Sunteți pe pagina 1din 7

Nanofire metalice si semiconductoare:

preparare si caracterizare

Teza de doctorat

Autor:
Elena Matei

Conducator stiintific:
CS I Dr. Stefan Frunza
Rezumat
Prepararea si studiul nanofirelor constituie un domeniu de varf al cercetarii momentului. Materialele nanostructurate
beneficiaza de o atentie deosebita datorita performantelor distinctive in electronica, optica si fotonica. Odata cu reducerea
dimensionalitatii sunt introduse noi proprietati electrice, mecanice chimice si optice care se pare ca sunt in mare masura
rezultatul efectelor de suprafata si de confinare cuantica. Importanta acestui domeniu este evidentiata si de numarul mare de
lucrari publicate in ultimii ani. Intrebarea care se pune este: “De ce sunt alocate atatea resurse materiale si potential uman acestui
domeniu?” Principalul raspuns este dat de faptul ca este vorba de o zona a nanotehnologiei in care potentialele aplicatiile sunt
numeroase. Nu este vorba numai de miniaturizarea care are loc in dispozitivele electronice sau de tehnica de calcul, ci si de
proprietati specifice si exclusive ale nanostructurilor, proprietati a caror exploatare poate aduce salturi colosale in functionalitatea
unei noi generatii de dispozitive.
Aceasta teza de doctorat descrie cercetarile proprii in cadrul grupului de lucru din care fac parte, referitoare la
prepararea si studiul proprietatilor unor nanofire si nanotuburi metalice si semiconductoare. Metoda abordata pentru obtinerea
acestor nanostructuri este metoda sablon. Aceasta consta in umplerea unor membrane nanoporoase cu materialul investigat prin
depunerea electrochimica sau autocatalitica.
Prima parte a tezei (capitolele 1, 2 si 3) prezinta succint tehnicile experimentale si metodele folosite pentru a obtine
aceste nanostructuri. Astfel, in capitolul 1 este descrisa metoda de preparare a sabloanelor, insistand asupra unor aspecte
specifice legate de tehnica de iradiere si de procesul de corodare chimica a urmelor ionice.
Pentru fabricarea nanostructurilor cu geometrie controlata precum nanofirele sau nanotuburile sunt folosite in principal
doua tipuri de abordari: (1) procese de tip litografic cum ar fi litografia de electroni sau (2) procese de tip chimic si electrochimic.
In ultimul caz, intr-una din cele mai importante metode folosite pentru obtinerea nanofirelor sau nanotuburilor cu raportul
lunigme/diametru (asa numita „aspect ratio”) foarte ridicat, sunt utilizate sabloane (template), constand in membrane
nanoporoase. Principalele tipuri de membrane poroase folosite ca sablon pentru depunerea de nanofire sunt membranele nucleare
si alumina anodica. Membranele nucleare sunt obtinute prin iradierea unor folii subtiri de material cu ioni grei accelerati la
energii cinetice mari (e.g. Au cu energia specifica 11,4 MeV/nucleon). Ulterior, prin corodare, zonele cilindrice cu densitate mare
de defecte produse de interactia ionilor cu materialul, asa numitele urme ionice (ion tracks), sunt indepartate obtinandu-se pori cu
dimensiuni si forme diferite. Astfel, membranele nucleare prezinta o serie de grade de libertate care le fac avantajoase in raport
cu alumina anodica. Un prim avantaj este dat de posibilitatea de a alege materialul sablonului gazda (membranei) in raport cu
necesitatile ulterioare si cu posibilele aplicatii: fie materiale cristaline cum ar fi mica (pori incepand de la 8 nm diametru) sau
cuartul, fie materiale polimerice ca policarbonat (PC), polietilentereftalat (PET) sau poliimida (PI) (pori cu diametre mai mari de
15 nm). Un al doilea avantaj il constituie posibilitatea de a alege densitatea de pori dorita in functie de necesitati, independent de
diametrul acestora, in intervalul 1 por/proba pana la 10 9 pori/cm2 prin folosirea fluxului de ioni dorit la iradiere, tinand cont ca
fiecarui ion care traverseaza proba ii va corespunde un por. Acest avantaj permite folosirea in experimente a unor membrane
adaptate scopului final al cercetarii.
1
In cele mai multe cazuri materialul depus ia forma si marimea porilor. Astfel pot fi obtinuti pori cu diferite forme:
cilindrici, conici, dubluconici, etc. Tehnicile cele mai potrivite in metoda sablon pentru umplerea porilor sunt diverse insa
depunerea electro-chimica este preferata deoarece permite umplerea uniforma a porilor cu materialul dorit. Metoda este aplicabila
tuturor materialelor potrivite pentru electrodepunere. Procesul de depunere electrochimica in nanopori reprezinta cea mai
importanta etapa in cadrul algoritmului de preparare a nanofirelor. Trebuie avute in vedere conditiile de crestere, precum si faptul
ca procesele electrochimice se pot desfasura diferit in cadrul geometriei restrictive a porilor nanoscopici, comparativ cu depunerea
unor filme subtiri. Caracterizarea complexa a acestor nanostructuri atat din punct de vedere structural si morfologic cat si din
punct de vedere al proprietatilor de transport si de fotoconductie sunt etape experimentale relativ usor de realizat pentru
nanostructuri obtinute prin metoda sablon.
In capitolul 2 sunt prezentate notiuni elementare (de baza) legate de depunerea electrochimica. Sunt descrise elemente
legate de procesele de depunere folosite ulterior pentru obtinerea nanofirelor si nanotuburilor metalice si semiconductoare.
Electrodepunerea este cea mai simpla metoda chimica. Principalele avantaje ale tehnicii de depunere electrochimica sunt:
posibilitatea cresterii uniforme de filme pe suprafete mari chiar si cu suprafete neregulate, pot fi electrodepuse structuri cu
compozitia dorita sau aliaje, este atractiva in special prin costurile reduse si posibilitatea de implementare la scara larga.
In cadrul capitolului 3 este prezentata o scurta trecere in revista a stadiului actual in domeniu referitor la prepararea de
nanofire si nanotuburi prin metoda sablon. Sunt prezentate atat cazurile de depunere a unor fire simple metalice cat si procedurile
mai complexe de depunere de fire multistrat sau de depunere de fire din semiconductori compusi.
Incepand cu capitolul 4 sunt prezentate in teza rezultate proprii. Astfel, in capitolul patru sunt prezentate rezultate
referitoare la prepararea de nanostructuri metalice. Sunt prezentate rezultate referitoare la folosirea aditivilor in depunerea firelor
de Ni. S-a pus in evidenta faptul ca polivinil-pirolidona (PVP) actioneaza eficient ca agent de udare in depunerile in membrane
de policarbonat. Prin adaugarea PVP-ului am ajuns la eficiente de umplere ridicate, obtinand matrici de nanofire uniform
crescute.
Figura 1. Imagini SEM ale unor matrici de fire de Ni
cu diametrul de ~ 500 nm obtinute prin depunere
electrochimica din baia Watts cu PVP ca aditiv la un
potential de: (a) -900 mV vs. SCE, (b) -1000 mV vs.
SCE (electrod de calomel saturat).
(a) (b)
Aceste rezultate au fost folosite cu succes si in procesele de depunere ale nanofirelor semiconductoare si s-au dovedit
esentiale in cazul depunerilor complexe, multisegment. De asemenea, au fost preparate nanofire de aliaj CuNi. Au fost realizate
studii referitoare la influenta parametrilor de preparare asupra compozitiei si morfologiei firelor (figura 2(a),(b)). S-a constat ca
odata cu cresterea in valoare absoluta a potentialului de depunere creste si concentratia de nichel din firul de aliaj (figura 2(c)).
100

continut nichel (procente atomice)


80

60

40

20

-1000 -950 -900 -850 -800 -750

potential de depunere (mV vs. SCE)

(a) (b) (c)


Figura 2. (a) Imagine SEM si (b) spectrul EDX pentru fire din aliaj NiCu crescute la
-1000 mV vs. SCE, (c) compozitia firelor de aliaj nichel cupru pentru depuneri in intervalul de potential -750 ÷ -1000 mV vs.
SCE.
Masuratorile magnetometrice realizate pe astfel de matrici de fire din aliaj NiCu au pus in evidenta puternica anizotropie
magnetica indusa de anizotropia de forma a acestor nanostructuri (figura 3).
0.04
0,04 Pr 437
Pr 437
H perp wires H II wires

0,02 0.02
M (emu/cm )
2
M (emu/cm )
2

0,00 0.00

-0,02 5K -0.02
100 K 5K
200 K 100 K
-0,04 200 K
-0.04

-0,8 -0,6 -0,4 -0,2 0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 -0.5 -0.4 -0.3 -0.2 -0.1 0.0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5
 

(a) (b)
Figura 3. Masuratori magnetometrice realizate pe o matrice de fire din aliaj Ni0.8Cu0.2 pentru diferite temperaturi (H
perpendicular pe fire-(a), H II cu firele-(b)).
In cadrul acestui capitol au fost prezentate si datele referitoare la procesul de preparare a unor matrici de nanotuburi
metalice de Ni prin depunere autocatalitica in membrane nanoporoase. A fost necesara optimizarea procesului de depunere
pentru a fi atins un regim in care limitarea sa fie realizata in reactia chimica si sa nu fie data de difu zie. Procesul a permis
obtinerea unor tuburi de nichel cu forme diferite (conice, cilindrice si dubluconice) (figura 4). Diferenta de morfologie este data
de conditiile de preparare ale sablonului.

(a)

(b) (c)
Figura 4. Imagini SEM pentru tuburi cilindrice (a), (b) conice, (c) dubluconice de nichel.

Pentru toate aceste studii exista un deosebit potential aplicativ. Firele metalice sunt interesante pentru aplicatii in
spintronica. Tuburile metalice isi pot gasi aplicatii in microfluidica sau ca membrane de filtrare magnetice.
In cadrul capitolului 5 sunt prezentate rezultatele referitoare la prepararea si studiul nanofirelor de CdTe. A fost studiat
procesul de depunere al CdTe in membrane nanoporoase folosind o abordare “clasica”, similara celor realizate in cazul
depunerilor de filme subtiri. Aceasta abordare a dus la obtinerea unor nanofire cu compozitie stoichiometrica dar intervalul de
potentiale pe care se realizeaza depunerea compusului fara a avea un exces de Cd sau de Te, a fost extrem de ingust. A fost
realizat un studiu al influentei pH-ului asupra depunerii firelor de CdTe. A fost gasita ca necesara pentru obtinerea unei compozitii
stoichiometrice pe toata lungimea firului o valoare a pH-ului mai mare de 1,5.
In figura 5 sunt prezentate imagini SEM pentru probe preparate la potentialul de depunere de -450 mV, folosind
membrane cu diametrul porilor intre 100 nm si 1 µm. Aceste fire prezinta o geometrie corespunzatoare porilor, peretii acestora
sunt netezi si mai mult decat atat, probele sunt uniforme din punct de vedere al densitatii firelor pe suprafete mari atat pentru
diametre foarte mici cat si pentru diametre de ordinul micronilor.

8 -2 Densitatea de pori 108 cm-2,


Densitatea de pori 106 cm-2, Densitatea de pori 10 cm ,
diametrul porului diametrul porului ~ 100 nm.
diametrul porului
~ 300 nm. Imagine aflata pe coperta
~ 1 µm.
revistei Nanotechnology 21
(2010).
Figura 5. Matrici de fire de CdTe preparate din baie cu compozitia: 0,2 M CdSO4,
1 mM TeO2 si 0,1% PVP, pH 2,1 la potentialul de -450 mV vs. SCE.
Au fost realizate depuneri succesive de segmente obtinandu-se diferite tipuri de contact metal-semiconductor si anume
contacte ohmice sau bariere Schottky. In figura 6 sunt prezentate imaginile in electroni secundari (SE) si distributia
compozitionala obtinute prin analiza EDX pentru o jonctiune metal-semiconductor depusa folosind doua pulsuri de potential.
Pentru depuneri realizate la valori mai electropozitive in intervalul de stoichiometrie se obtine un usor exces de Te si un
semiconductor de tip p in timp ce pentru valori mai electronegative se obtine un usor exces de Cd si un semiconductor de tip n. A
fost exploatat acest comportament realizandu-se o homojonctiune semiconductoare prin depunerea succesiva a doua segmente
semiconductoare la potentiale diferite. Masurarea proprietatilor de transport a pus in evidenta comportamentul de fotodioda al
respectivei nanostructuri (figura 7). Caracteristicile curent-tensiune pentru o astfel de proba neiluminata si iluminata evidentiaza
un caracter ohmic (figura 7(a)) iar raspunsul spectroscopic corespunde unei valori a benzii interzise de 1,44 eV caracteristica
compusului CdTe (figura 7(b)). Realizarea unui nanofir fotodioda reprezinta o premiera la nivel mondial.

Figura 6. Fire multisegment (imagini SEM si EDX “mapping” evidentiind segmentele de Cd si CdTe (fiecare culoare reprezinta
un element: rosu - Cd, verde - Te, albastru - Cu, bleu - Au). Electrolit continand 0,2 M CdSO4, 1 mM TeO2 si 0,1% PVP la pH de
2,1.
-4
6,0x10

42
-4
4,0x10
sensitivity (A/W)

-4
2,0x10
1.44 eV
0,0 35
I (A)

-4
-2,0x10

-4
-4,0x10 28

-4
-6,0x10
600 800 1000
-1,0 -0,5 0,0 0,5 1,0
 (nm)
U (V)

(a) (b)
Figura 7. (a) Caracteristicile I-V la temperatura camerei pentru matrici de fire multisegment Cd–CdTe–Cd: patrate pline verzi
reprezinta curentul la intuneric, cercuri rosii – curentul cand proba este iluminata. (b) Sensibilitatea spectrala a aceleasi probe.
Maximul corespunde valorii benzii interzise pentru CdTe. Electrolit: 0,2 M Cd, 1 mM Te si 0,1% PVP la pH 2,1.
Dispozitivele nanofir preparate prin aceasta metoda sunt stabile in principal datorita faptului ca firele sunt inca inglobate
in membrana polimerica. Sablonul previne atat degradarea chimica cat si ruperea mecanica a nanostructurilor.
In capitolul 6 sunt prezentate rezultatele referitoare la depunerea de filme nanostructurate si nanofire de ZnO. In cazul
depunerii de filme au fost gasite conditiile experimentale pentru prepararea de oxid de zinc cu emisie puternica in ultraviolet la
temperatura camerei si o emisie verde de intensitate scazuta datorata defectelor. Pentru gasirea acestor conditii au fost realizate
studii pentru bai cu compozitii variate si potentiale de depunere diferite. Aceste studii s-au concentrat pe modul in care
proprietatile optice ale materialului si morfologia sunt influentate de compozitia baii de electrodepunere si de valoarea
potentialului aplicat. Un exemplu de modificare a morfologiei filmului de la nanostructuri de tip prisma hexagonala orientate
paralel cu axa c la acelasi tip de nanostructuri la care se adauga nanostructuri de tip placheta hexagonala cu axa c care pare a fi
paralela cu substratul, pentru o diferenta de potential de depunere de doar 50 mV este prezentat in figura 8.
(a) (b)
Figura 8. Imagini SEM ale unor nanostructuri de oxid de zinc depuse electrochimic pe substrat de Pt din solutia continand 0,05
M Zn(NO3)2, 0,1 M KCl si 0,1% PVP. (a) Prisme hexagonale depuse la -850 mV vs. SCE si (b) prisme hexagonale plus plachete
hexagonale depuse la -900 mV vs. SCE.

Spectrele de luminescenta din figura 9 evidentiaza o crestere puternica in intensitate a maximului excitonic pentru probe
preparate atat la -800 mV cat si la -900 mV dintr-o baie continad 0,05 M Zn(NO3)2, 0,1 M KCl, 0,1% PVP, ceea ce inseamna
cea mai scazuta rata de crestere comparativ cu celelalte cazuri. Se constata ca pentru morfologie de prisme hexagonale orientate
perpendicular pe strat se obtine de fapt un material de inalta calitate confirmata si de emisia excitonica puternica iar pentru o
morfologie de plachete emisia devine dominata de banda corespunzatoare defectelor.

Figura 9. Spectrele de fotoluminescenta realizate pe


filme crescute la potentialul: -800 mV (verde),
-900 mV (rosu), -1 V (mov) din solutia:
0,05 M Zn(NO3)2, 0,1 M KCl, 0,1% PVP.
Excitare la 365 nm.

Fire de ZnO cu o calitate morfologica si structurala ridicata au fost obtinute in urma unor studii complexe in ceea ce
priveste influenta conditiilor de depunere asupra cresterii acestora. Pentru exemplificare figura 10 prezinta imaginea SEM in care
se observa cresterea fatetata si difractograma electronica care confirma calitatea ridicata a structurii firelor de ZnO.

(a) (b)
Figura 10.(a) Imagine SEM pentru nanofire multisegment Ni-ZnO crescute din solutie continand PVP: segmentul de ZnO depus
la -950 mV vs. SCE. (b) Difractograma de electroni pentru fire de oxid de zinc cu diametrul de aproximativ 100 nm crescute la
-950 mV vs. SCE din solutia continand 0,1 M Zn(NO 3)2 si 0,1% PVP.

Au fost de asemenea, depuse filme subtiri de oxid de zinc dopat cu cobalt – un material extrem de interesant atat pentru
optoelectronica cat si pentru spintronica. Astfel, a fost obtinut feromagnetism la temperatura camerei pentru un film de
Co0,11Zn1.11O pus in evidenta prin masuratori MOKE (figura 11).

Figura 11. Masuratori MOKE pe film de ZnO:Co


depus electrochimic la potentialul de -850 mV vs.
SCE.

Aceste rezultatele obtinute pentru filme subtiri de ZnO:Co au fost folosite pentru o mai buna intelegere a fenomenelor
care au loc in nanofire. Cu toate ca exista numeroase studii referitoare la semiconductorii magnetici diluati fenomenele de
magnetorezistenta in acest tip de materiale nu sunt bine intelese.
In cazul nanofirelor au fost realizate experimente similare, fiind studiata influenta parametrilor de preparare asupra
compozitiei si morfologiei acestora. Au fost obtinute astfel de fire de ZnO:Co a caror morfologie este prezentata in imaginile din
figura 12.
(a) (b)
Figura 12. Imagini SEM de nanofire de ZnO dopat cu Co in diferite concentratii: (a) diametru 330 nm, 7% Co, (b) diametru 70
nm, 6% Co.
Pentru astfel de nanofire de oxid de zinc dopat cu cobalt au fost realizate masuratori ale proprietatilor magnetice. Au
fost puse in evidenta comportamente specifice semiconductorilor magnetici diluati, in primul rand fiind evidentiat un histerezis al
magnetizarii in functie de campul magnetic aplicat. Pentru o proba cu 7% Co se observa un comportament paramagnetic pentru
temperaturile ridicate iar la temperaturi scazute apare un moment magnetic remanent (figura 13). Asadar, are loc o tranzitie de
faza situata intre 100 si 150 K. Temperatura la care are loc aceasta tranzitie de faza demonstreaza ca acest material prezinta un
comportament de tip semiconductor magnetic diluat deoarece daca ar exista in material faze segregate ale cobaltului atunci
aceasta tranzitie de faza ar avea loc la temperatura camerei, sau faze segregate ale oxidul de cobalt atunci tranzitia de faza ar avea
loc in jur de 50 K.
Masuratorile galvanomagnetice realizate in camp magnetic paralel si perpendicular pe directia firelor atat la temperatura
camerei cat si la 100 K au prezentat ca rezultat principal anizotropia datorata puternicei anizotropii de forma a acestor
nanostructuri (figura 14). Evidentierea unui comportament anizotrop al magnetorezistentei in nanofire semiconductoare este de
asemenea, o premiera mondiala.
-5 -5
3,0x10 3,0x10
150 K
-5
100K -5
2,0x10 2,0x10
Magnetic moment (emu)

Magnetic moment (emu)

-5 -5
1,0x10 1,0x10

0,0 0,0

-5 -5
-1,0x10 -1,0x10

-5 -5
-2,0x10 -2,0x10

-5 -5
-3,0x10 -3,0x10
-600 -400 -200 0 200 400 600 -1000 -750 -500 -250 0 250 500 750 1000
Magnetic field (Oe) Magnetic field (Oe)

Figura 13. Variatia momentului magnetic in functie de campul magnetic aplicat la diferite temperaturi pentru o proba de fire de
oxid de zinc continand aproximativ 7 % cobalt (diametrul firelor ~ 330 nm).
-4
6,0x10
-3
1,6x10
-4
5,0x10
-3
1,2x10 -4
4,0x10

-4
8,0x10
-4
3,0x10

-4
2,0x10
MR

-4
4,0x10
MR

-4
1,0x10
0,0
0,0

-4 -4
-4,0x10 -1,0x10
camp magnetic perpendicular pe fire -4
camp magnetic perpendicular pe fire
-2,0x10 camp magnetic paralel cu firele
-8,0x10
-4 camp magnetic parale pe cu firele
-4
-3,0x10
-0,1 0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 -0,1 0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8
B (T) B(T)

(a) (b)
Figura 14. Curbele de magnetorezistenta masurate pe matrice de fire Cu-ZnO:Co(7%)(crescute timp de 2 h)-Cu: (a) masuratoare
realizata la temperatura camerei, (b) masuratoare realizata la 100 K.

In concluzie, cele mai importante rezultate stiintifice obtinute au fost:

 identificarea polivinil-pirolidonei (PVP) ca aditiv in cresterea de nanofire metalice si semiconductoare pentru cresterea
randamentului de umplere a nanoporilor, imbunatatirea uniformitatii matricilor de nanofire si a reproductibilitatii experimentelor;
 stabilirea procedurii de preparare a unor nanofire metalice cu proprietati magnetice tunabile;
 stabilirea procedurii de preparare a unor matrici de nanotuburi metalice paralele;
 obtinerea de nanofire de CdTe functionale, i.e. fotoconductori si fotodiode;
 studiul proceselor electrochimice la depunerea oxidului de zinc pur si dopat atat sub forma de filme nanostructurate cat si
sub forma de nanofire;
 evidentierea unor proprietati magnetice specifice semiconductorilor magnetici diluati in filmele si nanofirele de oxid de
zinc dopate cu metale de tranzitie.

Rezultatele obtinute in domeniul acestei lucrari au facut obiectul urmatoarelor articole:


1. E. Matei, I. Enculescu, “Intense UV luminescence nitrate bath electrodeposited zinc
oxide films”, trimis spre publicare la J. Appl. Electrochem.
2. E. Matei, L. Ion, S. Antohe, R. Neumann, I. Enculescu, „Multisegment CdTe nanowire homojunction photodiode“,
acceptat in Nanotechnology 21, 2010.
3. E. Matei, N. Preda, M. Enculescu, M. Sima, M. Sima, I. Enculescu, “Optical Properties of CdS Electrodeposited
Nanowires“, Optoelectronics and Advanced Materials-Rapid Communications, vol. 3, nr. 10, p. 1018 – 1022, October
2, 2009.
4. E. Matei, I. Enculescu, V. Vasilache, C. M. Teodorescu, “Cobalt doped ZnO prepared by electrochemistry: chemistry,
morphology, and magnetism”, trimis spre publicare la Physica Status Solidi B.
5. E. Matei, G. Scinteie, v. Kuncser, I. Enculescu, “Magnetic properties of NiCu alloy nanowires“, trimis spre publicare
la J. of Magnetism and Magnetic Materials.
6. D. Bazavan, R. Bazavan, I. Enculescu, E. Matei, L. Ion, S. Antohe, “Magnetic properties of NiCu thin films obtained by
electrodeposition”, Optoelectronics and Advanced Materials-Rapid Communications, vol. 3, nr. 5, p. 484-488, 2009.
7. E. Matei, I. Enculescu, M. Enculescu, R. Neumann, “Effect of additives on nickel nanowires electrochemical
deposition“, Journal of Optoelectronics and Advanced Materials, vol. 10, nr. 3,9 p. 508-511, 2008.
8. I. Enculescu, M. Sima, M. Enculescu, E. Matei, M. E. T. Molares, Th. Cornelius, "Nickel nanotubes prepared by
electroless deposition in ion track templates”, Optoelectronics and Advanced Materials-Rapid Communications, vol. 2,
nr. 3, p. 133-136, 2008.
9. I. Enculescu, E. Matei, M. Sima, M. Enculescu, C. Ghica, “Influence of polyvinylpyrolidone as an additive in
electrochemical preparation of ZnO nanowires and nanostructured thin films”, Surface and Interface Analysis, vol. 40,
nr. 3-4, p. 556-560, 2008.
10. M. Ghenescu, L. Ion, L. Enculescu, C. Tazloanu, V. A. Antohe, M. Sima, M. Enculescu, E. Matei, R. Neumann, O.
Ghenescu, V.Covlea, S. Antohe, “Electrical properties of electrodeposited CdS nanowires”, Physica E-Low-
Dimensional Systems & Nanostructures, vol. 40, nr. 7, p. 2485-2488, 2008.
11. M. Sima, I. Enculescu, M. N. Grecu, M. Secu, E. Matei, V. Vasile, “Luminescence and EPR study of ZnO: Mn : Cu
nanowire array”, Physica E-Low-Dimensional Systems & Nanostructures, vol. 40, nr. 7, p. 2494-2498, 2008.
12. C. Tazlaoanu, L. Ion, I. Enculescu, M. Sima, M. Enculescu, E. Matei, R. Neumann, R. Bazavan, D. Bazavan, S.
Antohe, “Transport properties of electrodeposited ZnO nanowires”, Physica E-Low-Dimensional Systems &
Nanostructures, vol. 40, nr. 7, p. 2504-2507, 2008.
13. D. Bazavan, R. Bazavan, I. Enculescu, E. Matei, L. Ion, S. Antohe, “Structural and morphological properties of NiCu
magnetic thin films”, Journal of Optoelectronics and Advanced Materials, vol. 10, nr. 11, p. 3054-3057, 2008.
14. C. Ghica, I. Enculescu, L. C. Nistor, E. Matei, G. Van Tendeloo, “Electrochemical growth and characterization of
nanostructured ZnO thin films”, Journal of Optoelectronics and Advanced Materials, vol. 10, nr. 12, p. 3237-3240,
2008.
15. I. Enculescu, E. Matei, M. Sima, R. Neumann, S. Granville, J. Ph. Ansermet, “Preparation and Properties of Cobalt
Doped ZnO Nanowires”, IEEE Transactions on Magnetics, vol. 44, nr. 11, p. 2678-2680, 2008.
16. E. Matei, M. Sima, I. Enculescu, M. Sima, M. Enculescu, R. Neumann, S. Granville, J. Ph. Ansermet, “Preparation
and Properties of Transition Metal Doped ZnO Nanowires”, ECS Transactions, vol. 16, nr. 12, p.41, 2008.