UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE MANAGMENET TURISTIC ȘI COMERCIAL

TRADIȚII CULINARE
BUCĂTĂRIA GRECEASCĂ

STUDENT: DINCĂ IULIA-RAMONA

GRUPA: 304
BUCUREȘTI, 2011

2
 Istoric şi influenţe
Se spune că gastronomia este parte importantă a culturii unui popor. Bucătăria grecească este mai
mult de atât. Începuturile ei se pierd în vremurile mitologice, când zeii din Olimp coborau printre muritori.
Este o bucătărie tipic mediteraneană, cu elemente comune bucătăriilor italiană, balcanica şi orientala.
Bucătăria greacă are o tradiţie de peste 4000 de ani, iar în anul 330 î.Hr., poetul Archestratos a
scris prima carte de bucate din istoria omenirii, numita “Hedupatheia”, sub forma unui poem epic. Acest
poem prezenta o calatorie gastronomica in Mediterana si continea multe retete din acest teritoriu.
Vechii greci mâncau frugal, adică puțin și simplu: grâu, ulei de măsline, peşte şi vin, carnea fiind
extrem de rară. Frugalitatea aceasta s-a menţinut şi în timpul ocupaţiilor romane, bizantine şi otomane şi s-
a schimbat doar recent, când progresele tehnologice au făcut carnea şi alte ingrediente mai uşor accesibile.
Bucătăria bizantină era similară celei greceşti clasice, peştele continuând a fi baza alimentaţiei.
Bizanţul fiind un nod al comerţului cu mirodenii, acestea au început să intre în dieta localnicilor, în special
nucşoara, scorţişoara şi piperul, plus o serie de ingrediente noi, cum ar fi caviarul şi lămâile.
Perioada otomană a dus la adoptarea unor mâncăruri de origine persană, arabă şi indiană, şi a unor
ingrediente precum orezul.
Rafinamentul era, şi a rămas, o noţiune relativ străină bucătăriei greceşti care se distinge prin
bucate simple, hrănitoare şi săţioase. Totuşi, tendinţele culinare mai recente se arată favorabile unei
abordări mai rafinate.

Ingrediente specifice
Cel mai vechi şi definitoriu ingredient al bucătăriei greceşti este uleiul de măsline. El dă gustul
caracteristic şi este folosit la orice fel de mâncare sau desert. Creta aprovizioneaza intreaga Grecie cu ulei
de masline, iar cretanii sunt cei mai mari consumatori de ulei de masline din lume. La nivel mondial,
Grecia detine locul I in ceea ce priveste consumul de ulei de masline pe cap de locuitor.
Legumele cele mai folosite sunt: vinetele, roşiile, castravetii, cartofii, dovlecei, fasolea verde,
mazarea, lintea, bamele, ardeii graşi, praz, usturoi şi ceapa, dar si orezul sau maslinele, cele mai renumite
fiind cele din regiunea Kalamata. Mierea provine în special de la citrice: lămâi, portocale, portocale
amare, dar şi de la cimbrul şi pinul mediteranean. Masticul, o răşină aromată, este încă mândria insulei
Chios.
Grecii au aromele lor preferate: oregano, mentă, salvie, usturoi, ceapă, mărar, patrunjel, foi de
dafin, tilio (frunze de lamaie folosite ca o infuzie). Alte condimente populare sunt busuioc, cimbru şi
fenicul. Multe dintre mâncărurile greceşti folosesc condimente „dulci” în combinaţie cu carnea

3
(scorţişoară, cuişoare), trădând astfel o influenţă persană şi arabă. Condimentele supreme grecesti sunt
susanul alb, chimionul, machlepi si sofranul rosu.
Pământul Greciei este potrivit mai ales pentru creşterea caprelor şi oilor, de aceea mâncărurile cu
carne de vită sunt mai rare. Există, ca urmare, o mare varietate de brânzeturi din lapte de oaie şi de capră:
Kefalotyri, Feta, Kasseri, Graviera, Anthotyros, Manouri, Metsovone şi Mizithra. Branzeturile ocupa un
loc de seama la masa greceasca, situandu-se printre cele mai fine din lume. Feta, preparata din lapte de
oaie (70%) si lapte de capra, este cea mai cunoscuta si apreciata, poate fi folosita la prepararea salatelor, a
aperitivelor, sau poate fi servita impreuna cu fructe, ca desert. Ravnit ca si brand, Grecia a ramas singura
tara care are dreptul de folosi exclusiv marca de “branza Feta” in ciuda cererilor producatorilor danezi si
germani de a utiliza acest brand pentru branzeturile produse in aceste tari.

Tipurile locurilor de luat masa

În Grecia, locurile de luat masa se împart, în funcţie de meniul servit şi facilităţile oferite, în mai
multe categorii: estiatorion, taverna, psarotaverna, psistaria, ouzeri, pitsaria, kafeneon şi
zacharoplasteion.
Estiatorion (restaurant), care oferă cea mai variată gamă de mâncăruri şi băuturi, este frecventat de
greci doar cu prilejul unor evenimente speciale.
Cele mai populare locuri de luat masa în Grecia sunt tavernele tradiţionale, mici localuri
nepretenţioase, cu preţuri accesibile, în care, de multe ori, meniul este tradus în diferite limbi, special
pentru turişti.
Diferenţa dintre taverna şi estiatorio este mai mult de formă, decât de conţinut. Tavernele ofera un
meniu destul de diversificat, cu numeroase platouri traditionale, iar Estiatorio este un alt tip de local ce
ofera un meniu tipic grecesc. Cu doar câteva mese, rareori mai multe de 20-30, ţinute de o singură familie
în care mama găteşte, tatăl se ocupă de clienţi, iar copiii dau o mână de ajutor la spălatul vaselor, micile
taverne sunt un simbol al Greciei şi preferatele turiştilor. Mâncarea delicioasă, serviciul atent şi grija
pentru detalii, plus personalitatea distinctă şi bine conturată, sunt atuurile acestora. În taverna, decorarea
mesei şi maniera în care preparatele sunt servite constituie amănunte mai puţin importante decât în
estiatorio. Accentul se pune pe ceea ce se află în farfurie şi pe atmosfera relaxată, lipsită de formalism, din
jur. Mesele sunt acoperite cu feţe de masă de unică folosinţă, din hârtie, care se schimbă după fiecare
client, tacâmurile sunt aşezate în mijlocul mesei, la fel ca şi sticlele sau carafele cu băutură.
Psarotaverna, este localul specializat în mâncăruri din fructe de mare şi peşte, situat, de obicei, pe
malul mării si reprezintă, fără îndoială, cel mai costisitor loc de luat masa. Destinate în special turiştilor cu

4
buget mare de vacanţă, acestea practică preţuri neobişnuit de ridicate, iar calitatea felurilor servite se
situează frecvent sub aşteptări.
Psistaria este localul care servesc exclusiv mâncăruri din carne pregătite la grătar, şi nu trebuie
confundat cu pitsaria, echivalentul pizzeriilor locale.
Ouzeriile sunt mici localuri care servesc ouzo - bautura alcoolică tradiţională cu aromă de anason,
vin, bere şi cafea, aproape întotdeauna însoţite de gustări consistente (meze), de o mare diversitate
(caracatiţă, chiftele, creveţi, salată de icre, calmari, salată de vinete, brânzeturi, tzatziki, cartofi, sfeclă şi
salată de fasole boabe), care pot înlocui cu succes dejunul sau cina. Atmosfera din aceste localuri este
foarte relaxată şi informală, iar clienţii greci par să se cunoască de o viaţă.
Zacharoplastia (cofetării) servesc o gamă variată de pateuri, prăjituri şi îngheţată, la pachet sau la
mesele amplasate afară, pe trotuar. Aceste localuri mai oferă, de regulă, cafea, sucuri şi apă plată.
Kafeneon este un local asemănător barurilor sau pub-urilor de cartier, deschis până după miezul
nopţii, în care se serveşte cafea, băuturi alcoolice greceşti, bere, retsina, însoţite, de obicei, de gustări mai
puţin sofisticate. Acest tip de local, frecventat cu precădere de bărbaţii trecuţi de prima tinereţe, constituie
locul de întâlnire al localnicilor, care îşi petrec aici cea mai mare parte a zilei în faţa unei ceşcuţe de cafea
sau a unui pahar de ouzo.

Evoluţie şi împrumuturi
Gastronomia grecească a evoluat timp de mii de ani, absorbind şi generând cu aceaşi uşurinţă
diverse influenţe. Unele mâncăruri îşi trag rădăcinile din vechea Grecie clasică: skordalia (un piure gros
preparat din cartofi, nuci, migdale, usturoi şi ulei de măsline), supa de linte, retsina (vin alb, sau rosé,
sigilat cu răşină de pin) şi pasteli (desert din seminţe de susan şi miere). Altele provin din perioada
elenistică şi romană: loukaniko (cârnaţi de porc uscaţi), sau bizantină: brânza feta, avgotaraho (icre sărate)
şi paximadhi (pâine tare, preparată din porumb, orz şi secară).
Multe feluri provin din bucătăria otomană, iar denumirile lor le vădesc originile arabă, turcă sau
persană. Cele mai vestite sunt: moussaka (straturi de carne tocată de miel, vinete şi roşii, gătite în cuptor),
tzatziki (iaurt cu usturoi, castravete şi mentă, sau mărar), yuvarlakia (chifteluţe cu sos) şi keftedes
(chiftele).
Este o mare diferenta intre ceea ce se gateste in nordul Greciei, puternic influentat de traditiile
bizantine, si mancarea din insule, care a imprumutat din spiritul italian. O particularitate a bucatariei
elene este folosirea ierburilor si a condimentelor speciale. Practic, bucataria din aceasta tara urmeaza
sufletul poporului grec de mii de ani. Asa cum se gatea acum 500 de ani, de exemplu, in mare parte asa

5
se gateste si astazi in zonele rurale ale Greciei clasice. De aceea, Grecia nu are bucatari-sefi recunoscuti
pe plan mondial.

Feluri traditionale de mancare

In Grecia, mesele sunt un prilej ca familia si prietenii sa se adune impreuna la masa si, ca atare, ei
nu mananca niciodata pe fuga. Lor le plac mesele servite in aer liber, seara tarziu, pe indelete, stropite cu
un vin la carafe, sau cu un ouzo sau raki. Grecii rareori obisnuiesc sa consume desertul la sfarsitul unei
mese, iar cand o fac, de obicei mananca o felie de pepene rosu, felii de mar stropite cu miere si scortisoara
sau un iaurt cu un topping de miere
Micului dejun nu i se acordă mare importanță, fiind suficientă cafeaua însoțită de prăjitură. La
prânz se preferă mâncarea ușoară, brânzeturi, pește sau musaca alături de tzatziki. Cina este servită destul
de târziu și este masa cea mai îmbelșugată din zi. In general, pranzul nu se serveste inainte de ora 13, iar
cina nu inainte de orele 20-21 sau poate chiar mai tarziu.
> Aperitive
Poate cele mai cunoscute mancaruri grecesti sunt gustarile, numite “mezedes”, ce includ preparate
la gratar, fructe de mare, salate, brazeturi, vinete sau ardei copti, sosuri, masline. Tipurile de mezedes
difera de la o regiune la alta. Spre exemlplu in Grecia insulara veti putea gusta “mezedes” alcatuite din
fructe de mare, iar in Grecia continentala mai mult salate, ce contin braza feta si masline. Oriunde ati
ospata, in tara lui Homer, veti gasi intotdeauna tzatziki si horiatiki. Tzatziki, celebrul iaurt pe baza de lapte
de oaie sau de capra, imbogatit la nivelul gustului cu felii de castravete, menta, sare, usturoi, ulei de
masline si patrunjel; se consuma fie ca gustare, pus pe paine calda (pita) fie ca garnitura sau sos pentru
carnea de la souvlaki sau de la gyros. Horiatiki sau Greek salad (salata greceasca) contine branza Feta,
rosii, castraveti, ceapa, masline, ulei de masline extravirgin, sare si piper. Dupa preferinte se adauga si
putin oregano.
Mezze este un termen generic pentru gustări, servite cu vin, ouzo sau tsipouro. Printre acestea, cele
mai cunoscute sunt boureki (plăcinţele cu legume şi carne), melitzanosalata (salată de vinete), saganaki
(brânză prăjită), spanakopita (plăcintă cu spanac, feta, ceapă, ouă şi condimente), taramosalata (icre
amestecate cu cartofi fierţi, sau pâine, ulei de măsline şi suc de lămâie), dolmades (sarmale din viţă-de-vie
cu umplutură de orez, legume, sau carne), skordalia şi tzatziki.
Bucataria greceasca este bogata in tipuri de mezedes, aperitive servite pe farfurioare, ce includ
gustari din masline, sosuri, ardei iute copt, vinete preparate la gratar, branzeturi, salate, preparate din
fructe de mare.

6
 Branza greceasca proaspata, fie ca e Romano sau Kasseri, e folosita cu generozitate pentru a insoti
painea de casa facuta din seminte intregi, dar si pentru a o rade peste preparatele din legume si pe
deasupra pastelor.
Fila pita, este facuta dintr-un foietaj foarte subtire si garnisita cu pui si ciuperci, spanac si branza
greceasca, sau miel si praz.
> Feluri principale
Supele cele mai cunoscute sunt avgolemono (supă de carne, peşte sau legume, îngroşată cu ou, suc
de lămâie şi orez), fasolada (supă de fasole cu roşii, morcovi, ţelină şi mult ulei de măsline), psarosoupa
(supă de peşte cu legume) şi trahana (un amestec de cereale fermentate şi iaurt).
Mâncărurile cu carne sunt foarte diverse, cele mai populare fiind giuvetsi (miel gătit în vase de
pământ), gyros (este ceea ce romanii cunosc mai mult sub denumirea de “shaorma”. Carnea (porc, pui sau
vita) este facuta la foc vertical si se taie marunt apoi se pune in pita calda, alaturi de sosul de tzatziki, de
rosii, ceapa si cartofi prajiti), kleftiko (miel marinat în usturoi şi suc de lămâie, apoi gătit în cuptor),
keftedes (din carne de porc), moussaka (din carne de porc), pastitsio (asemănătoare unei lassagna
italieneşti), spetsofai (cârnaţi, ardei, ceapă şi vin) şi stifado (vânat cu cepşoare mici, vin roşu şi
scorţişoară).
Carnea de miel este principalul tip de carne folosit de catre greci. Pregatirea mesei cu ocazia unei
sarbatori traditionale presupune prepararea in curte, la protap, a mielului intreg. Pentru mesele obisnuite,
carnea de miel este inabusita in vase inalte impreuna cu legume asortate, este crestata si apoi fripta la
gratar. Carnea de porc, de vita, de pasare sau de vanat se prepara marinata, pe gratar sau la cuptor. Puiul se
gateste fript sau inabusit.
Cel mai cunoscut preparat din carne este souvlaki, care se aseamana cu frigaruile de la noi. Bucati
mici de carne de miel sau porc se infig cu tepuse de lemn si se prajesc la gratar. Souvlaki poate fi servit si
sub forma unui hamburger sau a unei shaorme, cu rosii, salata verde, ceapa, tzatziki in interiorul unei lipii
foarte subtiri.
Fructele de mare combinate. Una dintre cele mai gustoase combinatii o reprezinta fructele de mare
cu legume: rosii, castraveti, masline, calamari, creveti, sardine etc. Se servesc cu un pahar de ouzo.
Exista nenumarate combinatii de carne gustoasa cu legume, adesea imbogatite cu sos galben de
lamaie – avgolemono – sau cu sos de tomate condimentat cu scortisoara. Aceasta denumire mai este
atribuita unor ciorbe grecesti, pe baza de zeama de lamaie.
Vinetele sunt vedete in bucataria greceasca. De obicei, ele sunt umplute cu o pasta formata din
carne si legume si se coc la cuptor. Moussakaua garnisita cu straturi de vinete sau zucchini, insotita de un

7
sos de carne, aromat cu usturoi, si dreasa cu ou pe deasupra, e felul de mancare intalnit aproape
pretutindeni si este specifica ospaturilor grecesti.
> Garnituri
Din bucataria greceasca nu lipsesc pilafurile, asezonate cu condimente si alune. Orezul este
preparat si la cuptor, cu carne, si servit apoi cu legume inabusite. De asemenea, se poate gati in frunze de
vita de vie – asa – numitele dolmades (frunze de vita umplute cu orez, carne, linte si condimente).
> Salate
O abundenta de legume proaspete inspira salate si preparate din legume marinate si gatite la
cuptor, adesea condimentate cu plante care cresc in munti.
> Deserturi
Fara indoiala cel mai cunoscut preparat de patiserie este baklavaua, facuta din mai multe foi, cu
sirop de miere pe deasupra si decorata cu nuci.
Prajiturile cu unt si miere sunt un deliciu pentru dupa-amiezele tarzii cand sunt insotite de o cafea
greceasca tare.
Alte deserturi greceşti şi ele vestite sunt: galaktoboureko (straturi de cremă între foi de plăcintă),
kourabiedes (prăjituri din făină, unt şi migdale), loukoumades (gogoşele cu miere), loukoumi (rahat),
tsoureki (un fel de cozonac), nelipsitul iaurt cu miere, karidopita (tarta cu nuci si miere), rizogalo (puding
de orez cu scortisoara) sau kaltzounia (placinte dulci traditionale).
Inghetata este un alt desert care poate fi savurat, mai ales in sezonul cald.
Un dulce agreat de toate varstele este “pasteli”, un baton din seminte de susan usor prajite si
miere.
Un produs tipic insulei Zakynthos este insa “mandolata”, similar cu nuga, un desert pe baza de
albus de ou, miere si alune.
> Fructe
Fructele proaspete – in general smochine, portocale, nectarine, piersici, struguri, mere si pepene –
incheie de obicei cina intr-o seara tarzie. Alaturi de ele sunt foietajele, mai des intalnite cu ocazii festive.
> Bauturi
Desi nu sunt prea cunoscute pe plan mondial, vinurile grecesti (krassi) se bucura de mare
popularitate in Grecia, cel mai cunoscut fiind Retsina (vin alb sau rosu cu adaos de rasina de pin si diverse
ierburi). Mavrodafni este un vin dulce facut in Patras. Este foarte dens si inchis la culoare (aproape negru)
si poate fi comparat cu portoul portughez. Este o bautura asemanatoare lichiorului. Grecii asorteaza vinul
la toate mancarurile cu carne, dar si la dulciuri.

8
 Dintre bauturile mai tari, ouzo este de departe simbolul Greciei, dar nu toti o pot bea, din cauza
aromei puternice si intepatoare. Este un rachiu aromat, preparat din struguri, alcool, ulei de anason,
coriandru si alte plante. Acesta se poate combina in general cu apa sau apa tonica. Ouzo se bea mereu
inainte de inceperea mesei principale. In Grecia este foarte apreciat ouzo de pe insula Lesbos, care este
considerata patria acestei bauturi aromate. Tsipouro este o bautura alcoolica foarte puternica, arata un pic
precum Ouzo, dar cu un gust mai puternic de anason. Grecii o beau cu gheata si cateodata cu un pic de
apa. Este intotdeauna acompaniata de aperitive. In parti diferite din Grecia, cum ar fi Creta, cateva insule
si nordul Greciei, locuitorii si-au facut propriul Tsipouro, numit Raki (depinzand de regiune) care este
foarte puternica.
Grecia e faimoasa pentru vinul ei, consumat mai ales dupa gustari si cu moderatie. Mavrodafini
este un vin foarte dulce, cu conţinut mare de alcool. Metaxa, cunoscutul coniac dulce, cu 40% alcool.
Tentura este un lichior aromat cu scorţişoară. Mythos, cea mai populară marcă de bere din Grecia.
De asemenea, foarte renumit este kafenion (cafeaua neagra greceasca, facuta la ibric), care se
consuma la mesele obisnuite alaturi de un pahar cu apa. Cea mai savuroasa este cea proaspat rasnita si
preparata intr-un ibric traditional de cupru (briki), servita cu caimac. Datorita zatului, ea trebuie bauta
incet, cu inghitituri mici. Cand comandati, chelnerul se asteapta intotdeauna sa precizati cantitatea de
zahar dorit: pikro (amara), metrio (normala) sau gliko (dulce). Cea mai populara optiune insa, in materie
de cafea este café frappé-ul, servit la orice ora din zi, preparata din cafea instant, lapte, zahar si servita cu
frisca, topping de ciocolata si cuburi de gheata.
Cafeaua joaca un rol important in viata sociala a grecilor. Strainii sunt tentati sa spuna ca din
clientela fac parte oameni care nu au nimic mai bun de facut decat sa stea acolo, dar se insala, pentru ca
aici se incheie multe afaceri, iar cele mai fierbinti stiri, politice si economice, se discuta tot aici. Cafeaua
se prepara in diverse feluri, ritul kafelaki fiind complicat. Cea mai tare cafea, variglyco, este preparata din
parti egale de cafea si zahar (nu e fiarta). Exista si un alt tip, glyki vrasto, care este dulce si fiarta, apoi
metrio (mediu), care este si mai slaba si mai amara, si sketo, fara zahar.
Apa rece (nero krio) este considerata cea mai apreciata delicatesa, iar grecii pot distinge calitatile
apei in functie de izvor.

Element specific in bucataria greceasca

Elementul specific bucătăriei greceşti îl constituie ospăţul comun, bucuria de a împărtăşi.
Ospitalitatea continua sa fie una din principalele virtuti ale grecilor. Oriunde mergi, pe continent sau in
insule, esti intampinat nu ca un strain, ci ca un oaspete si un prieten. Cateodata esti invitat sa intri intr-o

9
casa taraneasca si sa ti se ofere o ceasca de cafea sau un ouzo sau, simplu, cel mai bun pentru un adevarat
grec, un pahar de apa rece. Cand esti in vizita, gazda iti va oferi cateva bomboane sau dulciuri glyco,
prajitura, gem sau loukoumi (rahat turcesc). Daca accepti gemul sau loukoumi, urmeaza paharul de apa si
urarea “Iss ighian sas!”, adica “In sanatatea dumneavoastra!”. Fiind un popor balcanic, grecii prefera sa
manance in familie. De asemenea, nu este indicat sa refuzati multele feluri de mancare, in unele zone
constituie o impolitete. Gustati macar cate putin din fiecare!
O altă caracteristică este simplitatea mâncărurilor, modul necomplicat, dar rafinat de a prepara şi
de a consuma hrana. Nu am putea vorbi despre bucătăria din ţara lui Homer, fără a aminti de „lichidul de
aur”, „darul zeilor”. Bucătăria grecească, ale cărei rădăcini se pierd în negura vremii, este la rândul ei
influenţată de culturile vecine din Orientul Mijlociu, Balcani, Turcia. Extinderea imperiului Elen spre
India, sub Alexandru Macedon, perioada de sub stăpânirea romană, evoluţia Imperiului Bizantin sunt doar
câteva „evenimente” care şi-au pus amprenta pe cultura poporului grec, deci inclusiv pe tradiţiile sale
culinare.
De la greci ne vine tichia de bucătar! în mănăstirile ortodoxe greceşti din Evul Mediu, călugării
însărcinaţi cu prepararea hranei, purtau nişte pălării asemănătoare, înalte şi albe pentru a se distinge de
calugarii obisnuiti, care le aveau negre. De la greci am moştenit prima carte de bucate! Archestratos, un
gurmand grec, care trăia prin anii 330 î.e.n., a vrut să arate importanţa artei culinare în viaţa societăţii
greceşti şi a scris prima carte de artă culinară. Tot bucătăria grecească este aceea care a împrumutat o serie
de reţete şi de principii bucătăriei vegetariene.

TRADIȚII CULINARE DE SĂRBĂTORI

Tradiții de Crăciun
În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar după ospăţ masa nu se strânge
pentru ca Isus sa aibă cu ce-şi potoli foamea.
Masa de Crăciun
Craciunul si Anul Nou in Grecia sunt sarbatori bogate in superstitii, dar si in preparate traditionale.
Bucatareasa nu uita niciodata sa insemne painea de Craciun presand aluatul cu palma, inainte de a-l pune
la copt, pentru a le arata copiilor ca Isus a binecuvintat painea in aceasta zi sfinta. La sate, se face o paine
speciala, cu forma de vaci sau oi, ce se imparte animalelor de catre fata cea mai mare.
Sarbatorile de iarna din Grecia sunt sobre. Mesele sunt frugale. Micile brutarii lucreaza la
maximum pentru a pregati placinte ovale pe care prietenii si vecinii si le daruiesc. Printre prajiturile

10
traditionale sunt „Melomakaronas”, fursecuri insiropate cu miere, si „Kourabiedes”, acoperita cu fulgi de
zahar. De Anul Nou traditia cere sa se puna pe prajitura o moneda de aur sau de argint. In Smyrna, se
imprima pe prajituri simbolul vulturului din Bizant. La greci, nu exista traditia impodobirii bradului,
deoarece, in Grecia, nu exista brazi. Locul lor este luat de creanga de maslin. In Madytos, o crenguta de
maslin este fixata in mijlocul prajiturii de Craciun, care se asaza in centrul mesei. In jur se decoreaza cu
nuci, portocale si mere. Conform traditiei, una dintre persoane se ridica de la masa spunand: „Masa
Femeii, masa Fecioarei Maria, Isus s-a nascut, toata lumea se bucura”. Prajitura si crenguta raman in
centrul mesei pana la Epifanie, cand poate fi taiata.

Tradiții de Paste
Dupa o lunga perioada de post, toata lumea asteapta Pastele, pentru a servi preparate gustoase si a
se bucura alaturi de cei dragi de aceasta sarbatoare. In multe tari se servesc preparate traditionale, speciale
pentru sarbatoarea Pastelui.
Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori din cadrul Bisericii Ortodoxe din Grecia, care
nu urmeaza aceleasi canoane ca si Biserica Ortodoxa din Est. In sambata dinaintea primei zilei de Paste,
Patriarhul ortodox deschide sigiliul usii de la mormantul lui Isus Hristos, care se afla in Biserica Sfantului
Mormant din Ierusalim si iese cu Focul Sfant. Flacara pazita de inalte fete bisericesti si oficialitati ale
guvernului grec este dusa cu avionul la Atena si apoi este transportata la o biserica mica din Agia
Anargyroi in Plaka. De aici „iau lumina” toate bisericile din Attika si tot restul Greciei.
Sambata seara, oamenii se aduna la biserici aducand cu ei lumanari stinse. La miezul noptii,
preotul anunta Invierea Domnului Isus Hristos („Hristos a inviat!”, in greaca „Xristos Anesth!”) si le
permite credinciosilor sa-si aprinda lumanarile din Flacara Sfanta care a fost adusa tocmai din Ierusalim.
Dupa ce au fost indeplinite ritualurile, preotul binecuvanteaza mancarea pe care credinciosii au adus-o la
biserica si care va fi servita la masa de Paste.
Masa de Paște
Dupa slujba de Inviere, grecii servesc un fel de supa numita „magiritsa”, un fel de drob lichid. In
schimb, la masa din prima zi de Paste, friptura de miel pe gratar, "kokoretsi", este nelipsita, un fel de
mancare traditionala care consta în principal in carne de miel maturata si organe, inimi, rinichi, marinate
în lamaie, ulei de masline şi oregano, cu sare şi piper, toate tocate, un fel de mancare care ne duce
cu gandul tot la drob. Dis-de-dimineata carnea de miel este pusa pe gratar pentru a se frige incet, in timp
ce aroma fripturii starneste apetitul mesenilor. Christopsomon („painea lui Hristos”) este o alta delicatesa
greceasca constand intr-o bucata de paine rotunda care este decoarata cu o cruce si oua rosii.

11
 Apokries este o alta traditie greceasca, care se aseamana cu carnavalurile tinute de catolici. In
Atena, in ultimele doua week-end-uri de Apokries oamenii imbraca diverse costumatii si merg la Plaka,
„lovindu-se” unii pe altii cu niste bete din plastic care chitaie si aruncand cu confetti. In Tracia si
Macedonia, tinerele imbraca un port traditional denumit Lazarins si colinda satele cantand piese cu o
tematica religioasa.
Taramosalata - servita in mod traditional la intrarea in postul Pastelui, este salata de icre (de cod
sau crap) cu ceapa, specifica bucatariei grecesti, insa ea poate fi servita in fiecare restaurant din Corfu pe
toata durata anului. Pentru un gust desavarsit se vor mai adauga firimituri de paine, suc stors din lamaie,
cartofi pure si cateva picaturi de otet (de preferat de mere). Culoarea salatei de icre poate diferi de la un
crem spre bej, ajungand chiar la roz in functie de natura icrelor alese.

Cum se încondeiază ouăle în Grecia?

In Grecia ouale sunt simple sau zugravite cu chipul Mantuitorului, al Sfintei Fecioare, a sfintilor si
reprezentarea crucii.
De Inviere, grecii duc oua la biserica, si a doua zi de Pasti trimit nasilor atatea oua cati membri
sunt in casa, plus unul, ca sa se mareasca, sa sporeasca familia nasului. Din ouale vopsite in Joia Mare,
unul se pãstreazã la icoana si, imediat ce cade grindina sau ploaie mare, se arunca oul, in credinta ca va
inceta ploaia sau grindina.
De Sf. Gheorghe grecii se cantaresc, dar trebuie sa aiba un ou rosu in buzunar si o piatra, iar pe cap
iarba, si zic: „Sanatos ca piatra, rosu ca oul si tanar ca iarba”. Ouale rosii se pastreaza pana la Inaltare si
pana atunci se mananca oua rosii. De asemenea se fac colacei in care se pun oua rosii. Colacul se face in
Joia Mare si se taie in prima zi de Pasti si oul din mijloc se imparte la toti cei din casa. In ziua de Sf. Toma
se face coliva cu un ou rosu, pentru morti.

Jocuri tradiționale de Paște

In Grecia, un ou este suspendat de o sfoara, in timp ce oaspetii se aseaza in jurul mesei si incep sa
loveasca oul cu capetele, incercand apoi sa il prinda in gura.
Alte doua jocuri traditionale cu ouale de Paste, sunt Easter Egg Hunting (Vanatoarea Oualor de
Paste) si Easter Egg Roll (Rostogolirea Oualor de Paste).
Easter Egg Hunting
In dimineata Pastelui, copiii din familie se aduna pentru a cauta ouale ascunse de iepuras in timpul
noptii. Cautarea poate continua si in afara casei, copiii mai mari ajutandu-i pe cei mai mici. Cateodata,

12
copilul care gaseste cele mai multe oua este recompensat cu premii constand in bomboane. Easter Egg
Hunting constituie, de asemenea, si parte a modului in care comunitatea serbeaza ziua pascala. Astfel,
ouale sunt ascunse in spatii publice iar copiii din comunitate sunt invitati sa le gaseasca.
Easter Egg Roll
Se spune ca acest joc reprezinta de fapt momentul rasturnarii pietrei de pe mormantul lui Isus.
Scopul jocului este de a vedea cine rostogoleste ouale pe o distanta cat mai mare fara sa le sparga. De
obicei, jocul se tine pe o panta acoperita de iarba.
Cel mai amuzant joc de Easter Egg Roll are loc, cel mai probabil, in Statele Unite, la Casa Alba,
unde sute de copii vin cu cosurile pline de oua viu colorate si le rostogolesc pe jos pe faimoasa pajiste, sub
privirea presedintelui.

13
 CONCLUZII

Mancarea greceasca ne invata sa ne bucuram de lucrurile simple ale vietii. Oamenii din Grecia se
bucura de mare, de soare si de aerul proaspat. Mancarea pe care acestia o consuma reprezinta acest stil de
viata simplu si sanatos. Ea este reprezentativa pentru peisajul grecesc, pentru munti si dealuri si mai ales
pentru mare. Din aceasta combinatie a naturii izvoraste aceasta dieta bogata in ulei de masline, in rosii, in
ierburi proaspete si foarte multi pesti proaspeti.
Nutriţioniştii socotesc mâncarea mediteraneană a Greciei ca fiind cea mai sănătoasă din Europa.
Nu este doar sănătoasă, ci şi foarte gustoasă şi cu o personalitate puternic conturată. Bucate robuste, gătite
cu ingrediente proaspete şi hrănitoare, arome pure şi simple, vin uşor şi rece, brânzeturi excepţionale,
deserturi răcoritoare, şi, nu în ultimul rând, minunatul ulei de măsline, aromat.
Mai trebuie spus ca, asemenea altor bucatarii mediteraneene, si bucataria din Grecia „produce” mai
putini bonavi de cancer sau de boli de inima decat alte bucatarii mondiale.
Bucataria greceasca nu este apreciata doar pentru diversitatea prepararii felurilor de mancare, ci si
pentru calitatile ei nutritive. Este un prilej de a aduna la masa familia si prietenii, atat acasa cat si in
restaurante. Grecii adoră să mănânce bine, de aceea apreciază bucătăria gustoasă.
Grecii sunt, asemenea romanilor, ortodocsi, iar traditiile lor sunt similare cu ale noastre. Bucatele
pe care insa grecii le pun pe masa pentru prieteni si familie sunt putin diferite de cele traditionale
romanesti, influentate fiind de cultura mediteraneana.

14
 BIBLIOGRAFIE

*** http://www.time4news.ro/travel/destinatii/grecia-tara-cu-traditii-si-valori/
*** http://www.gustos.ro/retete-traditionale/grecia
*** http://stiri.acasa.ro/articole/extern/traditii-culinare-de-craciun
*** http://dieta.romedic.ro/diete/Bucataria_greceasca_0746.html
*** http://ziua-greciei.uv.ro/traditii3.html
*** http://www.coolinaria.ro/g/28/Pastele-in-Grecia.html
*** http://www.gastronomicus.ro/retete-culinare.php?tip=bucatarie-internationala&categorie=Bucatarie-
Greceasca
*** http://bucataria-lumii.blogspot.com/2009/01/o-mica-calatorie-in-bucataria-greceasca.html
*** http://www.bonduelle.ro/main/content/2/5/62/102/bucataria-greceasca
*** http://dieta.romedic.ro/diete/Bucataria_greceasca_0746.html
*** http://gastronomie.ele.ro/Bucataria_greceasca_savoare_si_aroma_cu_multa_dragoste_--a196.html
*** http://www.bzi.ro/bucataria-greceasca-165117
*** http://www.ardei-iute.ro/diverse/bucataria-grecia-greceasca-greaca
*** http://www.culinario.ro/lifestyle/geografie-culinara/bucataria-greceasca.html
*** http://www.wellness.info.ro/?p=1701
*** http://www.revistafelicia.ro/articol_1004273/gusta_din_delicatesele_bucatariei_grecesti.html
*** http://www.dietetik.ro/bucataria-greceasca/1101.html
*** http://turism.acasa.ro/destinatii-de-vacanta/bucataria-greceasca-o-placere-inepuizabila-pentru-turist-
9764.html
*** http://ghidgrecia.com/bucataria-greceasca/
*** http://blocnotes.ro/2009/08/din-secretele-bucatariei-grecesti/
*** http://www.casamea.ro/lifestyle/retete/garnituri-si-aperitive/bucataria-greceasca-minunata-si-
gustoasa-1037
*** http://sejurgrecia.net/bucataria-greceasca/
*** http://sejurcorfu.com/introducere-in-bucataria-si-arta-culinara-greceasca/
*** http://www.kalitera.ro/ro/meniu/
*** http://www.consiliervacante.ro/index.php/component/content/article/13-gastronomie/161-insulele-
ionice-miresme-din-bucataria-mediteraneeana.html
*** http://www.corfu-tourism.com/ro/gastronomia-corfu.html

15