Anda-Andreea RUSALINESCU
Rezumat:
In aprovizionarea materialelor si echipamentelor tehnice o importanta deosebita revine deciziei de
selectie a surselor de furnizare si a furnizorilor. Alegerea furnizorilor a devenit o adevarat “arta”, actiunea
avand la baza studiul prealabil al datelor si informatiilor prin care se poate face caracterizarea fiecarui
furnizor. Pe baza datelor si informatiilor culese se asigura o apreciere comparativ care clasifica fiecare
furnizor dupa un procentaj atribuit in functie de importanta criteriilor, obiective si subiective de
caracterizare stabilite. Sistemul de apreciere se face atat pentru furnizorii reali, cat si pentru cei potentiali.
1. INTRODUCERE
Intr-o primă fază raportată la piaţă se recurge la o "grupare" a resurselor necesare întreprinderii care
urmează a fi aprovizionate (deci care au fost incluse în nomenclatorul de aprovizionat). Necesitatea
grupării este determinată în principal de impactul pe care îl au resursele materiale pentru activitatea
generală a întreprinderii cu deosebire pentru cea de bază. Un număr relativ mic de resurse materiale au
impact mare asupra activităţii economice a întreprinderii (condiţionează hotărâtor desfăşurarea normală a
activităţii de producţie, nivelul costurilor, volumul imobilizărilor); un număr foarte mare de resurse
necesare întreprinderii prezintă impact mai redus asupra activităţii economice a acesteia, motiv pentru
care abordarea după acelaşi regim exigent a tuturor resurselor este costisitoare, acţiunea devenind
neeficientă (în special când numărul este de ordinul miilor).
A doua fază se referă la analiza pieţei furnizorilor; în acest sens se fac precizări cu privire la
caracteristicile pieţei de furnizare, respectiv a furnizorilor pentru care, în continuare, prezentăm unele
"elemente specifice". Aşadar, în cadrul acestei faze, o primă acţiune are în vedere investigarea,
prospectarea pieţei de furnizare pentru a constata în ce măsură resursele materiale necesare întreprinderii
sunt oferite pentru vânzare şi care sunt potenţialii furnizori; în acest scop se consultă cataloage
comerciale, prospecte, pliante, oferte de vânzare primite pe diferite canale de la ofertanţi sau existente la
Bursele de mărfuri, se emit cereri de ofertă etc. Pe această bază se face selecţia resurselor în raport cu
necesităţile consumatorului, având în vedere zonarea pe grupe de importanţă a acestora (realizată în etapa
anterioară). Prin alegerea resurselor oferite de piaţă se face şi o primă selecţie a potenţialilor furnizori care
vor intra în analiză şi apreciere.
Analiza se realizează diferenţiat pe categorii (segmente) de furnizori, în funcţie de "elementele" care îi
departajează. Ca urmare, anticipat, se face o grupare a acestora după anumite criterii: importanţa
furnizorilor pe piaţă; ponderea acestora în furnizarea resurselor materiale necesare consumatorului;
concordanţa dintre interesele furnizorului cu cele ale consumatorului pe o anumită perioadă.
O acţiune importantă, alături de cea privitoare la alegerea sursei de furnizare, a furnizorului, şi la care
contribuie în bună măsură, este cea care are în vedere stabilirea concretă a materialului, produsului sau
echipamentului tehnic acceptat din mai multe tipuri asemănătoare, fabricate şi oferite de unul sau mai
mulţi furnizori. Altfel spus, ne referim la alegerea materialului, produsului sau echipamentului tehnic,
care, în final, va însemna, în cele mai multe cazuri, şi alegerea sursei de furnizare şi implicit a furnizorului.
De altfel, "elementele" care se au în vedere la alegerea materialului vor completa gama celor folosibile la
caracterizarea şi alegerea furnizorului. Excepţia intervine când furnizorul este unic; în acest caz, acţiunea
se rezumă numai la alegerea materialului, produsului etc., din gama sortimentală oferită de acesta.
Alegerea materialului sau produsului de achiziţionat-aprovizionat revine numai celui care le foloseşte;
decizia de alegere va fi însă rezultatul analizei după mai multe criterii care definesc cererile pentru
consum. Criteriile importante cu consecinţe economice practice semnificative sunt cele cu privire la
calitate şi preţ.
Trebuie ţinut seama de faptul că, atunci când producătorul, sau vânzătorul, stabileşte preţul produselor,
nu poate avea în vedere cerinţele fiecărui cumpărător, ci produsul în sine, ca purtător al valorii pe care
procesul de producţie i-a conferit-o; în acest sens, trebuie înţeles că preţul stabilit de producător-vânzător
ar include toate atributele pe care cumpărătorii le doresc.
Pentru a ilustra modul în care un consumator efectuează alegerea sa între diferitele produse
concurente, substituibile, pentru a-şi maximiza eficienţa rezultatelor pe care trebuie să le obţină prin
utilizarea lor, să presupunem următorul exemplu: mai multe întreprinderi îşi propun să cumpere un
material care este oferit la preţuri diferite şi în calităţi diferite, dar substituente*. Se are în vedere faptul că,
între preţul materialului şi calitatea lui, este o legătură directă, de influenţă reciprocă(fig 1) chiar dacă în
formarea preţului unui material mai intervin şi factori conjuncturali.
Fig 1
Aşa cum reiese din analiza figurii 1, preţul scade mai puternic şi mai rapid în raport cu diminuarea
calităţii materialului. Din cele trei materiale (A,B şi C), primul este de calitatea cea mai slabă dar şi la
preţul cel mai mic, în timp ce la celelalte două, preţul creşte, în raport relativ direct, cu creşterea calităţii
materialelor oferite spre vânzare. Faţă de situaţia prevăzută în figura 1, cumpărătorul-consumator poate
adopta una din următoarele soluţii:
a. să achiziţioneze materialul cu preţul cel mai mic (A); O asemenea soluţie conduce la realizarea unei
cantităţi mai mari de produse, dar de o calitate mai slabă, care, în condiţiile unei pieţe cu acţiune
concurenţială accentuată, poate crea serioase probleme de vânzare.
b. să achiziţioneze materialul C de calitatea cea mai bună şi, în consecinţă, cu preţul cel mai ridicat;
Această soluţie conduce, în cazul în care ceilalţi parametrii rămân neschimbaţi, la realizarea unor
produse în cantitate mai mică, dar de calitate superioară şi la un preţ mai ridicat;
c. a treia soluţie (pe care o pot aplica unii consumatori) este cea de combinare a celor două
caracteristici, astfel încât să-şi stabilească alegerea într-un câmp situat între cele două extreme.
4. CARACATERIZAREA FURNIZORILOR
5. CONCLUZII
Ca urmare a celor prezentate, o analiză sistematică a pietei, precum si a necesitătilor de consum sunt
priorităti manageriale în elaborarea unor strategii fiabile, menite să satisfacă exigentele unei piete
concurentiale intr-o continuă evolutie. Intreprinderea trebuie să-si revizuiască în mod constant pozitia
strategică prin propria prismă a schimbărilor de pe piată si din cadrul sau.
BIBLIOGRAFIE: