Sunteți pe pagina 1din 23

Suicidul asistat medical se refera la punerea la dispozitie a informatiilor si mijloacelor

prin care o persoana se poate sinucide, fara alt sprijin (medicamente letale, monoxid de
carbon, arme etc). Spre deosebire de eutanasie, in care medicul este cel care
determina intreruperea vietii, fie prin actiune activa, cu ajutorul unui mijloc tanatogen
(supradoze medicamentoase, injectii intravenoase cu aer/insulina etc.), fie pasiva
(neinstituirea/intreruperea unor masuri obisnuite de nutritie sau tratament), in suicidul
asistat medical pacientul este cel care isi intrerupe viata, medicul fiind partas la actul
respectiv (sau complice) prin informatiile sau mijloacele puse la dispozitie.

Controversele pe marginea acestui act sint legate in primul rind de ideea complicitatii
la moarte, care contravine atit Juramintului lui Hipocrate, principiului si datoriei de a nu
face rau, angajamentului de a face bine si de a proteja viata umana, din aceasta
perspectiva fiind inimaginabil ca un medic sa "trimita" la moarte un pacient, ajutindu-l
practic sa moara. La polul opus sta perspectiva celor care considera ca exista un drept
de a muri in demnitate si de a ajuta la curmarea unei suferinte extreme, care oricum ar
duce in final tot la moarte; de fapt, se produce "un bine", respectind dorinta

(autonomia) unui pacient aflat la capatul puterilor.


Pare ilogic si fara fundament ca un medic care s-a angajat intr-un demers de
protejare si ocrotire a vietii si a sanatatii sa fie complice la... sinucidere, dar, in acelasi
timp, problema poate fi judecata si din perspectiva respectului pentru "o ultima dorinta"
a unui pacient chinuit, pentru care lupta cu suferinta este impresionanta.

Exista tari in care suicidul asistat medical este o practica legala: Olanda, Elvetia,
Belgia si unele state din SUA, precum Oregon. Intre acestea exista diferente legislative
importante: daca in statul Oregon (prin Oregon's Death with Dignity Act, din 1997) una
din principalele conditii este aceea de rezident al statului Oregon, pentru a impiedica
astfel practicarea unui "turism" in acest scop, nu acelasi lucru se poate spune despre
Elvetia, in legislatia careia conditia de rezidenta sau cetatenie nu se regaseste, spre a
preintimpina fenomenul.

Ultimul caz de suicid asistat medical s-a petrecut recent, in clinica elvetiana Dignitas.
Este vorba de cazul cuplului Duff din Marea Britanie, primul din aceasta tara care a ales
sa-si incheie viata in acest mod. Peter si Peneloppe Duff sufereau de neoplasm la
nivelul tubului digestiv; sotul milionar a avut grija de sotia sa, diagnosticata cu aceasta
boala de mai bine de 10 ani. A aflat, insa, ca boala canceroasa nu l-a ocolit nici pe el,
fiind diagnosticat cu neoplasm de colon in stadiu avansat, cu metastaze hepatice.
Sfirsitul parea inevitabil, amindoi fiind in faza terminala, in suferinta, motiv pentru care
au decis sa moara, dupa cum au trait, impreuna, fiind astfel primul cuplu din Marea
Britanie care a intreprins acest lucru. Vestea mortii cuplului Duff prin suicid asistat
medical in Elvetia a venit dupa ce britanica Debbie Purdy a pierdut procesul prin care isi
solicita dreptul la eutanasie, punindu-se astfel problema revenirii sau nu asupra
legalizarii eutanasiei si suicidului asistat medical in Marea Britanie, in prezent aflate sub
incidenta Codului Penal.

Problema eutanasiei si a suicidului asistat medical aduce cu sine, pe linga importante


controverse de ordin moral, religios, social, juridic, si o temere legata de legiferarea ei in
state cu resurse putine in domeniul sanatatii (Romania nu constituie o exceptie), in care
s-ar putea crea o panta de practicare la scara tot mai larga, din ratiuni strict utilitariste,
cum ar fi analiza cost-beneficiu: statul ar investi prea mult in mentinerea in viata a unor
cazuri pentru care nu exista remedii curative pina in prezent, bani cu care s-ar putea
salva alte vieti, sau aglomerarea sectiilor de terapie intensiva si multe alte "motive" care
se indeparteaza de compasiune, neputinta sau suferinte extreme. Ar fi periculos sa se
accepte astfel de lucruri prin crearea unui cadru legislativ favorabil, pentru ca - am fi
ipocriti sa n-o recunoastem - eutanasia si suicidul asistat medical, fie acestea ilegale, se
practica.

Parerea emea este ca cei ce cauta ajutor sa se sinucida nu isi doresc cu adevarat sa
moare, cid oar sa atraga atentia celor din jur. Eu consider ca legalizarea suicidului si
eutanasierii ar provoca noi cazuri de crima. Doar Dumnezeu este stapanul vietii si unul
din cele mai mari pacate este suicidal.

Oamenii care isi duc persoanele iubite, dar bolnave intr-o stare terminala, sa
moara in strainatate nu ar trebui acuzati de suicid asistat, potrivit unui
amendament la legea eutanasierii din Marea Britanie.

Patricia Hewitt, fost secretar de stat in Sanatate, si Kevin Barron, presedintele consilului
de sanatate, cer politicienilor sa puna capat condamnarii celor care isi ajuta familia sau
prietenii sa se eutanasieze, initiativa ce ar trebui luata in toate tarile europene.

Oamenii care ii sustin pe cei fara sanse de supravietuire sa isi termine viata intr-un mod
care nu doare nu ar trebui aruncati dupa gratii, scrie The Telegraph.

In prezent, persoanele care asista la suicid primesc pana la 14 ani de inchisoare. In


plus, multi britanici dintre cei care s-au dus cu rudele la clinica elvetiana Dignitas au fost
arestati imediat ce au ajuns inapoi in tara.

"Pe termen lung, avem nevoie de un act normativ care sa schimbe legea si sa permita
celor foarte bolnavi sa aiba dreptul sa aleaga daca vor sa mai traiasca sau sa moara.
Intre timp, sper ca amendamentul pe care l-am initiat sa fie aprobat de Parlament", a
spus Hewitt.

Exista tari in care suicidul asistat medical este o practica legala: Olanda, Elvetia, Belgia
si unele state din SUA, precum Oregon.

Dreptul la moarte?

Ce-i drept, complicitatea la moarte contravine atat Juramantului lui Hipocrate, cat si
principiului si datoriei de a nu face rau, angajamentului de a face bine si de a proteja
viata umana.

Pe de alta parte, nu sunt putine persoane care baga cat mai in fata urmatorul argument:
"daca am dreptul la viata, automat am dreptul si la moarte".

Asadar, avem sau nu dreptul sa murim demni atunci cand nu se mai poate face nimic,
avem dreptul sa alegem moartea suferintei, avem dreptul, de fapt, sa alegem?

Este cat se poate de logic, dar si de ilogic ca un medic sa asiste un pacient sa se


sinucida. Logic: respecta o ultima dorinta a unui pacient aflat la capatul puterilor. Ilogic:
medicul trebuie sa salveze viata, nu sa o ia.

Aprobarea suicidului - economie a statului?

Poate ca eutanasia nu este cea mai morala, juridica, religioasa, sociala solutie. Poate
ca nu este o solutie deloc. Insa trebuie sa fim lasati sa alegem.

Si daca tot nu am fost intrebati daca vrem sa ne nastem - nu ca ar fi existat vreo


modalitate -, nu ar fi oare la fel de normal sa nu fim intrebati daca vrem sa murim, ci
moartea sa fie una naturala, la fel ca nasterea?

Situatia se schimba, totusi, cand e vorba de o boala incurabila... E greu de judecat, in


general, ce e logic, ce e ilogic, ce bine, ce e rau, ce e normal, ce e anormal, dar in fata
unui tablou atat de sumbru?

Daca eutanasia ar fi aprobata, tari sarace ar profita pana si de asta! Este sau nu
profitabil sa omori un om care vrea sa moara decat sa il tii in spital si sa cheltuiesti bani
cu el?

Asadar, din pacate, de la dreptul la viata si cel la moarte ajungem iar la bani. Totul se
invarte in jurul banilor, asta indiferent ca vrem sa vedem sau nu, indiferent ca spunem
sau nu cu voce tare.

Ajungem iar la coruptie si birocratie, ajungem iar in situatia sa acuzam societatea


decadenta care si-ar vinde oricand sufletul, care ar trece oricand de la compasiune la
egoism, care si-ar transforma ochii in lacrimi in unii in dolari, ca in desenele animate, la
clinchetul unei monede

Definirea termenului de suicid asistat faţă de formele de eutanasie


Suicidul asistat se realizează în situaţia în care
 se pun la dispoziţie informaţii şimijloace de provocctre a sinuciderii
(medicamente letale, gaz de monoxid de carbon, armăde foc, maşină de sinucis)
unei persoane care îşi va putea lua viaţa cu uşurinţă, fără alt  sprijin.
Doar în Franţa este ilegală punerea la dispoziţie de informaţii pentru a se sinucide."A asista", în
sensul de a fi de faţă la locul respectiv fără să faci ceva, poate fi consideratilegal în unele ţări ale
lumii. Controversele apar în situaţia în care "a asista" înseamnă săfurnizezi în mod direct
mijloacele de sinucidere.P r i n p r a c t i c ă a c c e p ţ i u n e a t e r m e n u l u i s - a l ă r g i t î n
s e n s u l i n c l u d e r i i c h i a r a administrării substanţei letale de către medic
l a p a c i e n t u l c a r e s e c h i n u i e - u n f e l d e eutanasie.Suicidul asistat poate fi definit
ca un tip de eutanasie voluntară mixtă (activă şi  pasivă), deşi unii îl citează doar ca
voluntary passive eutanasia - prescurtat VPE.Suicidul asistat este o practică legală în Elveţia,
Olanda, Statul Oregon din S.U.A. şia fost pentru o perioadă în Teritoriul de Nord din Australia.

Donarea de organe

Donarea de organe reprezinta cel mai eficient, si poate singurul tratament pentru bolnavii in ultima faza
cu probleme la rinichi, ficat, plamani sau inima. Transplanturile de organe au inceput in anii 50 cu primele
transplanturi de rinichi si au crescut in amploare in ultimii ani. 

Conform unui studiu efectuat de Comisia Europeana, o problema serioasa in aria transplanturilor este cea
a lipsei de organe. In Europa, aproape 10 persoane mor zilnic din cauza lipsei de organe pentru
transplanturi. Rata mortalitatii la pacientii care asteapta sa primeasca o inima, un ficat sau un plaman
este intre 15% si 30%.

Iata cu ce se confrunta in momentul actual donarea de organe: 6 mituri.

Donarea de organe: Mitul numarul 1

Daca un doctor din spital stie ca vreau sa donez organe, el nu va incerca sa imi salveze viata. Fapt: Este
foarte important de stiut ca echipa de medici care incerca sa iti salveze viata este complet separata de
medicii pentru transplanturi. Chirurgii pentru transplanturi sunt chemati numai in cazurile autorizate de
donare de organe atunci cand pacientul nu mai are nicio sansa, sau a decedat.

Donarea de organe: Mitul numarul 2


Unii oameni se pot trezi din moarte cerebrala. Fapt: In 90% din cazuri, niciun pacient nu isi mai revine
din moarte cerebrala, dar se pot trezi din coma. Cele doua notiuni sunt foarte diferite. Moartea cerebrala
este ireversibila.

Donarea de organe: Mitul numarul 3

Oamenii puternici si vedetele au prioritate pe lista de asteptare a donatorilor de organe. Fapt: Pacientii
care primesc organe nu sunt alesi dupa gradul de notorietate sau dupa avere. Sistemul computerizat
de potrivire a donatorilor si a beneficiarilor se face dupa tipul de tesut si sange, marimea organului,
urgenta medicala, durata timpului de pe lista de asteptare, si localizare geografica.

Donarea de organe: Mitul numarul 4

Persoanele de varsta a treia sunt prea batrane sa doneze organe. Organele si tesuturile pot fi donate de
orice persoana indiferent de varsta, de la nou-nascuti, la persoane in varsta. Cel mai important lucru in
donarea de organe este conditia fizica, nu varsta.

Donarea de organe: Mitul numarul 5

Cheltuielile unei donari de organe sunt suportate de familia membrului care a donat organe. Fapt:
Familia donatorului nu este responsabila pentru cheltuielile ale donatiei de organe. Ingrijirile medicale sau
asigurarea medicala a beneficiarului suporta toate cheltuielile.

Donarea de organe: Mitul numarul 6

Corpul meu va fi desfigurat daca voi dona organe. Fapt: Orice interventie chirurgicala facuta in timp
extragerii unui organ sau a unui tesut este intotdeauna finalizata prin inchiderea taieturii, astel incat
corpul nu va fi desfigurat.

www.health.rp

eutanasia

Ce este eutanasia?

Eutanasia provine din limba greaca, de la cuvantul “euthanasia », « eu » - bine, « Thanatos » – moarte,
insemnand “moarte frumoasa” sau usoara. Eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se
suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de
a recurge la aceasta metoda, poate aparţine bolnavului, rudelor sau medicului, avand la baza compasiunea
sau mila fata de persoana care sufera.

Conform religiei, dreptul de ridicare a vietii omului apartine exclusiv lui Dumnezeu, ca Unul care ne-a creat,
si nicio persoana nu are dreptul de a suprima viata altuia sau pe cea proprie. Biserica nu admite eutanasia,
deoarece ea inseamna ucidere sau sinucidere.
Totodata eutanasia incalca si "Drepturile omului". In articolul 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului se spune ca "orice fiinta umana are dreptul la viata." iar in Conventia pentru protectia drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale este accentuat faptul ca "moartea nu poate fi aplicata in mod
intentionat." (artic. 2.1)

Cand a aparut eutanasia?

Eutanasia a fost legiferata in anul 1906. in stastul Ohio, SUA. Ulterior a fost practicata in Germania, unde
Hitler a ordonat sa fie omorati copii nou-nascuti cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili si invalizii. Conform
cercetarilor facute pe baza documentelor procesului de la Nurenberg, intre anii 1939-1941 au fost eliminate
peste 70 de mii de vieti, considerate “existente fara valoare vitala'". Pentru unele state eutanasia a devenit
ceva normal in decursul anilor, si foarte multe persoane a decurs la aceasta metoda, in ciuda eforturilor
Bisericii Ortodoxe de a se opune acestei practici.
Numai in anul 1995, in Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedati, iar in 1998 au fost inregistrate
2565 de decese folosind aceeasi metoda. Acest lucru se intampla deoarece Olanda este prima tara din lume
in care eutanasia a fost legalizata.

In aprilie 2001, in cadrul Uniunii Europene, Olanda a legalizat eutanasia pe motive de "compasiune". Drept
conditii ale practicarii eutanasiei au fost stabilite urmatoarele:
a) Existenta unei boli incurabile sau a durerilor insuportabile.
b) Aducerea la cunostinta pacientului a tuturor solutiilor alternative.
c) Formularea unei a doua opinii de catre specialisti.
d) Cererea eutanasiei de catre pacientul insusi, in deplinatatea facultatilor sale.
e) Interzicerea faptului ca propunerea sa vina din partea medicilor curanti.
Exemplul Olandei a fost urmat l numai un an de Belgia, iar in momentul de fata din ce in ce mai multe state
se pregatesc sa recunoasca eutanasia drept o practica legala.
In marea majoritate a tarilor lumii eutanasia este interzisa. De exemplu, in SUA, numai in statul Oregon
aceasta este permisa, in Franţa se face o distinctie intre doua feluri de eutanasie – si anume - activa, cand
moartea survine conform interventiei medicilor, considerat omor premeditat, si pasiva – prin abtinerea
terapeutica de la tratament, in alte cuvinte, neacordarea asistentei medicale. In Suedia doar in cazuri
exceptionale, medicilor le este permis sa deconecteze aparatele care mentin bolnavul inca in viata. In Marea
Britanie eutanasia este interzisa in momentul de fata. Doar anii 1993 si 1994 sunt considerati o exceptie,
cand medicii aveau dreptul sa deconecteze de la aparate doar pacientii incurabili.

In statele in care eutanasie se practica, rolul medicilor este foarte important , deoarece ei hotarasc sau nu
soarta bolnavului. Ei sunt datori sa se convinga ca bolnavul are dureri insuportabile, nu mai are nici o sansa
de supravietuire si ca doreste sa moara. Insa aceasta hotarare, se ia numai dupa ce un al doilea medic este
de aceeasi parere.
Insa numai dupa varsta de 16 ani, se poate hotara eutanasia in cazul unui copil, deoarece aceasta este
considerata varsta, la care un copil este capabil sa inteleaga consecintele asumarii unui astfel de act.

Biserica ortodoxa nu va accepta niciodata eutanasia, ca si de altfel avortul, crima etc. Un preot de la biserica
“Înălţarea Crucii Domnului” din Moscova Alecsandr Ptiţîn sustine ca: «Prin suferinţe, omul se curăţă de
păcate. Spre exemplu, cancerul poate fi ca o răsplată pentru păcatele trupeşti, pentru perversiuni,
preacurvie. Anume ceea ce se întâmplă în Olanda – prostituţie şi narcomanie legalizate. Un creştin ortodox
nu moare. El trece la o altă viaţă. Pe când eutanasia este o renunţare la viitor. Un astfel de bolnav nimereşte
în iad, împreună cu medicul, care l-a ajutat să plece din viaţă. Biserica Ortodoxă nu va accepta niciodată
eutanasia».

In lupta pentru legalizarea eutanasiei, documentul intitulat « Dorinta de Viata » (Living Wills) a jucat un rol
esenţial. In anul 1967 Luis Kutner este cel care formulează primul document « Dorinţă de Viata » pentru
,,Societatea Eutanasica” din America (astazi numita ,,Alegerea de a Muri”), in scopul de a se recunoaste
public si legaliza eutanasia.
Primul proiect de lege privind “Dorinta de Viata” fost introdus in statul Florida in 1975. Autorul acestui
proiect afirma ca, 90 % din retardatii si bolnavii mental din Florida ar capata permisiunea de a muri, iar
statul ar economisi astfel 5 miliarde de dolari. Asociatia pentru persoane retardate si alte grupari ce apara
drepturile bolnavilor mental au luptat si ai au impiedicat aprobarea documentului in acel moment.
Insa, la numai cativa ani, legea a fost promulgată, si mai mult, presedintele SUA, de atunci, Bill Clinton si
sotia lui au participat la campania in favoarea eutanasiei, subliniind ca prin aceasta puteau fi controlate
costurile ingrijirii medicale. Intr-un interviu cu Tom Brokaw de la NBC, presedintele Clinton a afirmat ca
semnarea “Dorintelor de Viata” este ,,o cale sa starpim pe unii dintre ei”, fapt ce a starnit un val de
nemultumiri din partea taberei adverse.

Pentru a concluziona, putem spune ca reactiile si atitudinile cu privire la eutanasie, fac din aceasta un
subiect controversat in lumea larga. Conform religiei, eutanasia contravine poruncii « Sa nu ucizi! » , iar
medicii o vad ca curmare a unei suferinte, care ar duce la moarte inevitabil.
Parerea poate fi subiectiva in cele mai multe cazuri, in functie de persoana si de cazul in care, putem vedea
in eutanasie o varianta pentru nevoile celui in cauza

Eutanasia si sinuciderea asistata sunt subiecte care au provocat dintotdeauna discutii


inflacarate si reactii din cele mai diverse, atat in mediul academic, politic, medical, cat si in
viata de zi cu zi. Astazi insa, informatia mediatica se raspandeste cu mare viteza in toata
lumea, iar oamenii sunt permanent la curent cu evenimentele relevante, la care ar fi avut cu
greu acces in trecut.

Care este diferenta dintre eutanasie si sinucidere asistata?

Cei doi termeni pot fi deosebiti privind la persoana care indeplineste actul final, actul fara de care nu
ar surveni moartea. Astfel, daca moartea este indusa de alta persoana decat pacientul, avem de-a
face cu eutanasia. Pe de alta parte, daca persoana care urmeaza sa moara isi administreaza de
exemplu o doza letala de medicamente, prescrise de doctor in acest scop, vorbim despre sinucidere
asistata.

Eutanasia nu este o idee recenta

Istoria eutanasiei se intinde mult inapoi in timp, in antichitate. Grecii si romanii permiteau, in anumite
situatii, eutanasia. Lucrurile s-au schimbat mai tarziu, o data cu aparitia religiilor monoteiste si
sacralizarea vietii. In secolul XX s-au format numeroase organizatii care militeaza pro sau sau contra
eutanasiei. Prima a fost constituita in 1935 de un grup de medici londonezi si se numea The Voluntary
Euthanasia Society. Aceasta a fost urmata, in 1938, de Hemlock Society, infiintata in Statele Unite.

Hemlock Society numara in prezent 67.000 de membri, care sprijina decizia individului de a muri.
“Visam la o vreme cand toti americanii vor putea trai si muri ca oameni liberi, in demnitate si conform
cu propriile valori”, spune presedinta asociatiei, Barbara Lee.

Totusi, are omul dreptul sa decida cand sa isi puna capat vietii? Vocile impotriva eutanasiei si
sinuciderii asistate ar putea spune ca persoana care face asta “se joaca de-a Dumnezeu”. Da, dar
eutanasia ii da dreptul omului sa moara in demnitate si sa evite suferinta dinaintea inevitabilului, ar
spune ceilalti, care militeaza pentru aceste practici.

Argumente in favoarea eutanasiei si sinuciderii asistate:

 Este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec unii bonavi in stadiu terminal
si de a le oferi o moarte linistita. De obicei o “moarte buna” este descrisa ca trecerea in
nefiinta intr-un mediu placut, familiar si fara suferinta, ca si cum ai adormi. Cicero
spunea ca o “moarte buna” este modalitatea ideala de a respecta legea naturii, parasind
lumea in liniste si demnitate.
 Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti. In secolul al XVIII-
lea, filozoful scotian David Hume sustinea in eseul sau “Despre sinucidere” ca, intr-o
societate libera, oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga modul in care vor sa moara.
Unele voci sustin si ca acest drept ar trebui totusi temperat prin obligatia de a nu face
rau altei persoane.
 Mentinerea in viata a unei persoane, mai mult decat durata naturala de viata (de
exemplu prin conectarea la aparate), nu este morala;
 Oamenilor ar trebui sa li se permita sa moara cu demnitate. Exista mari diferente intre
modurile in care fiecare vede conceptul de “a trai si a muri in demnitate”. Cele mai
comune umilinte care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o povara pentru
ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor cotidiene, petrecerea ultimei
perioade a vietii intr-un spital sau camin,
 Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi vad apropiatii
asteptand o moarte lenta si dureroasa;
 S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili;
 Eutanasia si sinuciderea asistata se practica oricum in camine si spitale, iar medicii,
membrii familiei sau apropiatii care accepta sa faca asta pot fi acuzati de crima.

Argumentele impotriva sinuciderii asistate si eutanasiei se bazeaza, de obicei, pe principiile etice


si religioase cu privire la sacralitatea vietii. De asemenea, sunt voci care sustin ca legalizarea
eutanasiei ar putea grabi moartea unor persoane, impotriva vointei lor.
 Sacralitatea vietii. Acest argument se bazeaza pe valorile religioase care considera viata
sacra si inviolabila. Conform acestui principiu, nici o persoana nu are dreptul de a lua
viata altcuiva.
 Diagnosticul gresit sau eventualitatea unor noi tratamente. Conform acestui punct de
vedere, unde exista viata exista speranta. Sustinatorii sai sunt de parere ca in conditiile
evolutiei rapide a societatii moderne, a tehnologiei si tehnicilor medicale, eutanasia ar lua
dreptul unor persoane bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente si implicit de o
viata mai buna.
 Legalizarea eutanasiei in cazurile medicale grave ar face din aceasta practica o rutina,
folosita pe scara larga.
 Chiar daca cineva isi doreste sa fie eutanasiat, aceasta dorinta ar putea fi rezultatul
depresiei sau a interpretarii eronate a diagnosticului.
 Eutanasia ar submina finantarea sectorului geriatric si furnizarea de asistenta
corespunzatoare pentru persoanele varstnice.
 Ar submina de asemenea activitatile de cercetare in aceasta zona.
 Ar compromite in mod grav relatiile dintre persoanele in varsta, sau dependente de
asistenta, si rudele lor, care ar putea sa le preseze sa “nu devina o povara”.
 Ar compromite relatia de incredere dintre medic si pacient.
 Orice forma de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele apropiate care raman
in viata; o astfel de decizie ar afecta in special copiii din viata bolnavului.
 Eutanasia in lumina moralei crestine
  
 Cuvantul "eutanasie" este de origine greaca si a fost folosit in Grecia antica, insemnand moarte
usoara, pentru a arata, in primul rand, moartea fara dureri. Prin cuvantul eutanasia se intelege
moartea provenita in liniste, seninatate si fara agonie, suferinta, dureri si alte necazuri ale
muribundului. In al doilea rand, mai inseamna si moartea mareata, adica moartea in favoarea
unui scop nobil, avand legatura mai mult cu sacrificiul de sine insusi. Eutanasia poate sa fie
fiziologica, avand o moarte fara dureri si cu o seninatate psihica, constituind cazul cel mai
obisnuit. Intr-adevar, in multe cazuri, muribundul ramane linistit pana in ultima clipa, nearatand
agonia mortii, nefiind chinuit de dureri sau de alte necazuri, dar se stinge, putem zice, linistit,
cazand de la viata la moarte fara sa simta.
  
 Totusi, eutanasia poate fi provocata pentru scopul de a curma o suferinta grea si indelungata, cu
metode stiintifice care aduc moartea, de multe ori fiind fulgeratoare. Acesti muribunzi pot sa
sufere de invaliditate, de boli nevindecabile dar dureroase, de paralizii, de cancer si multe alte
boli. Eutanasia scuteste pe cel suferind, pe cel gasit pe patul de moarte, de o moarte grea si
chinuita, garantandu-i o moarte linistita. Aceasta trecere de la viata la moarte se practica foarte
usor de Asclipiu. O injectie de ser in vena sau o mare doza de narcotice poate avea un efect
mortal.
  
 Metoda eutanasiei se practica si de stat pentru diferite scopuri, asa cum este eutanasia sociala
sau eugenica si in cazul condamnarii la moarte a unor detinuti. Problema eutanasiei nu este
noua ; se practica din vremuri antice, sub forme de ucidere a copiilor, de ucidere a parintilor si
de sacrificiu de sine insusi.
  
 In ceea ce ne priveste, cercetarea ne-a aratat ca eutanasia se practica de multe popoare
primitive care parasesc pe cei in varsta sau pe cei bolnavi nevindecabili, ingropandu-i de vii sau
sugrumandu-i. John Koty, cel caruia ii datoram multe in ceea ce priveste cercetarea in domeniul
eutanasiei la popoarele primitive, isi formuleaza parerea ca aceasta practica nu constituie o lege
generala a comportarii popoarelor primitive, iar acolo unde se intalneste, are ca stimulent iubire
si mila pentru cel suferind. Deci, este vorba de eutanasia care este prezentata muribunzilor si
considerata ca "viata nedemna de a trai".
  
 Totusi, avem si cazuri economice, cand se aplica eutanasia; in societati primitive cand hrana nu
era destula pentru popor, tineri sau batrani, invalizii erau ucisi, dar din cauza situatiei varsarii de
sange in trib, acestia erau parasiti. Niste triburi ale eschimosilor, ale polinidionilor si ale altor
popoare mai necivilizate, ucideau pe batranii invalizi. Probabil, pentru existenta acestui obicei,
erau problemele economice, decat motivele sentimentale.
  
 Eutanasia a avut sustinatori, atat in teorie, cat si in fapta, in Grecia Antica. Isiot, in cartile sale cu
caracter didactic si moral, ne spune ca locuitorii de atunci ai planetei au fost fara mila nu numai
in fata celor suferinzi de diferite boli, ci si in fata parintilor lor, care erau batrani. Uciderea celor
neputinciosi nu se datora milei sau compatimirii fata de suferind, ci a fost un epilog tragic al
vietii aspre si situatiei economice. Grecii respectau batranetea si de aceea, in istoria lor, nu se
mentioneaza prea multe cazuri de eutanasie. Totusi, mentioneaza de Strabon un caz curios,
cand batranii din insula Cos s-au adunat, incoronati, ca la un simpozion, band cucuta, ceea ce era
considerat bine si legal, deoarece "Cel care nu poate sa traiasca bine, nu trebuie sa traiasca rau"
(Strabon 10, 486).
  
 In Grecia Antica avem si cazuri de ucidere a copiilor. Spartanii au fost duri fata de copiii bolnavi,
"crezand" -asa cum spune Licurg -, ca "pentru un copil a carui sanatate si putere sunt de la
nastere subrede, viata este dezavantajata, atat pentru copii, cat si pentru cetate". Uciderea
copiilor se facea numai din motive eugenice. Tatal era obligat de lege sa aduca copilul sau
pentru examinarea lui de catre o comisie publica. Atunci cand copilul era capabil i se dadea un
loc de pamant pentru cultivare, din partea comisiei, iar cand suferea de o boala mintala sau
trupeasca, il obligau pe tata sa-l aruncein Caiada din Taiget. Si Platon se declara in favoarea
eutanasiei eugenice (Platonos, Politeta, Cartea C, 407 d ; C, 410 a), incat societatea sa se
lipseasca de copiii bolnavi si pentru interesul celui suferind, cat si pentru interesul "cetatii", dar
si din mila pentru cei suferinzi. Aristotel mentioneaza ca, copiii subrezi nu merita sa mai traiasca.
  
 Valerius Maxim istoriseste ca in Masalia a existat un loc unde se pastra o bautura otravitoare
pusa la dispozitia acelora care isi motivau, in fata batranilor orasului, dorinta de a muri linistiti,
deoarece se considerau foarte tristi in aceasta viata.
  
 In epoca romana, practicau eutanasia mai ales filosofii stoici, prin sinucidere, sustinand dreptul
fiecarui individ sa aiba o moarte usoara. Astfel, Zenon s-a sugrumat, Cleante, Caton, Seneca si
alti stoici s-au sinucis. Seeley observa la romani ca "uciderea copiilor practicata de un prieten al
familiei a fost considerata o masura de economie inteleapta".
  
 Acest fenomen nu este intalnit la poporul israelit. Israelitii isi cresteau si educau chiar si copiii
orbi, invalizi, ai caror parinti nu erau in stare sa-i creasca sau erau morti.
  
 Adevaratul merit si valoarea pentru viata omeneasca a fost data de Mantuitorul, dupa care
numai Dumnezeu are dreptul sa ia viata din om pe care i-a daruit-o. Nici in religia descoperita de
Dumnezeu, nici in diferitele legislatii n-au pus in codicele lor clauza eutanasiei.
  
 In Evul mediu, eutanasia a fost considerata un pacat grav si sinuciderea era pedepsita ; dar cei
care au fost turbati au fost sugrumati, ca sa-i elibereze din agonia infricosatoare in care se aflau.
  
 Ideea eutanasiei, din motive umanitare, a fost impusa chiar din antichitate de Epictet, Seneca,
Plinius cel Tanar si altii. In vremuri mai noi, a gasit sustinatori infocati pe cei doi ganditori
insemnati : Thomas Morus si Francis Bacon.
  
 Primul este englezul filozof, politician si sociolog Thomas Morus (1478-1535), care, in romanul
sau sociologic "Utopia", se declara in favoarea eutanasiei, spunand ca este logic si necesar sa
ajutam pe cei suferinzi de boli incurabile, punandu-si singuri capat vietii sau cu ajutorul altora,
plecand din viata cu suferinte mai suportabile.
  
 Dupa cativa ani aceasta idee a fost sustinuta si de filozoful si politicianul englez Francis Bacon
(1561-1625), care este primul sustinator ca "medicii au obligatia sa foloseasca stiinta lor astfel
incat cei muribunzi sa iasa din viata cat mai usor posibil si fara dureri. Bacon, in special, foloseste
termenul de "eutanasia exterioara" cand este vorba de activitatile medicului, care privesc o
moarte usoara, iar termenul de "eutanasia interioara", cand este vorba sa caracterizeze
pregatirea psihica a muribundului pentru infruntarea mortii".
  
 Astfel, Bacon este considerat cel care a folosit pentru prima data cuvantul "eutanasie" cu sensul
de uciderea celui care este suferind.
  
 La sfarsitul secolului al XIX-lea, chestiunea eutanasiei a capatat un caracter de masa, incepand sa
fie un subiect mai extins in discutii si cu o abordare publica. Probabil, prima discutie publica, in
ceea ce priveste chestiunea eutanasiei, este considerata, in Anglia, facuta prin intermediul
presei, dupa publicarea in februarie 1973 a articolului din "Forthightly Review" in favoarea
"eutanasiei" ; "The New Cure for Incurables".
  
 Multi au sustinut ca grabirea mortii unui individ, care dupa parerea medicilor este
condamnat sa moara, reprezinta o eliberare atat pentru cel bolnav, cat si pentru cei ai sai.
Dar nu trebuie sa uitam progresul rapid al stiintei si mai ales al medicinei, care a reusit sa
diminueze in totalitate sau partial bolile nevindecabile sau mortale, care in timpurile
trecute erau periculoase pentru omenire. Ca exemplu, ne referim la insulina, pentru cei
diabetici, din care se vindeca nenumarati bolnavi, care erau, in anii precedenti, condamnati
la moarte. De asemenea, nu rare sunt cazurile de insanatosire a bolnavilor nevindecabili pe
care stiinta nu le poate explica in mod logic. Astfel deducem ca nu avem dreptul sa
practicam eutanasia, luand viata unui om, lucru pe care numai Dumnezeu il poate face ca
Creator si Domn al ei, iar omul nu trebuie sa intervina in operele Sale. Sociologi si juristi
sustin ca legalizarea eutanasiei poate deveni o arma periculoasa in mainile criminalilor, ridicand
astfel procentul criminalitatii, deoarece va fi folosit de multi inconstienti, in interesul si castigul
lor. Astfel, nefiind usor sa se constate daca se face din motive omenesti sau din motive
economice si de interese testamentare sau din motive politice. De asemenea, nu va fi posibil
sa se observe daca se face cu voia silita sau nesilita a bolnavului. In acest caz avem eutanasia
numita sociala sau eugenica. Prin notiunea de eutanasie sociala sau eugenica se face cunoscut,
mai ales "vigurozitatii societatii, in general, scutirea acesteia de cei caracterizati ca "povara a
societatii", redusi mintal, invalizi si neputinciosi, incapabili totalmente pentru munca".
  
 Aceasta notiune "eugenica" a fost consacrata prima data (1869) de antropologul englez Sir
Francisc Galton (1822-1911).
  
 Singurul stat din timpurile moderne, care a legiferat condamnarea alienatilor, neputinciosilor,
redusilor mintal si, in general, persoanelor care constituie o povara pentru societate, este
Germania hitlerista. La 1 septembrie 1939 s-a publicat un decret al lui Hitler -care a ramas
ascuns -, prin care se dadea dreptul la eliberarea societatii de cei incapabili de munca si bolnavi.
Probabil, in aceasta privinta au avut in vedere atat motive teoretice, dar mai mult, motive
practice. Data aprobarii acestui decret -doua zile inainte de izbucnirea celui de al doilea razboi
mondial -justifica pe deplin aceasta hotarare; Hitler, pregatindu-se pentru razboi a avut grija sa
faca o purificare a societatii nemtesti de elementele pe care le considera pasive pentru razboi.
Au fost ucisi, prin aplicarea eutanasiei active, mii de sugari, nou-nascuti si copii care sufereau de
invaliditate, precum si 70-80 de mii de majori alienati mintal. Aplicarea eutanasiei active de
catre Hitler s-a facut prin otravire cu pantopon.
  
 De mentionat este ca orice act de a atenta la viata celuilalt constituie o crima, iar in cazul nostru
este o ucidere.
  
 Diferenta de baza dintre eutanasie si sinucidere consta in faptul ca eutanasia este mai mult
"obiectiv" fondata decat sinuciderea. Sinuciderile sunt "rezultatele slabiciunii caracterului
individului pentru acomodarea lui in grelele situatii si lipsurilor vietii", iar aceasta nu este un
mod de rezolvare a problemelor personale ale celor care se sinucid. Fata de societate,
"sinuciderea este o crima, deoarece cel sinucis se rupe violent de familie, de societatea sa, de
stat si de biserica fata de care, daca ar fi ramas in viata, era obligat sa devina util".
  
 Crestinismul condamna sinuciderea pentru ca "trupul credinciosului in Hristos poseda o
insemnatate deosebita, fiind dupa Noul Testament, nu numai salasul sufletului nemuritor si in
serviciul lui, ci si "madularul trupului lui Hristos" (I Cor. 6, 15, 12, 27 ; Efes. 5, 30), iar omul intreg,
cel alcatuit din trup si suflet, are o valoare incomparabila, deoarece este "templu al
Dumnezeului celui viu" (IICor. 6, 16), iar "duhul lui Dumnezeu locuieste in voi" (I Cor. 3, 16). Aici
se observa ca din punct de vedere moral crestin, sinuciderea este condamnata dublu : in primul
rand, lipsa de respect si razvratirea fata de Dumnezeu, iar in al doilea rand este caracterizat ca o
stricare a templului lui Dumnezeu, precum si condamnata ca un pacat de moarte, asa cum zice
Sf. Apostol Pavel : "De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el"(I Cor.
3, 17).
  
 In cazul eutanasiei, dorinta de a pune capat vietii omului nu provine de la vreo oarecare
dificultate a vietii, ci de la o situatie dramatica in care omul isi vede existenta sa slabita, iar
fundamentul sau organic sa se prabuseasca, fiind consecinta bolii sale nevindecabile care 1-a
lovit. Aici, omul a intrat in procesul mortii, neexistand posibilitatea evitarii.
  
 Exista mare deosebire intre eutanasia si asa-zisa "viata nedemna de a trai". In ultima notiune
intra, in mod special, nou-nascutii sau copiii care s-au nascut cu malformatii trupesti si mintale,
cei suferinzi din cauza ranirii creierului cu consecinta slabirii sau suspendarea multor functiuni
de baza si, in sfarsit, oameni care din cauza batranetii s-au ramolit. In aceste cazuri nu este
permis sa se foloseasca notiunea de eutanasie, deoarece nu este vorba despre oameni care se
gasesc in procesul mortii. Dimpotriva, in aceste cazuri este vorba despre viata omeneasca in care
poate exista o mica perspectiva si care, in orice caz nimeni n-are dreptul sa caracterizeze viata
lipsita de valoare si sens. Cu atat mai putin nu o poate condamna oricine, ori pentru motive
eugenice, ori pentru motive economice, ori pentru diferite alte motive. Noi, oamenii, trebuie sa-i
aparam cu duhul iubirii crestinesti pe acesti oameni si sa-i ajutam cu orice pret.
  
 Cu aceste lamuriri, putem afirma ca eutanasia capata un alt sens, in zilele noastre, decat acela
pe care l-a avut la inceputul aparitiei ei, adica o moarte buna, linistita si fara dureri, dar cu
consimtamantul muribundului. Ramane insa ideea ca "este datoria umana de a usura agonia
celor cuprinsi de suferinte cumplite in clipa mortii. Deci este vorba : a) -totdeauna de oamenii
care se gasesc in procesul mortii ; b) -acesti oameni sufera de dureri ; c) -aplicarea eutanasiei
inseamna ajutor si usurare de procesul chinuitor al mortii".
  
 Toate cazurile aplicarii eutanasiei pot fi incadrate in trei grupe : 1). Eutanasia pura, prin care se
intelege transpunerea in stare de insensibilitate a unui individ, aflat in fata mortii,
administrandu-i narcotice, substante soporifice si altele fara intentia uciderii nemijlocite, dar cu
probabilitate destul de accentuata sa produca efect mortal. In cazuri de acestea ar fi vorba mai
mult de o usurare pentru clipa mortii sigure. 2). Eutanasia in sens restrans, prin care se intelege
administrarea unei substante provocatoare de moarte celor grav bolnavi si anume la cerere
proprie. Aici ar fi vorba de un ajutor dat pentru a putea muri mai repede.
  
 3). Eutanasia in sens larg, prin care se intelege inlaturarea in forma nedureroasa a acelora
pentru care viata proprie n-ar mai avea nici un sens si valoare si care, in plus, ar fi numai o
sarcina pentru cei din jurul lor, de pilda, alienatii, cretinii, schiopii suta la suta si cei care prezinta
o primejdie pentru vigoarea unui neam.
  
 Eutanasia se distinge in : eutanasia activa sau directa si eutanasia pasiva sau indirecta.
 Prin notiunea de eutanasie activa intelegem interventia activa in procesul mortii cu intentia sa
provocam mai repede moartea muribundului, adica celui suferind grav, care cu absoluta
convingere a intrat in procesul mortii, fara cea mai mica perspectiva de insanatosire. Deci este
vorba de o moarte timpurie, acceptata de buna voie de catre om, care se afla in procesul mortii,
cu ajutorul cunostintelor si metodelor medicale.
  
 Prin eutanasia pasiva intelegem intreruperea de buna voie sau nefolosirea unei actiuni
terapeutice, a carei aplicare ar avea ca urmare prelungirea vietii bolnavului, care este irevocabil
condamnat. Prin intreruperea sau nepracticarea unei actiuni terapeutice, in aceste cazuri, boala
fatala este lasata sa avanseze, fara sa i se aplice vreun impediment.
  
 Eutuanasia a gasit multi sustinatori care, asa cum observa Sicard, sunt, probabil, ideologi sau
utopisti. Dintre medici, putini la numar se declara in favoarea eutanasiei. Totusi trebuie sa
deosebim doua grupe intre cei care impartasesc moartea usoara :
  
 a) Unii prezinta moartea usoara acelor oameni pentru care viata este un chin si o
greutate si care din acest motiv sunt primii care practica sinuciderea ; deoarece nu este
usor sa acceptam ca un bolnav cand nu este in totalitate neputincios, incredinteaza
altora grija terminarii vietii sale, cand poate singur sa o faca.
  
 b) A doua grupa, care infrunta aceasta problema, declara ca agonia mortii este o suferinta
groaznica si ca este drept sa o stingem la toti care sunt recunoscuti ca bolnavi nevindecabili.
Doua sunt argumentele de baza care iau apararea eutanasiei : a) -mila pentru cei muribunzi,
care au chinuri trupesti si in generalcelor care sunt bolnavi nevindecabil ; b) -"dreptul fiecaruia
sa-si puna capat vietii si sa ceara sfarsirea ei".
  
 In ceea ce priveste primul argument acceptam ca "aceasta stare jalnica, de multe ori mai
groaznica celei prezentate a celui care se indreapta spre o moarte sigura si fara aparenta salvarii,
naste de multe ori in bolnav repulsie fata de viata si, probabil, dorinta de a-si pune capat zilelor,
iar celor din familia lui si din cadrul medical se naste si creste foarte repede mila pentru
ingrozitoarea situatie". De aceea, scopul eutanatistilor "ar fi numai inlaturarea vietii fara sens si
a chinurilor mortii, inlesnind o moarte linistita cu aparenta de binefacere... avand un continut
nobil exprimat prin termenul umanitate. Eutanasia fiind o forma de exprimare a milei si iubirii
crestine fata de aproapele suferind, deci o argumentare de cel mai inalt grad moral".
  
 Caracteristica in cazul nostru, este declaratia posesorilor Premiului Nobel : Jacques Monod,
Linus Pauling, George Thomson, din anul 1974 care s-au adaugat eutanasiei. Intre altele, in
declaratia lor mentioneaza : "... Apelam la opinia publica luminata sa depaseasca tabu-urile
traditionale si sa adopte o atitudine de simpatie fata de suferinta inutila din ceasurile mortii.
 Nu acceptam teoriile care sustin ca durerea omeneasca este inevitabila si nimic nu poate fi
pentru imbunatatirea soartei omenesti.
  
 Insistam ca este imoral sa rabdam, sa acceptam sau sa-i impunem bolnavului sa suporte
durerea.
  
 Credem in valoarea demnitatii individului. Aceasta inseamna ca, comportamentul sau trebuie sa
fie respectat si ca individul trebuie sa se gandeasca la soarta sa. Nici o etica nu poate interzice, in
mod categoric, individului sa puna capat vietii sale, daca boala de care sufera nu e posibil sa se
vindece eu metodele terapeutice cunoscute.
  
 Eutanasia inseamna "moarte buna". Si poate fi determinata ca "o metoda sau o fapta cu care se
pune capat suferintei prin moarte sau se provoaca moarte fara dureri". Cu alte cuvinte,
inseamna moarte "dulce" si "usoara" pentru cei care sufera de o boala nevindecabila sau au boli
organice iremediabile.
  
 Este dur, barbarie sa fie lasata o persoana in viata, impotriva vointei sale, tagaduindu-i atat de
mult dorita eliberare, cand viata sa a pierdut orice demnitate, frumusete, sens si orice
perspectiva. Suferinta fara motiv este un rau, pentru care noi suntem datori sa o scoatem din
societatea civilizata".
  
 Dar nu e solutia indicata moartea bolnavului. Astazi, stiinta a descoperit multe medicamente
contra durerilor, calmandu-l pe cel suferind, de multe ori scapandu-l de ele. Bineinteles, nu s-a
gasit inca cel mai potrivit medicament indicat pentru dureri, astfel lasand o posibilitate de
ridicare a chestiunii eutanasiei.
  
 Oare se cunosc mijloacele terapeutice care vor exista maine? In afara de acestea, stiinta, inca si
in prezent, nu poate pune exact diagnosticul si cu atat mai mult sa prognozeze ceva infailibil.
Dese sunt cazurile bolnavilor care au fost condamnati la moarte, dar care, totusi au trait. Deci,
nu ne putem baza pe un diagnostic ca fiind ceva absolut si sa aplicam eutanasia, deoarece in
aceste cazuri va fi o crima stiintifica. De asemenea, este foarte trist si deceptionant faptul ca in
epoca noastra se observa o mare indiferenta a oamenilor fata de cei care sufera boli
nevindecabile si care creeaza o stare de decadere psihico-trupeasca, chiar daca "mila este prima
miscare a inimii omenesti la privirea suferintelor si chinurilor altora". Pe baza acestui sentiment
de compatimire se sustine intreaga constructie omeneasca si prevederile sociale ale popoarelor
civilizate. Filantropia este o fapta nobila a solidaritatii omenesti, mai ales fata de cel suferind sub
diferite aspecte ale mahnirii, durerii si necazurilor, si de oriunde din alta parte. Omul, in loc sa
lupte pentru legalizarea eutanasiei, va trebui sa lupte pentru imbunatatirea propriilor conditii de
viata, ajutand sufleteste si material pe cel suferind. Va trebui, de asemenea, sa lupte pentru cul-
tivarea duhovniceasca a semenilor sai incat sa rabde cu perseverenta bolile, schimband astfel,
mila celorlalti in adevarata admiratie. Cu alte cuvinte, sa fie apreciata corect insemnatatea
durerii omenesti. Dar aceasta reusita se poate realiza numai atunci cand omul crede in Hristos,
Care este daruitor al vietii noastre. Suferinta, potrivit invataturii crestine, nu este de neinvins.
"Este rodul rautatii care izvoraste de la incorecta folosire a libertatii". Astfel, "daca omul
continua sa traiasca liber, este, prin urmare, obligat sa rabde suferinta", pe care "o transforma si
o foloseste pentru desavarsirea sa".
  
 Crestinismul da adevarata valoare a acestei virtuti -suferinta -intrucat el nu cere stingerea vietii,
ci surplusul de viata spirituala prin suferinta si sacrificiu.
  
 In cea de a XVII-a Epistola (407), Sfantul Ioan Hrisostom scria catre Olympiada : "nu cunoasteti
cata rasplata aduce boala in inima celui care o accepta multumit si slavindu-L pe Dumnezeu ?...
Olympiada, nimic nu este egal cu rabdarea bolii din punct de vedere al desavarsirii duhovnicesti,
deoarece, in special, aceasta este regina virtutilor si cea mai valoroasa coroana a crestinilor ?...
Cu cat suferintele sunt mai grele, cu atat roadele sunt mai bogate... Aceasta virtute a rabdarii
bolilor trupesti este atat de valoroasa incat, cei care o au, daca au savarsit pacate mari, ii
salveaza de greutatea lor, iar daca au multe virtuti si sunt drepti, le creste mult credinta si
increderea in Dumnezeu, care nu este un lucru mic...". Sfantul Apostol Pavel scrie catre Timotei,
care era bolnav si avea un trup foarte slabit : "Foloseste putin vin pentru stomacul tau si pentru
desele tale slabiciuni" (I Tim. 5, 23). Sfantul Apostol Pavel, care si mortii ii invia, nu 1-a vindecat,
dar l-a lasat sa se arda in focul bolii sale ca sa adune si de la aceasta multe bogatii curate de la
Dumnezeu...".
  
 Tot in Epistola a XVII-a, Sf. Ioan Hrisostom spune Olympiadei : "Deci si voi daca ramaneti inchisi
in casa voastra si tintuiti la pat din cauza bolii, sa nu credeti ca viata voastra este inutila.
Mahnirile voastre sunt mai grele decat ale acelora care sunt tarati de catre calai si care sunt
sfasiati, primind ultima pedeapsa -moartea -deoarece voi aveti un calau ingrozitor si in
permanenta alaturi de voi, adica, boala voastra atat de chinuitoare. Deci, sa nu va doriti moartea
si sa nu fiti neglijenti sa va supuneti terapiei, deoarece aceasta nu este intelept ; lucrul care se
poate vedea la Sf. Apostol Pavel atunci cand il indemna pe Timotei sa-si ingrijeasca trupul".
  
 Crestinul, cand este grav bolnav, isi gaseste refugiu in iubirea si providenta lui Dumnezeu, dar nu
uita sa ceara si ajutorul stiintei. Nici indiferenta, nici fatalismul, nici panica si nici deznadejdea n-
au loc in viata crestinului. Astfel, accepta cu rabdare boala sa, incercand sa castige un folos
duhovnicesc, pentru ca boala este o invatatura de mare valoare.
  
 Crestinismul cunoaste scripturile, care spun : "... Eu mor si inviez, Eu ranesc si tamaduiesc si
nimeni nu poate scapa din mana Mea" (Deut 32, 39), si ca viata sa este plina de mahniri, asa
cum a adeverit Hristos spunand: "...In lume necazuri veti avea; dar indrazniti, Eu am
biruit lumea" (Ioan 16, 37). Mai cunoaste "...ca prin multe suferinte trebuie sa intram in
imparatia lui Dumnezeu" (Fapte XIV, 22).
  
 Rezumand cele de pana acum, putem afirma ca suferintele, durerile si incercarile, in general,
sunt date omului sau permise de Dumnezeu pentru urmatoarele scopuri binefacatoare :
  
 1) ca o incercare a omului : "Ca pe aur in topitorie, asa i-a lamurit" (Intelep. lui Solomon 3, 6) ;
 2) pentru cainta : "Doamne, pe Tine Te-au cautat si in vreme de restriste..." (Isaia 26, 16) ;
 3) pentru umilinta : "Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-
a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc" (II
Cor. 12, 7) ;
 4) pentru dovada simpatiei si iubirii din partea celor care nu sufera, pentru cei care sufera ;
 5) pentru cinste si slava celor care rabda si lupta pana la sfarsit : "Fericiti cei prigoniti pentru
dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor" (Matei 5, 10) ;
 6) pentru aratarea atotputerniciei lui Dumnezeu (Vezi cazul orbului din nastere) ;
 7) pentru pedeapsa. De exemplu, plagile trimise de Dumnezeu lui Faraon ;
 si pentru alte multe scopuri.
  
 In consecinta, credinciosul trebuie sa rabde cele date de Dumnezeu prin cainta, deoarece, dupa
invatatura crestina, nu exista pacat care nu poate fi iertat de El.
  
 Incredintandu-ne in mila si iubirea lui Dumnezeu, ajungem la concluzia ca niciodata n-avem
dreptul sa intervenim cu brutalitate in scoaterea vietii celui suferind, avand ca pretext mila sau
compatimirea lui. Exemplu ne-a dat insusi Mantuitorul "tamaduind toata boala si toata
neputinta in popor" (Matei IV, 23) si "umbland toata viata Sa, facand bine si vindecand pe toti"
(Fapte 10, 38).
  
 Grija permanenta a Mantuitorului fata de cei obiditi si bolnavi, vindecarea bolnavilor si invierea
din morti a lui Lazar, sunt argumente impotriva si nu pentru eutanasie. Pe bolnavul care zacea si
suferea de 38 de ani, Mantuitorul il intreaba : "Vrei sa fii sanatos ?" si il vindeca, nu-l ucide
pentru a-l scapa de suferinte, asa cum ar fi trebuit sa faca dupa conceptiile eutanasistilor.
  
 Dupa morala propovaduita de Mantuitorul lumii, nici cele mai grele suferinte nu indreptatesc
distrugerea vietii, caci orice clipa a ei, daca pare fara sens pentru viata pamanteasca, pretuieste
mult, chiar foarte mult, sub aspectul moral pentru viata de dincolo, putand prilejui crestinului
cainta pentru pacatele sale. De aceea, si Mantuitorul pretinde sa ne ducem cu rabdare crucea
vietii, adica sa suportam orice suferinta cu deplina incredere in milostivirea divina. Iisus Hristos,
pe langa poruncile catre ucenicii Sai, a lasat-o si pe aceea : "Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati
pe cei morti, curatiti pe cei leprosi..." (Matei X, 8). Cu aceasta porunca suntem obligati sa ajutam
si noi pe aproapele nostru.
  
 Venind cu cel de al doilea argument, adica al "dreptului" fiecarui individ de a-si pune capat vietii
sale si de a cere terminarea ei, aparatorii eutanasiei sustin ca omul este o persoana libera si
domn al vietii sale, avand inca si "dreptul" de a alege insasi moartea sa, adica "dreptul de
alegere intre viata si moarte". Dar acest "drept" al omului nu este posibil de acceptat in
conceptia crestinului. "Omul nu este creator al eului sau si al libertatii sale. Existenta si libertatea
omului se leaga de parintii sai, de aproapele lui, de mediul inconjurator si, in sfarsit, de
Dumnezeu". Deci, libertatea omului nu este absoluta. "In primul rand, trebuie subliniat faptul ca
nici un om nu intra cu voia lui in viata. Venirea pe lume a fiecaruia este rezultatul folosirii uneia
dintre libertatile altor oameni". Dar si continuarea vietii nu depinde absolut de el, deoarece
multi factori exteriori exercita in el o influenta directa si indirecta.
  
 "Libertatea absoluta se poate face posibila numai cu referinta religioasa, adica numai cu
depasirea relativitatii...". Astfel, "libertatea vine ca un dar al iubirii lui Dumnezeu catre om si ca
rod al raspunsului omului pentru iubirea lui Dumnezeu". Crestinul ramane si se desavarseste in
libertate, cand ramane in Hristos, cand traieste cu Duhul lui Hristos ; dar, precum observa
cuviosul Isaac Sirul, "nu exista libertate desavarsita in acest veac imperfect" (Isaac Sirul, Cuv. 65,
Ed. 1. Spetsieri, p. 261). Cunoscut se face ca omul capata absoluta libertate numai atunci cand se
elibereaza de lume si se uneste cu Dumnezeu. In afara de acestea, "cei doi poli", asa cum ne
spune profesorul Bonis, in jurul carora se invarteste toata teologia, ca stiinta, este viata si
moartea. Ambii sunt "Legi ale naturii, in afara vointei omenesti". Este cunoscut aforismul : "Cel
care se opune "Legii naturii" se opune lui Dumnezeu -Creatorul legilor naturale".
  
 Viata, dupa invatatura crestina, nu este o creatura omeneasca, ci un dar al lui Dumnezeu.
Crestinul recunoaste ca s-a creat de Dumnezeu si pentru El, "dupa chipul si asemanarea Lui" si
ca viata sa este sfanta si inviolabila. "Caci nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu
moare pentru sine. Ca daca traim, pentru Domnul traim si daca murim, pentru Domnul murim.
Deci, si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem" (Rom. 14, 7-8). Ceea ce inseamna ca nu
ne apartinem noua, ci Domnului, Care are absoluta suveranitate asupra vietii noastre.
  
 "Reinnoirea in Hristos nu se limiteaza in duhul sau sufletul omului, ci se refera la intreaga
existenta a sa. Harul lui Dumnezeu ii sfinteste pe oameni in intreg duhul, "sufletul si trupul" lor (I
Tes. 5, 23). Trupul nu se gaseste in afara sferei reinnoirii Harului lui Dumnezeu, deoarece "trupul
omenesc este templu al Duhului Sfant" (I Cor. 6, 19). De aceea, dispretul trupului nu are loc in
crestinism".
  
 Viata omului este totodata mijloc si scop pentru desavarsirea sa.
 Este mijloc, deoarece este punct de pornire al vietii morale si stadiu al activitatii de crestere
morala.
  
 Este scop, pentru ca are destinatie sa se reinnoiasca in invierea comuna si sa participe la
fericirea viitoare.
  
 Omul ca fiu al lui Dumnezeu si "fiu al imparatiei Sale" (Matei 8. 12) are datoria sa slujeasca viata
sa, umbland cu vrednicie dupa chemarea cu care a fost chemat (Efss. 4, 1), "pana ce Hristos va
lua chip" in el (Gal. 4, 19).
  
 "Crestinul care filosofeste Taina mortii intelege mai adanc valoarea vietii pamantesti. El se
convinge ca prezenta viata, daca este traita corect duce "la castigarea vietii viitoare" (P.G. 53,
319). Inca mai invata ca Domnul a venit pe pamant nu ca sa ne omoare si sa ne scoata din
aceasta viata, ci sa ne lase in lume si sa ne pregateasca astfel incat sa devenim vrednici de viata
cereasca. Daca viata pamanteasca ar fi fost ceva rau, atunci ar fi trebuit sa premiem pe ucigasi,
pentru ca omorandu-ne, ar face o binefacere.
  
 "Asa cum originea vietii se reduce la voia libera a lui Dumnezeu, la fel si continuarea ei. Astfel,
omul nu poate dispune de ea, dupa bunul plac, fara a pacatui. Dumnezeu, chemandu-l pe om ia
existenta, nu-l pune in fata alegerii : sa primeasca sau sa refuze darul vietii Aceasta ii este data si
trebuie sa o utilizeze potrivit poruncilor divine. Omul nu-i proprietarul absolut al vietii, aceasta
nefiind, in ultima analiza, opera sa, ci a lui Dumnezeu".
  
 Cel care scoate viata unui om, distruge, asa cum am vazut, cel mai insemnat bun omenesc, care
nu mai poate fi readus. Astfel, comite o dubla crima : fata de Dumnezeu, in primul rand,
deoarece distruge o persoana care constituie "chipul" Lui si pe care El a creat-o pentru un scop
inalt. In al doilea rand, incalca una dintre poruncile Decalogului : "Sa nu ucizi" (Iesire 20, 13) cu
care Sfanta Scriptura declara insemnatatea vietii.
  
 In ceea ce priveste chestiunea eutanasiei, se mai pune o piedica de netrecut, aceea a exprimarii
dorintei bolnavului de a pune capat vietii sale. Aceasta dorinta este o exprimare adevarata ?
Doreste cu adevarat moartea sa cel care exprima aceasta dorinta ? Este, intr-adevar,
o dorinta pornita din vointa sa libera ? Sau alti factori exteriori sau interiori il obliga sa
ia aceasta hotarare ?
  
 Sa presupunem ca un individ, care sufera de o boala nevindecabila si dureroasa doreste o
moarte fara chinuri, consimtind, astfel, in fata martorilor. Dar se pun intrebarile : Este
intotdeauna cel bolnav stapan al gandirii si dorintei sale ? Consimtamantul sau de a muri fara
chinuri este rezultatul gandirii sale logice, sanatoase si a liberei alegeri si vointe ? Boala sa n-a
avut nici o influenta in evolutia normala a gandirii sale ? Este imposibil, ca cel suferind sa fie in
stransa legatura psihica cu viata si lumea ?
  
 Dar si in cazul in care bolnavul se gaseste in depline facultati mintale si consimte pentru
aplicarea eutanasiei, se ridica iarasi intrebarea : poate aceasta dorinta sa constituie o cerere de
baza pentru aplicarea eutanasiei ?
  
 Bonhoeffer spune ca "nu poate fi vorba aici de o cerere de baza, deoarece trebuie sa se ia in
consideratie insasi viata bolnavului care are pretentiile sale proprii si care nu coincid cu cererea
acestuia de aplicare a eutanasiei. Asa cum ne este cunoscut, viata este impotriva mortii. Medicul
nu este obligat sa se conformeze cererii bolnavului de a muri, ci cererii de a trai".
  
 Toti sunt de acord ca este foarte dificil sa inteleaga cineva sensul adevarat al cerintelor spuse de
oamenii care parcurg drumul catre moarte. "Exprimarea dorintei pentru moartea celor suferinzi,
provine de la o frica momentana si de la o neputinta de infruntare a durerilor sau de la o
decadere psihologica sau, inca, de la o anomalie provenita din cauza chinurilor bolii ; mai poate
proveni de la intelegerea obligatiilor economice fata de familie si fata de cei din jurul lor". Nu
este cunoscut ca dupa o oarecare calmare a durerilor, dorinta bolnavului de a muri inceteaza.
Aplicarea eutanasiei, dupa dorinta bolnavului, nu este posibila.