Sunteți pe pagina 1din 76

MANUAL DE

BUNE PRACTICI
- Martie 2006 -

GUVERNUL ROMÂNIEI
Agenţia Statelor Unite World Learning Autoritatea Naţională pentru
pentru ChildNet Protecţia Drepturilor
Dezvoltare Internaţională Program Copilului
"Acest manual de bune practici a fost realizat cu sprijinul misiunii din Romania a Agentiei Statelor Unite pentru
Dezvoltare Internationala, prin intermediul programului World Learning-ChildNet.
Opiniile exprimate in acest material apartin autorilor si nu reflecta neaparat punctul de vedere al Agentiei Statelor Unite pentru
Dezvoltare Internationala."

1
WORLD VISION ROMANIA - BIROU ZONAL
VILCEA
CENTRUL DE INTERVENTIE TIMPURIE PENTRU
COPIII CU DIZABILITATI DE LA 0 LA 6 ANI
www.worldvision.ro

Autori manual:

IOANA VEGA – psiholog


RAMONA CAPATINA – psihopedagog
SILVIA SOIMU – kinetoterapeut
IRINEL FARMAZON – kinetoterapeut
MADALINA DUTU – educator specializat

Viziunea noastra pentru fiecare copil, pentru viata in toata plinatatea ei. Ruga
noastra pentru fiecare suflet, cu vointa de a o implini.

2
CUPRINS

1. Prezentare proiecte

2. Drepturile copilului cu dizabilitati si ale asistentului personal

3. Dezvoltarea unei proceduri de evaluare, recuperare si monitorizare a


copilului cu dizabilitati de la 0 la 6 ani

3.1. Identificare beneficiari

3.2. Ancheta sociala

3.3. Evaluarea psihomotrica

3.4. Elaborarea planului de interventie specializat

3.5. Desfasurarea activitatilor recuperatorii

3.5.1. Activitati educationale

3.5.2. Activitati kinetoterapeutice

IV. Asigurarea unui suport de tip emotional, social si material pentru familia
copilului cu dizabilitati de la 0 la 6 ani

4.1. Suport emotional

4.2. Suport social

4.3. Suport material

5. Sensibilizarea si responsabilizarea comunitatii privind drepturile copilului


cu dizabilitati

5.1. Organizarea de intalniri periodice cu reprezentantii institutiilor de stat


DGASPC si ONG-uri

5.2. Campania de sensibilizare si informare

3
6. Organizarea/oferirea de cursuri – prezentare generala

6.1. Sesiuni de instruire pentru parinti

6.2. Sesiuni de instruire pentru asistenti maternali profesionisti

6.3. Cursuri pentru educatori

6.4. Selectia si instruirea voluntarilor

4
WORLD VISION ROMANIA – ZONA VILCEA

I. PREZENTARE PROIECTE

World Vision este un parteneriat international format din peste 100 de


tari din Europa, Asia, Africa, America de Sud si Nord, Australia, care au la
baza valori si principii crestine. World Vision Romania este o organizatie
crestin umanitara ce face parte din acest parteneriat. In zona Vilcea, World
Vision Romania desfasoara urmatoarele proiecte:
Proiectul de dezvoltare comunitara care se adreseaza intregii
comunitatii in dorinta de a identifica si sustine initiative locale de schimbare
in bine a vietii membrilor sai pentru a putea crea bazele unei dezvoltari pe
termen lung, pe care comunitatea sa o poata continua cu forte proprii.
Proiectul a inceput in 1999 si include 11 comunitati: Dragoesti, Olanu,
Danicei, Stoilesti, Scundu, Galicea, Vitomiresti, Dobroteasa, Mihaesti,
Nicolae Balcescu, Orlesti. Proiectul se concentreaza pe rezolvarea
problemelor din cadrul sistemului educational, in scoli, gradinite si cluburi,
ca si ingrijirea sanatatii, educatia spirituala in parteneriat cu preotii locali,
economie si agricultura.
Proiectul Copiii Romaniei a inceput in judetul Vilcea in 1997 prin
componenta de educatie timpurie desfasurata in institutiile de protectie a
copilului in vederea asigurarii unor standarde inalte in ingrijirea, dezvoltarea
si educarea copiilor institutionalizati. In prezent, proiectul promoveaza
servicii alternative de tip familial si se adreseaza comunitatii pentru a
identifica resurse in sprijinul familiilor in dificultate: plasamentul familial in
regim de urgenta al copiilor aflati in situatie de criza; prevenirea
institutionalizarii si abandonului copilului ce se afla in familii cu risc social;
prevenirea abandonului copilului in Maternitate prin serviciile oferite de
asistentul social in cadrul cabinetului de consiliere; informarea si educarea
comunitatii despre prevenirea abuzului si neglijarii copilului; implicarea
comunitatii in procesul de dezvoltare a serviciilor sociale locale pentru copii
si familiile lor.
Proiectul « Initiativa Speranta pentru HIV/SIDA Romania »
Componente: prevenire, ingrijire, advocacy, parteneriat cu bisericile,
ONG-urile si grupurile de initiative, instruire pentru personalul World
Vision.

5
INTERVENTIE TIMPURIE PENTRU COPIII CU DIZABILITATI

In octombrie 2004, in cadrul Organizatiei World Vision Romania,


biroul zonal Vilcea a luat fiinta proiectul « Interventie timpurie pentru copiii
cu dizabilitati ». El se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre
0 – 6 ani, care prezinta intarzieri in dezvoltarea psihomotorie.

Scopul proiectului

Scopul proiectului este de a furniza servicii de evaluare, interventie


timpurie si consiliere pentru copiii cu dizabilitati si familiile lor cu
domiciliul in judetul Vilcea.
Prin aceste interventii urmarim prevenirea abandonului copiilor cu
dizabilitati, incurajarea reintegrarii copiilor institutionalizati in familie si
integrarea in societate.

Obiectivele proiectului

Stabilirea unui sistem de teste standardizate pentru evaluarea copiilor cu


nevoi speciale cu varsta cuprinsa intre 0 – 6 ani.
Alcatuirea unui model de interventie timpurie care sa se adreseze tuturor
ariilor de dezvoltare (cognitiv, motor, limbaj, adaptativ si social). Acesta va
include si pregatirea parintilor, astfel incat sa devina co-terapeuti in
procesul de recuperare al copilului.
Furnizarea unor servicii pentru familiile copiilor cu dizabilitati, incluzand
informatii despre diferitele tipuri de dizabilitati, consiliere, terapie de grup,
referire la servicii conexe.
Integrarea copiilor din proiect in invatamântul de masa (prescolar si scolar)
Dezinstitutionalizarea unui numar de 20 copii cu dizabilitati
Dezvoltarea unei campanii de sensibilizare si informare privind
problematica copilului cu dizabilitati care sa contribuie la schimbarea
atitudinii publicului fată de persoanele cu dizabilitati
Desfasurarea unui mare numar de activitati de voluntariat
Constituirea unei retele de institutii implicate in problematica copilului cu
dizabilitati.

Ce este interventia timpurie?

Interventia timpurie este un program de recuperare psihomotorie


pentru copii cu varsta intre 0 – 6 ani care prezinta o intarziere in dezvoltare.
Aceste intarzieri pot fi suspectate inca de la nastere ( ex. Sindrom Down )
sau pot fi observate in primele luni de viata ( ex. Paralizii Cerebrale ).

6
Literatura de specialitate arata ca, odata ce o intarziere in dezvoltare
este suspectata, cu cat se incepe mai devreme interventia, cu atat cresc
sansele de recuperare. Asteptarea poate determina pierdere potentialului
functional.

Etapele derularii proiectului:

1. Identificarea familiei si a copilului cu dizabilitati.


2. Interviu cu parintii copiilor cu dizabilitati.
3. Ancheta sociala realizata de asistentul social.
4. Evaluarea copilului de catre psiholog, educator si kinetoterapeut.
5. Elaborarea unui plan de interventie individualizat.
6. Redactarea unui program de activitati individualizat si adaptat la nevoile
copilului, ce trebuie administrat acasa de catre parinti in timpul
saptamanii, intre intalnirile cu specialistii.
7. Intalniri periodice cu parinţii (grup-suport) si consiliere.
8. Vizite periodice la domiciliul beneficiarilor de catre asistentul social în
vederea monitorizarii nevoilor familiei si a colaborarii profesionale cu
specialistii.
9. Reevaluare, dupa o perioada de 6 luni de la interventia propriu-zisa, a
copilului.
10. Continuarea sau intreruperea activitatii, integrarea in colectivitate,
referire spre alte servicii.
11. Iesirea din proiect presupune introducerea de noi beneficiari.

Activitati:

• evaluarea complexa a copiilor cu dizabilitati cu varsta cuprinsa intre 0-6


ani
• informarea si consilierea individuala si de grup a parintilor, asistentilor
personali si a asistentilor maternali profesionisti
• indrumarea familiilor spre servicii alternative
• advocacy pentru includerea copiilor cu dizabilitati in gradinite si scoli de
masa
• dezinstitutionalizarea unui numar de 20 de copii cu dizabilitati
• identificarea si pregatirea voluntarilor care vor fi implicati in activitatile
cu copiii (educative, de socializare), cu parintii, dar si in activitatile de
advocacy
• elaborarea si editarea de materiale informative pentru specialisti si parinti.

Beneficiari:

7
60 copii cu dizabilitati cu varsta intre 0-6 ani, precum si familiile
acestora (parinti, asistenti personali, asistenti maternali profesionisti)

Principiul de lucru

Parintii sunt persoanele cele mai importante in viata si in implinirea


dezvoltarii copilului. Printr-un parteneriat profesional, dorim sa ajutam
parintii sa se implice in modul cel mai eficient in dezvoltarea copilului si sa-l
insoţim pe parcursul procesului de recuperare

Rezultate asteptate:

• 60 de copii cu dizabilitati din Rm. Vilcea vor fi beneficiari ai


serviciului comunitar “Interventie timpurie la copilul cu dizabilitati”
• 20 copii protejati in institutii pentru copilul cu dizabilitati din judeţul
Valcea vor fi reintegrati în familia biologica sau vor fi protejaţi de
asistenti maternali profesionişti
• identificarea, pregatirea si atestarea a 10 asistenti maternali
profesionisti care sa ia in plasament copii cu dizabilitati
• elaborarea unui manual de bune practici.

Echipa de lucru:

• 1 Coordonator proiect
• 1 Psiholog
• 2 Kinetoterapeuti
• 2 Educatori specializati
• 1 Asistent social

Parteneri:

World Vision Romania – Biroul Vilcea


Direcţia Generală de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vilcea

II. DREPTURILE COPILULUI CU DIZABILITATI

8
In vederea asigurarii integrarii cu sanse egale in viata sociala, copiii cu
dizabilitati beneficiaza de urmatoarele drepturi:
• Accesul liber si egal in orice institutie de invatamant obisnuit, in
raport cu restantul functional si potentialul recuperator.
• Pregatirea scolara la domiciliu a copiilor cu dizabilitati, nedeplasabili,
pe durata invatamantului obligatoriu prevazut de lege.
• Alocatia de stat pentru copiii cu dizabilitati in conditiile si in
cuantumul prevazut de lege.
• Alocatie de intretinere pentru copiii cu dizabilitati, in conditiile si in
cuantumul prevazut de lege.
• Locuri de odihna gratuite in tabare pentru copii prescolari, elevi si
studenti cu dizabilitati, o data pe an.
• Asistent personal pentru copilul cu handicap grav, angajat de catre
autoritatile administratiei publice locale; parintii sau reprezentantii
legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei
indemnizatii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant
din unitatile bugetare sau pentru asistent personal.
• Bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive
in aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti.
• Asistenta medicala.
• Obtinerea gratuita a protezelor, carjelor, ghetelor ortopedice,
carucioare din Fondul de Asigurari Sociale de Sanatate si asigurarea
cu prioritate a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace.
• Gratuitatea transportului urban cu mijloacele de transport in comun
pentru copiii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii
personali ai acestora.
• Gratuitatea transportului interurban, la alegere cu tren de persoane
clasa a II-a, cu autobuzul; precum si asistentii personali ai acestora
beneficiaza de gratuitate.

Drepturile persoanei care are in ingrijire, supraveghere si intretinere


un copil cu dizabilitati:
• Concediu platit pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati, pana la
implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani.
• Concedii medicale pentru ingrijirea copiilor cu handicap grav sau
accentuat, care necesita tratament pentru afectiuni intercurente pana la
implinirea de catre copil a 18 ani.
• Gratuitatea serviciilor de cazare si masa pentru persoana care insoteste
copilul cu handicap grav in spital.
• Scutirea de plata taxelor de abonament pentru persoanele detinatoare
de aparat de radio si televizor, daca copilul are handicap gradul I.

9
• Prioritate la instalarea postului telefonic si scutire de la plata
abonamentului telefonic cu 100 de impulsuri incluse si de costul a 400
de impulsuri pentru nevazatori, pentru gradele accentuat si grav.
• Prioritatea la inchirierea, construirea si cumpararea locuintelor din
fondul de stat, pentru gradele accentuat si grav.
• Stabilirea chiriei la tariful minim prevazut de lege pentru gradele
accentuat si grav.

III. DEZVOLTAREA UNEI PROCEDURI DE


EVALUARE, RECUPERARE SI MONITORIZARE A
COPILULUI CU DIZABILITATI DE LA 0 LA 6 ANI

10
3.1. IDENTIFICAREA BENEFICIARILOR

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are o baza


de date care contine toate informatiile referitoare la copii cu dizabilitati
diagnosticati. Avand in vedere parteneriatul cu aceasta institutie, inaintand o
adresa catre serviciul de asistenta sociala se poate obtine lista copiilor cu
dizabilitati cu varste cuprinse intre 0- 6 ani.
Avand aceste informatii, prima selectie o face asistentul social iar
criteriul folosit este acela al diagnosticului. Se vor selecta doar copiii ale
caror diagnostice se refera la dizabilitati mentale si fizice si care se
incadreaza in intervalul de varsta 0-6 ani.
Potentialii beneficiari sunt contactati telefonic si sunt invitati la un
interviu in cadrul centrului de recuperare. Acest interviu cuprinde doua
sectiuni : una destinata ofertantului de servicii si alta rezervata
beneficiarului.
Mai intai se prezinta serviciile oferite, echipa de specialisti, contractul
cu familia, care contine drepturi si obligatii atat pentru parinti cat si pentru
E.I., modul de lucru, actele necesare intocmirii dosarului.
Apoi parintele prezinta intregii echipe situatia copilului: diagnosticul,
varsta, intarzierile si respective nevoile copilului la momentul respectiv si,
mai ales, sperantele cu care vine el in proiect.
La sfarsitul interviului asistentul social impreuna cu parintele stabilesc
data si ora unei vizite la domiciliu in vederea realizarii anchetei sociale.
Un alt mod de identificare a beneficiarilor este stabilirea unei relatii de
colaborare cu specialistul in neuropsihiatrie infantila. In acest sens este bine
sa se contacteze medicul neuropsihiatru, sa i se prezinte proiectul si serviciile
oferite si sa i se puna la dispozitie si materiale informative de tip: pliante,
brosuri, astfel incat el sa-i indrume pe potentialii beneficiari catre acest
serviciu de recuperare.
De asemenea mai sunt si parinti care afla de existenta programului de la
alti beneficiari si care solicita serviciile oferite in cadrul proiectului.
Bineinteles ca nu trebuie sa uitam ca exista un numar limitat de locuri
in proiect si in cazul in care sunt mai multe solicitari se formeaza o lista de
asteptare. In momentul in care, in urma reevaluarii unui caz, se constata ca
obiectivele au fost indeplinite si nu mai este necesara continuarea
interventiei, va fi contactat pentru interviu un alt beneficiar, aflat deja pe lista
de asteptare.
In urma interviului parintele trebuie sa stie ca se va intocmi un dosar
pentru copil si deci va trebui sa aduca o serie de acte la care se vor adauga
apoi fisele completate de fiecare specialist in parte.

11
Dosarul fiecarui copil cuprinde:
• fisa de identificare care trebuie sa contina: fotografia copilului, nume,
diagnostic, adresa, numar de telefon;
• contractul cu familia;
• ancheta sociala intocmita de sistentul social;
• evaluare : fisa de evaluare psihomotrica;
• psihologie : fisa de evaluare a copilului, planul de interventie
specializat, fisa psihologica a parintelui, fisa de consiliere a parintelui;
• educatie : fisa de evaluare educationala, planul de interventie
spacializat;
• kinetoterapie: fisa evolutiei motrice, planul de interventie
kinetoterapeutica, planul de activitate kinetoterapeutica, fisa de
evolutie;
• copii acte (certificat de nastere, carti de identitate parinti, certificat
casatorie parinti) si fise medicale (orice act care contine diagnosticul,
ultimul bilet de iesire din spital, recomandari).
Pentru desfasurarea activitatilor in conditii optime si pentru o buna
colaborare a celor doua parti implicate (beneficiar – echipa proiect) se
impune inca de la inceput necesitatea semnarii unui contract.

Contractul cu familia va cuprinde :


• ofertant servicii (componenta echipei de specialisti);
• numele beneficiarului, data nasterii, domiciliul si actul de identitate;
• perioada desfasurarii activitatii;
• drepturile beneficiarului;
• obligatiile beneficiarului;
• drepturile ofertantului de servicii;
• obligatiile ofertantului de servicii;
• semnarea contractului de ambele parti (unul dintre parinti si
coordonatorul de proiect);
• data semnarii contractului.
Pentru o mai buna functionare a Centrului de Interventie Timpurie, a
fost stabilit un set de reguli care trebuie respectate de beneficiari:

1. In cazul in care un copil lipseste de la sedintele de recuperare de 2 ori


consecutiv si neanuntat se propune iesirea lui din proiect.

2. In cazul in care un copil lipseste de la sedintele de recuperare pe o


perioada de 3 saptamani (indiferent daca a anuntat sau nu) se
propune iesirea lui din proiect, exceptie facand cazul in care se afla la

12
tratament/analize/recuperare in alt oras (in acest caz solicitam o
adeverinta medicala/bilet iesire din spitalul in care a fost internat).

3. Este obligatorie prezenta parintelui/ingrijitorului la minim unul din


cele doua grupuri suport ce au loc intr-o luna; in caz contrar se
propune iesirea copilului din proiect.

4. Pentru o intarziere de 15 minute, sedinta de


educatie/kinetoterapie/consiliere nu va mai avea loc. Pentru o
intarziere mai mica de 15 minute, sedinta de recuperare se va
desfasura in limita timpului ramas.

In cazul nerespectarii celor prevazute in contract se produce rezilierea


acestuia urmata de iesirea din proiect a beneficiarului in cauza.

3.2. ANCHETA SOCIALA

Ancheta sociala este o metoda de cercetare ce include tehnici, procedee


si instrumente interogative de culegere a informatiilor si are ca si obiect de
abordare realitatea sociala, evenimente, fenomene si procese caracteristice
precum si atitudinea oamenilor fata de acestea, semnificatiile pe care ei le
atribuie, sfera lor de aspiratii, interese, preocupari.
Metodele folosite in realizarea anchetei sociale sunt : interviul si
observatia.
In timpul interviului, asistentul social stabileste impreuna cu parintele
data si ora unei vizite la domiciliu in scopul intocmirii anchetei sociale. Abia
apoi se programeaza copilul pentru evaluarea psihomotrica.
Ancheta sociala se face numai de catre asistentul social, la domiciliul
copilului. Inainte de inceperea discutiei cu beneficiarii, asistentul social
trebuie sa aiba un plan al interviului care sa includa urmatoarele intrebari :
• care este scopul interviului ;
• ce subiecte trebuie abordate ;
• ce doreste sa realizeze in timpul interviului ;
• cum trebuie sa abordeze problemele;

Ancheta sociala va cuprinde (vezi Anexe):


• data intocmirii si numele asistentului social;
• date privind copilul: nume, data nasterii, CNP, domiciliul,
diagnosticul copilului si istoricul bolii;
• date privind familia: numele parintilor, profesia si locul de munca:

13
• date privind ceilalti copii din familie (daca este cazul);
• date privind locuinta: proprietatea, mobilare si dotare, starea de igiena;
• situatia materiala: veniturile familiei si aprecierea nivelului de trai;
• informatii sociale si familiale: istoricul si structura familiei, probleme
de sanatate, atitudinea parintilor fata de copil;
• asteptari ale familiei in ceea priveste programul (proiectul);
• servicii apelate anterior;
• concluzii si recomandari (formulate de asistentul social in ceea ce
priveste intrarea copilului respectiv in program).

Tot din atributiile asistentului social fac parte si vizitele periodice la


domiciliul beneficiarilor in urma caroara intocmeste rapoartele de vizita. Un
raport de vizita va contine :
• data efectuarii vizitei ;
• numele copilului ;
• persoana de contact ;
• scopul vizitei ;
• observatii si concluzii.

3.3. EVALUAREA PSIHOLOGICA A COPILULUI

Evaluarea trebuie privita ca un proces complex, continuu, dinamic, de


cunoastere si estimare cantitativa si calitativa a particularitatilor dezvoltarii
si a capacitatii de invatare a copilului. Ea presupune colectarea de informatii
cat mai complete, interpretarea de date, punerea si rezolvarea de probleme in
scopul orientarii deciziei si interventiei.
Evaluarea se prezinta ca parte esentiala din procesul de recuperare si
urmareste nu numai investigarea capacitatilor de moment ale copilului dar si
posibilitatile ulterioare de recuperare, potentialul de invatare si de
dezvoltare, sugerand programe ameliorative pe anumite paliere de
dezvoltare.
Prin evaluare se evidentiaza elementele pozitive din dezvoltarea
copilului - punctele de la care se va structura interventia terapeutica
ulterioara. Sistemul de interventie in care este cuprins copilul cu dizabilitati
trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatorii pasi: identificare - diagnoza -
orientare - masuri si servicii de interventie (de exemplu recuperare si
reabilitare) si suport - reevaluare - integrare si includere sociala.

In consecinta, evaluarea este un proces continuu, de planificare si


programare care orienteaza elaborarea planului de servicii personalizate si
programele de interventii personalizate.

14
Demersul evaluativ in cazul copiilor cu dizabilitati parcurge
urmatoarele mari etape:
• Evaluarea initiala – constatativa care are ca obiective: identificarea,
inventarierea, clasificarea, diagnosticarea, stabilirea nivelului de
performante sau potentialul actual al copilului, estimarea/prognoza
dezvoltarii ulterioare, bazata pe potentialul individual al copilului,
stabilirea parametrilor programului de interventie personalizata.

• Evaluarea finala (se realizeaza la 6 luni de la inceperea interventiei


recuperatorii) are ca obiective: estimarea eficacitatii interventiei sau a
programului recomandat si surprinderea ritmului de achizitie specific
fiecarui beneficiar si poate deveni punct de pornire pentru noi
recomandari cuprinse in planul de interventie personalizat.

Procesul de evaluare este un proces complex care implica mai multi


specialisti: evaluarea medicala (care este realizata de catre medicul de
specialitate in vederea stabilirii unui diagnostic complet), evaluarea
educationala (care este realizata de psihopedagog si vizeaza nivelul de
cunostiinte pe care le are copilul corelat cu capacitatile sale intelectuale),
evaluarea sociala (este realizata de care asistentul social si vizeaza analiza
mediului de viata a copilului) si evaluarea psihologica (este coodonata de
catre psihog si vizeaza stabilirea unei diagnoze care arata departarea sau
distanta fata de normele statistice).

Metodologia de evaluare. A fost dezvoltat in domeniu o diversitate


de metode si instrumente validate stiintific, aplicabile in situatii formale dar
si informale (in situatiile concrete ale vietii copilului). Aplicarea acestor
metode si instrumente se realizeaza intr-o anumita perioada si cu precautii
adaptate situatiei particulare fiecarui copil. Pentru a sumariza, in ceea ce
priveste evaluarea psihologica si evaluarea psihoperagogica, instrumentele
psihodiagnostice sunt urmatoarele:
• Teste si probe psihodiagnostice, inventarii de abilitati, analiza de
sarcini (care vizeaza nivelul de dezvoltare al copilului in mai multe
arii: socializare, limbaj, cognitiv, autoservire, motric);
• Observatie clinica si comportamentala directa, dirijata - orientata catre
surprinderea anumitor particularitati psihice ale copilului;
• Discutii cu parintii/colocviu anamnestic si psihodiagnostic care
vizeaza cunosterea dezvoltarii copilului, originea
dizabilitatii/deficientei, istoricul interventiilor (internari, tipuri de
interventii urmate in trecut, proceduri, etc.).
Informatiile culese prin intermediul acestor instrumente ne ofera o
adevarata "harta" a evolutiei copilului si a comportamentelor sale in domenii

15
fundamentale: precum relatiile cu activitatea si cu mediul, relatiile cu ceilalti,
relatiile cu sine. Instrumentele, fisele de observatie, testele de evaluare vor fi
selectate de profesionisti, in acord cu situatia copilului in cauza si cu
respectarea normelor profesionale deontologice.

Examenul psihodiagnostic vizeaza urmatoarele arii de dezvoltare:


a) dezvoltarea in plan cognitiv:
• functionarea intelectuala (cunostiinte, abilitati cognitive,
memorie, atentie, nivelul de dezvoltare al operatiilor gandirii);
• functionarea perceptiva (organizare perceptiva, perceptie forma-
fond, perceptia pozitiei in spatiu, relatiilor spatiale, nivele de
stimulare senzoriala, structuri perceptiv-motrice, etc.)
b) achizitii in planul limbajului (volumul vocabularului activ, structura
propozitiei/frazei, sintaxa, dificultati de pronuntie/articulare, ritmului,
fluxulul verbal, accentulul in pronuntie, nivelul de dezvoltare si de
adecvare a limbajului non-verbal - postura, expresie faciala, gestica,
limbajul scris etc.)
c) achizitii pe linie relational - sociala si emotional - adaptativa (tip de
relationare in grupul de egali, relationarea cu adultul
familiar/nefamiliar, raportarea la regula, tipuri de joc accesibile in
functie de nivelul de dezvoltare, etc.)
d) achizitii pe linie de autonomie personala - deprinderi de autoservire
(nivelul de achiztii in autohranire, imbracare, igiena corporala, control
sfincterian, modalitati de transmitere a nevoilor personale, etc.)
e) dezvoltarea motricitatii (nivel de dezvoltare al motricitatii fine si
grosiere, coodonare membre, coordonare vizual-motorie, lateralitatea,
schema corporala, capacitati fizice: forta, apasare, efort, viteza,
amplitudine, capacitate de manipulare, precizia etc.).

In urma procesului de evaluare se completeaza Fisa de evaluare a


copilului (vezi Anexe).

3.4. PROGRAMUL DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

Programul de interventie personalizat (PIP) este un instrument


conceput sa rapunda cerintelor educative/formative speciale ale copilului

16
deficient. PIP porneste de la teza ca fiecare este diferit si ca fiecare problema
trebuie cunoscuta si tratata individualizat. Prin PIP se propun obiectivele
invatarii si insertiei sociale, se determina criterii de evaluare, se precizeaza
interventii, se descriu modalitatile si resursele necesare pentru a sprijini
copilul deficient sa invete si sa se adapteze mai bine.
PIP trebuie sa indice pentru copilul deficient in functie de obiectivele
fixate:
• Nivelul de integrare dorit/urmarit;
• Adaptarile necesare la ritmul invatarii si respectarea principiilor
pedagogice;
• Echipamente specializate necesare.

Programul de interventie personalizata cuprinde urmatoarele


componentele:
• Starea actuala a copilului (informatii initiale despre copil si cerintele
educative specifice din acel moment obtinute din surse cat mai
diversificate);
• Elaborarea programului de interventie (pe baza informatiilor se
stabileste decalajul dintre starea si abilitatile prezente ale copilului si
ceea ce se urmareste; programul de interventie cuprinde: anticiparea
unor rezultate prin prognosticul initial si prin descrierea momentelor
cheie ale interventiei, consemnarea evaluarilor initiale si a celor
periodice si finale, descrierea metdelor de interventie, pasii
interventiei adaptate tipului de dificultati prezente);
• Punerea in practica a interventiei (cuprinde: inregistrarea progreselor,
consemnarea rezultatelor interventiei si observatii periodice - PIP
trebuie sa fie obiectivul unei revizuiri periodice).
Elaborarea PIP se inscrie intr-un proces global in care sunt implicati
specialistul, copilul, parintii si colaboratorii/partenerii.
Planul de interventie specializata (PIS) este parte componenta a
programului de interventie personalizat.
PIS se elaboreaza in cadrul echipei de specialisti si planifica
interventia ulterioara, tinand cont de nevoile educationale/ameliorative ale
copilului identificate in cadrul procesului de evaluare. Asfel, o prima forma a
PIS este elaborata de catre psiholog, dupa care fiecare dintre specialistii
implicati (educator specializat si/sau kinetoterapeut) isi realizeaza cate un
PIS analizand fiecare dintre obiective si detaliind prin modalitati de atingere
a acestora. Un prim PIS (cel realizat de psiholog) trebuie sa contina: numele
beneficiarului si al ingrijitorului, data nasterii, diagnostic, data de debut a
interventiei, modalitatile recomandate de interventie recuperatorie, specialisti
implicati, frecventa sedintelor, obiective pe termen scurt, mediu si lung,
scopuri, puncte slabe/puncte tari.

17
Planurile de interventie specializata realizate de educatorul specializat
si de kinetoterapeut contin scopurile mentionate mai sus detaliate si
analizate, fragmentate in pasi mici, impreuna cu activitatile si materialele
necesare atingerii acestor scopuri.
Revizuirea PIS se realizeaza periodic, in urma reevaluarii; noile
obiective stabilite in PIS vor tine seama de ritmul de achizitie al copilului, de
schimbarile inregistrate in urma interventiei, de nevoile identificate ca fiind
prioritare pentru dezvoltarea copilului.

3.5. DESFASURAREA ACTIVITATILOR RECUPERATORII –

3.5.1. ACTIVITATI EDUCATIONALE

In literatura psihopedagogica se intalnesc frecvent mai multi termeni


care, in functie de modul de abordare a problematicii persoanelor cu
dizabilitati, pot clarifica o serie de delimitari semantice utile in intelegerea
corecta a fenomenelor avute in vedere:
1. Aspectul medical – deficienta – se refera la deficitul stabilit prin
metode si mijloace clinice sau paraclinice, explorari functionale sau alte
evaluari folosite de serviciile medicale. Deficitul poate fi de natura
senzoriala, mentala, motorie, comportamentala sau de limbaj.
2. Aspectul functional – incapacitatea – reprezinta o pierdere, o
diminuare totala sau partiala a posibilitatilor fizice, mentale, senzoriale, fiind
o consecinta a unei deficiente care impiedica desfasurarea normala a unei
activitati.
3. Aspectul social – handicap sau inadaptare – rezuma consecintele
deficientei si ale incapacitatii, cu manifestari variabile in raport cu gravitatea
deficientei si cu exigentele mediului.
Activitatile educationale isi propun sa ofere un model de interventie
timpurie in toate ariile de dezvoltare a copilului – cognitiv, limbaj,
socializare, autoservire si motor.

Pentru a putea incepe activitatea de interventie educationala trebuie sa


se tina cont de anumite reguli:
• Cunoasterea particularitatilor specifice dezvoltarii psihice a copilului
de la 0 la 6 ani si a tuturor componentelor personalitatii;
• Cunoasterea principalelor caracteristici care alcatuiesc tabloul clinic al
fiecarui tip de dizabilitate in parte;
• Adaptarea obiectivelor, metodelor si mijloacelor de invatamant la
cerintele impuse de particularitatile dezvoltarii psihomotrice a
copilului cu dizabilitati;

18
• Asigurarea unui cadru optim de pregatire astfel incat fiecare copil
supus educatiei si instruirii sa asimileze un minimum de cunostinte si
deprinderi practice necesare integrarii sociale;
• Informarea si sensibilizarea comunitatii cu privire la drepturile
copilului cu dizabilitati.

Caracteristicile educatiei speciale

Pentru asigurarea unei evaluari complexe si eficiente este necesar sa


relevam cateva caracteristici ale educatiei speciale, care vor constitui de
altfel si coordonate ale activitatii de evaluare:
• Prima caracteristica: educatia speciala este centrata pe nevoile
particulare ale copiilor avand ca punct de plecare evaluarea globala in
domeniile sezorio – motor, comunicare, social, afectiv, cognitiv si
autoservire.
• A doua caracteristica: interventiile educatiei speciale au un caracter
individualizat, personalizat incepand cu evaluarea nevoilor fiecarui copil,
formularea obiectivelor pe termen scurt, mediu si lung si reevaluarea
periodica a acestora.
• A treia caracteristica: educatia speciala are un caracter polivalent,
adica ofera copiilor cu dizabilitati toate serviciile de care are nevoie acesta.
• A patra caracteristica: educatia speciala este diversificata, adica ofera
o gama de optiuni persoanei cu dizabilitati corespunzatoare evantaiului de
nevoi depistate si de disponibilitatile comunitatii.
• A cincea caracteristica: educatia speciala este comprehensiva adica
deserveste toate persoanele cu dizabilitati indiferent de tipul dizabilitatii si de
gradul acesteia in asa fel incat nici un copil sa nu fie exclus de la accesul
intr-o structura de invatamant pe baza severitatii dizabilitatii sau sa
beneficieze de o scolarizare de calitate inferioara fata de ceilalti copii.

Strategii recuperatorii in psihopedagogia speciala

Dupa ce a avut loc interviul cu familia copilului cu dizabilitati in care


echipa de specialisti a aflat cat mai multe informatii despre copil: ce
diagnostic are, care este problema, de ce ar vrea parintii acestuia sa il includa
in proiect, care sunt asteptarile lor, este programata o sedinta de evaluare. La
evaluarea educationala participa psihologul si educatorul specializat, iar
aceasta se desfasoara de-a lungul a doua sedinte. Evaluarea se realizeaza pe
cele cinci arii de dezvoltare a copilului: limbaj, cognitiv, socializare,
motricitate fina si autoservire. In urma acesteia educatorul specializat
intocmeste o fisa de evaluare educationala (vezi anexa) in care sunt

19
mentionate pe arii de dezvoltare care sunt achizitiile pe care le are copilul si
care sunt comportamentele pe care copilul trebuie sa le achizitioneze.
In urma planului de interventie personalizat pe care psihologul la
realizat, educatorul va intocmi un plan de interventie specializat (vezi
anexa). Acesta va cuprinde obiectivele generale care sunt preluate din planul
de interventie personalizat intocmit de psiholog, obiectivele specifice si
activitatile care sunt programate pentru atingerea tuturor obiectivele care au
fost fixate.
Dupa ce fisa de evaluare si planul de interventie specializat au fost
intocmite incep sedintele de recuperare. Terapiile utilizate in activitatea
educationala de la Centrul de Interventie Timpurie sunt terapia cognitiva,
ludoterapia, terapia psihomotricitatii si abilitarea manuala si recuperarea prin
invatare.

Terapia cognitiva

Terapia cognitiva se constituie din actiuni si programe compensatorii


care faciliteaza intelegerea lucrurilor, fenomenelor, oamenilor, situatiilor in
dimensiunea lor instrumental-integratoare. La copiii cu dizabilitati, terapia
cognitiva presupune o structurare a complexului de stimuli exteriori, dupa
niveluri adaptate unei largi tipologii de organizare mentala.
Programa de terapie educationala complexa si integrata vizeaza in aria
terapiei cognitive, doua domenii mari: terapia cognitiva de tip A si terapia
cognitiva de tip B.
Terapia cognitiva de tip A vizeaza consolidarea, sistematizarea,
completarea, intr-o maniera deosebita de cea a procesului de predare-
invatare a faptelor, informatiilor, abilitatilor, competentelor, deprinderilor,
precum si un mod diferit de organizare a activitatilor de cunoastere.
Terapia cognitiva de tip B include activitatile si programele care
organizeaza procesul de cunoastere, cu nuantari diferite pentru diferitele
procese psihice.

Cunoasterea senzoriala
Demersul metodic educational este posibil incepand cu varstele mici.
Fiecare copil are ritmul propriu de cunoastere senzoriala asa ca numai dupa o
evaluare initiala a copilului in domeniul senzorialitatii poate determina
nivelul la care dorim sa-l stimulam. Forma exercitiilor variaza in functie de
nivelul la care se afla copilul in acel moment. Exista trei niveluri de
interventie corespunzatoare celor trei niveluri de cunoastere senzoriala :
• Nivelul 1 – se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere
sincretic, global, de acumulare a unor amanunte neasociate intre ele. La
acest nivel educarea simturilor trebuie sa pastreze o forma cat mai

20
apropiata de aceea pe care o iau exercitiile si jocurile pentru copiii foarte
mici.
• Nivelul 2 – la acest nivel copiii sunt apti de educatie senzoriala, inclusiv
la nivel metodic. Activitatea perceptiva devine o sursa de decentrari, de
transferari, de anticipari si in general, de analiza mai mobila care duce
pana la reversibilitate.
• Nivelul 3 – la acest nivel cunoasterea senzoriala poate lua forma unor
activitati organizate metodic, avand un scop in sine. Acest nivel permite
copiilor observari, analize, sinteze la nivelul tuturor analizatorilor.
Educatia senzoriala sistematica aduce o contributie la dezvoltarea
capacitatii de sesizare a nuantelor si a detaliilor fine, ca si a ariei unei
insusiri descoperite in cursul observarii unui obiect oarecare. Rolul
specific al educatiei senzoriale, la acest nivel este acela de a antrena
copilul sa perceapa raporturi intre marimi, greutati, volume, distante,
pozitii si directii.

Formarea abilitatilor vizual - perceptive


Coordonarea vizual – motorie este capacitatea de a coordona vizualul
cu miscarile corpului sau a unei parti a corpului. In activitatile zilnice ochii si
intregul corp reactioneaza impreuna. Aceasta nu este o capacitate implicate
numai in activitatile zilnice ci este implicata si in perceperea spatiilor, care
fara o coordonare vizual – motorie nu ar fi posibila.
Un copil cu o coordonare vizual – motorie slaba va avea dificultate de
adaptare la cerintele mediului (dificultate de miscare, de imbracare, de a
modela, de a desena si de a scrie). Programul de recuperare trebuie sa
cuprinda exercitii pentru fiecare grupa de muschi, exercitii de miscare a
ochilor, de dezvoltare a echilibrului si de perceptie corecta a imaginii, de
formare a schemei corporale.
Perceptia obiect – fundal. Fiecare percepe mai clar acele lucruri spre
care isi indreapta atentia. Obiectul este partea din campul perceptiv care se
afla in centrul atentiei celui care il observa. Cand acesta isi indreapta atentia
catre altceva, acel punct devine centru nou de atentie si primul se confunda
cu fundalul. Un lucru nu poate fi clar perceput decat in relatie cu fundalul
sau. Un observator poate judeca in mod corect distanta, marimea si forma
unui obiect numai daca percepe si fundalul sau.
Un copil cu o slaba discriminare obiect – fundal pare neatent si
dezorganizat. Acest lucru se intampla deoarece atentia sa tinde sa sara de la
orice stimul intruns – ceva ce se misca, ceva colorat – indiferent cat de putin
important este pentru ceea ce face el. Recuperarea perceptiei obiect – fundal
duce la imbunatatire a capacitatii de distribuire a atentiei, de concentrare
asupra stimulilor importanti si ignorarea celor neimportanti, duce la un

21
comportament mai organizat. Exercitiile creion – hartie vor fi precedate de
jocuri si exercitii ce implica obiecte tridimensionale.
Perceptia pozitiei in spatiu. Copilul percepe distanta si directia
obiectelor in legatura cu pozitia propriului corp si din aceasta capacitate
primara el invata sa perceapa pozitia unui obiect in relatie cu altul. Perceptia
corecta a obiectelor in raport cu corpul depinde de perceptia corecta si
cunoasterea corpului. Perceptia relatiei corpului cu un obiect nu se invata
numai prin vizualizarea lor, dar si prin simt tactil. Cunoasterea corecta a
corpului se compune din trei elemente: imaginea corpului, conceptul
corpului si schema corporala. Daca una dintre ele este deficitara, perceptia
pozitiei in spatiu este si ea deficitara.
Perceptia relatiilor spatiale rezida in capacitatea de a percepe pozitia a
doua sau mai multe obiecte in relatie cu tine insuti si relatia dintre ele.
Exercitiile cu completari de figuri si asamblari de parti pentru a forma un
intreg ajuta la educarea perceptiei relatiilor spatiale si a relatiilor obiect –
fundal.

Invatarea conceptelor fundamentale


Pentru fiecare din conceptele fundamentale se stabilesc cateva
obiective:
Grupari: perceperea grupurilor de obiecte constituite pe baza unei
insusiri comune; perceperea si aprecierea globala a cantitatii de obiecte
concrete si a raporturilor cantitative dintre grupurile de obiecte; formarea
deprinderii de a forma grupuri de obiecte de acelesi fel dintr-o multime de
obiecte eterogene; consolidarea deprinderii de a forma perechi; formarea
deprinderii de a determina obiectele care apartin sau nu unei grupe; formarea
deprinderii de a grupa obiectele dupa diferite criterii: culoare, forma,
dimensiune sau utilitate.
Ordonarea si serierea: formarea capacitatii de ordonare a obiectelor in
sir crescator si descrescator; formarea capacitatii de ordonare dupa criteriul
culorii si a capacitatii de ordonare cu respectarea alternantei de culoare;
formarea capacitatii de ordonare cu respectarea alternantei de ritm.
Clasificarea: formarea deprinderii de clasificare corecta a unor obiecte
dupa anumite criterii: culoare, forma, dimensiune, utilitate, substanta
materialelor, greutate; formarea deprinderilor de a manipula corect obiectele.
Transformarea: formarea capacitatii de sesizare a relatiei plin – gol;
formarea capacitatii de a putea imparti o grupa in doua subgrupe cuprinzand
un numar de obiecte inegal; formarea capacitatii de a compara doua grupe de
obiecte, inegale ca numar si de a realiza echivalarea lor; formarea capacitatii
de a alcatui grupe de obiecte egale prezentate in spatializari diferite.
Intuirea constelatiilor numerice: selectarea intuitiva a unor gramezi de
obiecte facute deja dupa modelul profesorului; actiunea de manipulare

22
proprie a copilului si de grupare; reproducerea cu obiecte concrete a
numarului de obiecte desenate pe o foaie de educator; reproducerea grafica a
grupului de obiecte; formarea de gramezi cu un numar de obiecte
corespunzator numarului de sunete auzite; utilizarea termenilor: mult, putin,
mai mult, mai putin, tot atat; numararea propriu – zisa prin corespondenta
obiect – cuvant.
Sunete si litere: educarea si corectarea respiratiei verbale si neverbale;
dezvoltarea auzului fonematic si a acuitatii auditive; dezvoltarea motricitatii
mimico – articulatorii,velo – palatale, laringuale, labiale si linguale;
dezvoltarea musculaturii mandibulare; emiterea corecta a sunetelor;
formarea deprinderilor de comunicare verbala; cultivarea limbajului oral,
cunoasterea si folosirea corecta a limbii materne; exprimarea corecta;
imbogatirea limbajului activ; formarea deprinderilor de verbalizare a
actiunilor cu obiectele si exersarea capacitatii de reglare a comportamentelor
conform sarcinilor verbale; utilizarea limbajului ca mijloc de relationare cu
ceilalti.

Ludoterapia

1. Jocul ca proces de invatare si terapie recuperatorie


Una dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este
jocul. In mod obisnuit o asemenea activitate este considerata ca izvorata din
nevoia de actiune, de miscare a copilului – o modalitate de a-si consuma
energia – sau de a se distra; un fel placut de a petrece timpul.
J. Piaget sublinia ca functia esentiala a tuturor formelor de joc este
aceea ca « transforma realul printr-o asimilare mai mult sau mai putin supusa
la trebuintele eului ». Jocul este considerat ca o activitate de asimilare care
functioneaza pentru ea insasi, neinsotita insa de un efort de acomodare.
Primul dintre efectele jocului este cel de transformare a realitatii pe
baza unei actiuni specifice si complexe, care antreneaza structurile specifice
si complexe, care antreneaza structurile fundamentale ale persoanei. Aceasta
operatie de transformare duce la o asimilare a realului de catre subiect. La
randul ei, aceasta asimilare este organizata de catre joc. Jocul apare deci, ca
o actiune organizata, cu scop asimilator – integrator.
Triada ludica piagetiana: jocul – exercitiu, jocul – simbolic si jocul cu
reguli este structurata pe scara evolutiva a inteligentei, fiecare tip de joc
reprezentand o anumita etapa de dezvoltare. In toate cele trei comportamente
ludice predomina asimilarea, dar aceasta se realizeaza prin scheme diferite.
Jocul – exercitiu nu face apel la reprezentari, ci la activitati placute, usoare.
Jocul – simbolic implica reprezentarea unui obiect absent, schema simbolica
nefiind altceva decat o reproducere a schemei senzorio – motorii in afara

23
contextului si absentei unui obiect obisnuit. Jocul cu reguli implica relatii
sociale.

Jocul in cadrul procesului de recuperare


Jocul ramane pentru copiii cu dizabilitati forma permanenta a
procesului de recuperare, pentru ca aceasta modalitate constituie o structura
unitara intre stimul – intarire – raspuns – modificare.
Dienes a detasat trei categorii de forme:
a) Forma de joc – invatare explorator – manipulativ. Desi considerata ca
forma amorfa din punct de vedere al jocului, explorarea prin manipularea de
obiecte stabileste, de la formele incipiente pana la formele consacrate de
cunoastere, relatia obiectuala. Obiectele lumii inconjuratoare constituie sursa
cea mai imoprtanta de stimulare pe toata perioada copilariei aceasta sursa
este dotata cu un grad mare de eterogenitate si dezorganizare. Organizarea
mentala a copilului se produce ca rezultat al antrenamentului pe care acesta il
face organizand stimulii. Organizarea stimulilor trece si ea prin mai multe
faze: receptia – recunoasterea dimensiunii stimulatorii ale obiectelor;
diferentierea obiectelor dupa unele insusiri; o identificare dupa criterii de
identitate a obiectelor; intarire si motivatie.
b) A doua forma de organizare a invatarii – joc – terapie o constituie ceea ce
Dienes numeste jocul reprezentativ. Jocul reprezentativ va aparea de indata
ce obiectele cu care se joaca copiii incep sa tina locul a ceea ce nu sunt. In
mecanismul invatarii la deficientul mental avem nevoie de un sistem de
antrenament specific pentru formarea si dezvoltarea simbolurilor. Date fiind
limitele biofiziologice ale deficientului mental, nu vom obtine structuri de
simboluri de grade superioare, dar vom forma un mecanism de baza al
invatarii.
c) Al treilea tip de joc – invatare este cel cu reguli. Primele forme ale
categoriei « reguli » sunt constituite de legile de asemanare, deosebire,
asamblare, succesiune, situare in spatiu, etc.. A doua serie de reguli sunt cele
privitoare la modul de utilizare si deci de restructurare a realitatii, care
constituie celalalt pol al invatarii – integrare, adica cel al integrarii valorii
conferita social actiunilor comportamentale.
Daca jocul are atat o forta predictiva cat si una propulsatoare pe planul
dezvoltarii personalitatii deficientului mental, asertiunea de joc – invatare
trebuie completata si cu cea de joc terapie. Obiectivul imediat al jocului este
educational, dar cel final este terapeutic, ameliorarea deficitului primar al
deficientului mental, imaturitatea cognitiva.

Jocul didactic si terapia educationala

24
Jocul este una dintre activitatile prin care copilul invata sa cunoasca
lumea reala. Pe masura ce copilul se dezvolta, continutul jocurilor se extinde
cuprinzand si relatiile sociale dintre oameni. In jocurile sale, copilul reflecta
viata si activitatea sociala a adultului, pentru ca aceasta este ambianta in care
isi duce existenta. Inca de timpuriu, copilul simte nevoia unei comunicari
active cu cei din jur, in primul rand cu cei care il ingrijesc, ii procura jucariii
si se joaca cu el. In jocurile sale, copilul imita intr-un mod specific viata si
activitatea adultilor. La aceasta varsta, cunostintele, priceperile si
deprinderile copilului sunt limitate. Aceasta contradictie dintre dorintele
copilului, pe de o parte si posibilitatile reale, pe de alta parte, este rezolvata
pe calea jocului.
Jocul didactic constituie o forma de activitate foarte accesibila, care
rezolva una sau mai multe sarcini didactice pe baza imbinarii tehnicii de
realizare a acestor sarcini cu elemetul de joc. Folosim jocul didactic pentru a
rezolva o sarcina didactica intr-un chip nou, atractiv. Fiecare joc didactic are
un specific al sau si anume, acela ca urmareste un scop intrinsec, este o
activitate suficienta sie insasi, fara sa constituie un mijloc pentru atingerea
unui alt tel. O motivatie intrinseca de mare valoare a invatarii se realizeaza
prin joc, de aceea in anumite faze ale invatarii si ale dezvoltarii copilului,
procesul instruirii copilului este necesar sa se desfasoare prin intermediul
jocului. Prin joc, copiii pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena
capacitatile lor de a actiona creativ, pentru ca strategiile jocului sunt in fond
strategii euristice, in care se manifesta spontaneitatea, inventivitatea,
initiativa, rabdarea, indrazneala, etc.
Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o
organizare si se succed in ordinea implicata de logica cunoasterii si invatarii.
Jocurile imaginate cu un scop educativ bine precizat si organizate in
concordanta cu el devin metoda de instruire. Intentia principala a jocului nu
este divertismentul ci invatarea care pregateste copilul pentru munca si viata.

Caracterul jocului didactic

Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive prin care


se deosebeste de celelate jocuri si forme ale activitatilor: continutul, sarcina
didactica, regulile jocului si actiunea de joc.
Prima latura componenta a jocului este continutul sau instructiv –
educativ constituit din cunostintele pe care copiii si le-au insusit anterior.
Cea de-a doua latura componenta a jocului o formeaza sarcina
didactica, care poate sa apara sub forma unei probleme de gandire, de
recunoastere, de denumire, reconstituire, comparatie.

25
A treia latura componenta a jocului o reprezinta regulile care sunt
menite sa arate copilului cum sa se joace si cum sa rezolve sarcina
respectiva. Regulile indeplinesc in joc o importanta functie reglatoare asupra
relatiilor dintre copii.
Ultima componenta a jocului didactic o formeaza actiunea de joc care
cuprinde momente de asteptare, surpriza si care fac ca rezolvarea sarcinii sa
fie placuta si atractiva.
Jocul didactic ramane pentru copii cu dizabilitati forma permanenta a
procesului de invatare.

Terapia psihomotricitatii si abilitarea manuala

Obiectivele educational terapeutice ale psihomotricitatii sunt:


1. Organizarea si conducerea motorie generala. Abilitatea motrica generala
cu subnivelurile:
• formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale ( gestul rectiliniu,
rotativ, poliform );
• formarea si dezvoltarea capacitatilor fizice ( forta, apasare, efort,
viteza, precizie, coordonare );
• formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale ale membrelor
superioare si inferioare ale diferitelor parti ale corpului (coordonare);
• formarea si dezvoltarea activitatilor motrice de manipulare si a
comportamentului de comunicare nonverbala;
• formarea si dezvoltarea comportamentului verbal ( miscarile organelor
fonatorii, coordonare sunet - gest );
• formarea si dezvoltarea activitatii motrice de exprimare a afectivitatii (
exprimarea de atitudini, emotii si sentimente prin gesturi ).
2. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv – motrice cu
subnivelurile:
• organizarea schemei corporale si lateralitatea;
• conduita si structura perceptiv – motrica de culoare;
• conduita si structura perceptiv – motrica de forma;
• orientarea, structurarea si organizarea spatiala ce cuprinde:
dezvoltarea capacitatilor perceptive legate de spatiu si dezvoltarea
conduitei perceptiv – motrice spatiale;
• orientarea, organizarea si structurarea temporala.
3. Organizarea actiunilor cu subnivelurile:
• organizarea miscarilor in actiuni eficiente;
• dezvoltarea deprinderilor de lucru.

26
Recuperarea prin invatare

Activitatea de recuperare trebuie sa inceapa inca de la varsta


prescolara sub forma relativ organizata, dar adaptata la specificul
particularitatilor psihoindividuale. Daca la copilul cu dizabilitate de limbaj,
de vedere si motorii, recuperarea se poate efectua printr-o invatare
predominant intelectuala, la copilul cu o dizabilitate intelectuala invatarea va
fi predominant afectiva si motivationala, iar la cei de auz recuperarea devine
mai eficienta prin combinarea formelor mentionate mai sus cu accent pe o
latura sau alta in raport de caracteristicile grupului. La acestea se adauga
doua forme de invatare: invatarea morala si invatarea motrica, care vor fi
aplicate la toti copiii indiferent de dizabilitate ca o conditie fundamentala
pentru recuperare.
Tendinta de imitare spontana si preluarea necritica a unor modele
comportamentale se transforma odata cu progresele obtinute pe linia
recuperarii si a dezvoltarii personalitatii in conditii de analiza a informatiilor
primite, ceea ce face din invatarea sociala, o alta modalitate formativa pentru
copilul cu dizabilitati.
Orice om invata de la ceilalti, dar copilul cu dizabilitati devine in
multe cazuri dependenta de ceea ce i se transmite si asimileaza prin
intermediul contactului cu altii. Atat invatarea cat si activismul subiectului
trebuie stimulate printr-o serie de intaritori aplicati cu consecventa pe baza
de recompensa, lauda, mustrarea, etc. Este foarte important ca invatarea sa
nu se limiteze numai la asimilarea de cunostinte ci sa se puna un accent
deosebit pe formarea de comportamente, atitudini, stari emotionale, reactii
motivational – volitionale.

Oferirea de informatii familiei

Datorita numarului mare de copii cu dizabilitati si a faptului ca unul


din obiectivele proiectului este ca parintii sa devina co-terapeuti in procesul
de recuperare, numarul de sedinte este de doua pe saptamana, iar durata
desfasurarii lor este in functie de varsta copilului, dar si de disponibilitatea
lui. Pentru a observa cum trebuie sa lucreze cu copilul acasa, parintele asista
la desfasurarea sedintei de recuperare. In cazul in care copilul nu colaboreaza
cu educatorul si nu este atent pentru ca parintele lui este acolo, acesta din
urma nu va mai intra in cabinet. Dupa ce sedinta de recuperare s-a terminat
el va primi informatii despre activitatile desfasurate cu copilul si despre felul
in care trebuie sa le continue acasa. Parintii primesc si materiale cu care sa
lucreze cu copilul pana la urmatoarea sedinta. Se monitorizeaza astfel si
implicarea parintilor in activitatea de recuperare a copilului.

27
Materiale utilizate in activitatea de recuperare educationala:
• puzzle;
• « Sa invatam sa numaram »;
• « Cifrele »;
• « Cuvintele »;
• « Culorile »;
• « Formele »;
• « Sa memoram »;
• « Locuinta »;
• « Alege si potriveste »;
• « Imbracamintea »;
• « Anotimpurile »;
• povesti cu cuburi;
• lego;
• margele;
• cuburi din lemn;
• « Atinge si invata »;
• « Meseriile »;
• « Ferma de animale »;
• carti cu povesti si cd;
• acuarele pentru pictat cu degetele;
• plastelina;
• fise de lucru, etc.

3.5.2. ACTIVITATI KINETOTERAPEUTICE


Readaptarea unei persoane cu handicap este un complex de masuri
medicale, educationale si sociale cu ajutorul carora gradul de handicap este
redus la minim din punct de vedere fizic, psihic si social, astfel incat in
masura posibilitatilor respectivul individ sa fie redat unei vieti potrivite
posibilitatilor sale.
Readaptarea din punct de vedere functional reprezinta o problema care
apartine unei specialitati numita fiziokinetoterapie. Aceasta cuprinde doua
ramuri: fizioterapia si kinetoterapia.
Kinetoterapia reprezinta in esenta totalitatea metodelor si mijloacelor
fizice folosite in recuperare. Exista desigur o multitudine de scheme de
tratament, de metodologii aplicate in numeroase afectiuni care beneficiaza de
terapie kinetica. In corelatie cu aceste afectiuni exista si o multitudine de
scopuri terapeutice pe care si le propune asistenta kinetologica in fata
fiecarui pacient in parte.

Obiectivele de baza in kinetologie sunt:

28
• relaxarea;
• corectarea posturii si aliniametului;
• cresterea mobilitatii articulare;
• cresterea fortei musculare;
• cresterea rezistentei musculare;
• coordonarea, controlul si echilibrul;
• antrenarea la efort;
• reeducarea respiratorie;
• reeducarea sensibilitatii.
Individualitatea acestor obiective este conferita si de specificul tehnicilor
si metodologiilor pe care le necesita fiecare in parte.

Principiile de baza ale kinetoterapiei sunt :


• Sa nu faci rau. Kinetoterapeutul trebuie sa cunoasca foarte bine cum si
cand se aplica anumite procedee kinetoterapeutice, care sunt
posibilitatile dar si limitele lor.
• Participarea activa si constienta a pacientului. Kinetoterapeutul trebuie
sa fie sigur ca pacientul a inteles modul in are se efectueaza fiecare
exercitiu fizic.
• Comunicarea eficienta intre kinetoterapeut si pacient este necesara
pentru realizarea unei atmosfere de lucru favorabila scopului
terapeutic si pentru sustinerea pe plan psihic a eforturilor depuse de
pacient. Este foarte importanta si pentru motivatia micului pacient.
• Gradarea treptata a efortului. Se incepe intotdeauna cu exercitii
simple, care nu necesita eforturi mari si se trece apoi la exercitii mai
complicate avand grija ca aparitia semnelor de oboseala sa nu
intrerupa sedintele de lucru.
• Individualitatea tratamentului. Kinetoterapia este in esenta un
exercitiu fizic individualizat in functie de : afectiunea pacientului,
gradul de pregatire anterioara, capacitatea de adaptare a organismului
la efort, varsta, alte afectiuni asociate.

Dotarea salii de kinetoterapie

Un lucru important care trebuie avut in vedere este amenajarea salii de


kinetoterapie si indeplinirea unor conditii de baza astfel incat
kinetoterapeutul sa-si desfasoare activitatea intr-un cadru adecvat.

Astfel spatial destinat activitatii recuperatorii trebuie sa fie:

29
• luminos , fiind de preferat lumina naturala;
• aerisit, cu posibilitatea de aerisire dupa fiecare copil in parte;
• spatios si bine organizat, pentru ca este un loc in care activitatea de
baza o reprezinta miscarea;
• temperatura optima de confort; avand in vedere ca beneficiari sunt
copiii, trebuie acordata mare atentie temperaturii mediului in care se
lucreaza pentru ca acestia au o sensibilitate crescuta si in anumite
situatii o temperatura scazuta chiar ar face imposibila sustinerea
activitatii de recuperare; ex.: la un copil spastic frigul ar accentua
starea de spasticitate ;
• sa indeplineasca conditiile de igiena.

In ceea ce priveste dotarea, dintr-o sala de kinetoterapie nu trebuie sa


lipseasca:
• saltea;
• masa de lucru;
• spalier cu oglinda plasata in spatele lui;
• bare paralele reglabile;
• placa de mers (fagure);
• minge Bobath;
• rulouri cu diametre diferite;
• semicilindrii de diferite dimensiuni;
• saculeti cu nisip cu greutati variabile, gantere, bastoane;
• placa balansoare (de echilibru);
• plan inclinat;
• sistem de scripeti;
• scara cu balustrade;
• sistem de pozitionare (verticalizator);
• oglinda;
• placa cu rotile;
• bicicleta;
• cadru de mers reglabil;
• diverse jucarii pentru stimulare.

Pentru ca activitarea de recuperare sa se desfasoare in conditii optime


sunt cateva cerinte adresate copiilor si pe care parintii trebuie sa aiba grija sa
le respecte:
• sa indeplineasca conditiile de igiena personala ;

• sa fie imbracat lejer si adecvat activitatii pa care o desfasoara ;

30
• sa aiba satisfacute nevoile de baza : somn, masa, necesitati
fiziologice ;
• in timpul terapiei copilul trebuie sa fie intr-o dispozitie buna astfel
incat sa dea randament maxim.

Derularea activitatilor

Dupa evaluarea initiala efectuata impreuna cu psihologul, in urma


careia aflam varsta motorie a copilului, urmeaza o evaluare kinetoterapeutica
(vezi anexa) mai amanuntita pentru a vedea cu exactitate care sunt achizitiile
motorii ale copilului in momentul respectiv si in ce etapa a dezvoltarii
motorii se afla.
Aceasta evaluare se poate intinde pe parcursul mai multor sedinte in
functie de cat de repede se acomodeaza copilul si cat de bine coopereaza cu
kinetoterapeutul. La unele intrebari pot raspunde si parintii dar cel mai bine
este sa se insiste pana cand copilul va realiza miscarea ceruta. Daca se da
credit unor itemi pe care copilul nu ii indeplineste la momentul evaluarii se
ingreuneaza munca kinetoterapeutului, in sensul ca scopul propus in
activitatea viitoare cu copilul devine nerealist
In urma acestei evaluari kinetoterapeutul isi completeaza planul de
interventie kinetoterapeutica individualizata (vezi anexa) care va cuprinde
pe scurt: datele copilului ( nume, data nasterii, diagnostic, data completarii),
scopul propus pentru urmatoarele 6 luni de interventie, obiectivele si
metodele folosite. Atunci cand se completeaza aceasta fisa trebuie avute in
vedere posibilitatile reale ale copilului astfel incat scopul propus sa fie cat
mai aproape de realitate.
O alta fisa pe care o va completa kinetoterapeutul este planul de
activitate kinetoterapeutica (vezi anexa) care, pe langa datele copilului, scop
si obiective va cuprinde in detaliu descrierea metodelor si tehnicilor
kinetoterapeutice aplicate, timpul de lucru, materialele folosite.
Se stabileste apoi programul de lucru, pe zile si ore, de comun acord cu
parintele, in functie de :
• programul zilnic al copilului (program somn, ore de joaca, ore de
masa);
• disponibilitatea parintelui sau asistentului maternal profesionist
(program slujba, altele);
• orele libere din programul kinetoterapeutului.
In general, este bine ca un copil sa fie programat la terapie de 1-2 ori
pe saptamana, in functie de necesitati. Nu trebuie sa uitam ca in acest proces
parintii trebuie sa devina co-terapeuti si deci vor fi implicati direct si activ in
recuperarea copilului.

31
Avand in vedere ca parintele va lucra zilnic cu copilul acasa, daca
acesta mai si merge in fiecare zi intr-un centru de recuperare totul ar deveni
mult prea solicitant pentru copil si progresele vor intarzia sa apara.
Timpul de lucru variaza in functie de varsta, diagnostic, posibilitatile
si necesitatile copilului, de la 30 de minute la o ora. Chiar daca la inceput
timpul de lucru este minim, pe masura ce copilul se acomodeaza cu
terapeutul, cu programul ( fiind vorba de interventie timpurie trebuie sa ne
gandim ca pentru acesti copii sa respecte si sa participe la un program este
ceva cu totul nou) si cu mediul, durata sedintei poate sa creasca pana la o
ora.
Intre doua programari este indicat sa existe o perioada de timp in care
terapeutul poate sa discute cu parintii, pentru a le raspunde la intrebari si
pentru a le da noi sarcini, sau sa completeze in fisa copilului ceea ce
considera ca este relevant in sedinta respectiva. Tot in acest timp poate sa se
pregateasca pentru urmatorul copil programat (isi revizuieste fisele, isi alege
materialele de lucru, etc.).
In timpul sedintei de kinetoterapie este indicat ca parintele sa stea in
sala si sa asiste la terapie. Sunt si cazuri in care copilul nu va lucra daca
parintele este in sala si atunci este necesar ca acesta sa astepte afara pana la
terminarea sedintei, cand va putea sa stea de vorba cu kinetoterapeutul
pentru a afla cum a decurs terapia, ce anume s-a lucrat cu copilul si ce
trebuie sa se lucreze acasa.
Este indicat ca, in cazul fiecarui copil, kinetoterapeutul sa aiba o fisa
de evolutie a copilului in care sa-si noteze tot ceea ce considera relevant
pentru cazul respectiv: achizitii noi, felul in care coopereaza copilul,
schimbari in comportamentul copilului, daca se simte lipsa lucrului acasa
( acesta fiind una dintre obligatiile parintilor stipulate in contractul cu
familia), eventuale absente la terapie. Toate acestea sunt importante mai ales
in cazul in care dupa 6 luni de terapie nu s-a atins scopul stabilit in planul de
interventie, dar si pentru discutiile de caz care se desfasoara impreuna cu
toata echipa.
Dupa cele 6 luni de tratament, in urma reevaluarii, daca se constata ca
scopul a fost atins, se face un nou plan de interventie in care se stabilesc noi
scopuri si obiective, da data aceasta mult mai realiste pentru ca deja
kinetoterapeutul cunoaste foarte bine copilul si ritmul de achizitie al
acestuia.

Parintii – co-terapeuti in procesul de recuperare

Parintii, asistentii maternali profesionisti trebuie sa fie bine informati cu


privire la nevoile copiilor cu dizabilitati, diagnosticul si modul de
manifestare al acestora.

32
Recuperarea fizica nu se refera exclusiv doar la programul aplicat de
kinetoterapeut in cadrul centrului ci ea trebuie sa se extinda si in viata de zi
cu zi a copilului devenind de fapt un mod de viata.
Unul dintre obiectivele kinetoterapeutului este sa-i ajute pe parinti sa
devina co-terapeuti in procesul de recuperare a copiilor. Este bine stiut ca
daca munca specialistului nu este sustinuta si de parinti, prin lucrul cu
copilul acasa, atunci si rezultatele vor fi minime si progresele vor intarzia sa
apara.
Trebuie tinut cont si de faptul ca in acest caz vorbim de persoane care
nu au nici o pregatire in ingrijirea si recuperarea copiilor cu dizabilitati. Deci
toate informatiile oferite parintilor trebuie “traduse”, deoarece cu cat vin in
contact cu mai multi termeni de specialitate cu atat ideea de a deveni co-
terapeuti devine pentru ei mult prea greu de realizat. Astfel folosind un
limbaj accesibil, prezentandu-le lucruri practice, implicandu-i activ in
sedintele de kinetoterapie, ei vor realiza cat de mare poate fi contributia lor
in recuperarea copiilor.
Principalele mijloace de informare si instruire a parintilor sunt:
• asistarea la sedintele de kinetoterapie si implicarea activa in
recuperarea copiilor;
• oferirea unor materiale care pot cuprinde atat informatii despre
diagnostic cat si programul de lucru pentru acasa;
• oferirea de cursuri.

1. Asistarea la sedintele de kinetoterapie

Dupa cum am mai spus parintele asista la sedintele de kinetoterapie.


Astfel el va vedea cum se lucreaza cu copilul, cum se dau comenzile, care
este tonul folosit, ce metode si tehnici se folosesc, care este succesiunea lor,
ce materiale sunt necesare sau cum se pot improviza unele dintre ele (ex. in
locul unui rulou se poate folosi o paturica rulata), cand si cum se ofera o
recompensa.
Kinetoterapeutul trebuie sa-i explice parintelui in permanenta cum se
face fiecare manevra sau exercitiu executat ( in limita posibilitatilor) si la ce
anume foloseste. La sfarsitul sedintei este bine sa i se dea parintelui cateva
indicatii pentru lucru acasa cu copilul: cum trebuie pozitionat, ce exercitii sa
faca cu el. Atunci cand facem recomandarile trebuie sa avem in vedere faptul
ca parintii nu au instruirea necesara efectuarii tuturor metodelor pe care le
foloseste un kinetoterapeut si deci se recomanda exercitii simple care nu
implica nici un fel de risc. Nu trebuie sa uitam de contraindicatii (ex.: copilul
nu trebuie asezat in pozitia… pentru ca….).
De cele mai multe ori parintele refuza sa lucreze cu copilul pentru ca ii
este teama ca greseste sau ca ii va face rau. De aceea se incepe cu explicarea

33
exercitiilor simple (cum ar fi mobilizarile pasive) si pentru ca acestia sa
inteleaga mai repede si mai usor pot fi pusi sa lucreze intai in sala sub
supravegherea directa a kinetoterapeutului care le poate ghida miscarile si
corecta greselile.
Parintele trebuie sa invete nu numai miscarile care trebuie executate ci
si cum sa-si “simta” copilul la fiecare miscare pe care acesta o executa, care
este ritmul si succesiunea exercitiilor, cand este indicata pauza in timpul
programului, cum sa-si incurajeze copilul si nu in ultimul rand cum sa-l
recompenseze.
Discutiile cu parintii sunt foarte utile, pentru ca acestia petrecandu-si
majoritatea timpului alaturi de copii, pot oferi informatii importante despre
noile achizitii ale acestora. In acest fel kinetoterapeutul va sti ce dificultati
intampina copilul si pe ce miscari trebuie sa insiste.

2.Oferirea materialelor informative

De cele mai multe ori parintii nu au cunostinte despre diagnosticul


copiilor, despre recuperare sau despre evolutia manifestarilor bolilor sau
sindroamelor . Ei stiu doar ca au copii cu dizabilitati si, atat din teama de a
nu face rau cat si datorita lipsei de informatii, nu vor interveni in recuperarea
copiilor lor, considerand ca doar niste specialisti au acest rol. Drept urmare
merg cu ei in centre specializate si crezand ca acest lucru este suficient, ca au
facut tot ce este posibil pentru copii lor, acasa nu vor mai lucra nimic. Multi
dintre ei nici nu se gandesc ca isi pot ajuta copii si in alt fel, decat oferindu-
le dragoste si avand grija de satisfacerea unor nevoi de baza (imbracare,
hranire, toleta, baie).
In primul rand parintii trebuie sa inteleaga cat de important este
ajutorul lor in terapie. Primul pas in initierea parintilor in recuperare este, asa
cum am mai spus, asistarea la sedintele de terapie si explicarea procedurilor.
Apoi pentru a-i implica si mai mult, dar si pentru a le da incredere, este
necesara oferirea diverselor materiale informative care sa-i ajute sa
inteleaga ce inseamna diagnosticul respectiv si ce tehnici pot sa foloseasca
acasa.
Aceste materiale trebuie sa contina numai lucruri practice care pot fi
aplicate si de persoane fara specializare: posturari si pozitionari, exercitii
simple (de baza), etc. Desi au asistat la terapie si chiar au participat activ,
odata ajunsi acasa se poate intampla ca unele exercitii sa fie omise, altele sa
fie executate incorect si chiar ordinea de executie sa fie alta ( ex.: cu un copil
spastic, sa se lucreze intai exercitii active si abia apoi mobilizari pasive).
De multe ori parintii sunt cei care solicita sfaturi si informatii din
partea specialistului. Acesta trebuie sa le raspunda atat verbal cat si cu
materiale scrise care pot fi studiate si reluate acasa de cate ori este necesar.

34
Specialistul are acces la mai multe surse de informare si in acelasi
timp mai multe cunostinte pe care le poate folosi (ex. internet). Astfel el
poate sa stranga si, asa cum am mai spus, sa transpuna intr-un limbaj
accesibil parintilor informatiile cerute.
Pe langa informatii parintele poate primi si o serie de materiale
ajutatoare (ex.: saculeti cu nisip, rulouri, semicilindri, placa balansoare,etc.)
pe care le pot folosi acasa in lucrul cu copiii.
Acestea se dau pe baza unei fisede imprumut in care apare numele,
obiectul dat, data la care-l primeste si data la care trebuie sa-l inapoieze si
semnatura parintelui. In acest fel de de aceste materiale pot deneficia toti
copiii inscrisi in proiect, bineinteles in functie de necesitati.
In acest fel se vine in intampinarea nevoilor beneficiarilor. Caci una
dintre greutatile cu care se confrunta parintii in lucrul cu copilul acasa este
chiar lipsa materialelor ajutatoare.
In concluzie intr-un astfel de proiect kinetoterapeutul nu are ca si
atributii doar recuperarea copilului prin interventia proprie ci si instruirea
parintilor astfel incat acestia sa nu mai depinda doar de un astfel de serviciu.
De cel mai multe ori acestia trebuie sa se deplaseze in alte localitati
pentru recuperare si investigatii medicale ceea ce in semna si un efort
financiar destul de mare din partea lor. In plus aceste proiecte se deruleaza
pe perioade de timp determinate si cu atat mai mult parintele trebuie instruit
si implicat in recuperarea copilului.
Insa, chiar daca parintele isi insuseste o serie de metode si tehnici de
lucru el nu va putea suplini niciodata interventia kinetoterapeutului pentru ca
pe masura ce copilul evolueaza si nevoile lui se schimba, ceea ce duce la
schimbarea programului, a scopului si obiectivelor precizate in planul de
interventie.

3.Oferirea de cursuri

Daca in celelalte doua cazuri (asistarea la terapie si oferirea de


materiale informative) parintii primesc sfaturi si informatii de la fiecare
specialist in parte, in ceea ce priveste cursurile pentru parinti acestea sunt
organizate si sustinute de intreaga echipa de specialisti (kinetoterapeut,
psiholog, educator) si sunt realizate pentru fiecare diagnostic.
O parte importanta a cursului este cea practica in care parintii vor avea
ocazia sa demonstreze ca stiu sa lucreze cu proprii copii dar si sa invete
tehnici si metode utile in recuperarea copiilor in urmatoarele etape de
dezvoltare.
Despre cursurile pentru parinti se va discuta in detaliu la capitolul VI.

35
IV. ASIGURAREA UNUI SUPORT DE TIP EMOTIONAL,
SOCIAL, INFORMATIONAL SI MATERIAL

4.1. SUPORT EMOTIONAL

Nasterea unui copil cu deficiente are multiple efecte, producand o


modificare mai mult sau mai putin puternica a intregii structuri familiale,
afectand atat echilibrul interior al familiei cat si cel exterior (relatiile familiei
cu societatea). Efectele sunt variate: exista efecte psihologice, relationale si
materiale. Ne vom opri asupra efectelor psihologice pe care le are aparitia in
familie a unui copil cu deficiente. In literatura de specialitate se considera ca
nasterea unui copil cu dizabilitate este un eveniment cu potential
traumatizant pentru toti membrii familiei. Stresul este de multe ori accentuat
de presiunea sociala: multi cei din afara familiei vor invinui membrii familiei
pentru deficienta copilului.
Membrii familiei se vor adapta diferit la eveniment, fiecare in ritmul
propriu. Se considera ca modelul de adaptare parcurge urmatoarele etape:
• Soc;
• Negare;
• Manie;
• Tristete;
• Detasare;
• Reorganizare;
• Adaptarea propriu-zisa.
Rezultatul final al acestui proces este adecvarea functionarii familiei la
conditiile noi.
De cele mai multe ori, acesta adaptare este dificila, iar familia necesita
asistenta in depasirea dificultatilor specifice. Astfel este necesara interventia
unor specialisti. Serviciul de consiliere şi sprijin pentru părinţii copiilor cu
dizabilitati are rolul de a sprijini şi asista părinţii pentru a face faţă
dificultăţilor psiho-sociale care afectează relaţiile familiale, pentru a intelege
si a aborda corect dizabilitatea copilului, pentru dezvoltarea competentelor
parentale si pentru prevenirea separarii copilului de familie.
Ajutorul si sprijinul acordat fiecarui client in parte este individualizat
si tine cont de dificultatile specifice cu care se confrunta fiecare dintre
acestia. Pentru o mai buna cunoastere a dificultatilor cu care se confrunta
fiecare familie/client este importanta evaluarea acestora, evaluare care se
situeaza la inceputul interventiei. Evaluarea detaliata vizeaza aspecte legate
de mediul de viata al clientilor, dificultatile psiho-sociale, nevoile si
resursele clientilor.

36
Astfel, se realizeaza: ancheta sociala şi evaluarea psihologica a
parintelui, in urma carora se stabilesc obiectivele interventiei.
Serviciul de consiliere pentru parinti are urmatoarele obiective:
- Sprijinirea familiilor/parintilor prin dezvoltarea de
retele/grupuri de sprijin-largirea sistemului de suport social;
- Cresterea numarului de parinti care constientizeaza nevoile copilului
de a se dezvolta intr-un mediu familial stabil din punct de vedere
emotional;
- Cresterea numarului de parinti care constientizeza factorii ce pun in
pericol sanatatea, securitatea, dezvoltarea morala, educatia si
integrarea sociala a copilului;
- Imbunatatirea abilitatilor parintilor in ceea ce priveste ingrijirea si
dezvoltarea copiilor-deprinderea unor capacitati noi de ingrijire si
stimulare a copilului cu dizabilitati;
- Reducerea numarului de copii care ajung in institutii datorita unor
dificultati temporare prin care trec parintii acestora.
In cadrul serviului de consiliere pentru parinti asistentul social
colaboreaza cu psihologul, fiecare dintre acesti specialisti avand atributii
specifice.
Asistentul social realizeaza pentru copil si familie urmatoarele activitati:

a. asistenţa juridico-administrativa; aceasta se realizeaza cu colaborarea


activa a clientului in functie de gradul sau de autonomie. Asistentul social
analizeaza situatia administrativa a clientului, il informeaza despre drepturile
si obligatiile sale, ii explica natura documentelor administrative de care are
nevoie (acte de stare civila, adeverinte, certificate, atestate), ii explica
procedurile administrative, il ajuta pe client sa isi administreze documentele
si il orienteaza spre servicii specializate.

b. asistenta pentru obtinerea prestatiilor (beneficii în bani: alocaţii, venitul


minim garantat, indemnizatia pentru asistentul persoanal, alte ajutoare
financiare): asistentul social informează clientului despre drepturile lui,
verifica/analizeaza resursele acestuia, impreuna cu clientul face demersurile
necesare pentru obtinerea de catre acesta a prestatiilor acordate conform
legii.

c. sustinerea demersurilor de integrare/reintegrare scolara si profesionala:


asistentul social tine seama de asteptarile si opiniile clientului, evalueaza
situatia parintelui din punct de vedere profesional, identifica institutiile la
care poate apela acesta, sprijina accesul copilului la structuri de invatamant
tinad cont de recomandarea psihologului.

37
Activitatea psihologului vizeaza:
- schimbarea atitudinilor negative ale părinţilor fata de copil;
- ameliorarea interactiunilor disfunctionale parinte-copil, mentinerea si
consolidarea relatiilor parentale;
- dezvoltarea unei relatii de atasament pozitive parinte-copil,
îmbunătăţirea modurilor de comunicare parinte-copil;
- dezvoltarea competentelor parentale;
- conştientizarea de catre familie a nevoilor psihologice si afective ale
copilului cu dizabilitate, sprijinirea familiei pentru a intelege nevoile
de ingrijire permanenta a copilului in familia sa;
- depasirea situatiei de risc de separare a copilului de familie (daca este
cazul);
- ameliorarea dificultăţilor psihosociale care afectează relaţiile
familiale;
- depasirea starilor conflictuale intrafamiliale - optimizarea
microclimatului familial;
- sprijinirea familei pentru a acorda sprijin mamei.
Demersul consilierii realizata de psiholog si de asistentul social se
centrează pe rezolvarea problemelor de adaptare, pe optimizarea functionarii
persoanei si pe prevenirea tulburărilor afective şi comportamentale. Prin
consiliere se ofera clientului ajutor si sustinere in conditiile in care aceasta
este solicitata de către client.
Consilierea se bazează pe parteneriatul profesionistului cu clientul în
vederea imbunatatatiri capacitătii de adaptare a clientului la situatiile cu care
acesta se confrunta si găsirii resurselor şi modalitatilor de rezolvarea a
problemelor şi depasirii dificultatilor cu care se confrunta.
Consilierea se realizeaza intr-un spatiu special amenajat destinat
numai sedintelor de consiliere. Spatiul trebuie sa asigure intimitatea si
siguranta clientilor pentru derularea eficienta a sesiunilor de consiliere.
Cadrul intrevederilor este stabilit prin intermediul unui „contract terapeutic”
ai carui termeni sunt negociati in cadrul primelor sedinte de consiliere.
Contractul terapeutic se stabileste verbal si intre consilier si clent si contine
obiectivele sedintelor de consiliere, frecventa lor, drepturi si obligatii care
apar in relatia de consilier-client. Se stabileste cel putin o sesiune de
consiliere pe saptamana, timp de 45-50 de minute sau mai multe sesiuni in
functie de nevoile clientului.
Prin aceasta clientul este susţinut în dezvoltarea unui comportament de
tip intentional, flexibil şi în consecinta, productiv.

38
Cadrul deontologic al consilierii. In activitatea sa, consilierul va fi
ghidat atat de etica profesionala cat si de drepturile clientului, de standardele
morale, valorile individuale şi culturale specifice clientului. Clientul trebuie
respectat şi protejat. Consilierul trebuie sa fie onest, integru şi obiectiv în
relaţia sa cu clientul. Interventia consilierului se va construi fara a aduce
prejudicii clientului si cu pastrarea caracterului confidential al informatiilor
furnizate de acesta.
În urma sedintelor de consiliere, profesionistul completeaza
informatiile relevante pentru fiecare caz în parte în Fisa de consiliere (vezi
Anexa Fişa de consiliere).

4.2. SUPORT SOCIAL

Specificul grupului de consiliere consta în faptul că interactiunea


dintre participanti este folosită în scopul de a facilita schimbarea
comportamentala.
Rolul consilierului constă în a crea un mediu securizant în care fiecare
membru al grupului isi poate expune preocupările privind diferitele aspecte
ale vieţii sale: familie, relaţii interpersonale, relatii profesionale, sociale.
Consilierea de grup permite lucrul simultan cu mai multi clienti; ea
ofera un context in care se pot analiza problemele de natura interpersonala,
fiecare client beneficiază de sprijin si ajutor din partea membrilor grupului
dar ofera, în acelaşi timp, sprijin si ajutor. Activitatile de grup permit
experimentarea de noi comportamente si modalitati de comunicare.
Consilierea de grup nu se recomanda in situatiile in care clientul se
află într-o situaţie de criza, nu este compatibil cu situatia de lucru in grup sau
cand exista pericolul încălcarii pricipiului confidentialitatii fara acordul
clientului. Frecventa maxima a sesiunilor de consiliere de grup este de o
sedinta de 60 min bilunar.
Activitatile de informare (in domeniul social, juridic, medical) se
regasesc in toate fazele procesului de acompaniere si consiliere de grup.
Modalitatea si continutul informatiilor oferite de serviciul de
consiliere parentala sunt adaptate nivelului de intelegere al clientilor.
Activitatile de informare vizeaza:
- resursele comunitare şi drepturile prevăzute de legislaţie;
- informare asupra retelei serviciilor sociale;
- informarea asupra importantei mediului familial in dezvoltarea
copilului;
- informarea si pregatirea parintilor pentru a face fata cerintelor
specifice de dezvoltare a copilului.

39
Alaturi de serviciile oferite direct profesionistii centrului orienteaza
clientii catre alte servicii specializate cu responsabilitati in oferirea de
servicii sau prestatii necesare acoperirii nevoilor cu care se confrunta clientii.
Prin intermediul grupurilor de suport, se ofera posibilitatea parintilor
de a intalni alti parinti care se confrunta cu probleme similare prin elemente
de educatie parentala. Prin tematicile abordate, se urmareste dezvoltarea şi
consolidarea abilitatilor şi competentelor parentale.
Organizarea intalnirilor de grup se realizeaza in functie de interese
clientilor pe baza unei analize a nevoilor. Pentru realizarea analizei nevoilor
pot fi folosite chestionare, interviuri, discutii.

Aceste activitati se realizeaza prin impartasirea de competente intre


parinti si profesionisti si au ca scop :
- dezvoltarea abilitatilor parentale, dezvoltarea abilitatilor de îngrijire si
crestere adecvata a copiilor;
- reducerea izolarii părintilor prin relationarea cu alti parinti;
- crearea si dezvoltarea retelei de sprijin comunitar formata din parintii
inclusi in programele de educatie parentala;
- dezvoltarea capacitatii parintilor de a face fata provocărilor legate de
creşterea si educarea copiilor;
- asigurarea accesului la resursele comunitare.
Deprinderile parentale sunt abilitati tehnice si psihosociale necesare
ingrijirii copilului, pe care parintii trebuie sa le posede si sa le utilizeze
pentru a-i asigura copilului o dezvoltare fizica, intelectuala, morala si
comportamentala optima si integrarea in familie si comunitate.
Temele abordate cu predilectie in intilnirile cu parintii sunt
urmatoarele:
- disciplinarea prin dragoste;
- etapele dezvoltarii copilului;
- familia si rolul parintilor in dezvoltarea copilului;
- formarea atasamentului securizant;
- importanta jocului in dezvoltarea copilului;
- ingrijirea copilului cu dizabilitati;
- legislatie in domeniul protectiei şi promovarii drepturilor copilului.
Intalnirile grupului constau in discutii pe teme solicitate de parinti
(timp de 90 - 120 de minute) si discutii initiate de profesionisti.
Un grup de 10 - 15 persoane se va intalni pe durata a 6 luni, de doua
ori pe luna in functie de progresele obtinute si de disponibilitatea parintilor.
Grupul este flexibil, permite intrarea a noi parinti in grup, in masura locurilor
disponibile.

40
Se stabilesc la inceputul intalnirilor anumite reguli care vizeaza buna
functionare a grupurilor de suport, aceste reguli sunt puse in vedere fiecarui
nou membru al grupului:
- grupul reuneste parinti care sunt interesati de imbunatatirea
performantelor lor in indeplinirea rolului de parinte;
- implicarea parintilor in desfasurarea reuniunilor de grup, participarea
deschisa a fiecarui membru;
- ascultarea si acceptarea exprimarii opiniilor de catre toti membrii
grupului-fara a emite judecati de valoare;
- respectarea programului intalnirilor - fiecare absenta sau intarziere
trebuie anuntata;
- nu exista un raport de putere profesionist - parinte in cadrul grupului.

In cadrul intalnirilor de grup, psihologul in calitate de moderator de grup


are urmatoarele responsabilitati:
- asigura cunosterea regulilor in grup si respectarea acestora de catre
membrii grupului;
- constituirea grupului in functie de tema;
- evaluarea nevoilor grupului si gasirea temelor de interes pentru grup;
- identificarea si explorarea temelor care ii apropie pe parintii
participanti la grup;
- alcatuirea agendei de lucru, programei cursului, a suportului de curs;
- primirea parintilor;
- crearea cadrului intalnirilor de grup;
- analizarea situatiilor prezentate de parinti in grup;
- incurajarea participantilor sa-si exprime liber opiniile, sentimentele,
experientele personale;
- pregatirea materialului - suportului informational si distribuirea
acestuia;
- identificarea şi explicitarea functiilor parentale necesare ingrijirii
adecvate a copiilor si lărgirea campului competentei parentale;
- facilitarea schimburilor informaţionale intre parinti;
- stabilirea unor relatii de incredere şi de durată cu parintii;
- identificarea dificultatilor, obstacolelor şi solutiilor; indepartarea
obstacolelor in comunicare;
- exprimarea lucrurile importante care sunt dificil de verbalizat de catre
parinti;
- evaluarea rezultatelor si impactului grupului asupra parintilor;
- încurajarea intrajutorării si relationării in afara cadrului grupului;
- solicitarea permanentă a feed-back-ului de la participanti;

41
- evaluarea progreselor si impactului sesiunilor de grup asupra
participantilor.

Metodele de formare recomandate pentru conducerea grupurilor de


suport pentru adulti sunt:
• jocul de rol;
• demonstratia;
• studiul de caz;
• lucrul in grupuri mici;
• brainstormingul.
In acelasi timp sunt folosite in cadrul grupurilor suport si activitati tip
ice-bracker – la debutul intalnirilor, dar si activitati ce au scopul de a fluidiza
comunicarea in grup de a creea un climat familiar, securizant pentru toti
membrii grupului.

4.3. SUPORT MATERIAL

Beneficiarii Programului de Interventie Timpurie provin din randul


populatiei cu venit scazut. De cele mai multe ori singurul venit din familie il
reprezinta indemnizatia pentru asistentul personal. De asemenea, judetul
Vilcea este o zona in care somajul reprezinta o problema critica din punct de
vedere social si economic. Aproximativ 60 % din populatia Vilcii nu are un
venit stabil.
Serviciile oferite de Centrul pentru Interventie Timpurie sunt gratuite.
In plus, este incurajata includerea in programul de recuperare a copiilor care
locuiesc in zone rurale, prin decontarea cheltuielilor de transport. Familiile
sunt ajutate si prin oferirea unui suport material in scopul obtinerii de
dispozitive ortopedice de indreptare (ghetute ortopedice, orteze, etc.) si
interventii chirurgicale.

42
V. SENSIBILIZAREA SI RESPONSABILIZAREA
COMUNITATII PRIVIND DREPTURILE COPILULI CU
DIZABILITATI

Fiecare cetatean al comunitatii trebuie sa-si revizuiasca atitudinea fata


de persoanele cu dizabilitati si sa le acorde respectul si intelegerea necesara
pentru a nu le stirbi demnitatea. Respectul demnitatii persoanelor cu
dizabilitati inseamna respectul moralei crestine in care am fost formati si
educati, dar si respectul natiunii noastre.
Pentru a sensibiliza si informa comunitatea asupra drepturilor
copilului cu dizabilitati se pot organiza:
• intalniri periodice cu reprezentatii institutiilor de stat si ONG-uri;
• campanii de informare si sensibilizare.

5.1. ORGANIZAREA DE INTALNIRI PERIODICE CU


REPREZENTANTII INSTITUTIILOR DE STAT SI ONG-uri

Intalnirile dintre reprezentantii World Vision, DGASPC Valcea si alte


ONG-uri au loc pentru a dezvolta o retea de institutii care promoveaza
drepturile copilului cu dizabilitati. In cadrul acestor intalniri, care se
realizeaza trimestrial, sunt dezbatute teme referitoare la problematica
copilului cu dizabilitati. Fiecare dintre participanti isi prezinta proiectele
aflate in derulare care au ca scop imbunatatirea calitatii vietii copilului cu
dizabilitati prin:
• oferirea de servicii de recuperare si asistenta medicala adecvata;
• integrarea in familie si societate;
• integrarea in invatamantul de masa;
• prevenirea abandonului;
• dezinstitutionalizarea copiilor cu dizabilitati.
In toate activitatile desfasurate aceste institutii urmaresc respectarea
anumitor standarde:
• servicii de calitate oferite de un personal specializat;
• respectarea drepturilor copilului cu dizabilitati;
• conditii optime de desfasurare a activitatilor.
In afara intalnirilor trimestriale se organizeaza diverse manifestari
(ex.: expozitii, mese rotunde) la care participa si reprezentanti ai mass-media
cu ocazia unor zile speciale.

43
5.2. CAMPANII DE INFORMARE SI SENSIBILIZARE

Comunicarea

Pentru multi dintre noi « comunicare » reprezita o notiune abstracta,


despre care nu stim foarte bine daca este o cauza, un efect, un mijloc sau un
scop. De multe ori cand ceva nu merge bine dam vina pe lipsa de
comunicare.
Comunicarea reprezinta transmiterea unui mesaj (idei, sentimente,
informatii, opinii) de la o persoana (emitator) catre alta (receptor).

Caracteristicile comunicarii :
• Simplitate;
• Claritate;
• Concizie;
• Precizie;
• Interes (ceea ce comunicam trebuie sa fie interesant altfel mesajul nu
are rost);
• Scop (mesajul nostru trebuie sa fie adaptat in functie de scop);
• Structurare;
• Coerenta;
• Credibilitate;
• Impact.

Implicarea voluntarilor in campanie

Voluntarul – este persoana care se ofera si actioneaza de buna voie,


din proprie initiativa, in mod constient, pentru a face un serviciu.
(Dictionarul Explicativ al Limbii Romane)
Recrutarea voluntarilor se face in functie de nevoile prezente ale
organizatiei, care pot lua orice forma, de la munca administrativa din birou si
pana la activitati de coordonare care necesita o pregatire speciala.
Dupa ce voluntarii au fost selectati trebuie sa-i ajutam sa se integreze
in organizatie, sa le prezentam misiunea, scopul si obiectivele ei, sa cunoasca
echipa alaturi de care va lucra, si sa ia la cunostinta regulile interne ale
organizatiei.

44
Campania de Comunicare Publica

O campanie de informare publica reprezinta un efort concentrat de


schimbare sau de mentinere a opiniei uneia sau mai multor categorii de
public asupra unei probleme.
In analiza etapelor pe care le presupune derularea unei campanii,
plecam de la premisa ca este vorba de un efort onest de schimbare a opiniei
publicului, care sa respecte deontologia comunicarii publice si sa refuze
orice tactica de manipulare. Acest tip de campanie se numeste « Campanie
IEC (Informare – Educare – Comunicare) ».
Cheia transmiterii unui mesaj eficient este o intelegere clara a
publicului-tinta si abilitatea de privi problema din perspectiva acestuia.
Petru a elabora un mesaj eficient trebuie mai intai sa raspundem la
urmatoarele intrebari :
• CINE din audienta este publicul tinta pentru o schimbare in atitudine
sau de comportament ?
• CE vreau sa faca publicul-tinta dupa asimilarea mesajului ?
• CAND vreau ca audienta sa treaca la actiune ?
• UNDE poate cauta publicul-tinta mai multe informatii, daca are
nevoie de acestea ?
• CUM pot sa-mi structurez mesajul astfel incat publicul-tinta sa treaca
la actiunea dorita ?

Categoriile majore de public-tinta :


 Presa nationala, locala si specializata ;
 Autoritati publice centrale si locale ;
 Consumatori/beneficiari ;
 Politicieni;
 Organizatii comunitare ;
 Liderii de opinie.

Planificarea unei campanii


• Stabilirea obiectivului campaniei ;
• Stabilirea staff-ului ;
• Indentificati foarte clar publicul-tinta ;
• Documentati-va cat mai bine asupra subiectului campaniei ;
• Studiu sociologic – daca publicul este constient de problema care va
constitui subiectul campaniei ;
• Agenda campaniei ;

45
• In functie de informatiile pe care le aveti despre publicul-tinta si in
functie de caracteristicile mesajului, selectati canalele de
comunicare.
Canale de comunicare posibile:
 Mass media (comunicate de presa, conferinte de presa, briefin-
guri, interviuri, talk-show-uri, anunturi de utilitate publica, spoturi
platite) ;
 Publicatii: pliante, brosuri, afise, fluturasi;
 Obiecte promotionale si imbracaminte – personalizate;
 Bannere, autocolante, timbre, fotografii;
 Scrisori, discursuri si prezentari;
 Studii/rapoarte, carti;
 Telefon, fax;
 Prezentari multimedia, CD-uri, casete video si audio;
 Pagina de web, e-mail.

Date inportate din calendarul sau agenda echipei de campanie :


• 21 martie – Ziua Mondiala a Persoanelor cu Sindrom Down ;
• 7 aprilie – Ziua Mondiala a Sanatatii. La 7 aprilie 1948 a fost semnat
statutul Organizatiei Mondiale de Ocrotire a Sanatatii ;
• 15 mai – Ziua Internationala a Familiei - constituit de O.N.U. in 1993.
• 1 iunie – Ziua Internationala a Copilului;
• 12 iunie – Ziua Internationala Impotriva Exploatarii Copilului prin
Munca.
• 21 noiembrie – Ziua Ratificarii Conventiei O.N.U. privind Drepturile
Copilului ;
• 3 decembrie – Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati ;
• 5 decembrie – Ziua Internationala a Voluntarilor.

Derularea efectiva a campaniei:


• Inca de la inceput, fiecare membru al echipei (participant la
campanie) trebuie sa stie foarte clar care este pozitia si rolul sau in campanie.
O buna organizare si informare a echipei de lucru are ca rezultat optimizarea
desfasurarii campaniei.
• Promovati un simbol (care sa aiba si un corespondent grafic –
acesta va deveni sigla campaniei) si un slogan pentru campanie. Simbolul si
sloganul vor fi mentinute pana la incheierea campaniei si vor aparea pe toate
documentele produse in cadrul campaniei, precum si pe toate obiectele
promotionale. Sloganul este un text care capteaza in cateva cuvinte mesajul
principal al campaniei. Trebuie sa atraga atentia si sa fie usor de retinut. In
nici un caz nu trebuie sa permita interpretari ambigue.

46
•Este bine sa conturati mesajul in jurul unei teme care genereaza o
implicare emotionala – Cuvinte cheie : copii, drepturi, dragoste, compasiune,
sanatate, familie, respect, libertate, viitor, educatie, fara discriminare,
recuperare, intelegere, bucurie.
•Folositi brosuri, anuturi platite, panotaj stradal, expozitii de fotografii
din cadrul proiectului (care sa reflecte clar activitatile desfasurate), lucrari
ale copiiilor (exp : lucrari realizate impreuna cu educatorul specializat –
desene sau planse de la sedintele de lucru manual).
• Materiale promotionale – sunt folosite ca mijloc de sustinere
(support) a imaginii construite de organizatie pentru aceasta campanie.
Acestea trebuie sa fie personalizate sau inscriptionate. Elementele grafice
care pot aparea pe aceste materiale sunt : sigla, numele, acronimul, culorile
specifice organizatiei. Din categoria obiectelor promotionale fac parte:
o Instrumente de scris, suporturi pentru creioane sau carti
de vizita, agende, calendare ;
o Tricouri, sepci si alte materiale pe suport textil ;
o Brelocuri, ceasuri de mana sau de birou ;
o Pliante, brosuri, stegulete.
• Obtineti sprijin din partea expertilor, autoritatilor si a persoanelor
cu un statut important in comunitate.
• Schimbarea de atitudine depinde de proximitatea problemei fata de
public. Incercati sa le aratati oamenilor de ce problema ii afecteaza, direct
sau indirect.
• Implicati voluntari care sa lucreze pentru campanie si aratati-le ca
actiunea lor conteaza. Este aproape sigur ca ei vor convinge si pe altii.
• Mentineti moralul si entuziasmul echipei. Organizati intalniri
frecvente intre membrii acesteia. Asigurati-va ca informatia circula corect.
Incercati sa evitati supraincarcarea cu sarcini a echipei. Sarbatoriti succesele,
chiar si pe cele partiale. Mentineti proceduri de lucru simple – evitati
birocratia.
• Castigati increderea jurnalistilor.
• Mentineti atentia presei treaza, fiti disponibili oricand cu fotografii,
materiale informative, detalii. Cel mai important lucru pe care trebuie sa il
aveti in vedere cand va ganditi la mass media este acela ca aceasta asigura
accesul catre publicul larg. O buna acoperire media a campaniei nu este ceva
ce pur si simplu se intampla. Trebuie sa planifici acoperirea de presa pe care
ti-o doresti, sa dezvolti materiale care reflecta ceea ce vrei sa se scrie, sa
pregatesti vorbitorii pentru a avea o pozitie clara in fata reporterilor.
• Conferinta de presa – cere timp si energie pentru a fi pregatita.
Momentul conferintei se alege de luni pana vineri intre orele 10 si 14. Locul
de desfasurare al acesteia trebuie sa fie cunoscut, cat mai accesibil, sa

47
corespunda ca suprafata (numar locuri) cu numarul de participanti. In cazul
in care locatia nu este prea cunoscuta, specificati pe invitatie mijloacele de
transport, puncte de reper, eventual desenati o mica harta a zonei. Invitatiile
trebuie trimise (prin fax sau posta) cu 5 – 7 zile inainte si trebuie sa contina
informatii sintetizate despre organizatie si campanie (subiectul campaniei).
Un comunicat de presa complet, trebuie trimis in preziua sau ziua
conferintei. Creati in incapere efecte vizuale legate de eveniment: banner-ul
orgnizatiei, simbolul sau logo-ul campaniei, afise, fotografii, etc.
• Una dintre cele mai importante decizii pe care trebuie sa le ia
echipa de campanie este cea legata de vorbitori. Acestia pot fi cei mai
importanti oameni din organizatie, cei mai cunoscuti, cei mai competenti in
domeniu. Un bun vorbitor trebuie sa cunoasca bine subiectul campaniei si
organizatia, sa se simta bine cand vorbeste cu reporterii (atat oficial cat si
neoficial), sa aiba timp pentru relatia cu reporterii, sa fie prezentabil
(imbracaminte, comportament). Uneori poate fi adus un vorbitor din partea
parintilor ai caror copii sunt inscrisi in proiect. Acestia trebuie pregatiti cu
materiale si testati. Asigurati-va ca ei vor directiona catre dumneavoastra
persoanele care au intrebari suplimentare.
• Evenimentele conteaza mai mult decat cuvintele in schimbarea
opiniei publice.

Cateva principii ale unei campanii de succes :


I. Evaluarea nevoilor, obiectivelor si capacitatii de actiune a categoriilor
de public pe care le vizeaza campania ;
II. Planificarea sistematica a campaniei si a mesajelor ;
III. Monitorizarea continua si adaptarea in functie de rezultatele
monitorizarii ; evaluarea campaniei ;
IV. Maximizarea complementaritatii dintre mass media si comunicarea
interpersonala ;
V. Selectarea canalelor de comunicare adecvate pentru fiecare tip de
public ;
VI. Planul sau solutiile de criza.

48
VI. ORGANIZAREA DE CURSURI

Pentru ca metodele si tehnicile de recuperare - la un copil cu


dizabilitati - sa fie capacitate la maxim, acestea trebuie sa se extinda dincolo
de salile de recuperare medicala. Intregul sau mediu de viata trebuie sa
contribuie in mod benefic la recuperarea sa. Prin urmare - parintii, asistentii
maternali profesionisti, persoanele care au in grija copii cu dizabilitati,
comunitatea in general si nu in ultimul rand – autoritatile, trebuie sa fie bine
informati cu privire la statutul si nevoile unui copil cu dizabilitati,
diagnosticul acestuia, mod de manifestare, masuri de prim-ajutor (daca este
cazul), modalitati de relationare cu copilul.
Primii care trebuie sa beneficieze de aceste informatii trebuie sa fie
parintii sau asistentii maternali care au in grija un copil cu dizabilitati. Acest
lucru se poate face fie discutand cu parintele despre diagnosticul copilului, in
timpul sedintei de recuperare, fie organizarea unor cursuri de informare
pentru parinti, grupate in functie de diagnostice.
Instruirea reprezinta ridicarea nivelului de calificare, a cunostintelor
generale si speciale. Pregatirea urmareste imbogatirea cunostintelor,
aptitudinilor si atitudinilor. Este activitatea desfasurata in scopul insusirii de
cunostiinte teoretice si practice, de un anumit gen si un anumit nivel, pentru
a asigura indeplinirea calificata a activitatilor ce trebuie efectuate.

6.1. SESIUNI DE INSTRUIRE PENTRU PARINTI

In cadul Proiectului de Interventie Timpurie, beneficiari indirecti sunt


parintii copiilor cu diazabilitati integrati in proiect. Noutatea modelului de
interventie elaborat consta in implicarea parintilor alaturi de specialisti si de
voluntari in procesul de recuperare.
In cadrul interventiei recuperatorii, parintele are rolul de co-terapeut.
Dese ori se intampla ca parintele sa aiba si functia de asistent personal (daca
este vorba despre copii cu grad de handicap grav) pentru copilul sau. Petrece
cea mai mare parte a timpului alaturi de copil, are grija ca nevoile bazale ale
acestuia sa ii fie indeplinite, alaturi de nevoile educationale si cele
psihologice. De cele mai multe ori, din pacate, parintele nu detine toate
informatiile necesare intelegerii si abordarii corecte a problemei de sanatate
a copilului.Acest fenomen se intampla in special in cazul in care domiciliaza
in zona rurala si intampina dificultati materiale. Pentru ca acesta sa fie
pregatit sa efectueaze activitatile necesare recuperarii corect, devine
importanta instruirea parintilor.
Prin urmare, sesiunile de instruire destinate parintilor au urmatoarele
obiective:

49
• dezvoltarea abilităţilor parentale, dezvoltarea abilitatilor de îngrijire şi
creştere adecvata a copiilor;
• dezvoltarea capacitatii parintilor de a face faţă provocărilor legate de
creşterea şi educarea copiilor;
• informarea si pregatirea parintilor pentru a face fata cerintelor
specifice de dezvoltare a copilului;
• constientizarea importantei activitatilor de recuperare pentru copilul
cu dizabilitati;
• furnizarea de informatii specifice (centrate pe diagnosticul copilului
-se realizeaza grupuri de lucru - impartirea pe grupuri se face tinand
cont de tipurile de diagnostice intalnite in practica);
• crearea unor abilitati practice de lucru cu copilul si sitmulare a
potentialului sau restant in functie de nevoile si prioritatile sale de
dezvoltare; se formeaza abilitati de lucru si stimulare psiho-motrica,
prin intermediul unei politici eficiente de pregatire care imbina
obiectivele teoretice de pregatire cu cele practice; abilitatile practice
sunt insusite prin demonstratii si lucrul alaturi de specialisti;
• continuarea lucrului acasa parinte-copil si dupa finalizarea interventiei
de specialitate.

Cursurile se organizeaza separat pentru fiecare diagnostic, la fiecare


dintre ele invitandu-se exclusiv parintii ai caror copii au diagnosticul
respectiv.
Suportul de curs va cuprinde:
• informatii generale despre diagnostic: definitie, etiologie, frecventa,
manifestari clinice, evolutia bolii, metode de tratament;
• informatii despre etapele dezvoltarii;
• metodele si tehnicile de recuperare specifice diagnosticului;
• sfaturi utile in ceea ce priveste: asezarea si pozitionarea, imbracarea /
dezbracarea, hranirea, baia, transportul copilului (daca copilul prezinta
si o dizabilitate motrica);
• importanta interventiei timpurii la copilul cu dizabilitati;
• importanta implicarii parintilor in recuperarea copilului;
• recomandarea altor servicii atunci cand este cazul (ex.: ortopedic,
chirurgical).
Dupa instruire, se poate trece la lucrul propriu-zis: parintelui ii sunt
aduse la cunostiinta obiectivele de interventie stabilite in PIS si este
indrumat sa le urmareasca alaturi de educatorul specializat si/sau
kinetoterapeut, lucrand acasa cu copilul si aducand informatii despre evolutia
acestuia de acasa.

50
In cadrul sesiunilor de instruire pentru parinti, conduse de echipa
Centrului de Interventie Timpurie, s-au ales teme ca:
• Epilepsia;
• Copilul cu Sindrom hiperkinetic si tulburare de atentie;
• Infirmitatea Motorie Cerbrala;
• Sindromul Autist;
• Sindromul Langdon Down.
Alaturi de aceste cursuri de instruire parintii participa si la activitati de
informare (in domeniul social, juridic, medical) care vizeaza:
• resursele comunitare şi drepturile prevăzute de legislaţie;
• informare asupra retelei serviciilor sociale.

6.2. SESIUNI DE INSTRUIRE PENTRU ASISTENTII


MATERNALI PROFESIONISTI

Unul dintre obiectivele proiectului este reintegrarea copiilor cu


dizabilitati, protejati in institutii de stat, in familia biologica sau luarea lor in
plasament de catre asistentii maternali profesionisti.
Plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist este o masura
de protectie de tip familial luata in interesul superior al copilului aflat in
dificultate, prin care copilul este ocrotit in cadrul unei familii (alta decat cea
biologica) de catre o persoana special selectata si pregatita in acest scop.
Aceasta este o masura de ingrijire familiala temporara, planificat, care
se incadreaza in sistemul de servicii oferite copilului aflat in dificultate. Ea
ofera copilului posibilitatea de a trai intr-un mediu familial in timp ce se
exploreaza identificarea unei familii permanente (reintegrarea in familia
biologica sau extinsa, adoptia).
Suplinind rolul parintelui, asistentul maternal profesionist are
indatorirea de a face mai mult decat satisfacerea nevoilor bazale ale copilului
si anume implicarea in procesul de recuperare a acestuia. In acest sens se
impune necesitatea instruirii lui chiar inainte de a prelua copilul in
plasament.
Cursul tinut de echipa de interventie timpurie se refera la « modulul
dizabilitati » si este adresat asistentilor maternali profesionisti care sunt deja
atestati si cuprinde informatii despre cele mai intalnite forme de dizabilitati
(vezi obiective si teme in « 6.1. Sesiunea de instruire pentru parinti »).
Odata ce asistentul maternal profesionist a primit in ingrijire un copil
cu dizabilitati acesta va fi integrat imediat in serviciul de recuperare unde va
fi instruit strict pe dizabilitatea respectiva. Instruirea lui va cuprinde aceleasi
sectiuni ca si in cazul parintilor:

51
• Asistarea la sedintele de terapie (educationala, kinetica);
• Oferirea de materiale informative;
• Participarea la grupurile suport;
• Participarea la cursuri.

6.3. CURSURI PENTRU EDUCATORI

Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie a copilului este acela


de a ajuta dezvoltarea psihica, emotionala si sociala a copiilor si, pe termen
lung, de a promova supravietuirea copilului. Focalizarea pe educatie
timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aseasta este perioada
cand copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat in
acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste
pierderi mai tarziu. Este evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile
intreprinse de parinti si de societate in copilaria timpurie au o puternica si
mai de durata influienta asupra progresului individual al copilului. Calitatea
ingrijirii si a protectiei in aceasta perioada sunt cheile care inlatura
intarzierea in dezvoltare, trauma, dezvolta stima de sine si abilitatea de a
invata lucruri noi.
In prezent nu exista o politica coerenta privind Dezvoltarea Timpurie
a copilului in Romania. Politicile sectoriale si strategiile se adreseaza
diferitelor aspecte ale dezvoltarii copilului, fara a avea o viziune clara si
integrata. Atat prioritatile pe plan national cat si cele pe plan international
impun cu stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie
timpurie in interiorul cadrului mare al programului de Dezvoltare Timpurie a
copilului.
UNESCO a elaborat „Declaratia de la Salamanca si cadrul de
actiune”, adoptata in 1994 de Conferinta Mondiala cu privire la Educatia
Cerintelor Speciale. In declaratie se mentioneaza:
• Fiecare copil are dreptul fundamental la educatie si trebuie sa i se dea
sansa de a ajunge si de a se mentine la un nivel acceptabil de invatare;
• Trebuie gandite sisteme educationale si implementate programe
educationale care sa tina seama de marea diversitate a caracteristicilor
si a cerintelor. Cei care au cerinte educationale speciale trebuie sa aibă
acces in scoala obisnuita;
• Scoala obisnuita cu orintarea incluziva este cel mai eficace mijloc:
- De a combate atitudinile discriminatorii;
- De a crea comunitati primitoare, de a construi o societate
incluziva;
- De a realiza educatie pentru toti.

52
Prin urmare, educatia incluziva:
• Confirma ca toti copiii pot invata si ca toti au nevoie de o forma de
sprijin pentru invatare;
• Are ca scop identificarea si minimizarea barierelor invatarii;
• Este mai cuprinzatoare decat scolarizarea formala si cuprinde educatia
pentru familie, comunitatea si alte oportunitati de educatie, in afara
scolii;
• Inseamna schimbare de atitudini, comportamente, metode de predare-
invatare, curriculum si medii care sa indeplineasca cerintele speciale
ale tuturor copiilor;
• Este un proces dinamic, care se dezvolta constant, in functie de cultura
si context si e parte a unei strategii mai largi de promovare a unei
societati incluzive.

In vederea implementarii educatiei incluzive este necesara formarea


cadrelor didactice care lucreaza cu copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 6 ani.
Este necesara dezvoltarea unui program de formare a cadrelor didactice care
lucreaza cu acesta grupa de varsta in special pentru a inregistra o schimbare
de atitudine fata de copiii cu dizabilitati.
Principalul motiv pentru a frecventa gradinitile obisnuite de catre
copiii cu dizabilitati este acela de a sporii oportunitatile de invatare, prin
interactiune cu ceilalti copii si de a stimula participarea acestora la viata
comunitatii. Pentru a face fata diferentelor dintre copii, educatorul trebuie sa
stie:
• Care sunt punctele forte si slabe ale copiilor si cum sa planifice lectiile
tinand cont de acestea;
• Invatarea copilului poate fi afectata de dizabilitati sau de lipsuri si sa
folosesca strategii de predare invatate prin care aceste dificultati sa fie
depasite;
• Sa aiba incredere in propiile sale capacitati si abilitati de educator, sa
proiecteze lectiile pentru a raspunde cerintelor tuturor prescolarilor si
sa adapteze curricula astfel incat sa fie potrivita pentru toti;
• Sa stie ca este ajutat si sprijinit de catre colegi, parinti si alte categorii
de specialisti;
• Sa stie ca toti copii au dreptul la educatie si ca toti sunt capabili sa
invete.

Este important ca educatorul sa aiba informatii despre fiecare din


dizabilitatile cel mai des intalnite la copii din gradinite, prin urmare curricula
unui curs de pregatire ar trebui sa contina urmatoarele teme:
 Dizabilitatile intelectuale;

53
 Paralizia cerebrala;
 Deficientele de auz;
 Deficientele de vedere;
 Modalitati de a face fata diversitatii;
 Copilul cu epilepsie;
 Copilul cu autism;
 Copilul hiperkinetic;
 Sindromul Langdon Down.
La fiecare dintre temele de mai sus se precizeaza: descriere
dizabilitate, cauze, frecventa aparitiei, semne de avertizare, adptari la clasa,
sugestii privind predarea – invatarea, adaptarea curriculara, indrumare spre
servicii de specialitate.
Cursul se poate tine in mai multe sesiuni de pregatire si este necesar
sa imbine notiunile teoretice cu cele practice. Se vor organiza vizite la
Centrul de Interventie Timpurie unde educatorul va avea ocazia sa participe
alaturi de specialistii centrului la sedintele efective de recuperare.

6.4. SELECTIA SI INSTRUIREA VOLUNTARILOR

Voluntarii, prin timpul, expertiza si aptitudinile pe care le investesc


reprezinta o resursa extrem de valoroasa pentru organizatie. Voluntarul este
persoana care, fara sa primeasca o compensatie financiara, accepta sa lucreze
benevol in interesul unei persoane sau unui grup care a solicitat sprijinul
(Essential Volunteer Management).
In cadrul unei organizatii care implica in activitatile desfasurate
voluntari este important un program structurat de integrare a voluntarilor. Un
prim pas este acela de a identifica nevoia reala care trebuie suplinita prin
implicarea voluntarilor. In cazul Proiectului de Interventie Timpurie, s-a
considerat ca este importanta implicarea voluntarilor in activitatile de
socializare a copiilor - beneficiari ai proiectului - si in desfasurarea
campaniilor publice de sensibilizare.
Recrutarea voluntarilor poate imbraca forma unei campanii de
recrutare de voluntari. Voluntarii pot fi selectati din randul populatiei tinere
printr-un demers de informare in licee - distribuire de materiale informative
despre organizatie, prezentari publice, etc.. Acest tip de recrutare poarta
numele de recrutare neadresata, deoarece se incearca atragerea de
voluntari pentru activitati care nu necesita o anumita calificare, unde nu sunt
necesare aptitudini deosebite. Recrutarea adresata vizeaza atragerea unui
anumit tip de voluntari, cu aptitudini si experienta pentru postul oferit.

54
Selectarea voluntarilor se realizeaza cel mai usor prin intermediul
interviului. Acesta include intrebari menite sa testeze aptitudini si calitati
cerute pentru voluntari. Obiectivele unui interviu de selectare a voluntarilor:
• Sa aduca informatii despre motivatia candidatului;
• Sa determine daca persoana este potrivita pentru a face voluntariat in
posturile oferite;
• Sa ofere candidatului informatii despre organizatie si despre
posibilele oportunitati de activitate ca voluntar.
Dupa ce candidatii au fost selectati acestia sunt ajutati sa se integreze in
organizatie (sa se raporteze la misiunea, scolul si obiectivele ei) si in echpa
de lucru. Odata cu date despre organizatie ce cuprind activitatile de baza ale
organizatiei, misiunea ei, ce proiecte se desfasoara in prezent si in viitorul
apropiat, structura interna si reguli interne, va fi necesara instruirea lor
pentru a fi pregatiti sa efectueze activitatile necesare. Pregatirea urmareste
imbunatatirea cunostiintelor, aptitudinilor si atitudinilor - ea vizeaza
insusirea unor cunostiinte teoretice si practice pentru a asigura implinirea cu
succes a activitatilor ce trebuie realizate.

Modalitatile de pregatire vizeaza:


• Cursuri in organizatie sau in afara ei;
• Seminarii sau discutii in grup;
• Demonstratii practice, lucrul efectiv alaturi de specialisti sau voluntari
cu experienta;
• Vizite, schimburi de experienta cu alte organizatii;
• Comentarii sau vizionarea unor materiale video;
• Programe de lecturare a unor materiale de specialitate.

Inainte de debutul unei instruiri este necesara evaluarea nevoilor de


intruire, in raport cu activitatile care urmeaza sa implice voluntarii selectati.
La fel de importanta este si evaluarea post-intruire in cadrul careia se
evalueaza sesiunile de curs care s-au desfasurat si impactul lor asupra
participantilor. Obiectivele de pregatire teoretica trebuie sa fie optim
imbinate cu obiectivele de pregatire practica – uneori cunosterea practicii
altora e mai eficienta chiar decat participarea la un curs teoretic specializat.

55
BIBLIOGRAFIE

• Asociatia RENINCO Romania – Ghid de predare invatare pentru


copiii cu cerinte educationale speciale, Imprimeria Arta Grafica
• Cristina Neamtu, Alois Ghergut – Psihopedagogie speciala, Editura
Polirom, Iasi, 2000
• Musu Ionel, Aurel Taflan – Terapia educationala integrata, Editura
Pro Humanitate, Bucuresti, 1999
• Constantin Oancea – Tehnici de sfatuire/consiliere, Bucuresti, 2002
• Centrul de asistenta pentru organizatii neguvernamentale – Sesiunea
de instruire pentru echipele de campanie, Sinaia 24 – 28 octombrie

56
ANEXE

57
Interventie timpurie la copiii cu dizabilitati

Contract/Angajament nr.

Programul E.I.* - reprezentat de…………………………………………..-


in calitate de ofertant de servicii

Si
Dna/Dl………………………………………………………, nascut la

data de …………..…………….., domiciliat in localitatea

……………………………., cu act de identitate

……….………………………., in calitate de beneficiar, stabilesc prezentul

contract de colaborare.

Obiectul contractului il constituie asistarea familiei


…………………………………… in comunitate pe o perioada de
……………….…, cuprinsa intre ……………………………………….

Obligatiile beneficiarului :

 Sa dea dovada de seriozitate si punctualitate;


 Sa indeplineasca la timp sarcinile fixate in comun acord cu asistentul
social, respectiv terapeutul ;
 Sa se implice activ in programul terapeutic de recuperare a copilului ;
 Sa participe la grupurile de suport organizate in cadrul programului
E.I. ;
 Sa asigure conditii optime orelor de terapie (curatenie, igiena copilului,
aerisirea camerei) ;
 Sa instiinteze asistentul social sau terapeutul de indata ce au survenit
modificari importante in sarcinile stabilite anterior;

58
 Sa aduca la cunostinta asistentului social daca beneficiaza de serviciile
altei organizatii de stat sau nonguvernamentale.

Drepturile beneficiarului

 De a fi indrumati in programul terapeutic al copilului ;


 Consiliere
 De a cere si primi informatii in legatura cu cresterea si educarea
copiilor ;
 De a beneficia de informatii in legatura cu drepturile si obligatiile pe
care statul roman le traseaza prin Constitutie.

Drepturile si obligatiile reprezentantilor E.I.

 Dreptul de a trage la raspudere beneficiarul contractului daca acesta nu-


l respecta ;
 Dreptul de a primi informatii in legatura cu cresterea si educarea
copiilor in familie ;
 Obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor.

Nota : In cazul nerespectarii clauzelor contractului de catre beneficiar, acesta


poate fi sanctionat prin rezilierea contractului, insemnand intreruperea
colaborarii intre programul E.I. si beneficiarul serviciilor.

Data.....................……….
Semnatura beneficiarului : Semnatura
coordonatorului E.I.
…………………………..
………………………………….

* E.I. – Early Intervention (Interventie Timpurie)

59
Asistent social
Data:

ANCHETĂ SOCIALĂ

I. Date privind situaţia copilului


Nume şi
prenume:________________________________________________
______
Data naşterii:
_________________________________________________________
Sexul:________________________________________________________
_______
C.N.P.:_______________________________________________________
_______
Certificat de
naştere:____________________________________________________
Domiciliul:____________________________________________________
_______
Naţionalitatea:__________________________________________________
_______
Religia:_______________________________________________________
_______
Diagnosicul:___________________________________________________
_______

II. Date privind familia

Tatăl Mama
Nume şi prenume

C.N.P.
Data naşterii
Buletin de identitate
Eliberat de…/data

60
Domiciliul

Studii

Profesia/Ocupaţia

Locul de muncă
(prog. de muncă)
Venitul (cuantumul,
sursele)
Naţionalitate
Limba vorbită acasă
Etnia
Religia

Părinţii sunt:
- căsătoriţi divorţaţi separaţi cuplu
necăsătorit
- decedaţi mama tata
- necunoscuţi mama tata
- în detenţie mama tata
- decăzuţi din drepturile părinteşti mama tata
- suferă de o boală care îi împiedică
să-şi exercite drepturile părinteşti mama tata
- alte situaţii: mama tata

Precizări:
_________________________________________________________
_____________________________________________________________
_______

III. Date privind copiii aflaţi în îngrijire:

Nume şi
prenume
Data naşterii

Certificat
naştere/ buletin

61
C.N.P.

Gradul de
şcolarizare
Forma de
învăţământ
Probleme
(dificultăţi)

Precizări:______________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_______________

IV. Date privind locuinţa:

Condiţii de locuit (igienă, curăţenie, dificultăţi), proprietatea sau nu a


părinţilor, alte situaţii (precizări):
_____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
__________________________________________
V. Informaţii sociale şi familiale:

1. Copilul locuieşte în prezent cu:


_________________________________________
2. Istoricul familiei:
____________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________

62
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
________________

3. Problema ridicată de copil:


____________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
________________

4. Probleme de sănătate ale familiei:


_______________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
____________________________

5. Atitudinea mamei faţă de copil:


- nu pune probleme deosebite neglijenţă gravă violenţă fizică

- abuz psihologic grav abuz sexual


- alte situaţii:
_________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
______________

63
6. Atitudinea tatălui faţă de copil:
- nu pune probleme deosebite neglijenţă gravă violenţă fizică

- abuz psihologic grav abuz sexual


- alte situaţii:
_________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
______________

VI. Aşteptări ale familiei în ceea ce priveşte programul:


_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
____________________________

VII. Servicii apelate anterior şi/sau în prezent – intervenţiile


acordate:
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
____________________________

VIII. Concluzii şi recomandări:


_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________
________________________________________________________

Semnătură asistent social:

64
Psiholog:……………...…………………………
Nume prenume client:...........................................
Data:….....................…………………………...

FISA PSIHOLOGICA A PARINTELUI

1. DEFINIREA DINAMICA A TIPULUI DE PERSONALITATE

Rezultate test personalitate:

………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
…………………………………………
…………………………………………………………………………………………

2. POTENTIALUL CLIENTULUI

a) Motivatia clientului:

Foarte slaba Foarte puternica


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Observatii:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………

65
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………..

b) Implicare (dorinta de schimbare personala):

Foarte slaba Foarte puternica


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Observatii:
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………

3) FACTORI DECISIVI PENTRU REUSITA CONSILIERII :


a. Experienta psihoterapeutica
pozitiva negativa indiferenta fara

b. Atitudine generala
deschisa sceptica refractara indiferenta entuziasta

c. Asteptari actuale fata de consiliere:


foarte mari temperate mici
realiste nerealiste pe alocuri gresite

Precizari:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
……………………………………………………….….…..…

d. Asteptari fata de consilier:


foarte mari temperate mici
realiste nerealiste pe alocuri gresite

66
Precizari:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
….…………...............................................................................

3. REZULTATE DORITE IN URMA CONSILIERII


a....................................................................................................................
b....................................................................................................................
c...............................................................................................................….
d....................................................................................................................

4. CONCLUZII
a. Necesitatea de a intra in grup:
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
..........................................................................………………
b. Recomandari:
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
..........................................................................………………
c. Prognostic :
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
..........................................................................………………

Psiholog
………………………………

67
Psiholog :……………………………………
Nume prenume client :...................................

FISA CONSILIERE

1. PROBLEMA-COMPORTAMENTUL PROBLEMA :
a. tulburari, simptome, plangeri
…………………...…………………………………...……………………
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
.........................................................................................................................
……………………………………………………………..
b. factori cognitivi
…………….
……………………………………………………………… ..........................
...........................................................................................................................
...............................................................................................
………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………...
…………………………………..………………………………………..
…………………………………..…………………………………………

c. conduite rezultate ………………………..……………………...


…………………………….
……………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………

68
…..
……………………………………………………………………………….
…..
………………………………………………………………………………
………………………………………………………..………………

2. FACTORI CARE CONTRIBUIE LA PERSISTENTA


COMPORTAMENTULUI :
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
........................................................................................................................

3. MOTIVATIA CLIENTULUI PENTRU SCHIMBARE


Foarte slaba Foarte puternica
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Observatii:
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………

4. REPERE DIN ISTORICUL CLIENTULUI


….......................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...............................................................................................................
…………………………………………………………………

5. STRATEGII UTILIZATE DE CLIENT PENTRU A FACE FATA


PROBLEMEI (COMPORTAMENTULUI PROBLEMA) :
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................

69
...........................................................................................................................
...........................................................................................................
……………………………………………………………………
6. NIVELUL SUPORTULUI:
-emotional puternic slab nesigur situational
-social puternic slab nesigur situational
-profesional puternic slab nesigur situational
-informational puternic slab nesigur situational
Precizari.............................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
..........................................................................………………

7. CONCLUZII
Recomandari:
...........................................................................................................................
...........................................................................................................................
.................................................................................................................
…...............................................................…………………………..
………………………................................................................…………..…

Psiholog
……………..

70
Data inregistrarii .............................................................
Numele psihologului .......................................................

MODEL DE FISA PSIHOLOGICA

Nume..........................Prenume.................. Varsta ......................................


Tipul de dizabilitate...................................................................................
Dizabilitati asociate .....................................................................................
......................................................................................................................
Dezvoltarea senzorial–perceptiva ................................................................
......................................................................................................................
Nivelul dezvoltarii psiho-motricitatii ..........................................................
......................................................................................................................
Nivel de dezvoltare intelectuala (Varsta de dezvoltare, Coeficient de
dezvoltare) - se precizeaza testul/proba psihologica folosita
I.Gandirea (inclusiv nivelul operational) .....................................................
......................................................................................................................
II.Memoria....................................................................................................
......................................................................................................................
III.Atentia.....................................................................................................
......................................................................................................................
Nivelul I de cunoastere
Imaginatia ....................................................................................................
......................................................................................................................
Limbajul si comunicarea .............................................................................
......................................................................................................................

71
Afectivitate...................................................................................................
......................................................................................................................
Motivatie ......................................................................................................
......................................................................................................................
Temperament................................................................................................
......................................................................................................................
Vointa...........................................................................................................
......................................................................................................................
Atitudini........................................................................................................
......................................................................................................................
Aptitudini......................................................................................................
......................................................................................................................
Nivelul maturizarii psihosociale...................................................................
......................................................................................................................
Profilul psihologic........................................................................................
......................................................................................................................

Recomandari psihologice ............................................................................


......................................................................................................................
......................................................................................................................

Data .................................................

Semnatura psihologului ...............................

72
Kinetoterapeut:

FISA EVOLUTIEI MOTRICE

Nume copil :
Data nasterii :
Diagnostic :
Data intocmirii :

1 In decubit ventral isi mentine capul 0 1 2 3


2 Mentine postura papusii joase 0 1 2 3
3 Mentine postura papusii inalte 0 1 2 3
4 Alterneaza posturile 2 si 3 0 1 2 3
5 Trece din Dv in Dl 0 1 2 3
6 Trece din Dd in Dl 0 1 2 3
7 Trece din Dv in Dd spre dr 0 1 2 3
8 Trece din Dv in Dd spre stg 0 1 2 3
9 Trece din Dd in Dv spre dr 0 1 2 3
10 Trece din Dd in Dv spre stg 0 1 2 3
11 Din Dd alterneaza flx/ext MI 0 1 2 3
12 Din Dv realizeaza flx. MI pentru tarare 0 1 2 3
13 Din Dv isi muta MS pt tarare 0 1 2 3
14 Se taraste inainte 0 1 2 3
15 Mentine poz sezand cu sprijin posterior- gen extinsi 0 1 2 3
16 Mentine poz sezand cu sprijin post pe palme- gen ext 0 1 2 3
17 Mentine poz sezand cu sprij post pe palme- gen flectati 0 1 2 3
18 Se ridica din Dd in sezand cu sprij cot-antebr-mana dr 0 1 2 3
19 Se ridica din Dd in sezand cu sprij cot-antebr-mana stg 0 1 2 3
20 Mentine pozitia sezand 0 1 2 3
21 Are echilibru in sezand 0 1 2 3
22 Se ridica din Dd in sezand 0 1 2 3
23 Trece din sezand in Dd 0 1 2 3
24 Mentine sprijin pe genunchi si antebrate 0 1 2 3

73
25 Din poz 24 trece in patrupedie 0 1 2 3
26 Mentine patrupedie la dezechilibru 0 1 2 3
27 In patrupedie se sprijina numai pe MS dr 0 1 2 3
28 In patrupedie se sprijina numai pe MS stg 0 1 2 3
29 Merge in patrupedie 0 1 2 3
30 Trece din patrupedie in sezand 0 1 2 3
31 Trece din sezand in patrupedie 0 1 2 3
32 Se ridica pe genunchi 0 1 2 3
33 Are echilibru pe genunchi 0 1 2 3
34 Paseste din poz pe gen 0 1 2 3
35 Din poz pe gen trece in poz cavaler servant 0 1 2 3
36 Metine poz cavaler servant 0 1 2 3
37 Din poz cavaler servant trece in ortostatism 0 1 2 3
38 Trece din ortostatism in poz pe gen prin poz cav servant 0 1 2 3
39 In ortostatism cu priza pe gen, isi indreapta trunchiul 0 1 2 3
40 Mentine ortostatismul 0 1 2 3
41 Are echilibru in ortostatism 0 1 2 3
42 Merge intre barele paralele 0 1 2 3
43 Face cativa pasi singur 0 1 2 3
44 Merge singur, se opreste, pleaca 0 1 2 3
45 Merge cu spatele 0 1 2 3
46 Urca scara (cu oprire pe fiecare treapta) 0 1 2 3
47 Urca scara alternativ 0 1 2 3
48 Coboara scara (cu oprire pe fiecare treapta) 0 1 2 3
49 Coboara scara alternativ 0 1 2 3
50 Merge pe teren variat 0 1 2 3
51 Se da tumba inainte 0 1 2 3
52 Alearga 0 1 2 3
54 Sta intr-un picior 4-5 sec 0 1 2 3
55 Merge in echilibru pe o scadura lata 0 1 2 3
56 Sare pe ambele picioare de 4-5 ori 0 1 2 3
57 Sare intr-un picior de 4-5 ori 0 1 2 3

Scara valorica:

0 = neexecutare
1 = executa miscarea cu ajutor maxim din partea kinetoterapeutului
2= executa miscarea cu ajutor partial din partea kinetoterapeutului (sau elemente
ajutatoare)
3 = executa independent

74
Kinetoterapeut:
Kinetoterapeut:

PLAN DE ACTIVITATE KINETOTERAPEUTICA

Nume/ Prenume copil:


Data nasterii
Diagnostic :
Data intocmirii :

- SCOP :

- OBIECTIVE :

1………………………………………………………………………………

2. ……………………………………………………………………………..

3. ……………………………………………………………………………….

4. ……………………………………………………………………………….

5. ……………………………………………………………………………….

6………………………………………………………………………………..

- Timp de lucru/ sedinta :

- TEHNICI FOLOSITE/ METODE/ MATERIALE :

75
Semnatura kinetoterapeut :

76