Sunteți pe pagina 1din 22

Complianta Pulmonara

Predoi Andreea Laura


Tudor Andreea Elena
Seria 7, grupa 56
Complianta Pulmonara
Forta de retractie a
plamanului poate fi
caracterizata prin complianta
pulmonara, definita prin
raportul dintre volumul de aer
continut in plaman si presiunea
intrapulmonara pe care acesta
o dezvolta prin forta de
retractie toraco-pulmonara, fie
cu presiunea intrapleurala.
Formula:
• Complianta poate fi exprimata astfel prin
raportul dintre volumul pulmonar ( in litri) si
presiunea intrapulmonara ( in cm H20):

• C = V( litri) / P ( cm H20)
Valori

• La un subiect normal, complianta variaza intre


0,130 – 0,200 l cm H20, ceea ce inseamna ca
0,130 – 0,200 ml aer introdus in plaman
dezvolta o presiune de un cm H20.
Diagrama compliantei pulmonare
• Reprezinta relatia grafica
dintre variatiile volumului
pulmonar si variatiile
presiunii transpulmonare.
• Aceasta relatie este diferita
in expir si inspir.
• Cele doua curbe sunt
denumite curba compliantei
inspiratorii si respectiv
curba compliantei
expiratorii, iar graficul se
numeste diagrama
compliantei pulmonare.
• Caracteristicile diagramei sunt determinate
de fortele elastice pulmonare. Acestea pot fi
separate in doua categorii:
• (1) fortele elastice ale tesutului pulmonar
propiu-zis
• (2) fortele elastice produse de tensiunea
superficiala a lichidului care acopera
interiorul alveolelor.
Fortele elastice
• Fortele elastice ale tesutului
pulmonar sunt determinate in
principal de reteaua fibrelor de
elastina si colagen inserate in
parenchimul pulmonar. Cand
plamanii sunt colabati, aceste
fibre se gasesc intr-o stare de
contractie si deformare elastica;
ulterior cand se produce
expansiunea plamanilor, fibrele
sunt intinse si nedeformate,
prin urmare se alungesc si
exercita o forta elastica mai
mare.
Fortele elasice produse de tensiunea
superficiala
• Fortele elastice produse de
tensiunea superficiala sunt mai
mult mai complexe.
• Figura analizeaza comparativ
diagrama compliantei cand
plamanii sunt plini cu ser
fiziologic si cand sunt plini cu aer.
• Cand sunt plini cu aer se creeaza
o interfata intre lichidul alveolar
si aerul din alveole.
• In cazul umplerii plamanilor cu
ser fiziologic, interfata aer-lichid
dispare; prin urmare efectul
tensiunii superficiale este nul – in
plamanul plin cu ser fiziologic
actioneaza doar fortele elastice
tisulare.
Complianta statica

= raportul dintre variatia volumului pulmonar si variatia presiunii


transpulmonare ▲V/▲Ptp
• Ipoteza: o persoana prezinta o plaga prin injunghiere la nivelul cavitatii
toracice, astfel incat aerul intra in torace => pneumotorax, P
intrapleurala devenind egala cu P atmosferica = 0 (atelectazie).
• Masuri: se incearca distensia plamanilor, prin jocul unor presiuni.
• P transmurala= P interiorul caii aeriene - P spatiul interstitial adiacent
• P transpulmonara reprezinta P transmurala de la nivelul peretelui
alveolar
P transpulmonara= P alveolara – P spatiul interstitial adiacent
• in conditii statice, glota este deschisa, dar aerul nu circula => P
alveolara=0 cm H20
P transpulmonara=0 – P interstitiala= - P interstitiala
•In aceste conditii, presiunea care destinde alveolele (adica P transpulmonara) este
egala cu negativul P interstitiale.
• Putem determina distensia plamanilor la CRF prin cresterea P alveolare si
descresterea P interstitiale, cu conditia ca P transpulmonara sa ramana 5 cm H20.
• Efectul asupra volumul pulmonar pe parcursul distensiei poate fi impartit in 4
etape:
a) Volum pulmonar stabil. La cea mai scazuta valoare a P interstitiale, incercarea
de a o face mai negativa nu are efect asupra VP. De exemplu, scaderea P
interstitiale de la 0 la -1 cm H20 (creste P transpulmonara de la 0 la +1 cm H2O), nu
determina nicio schimbare. De ce? Este foarte dificil (din cauza tensiunii
superficiale) sa deschizi o cale aeriana care e complet obstructionata.
b) Deschiderea cailor aeriene. Scaderea P interstitiale sub -8 cm H20 determina
cresterea VP, care la inceput este mica, reflectand deschiderea alveolelor
proximale. Scaderea continua a P interstitiale determina cresteri mari ale VP,
sugerand de data asta recrutarea altor alveole, pe langa cele destinse deja
c) Scaderea in continuare a P interstitiale determina distensia propagata a
alveolelor, determinand cresterea VP intr-un mod liniar.
d) Limitarea distensiei alveolare. Cu cat VP se apropie de VPT, scaderea P
interstitiale produce mici cresteri ale VP, reflectand scaderea compliantei
alveolare, a cutiei toracice si limitarea contractiei musculare.
• Complianta statica este o prorietate a alveolelor. Elastanta plamanilor,
care este un parametru al reculului elastic, este inversul compliantei.

E=1/C
• Plamanii cu o complianta crescuta au un recul elastic scazut si viceversa.
Complianta statica - determinare
• Volumul de aer continut in plaman si presiunea intrapulmonara
( presiunea din pasagiile aeriene si alveole) este practic usor de
determinat cu ajutorul unei piese bucale prin care cei doi parametrii se
pot masura separat.
• Se opreste de exemplu, inspiratia la un anumit volul si cu glota deschisa se
inregistreaza presiunea ( in cm H20). La fel se procedeaza si in decursul
expiratiei.
• Pana la limita unei expiratii linistite valorile presiunii sunt pozitive. Sub
nivelul acesteia dupa o expiratie fortata presiunea devine negativa.
• Astfel este masurata complianta statica, deoarece cei doi parametrii,
volumul si presiunea intrapulmonara, sunt apreciate prin oprirea
respiratiei.
Complianta dinamica
• Schimbarile VP pe parcursulu ciclului respirator pot fi reprezentate cu ajutorul unui
parametru numit complianta dinamica
• = variaţia volumului pulmonar in timpul ventilatiei normale/variatia presiunii
intrapleurale
C dinamica= VP/ - P interstitiala
• In conditii statice (frecventa=0), -P interstitiala= P transpulmonara si complianta
dinamica = complianta statica
Daca frecventa creste, C dinamica scade sub valoarea C statice. Gradul de
divergenta creste odata cu rezistenta.
La plamanii normali, C dinamica scade cu doar 5% cand frecventa creste de
la 0 la 48/min. In aceeasi situatie, la cei cu o rezistenta crescuta, C dinamica scade cu
50% (tipic pentru astmatici).
O diagrama a C dinamice vs frecventa ar arata ca cea dinamica e initial mai
mare decat C statica la frecvente respiratorii scazute, dar scade sub valoarea C
statice pe masura cresterii frecventei. In concluzie, cu cat frecventa respiratorie e
mai mare, cu atat mai putin timp disponibil pentru inspir si expir si cu atat VP e mai
mic.
Cu cat frecventa creste, alveolele care au nevoie de mai mult timp sa se
destinda vor avea mai putin timp sa se adapteze la schimbarile de volum. Drept
urmare, aceste alveole “lenese” vor contribui din ce in ce mai putin la ventilatie, in
comparatie cu cele mai rapide. La frecvente suficient de mari, exista posibiiltatea ca
Complianta dinamica –
determinare

• Complianta toraco-pulmonara, poate fi apreciata si prin


inregistrarea variatiilor de volum si presiune intrapleurala.
Presiunea intrapleurala se deduce din cea intraesofagiana,
ce o reproduce cu fidelitate si poate fi inregistrata cu
ajutorul unui balonas umflat sub o anumita presiune.
• Prin aceasta metoda se poate masura o complianta
dinamica, deoarece modificarile de volum si de presiune pot
fi inregistrate continuu.
Histerezis
• Prin histerezis-ul (în limba greaca histerezis înseamna
întârziere) compliantei pulmonare se întelege aceasta
lipsa de simetrie (nu în sens grafic; ci în sensul ca:
unei valori pe abscisa îi corespunde o valoare a DV în
expir si alta pentru inspir).
• Pentru determinarea în dinamica, întotdeauna
complianta pulmonara de expir este mai mare decât
complianta pulmonara de inspir. In determinarea
statica, daca avem o complianta mai mare decât cea
normala plamânul este hipercompliant; în cazul
invers, plamânul este hipocompliant (rigid).
Histerezis
• = Incapacitatea sistemului elastic toraco-pulmonar de a urma cai identice
la aplicarea unei forte si revenirea dupa incetarea actiunii fortei
deformante
• Dependent de volumul de aer vehiculat si de starea de distensie a
plamanului anterioara masuratorilor
• Mica in momentul initial al inspirului (aproape de CFR) si creste odata cu V
aerului inspirat
• In pozitie expiratorie maxima (contine numai aer rezidual) valorile H sunt
mari
• Valorile H sunt mai reduse daca plamanul este ventilat deja cu un volum
de aer
• Valorile H se insotesc de o reducere a valorilor compliantei pulmonare
• Este suficient un singur inspir pana la CPT pentru ca H sa scada si
complianta sa creasca cu 20%, iar dupa mai multe inspiruri cu 50%
Histerezis
• La baza acestui fenomen stau :
a) vascozitatea si elasticitatea testului pulmonar: variatiile ciclice rapide de
intindere si revenire fac ca, la incetarea intinderii, deformarea sa nu
dispara imediat. Tesutul pulmonar nu revine imediat la pozitia de
echilibru, prezentand cateva momente o deformare reziduala.
b) prezenta surfactantului. Valoare TS a surfactantului creste treptat in
functie de viteza de intindere si in cazul variatiilor ciclice si rapide ale
suprafetei alveolare.
c) variabilitatea nr de bronhiole si unitati respiratorii deschise in inspir si
expir la aceeasi presiune; astfel, la sfarsitul expirului, P intrapulmonare are
valori scazute si un nr mare de bronhiole si alveole sunt colabate. La
cresterea P transpulmonare, in timpul inspirului care urmeaza, ele se
redeschid.
Patologie
• Hipercomplianta - recul elastic slab – dificultati
în expir; valoarea VR (volumului rezidual) creste
la 4-5 l; apare aspectul toracelui în butoi
caracteristic bolnavilor de emfizem pulmonar. în
repaus functia respiratorie este buna, dar
capacitatea vitala si VR sunt mici astfel ca la
efort apare eritematoza.
• Hipocomplianta - este asociata fibrozelor
pulmonare, cu efort crescut în inspir.
Exista 2 categorii majore de boli pumonare care pot reduce considerabil
ventilatia totala: boli pulmonare restrictive si boli pulmonare obstructive.
Boala pulmonara
restrictiva

• Orice boala care reduce CRF, CV sau CTP, facand astfel


dificila umplerea plamanilor cu aer
• Nu afecteaza rezistenta cailor aeriene, ci parenchimul
pulmonar sau structurile extrapulmonare
• Bolile restrictive ale parenchimului pulmonar scad C
statica a plamanului
• Pentru a depasi reculul elastic scazut, pacientul depune
un efort sa inspire. Acesta compenseaza prin respiratii
rapide si superficiale.

Edemul pulmonar este acumularea de lichid in spatiul interstitial dintre alveole si peretele
capilar si eventual spatiul alveolar. Inflamatia interstitiala cauzata de infectii, droguri,
expunere la diferite substante nocive poate duce la depunerea tesutului fibros
(pneumopatii interstitiale difuze fibrozante).
Boala pulmonara obstructiva

• Poate fi acuta prin inhalarea unui corp strain, acumulare de


mucus in lumen sau de constrictia acestuia determinata de
contractia muschilor netezi (astm)
• BPO cronica se defineste prin cresterea rezistentei din caile
respiratorii , cauzata de bronsita cronica, emfizem
(distrugerea peretilor alveolari, ducand la un numar mic de
alveole mari, creste complianta statica)
• Factori de risc: - fumat
- absenta alfa 1 antitripsina