


ws = w p ⋅ (1 + PFe ) =>
ωs = 6.06 * ( 1 + 0.035) = 6.27 sp/v

Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi: n P = wP ⋅ U P = 654


Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi: n S = wS ⋅ U S
= 68
Diametrul conductoarelor de bobinaj se calculează după formula:
IP I
d P ≥ 1,13 si d S ≥ 1,13 S
J J
 dp ≥ 0.415 => dp = 0.5 mm
 ds ≥ 1.09 => ds = 1.1 mm

A
unde J = 2 este densitatea de curent admisibilă a conductoarelor.
mm 2

Se alege un transformator cu tole de tip E+I.


Se determină dimensiunea tolelor după formula:
a = (3,7... 4,4) S Fe [mm ] => a = 4 *√Sfe = 14.19 mm

Se determină grosimea pachetului de tole:


100 S Fe
b= [ mm ]
2a => b = 44.38 mm

Se verifică dacă bobinajele încap în fereastra transformatorului, prin verificarea


factorului de umplere:
2 2
N d +N d
Fu = P P 2 S S ≤ 0,38...0,41
3a => Fu = 0.40

Se alege grosimea tolei g = 0,35mm şi rezultă numărul de tole:


b
nr tole =
g
=> nr tole = 127

Cap.4. Elementul regulator serie

Elementul regulator serie este elementul de execuţie al schemei. El este


format dintr-un tranzistor sau grup de tranzistoare bipolare. Elementul regulator
serie este comandat pe rând de unul din cele două amplificatoare de eroare
(amplificatorul de eroare tensiune şi amplificatorul de eroare curent).
Cele două amplificatoare de eroare lucrează succesiv; în orice moment e
activ doar unul dintre ele.
Amplificatorul eroare tensiune compară o tensiune proporţională cu
tensiunea de ieşire obţinută din blocul convertor tensiune-tensiune (U/U) cu o
tensiune de referinţă furnizată de blocul tensiunilor de referinţă. Când tensiunea de
ieşire tinde să crească peste valoarea prescrisă amplificatorul eroare tensiune
comandă regulatorul serie către blocare cea ce are ca efect scăderea tensiunii de
ieşire.
Stabilizarea fiind pozitivă (minusul la masă) se va folosi un tranzistor de
putere de tip NPN, T1. Alegerea acestuia se face impunând valorile minime:

 VC E0 ≥ 1,1 ⋅ U C

 IC M ≥ I0
 P ≥ 2P u n dPe = 1,1 ⋅ U ⋅ I
 D M M C 0

 Vceo ≥ 28.05 V
 ICM ≥ 1.41 A
 Pd ≥ 61.71 W

Se alege tranzistorul BD 245 cu proprietatile:


- Vceo = 45 V
- ICM = 15 A
- Pd = 80 W
- h21 = 40
- Tjmax = 150 oC
- Rj-c = 1.56 oC/W

I0
I B max =
h21 min
=> Ibmax = 1.4 / 40 = 35 mA

Cap.5. Sursa de tensiune de referinţă


Este realizată cu ajutorul unei diode Zener (cel mai simplu stabilizator de tensiune
paralel). Acest tip de stabilizator se numeşte şi stabilizator parametric, deoarece
utilizează caracteristica tensiune-curent a diodei Zener fără să mai recurgă la
circuite suplimentare de comandă. Rezistenţa de balast este astfel aleasă, încât
curentul prin ea (IR) să fie mai mare decât curentul necesar în sarcină (IS), diferenţa
fiind curentul necesar impus de funcţionarea diodei în zona Zener (IZ).

Se alege o diodă zenner dioda în plaja de tensiuni 5...6V.


Dioda aleasa e 1N751A cu caracteristicile:
- Vz = 5.1 V
- IZM = 70 mA

Rezistenţa trebuie să îndeplinească condiţiile:

UC −U Z
R1 = ,
I ZM + I C
PR1 ≥ (U red − U Z )( I ZM + I C )
Cap.6. Amplificatorul de eroare tensiune

Amplificatorul eroare tensiune compară o tensiune proporţională cu tensiunea de


ieşire obţinută din blocul convertor tensiune-tensiune (U/U) cu o tensiune de
referinţă furnizată de blocul tensiunilor de referinţă (REF).
Proprietatea de a genera la ieşire un semnal proporţional cu diferenţa între cele
două semnale care le sunt aplicate la intrări o au amplificatoarele diferenţiale. În
cazul în care tranzistoarele amplificatorului diferenţial sunt realizate tehnologic
identic şi sunt cuplate termic, se poate obţine o deosebit de bună stabilitate termică.
Etajul amplificator diferenţial este compus din două etaje de amplificare în
configuraţie emitor comun, cuplate în emitor printr-o rezistenţă (RE).
Rezistorul R3 asigură curentul de bază al elementului regulator serie, fiind în
acelaşi timp şi sarcină în colectorul tranzistorului T4, iar rezistorul R2 ajută la
disiparea puterii pe T3 (are rolul de a simetriza montajul).

U C − U 0 − U BE −ERS − 1,5V
R2 = R3 ≤
I B −ERS
=> R2 = R3 ≤ (25.5 – 2.5 – 1.6 - 1.5) / 0.003=

33Ω
Vf pentru dioda = 1 V = Vref
Alegerea tranzistoarelor:

 VC E0 ≥ U C

 U C − VR E F
I
 CM ≥
 R2
 PD ≥ 2VC E0 I C M

 Vceo ≥ 25.5 V
 ICM ≥ 0.74 A
 PD ≥ 37.74 W

Se alege tranzistorul BD 245 cu proprietatile:


- Vceo = 45 V
- ICM = 15 A
- Pd = 80 W
- h21 = 40
- Tjmax = 150 oC
- Rj-c = 1.56 oC/W

4
Rezistenţa R se calculează astfel:

VREF − 0,6
R4 =
U − V REF => R4 = (1 – 0.6) /2*((25.5 - 1)/33) = 27Ω
2 C
R2
Standardizam R4 la 33 Ω

Curentul de sarcină IS pentru sursa de tensiune de referinţă este egal cu curentul de


bază al tranzistorului T2, adică:
I CM U C − V REF
I C = I BT 3 = =
βT 3 RβT 3
=> Ic = (25.5 – 1) / (33 * 40) = 18 mA
UC −U Z
R1 = ,
I ZM + I C
PR1 ≥ (U red − U Z )( I ZM + I C )

R1 = (25.5 – 5.1) / (0.07 + 0.018) = 231Ω

Standardizam R1 la 220Ω
 R1
P = (29.25 - 5.1) * 0.088 = 2.12 W

Cap.7. Convertorul Tensiune-Tensiune


Este un divizor rezistiv alcătuit din două rezistenţe şi un potenţiometru. Divizorul
polarizează baza tranzistorului T4 din amplificatorul de eroare cu o tensiune direct
proporţională cu valoarea tensiunii de ieşire.
Prin el trebuie să circule un curent mult mai mic decât curentul de la ieşirea
stabilizatorului, şi mult mai mare decât cel de la intrarea amplificatorului de eroare
pentru ca tensiunea obţinută să nu depindă de variaţiile de curent din ieşirea
redresorului sau din intrarea în amplificatorul de eroare tensiune.

I d = 20 I cursor = 20 I BT 4 = 20 I BT 3
 Id = 20 * 18 = 360 mA

Atunci când stabilizatorul este în echilibru iar tensiunea de la ieşirea lui este
menţinută constantă, tensiunea KU0 este egală cu valoarea tensiunii de referinţă
Vref.
Se consideră cele două situaţii extreme: când cursorul potenţiometrului se află la
capătul dinspre rezistenţa R1 (caz în care tensiunea de la ieşirea stabilizatorului este
minimă, adică 0,5U0) şi când cursorul potenţiometrului se află la capătul dinspre
rezistenţa R6 (caz în care tensiunea de la ieşirea stabilizatorului este maximă, adică
U0)

 P1 + R6
 KUo = 0,5Uo P + R + R
 5 6
 R6
 KUo = Uo
 R5 + R6 + P1
 0,5Uo
 Id =
 P1 + R5 + R6

 P1 = 1.41Ω, standardizam la 2.2 Ω


 R5 = 28.46 Ω, standardizam la 33 Ω
 R6 = 1.38 Ω, standardizam la 2.2 Ω

Cap.8. Convertorul Curent-Tensiune şi Amplificatorul Eroare


Curent
R7 şi D6 formează un convertor curent tensiune. Tensiunea este preluată prin
divizorul de tensiune şi aplicată în baza tranzistorului, care are rolul de a comanda
elementul regulator serie.

Dioda D6 se alege astfel încât ID0 > I0.


Vom alege dioda D6 1N4001 cu Ido=1A.

Io=0,8A
0,1*Io=0,08A

Din grafic rezultă: VFM=0,9V şi VFm=0,75V

Căderea maximă de tensiune pe convertorul I/U se va alege de 1,5V. Putem calcula


valoarea rezistenţei R astfel:
1,5 − V FM
U I / U max = V FM + R7 I R7 max ⇔ 1,5 = VFM + R7 I 0 ⇒ R7 =
I0
R7=(1,5-0,9)/0,8=0,75Ω
PR7=0,75*0,8²=0,48W. Se alege un rezistor R7=1Ω cu puterea de 1W.
I CM ≥ I bERS
Condiţiile impuse tranzistorului T5 sunt  V ≥ 3V
 CEo

Se alege tranzistorul BD 245 cu proprietatile:


- Vceo = 45 V
- ICM = 15 A
- Pd = 80 W
- h21 = 40

 ICM ≥ 3 mA
 Vceo ≥ 3 V

Valorile rezistoarelor R8, R9 şi a potenţiomentrului P2 se află rezolvând sistemul:


 P2 + R9
0,6V = (0,1I 0 R7 + VFm )
 P2 + R8 + R9
 R9
 0,6V = ( I 0 R7 + VFM )
 R8 + R9 + P2
 I bERS 0,1I 0 R7 + VFm
 h < < < < 0,1Io
 21T 5 R 8 + R 9 + P2

 P2 = 383.83, se alege de 400 Ω


 R8 = 287.5, se alege de 287 Ω
 R9 = 366.17, se alege de 365 Ω

Cap.9. Elemente de protecţie


Protecţia la supracurent este realizată prin intermediul siguranţelor fuzibile F1,
F2, F3 şi F4.
Dacă aparatul lucrează cu conductor de împământare se vor amplasa siguranţe pe
ambele fire de alimentare. F1 şi F2 sunt conectate în primarul transformatorului şi
au valoarea de (1,5…2) Ip, unde Ip este curentul nominal din primarul
transformatorului.

F1 = F2 = 2*Ip = 2 * 0.2 = 0.4 A


Alegem F1=F2=1A

F3 protejează la supracurent toate elementele conectate în secundarul


transformatorului. Valoarea ei va fi de (1,5…2)I0. Siguranţele vor fi de tip lent.
F4 este o siguranţă ultrarapidă inserată pentru a decupla alimentarea stabilizatorului
în cazul în care este acţionată protecţia cu tiristor. Valoarea ei va fi de (1,5…2)I0.
F3 = 2*Is = 2* 1.4 = 2.8A
Alegem F3=F4 = 3A

Protecţia la supratensiune se face pentru intrare şi pentru ieşire, iar


supratensiunile ce pot apare pot fi de durată, sau scurte (impuls).
Protecţia la impulsuri scurte pe intrare se face cu filtrul R10C2.

Filtrul R10C2 va avea valorile:


R10 = 47 [Ω ]
C2 = 100 [nF]

Dioda D8 protejează la tensiuni inverse ce pot apare la înserierea mai multor surse,
sau datorită unor sarcini inductive.

Alegem D8 de tipul 1N4001.


Condensatoarele C4 şi C5 absorb supratensiunea în impuls şi micşorează impedanţa
de ieşire a sursei. Pentru frecvenţe joase şi medii protecţia este asigurată de
condensatorul electrolitic, iar la frecvenţe înalte, protecţia este asigurată de cel
ceramic.

Condensatorul C4 este de 470 [μF].


Condensatorul C5 este de 0,1 [μF].

La apariţia unei supratensiuni pe ieşire, dioda D7 din ieşirea stabilizatorului se


deschide şi amorsează tiristorul, scurtcircuitând punctul de intrare în stabilizator şi
distrugând fuzibilul F4 datorită supracurentului.

Alegem dioda DZ 91Z cu tensiuni cuprinse intre 85 si 96 [V]

Protecţia la supratensiuni în regim permanent se face prin scurtcircuitare şi este


asigurată de tiristorul Th. Amorsarea la impulsuri foarte scurte de tensiune a
tiristorului este împiedicată de filtrul R11C3.

Filtrul R11C3 va avea valorile:


R11 = 220 [Ω ]
C3 = 100 [μF]

Condiţiile pentru tiristor sunt:

 U A K ≥ 1,1 ⋅ U r e d

 I A = ( 2. 3. ) ⋅ I 0
Alegem tiristorul: T6F – 1P cu caracteristicile:

 U A K = 1 0 [0V ]

 I A = 6[ A]
 V = 2[V ]
 GT
Nomenclatorul de componente:

Tip componenta Valoare Numar de catalog


R1 231Ω
R2, R3, R4, R5 33 Ω
R6 2.2 Ω
R7 0.75 Ω
R8 287 Ω
R9 365 Ω
R10 47 Ω
R11 220 Ω
P1 2.2 Ω
P2 400 Ω
C1 470uF
C2 100nF
C3 100uF
C4 470uF
C5 0.1uF
D1,D2,D3,D4,D6 1N4001
D5 1N751A
T1, T2, T3, T4, T5 BD 245
Th T6F – 1P
F1, F2 1A
F3, F4 3A
Sursa stabilizată de tensiune realizată cu circuite integrate

Date de pornire:

Vs min = 1.5 V
Vsmax = 2 + luna nasterii + (ziua nasterii/10) = 2 + 7 + 2.5 = 11.5 V
Is max = 0.5 A
Variatiile procentuale ale tensiunii retelei : ± 10%
Temperatura mediului: 15...30 oC

Schema electrică:
V r
C 1
1 0 0 u F

+
C 2
1 0 0 n F

R 5 D 1

5
3
P 2 1
+
2 V r e f 4
V s
V ' r e f = 1 , 7 . . . 1 , 8 V 2
-
T D A 2 0 3 0
1
1
3

L E D D 2 2 P 1 C 3 0 , 2 2 u F
R 6
3

R 3

R 2 1 o h m

Drept sursă de tensiune de referinţă vom folosi un LED care va furniza o


tensiune de referinţă de V’ref=1,7…1,8V.
Alegem LED-ul cu numărul de catalog: LED55BF cu tensiunea
Vforward=1,7V ,deci V’ref=1,7V.

Se determină tensiunea minimă pentru alimentare:

Vrmin=Vsmax+VCEs+Vorm+(0,5…1) (V)
Pt Ismax=0,5A rezultă VCEs=1,1V
Vorm=0,1*Ismax(Vsmax+5)/(1+0,05*Vsmax)=0,52V
Vrmin=11.5 + 1.1 + 0.52 + 0.5 = 13.62 V
Vrmin=13.62 ≥ 6 + Vorm = 6,52 V, deci se îndeplineşte condiţia.
Se determină valorile nominală şi maximă ale tensiunii redresate la curent maxim
şi în gol:

λ=0,15

Vr=Vrmin/(1-∆Vro-/Vro(1+λ))=13.62 / (1 – 0.1*(1 + 0.15)) = 15.38 V


Vrmax=Vr(1+ ∆Vro+/Vro(1+λ))=15.38 (1 + 0.1 * (1 + 0.15)) = 17.14 V
Vro=Vr(1+1,5λ )= 18.84 V
Vromax=Vro(1+∆Vro+/Vro) = 20.72 V

Se verifică Vromax = 20.72 < V+MAX = 36V

La diferenţa de tensiune

∆Viemax = Vrmax – Vrmin = 17.14 - 1,5 = 15.64 V şi din figura 2.2 pt curba
marcată PdMAX=15W rezultă posibilitatea realizării unui current maxim de
sarcină de 1,5A.

Iomax=30+0,55Vrmax=30+0,55*17.14 = 39.42 mA

Pdmax=(Vrmax-Vsmin)*Ismax+Vrmax*Iomax =
= (17.14 – 1.5) * 0.5 +17.14 * 0.039 = 8.48 W

Cum Pdmax = 8.48W, e nevoie de radiator.

Rezistenţa termică radiatorului trebuie să fie:


Rthra ≤( 140-tamax)/Pdmax-3-2,5 = 7.47oC/W

Aria suprafeţei de contact dintre capsulă şi radiator:


A=650m/(Rthra-3,3⁴√m/λ*d) (cm²)

Alegem m=1 rezultă poziţie orizontală şi culoare naturală, λ-conductivitate termică


λ=210 /W pentru aluminiu, d=5mm grosimea tablei

A = 95.44 cm²
Rthjc şi Rthcr sunt date în catalog pentru TDA2030.
Se estimează curentul de scurtcircuit al stabilizatorului

Pdscmax = (tjMAX - tamin) / (Rthjc + Rthcr + Rthra)=10.4 W


Vrmin = 13.62 V => ICsc=0,8A

Calculăm R5. Pentru Iled=10mA şi 1mA prin divizorul P2-R6

R5 = (Vr - V’ref) / 11 = (15.38 - 1,7) / 11= 1.5 kΩ;

P2 = (V’ref – 1 ) / 1 = 0,5 kΩ

R6 = P2 / (V’ref - 1) = 857 Ω, se standardizeaza la 866 Ω

Se adoptă Vref = 1,5V = Vsmin

P1=(Vsmax - Vref) / Id = (11.5 – 1.5) / 2=5 kΩ.

R2 = P1 * Vref/ (Vsmax - Vref) = 750 kΩ, se normalizează la 866 Ω

Irmaxsc = Icsc + Io = 0,83A

Schema electrică cu valorile calculate:


Nomenclatorul de componente:

Tip componenta Valoare Numar de catalog


P1 5K Ω
P2 0.5K Ω
R2 866 Ω
R3 1Ω
R5 1.5k Ω
R6 866 Ω
C1 100uF
C2 100nF
C3 0.22uF
D1 1N4001
D2 1N4001
LED LED55BF
AO TDA 2030
Cablajul:

Bibliografie:

- www.datasheet.com
- http://www.e-piese.ro/
- http://www.datasheetcatalog.com
- http://www.datasheetarchive.com/
- Notiţe sedinte de proiect electroalimentare