Sunteți pe pagina 1din 10

Electromagneţi.

TEMA PROIECTULUI :

ROLUL ACŢIONĂRILOR
ELECTROPNEUMATICE
ÎN FUNCŢIONAREA
SISTEMELOR
MECATRONICE.
STRUCTRA APARATELOR
ŞI COMPONENTELOR
ELECTRICE
ELECTROMAGNEŢI

1
Electromagneţi.

CUPRINS

CUPRINS……………………………………………………………………......3

ARGUMENT……………………………............................................................4

ELECTROPNEUMATICĂ.......................................................................……....6
AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE ALE COMENZILOR
ELECTROPNEUMATICE...................................................................................6
- Principiul de funcţionare..........................................................................8
- Domenii de utilizare, clasificare...............................................................9
ELECTROMAGNEŢI DE CURENT CONTINUU...........................................13
ELECTROMAGNEŢI DE CURENT ALTERNATIV.......................................15
DETECTAREA DEFECTELOR PIESELOR SISTEMELOR TEHNICE.........20
LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE A INSTALAŢIILOR
ŞI ECHIPAMENTELOR....................................................................................27
ASIGURAREA CALITĂŢII SISTEMELOR TEHNICE...................................30
PRINCIPII ERGONOMICE...............................................................................33
MĂSURI DE PRETOCŢIA MUNCII LA UTILIZAREA
INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE…………...............34
BIBLIOGRAFIE……………………………..………………………………...36
ANEXE……………………………………………...………………………….37

2
Electromagneţi.

ARGUMENT

Mecatronica s-a născut din eşecul proiectării tradiţionale, în care


proiectarea se desfăşura în etape succesive: întâi se contura structura mecanică şi
pe aceasta se ataşau ulterior părţile electronice. Volumul produsului creştea
nejustificat sau, în cazul imposibilităţii montării elementelor nemecanice,
proiectul era returnat echipei de proiectare mecanică.
Interesant este că mecatronica s-a impus mai întâi în viaţa reală (în
industrie), după care a fost ,,identificată”, şi introdusă pentru a putea fi studiată
şi tratată corespunzător.
Elementele electrice şi electronice au început să fie incluse în sistemele
mecanice din anii 1940. Utilajele din această perioadă ar putea fi numite prima
generaţie a mecatronicii.
Se consideră că primul utilaj complet din punct de vedere al conceptului
mecatronic a fost maşina unealtă comandată numeric (CNC) pentru producţia
elicelor de elicopter, construită la Massachusetts institute of Technology din
SUA, în 1952.
Dezvoltarea informaticii la începutul anilor 1970 a fost marcată de apariţia
microscopului, caracterizat printr-o înaltă fiabilitate şi o fexibilitate deosebită,
oferind în acelaşi timp gabarit şi preţ scăzut; toate acestea au permis înlocuirea
elementelor electronice analogice şi de decizie clasice, sistemele electronice
devenind astfel mai complexe dar şi în acelaşi timp şi mai uşor de utilizat.
Această etapă poate fii numită a doua generţie a mecatronicii.
Mecatronica a început să se dezvolte în mod dinamic în anii ’80 , perioadă în
care era deja proaspăt definită, iar conceptul suferea permanent perfecţionări.
A fost o perioadă de dezvoltare în direcţia obţinerii elementelor integrate,
menite să asigure pe deplin controlul utilajelor, maşinilor şi sistemelor

3
Electromagneţi.

complexe. Acesta a fost începutul celei de-a treia generaţii a mecatronicii, al


cărui obiect de interes sunt sistemele multifuncţionale şi cu o construcţie
complexă.

Printre produsele mecanice întâlnite se numără imprimantele, copiatoarele


din noua geneaţie, maşinile de cusut şi de tricotat cu comandă numerică, motorul
cu ardere internă controlat electronic, sistemele antifurt, sistemele antiderapante
(ABS) şi pernele cu aer din tehnica automobilistică, inclusiv protezele de înaltă
tehnologie. Tot produse mecatronice sunt şi camerele video miniaturale, CD-
playerele şi alte micromaşini, dar şi maşinile agricole mari şi cele stradale din
noua generaţie, sistemele de gabarit mare şi liniile de producţie automate.
Producătorii de automobile creează tot mai des autovehicule mecatronice
dotate cu sisteme de executie complicate, programate şi comandate prin
calculator.
În prezent cel mai complex sistem mecatronic din lume este cel care
asigură închiderea şi deschiderea canalului de acces către podul Rotterdam,
elementele sistemului având o întindere de peste 300 de metri.
Utilajele mecatronice sunt asamblări care integrează elemente
componente simple sau complexe care îndeplinesc diferite funcţii, acţionând în
baza unor reguli impuse. Principala lor sarcină este funcţionarea mecanică, deci
producerea de lucru mecanic util, iar în esenţa lor există posibilitatea de a
reacţiona inteligent, printr-un sistem de senzori la stimlii exteriori care
acţionează asupra utilajului luând decizii corespunzătoare pentru fiecare situaţie.

4
Electromagneţi.

ELECTROPNEUMATICA
AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE ALE
COMENZILOR ELECTROPNEUMATICE

Comenzile electrice utilizate în acţionările pneumatice şi hidraulice au apărut


din necesitatea de a minimiza timpul afectat prelucrării semnalelor de comandă,
deci de a scurta ciclurile de funcţionare a instalaţiilor, liniilor de fabricaţie etc.
Cu scopul eficientizării proceselor de producţie.
Avantaje:
 Utilizarea comenzilor electrice, permite realizarea mai uşoară de instalaşii
funcţionând în ciclu automat, deci cu productivitate mare.
 Utilizarea semnalelor electrice conferă rapiditate etajului de comandă
(semnalul electric circulă mai repede decât cel pneumatic, aparatele electrice
comută mai repede decât cele pneumatice).
 Echipamentele electrice sunt, de multe ori, mai ieftine decât cele
pneumatice. Semnalul electric nu este sensibil la variaţii de temperatură şi la
variaţii de direcţie a suportului.
 Cu puteri mici, deci cu consum energetic redus, se comandă puteri mari (în
etajul de execuţie).
 Gabaritul şi flexibilitatea suportului pentru semnalul electric (conductorul)
sunt superioare, calitativ vorbind, gabaritului şi flexibilităţii suportului
semnalului pneumatic (furtun, ţeavă)
 Instalaţiile echipate electropneumatic pot fi programate (comandate) prin
intermediul programatoarelor electronice şi/sau a calculatoarelor de proces.
Deci, combinarea comenzii electrice cu electronica oferă o mare flexibilitate
suitelor electropneumatice, permiţând modificarea rapidă şi facilă a parametrilor
funcţionali (în spaţiu şi timp), afişarea şi semnalizarea, precum şi interpretarea
lor. De exemplu, prin interpretarea (prelucarea) unor parametri funcţionali în
cadrul unui program special conceput, în cazul apariţiei unui defect; instalaţia
poate diagnostica defectul, oferind operatorului date precise şi sigure privind

5
Electromagneţi.

localizarea defectului (aparatul defetat) şi, în funcţie de complexitatea


programului şi a instalaţiei, poate oferi informaţii şi despre cauzele defectului.

Dezavantaje:
 Instalaţiile echipate electropneumatic depind de două surse de energie
pneumatică şi electrică.
 Sunt necesare instalaţii suplimentare specifice, scumpe şi cu gabarit mare:
transformatoare, tablouri electrice, etc.
 Aplicaţiile circuitelor electropneumatice sunt limitate datorită pericolului
de incendiu, explozie.
 Există pericol de accidentare prin electrocutare.

ELECTROMAGNEŢI
6
Electromagneţi.

Electromagnetul este un magnet temporar ce acţionează asupra unei


armături feromagnetice mobile datorită trecerii curentului electric printr-o
bobină (de excitaţie).

Fig 1. Electromagnet

Pentru creşterea forţei de acţionare, ce depinde de inducţia magnetică din zona


armăturii mobile, se utilizează un circuit magnetic (armătura fixă) ce are rolul de
concentrator al fluxului magnetic util.
Rezultă că principalele elemente constructive ale unui electromagnet sunt:
bobina de excitaţie parcursă de curent electric (continuu sau alternativ),
armătura fixă şi armătura mobilă.

Principiul de funcţionare
Un curent electric trecând printr-un conductor produce în jurul său un
câmp magnetic. Realizând o bobină cu acest conductor şi introducând în
interiorul acesteia un miez feromagnetic, la extremităţile bobinei apare un câmp
magnetic ce poate acţiona asupra unei armături feromagnetice mobile. Forţa de
acţiune asupra armăturii mobile dispare la dispariţia curentului prin bobină.
Electromagneţii prezintă două avantaje importante faţă de magneţii
permanenţi: câmpul magnetic poate fi stabilit sau întrerupt, inversat sau nu,
mărit sau micşorat, în funcţie de curentul din bobina de excitaţie; se poate
genera un câmp magnetic mult mai puternic, deci şi forţe mai importante, decât

7
Electromagneţi.

cu ajutorul magneţilor permanenţi, la aceleaşi dimensiuni constructive.


Dezavantajul utilizării electromagneţilor faţă de magneţii permanenţi îl
reprezintă necesitatea unei surse de alimentare a bobinei şi existenţa unui
consum de energie electrică (care se transformă în final, cu un anumit
randament, în energie mecanică).

Domenii de utilizare, clasificare


Posibilitatea apariţiei unei forţe ce poate deplasa o armătură face ca
electromagneţii să aibă o importanţă aparte în construcţia echipamentelor
electrice. Dintre domeniile de utilizare se pot aminti: părţi componente ale
aparatelor electrice de comutaţie (ce servesc la stabilirea sau întreruperea
mecanică a unor contacte): organ motor în relee, contactoare, întreruptoare şi
declanşatoare;

- părţi componente ale unor servomecanisme utilizate pentru ridicare şi


transport, la cupele electromagnetice, la fixarea pieselor pe maşini unelte etc.;
- părţi componente ale electrovalvelor destinate a dirija circulaţia de aer
comprimat sau a lichidelor

8
Electromagneţi.

Clasificarea electromagneţilor se poate face după mai multe criterii:


- după modul de lucru:
 Electromagneţi de atragere – armătura mobilă este atrasă când bobina de
excitaţie este alimentată;
 Electromagneţi de respingere – armătura mobilă este respinsă când
bobina este alimentată
- după forma constructivă:
 de tiplonjor – armătura mobilă execută o mişcare de translaţie în axa
bobinei;
 cu armătură – armătura mobilă execută o mişcare de translaţie sau de
rotaţie, armătura fixă având formă de I, U, E sau în mantă.
- după felul curentului de excitaţie:
 de curent continuu;
 de curent alternativ.
- după durata de exploatare:
 continuu
 intermitent
- după rapiditatea de acţionare:
 normal;
 rapid;
 întârziat

Un circuit magnetic este o cale de închidere a liniilor de câmp magnetic. El


cuprinde zone de material feromagnetic (oţel electrotehnic, magneţi
permanenţi), zone de aer (întrefieruri) şi zone de materiale nemagnetice
(conductoare, izolanţi). Un exemplu de circuit magnetic este prezentat în fig 2.,
circuitul apărând sub forma unui inel toroidal din material feromagnetic (miez
feromagnetic), cu un întrefier de lungime 5 şi cu o înfăşurare conductoare având
N spire.
9
Electromagneţi.

Fig 2. Circuit magnetic

Câmp magnetic. La trecerea unui curent electric de intensitate I printr-un


conductor liniar, apare în jurul acestuia un câmp magnetic având inducţia
magnetică B. Liniile de câmp magnetic sunt circulare cu centrul situat pe
condctor aflate în plan perpendicular pe conductor şi având sensul dependent de
sensul curentului din conductor – Fig3.a.
Realizând cu ajutorul conductorului o spiră – Fig3.b – se observă că în
interiorul spirei numărul liniilor de câmp este mai mare şi, în consecinţă,
inducţia magnetică creşte.

Fig 3 Câmp magnetic produs de conductor parcurs de current electric

10