DISCIPLINA:
PERSPECTIVE IN AMBALAREA PRODUSELOR ALIMENTARE
TEMA:
MASTERANT:
Ing. Alexandra Noje
Ing. Axenia Hoje
2009
Integrarea MAP cu noile tehnici de germicid / bactericid
15.1 Introducere
Modificarea Atmosferei de Impachetare (MAP) e o descriere precisa a tehnicii perioadei
de valabilitate (Bennett 1995). In UK, MAP implica in principal folosirea celor 3 gaze: dioxid de
carbon, nitrogen si oxigen, desi alte gaze sunt folosite în alta parte. Produsele sunt ambalate în
diverse combinaţii ale acestor trei gaze, în funcţie de proprietati fizice şi chimice ale produselor
alimentare.
De-a lungul timpului inevitabil se produce alterarea dar rata la care aceste fenomene au
loc poate fi rezolvata prin combinarea bactericidelor/germicidelor in tehnica MAP. Atat UV cat
si ozonul sunt instare sa omoare microorganismele prin urmare din combinarea celor doua cu
MAP rezulta un produs mai sigur si cu un termen de valabilitate mai mare. Sistemele germicale
compacte pot fi incorporate inauntrul procesului de impachetare MAP, rezultand un termen de
valabilitate cu o durabilitate crescuta.
Supravietuirea (S) a microorganismelor cand sunt expuse fie la UV sau ozon este
reprezentata de catre doua rate de declin (Wekhof 2000) dupa cum urmeaza:
S = C exp ( - kD ) pentru D < D0
S = C exp ( - mD ) pentru D < D0
Aceasta relatie este aratata in figura 15.1. Doza D este produsul dintre intensitatea UV
sau ozon si durata (t) de expunere. Este o rata initiala rapida de distrugere (k) la un nivel (1 – C )
si aceasta este urmata de o rata mult mai mica de distrugere (m). Valoarea lui C este de ordinul
10-3. Figura 15.2 o comparatie a dozei ( D0) necesara pentru UV, ozon si cerintele clorine pentru
atingerea a 99,9% nivel de distrigere cand comparam cu doza pentru E. coli in apa. Ei arata
raspunsuri comparative la o gama de microorganisme.
Cea mai plauzibila explicatie pentru urma curbei de supravietuire este efectul grupat
sugerat de numerosi cercetatori – tendinta microparticulelor de a se strange in grupuri natural.
Gruparea celulelor bacteriene protejeaza un mic procent din bacterie si o induce pe aceasta sa se
comporte ca si cum ar avea o rezistenta mult mai mare atat la UV cat si la ozon.
Radiatia ultravioleta (UV) este o forma de energie care poate fi absorbita si poate aduce
schimbari structurale si de sistem (Koler 1965). Expunerea sistemelor de microorganisme la
radiatiile UV, inauntrul lungimii de unda domeniu definit de Fig. 15.3, pot disocia AND-urile,
care sunt vitale functiilor de reproducere si metabolizare si astfel inactiveaza microorganismele.
Cea mai comuna sursa pentru producerea lumini inauntrul unei regiuni germicide este lampa cu
vapori de mercur cu presiune joasa. La temperatura camerei aproximativ 73% din capacitatea de
radiatii produce 254nm radiatii UV, 19% produce 185 nm radiatii UV si 8% este capacitatea
unor lungimi de unda 313, 365, 405, 436 si 546nm.
Aceasta este aratata in figura 15.4. Functioneaza pe acelas principiu ca si lampa
fluorescenta dar fara invelisul de fosfor. Cu o tensiune aplicata deasupra lampa va genera un
camp electic E inauntrul ei care ionizeaza vaporii de mercur pentru a produce emisii de lumina
UV. Miezul este facut din cuart de tipul 219, care exclude luminarea sub 220nm. Cand
functioneaza la o temperatura de 400C aceasta lampa emite 92% din radiatii la o lungime de unda
de 254nm. Caracteristicile acestor tipuri de lampi sunt date in Tabelul 15.3. Acestea opereaza
folosind a.c. (50 Hz) sursa de energie si produce o putere de 25W pe metru de lungime a lampi.
Microundele sunt unde electromagnetice de frecventa inalta generate de magnetroane,
care pot fi depozitate intr-o cavitate de rezonanta facuta din metal sau material dielectric (Wilson
1992). Principiul este ilustrat in Fig. 15.5, in care microundele sunt introduse in lampa printr-un
cuplaj rezonator cu cavitate metalica. Campul electric (E) ionizeaza vaporii de mercur in lampa
pentru a produce emisii UV. Frecventa microundelor este 2,46GHz si este aceeasi cu cea folosita
la cuptoarele cu microunde. Acestea permit folosirea magnetroanelor cu un cost mic (Kraszewski
1967). Lampile difera semnificativ fata de lampile conventionale Uv deoarece nu au timpi de
incalzite, nu se deterioreaza cu timpul, au forma adaptabila si pot fi folosite in modul cu
impulsuri. Exista deasemenea si posibilitatea de a produce ozon si UV cu aceeasi lampa pentru
producerea unui efect sinergic.
Doua lampi diferite sunt prezentate in figura 15.6. Lampile sunt alimentate la un capat si
functioneaza in spatiu liber ambele emitand 185nm si 254nm folosind 214 sticla de cuart sau pot
emite doar 254nm prin folosirea 219 sticla de cuart. Pentru ca microundele produc un camp
electric transversal comparativ cu un camp electric longitudinal produs de o lampa
conventionala, lampa cu microunde este capabila sa emita UV la o magnitudine mare in
intensitate de cel putin 250 W/m.
Lumina UV poate fi detectata de fotodiode de silicon care au raspunsuri consolidate in
raza microundelor de 190 la 400 nm. Zona detector de 5.8mm2 e tinuta in pachete de metal si
poate inmagazina in acelas timp si 33.6mm2 , si dispozitivele de 100mm2 sunt tinute in pachetele
ceramice. Toate pachetele incorporeaza o fereastra de cuart pentru a marii raspunsul spectral.
Dispozitivul este prezentat in fig. 15.7 cu toate dimensiunile date in mm. Functioneaza cu o
tensiune de 5V si un curent maxim de 10mA. Caracteristicile electrice sunt date in tabelul 15.4 si
raspunsurile in fig. 15.8. Dispozitivul produce un output liniar cu putere input UV.
Lumina UV este capabila sa omoare microorganismele prin folosirea microundelor in
interiorul regiunii germicale. Microundele de 254nm emise dintr-un descarcator de mercur sunt
ideale pentru aceasta actiune. Rata de distrugere este reprezentata de o valoare logaritmica a ratei
de distrugere de 90% fiind 1,99% fiind 2,99.9% fiind 3. Tabelul 15.5 da cele 3 etaloane de
distrugere pentru o gama larga de microorganisme. Puterea luminii UV este data in microvati per
cm2 si o valoare tipica ar fi 6000 µW/cm2 pentru bacterii. Valorile mai mari de distrugere pot fi
obtinute prin cresterea dozei de lumina UV (intensitate x timp) dar de obicei este o limita atinsa
pentru valoarea de distrugere.
Tabel 15.4 Caracteristicile diodelor
Aria activa Capacitate de raspuns (tipic) amp/watt Capacitatea de raspuns
mm2 mm @190nm @245nm @340nm maxima (tipica)
5.8 2.4 x 2.4 0.12 0.14 0.19 950 nm
33.6 5.8 x 5.8 0.12 0.14 0.19 950 nm
15.3 Ozonul
Ozonul este toxic si concentratiile in exces de 5ppm sunt cerute pentru a produce un efect
microbiologic semnificant intr-un timp scurt de expunere concentrat cu o linie de productie
moderna de mare viteza. Ozonul este un compus in care 3 atomi de oxigen sunt combinati sa
formeze molecule O3. Este un agent de dezinfectare si oxidare puternic, aparut natural. Legatura
slaba care tine al treilea atom de oxigen al ozonului face ca molecula sa fie instabila. Datorita
acestei instabilitati o reactie de oxidare se petrece pe orice coleziune intre o molecula de ozon si
microorganisme (bacterii, virusi si chisturi). Celulele bacteriene si virusurile sunt rupte sau devin
inactive prin oxidarea lantului lor AND.
O3 + X = O2 + XO
Ozone + microorganism = oxigen + oxid
Ozonul are o jumatate de viata in aer de la 4 la 12 ore depinzand de temperatura si
umiditatea din aerul ambiental. Jumatate de viata in mediu apos timp cuprins intre secunde si ore
depinzand de temperatura, pH si calitatea apei.
Doua metode comerciale sunt folosite pentru generarea de ozon in principal descarcarea
prin efect coroana si radiatia ultravioleta. Sistemul de descarcare prin efect coroana (CD) este
produs prin trecerea aerului printr-un camp electric de voltaj inalt care este apropiat de voltajul
de aprindere cerut pentru caderea electrica. Conditiile tipice de operare au o raza cuprinsa intre
5000 volti pentru frecventa de voltaj de inalta tensiune de 1000Hz si pana la 16000 volti pentru
frecventele de voltaj joase de 50 Hz. Aerul (contine aproximativ 21% oxigen) sau oxigenul
concentrat (pana la 95%oxigen pur) uscat la un minim de – 60% puncte de uscare, trece prin
coroana care contine electoni liberi (e) care cauzeaza ruperea legaturile de oxigen (O 2) permitand
celor doi atomi de O sa se ciocneasca cu alte molecule de O2 pentru a creea ozonul.
O2 + e = 2 O + e
O2 + O = O3
Amestecul de ozon/gaz descarcat din generatorul de ozon CD are un contine normal 1%
pana la 3% cand folosim aer uscat si 3% pana la 10 % cand folosim oxigen cu puritate mare.
Dupa cum se indica in fig 15.9, productia de ozon cu aer ne uscat este mai mica de
jumatate decat cea de la punctul de condensare de - 60 0C. Figura arata ca o crestere in
producerea de oxid de azot genereaza cresterea exponentiala deasupra punctului de condensare
de -400C . Oxizi de azot dizolvati in apa creaza acid azotic, care este coroziv in sistemul CD
materialele de constructie cauzand o mentenanta marita. Umiditatea poate fi indepartata prin
trecerea aerului prin sitele moleculare, activat de alumina, gel de siliciu, membrana sau printr-o
combinatie de refrigerare si deshidratare. Oxigenul este concentrat in aer prin trecerea aerului
ambiental prin site moleculare materiale care absorb umezeala si azotul cand sunt sub presiune
de 2 bar. Rata de productie pentru unitati comerciale sunt indicate in tabelul 15.6.
Ozonul este produs prin iradierea aerului ambiental cu UV avand lungimi de unda sub
200nm. Lungimile mai mari de unda, in jur de 250nm, sunt mai eficiente in distrugerea ozonului
decat la producerea lui. Energia UV rupe cateva din moleculele de O2 in doi atomi de O care se
ciocnesc cu alte molecule de O2 pentru a produce ozonul (O3). Sistemul este prezentat in figura
15.10 din care aerul curge printr-un cilindru mare pus in jurul lampii UV. Deoarece sursele de
lumina UV nu sunt monocromatice, sunt generate atat lungimile de unda scurte cat si lungi prin
urmare in sistemul UV ozonul este produs si distrus simultan. Concentratia de ozon de la
generatorul UV depinde de energia emisa (produsa) de tipul de lampa UV folosit, de
imprejurimile care inconjoara lampa, de temperatura, de umiditate si de continutul de oxigen pe
care il are aerul si de volumul de aer care trece prin generator. Figura 15.11 arata cresterea ratei
de producere g/kWhr in timp ce fluxul de gaze creste cand se foloseste lampa UV cu microunde.
Pentru un debit de 160lmp rata de producere este 13gm/kWRr pentru lampa de 45.9W cand
folosim cuart 214. Prin folosirea cuartului rafinat este posibil sa transmitem lungimi de unda de
pana la 160nm si pentru aceste conditii rata de producere a ozonului este mai mare de 40g/kWhr.
Senzorul pentru ozon foloseste senzor electrochimic. Acei senzori functioneaza continuu
si necesita o intretinere (mentenanta) minima. Temperaturile nominale ambientale sunt intre – 25
0
C si +50 0C. Extinderile pot varia intre 0 - 10ppm cu o sensibilitate de 0.1ppm, pana la o
extindere de 0 – 100 ppm. Semnalul de iesire poate fi transmis pirintr-o bucla de curent de 4 – 20
mA la teleafisare sau la un logger de date. Dispozitivul opereaza normal de la sursele principale
dar un set de mecanisme suspendate sunt disponibile ce opereaza de la baterii de 12 Vd.c.
Perioada de incalzire este de cateva minute si rezultatul de schimbare de ozon se petrece in
cateva secunde. Fig. 15.12 arata un sistem de senzori compact produs de ATI (Manchester UK).
Tabel 15.7 Comparatie intre generarea de ozon cu descarcare prin efect coroana versus radiatii
ultraviolete
Parametri Radiatia ultraviolet Descarcare prin efect coroana
Rata maxima de producere 13g/kWh folosind bulbi cu aer 185nm >25g/kWh din concentratia uscata
a ozonului 40g/kWh folosind bulbi 160nm de oxigen din aer
Concentratia de ozon din ~0.29% din greutatea aerului ~1.6% din greutatea oxigenului
gazul de iesire / kW
Nevoia de alimentare a E de dorit daca e necesara pentru Critic pentru durabilitatea
gazului uscat consistenta ozonului de iesire in aplicatia echipamentelor optime,
data, dar nu e critica pentru longevitatea descrescand pentru mentenanta
echipamentelor. (umezeala cu echipamentelor
generatorul de UV nu produce acid azotic
cum produce umezeala in cazul
generatorului cu descarcare prin efect
coroana)
Costuri capitale Relativ mica Relativ mica
Costuri operationale Mare Mare
(energie electrica)
Unele rezultate pentru ozonul din apa au fost date in fig. 15.2. Doza de ozon pentru
bacteria E.coli este de 0.5mg/litru apa cu o rata de distrugere obtinuta de 99.9%. Rezultatele
ratelor de distrugere de ozon cu contaminarea aerului sunt date in tabelul 15.8.
Rata de distrugere si functionarea in timp este aratata in fig. 15.13 si 15.14 pentru
bacteriile E.coli si S. aureus. Exista doua procese de descompunere cu rate diferite constantecare
au loc simultan numite si moarte fulger a celulelor bacteriene individuale si moarte lenta a
grupurilor de celule bacteriene protectoare sau rezistente. Raspunsul la ozon este ca si cum cele
doua specii diferite ar fi fost prezente in acelas loc si efectul total al ozonificarii este pur si
simplu adaugat celor doua efecte separate.