Proiectare Web – Lucrarea de laborator Nr.

INTRODUCERE ÎN LIMBAJUL JAVA

Java nu este numai un limbaj de programare, Java este o tehnologie care ofera suport dezvoltarii
aplicatiilor distribuite, independente de platforma. Java ca limbaj si mediu de programare a fost lansat si este
în continuare sustinut de firma Sun Microsystems. Cea mai mare parte a sintaxei de programare Java este
mostenita de la C++, dar unele din conceptele de programare obiectuala prezente în Java îsi au radacinile în
limbajele SmallTalk si Lisp.
Limbajul Java are câteva caracteristici care îl fac un limbaj de succes pe piata actuala de software.
Astfel, limbajul Java poate fi caracterizat ca un limbaj simplu, familiar, robust, orientat pe obiecte,
independent de platforma, adaptat pentru aplicatii distribuite si care asigura un nivel ridicat de securitate.
Spre deosebire de C++, limbajul Java este în intregime orientat pe obiecte. În orice aplicatie trebuie
sa existe cel putin o clasa si nu se pot defini variabile sau functii care sa apartina unei clase. În plus, Java
mareste gradul de siguranta al codului prin existenta a doua nivele de verificare: unul la compilare si unul la
rulare. Accesul la tablourile Java este verificat la rulare eliminand astfel posibilitatea accesului accidental în
afara domeniului tabloului. Conversiile între tipurile de date sunt restrictionate, evitându-se astfel scrierea
nepermisa a unor zone de memorie.
Programele executabile Java, numite si bytecodes sunt rezultatul compilarii unui program sursa.
Pentru a putea fi executate pe o anumita platforma (Windows, Unix) acestea au nevoie de un emulator Java
Virtual Machine (JVM) specific respectivei platforme. Ca urmare a utilizarii emulatorului, un program Java
poate rula pe orice platforma în care se poate executa o masina virtuala Java.
O categorie speciala de programe Java o reprezinta categoria applet-urilor care sunt programe Java
ce se executa în cadrul unui browser Internet (Netscape Navigator, Internet Explorer).
La baza dezvoltarii unui program Java sta mediul de dezvoltare pus la dispozitie de firma Sun.
Acesta este Java Developers Kit (JDK). Exista medii integrate puternice de dezvoltare, depanare si testare a
unei aplicatii Java, dar în cadrul laboratorului se vor folosi uneltele standard de programare utilizand mediul
JDK 1.3 pus la dispozitie de firma Sun. Mediul jdk este disponibil pe Internet la adresa http://java.sun.com,
freeware, în diverse versiuni si variante în functie de platforma de lucru (Windows, Solaris, etc.). Mediul
JDK contine pe de o parte o serie de biblioteci de clase Java necesare scrierii unui program si pe de alta parte
un set de utilitare necesare compilarii, testarii, executiei si documentarii unei aplicatii Java. O clasa, un fisier
bytecode cu extensia .class , reprezinta unitatea fundamentala a unui program executabil Java. O
biblioteca de clase cuprinde o serie de clase ce au functionalitati . O astfel de biblioteca este cunoscuta în
Java sub numele de package. JDK include cateva package-uri fundamentale care contin clase fara de care nu
se pot dezvolta aplicatii Java. De exemplu, package-ul java.lang contine clasele fundamentale fara de
care un program Java nu poate exista. Acest package este inclus automat de compilator fara a fi nevoie de
precizari suplimentare. Utilizarea unei clase din oricare alt package decat java.lang intr-un program Java
se specifica prin directiva import nume_package.* sau import nume_package.nume_clasa .
Dintre programele de dezvoltare puse la dispozitia programatorului amintim:
javac – este compilatorul Java care transforma sursele text scrise în limbaj de programare Java în
cod executabil pe masina virtuala. Fisierul sursa, cu extensia .java se transmite ca si parametru în
programul javac. Vor rezulta o serie de fisiere cu extensia .class, în functie de numarul de clase definite
în fisierul sursa.
java – este interpretorul Java care executa programele Java (fisierele .class). Este util doar
pentru executia aplicatiilor Java stand-alone nu si a applet-urilor. Are ca parametru numele fisierului (fara
extensia .class) rezultat în urma compilarii.

2.1 DEZVOLTAREA SI EXECUTIA UNEI APLICATII INDEPENDENTE JAVA

Etapele în crearea si lansarea în executie a unei aplicatii Java sunt : scrierea codului, compilarea,
interpretarea si lansarea în executie. Editarea unui program Java se poate face utilizand orice editor simplu de
text, care salveaza datele în format text. Un exemplu ar fi folosirea utilitarului Notepad. In acest caz insa,
dupa editarea programului si salvarea lui intr-un fisier cu extensia .java ar urma compilarea si lansarea în
executie prin apelarea explicita a utilitarelor prezentate mai sus. Se va folosi în laborator utilitarul TextPad,
datorita facilitatilor pe care le ofera: editarea fisierelor sursa Java, C, C++, HTML cu optiuni de highlight a

7
cuvintelor cheie ale limbajului. Dispune de asemenea de un meniu configurabil ce permite adaugarea si
selectarea optiunilor de compilare si rulare a fisierelor sursa si, deasemenea, afisarea erorilor rezultate la
compilare, în fereastra Command Results si evidentierea codului generator de eroare. Comenzile JDK,
Compile Java, Run Java Application si Run Java Applet sunt adaugate automat în meniul Tools daca JDK
este instalat inaintea utilitarului TextPad.
Un exemplu de fisier sursa Java este fisierul Hello.java care contine urmatoarele linii de cod:
/*
* Programul afiseaza textul “Hello” si se incheie
*/
public class Hello{
public static void main (String args[]){
System.out.println(“Hello”);
}
}
Una din conditiile ca fisierul sursa Java sa poata fi utilizat mai departe (compilat) este sa aiba
extensia .java. In programul de mai sus e cuprins un comentariu “/* */” care se poate extinde pe mai
multe linii si pe care compilatorul nu ]l ia în considerare. Ca si în C++, un alt tip de comentariu este “//”,
comentariu de linie. Fisierul trebuie sa contina o declaratie de clasa. Pe scurt, o clasa este un tip de date
generic, care pe langa date (numite si membrii) reprezentand starea, contine si functii (metode) ce reprezinta
functionalitatea. Materializarea (instanta ) unei clase se numeste obiect. Având public class în declaratia
clasei este obligatoriu ca fisierul sa aiba numele clasei. In cazul dezvoltarii aplicatiilor (nu si a applet-urilor)
clasa trebuie sa contina metoda main() de forma :
public static void main (String args[]){. . .}
Aceasta metoda trebuie sa existe în orice aplicatie Java, fiind prima metoda apelata cand se lanseaza
în executie un program (un bytecode) Java. Termenul public este un cuvant cheie al limbajului Java si în
acest context indica faptul ca metoda main() este o metoda publica, adica poate fi apelata din exteriorul
clasei. Datorita cuvântului cheie static, metoda main() este o metoda legata de clasa Hello si nu de un
obiect, de o instanta a ei. args[] este un tablou de siruri de caractere (String) si reprezinta parametrii din
linia de comanda ai programului apelat. In interiorul metodei main se scrie ceea ce se doreste ca programul
sa faca, în acest caz, afisarea sirului Hello. System este o clasa care contine un membru static out caruia i
se poate apela o metoda println() care are ca parametru sirul de tiparit.
Daca operatia de compilare se face cu success (nu apare nici un mesaj de eroare), se obtine un nou
fisier Hello.class, fisier care contine programul executabil Java.

2.2 STRUCTURA LEXICALA A UNUI PROGRAM JAVA

Structura si gramatica unui program Java se aseamana foarte mult cu cea a unui program C++.
Limbajul Java contine urmatoarele unitati lexicale:
• Comentarii – ofera posibilitatea documentarii programului în vederea unei întelegeri mai usoare
a programului sursa.
• Cuvinte cheie – sunt cuvinte care au un sens special în limbaj si insotesc variabilele, metodele,
membrii, clasele etc. Java dispune de urmatoarele cuvinte cheie (keywords):
abstract default if private throw
boolean do implements protected throws
break double import public transient
byte else instanceof return try
case extends int short void
catch final interface static volatile
char finally long super while
class float native switch
const for new synchronized
continue package this

• Identificatorii – sunt siruri de caractere si reprezinta numele dat unei variabile, clase sau unei
functii. Conditii: sirul începe cu o litera; sirul este diferit de orice cuvânt cheie; sirul este diferit
de null, false, true. Desi nu exista o regula obligatorii pentru scrierea identificatorilor, exista

8
 anumite conventii utilizate: identificatorii numelor de clase încep cu majuscula, fiecare cuvânt
distinct din identificator începe cu majuscula; identificatorii de variabila încep cu litera mica,
fiecare cuvânt care urmeaza începe cu majuscula; identificatorii unei functii respecta regula de la
variabile.
• Literalii – reprezinta valori constante de diferite tipuri de date primitive (întreg, caracter etc).
• Separatorii – sunt utilizati pentru a separa unitatile lexicale unele de altele. Acestia sunt: ( )
{ } [ ] ; , .
• Operatori- sunt necesari pentru a realiza operatiile care se aplica asupra unor date din program.

2.3 TIPURI DE DATE, OPERATORI SI INSTRUCTIUNI

Tipurile de date din Java se clasifica în doua categorii:
• Tipuri de date primitive – reprezinta acele date care sunt incluse implicit în limbajul Java. Sunt
tipuri numerice intregi (byte, short, int, long, char), tipuri numerice reale (float,
double) si tipul boolean (boolean).

• Tipuri de date referinta – sunt clasele, tablourile si interfetele . Ca si în limbajul C++, clasele
reprezinta tipuri generice de date caracterizate printr-o stare definite de atributele clasei si printr-
o functionalitate definite de metodele clasei; tablourile sunt colectii de date de acelasi tip, iar
interfetele sunt un fel de clase abstacte si vor fi studiate în lucrarea urmatoare.
Variabilele de tip primitiv se pot crea numai prin declaratie (care este în acelasi timp si o definitie).
Variabilele de tip referinta se pot crea cu operatorul new , care (spre deosebire de C++) returneaza o referinta.
O referinta Java este un identificator al unui obiect si este, de fapt un pointer ascuns, asemanator cu o
referinta C++, de care se deosebeste în primul rând din punct de vedere sintactic (nu se mai foloseste
operatorul & la definitia unei referinte).
Deoarece nu se pot defini referinte pentru tipurile primitive, în pachetul java.lang sunt definite
mai multe clase care “încconjora” tipurile primitive, adic a au ca data membru o variabila de tipul primitiv
respectiv. Aceste clase sunt Byte, Short, Integer, Character, Float, Double etc. Majoritatea acestor
clase (cu exceptia claselor Integer si Character) au aceeasi denumire ca si tipul de date primitive
corespunzator, cu primul caracter modificat în majuscula.
Câteva exemple de creare de variabile de tip primitiv si de tip referinta sunt date în programul
urmator (Tipuri.java)

//
// Tipuri.java
//
class Numar{
int n;
Numar(int x){n=x;}
}
public class Tipuri{
public static void main(String[] args) {
int x = 10;
Integer i1 = new Integer(100);
Byte b1 = new Byte((byte)20);
Character c1 = new Character('A');
Numar n1 = new Numar(7);
System.out.println("int: " + x);
System.out.println("Integer: " + i1);
System.out.println("Byte: " + b1);
System.out.println("Character: " + c1);
System.out.println("Numar: " + n1.n);
}
}

În acest program se creaza o variabila de tip primitiv (întreg - int) prin definitie (declaratie) si mai
multe obiecte de tipul claselor Integer , Byte , Character , Numar , folosind operatorul new. Fiecare
variabila creata se afiseaza la consola folosind functia System.out.println(). Clasa Numar este o clasa

9
noua creata în program, asa cum se vede în listing. La executia acestui program se obtin urmatoarele linii
afisate la consola :

Clasa Object. În Java este este implementat un mecanism de mostenire simpla, prin care o clasa
poate extinde (deriva) o singura clasa de baza, iar ierarhia de clase care se creeaza are o radacina unica, clasa
Object din pachetul java.lang. Daca în program se defineste o clasa care nu este derivata din nici o alta
clasa, atunci, în mod implicit, ea extinde clasa Object, ceea ce înseamna ca, de exemplu definitia class
X{. . .} este echivalenta cu definitia class X extends Object{. . .}.
Clasa Object defineste metode de baza pentru manevrarea obiectelor, metode care trebuie sa fie
redefinite în clasele derivate. Cele mai importante dintre a cestea sunt:
public class Object{
public String toString();
public boolean equals(Object obj);
protected Object clone() throws CloneNotSupportedException;
……………………………………………………………………………………… ……..
}
Metoda toString() returneaza un String caracteristic clasei. Metoda trebuie sa fie redefinita în
fiecare clasa derivata din clasa Object. Prin redefinire, metoda equals()poate fi utilizata pentru a compara
doua obiecte (pentru a vedea daca sunt identice din punctul de vedere al atributelor lor). Prin metoda
clone() se creaza (prin copiere) un obiect de aceeasi clasa cu obiectul din care se apeleaza metoda. Pentru
a putea aplica aceasta metoda trebuie ca acea clasa sa implementeze interfata Cloneable si, în plus, sa
redefineasa metoda clone(). În cazul în care se încearca o copiere a unui obiect, dar clasa obiectului
respectiv nu implementeaza Cloneable, se va arunca o exceptie de tipul CloneNotSupported-
Exception.
Operatorii Java se sunt în cea mai mare parte aceeasi cu cei din C++, cu câteva deosebiri.
Operatorii delete , & (addressof), * (dereferentiere) si :: (rezolutie) au disparut.
A aparut un operator nou (instanceof). Acesta este utilizat pentru a testa daca un obiect este o
instanta a unei anumite clase. Forma generala a acestui operator este:
nume_obiect instanceof nume_clasa
Operatorul instanceof returneaza true daca obiectul (cu referinta nume_obiect) este o instanta
clasei nume_clasa sau a unei superclase a acesteia; în caz contrar, returneaza false. Exemplu:

class X {...}
class Y extends X{...}
class Z {...}
X objX = new X();
Y objY = new Y();
Z objZ = new Z();
System.out.println(objX instanceof X); // afiseaza: true
System.out.println(objX instanceof Object); // afiseaza: true
System.out.println(objX instanceof Z); // afiseaza: false

Operatorul de asignare (=) se comporta la fel ca în C++ pentru tipurile primitive (se copiaza valoarea
variabilei). Pentru tipurile referinta, însa, se copiaza referintele, nu obiectele referite, iar pentru copierea

10
obiectelor trebuie sa se foloseasca functia clone(). Functia clone() care este definita în clasa Object si
trebuie sa fie redefinita în orice clasa pentru care este necesara copierea obiectelor.
Operatorul de comparatie de egalitate (==) se comporta la fel ca în C++ pentru tipurile primitive (se
compara valorile variabilelor). Pentru tipurile referinta, operatorul == compara referintele, nu obiectele
referite, iar pentru comparatia chiar a obiectelor, trebuie sa se foloseasca functia equals(). Functia
equals() este definita în clasa de baza Object si trebuie sa fie redefinita pentru oricare clasa pentru care
este necesara comparatia obiectelor.
Operatorul + supraîncarcat pentru clasa String. În Java nu este admisa supraîncarcarea
operatorilor, cu exceptia operatorului de adunare pentru clasa String. Clasa String (din pachetul
java.lang) contine un sir de caractere si numeroase metode pentru operatii asupra acestora. Operatorul de
adunare supraîncarcat pentru clasa String admite trei forme de apel:
sir + var, var + sir si sir1 + sir2 .
În urma acestei operatii se obtine un obiect sir de caractere (String) care contine un sir de caractere
format prin conatenarea celor doua subsiruri corespunzatoare celor doi operanzi. Se considera ca operandul
denumit sir (sau sir1, sir2) este o constanta (literal) sir de caractere (de exemplu, “abcde”) sau o
referinta la un obiect String. În cazul în care variabila var este o referinta la un obiect, se utilizeaza metoda
toString() a clasei obiectului (daca este redefinita în acea clasa) sau metoda toString() mostenita de la
clasa Object pentru a obtine subsirul care intervine în operatie. Exemple:
String sir1 = ”ABC”, sir2;
int a = 2;
float b=14.32f;
boolean c = true;
Object obj = new Object();
sir2 = sir1 + a;
System.out.println(sir2); // afisare: ABC2
sir2 = ”XYZ” + b;
System.out.println(sir2); // afisare: XYZ14.32
sir2 = c + sir1;
System.out.println(sir2); // afisare: trueABC
sir2 = sir1 + obj;
System.out.println(sir2); // afisare: ABCObject@12123
Metoda toString() mostenita din clasa Object returneaza numele clasei si o valoare de
identificare unica a obiectului (hash code), valoare alocata de masina virtuala în mod unic unui obiect. De
obicei functia toString() se redefineste pentru fiecare clasa.
Instructiunile Java sunt foarte asemanatoare cu instructiunile C/C++ si sunt urmatoarele: if –
else, switch , for, while, do , break , continue , return. Exista doua mari diferente fata de limbajul
C/C++. O deosebire priveste instructunile ce implica expresii conditionale din instructiunile if – else,
for, while, do. Daca în C aceste expresii puteau fi de tip int , în Java ele trebuie sa fie strict de tipul
boolean (în Java nu este posibila conversia din int în boolean). O alta deosebire este legata de
instructiunea goto care lipseste în Java fiind substituita de instructiunile break si continue care pot primi
o eticheta de salt.

2.4 TABLOURI
Un tablou (array) este o lista de elemente de acelasi tip plasate într-o zona continua de memorie,
care pot fi adresate utilizând un nume, un identificator comun. Tipul elementelor din tablou trebuie sa fie de
acelasi tip si poate fi oricare tip primitiv sau tip referinta.
Un tablou Java este un tip referinta, deci identificatorul (numele) unui tablou reprezinta o referinta (o
adresa) la locatia unde se gaseste întregul tablou de elemente. Un tablou Java este un obiect care contine, în
afara de elementele tabloului o variabila membra publica length din care se poate citi (nu si scrie)
dimensiunea tabloului.
Tablourile pot fi definite pentru tipuri primitive sau pot contine referinte la obiecte (clase).
Tablourile de date primitive contin chiar acele date memorate în elementele tabloului, iar tablourile de
obiecte (tip referinta) contin referinse memorate în elementele tabloului. Dimensiunile unui tablou sunt fixe
(nu se mai pot modifica dupa creare).

11
 Prin declararea unui tablou se creaza o variabila referinta având valoarea null (care nu refera
nimic). Nu se aloca spatiu pentru elementele tabloului. Forma generala de declarare a unui tablou
unidimensional este:
tip nume_tablou[]; //sau
tip[] nume_tablou;
Exemple:
int[] tabInt;
String tabString[];
Object[] tabObjects;
Dupa declararea unui tablou urmeaza instantierea lui, adica alocarea zonei de memorie necesara
stocarii elementelor lui. Instantierea unui tablou se poate face în doua moduri. Cel mai utilizat mod este prin
utilizarea lui new astfel:
nume_tablou = new tip[nr_el];
În acest mod s-a alocat o zona de memorie necesara stocarii unui numar de nr_el, zona care poate fi
adresata prin referinta nume_tablou. Tot acum se aloca variabila length care va contine lungimea
tabloului (numarul de elemente ale tabloului). Elementele tabloului contin datele de tip primitiv sau referinte
la obiecte si sunt initializate la valori implicite. Elementelor de tip numeric li se va atribuie valoarea 0, celor
de tip boolean valoarea false, celor de tip char valoarea spatiu liber (blanc), iar celor de tip referinta
valoarea null.
Un alt mod de instantiere a unui tablou si care este valabil doar în momentul declaratiei lui este
urmatorul:
tip nume[] = {el1, el2, ....elN};
Prin aceasta constructie se aloca spatiu elementelor tabloului (la fel ca si în cazul utilizarii
operatorului new) si se atribuie elementelor valorile specificate în lista de initializare (altele decât cele
implicite) elementelor din tablou. Dimeniunea tabloului rezulta din numarul de elemente din lista de
initializare. Elementele unui tablou se pot accesa folosind operatorul de indexare ([]). Exemple:
int[] tabInt = new int[10];
int x = tabInt[2];
long tabLong[] = new long[4];
char tabChar[]={‘t’,‘a’,‘b’,‘l’,‘e’};
Indexul care se foloseste în operatia de indexare trebuie sa aiba o valoare întreaga pozitiva, cuprinsa
între 0 si length-1. Daca valoarea indexului nu este pozitiva sau depaseste dimensiunea tabloului, în cursul
executiei se va “arunca” o exceptie java.lang.ArrayIndexOutOfBoundsException.
Un tablou de referinte la obiecte se creeaza la fel ca si un tablou de date de tip primitiv. La crearea
unui astfel tablou cu operatorul new, elementele tabloului (care sunt referinte) sunt initializate cu valoarea
null. La crearea folosind o expresie de initializare, se initializeaza fiecare element al tabloului cu referinta
obiectului respectiv. De exemplu:
Integer []t1 = new Integer[5];
Integer []t2 = {new Integer(0), new Integer(1), new Integer(2)};
Un tablou multidimensional este implementat ca un tablou de tablouri. Pentru a initializa un tablou
multidimensional se poate folosi operatorul new sau o lista de initializare la fel ca si în cazul tabloului
unidimensional.
Exemple:
int [][]tab1;
tab1 = new int[2][3];
int [][]tab2 = {{2,3,4}, {3,4,5}}; // se declara si se instantiaza
// un tablou bidimensional
int [] tab3[]; //declaratie echivalenta cu int[][] tab3;
Clasa Arrays. În pachetul java.util exitsa clasa Arrays care contine mai multe metode statice
care pot fi apelate pentru operatii asupra elementelor din tablouri. Câteva dintre aceste metode sunt:

12
 • fill(tip[], val), pentru umplerea unui tablou de date de tipul tip cu valoarea val (de
acelasi tip dat). Exista mai multe vesiuni supraîncarcate, pentru tipuri primitive si pentru
referinte (la clasa de baza Object): fill(int[] a, int v) , fill(Object[] a, Object
v).

• equals(tip[] a, tip[] v), returneaza true daca cele doua tablouri (de date de acelasi
tip) au toate elementele egale.
• sort(tip[] a) , sorteaza elementele vectorului a (care contine elemente de tipul tip).

În exemplul urmator (Tablouri.java) se creeaza câteva tablouri de diferite tipuri (boolean, int
etc.) care se initializeaza folosind metoda fill() a clasei Arrays si se listeaza. Pentru listarea elementelor
s-au scris câteva metode de conversie supraîncarcate pentru tablouri de elemente de diferite tipuri (metodele
toString()).

//
// Tablouri.java
//
import java.util.*;
class Numar{
int n;
public Numar(int k){ n = k; }
public String toString(){ return "n = " + n;}
}
public class FillingArrays {
public static String toString(boolean[] a) {
StringBuffer result = new StringBuffer("[");
for(int i = 0; i < a.length; i++) {
result.append(a[i]);
if(i < a.length - 1)
result.append(", ");
}
result.append("]");
return result.toString();
}
public static String toString(char[] a) {
StringBuffer result = new StringBuffer("[");
for(int i = 0; i < a.length; i++) {
result.append(a[i]);
if(i < a.length - 1)
result.append(", ");
}
result.append("]");
return result.toString();
}
public static String toString(int[] a) {
StringBuffer result = new StringBuffer("[");
for(int i = 0; i < a.length; i++) {
result.append(a[i]);
if(i < a.length - 1)
result.append(", ");
}
result.append("]");
return result.toString();
}
public static String toString(Numar[] a){
StringBuffer result = new StringBuffer("[");
for(int i = 0; i < a.length; i++) {
result.append(a[i]);
if(i < a.length - 1)
result.append(", ");
}
result.append("]");

13
 return result.toString();
}
public static void main(String[] args) {
int size = 6;
boolean[] a1 = new boolean[size];
char[] a2 = new char[size];
int[] a3 = new int[size];
Numar[] a4 = new Numar[size];
Numar n1 = new Numar(7);
Arrays.fill(a1, true);
Arrays.fill(a2, 'A');
Arrays.fill(a3, 10);
Arrays.fill(a4, n1);
System.out.println(toString(a1));
System.out.println(toString(a2));
System.out.println(toString(a3));
System.out.println(toString(a4));
}
}

La executia acestui program se obtine urmatorul rezultat:

EXERCITII

2.1 Introduceti, compilati si executati programul Tipuri.java. Testati diferite situatii si urmariti
erorile de compilare pe care le obtineti daca adaugati în program linii suplimentare, ca de exemplu:
int y = new int();
Numar & n2 = new Numar();

2.2 Creati un tablou bidimensional de dimensiune 5x5 de numere de tip întreg în care numerele din
prima coloana sunt multipli consecutivi ai lui 10 iar elementele consecutive din linii sunt crescatoare cu o
unitate. Afisati elementele tabloului. Afisati elementul (2,3).

2.3 Se da urmatorul tablou de cuvinte (siruri de caractere): “Martie”,”Aprilie”, ”Luna”, ”An”. Sa se

afiseze câte un mesaj care sa specifice cu ce litera începe fiecare cuvânt dat, folosind instructiunea switch
(aceeasi ca în C++).

2.4 Introduceti, compilati si executati programul Tablouri.java. Comentati liniile de încarcare a

tablourilor cu o valoare data (Arrays.fill(a1, true)...) si observati cum se face initializarea
implicita a elementelor tablourilor. Modificati programul astfel încât fiecare element al tabloului a4 sa refere
un obiect (de clasa Numar) a carui variabila membra (n) are valoarea egala cu indexul elementului.

14