P. 1
Medicamente

Medicamente

5.0

|Views: 11,223|Likes:
Published by anaxo16

More info:

Published by: anaxo16 on May 13, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/05/2015

pdf

text

original

MEDICAMENTE TEHNOLOGIA FABRICĂRII MEDICAMENTELOR Medicamentele sunt substanţe chimice naturale sau sintetice, simple sau amestecuri, de uz uman

sau veterinar, intern sau extern, destinate vindecării, ameliorării sau recunoaşterii unor boli sau tulburări ale organismului. Medicamentul este constituit din: - una sau mai multe substanţe medicamentoase – care au proprietăţi terapeutice - substanţe ajutătoare (adjuvanţi sau excipienţi) – nu au acţiune toxică asupra organismului în cantităţile prescrise Denumirea medicamentelor şi a unor produse cosmetice este prevăzută in farmacopee, standarde de stat, nurme interne, agende medicale, etc. Farmacopeea Română cuprinde denumirea în limba latină si limba română a substanţelor medicamentoase, formula, structura brută, masa moleculară, unele proprietăţi (aspect, miros, gust, proprietăţi fizico-chimice), metode de identificare şi condiţii de puritate,determinări cantitative şi condiţii de conservare. O substanţă chimică inainte de a fi utilizată ca medicament se supune mai multor probe. Acţiunea farmacologică se studiază asupra unor culturi de microbi, apoi asupra animalelor de laborator (cobai, şoareci, iepuri). În decursul determinărilor experimentale se urmăresc : absorbţia medicamentului – reprezintă timpul de la administrare până la instalarea efectului distribuţia medicamentului în organism – prin determinarea concentraţiei in diferite ţesuturi toxicitatea medicamentului eliminarea medicamentului din organism incompatibilitatea faţă de alte medicamente cu care se administrează simultan. CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR 1.DUPĂ ACŢIUNEA FARMACOLOGICĂ 1.1.Medicaţia sistemului nervos: -anestezice -analgezice opioide -analgezice antipiretice nenarcotice -hipnotice şi sedative -neuroleptice şi tranchilizante -stimulante 1.2.Dermatologice: 1.3.Medicaţia aparatului circulator: -digitlice -antianginoase şi antiaritmice

1

-hipertensive -hipotensive -anticanceroase 1.4.Medicaţia sângelui 1.5.Medicaţia aparatului respirator 1.6.Medicaţia aparatului digestive 1.7.Chimioterapice: - antiseptice şi dezinfectante - sulfamide - antibiotice - antituberculoase - anticanceroase - biocatalizatori : - vitamine - hormoni - enzyme - glucide, proteine, grăsimi 1.8.Medicaţia aparatului renal şi a uterului 1.9. Medicaţia oftalmologică, O.R.L. şi stomatologică 2.DUPĂ PROVENIENŢĂ 2.1.Naturale : 2.1.1.Minerale : sulf, acid boric 2.1.2.Vegetale : 2.1.2.1.Părţi de plante uscate: pulberi 2.1.2.2.Sucuri şi extracte: a.sucuri apoase, ceiuri b.tincturi 2.1.2.3.Substanţe medicamentoase : a.simple b.amestecuri 2.1.3.Animale (opoterapice): 2.1.3.1.Produse: uleiuri, untură de peşte 2.1.3.2.Pulberi, extract de glande, organe 2.1.3.3.Substanţe medicamentoase 2.2.Sintetice 3.DUPĂ MODUL DE ADMINISTRARE 3.1.De uz intern : - oral : - peroral (cu lichid) - bucal - sublingual - respiratoriu

2

- parenteral (prin injectare) - subcutanat - prin mucoase, rectal, vaginal, uretral (supozitoare) 3.2.De uz extern : - unguente - cutanat sau pe mucoase - săpunuri - linimente - dermato – cosmetice şi de igienă - emplastre 4.DUPĂ DESTINAŢIE 4.1.de uz uman 4.2.de uz veterinar 5.DUPĂ STAREA DE GREGARE 5.1.Solide sau paste : - granule - unguente - supozitoare - pulberi - pilule - boluri - comprimate - drajeuri 5.2.Lichide : - soluţii : - injectabile - oftalmice - extractive - emulsii - suspensii 5.3.Gazoase ADMINISTRAREA ŞI TOXICITATEA MEDICAMENTELOR După pătrunderea în organism, medicamentele se răspândesc în sânge, ţesuturi, ele sunt transformte sau metabolizate cu ajutorul glndelor sau a unor organe: ficat, rinichi şi splină. Consumul mare de medicamente poate afecta funcţionarea normală a acestor organe. În general medicamentele au anumite efecte secundare sau toxice (reacţii adverse), acestea pot fi de la urticarie, până la şoc anafilactic. Pentru fiecare medicament s-au stability doze terapeutice minime sau maxime şi de asemenea s-a determinat pe animale toxicitatea acută (indicele terapeutic).

3

Indicele terapeutic reprezintă raportul dintre doza letală 50% (DL) după 24-48 ore şi doza eficientă 50% (DE). Căile de administrare a medicamentelor : 5. ovule 8. preparate magistrale – produse preparate în farmacii după prescripţia medicului. În funcţie de operaţiile tehnologice efectuate la condiţionare. drajeuri 3. tablete sau comprimate 2. pe cale respiratorii : medicamente inhalatorii Calea parenterală – administrarea intravenoasă asigură absorbţia cea mai rapidă şi completă a medicamentului. pulberi sau granule 4. soluţii 9. comprimate 6. preparate tipizate – produse finite obţinute în fabrică şi prezentate în ambalaj original 2. Doza maximă reprezintă cantitatea cea mai mare de substanţă medicamentoasă care poate fi administrată fără să provoace tulburări. Substanţele medicamentoase se condiţionează în forme diferite în funcţie de starea de agregare. Doza letală reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă care produce moartea omului sau a animalului. Doza toxică reprezintă cantitatea care depăşeşte doza maximă de substanţă medicamentoasă producând fenomene toxice. avem : 1. pe cale dermică : unguente.. Capitolul I CONDIŢIONAREA MEDICAMENTELOR Medicamentele pot fi: 1. destinaţie. unguente 4 . pe cale parenterală (injectabil) pentru medicamente injectabile 7. substanţe adjuvante sau excipienţi – sunt substanţe inerte faţă de organism sau cu o acţiune neglijabilă. soluţii de uz intern şi extern 6. după reţetă Medicamentele au în compoziţia lor: 3. acestea sunt folosite pentru a adduce substanţa activă într-o formă corespunzătoare condiţionării. substanţa activă cu acţiune terapeutică 4. capsule 7. supozitoare şi ovule 8. medicamente injectabile 5. acest raport trebuie să fie mai mare sau egal cu 10. forma de prezentare.per os``) de exemplu : drajeuri. tablete. pe cale bucală ( . Doza terapeutică reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă administrată unui adult în scopuri terapeutice. pe cale rectală sau vaginală : supozitoare.

ocupând un spaţiu redus şi fiind uşor transportabile. acid boric) 4. Rolul stratului protector : 13. De exemplu : zahărul.9. amidonul. sunt substanţe care în 5 . soluţia de glicerină. au volum mic în raport cu comprimatele. aerosoli FABRICAREA TABLETELOR ŞI DRAJEURILOR Tabletele sau comprimatele sunt preparate farmaceutice solid. etc. Aceştia se adaugă înainte de granulare. Avantajele acestei forme de condiţionare : 10. fiind mai puţin expuse agenţilor atmosferici 12. 2. amidonul. izolarea unei substanţe de acţiunea agenţilor atmosferici 15. dând o coeziune mai mare a amestecului. De exemplu : lactoza. unt de cacao0. 3. determinarea resorbţiei substanţelor într-un anumit loc în organism 16.Excipienţi diluanţi : Sunt substanţe inerte de adaus şi se utilizează în cazul substanţelor medicamentoase foarte active şi care se folosesc în doze foarte mici. mascarea gustului sau mirosului unei substanţe 14. pulberi solide (talc. asigurarea unui aspect plăcut atractiv pentru produsul medicamentos La fabricarea tabletelor şi drajeurilor. au suprafaţă mică în raport cu pulberile din care sunt preparate. Excipienţii pot fi : 1.Excipienţi dezagreganţi : Asigură proprietăţile tabletelor de desfacere şi dizolvare pe parcursul tractului digestiv într-un anumit timp şi conform prescripţiilor din Farmacopee. metilceluloza. stearat de Ca şi Mg. alături de substanţa activă se utilizează o serie de substanţe ajutătoare numite excipienţi.Excipienţi lubrifianţi : Au rolul de a uşura trecerea amestecului în mod uniform prin pâlnia de umplere împiedicând înfundarea (griparea0 utilajului De exemplu : grăsimi (stearină. de formă de obicei cilindrică plată şi se obţin prin presarea substanţei medicamentoase.Excipienţi aglutinanţi : Sunt substanţe inerte de adaus care au ca scop uşurarea procesului de prelucrare a produsului. stabilitatea şi rezistenţa mecanică sunt bune 11. Drajeurile sunt produse farmaceutice care se obţin prin acoperirea comprimatelor cu un strat protector.

De exemplu : albastru de metilen. gelatină. apă. Uscarea se face la temperaturi de 20-50°C. cernute şi dozate corespunzător se amestecă într-un container mobil. se practică brichetarea (comprimarea sub presiune redusă a pulberilor. Prin sitare sau cernere se realizează atât separarea impurităţilor. gelatină. amidon. formarea comprimatelor 1.Excipienţi coloranţi : Sunt substanţe inerte cu proprietăţi colorante. 6. dozarea substanţei 3. 7. apoi li se adaugă o parte din substanţa ajutătoare : lianţi . 4. care apoi se macină şi se granulează).Granularea : Constă în trecerea mecanică a pulberilor umezite prin site. cât şi sfărâmarea bulgărilor de material formaţi prin aglomerare în urma depozitării. carboximetilceluloză. 5. timp de 6-8 ore.Dozarea substanţelor : Substanţele măcinate şi sitate trebuie recântărite deoarece în cursul procesului se pierde o parte din greutate. omogenizarea (2) 8. 3.Uscarea : Granulele se repartizează în strat uniform de 1-2 cm grosime pe tăvi. Obţinerea comprimatelor Fazele procesului tehnologic sunt : 1. indigo cloraminul. La unele substanţe care prin natura lor nu permit adăugarea de excipienţi.Omogenizarea (2) : 6 . alcool.momentul îmbibării cu apă îşi măresc foarte mult volumul. sirop de zahăr. 5. particulele obţinute căpătând forma determinată de dimensiunile ochiurilor sitei. care se introduc în uscătoare tip dulap. uscarea 7. amestecarea 4. producând desfacerea comprimatului. 2. care se adaugă cu scopul diferenţierii drajeurilor unele faţă de altele. granularea 6. Malaxarea se continuă timp de 20 minute în scopul obţinerii unei paste umede şi uniforme.Pregătirea substanţei la gradul de fineţe : Substanţa se macină şi apoi se cerne. până la umiditate finală de 1-3 %. pregătirea substantei la gradul de fineţe necesar 2.Amestecarea : Substanţele mărunţite. De exemplu : amidon.Omogenizarea (1) : Materiile prime preamestecate se omogenizează timp de 15 minute. omogenizarea (1) 5. sau amestecuri ale acestora.

şelac şi alcool în proporţie de 1 :3 26. De aici se recoltează probele de laborator apoi containerele se etichetează şi se sigilează. matriţele fixate pe un dispozitiv care execută o mişcare circulară sub pâlnie 21. instalaţiile sunt voluminoase 24. Evitarea acestor probleme se realizează în instalaţii moderne. se cântăresc şi se omogenizează. Fazele procesului tehnologic de drajefiere : 1. pregătirea amestecurilor şi soluţiei de drajefiere 3. Apoi se transportă la depozitul de granule. drajefierea propriu-zisă 4. comprimarea 19. colofoniu şi alcool în proporţie de 1 :2 3.Pregătirea nucleelor : Comprimatele destinate drajefierii se usucă la 35-40°C. Soluţia izolatoare se compune din : 25. prelucrarea se face greu. acesta se obţine prin dizolvarea unui colorant alimentar în cantitatea prescrisă în apă şi apoi amestecarea cu siropul simplu la cald.Formarea comprimatelor : Fazele comprimării : 17.Granulele uscate se cântăresc şi apoi se adaugă cantitatea prescrisă de material dezagregant (amidon) şi lubrifiant (talc) şi se omogenizează într-un omogenizator. 2.Pregătirea mestecurilor şi soluţiei de drajefiere : Materiile auxiliare folosite la drajefiere. se prepară apoi un sirop simplu într-un vas prevăzut cu manta de încălzire prin dizolvarea zahărului în apă la 100°C. maşini rotative – au pâlnia de umplere fixă. nu se reuşeşte obţinerea întotdeauna a unui produs cu dezagregare corespunzătoare 23. pregătirea nucleelor 2. în cazul produselor sensibile. controlul şi lustruirea drajeurilor 1.Separat se prepară un sirop colorat. în care se efectuează comprimarea directă a amestecului de substanţă activă cu un adjuvant şi un lubrifiant Obţinerea drajeurilor Drajeurile se obţin prin drajefierea comprimatelor. maşini excentrice – cu pâlnia mobilă şi matriţa fixă Dezavantajele procesului clasic de obţinere a comprimatelor : 22. 8.Drajefierea propriu-zisă : Drajefierea propriu-zisă constă în realizarea următoarelor operaţii : 7 . umplerea matriţei 18. evacuarea comprimatelor Maşinile de comprimat pot fi : 20. ele find influenţate de umiditate şi căldură în timpul granulării şi uscării. până la 4% umiditate.

apa distilată sau bidistilată – este supusă unui control riguros iar circulaţia ei în instalaţii se face prin conducte de sticlă sau furtunuri de cauciuc. amidon. 28. substanţele medicamentiase se alterează în timp scurt în soluţii apoase. Fiolele farmaceutice sunt recipiente de sticlă ermetic închise de forme şi dimensiuni diferite conţinând doze de soluţii sau substanţe solide. Acestea trebiue să fie pure pentru a se asigura efecte terapeutice. acoperirea cu cuşe enterosolubile – se realizează prin introducerea nucleelor într-o turbină în mişcare şi adăugând în porţiuni mici soluţia enterosolubilă 3. drajeurile mate uscate se introduc într-o turbină care se roteşte continuu aproximativ 2 ore. operaţia se repetă până la obţinerea unor forme perfct rotunjite . În aceste cazuri este necesară adăugarea unor dizolvanţi speciali. nucleele se usucă apoi la 35-40°C 2. evitându-se transportul cu pompe. În unele cazuri. să fie limpezi 8 . În unele cazuri. 27. carbonat de magneziu după caz – în nele cazuri se realizează acoperirea cu sirop simplu şi pudrarea se face cu talc. acoperirea cu zahăr şi talc 6.4). de floarea-soarelui. pentru a se înlătura reacţiile secundare şi eventualele combinaţii dintre impurităţi şi substanţele medicamentoase. decantate. să nu fie dureroase la administrare 30. izolarea nucleului – prin amestecarea nucleelor în soluţie izolatoare în mai multe reprize . sau chiar înfiolarea substanţelor solide. FABRICAREA SOLUŢIILOR INJECTABILE Medicamentele injectabile sunt soluţii sterile de substanţă activă în apă. produsele se prepară sub formă de emulsie sau suspensie. 2.1. uscate şi sterilizate Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească soluţiile injectabile : 29. Uleiuri vegetale (de măsline. Substanţele utilizate pot fi solubile sau insolubile în cantitatea de dizolvant prescrisă. La fabricarea medicamentelor injectabile se utilizează o singură substanţă sau substanţe asociate. amidon 4. Ele se fabrică în recipiente de sticlă sau fiole.Controlul şi lustruirea drajeurilor : Pentru obţinerea unui aspect lucios. făină. Dizolvanţii utilizaţi se aleg în funcţie de proprietăţile substanţelor medicamentoase şi de câte ori este posibil se foloseşte apa distilată sau bidistilată. solubilizarea realizându-se numai în momentul administrării. acoperirea cu sirop colorant sau simplu 4. Capacitatea fiolelor este diferită : 1. 20 şi 50 ml. uscarea – se realizează la 35-40°C timp de 16 ore 5. prin cădere liberă. acoperirea cu talc. Soluţiile obţinute trebuie să aibă un pH neutru sau apropiat de cel al serului sanguin (pH 7. sau suspensii sterile în uleiuri şi sunt destinate administrării parenterale.Sticla utilizată la realizarea fiolelor trebuie să fie sticlă neutră. de migdale) – acestea trebuie neutralizate. să fie dozate exact 31. între reprize se face pudrarea cu talc . făină. 5. ulei sau alţi dizolvanţi.

să fie conservabile în timp 34. apa. acetonă. sulfură de carbon Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dizolvanţii sunt : 38. sterilizarea fiolelor cu soluţii injectabile 4.32.soluţii de uz intern .soluţii eterice . concentraţia.după natura dizolvanţilor : . controlul soluţiilor 7. să fie neutri şi anhidrii 40. signarea (imprimarea pe fiole a denumirii produsului. concentraţia substanţelor active în interiorul celulelor trebuie să fie egală cu concentraţia acestor substanţe în afara lor.soluţii de uz extern Dizolvanţii cei mai utilizaţi se pot clasifica : 35. eter. benzină. să asigure o bună conservare a substanţelor active fără să reacţioneze cu acestea 42. alcoolul etilic. seria. garanţia) 6. să fie sterile 33.soluţii apoase . în corp. Clasificare : 1. să fie izotonice Izotonizarea soluţiilor injectabile este o condiţie esenţială. să nu fie toxici sau iritanţi 9 . să aibă putere de dizolvare şi putere de penetrare în tesuturi 39. să fie stabili 41.soluţii eterice 2. acid acetic 37. prepararea soluţiilor pentru înfiolare 2. înfiolarea oluţiei 3. cloroform. înfiolarea FABRICAREA SOLUŢIILOR MEDICAMENTOASE Soluţiile medicamentoase sunt preparate constituite din mai multe componente dintre care unul este în concentraţie mai mare şi constituie dizolvantul. verificarea etanşeităţii 5. glicerina 36. benzen. Administrarea unor soluţii mai concentrate (hipertonice) sau mai diluate (hipotonice) produce dezechilibre însoţite de durere. capacitatea fiolei.După modul de administrare : . Fazele procesului de fabricare a fiolelor cu soluţii injectabile : 1.

Filtrarea şi ambalarea : Filtrarea se realizează printr-un filtru cu un singur strat apoi soluţia se depozitează şi se ambalează. După dizolvare caramelul se menţine timp de 12 ore. filtrarea şi ambalarea 1. ingredientele active şi soluţia de caramel. Dizolvarea are loc la temperatură obişnuită sau la temperaturi mai ridicate. După dizolvarea completă se menţine la fierbere timp de 10 minute şi apoi se răceşte la 40°C. omogenizarea şi sedimentarea 5. 2. ambalarea 10 . spălate si uscate care se îmbuşonează. prepararea siropului de zahăr 2.Dizolvarea ingredientelor : Se face în vase emailate de diferite capacităţi prevăzute cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire. dizolvarea ingredienţilor 3. se etichetează şi se introduc în cuti de carton. Ambalarea se face în flacoane.Omogenizarea şi sedimentarea : În vasele de sedimentare se introduce siropul de zahăr. FABRICAREA EMULSIILOR MEDICAMENTOASE Cuprinde următoarele faze : 1. Se completează apoi cu cantitatea prevăzută de apă distilată si se omogenizează prin agitare. Cantitatea prevăzută de zahăr se introduce în porţiuni şi sub agitare..Prepararea soluţiei de caramel : Se realiează într-un vas cu agitator tip ancoră şi cu încălzire la foc direct. Se introduce cantitatea prevăzută de zahăr şi se încălzeşte până se caramelizează şi se adaugă apoi o cantitate de apă caldă egală cu cantitatea de zahăr. prepararea soluţiei de caramel 4. Se introduce iniţial apa distilată şi apoi substanţa in ordinea şi condiţiile indicate pe reţetă.Prepararea soluţiei de zahăr: Siropul se prepară in apă distilată si zahăr intr-un dizolvator vertival cu fund bombat. soluţia se aduce la temperatura de 40°C şi se amestecă cu siropul de zahăr. 3. Se lasă apoi în repaus timp de 1-15 zile. 5. prevăzut cu manta de încălzire şi agitator tip ancoră. 4.FABRICAREA SIROPURILOR MEDICAMENTOASE Principalele faze ale procesului tehnologic sunt : 1. după dizolvare . emulsionarea 4. pregătirea substanţelor active şi a emulgatorilor 2. omogenizarea 3.

data fabricării şi termenul de valabilitate. continue sau discontinue. CaCl2. Fiecare flacon are alăturat un perfuzor de asemenea. capsule amilacee (casete) Capsulele moi : Pot fi obţinute prin procedee manuale (rar) sau mecanizate. de unică folosinţă. cilindrii rotitori de sudare Foile de masă gelatinoasă sunt încălzite la partea interioară de pană. Flacoanele trebuie să fie confecţionate din material neutru. Ele se livrează închise. Capsulele tari : Se obţin din masa gelatinoasă topită urmărindu-se uscarea lor. Un procedeu continuu constă în curgerea masei de formare între 2 cilindri răciţi cu apă formând două foi de o parte şi de alta a maşinii de umplut. pe flacon se imprimă denumirea. capsulele se pot clasifica în 3 grupe : 1. după deschiderea lor urmează umplerea şi închiderea cu ajutorul unor maşini ce efectuează banderolarea. sferică sau cilindrică a căror cavitate este umplută cu substanţe medicamentoase . Capsulele amilacee : Se obţin dintr-o pastă nefermentată de amidon care se presează între două plăci prevăzute cu dispozitivul şi negativul capsulei. ALTE FORME DE CONDIŢIONARE Capsulele Reprezintă o formă de condiţionare frecvent utilizată. să fie curate şi sterilizate. pistonul încarcă materialul iar cilindrii prin rotire inversă formează capsula. KCl. pistonul de umplere 45. mărimi şi culori diferite. înainte de umplere. concentraţia. o taie şi o expulzează. capsule tari (operculate) 3. capsule moi 2. După felul şi proprietăţile materialului utilizat la prepararea lor. Au forme. glucoză sau amestecuri ale acestora care se prepară după tehnologia fabricării soluţiilor injectabile şi se ambalează în recipiente de unică folosinţă din sticlă sau polietilenă cu capacităţi de 250-1000 ml. Maşina de umplut este formată din 3 piese principale : 43. învelişul lor având prprietatea de a se înmuia şi a se rupe după introducerea în tubul digestiv. laumiditatea reziduală de 3%. 11 . Capsulele sunt globule goale de formă ovoidă. Rezultă forma de capsulă care se usucă la circa 100°C se taie şi se pilează depozitându-se separat fundurile şi capacele. pana de încălzire 44.FABRICAREA SOLUŢIILOR PERFUZABILE MULTIDOZE Soluţiile perfuzabile multidoze sunt soluţii diluate de NaCl.

Supozitoare şi ovule Sunt forme medicamentoase solide care la temperature corpului trec de la starea solidă la cea lichidă. emulgin 47. glicerina. turnarea supozitoarelor 4. astfel încât să poată fi mulaţi Operaţiile procesului tehnologic : 1. să nu fie iritanţi 53. să aibe o elasticitate şi plasticitate bună. mărunţire şi cernere. uleiuri vegetale. pregătirea masei de turnare 3. gelatina Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească excipienţii : 50. ambalarea Unguentele Sunt forme medicamenoase de consistenţă moale sau semisolidă destinate întrebuinţării externe. Excipienţi utilizaţi : vazelina.recipientul 12 . unt de cacao 48. iar ovulele pe cale vaginală Excipienţi utilizaţi pentru înglobarea substanţelor active sunt : 46. să nu reacţuioneze cu substanţa activă 52. pregătirea materiilor prime 2. ele pot conţine una sau mai multe substanţe medicamentoase active. Părţile componente ale unui aerosol : . lanolina. La aplicarea pe piele se înmoaie parţial fără să curgă. Prepararea pulberilor cuprinde operaţia de uscare. Ambalarea unguentelor se face în tuburi metalice confecţionate din aliaj din plumb şi cositor prevăzute cu buşoane de închidere.Pulberile Sunt forme medicamentoase de consistenţă solidă cu grad de diviziune determinat . să se dizolve la cel mult 37°C 51. Umplerea şi închiderea tuburilor se face cu ajutorul maşinilor automate. ele vor fi cu atât mai omogene cu cât componentele sunt mai fin divizate. polietilenglicolul. siliconii. Aerosolii Sub denumirea de aerosol se întelege în general osuspensie fină a unui solid sau lichid într-un mediu gazos. glicerina 49. Supozitoarele se administrează pe cale rectală.

Aparatul este compus din mai multe organe cu tructură diferită. El recepţionează. şi aparatelor care sunt corelate in mod unitar din punct de vedere morfologic şi funcţional. Produsul activ de distribuit reprezintă substanţa sau amestecul de substanţe medicamentoase. etc Aerosolii se utilizează în tratamentul astmului. verificarea etanşeităţii ansamblului Capitolul II MEDICAMENTE DE SINTEZĂ MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL Corpul uman are o structură complexă şi este format din totalitatea organelor.dioxid de carbon . sistemelor.valvă Recipientele au diferite forme şi pot fi confecţionate din metal (aluminiu) sau mase plastice. Organele sunt formate din mai multe ţesuturi care se asociază şi îndeplinesc o anumită funcţie (organe de văz. Glandele sunt organe care produc anumite secreţi indispensabile funcţionării normale a organismului (ficat. Celula este elementul de bază. tiroidă) Sistemul este format din mai multe organe cu structură şi functii asemănătoare formate cu preponderenţă din acelaşi tesut (sistem nervos.produsul activ de distribuit . arsurilor. umplerea flacoanelor cu produs active (50-80 % din volumul total) 2. Procesul de condiţionare a flacoanelor cu aerosoli presupune fazele : 1. Sistemul nervos coordonezaă şi reglează activitatea intregului organism. etc). bronşitei. În acest fel se realizează adaptarea organismului la condiţiile de mediu şi se coordonează funcţiile organelor interne. cardiovascular. Ţesuturile sunt formate dintr-un ansamblu de celule diferenţiate ca structură şi care au funcţii asemănăoare. dar care au funcţii asemănătoare (aparatul digestiv. pancreas. umplerea cu gaz propulsor şi punerea sub presiune 4. montarea valvei 3. aparatul respirator. 13 . particula elementară care alcătuieşte materia vie. etc).gaz propulsor . transmite şi prelucrează toate informaţiile interne sau externe cu ajutorul celulei nervoase (neuronul). muscular. etc). Gaze propulsoare utilizate : . de auz..freon (diclor-difluor-metan).azot .

După structura chimică : Oxizi anorganici Hidrocarburi Compuşi halogenaţi Esteri Alcooli.După modul de acţiune: Anestezice generale sau narcotice Anestezice locale 2. Medicamentele anestezice pot fi clasificate după următoarele criterii : 1. muşchi. Aceste informaţii sunt prelucrate de către creier. somn profund (pierderea cunoştinţei). Acţiune farmacologică : . articulaţii. etc.densitatea: 9.punct de fierbere: -102. glande. PROTOXIDUL DE AZOT Este un oxid anorganic denumit şi gaz ilariant cu formula : N2O Proprietăţi.gaz incolor fără gust şi miros . organe de simţ). oral. Impulsul nervos se transmite cu ajutorul nervilor.Sistemul nervos primeşte timuli (informaţii) din meiul înconjurător prin intermediul organelor de simţ (văz. rectal) 3. micşorarea reflexelor şi relaxarea musculară. etc) şi din interiorul organismului prin muşchi. care transmite apoi comenzile organelor de execuţie.77 g/l . MEDICAMENTE ANESTEZICE Actiunea anestezică reprezintă acţiunea de suprimare a durerii.4°C 14 . Aceştia fac legatura intre sistemul nervos central (creier) şi periferia organismului (piele. organe interne. miros. auz.Dupa modul de administrare : Anestezice administrate prin inhalaţie (narcotice volatile) Anestezice administrate pe alte căi (parenteral. MEDICAMENTE ANESTEZICE GENERALE (NARCOTICE) Sunt medicamente care in doze terapeutice produc deprimarea sau suprimarea reversibilă a funcţiilor sistemului nervos central (SNC) care se manifestă prin anestezie sau analgezie (suprimarea senzaţiei dureroase).

apoi cu o soluţie alcalină de KMnO4 şi în final cu o soluţie diluată de H2SO4 pentru îndepărtarea amoniacului. Gazul pur se usucă cu gel de silice şi apoi se lichefiază CICLOPROPANUL Este o hidrocarbură care se incadrează în clasa narcotice volatile Structură : CH2 CH2 C H2 Proprietăţi şi acţiune farmacologică: . chirurgia obstetricală) Obţinere : In laborator : .reacţia se desfăşoară făra pericol în reactoare mari în care se introduce o soluţie de azotat de amoniu de concentraţie 80-85% peste o masă topită de azotat de potasiu + azotat de sodiu la temperatura de 60°C .4°C .gaz incolor cu punct de fierbere de 34°C la presiunea de 750 mm Hg .se administrează în amestec cu oxigenul în proporţie de 20% .solubil în apă. alcool etilic.se utilizeazăca narcotic în intervenţiile chirurgicale de scurtă durată (stomatologie.punct de topire: -188.gazul brut rezultat conţine pe lângă protoxid de azot şi alte gaze : amoniac.se obţine prin încalzirea azotatului de amoniu uscat la 170°C : NH4NO3  N2O + 2H2O . eter etilic .este un narcotic mai puternic decât protoxidul de azot dezavantaj : este exploziv şi sensibilizează puternic cordul 15 . gaze nitroase si o suspensie de azotat de amoniu sub formă de ceaţă . eter etilic .purificarea se face prin spălarea succesivă a gazelor cu o soluţie de NaOH pentru îndepărtarea gazelor nitroase.are acţiune anestezică de scurtă durată şi produce o revenire rapidă ..este solubil în alcool etilic.se păstrează in cilindrii de oţel (buteliila presiunea de 30 atm) .reacţia este violentă şi după începerea ei trebuie îndepărtată sursa de încălzire În industrie : .

4817 g/cm³ .nu este inflamabil .CLOROFORMUL Face parte din compuşii halogenaţi.densitatea la 20°C: 1. Structură : CHCl3 Proprietăţi si acţiune farmacologică : .lichid incolor cu miros dulceag şi gust dulce arzător .punct de fierbere : 60.puţin olubil in apă .se descompune la aer in prezenţa luminii cu formare de fosgen.concentraţia toxică : 50 cm³/ m³ aer .solubil în alcool şi benzen .7°c la presiunea de 744 mm Hg . o substantă toxică care produce edem pulmonar la concentraţii mici : 1 :40000 Reacţia de descompunere : CHCl3 CLOROFORM + O2 OCCl2 FOSGEN + ClH Neutralizarea fosgenului se realizează prin adăugarea în chloroform a 1 – 2% alcool etilic care cu fosgenul formează un eter de forma: CO(CH3O)2 Obţinerea cloroformului: Obţinerea cloroformului pentru narcoză are la bază următoarea reacţie: 2C2H5OH + 4Ca(OCl)2  2CHCl3 + Ca(OH)2 + CaCl2 + (HCOO)OH + 2HOH Schema bloc a procesului de obţinere a cloroformului pentru narcoză este următoarea: Ca(OH)2 CLOR ↓ ↓ CLORURARE ↓ ALCOOL ETLIC SOLUŢIE DE HIPOCLORIT DE Ca ↓ ↓ OXIDARE ↓ ↓ CLOROFORM CU APA APE REZIDUALE ↓ SEPARARE ↓ 16 .

şi anestezie generală rapidă dacă este inhalat .lichid incolor cu gust arzător dulce şi miros de eter .este solubil în alcool şi eter .kelenul poate produce anestezie locală dacă se aplică sub formă de jet asupra pielii producând concomitent o răcire puternică .CLOROFORM TEHNIC ↓ SPALARE CU APA ↓ TRATARE CU ACID SULFURIC ↓ NEUTRALIZARE ↓ DISTILARE ↓ USCARE ↓ PURIFICARE ↓ CLOROFORM PT NARCOZA LA AMBALAT KELENUL Este un narcotic care face parte din clasa compuşilor halogenati.se utilizează indeosebi ca anestezic local in intervenţii chirurgicale . cloroetan CH3 – CH2 – Cl Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .utilizarea ca anestezic general este limitată din cauza toxicităţii (concentraţia toxică : 1000 cm³/m³ aer Obţinere: 1. din alcool etilic şi acid clorhidric în prezenţă de clorură de zinc (cataliozator) C2H5OH + HCl  CH3 – CH2 – Cl + HOH 17 .punct de fierbere 13.punct de topire : -142°C .arde cu flacără cu contur verde .1°C . Formulă şi denumire : clorură de etil.

2. uleiuri grase . benzen.lichid incolor volatil .este solubil în alcool.are miros şi gust caracteristic răcoritor – arzător . chloroform.lichid incolor cu miros characteristic asemănător cu al cloroformului .1.este uşor inflamabil şi exploziv .are punct de fierbere : 34.se utilizează clorură ferică ca şi catalizator CH2 = CH2 + HCl  CH3 – CH3 – Cl HALOTANUL (NARCOTANUL) Structură şi denumire: F3C – CH – Cl | Br 1.1.5°C .nu este inflamabil .se foloseşte ca anestezic general sau în doze mici ca sedativ şi antispasmodic Obţinere: 18 .metoda se aplică industrial .trebuie dozat foarte riguros cu ajutorul unor aparate specifice . O altă metodă constă în adiţia acidului clorhidric la etenă la 400°C folosind un raport de reactanţi de 1 mol etenă şi 10 moli acid clorhidric (1:10) .2 – BROMCLORETAN Proprietăţi şi acţiune farmacologică: .trifluor – 2 – cloretan şi brom la 465° ETERUL ETILIC Structură şi denumire : CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 ETER ETILIC (DIETILIC) Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .6°C .este parţial solubil în apă .anestezia generală este însoţită de deprimare respiratory şi circulatory Obţinere: Din 1.punct de fierbere: 50.1.1 – TRIFLUOR – 2.

Esteri ai acidului p-aminobenzoic 3.să aibă durată de acţiune uficientă pentru efectuarea unor intervenţii chirurgicale . temporar.să aibă acţiune selectivă asupra terminaţiilor nervoase .să fie hidrosolubil .Din alcool etilic în prezenţa clorurii de zinc cu formarea intermediară a unui complex: CH3 – CH2 – OH + ZnCl2  COMPLEX  C2H5 – O – C2H5 + HOH + ZnCl2 Schema instalaţiei de fabricare a eterului pentru narcoză: MEDICAMENTE ANESTEZICE LOCALE Sunt medicamente care suprimă reversibil. conform reacţiei: CH3 – CH2 – OH + CH3 – CH2 – OH  CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 + HOH 2. prin acţiunea asupra terminaţiilor şi fibrelor senzitive nervoase.să poată fi sterilizabil Formulă generală : R1 (CH2)2 N R2 R3 R1 si R2 sunt radicali de hidrocarbură R3 poate fi radical de hidrocarbură sau H Clasificare : 1.să nu determine vaso-dilataţie .1. senzaţia dureroasă dintr-un anumit loc din organism.să aibă toxicitate redusă . Derivaţi ai acidului benzoic COOH COOR ACID BENZOIC ESTER AL ACIDULUI BENZOIC 2.Din alcool etilic în prezenţa acidului sulfuric. Un anestezic local ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . Derivaţi ai acetanilidei 19 .

în funcţie de zona de aplicare .AMINOBENZOIC COOH COOR NH2 ACID P – AMINOBENZOIC NH2 ESTER AL ACIDULUI P . cu creşterea funcţiei mintale şi îndepărtează senzaţia de foame şi sete .are toxicitate ridicata şi de aceea este utilizat numai sub control medical ESTERI AI ACIDULUI P .AMINOBENZOIC Formula generală : COOR N R1 H 20 .cocaina este un lcaloid din frunzele de coca .DERIVAŢI (ESTERI) AI ACIDULUI BENZOIC L – COCAINA Structură : H2C CH2 CH CH H C COOCH3 CH2 N CH3 HC COOC6H5 Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .este un anestezic local intens cu durata de acţiune între 3 minute şi 2 ore.la doze mici determină acţiunea de stimulare psihomotorie.

substanţă cu acţiune anestezică mai mare Obţinere : materia primă este p.are gust amar .are acţiune anestezică locală redusă fiind utilizată la fabricarea procainei. fără miros .Pantocaina .Anestezina .Procaina SINTEZA ANESTEZINEI Structură şi denumire : COOC2H5 NH2 ANESTEZINA. eter.solubilitate :puţin solubilă în apă şi solubilă în alcool etilic.În funcţie de R şi R1 avem următorii compuşi : .substanţă cristalină incoloră sau pulbere cristalină albă. cloroform . în anestezină: Metoda 1: 21 .nitrotoluenul CH3 Na2CrO7 + H2SO4 KMnO4 NO2 P – NITROTOLUEN COOH OH NO2 ACID P – NITROBENZOIC Acidul p-aminobenzoic poate fi transformat prin 2 metode. DENUMIRE CHIMICA : P – AMINOBENZOAT DE ETIL. BENZOCAINA ETOFORM.Acidul aminobenzoic (vitamina H) . ESTER ETILIC AL AMINOBENZOIC ACIDULUI P - Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .

cristalizare şi uscare la 40-50°C Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1. o soluţie de carbonat de sodiu pentru neutralizare. Se introduce apoi în fir subţire in timp de 3 ore. cristalizare. acidul sulfuric din vasul de măsură 3. menC. centrifugare. distilare . 22 . Neutralizarea sulfatului anestezinei cu soluţie de carbonat de sodiu 5.de separare : filtrare. Distilă în aceste condiţii eterul etilic care este produs secundar şi alcoolul etilic nereacţionat. Reducerea acidului p-nitribenzoic la acid p-aminobenzoic (se foloseşte ca sistem reducător şpanul de fontă – fier şi acidul acetic 3. Se răceşte apoi masa de reacţie şi se introduce peste ea la 25-30°C. Operaţii auxiliare : . menţinându-se sub reflux timp de 3 ore. Obţinerea acidului p-nitrobenzoic prin oxidarea p-nitrotoluenului 2. emailat prevăzut cu agitator tip ancoră si manta de încălzire-răcire. alcoolul etilic în exces. se introduc din vasul de măsură 2. Se introduce apoi acidul p-aminobenzoic şi se ridică temperatura la 76-78°C. în reactor la 30°C. Esterificarea acidului p-aminobenzoic cu alcool etilic in prezenţă de acid sulfuric sub reflux 4.de purificare cu alcool etilic.COOH C2H5OH ESTERIFICARE NO2 ACID P – NITRO ANESTEZINA BENZOIC Metoda 2 : COOH [H] COOH COOC2H5 [H] COOC2H5 NH2 P – AMINOBENZOAT DE ETIL NH2 COOC2H5 C2H5OH + H2SO4 SO4 NH3 COOC2H5 NO2 NH2 NH2 ACID P –NITRO BENZOIC ACID P-AMINO BENZOIC SULFATUL ANESTEZINEI ANESTEZINA Fazele procesului tehnologic pentru varianta 2 : 1.

acid benzoic 6 mg/drajeu . aproximativ 20 minute . astenie.SINTEZA PROCAINEI Structură şi denumire : COO C2H5 C C N C2H5 H2 H2 NH2 PROCAINA DENUMIRE CHIMICA: P-AMINOBENZOAT DE DIETILAMINOETIL Este cel mai cunoscut şi utilizat anestezic local cu o toxicitate redusă si putând fi obţinut printr-o sinteză simplă. oboseală fizică şi psihică.clorhidratul este solubil în apă în proporţie de 1 :1 şi în etanol în proporţie de 1 :15 . Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .cremă de faţă .acţiunea anestezică este de durată redusă.drajeuri .fiole ce conţin : . surmenaj.metabisulfit de potasiu 5 mg/drajeu .procaină hidroclorică 100 mg/drajeu .substanţă cristalină incoloră sau pulbere albă .5 cm³ soluţie procaină hidroclorică Gerovitalul H3 este utilizat în tratamentul bătrâneţii. convalescenţă.administrarea produsului în doze mici dar în timp îndelungat are ca efect intârzierea procesului de îmbătrânire a organismului Procaina se utilizează în acest scop.asocierea cu adrenalină determină creşterea duratei de acţiune . Se administrează sub formă de clorhidrat sau asociată cu adrenalina.drajeuri ce conţin : .are gust amar . Aslavital : . în următorii produşi : Gerovital H3 : .fiole Conţine procaină hidroclorică şi alţi compuşi activatori 23 .nu are miros .

are acţiune anestezică locală de 2 ori mai puternică decât procaina . Din anestezină printr-o reacţie de transesterificare cu dietilaminoetanol : COOC2H5 + NH2 C2H5 HO C C N H2 H2 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + C2H5OH ANESTEZINA DIETILAMINOETANOL PROCAINA ETANOL 2. în cazurile de intoleranţă la procaină Mod de prezentare : .este utilizată în chirurgie.6 – DIMETILACETANILIDA Acţiune : .5% 24 . LIDOCAINA.Obţinerea procainei : Procaina se poate obţine prin 2 metode : 1. Din p-aminobenzoat de sodium şi dietilaminocloretan: COONa + NH2 Cl CH2 CH2 N C2H5 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + NaCl P-AMINOBENZOAT DE SODIU DIETILAMINOCLORETAN PROCAINA NOVOCAINA DERIVAŢI DE ACETANILIDĂ XILINA Structură şi denumire : C2H5 C2H5 Cl NH H3C CO CH3 CH2 NH XILINA. CLORHIDRAT DE XILINA DENUMIRE CHIMICA: 2 – DIETILAMINO – 2.fiole cu 10-20 cm³ soluţie apoasă de concentraţie 0.are toxicitate mai mare decât procaina .acţiunea este rapidă şi de durată mai mare .

sulfat Clorhidrat. sulfat 15 desc Clorhidrat (170 anhidru 25 . ANTIINFLAMATORII ŞI ANTIPIRETICE Sunt medicamente cu acţiune complexă. Acţiune antipiretică (antitermică). fosfat. (Înpiedicarea inhibarea inflamaţiei care produce durerea) 2.. 1 2 3 Denumirea Morfina R1 -OH R2 -OH -OH -OH Formula M brută g C17H19O3N 285 C18H21O3N 299 C19H23O3N 350 HCl 2HOH P.fiole cu 2 cm³ soluţie apoasă injectabilă de concentraţie 2 % MEDICAMENTE ANALGEZICE. care constă în : 1. până la limita fiziologică normală (36-37°C).P.N. clorhidrat.t. R1 H R2 N CH3 STRUCTURA FENANTRENICA Nr Crt. Clasificare : Clasificarea se face după acţiunea lor : Analgezice narcotice Analgezice nenarcotice ANALGEZICE NARCOTICE MORFINA ŞI DERIVAŢII SAI Morfina şi codeina au structură fenantrenică iar papaverina are structură izochinolinică.N. de scădere a temperaturii. °C 253254 250 / 12 min Codeina (o-OCH3 metil-morfina) eter Dionină -OC2H5 (clorhidrat de 0-etil-morfină) Forma de intrebuinţare Acetat.C. Acţiune antiinflamatorie (acţiune reumatică) 3. Acţinea analgezică (calmare sau suprimare a dureri) manifestată prin acţiunea asupra S. şi S.

se utilizează pentru combaterea durerilor neoplazice (canceroase).are gust amar . predominând cea analgezică .se colorează la lumină . proteinelor şi hidraţilor de carbon (zaharuri).cristale galbene-albicioase sau pulbere albă cristalină .acţionează asupra SNC. deprimând unele zone şi stimulând altele . biliare PAPAVERINA Structură : 26 . renale. Se realizează apoi o operaţie de izolare a alcaloizilorcare se folosesc la fabricarea medicamentelor Morfina apare în mac.are punct de topire : 254°C Acţiune farmacologică : .4 5 eter parţial sintetic Heroină (diacetilmorfină. în proporţie de 10-20 % Structură HO H HO N CH3 Proprietăţi : .nu are miros .acţiunea este complexă. ester parţial solubil) Papaverină C21H23O5N 369 OCOCH3 OCOCH3 C20H21O4N 339 179 clorhidrat 147 Clorhidrat MORFINA Este cel mai important alcaloid conţinut în opiu. Se obţine din sucul lăptos al capsulelor şi lujerului de mac alb. care se purifică prin îndepărtarea răşinilor.

de exemplu : 325 mg aspirină are aceeaşi acţiune analgezică similară cu 32 mg codeină. efectul principal fiind antitusiv.fenobarbital (cu efect de liniştire) 8. Derivaţi de pirazolonă şi pirazolidindionă 3. Gudagra esteo boală caracterizată prin acumularea de săruri în articulaţii şi producerea unor dureri foarte mari. Acţiunea analgezică este mult mai redusă decât a analgezicelor narcotice. Derivaţi de anilină 27 . Derivaţi ai acidului salicilic (salicilaţii) 2. fenilbutazona. Clasificare : 1.CH2 OMe OMe Me = CH3 Structura papaverinei este de tip izochinolinică CODENALUL Comprimatele conţin : .codeină 15. antipiretică. ANALGEZICE NENARCOTICE Au de asemenea acţiune triplă : analgezica.5 mg / comprimat Codeina are un efect analgezic de 10 ori mai mare decât morfina. antiinflamatorie. Unele medicamente din această clasă au şi acţiune antigutoasă favorizând eliminarea prin urină a sărurilor.5 mg / comprimat . de exemplu : salicilaţii.

utilizat la conservarea alimentelor.substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere cristalină albă . .nu poate fi utilizat ca atare ca medicament analgezic.nu are miros. grăsimi.are proprietăţi antiseptice şi dezinfectante slabe . în dermatologie .punct de topire: 159°C (sublimează) . datorită acţiunii iritante DERIVAŢII ACIDULUI SALICILIC Structura generală : COR CO R1 COR OCOCH3 COOH OH NH2 SALICILAŢI (SARURI. ESTERI) DERIVAŢI AI ACIDULUI O-ACETILSALICILIC ACID P-AMINOSALICILIC 28 .6 g acid salicylic se dizolvă în 100 cm³ alcool la 15°C). Proprietăţi: . apare în căpşuni. apoi acru .solubil în hidroxizi şi carbonaţi alcalini. are gust dulceag la început.ACIDUL SALICILIC Structură şi denumire : COOH OH ACID SALICILIC ACID O-HIDROXIBENZOIC Se găseşte in salcie sub forma unui glicozid numit salicină.puţin solubil în apă şi parţial solubil în alcool etilic (49. solvenţi organici .

Structură şi denumire : COOH OCOCH3 ASPIRINA DENUMIRE CHIMICA: ACID OACETILSALICILIC.în aer umed hidrolizează parţial Sunt cunoscute 2 forme polimorfe de acid oacetilsalicilic (Tawashi 1968) : Forma I : obţinută la temperatură obişnuită din soluţie saturată de acid salicilic farmaceutic in etanol 95% cu punct de topire 143 . Este cel mai utilizat medicament de sinteză. carbonaţi alcalini şi amoniac .substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere albă .nu are miros. ACID 2. sau uneori are miros slab de acid acetic (oţet) .În funcţie de R şi R1.este parţial solubilă în apă şi alcool etilic 90% 920 g / 100 cm³ la 20°C) . ACID 2 – ACETILSALICILIC Proprietăţi: . avem următoriicompuşi : Na + COOH OCOCH3 COONa OH COOCH3 OH COOC2H5 CH(CH3)2 ASPIRINA SALICILAT DE SODIU SALICILAT DE METIL SALICILAT DE IZO-AMIL COO OH CONH2 OH SALICILAT DE FENIL SALICILMIDA SINTEZA ASPIRINEI Aspirina a fost introdusă în terapeutică în 1899.144°C 29 .se dizolvă în soluţii de hidroxizi.ACETOIBENZOIC.

aspirina se fabrică la Întreprinderea chimică .circulă legat 50 – 90% de proteinele plasmatice . este mai bine tolerat de organism prin micşorarea iritaţiei gastrice Obţinerea aspirinei : La noi în ţară . cu punct de topire 123 .la primul pasaj hepatic 30% din cantitatea de acid o-acetilsalicilic este transformată în acid salicilic care se resoarbe şi este activ farmacodinamic . artralgii 9articulare. ntitermică şi anticoagulantă de intensitate moderată.Sinteza« Oradea. Proprietăţi farmacocinetice : .concentraţia sanguină..eliminarea renală cu filtrare glomerulară şi reabsorbţie tubulară .5 g şi de 20-30 ore pentru doze mari (peste 4 g / zi) Acţiune farmacologică : Aspirina are acţiune analgezică. in doze terapeutice obişnuite.trece în cantităţi mici în laptele matern (la doze terapeutice) . printr-o reacţie de tip KolbeSchmidt : 30 . nevralgiile (de-a lungul unui trunchi nervos0. uşurând sau înlăturând durerile de cap (cefalee). mialgii (dureri musculare).este distribuită inegal în ţesuturi. dureri dentare. Sinteza are la bază reactia de acetilare a acidului salicilic care se poate face cu urmatorii compuşi : (CH3CO)2O ANHIDRIDA ACETICA CH3COCl CLORURA DE ACETIL H2C CO CETENA Acidul salicilic se obţine folosind ca materie primă fenolul. obţinut prin asociere cu citrat de sodiu şi bicarbonat de sodiu.forma polimorfă I realizează concentraţii sanguine aproape duble faţă de forma II .T1/2 este de 3-6 ore pentru doze de circa 0.în urina alcalină este grăbită eliminarea . este de 60 μg / ml iar în doze antiinflamatorii de 150 – 300 μg / ml .absorbţie digestivă bună . reumatice). traversează bariera hemato-encefalică şi placenta .Forma II : obţinută prin cristalizarea lentă la temperatura obisnuită din soluţie saturată de acid acetilsalicilic farmaceutic in n – hexan. antiinflamatorie.125°C Analiza de difracţie cu raze X si analiza spectrală în IR au evidenţiat o aranjare diferită a moleculelor în cristale.absorbţie lentă şi incompletă pe cale rectală . dureri menstruale Fenomene secundare : Principalele fenomene secundare sunt tulburările gastrointestinale la doze crescute şi repetate şi rar hemoragii sanguine Se administrează sub formă de comprimate Acidul salicilic efervescent (efesal).

Aspirina se spală cu cid acetic. În reactor se introduce prin aspirare. Măcinarea : Se realizează într-o moară (sau sită vibratoare). Masa de reacţie se filtrează în filtrul 5.P=6atm FENOLAT DE SODIU COONa OH H2SO4 COOH OH FENOL SALICILAT DE SODIU ACID SALICILIC A doua etapă a reacţiei este : acetilrea acidului salicilic : COOH OH + (CH3CO)2O piridina CH3COOH C6H6 COONa OH COOH OCOCH3 + CH3COOH ACID SALICILIC ASPIRINA Descrierea procesului tehnologic: 1. Vaporii de acid acetic sunt evacuaţi printr-un exhaustor. se adaugă piridina. Separarea cristalelor de aspirină se face prin trecerea suspensiei cu ajutorul aerului comprimat în centrifugă sau filtru-presă 7. Purificarea superioară a acidului acetic se face în bidistilatorul 15. Se încălzeşte masa de reacţie până la 46°C şi apoi se opreşte aburul. Recuperarea aspirinei : Apele mume rezultate la spălarea aspirinei sunt trecute cu ajutorul aerului comprimat în distilatorul 10 unde se separă acidul acetic la 118-120°C ce este condensat şi răcit în schimbătorul de căldură 13. 2. 5. Datorită caracterului exoterm al reacţiei. Când temperatura de reacţie a ajuns la 51°C. temperatura va creşte in continuare până la 71°C. 3. Cristalizarea : Are loc în cristalizorul 6 prevăzut cu manta de incălzire-răcire. acidul acetic şi anhidrida acetică şi se adaugă sub agitare acidul salicylic.Na + OH NaOH ONa CO2 T=120 . 6. 31 . Apel mume (filtrat) se colectează în montejusul 9 şi se pot utiliza la o nouă acetilare. Ambalarea: Se face în saci de hârtie. Acetilarea: Se realizează într-un reactor emailat prevăut cu gitator şi manta de încălzire. Uscarea : Uscarea aspirinei se face la 50-60°C în uscătorul 8 pe tăvi până la dispariţia mirosului de acid acetic (3-4 ore). unde suspensia se răceşte la 18-20°C timp de 6 ore. 4.

antiinflamatorie. antipiretică Obţinere : Din salicilat de metil şi amoniac. ALŢI DERIVAŢI AI ACIDULUI SALICILIC Salicilamida Structură şi denumire : CONH2 OH O.HIDROXIBENZILAMIDA Acţiune farmacologică: acţiune analgezică. salicilatul de metil se obţine din acid salicilic şi metanol : COOH OH + CH3OH COOCH3 OH NH3 CONH2 OH + CH3OH ACID METANOL SALICILAMIDA SALICILIC Salicilatul de sodiu Structură şi denumire : COONa OH SALICILAT DE METIL DENUMIRE CHIMICA: O – HIDROXIBENZOAT DE SODIU Acţiune farmacologică: acţiune analgezică slabă predomină actiunea antiinflamatorie are şi acţiune antireumatică se utilizează în tratamentul reumatismului poliarticular 32 . La rândul său.Aspirina din apele mume este filtrată în filtrul 11 şi dupa cristalizare în cristalizorul 12 este reintrodusă în centrifuga 7.

8 108 92 CH3 – N – CH3 - 5 N CH3 CH2 SO3Na - - 333 - 6 - -H -C4H9 308 105 33 .Salicilatul de izo-amil Salicilatul de fenil DERIVAŢI DE PIRAZOLONĂ ŞI PIRAZOLIDINDIONĂ Structura medicamentelor din această clasă este : H2C O R CH HC N NH O N 3 N CH3 R2 O N O N C6H5 C6H5 C6H5 PIRAZOLONA DERIVAT DE PIRAZOLIDINDIONA NR CR T 1. 2 3 4 R PIRAZOLONA FENAZONA (ANTIPIRINA) AMINOFENAZONA (PIRAMIDON) SALDOREN (SALIPIRINA) SALICILAT DE ANTIPIRINA NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU (ALGOCALMIN) FENILBUTAZONA (BUTAZOLIDIN) -H -H DERIVAT DE PIRAZOLONA R1 - R2 84 188 231 326 M (g) P.T. °C 165 112.

supozitoare si unguente are acţiune antiinflamatorie. slab antiseptic şi antispastic DERIVAŢI DE ANILINĂ FENACETINA Medicamentele din această clasă au proprietăţi analgezice şi antitermice bune. antireumatică puternică. Structură si denumire: 34 . dar utilizarea lor se face cu precauţie datorită efectelor secundare.ALGOCALMINUL Structură şi denumire : H3C NaSO3 N N O N C6H5 H2C O C6H5 ALGOCALMIN (NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU) Obţinere : Procesul tehnologic cuprinde trei etape : Fabricarea sării sodice a sulfonatului aminoantipirinei Fabricarea algocalminului Purificarea algocalminului FENILBUTAZONA Structură şi denumire: C4H9 O N O N C6H5 C6H5 BUTAZOLIDIN este un derivate de pirazolidindionă se utilizează sub formă de drajeuri.

134. hipotermie (scăderea tensiunii sub valorile normale) şi mai rar convulsii. 4 – ACETILAMINOFENETOL Proprietăţi: pulbere albă sau substanţă cristalină in foiţe punct de topire: . 3. substanţe toxice care duc la apariţia unor fenomene de anemie.NITROFENETOL BENZEN 4.120°C sau cu Fe si HCl: 35 . slăbiciune. Fazele procesului tehnologic pornind de la clorbenzen: 1. şi parţial solubilă în alţi solvenţi organici fenacetina se metabolizează prin procese biochimice. rezultând aniline şi/sau p – fenetidina. Obţinere: Materiile prime sunt 4-nitroclorbenzen şi 4-aminofenol.7°C solubilă în glicerină.Etoxilarea p-nitroclorbenzenului cu soluţie alcoolică de KOH şi NaOH la 77°C în prezenţa catalizatorului (dioxid de Mn sau oxid de Ca) Cl + NO2 C2H5OH MnO2 CaO + NO2 ClH OC2H5 OH2 P –AMINOCLOR P .Separarea p-nitroclorbenzenului prin precipitare cu gheaţă şi centrifugare.Reducerea p-nitrofenetolului cu sulfură de sodiu (Na2S) şi apă la 10 . cianoză(colorarea în albastru vânăt a mucoaselor).Nitrarea clorbenzenului cu amestec nitrant (amestec sulfonitric : acid azotic şi acid sulfuric) : reactorul utilizat este prevăzut cu agitator şi manta de încălzire-răcire Cl HNO3 + H2SO4 Cl + NO2 2.OC2H5 NHCOCH3 FENACETINA.

Decantarea soluţiei. FENACETINA ANTINEVRALGICE Conţin amestecuri de medicamente cu acţiune analgezică şi antipiretică.OC2H5 [H] OC2H5 NO2 NH2 P – NITROFENETOL P – FENETIDINA 5. Antinevralgicul S. antipiretic şi antiinflamator datorită aspirinei şi fenacetinei şi efect slab stimulent psihomotor datorită cafeinei. 6. 36 .Separarea şi purificarea fenacetinei.Acetilarea p-fenetidinei în reactoare căptuşite antiacid cu anhidridă acetică sau acid acetic: OC2H5 + NH2 (CH3CO)2O NHCOCH3 OC2H5 + CH3COOH P-FENETIDINA ANHIDRIDA ACETICA 7. tratarea cu NaCl şi filtrarea. conţine : salicilamidă 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul este mai bine tolerat gastric. Compoziţia antinevralgicului: aspirină 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul are efect analgezic.

administrarea lor fiind necesară deoarece în cazul constipaţiei cronice se produce trecerea substanţelor toxice din fecale în sânge.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI DIGESTIV MEDICAMENTE PURGATIVE Sunt medicamente de origine vegetală sau sintetică care acţionează asupra pereţilor intestinali favorizând mişcări ale acestora şi care declanşează defecaţia (eliminarea materialelor fecale). FENOLFTALEINA Strucură : OH C O C O OH Proprietăţi: substanţă albă cristalină. fenomen cu efecte dăunătoare asupra funcţionării organismului. insolubilă în apă şi apă acidulată solubilă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a fenolului cu anhidridă ftalică în prezenţa unor substanţe deshidratante (acid sulfuric. Se administrează în caz de constipaţie. Administrarea medicamentelor purgative se face la indicaţia medicului deoarece în caz de abuz se poate produce iritarea mucoasei intestinale. acid clorsulfonic. clorură de zinc) : 37 . substanţe anorganice : sulfatul de magneziu (sare amară) . uleiul de parafină . fenolftaleina. Substanţe cu acţiune purgativă : substanţe organice : glicerina. soluţii concentrate de zaharuri.

Precipitarea fenolftaleinei brute se face cu apă. filtrarea prin filtrul 5 şi apoi reprecipitarea cu HCl diluat în reactorul de precipitare 6. se introduce sub agitare continuă acidul clorsulfonic în aşa fel încât temperatura masei de reacţie să nu depăşească 115°C. Soluţia se introduce apoi în cristalizatorul 10 în care se distilă excesul de alcool etilic. E. F. sau în cazul unei alimentaţii complete. C. fenolftaleina brută se supune unei operaţii de purifivare care se realizează prin dizolvare intr-o soluţie de NaOH în reactorul 4. lipsa poftei de mâncare.avitaminoze : sunt tulburări caracteristice care pot determina moartea organismului . Repurificarea se realizează prin dirijarea la reflux în alcool etilic în reactorul 8.OH CO O CO O + 2 HSO3Cl O + H2SO4 + ClH ANHIDRIDA FTALICA FENOL FENOLFTALEINA Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1 (emailat prevăzut cu manta de încălzire-răcire şi agitator) se introduce anhidrida ftalică şi fenolul topit. Din vasul de măsură 2.hipovitaminoze: tulburări nacaracteristice mai uşoare. iar separarea ei se realizează cu ajutorul centrifugei 3. hipovitaminozele pot apărea datorită unei nutriţii necorespunzătoare (hrană săracă în vitamine). ca de exemplu: pierderi în greutate. După separare. Se fixează apoi fenolftaleina pe centrifuga 3 şi se usucă pe uscătorul 7. atunci când din diferite cause organismul nu asimilează vitaminele. Hipervitaminozele: existenţa în organism a unor cantităţi prea mari de vitamine.vitamine hidrosolubile : B.vitamine liposolubile :A. H . încetarea creşterii . ele producându-se numai în cazul câtorva vitamine :D. VITAMINE Vitaminele sunt substanţe organice naturale sau sintetice care au acţiune regulatoare asupra unor factori fiziologici vitali şi sunt indispensabile funcţionării normale a organismului. K 38 . A. P. soluţie concentrată rămasă se răceşte în scopul cristalizării fenolftaleinei care se separă pe centrifuga 11. D. Lipsa din organism a vitaminelor produce boli de deficienţă : . tratarea cu cărbune şi filtrarea soluţiei alcoolice fierbinţi pe filtrul sac 9. K Clasificarea vitaminelor : Se poate face după solubilitate sau după structura chmică. După solubilitate : .

axeroftol. ficat.prin procedee mixte VITAMINE LIPOSOLUBILE Sunt solubile în grăsimi. PP . caise.extracţie din produsele care le conţin . spanac.vitamina A face parte din grupa caretonidelor .drajeuri : A. Structură : CH3 CH CH CH C CH CH CH2OH 2 CH3 Proprietăţi : . C. ardei roşu. retinol Se găseşte sub formă de provitamină în . foarte autooxidabil . urzici. optic inactiv. rinichi. Se resorb intestinal odată cu grăsimile. gălbenuş de ou.drajeuri : A + B1 + B2 + C + PP .este izolată în porţiunea nesaponificabilă a uleiului gras din ficatul unui peşte H3C CH3 CH CH CH3 C 39 . zmeură.tablete : B1.prin sinteză chimică . Polivitamine : .fiole : A.soluţii : A + D2 Uneori se utilizează amestecuri de vitamine sub diferite forme : Electrovitul : drajeuri ce conţin vitaminele : B1 + B2 + B6 + B12 + PANTOTENAT DE CALCIU + EXTRACT DE DROJDIE. E. D2 . E .Condiţionarea vitaminelor : . vogan. complexul vitaminic B.VITAMINA A Se mai numeşte : arovit. B6.se prezintă ca un ulei gălbui.comprimate efervescente : A + B1 + B2 + B6 + B12 + C + D2 Viplex :drajeuri : A + B1 + B2 + B6 + C + D2 + E + P + PP + LECITINA + SULFAT DE MAGNEZIU. morcovi. ulei de peşte. 1. F . complexul vitaminic B. Obţinerea vitaminelor : Se face prin : .capsule : E.

vitamina D3 (colecalciferol)– are ca provitamină dimetildihidrocalciferolul . Are un rol important în reglarea conţinutului de săruri minerale din organism şi fixarea sa in oase.fiole (soluţie uleioasă) 2.vitamina D5 – are ca provitamină 7 – dehidrostosterolul .Lipsa vitaminei A provoacă tulburări de vedere. lapte. peşte. 25 – hidroxicolecalciferolul se formeaza în ficat ca urmare a transformarii colecalciferolului şi produce stimularea rapidă a absorbţiei Ca de către intestin.25 – dihidroxicolecalciferolul asigură absorbţia ca din intestin în sânge datorită capacităţii sale de a stimula biosinteza unor proteine specifice.2 – dehidroergosterolul .pe cale sintetică pornind de la aldehida C14 (cu 14 atomi de C în moleculă) pe baza unor reacţii chimice Condiţionare : .iniţierea unui impuls nervos de către acest fotoprodus .din ulei de peşte prin saponificare (hidroliză). boală numită xeroftalmie.VITAMINA D Se mai numeşte vitamina antirahitică. Se găseşte in ou.vitamina D2 (ergocalciferol) .drajeuri . Produce la animalele tinere maladia rahitism (insuficientă depunere de Ca).vitamina D4 – are ca provitamină 2. cu formarea unui produs fotochimic specific .absorbţia energiei luminoase de către pigmentul celulelor fotoreceptoare din retină. 1. extragere cu ulei de petrol şi cristalizare in prezenţă de alcool metilic 2. Rol : are rol în ciclul vizual al vertebratelor. Deficienţele majore de vitamină A.vitamina D1 – complex molecular al vitaminei D2 cu lumisterol .regenerarea formei fotosensibile a pigmentului vizual Obţinere : 1. 1.vitamina D6 – are ca provitamină dehidrostigmasterolul Colecalciferolul (vitamina D3) se obine din 7-dehidrocolesterol prin iradiere cu lumină ultravioletă. ciclu care cuprinde mai multe etape : .VITAMINA E 40 . 3. Se fixează in organism sub acţiunea razelor UV (ultraviolete) formându-se din provitamina D. care participă la transportul sau legarea Ca în mucoasa intestinală. 25 – dihidroxicolecalciferolul este format în rinichi şi este transportat de sânge la intestin şi oase. provoacă leziuni ale corneei. Se cunosc următoarele vitamine D : .

lipsa ei din organism determină scăderea capacităţii de coagulare a sângelui. pentru că vitamina E cuprinde 8 compuşi dintre care : 4 tocoferoli 4 toco-trifenoli 4. Structură şi denumire : CH3 HO H3C CH3 O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA E. ouă.VITAMINA K Este vitamina antihemoragică. Tocoferolii par a avea funcţia d protejare a acizilor graşi nesaturaţi din lipidelemembranelor împotriva acţiunii oxigenului molecular.FITOLUL : H3C CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 C CH CH3 OH - TRIMETILCHINONA: CH3 HO H3C CH3 OH Termenul de vitamină E este in general generic. lapte. în ulei de embrion de grâu. 41 . α – TOCOFEROL Se găseşte în legume. adică ei previn autooxidarea acizilor graşi foarte nesaturaţi. Rol :prezenţa vitaminei E. ca factor care restabileşte fertilitatea la şobolanii hrăniţi exclusiv cu lapte de vacă.Vitamina E a fost identificată pentru prima dată în uleiurile vegetale. Tocoferolii au activitate antioxidantă. este indispensabilă pentru funcţionarea organelor genitale. Lipsa vitaminei E produce o degenerare a muşchilor Obţinere : .prin condensarea trimetilchinonei cu fitol .

beta-metilnaftalina . se adaugă atunci când este necesar acetonă.Vitamina K are ca efect molecular imposibilitatea ficatului de a sintetiza enzima proconvertină care catalizează o etapă din complexa secvenţă de reactii ale formării protrombinei. Dicumarolul un analog al vitaminei K produce la animale simptoame similare carenţei în vitamină K – se pare că el blochează acţiunea vitaminei K şi de aceea este folosit în clinică pentru a preveni coagularea în vasele sanguine. Materii prime : . precursor al trombinei – proteină care accelerează conversia fibrinogenului în fibrină. acid sulfuric concentrat în fir subţire. Se răceşte amestecul de reacţie sub agitare energică la -5°C. Se introduce apoi din vasul de măsura 2. astfel încât temperatura să nu depăşească 0°C.acetonă Reacţiile chimice: O CH3 [O] CH3 O B – METILNAFTALINA VITAMINA K Descrierea procesului tehnologic: În reactorul 1 se introduce β-naftalina in soluţia de acetonă (solvent) şi apoi în soluţia de dicromat de potasiu de concentraţie 80%. Se introduce apoi 42 . se incalzeşte amestecul de reacţie la 30°C şi se introduce apoi in vasul de precipitare 5 în care de realizează precipitarea β-metilnaftochinonei în apă acidulată.dicromat de potasiu . vâscozitatea masei de reacţie creşte. Datorită faptului că în timpul adaugării acidului sulfuric.acid sulfuric . După terminarea adăugării acidului sulfuric. pentru diluare. Structură şi denumire : O CH3 O Β – METIL NAFTOCHINONA Obţinere: Prin sinteză chimică. Se lasă apoi masa de reacţie î repaos 5-6 ore pentru a se produce o precipitare completă.

este un ulei galben. sensibil la lumină şi alcalii în organismul mamiferelor.in concentraţii mici în produse animale : ficat. grâu.vitamina B6 (acid folic) .lipsa vitaminei K1 provoacă tulburări in coagularea sângelui.biotina Toate sunt solubile în apă şi componente ale unor coenzime.tărâţa orezului. 5. este produsă de flora intestinală Structură : CH3 O O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA K 1. Face parte din clasa triterpenoidelor. după care realizându-se o operaţie de spălare cu apă acidulată în scopul îndepărtării săruilor de crom. gălbenuş de ou 43 . tiamina Apare în : . orz . rinichi.vitamina B12 .în instalaţia de filtrare.amida acidului nicotinic . drojdie . VITAMINA B1 Se mai numeşte : aneurina.piridoxina .VITAMINA K1 Se găseşte în plante verzi.vitamina B1 şi B2 .în concentraţii mici în plante : mazăre. Produsul este apoi uscat şi purificat prin recristalizare din butanol. FILOCHINONA .COMPLEXUL VITAMINIC B Cuprinde substanţe esenţiale pentru viaţă: . VITAMINE HIDROSOLUBILE 1.inozitolul .

in tratamentul hipovitaminozelor. hepatitelor. La porumbei.structura a fost determinată cu sulfit acid de sodium. de exemplu. diferită de la ţesut la ţesut. se constată o scădere a capacităţii de utilizare a piruvatului. etc .5-dimetil-4-amino-pirimidinei şi 4-metil-5-hidroximetil-tiazol: _ Cl + N S CH2 N NH2 N H3C N CH2 NH2 CH3 CH2 CH2 NaHSO3 OH H3C N SO3H + N S CH3 CH2 CH2 OH Rol in organism: Intervine în procesele metabolice de bază făcând legătura între metabolismul glucidelor (zaharuri) şi lipidelor (grăsimi) şi influenţează metabolismul proteinelor este necesară pentru funcţionarea normală a sistemului nervos şi cardiovascular Dacă din dieta animalelor de experienţă lipseşte tiamina.Structură : Cl N H3C N CH2 NH2 N _ + CH3 S CH2 CH2 OH . Utilizări şi condiţionare: . Carenţa de tiamină provoacă la om beri-beri iar la păsări polinevrită. în timp ce activitatea ţesutului muscular este doar usor afectată.a fost prima vitamină descoperită .se condiţionează sub formă de fiole şi comprimate Obţinere : prin condensarea provitaminei b cu alcool tiazolic 44 . lipsa tiaminei din alimentaţie este cel mai puternic resimţită de creier. nevralgiilor. care rupe molecula într-un acid sulfonic al 2.

lapte. RIBOFLAVINA OH CH O OH CH CH2 OH CH N NH .este unul dintre constituenţii celulari esenţiali intervenind in procesul de dehidrogenare şi respiraţie celulară .comprimate Obţinere: din acid nicotinic prin amonoliză oxidativă (reacţia cu amoniacul) VITAMINA B6 Se mai numeşte piroxidina.se utilizează în tratamentul anginei pectorale.intră in componenţa unor coenzime şi are rol important în metabolismul cellular . malţ de ovăz.lipsa vitaminei B2 poate provoca tulburări psihice . degerăturilor şi arterosclerozei. acizilor graşi şi indirect la metabolismul glucidelor. tomate. Intră in componenţa unor enzime cu acţiune oxido-reducătoare şi participă direct la metabolismul proteinelor. gălbenuş de ou. Mod de condiţionare . ficat. VITAMINA B5 Se mai numeşte nicotinamida sau PP. Rol în organism : . fasole.VITAMINA B2 Structură: OH CH2 H3C H3C O VITAMINA B 2.fiole . Rol în organism : .se utilizeaza în caz de anemie. . spanac. conopidă. a bolii numite pelagră (vitamina antipelagrină).are o structura complexă şi face parte din categoria pigmenţilor galbeni numiţi flavine ce conţin gruparea liocrom Apare în porumb. 45 . lipidelor. in tratamente de insoţire a antibioticelor Se condiţionează in fiole.

Nici animalele nici plantele. 2. căci majoritatea animalelor şi plantelor superioare sintetizează acidul ascorbic din glucoză şi alţi precursori.VITAMINA B9 Se mai numeşte acid folic. Este sintetizată şi de bacteriile intestinale.VITAMINA C Vitamina C (acid ascorbic) este necesară numai în alimentaţia câtorva vertebrate – omul. Cel mai evident simptom biochimic al carenţei în acid folic este inhibarea biosintezei purinelor şi a pirimidin-timinei. maimuţa. Este esenţială pentru maturarea şi dezvoltarea eritrocitelor. precum si în mecanismul de creştere şi înmulţire a celulelor. . Structură şi denumire : CO HO HO H HO C C C CH CH2OH VITAMINA C. Obţinere: . câţiva peşti. cobaiul. având rol in metabolismul proteinelor şi lipidelor. ACID ASCORBIC O 46 .Sau prin biosinteză BIOTINA Protejează animalele împotriva toxicităţii provocate de hrănirea cu albuş de ou crud.din ficatul animalelor. de aceea o alimentaţie fără biotină nu provoacă o carenţă în biotină. nu pot sintetiza Vitamina B12 (cobalamina) ci numai câteva microorganisme. cât şi a unor insecte şi a altor nevertebrate. cu randamente foarte mici !!!! : 250-300 mg vitamină / tonă de ficat. Biotina serveşte drept transportor al dioxidului de carbon. VITAMINA B12 Este vitamina antianemică.

stări febrile prelungite .intervine in metabolismul aminoacizilor.necesarul zilnic este de 60-100 mg Proprietăţi: .este principala vitamină e care are nevoie omul.acidul ascorbic îşi pierde uşor activitatea vitaminică când ciclul lactonic este hidrolizat.se descompune la lumină în apă şi aer .este vitamina antiscorbutică .are gust acru .SORBOZA RANDAMENT 70-80 % 47 . glucidelor şi pigmenţilor Utilizări: .comprimate . care are de asemenea acţiune vitaminică . ce pierde uşor atomii de hiodrogen. transformându-se în acid dehidroascorbic.pentru mărirea rezistenţei organismului la boli .este solubilă în apă .favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor Mod de condiţionare : . urmată de o serie de reacţii chimice: CHO HC OH HO CH HC OH HC OH CH2OH D – GLUCOZA CH2OH HC OH H2 Ni HO CH HC OH HC OH CH2OH D – SORBITA RANDAMENT 83-96 % CH2OH CO oxidare acetobacterii HO CH HC OH HO CH CH2OH L .este un agent reducător puternic.pulbere albă cristalină .comprimate efervescente . cu formarea acidului dicetogluconic Rol în organism : .în tratamentul şi profilaxia scorbutului şi a altor boli grave.are punct de topire: 189-192 °C .. intrucât organismul uman nu o poate sintetiza .fiole Obţinere: prin reducerea D – glucozei.

tonicardiace 2.tonice şi trofice ale capilarelor şi venelor 7.sclerozante ale venelor 2.vasodilatatore 6.antianginoase 3. VITAMINA C RANDAMENT 60 – 75 % O MEDICAMENTE CARDOIVASCULARE Sunt medicamente care acţionează direct asupra inimii sau a musculaturii aparatului circulator.antihipertensive 5. Medicamente pentru medicaţia aparatului circulator 1. Clasificare 1.CH2OH H3C acetona anh. Medicamente pentru medicaţia sângelui 48 . HOH C CH CH CH CH2 O O C DIACETON – SORBOZA RANDAMENT 70-8O % HIDRATUL ACIDULUI DIACETON – 2 – CETO – LGLUCONIC RANDAMENT 75 – 90% COOH CO ClH HO H HO CO HO C CH CH2OH OH H H HO CO C C C CH CH2OH ACID ASCORBIC. acetica H2SO4 O H3C O C O C CH HC O CH CH O C CH3 CH3 O oxidare H3C H3C C O O COOH .antihipotensive 4.

concentraţia toxică : 0. Medicamentele antianginoase calmează durerile produse de angina pectorală. însoţită de o senzaţie de sufocare iminentă.anticoagulante 5.5 cm³ / m³ aer 49 . în amestec cu diferite pulberi sau sub formă de comprimate nu este explozivă Acţiune farmacologică şi mod de administrare : are acţiune de relaxare a musculaturii netede în special a vaselor mici de sânge. Exemple de medicamente anginoase : nitroglicerina prenylamina nifedipinul NITROGLICERINA Este un ester al glicerinei cu acidul azotic. eter. Structură şi denumire : CH2 CH CH2 O O O NO2 NO2 NO2 NITROGLICERINA. producând dilatarea acestora nu modifică circulaţia pulmonară în stare de vapori este toxică.antihemoragice 4.antianemice 2.stimulente ale leucopezei (formarea de leucocite [globule albe] ) 3. glicerină.1°C este solubilă în solvenţi organici : alcool etilic.1.substituenţi de plasmă MEDICAMENTE ANTIANGINOASE Angina pectorală este o boală de inimă care se manifestă prin crize dureroase în zona cardiacă cu iradiere în membrul superior stâng în omoplat sau gât.13. insolubil în apă are punct de fierbere 160°C la preiunea de 15 mm Hg (cu explozie) are punct de solidificare . TRINITROGLICERINA TRINITRAT DE GLICERINA Proprietăţi: lichid uleios incolor sau slab gălbui. benzen sub formă de soluţie diluată 1 %.

chloroform greu solubil în apă punct de topire 136 . Materii prime: amestec sulfonitric (acid azotic şi acid sulfuric oleum cu 7 – 8 % SO3 liber în proporţie de 1 : 1) glicerina de puritte 99. Este slab sedativ. CH2 C6H5 50 .1-difenil – 3 – propilaminei cu fenilacetonă. Obţinere: Prin condensarea 1. De exemplu.140°C Condiţionare: drajeuri fiole supozitoare cu lactate de prenylamină Acţiune: Are acţiune vasodilatatoare coronariană şi cerebrală suprimând spasmele musculaturii netede. alcool metilic.se administrează perlingual (sub limbă) în momentul dclanşării crizei sau înainte de aceasta Obţinere : Obţinerea are la bază nitrarea glicerinei cu amestec sulfonitric (esterificare). Mediul reducător este asigurat de borohidrură de sodium (NaBH4). Reacţia are loc la 10°C. pot fi continue sau discontinue.5 % Procesele tehnologice de obţinere ale nitroglicerinei.pentru procese continue: PRENYLAMINA (AGOZOLUL) Structură : H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 Proprietăţi: pulbere albă sau slab gălbuie cu miros characteristic şi gust mar solubil în alcool etilic. reactorul Biazzi. Reactoarele de nitrare se numesc nitratoare şi sunt confecţionate din oţel V2A sau Pb.

Pentru a trata hipotensiunea arterială sunt folosite substanţe vasoconstrictoare care stimulează inima şi creşte debitul cardiac. Obţinere : Prin condensarea 2 – nitrobenzaldehidei cu acetil-acetat de metil şi amoniac.H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH2 + CH3 C O CH2 C6H5 1. Tensiunea arterială maximă (sistolică) are valori normale de 120 – 240 mm Hg Tensiunea arterială minimă (diastolică) are valori normale de 60 – 80 mm Hg (în general ea este jumătate + 10 din tensiunea maximă [sitolică] ). Dacă valorile tensiunii sunt mai mari decât valorile normale. EFEDRINA: Este un alkaloid. respective presiunea pe care o exercită sângele asupra pereţilor arteriali. CHO NO2 CH3CO 2 – NITROBENZALDEHDA CH2 COOCH3 ACETIL-ACETAT DE METIL MEDICAMENTE ANTIHIPOTENSIVE Tensiunea arterială este presiunea cu care circulă sângele prin artere. apare boala numită hipertensiune arterială. Dacă tensiunea este dereglată apare boal numită hipotensiune arterială când valoarea tensiuni mari şi a celei mici sunt mai mici.DIFENIL – 3 – PROPILAMINA FENILACETONA H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 CH2 C6H5 PRENYLAMINA NIFEDIPINUL Are acţiune de dilatare coronariană promptă şi prelungită. 51 .1.

25 mg reserpină sub formă de hipazin ce conţine: 0. RESERPINA Este u alcaloid şi se extrage din rădăcina unei plante : rauwolfia serpentina. Proprietăţi : pulbere cristalină alb-gălbuie cu M=609 şi punct de topire 165 . alcool.Structură: CH CH NH CH3 CH3 OH EFEDRINA.comprimate de 0.168°C nu are gust şi nici miros păstrată la lumină se înnegreşte Condiţionare: comprimate ce conţin 0.050 g ce conţin clorhidrat de efedrină fiole MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE Sunt utilizate pentru combaterea bolii numite hipertensiune arterială. 52 .10 mg reserpină şi 0. grăsimi Condiţionare: . Alcaloizii sunt substanţe organice de origine vegetală ce conţin în moleculă azot şi au o structură heterociclică. 1 – FENIL – 2 – METILAMINO – 1 – PROPANOL Proprietăţi: cristale aciculare incolore sau pulbere cristalină albă are gust amar.10 mg dihidrolazină Acţiune farmacologică: Acţiune hipotansivă. Au rol de a menţine tensiunea arterială în limitele normale producând vasodilataţie în diferite zone ale organismului. lentă şi prelungită atorită faptului că produce o vasodilataţie generală. nu are miros uşor solubilă în apă.

stimulează inima şi descongestionează mucoasele nazale. De asemenea. Obţinerea nitrilului acidului alfa-nftilacetic: CH2Cl + CLORMETIL NAFTALINA CH2 KCN C2H5OH CN + KCl CIANURA DE POTASIU NITRILUL ACIDULUI ALFA-NAFTILACETIC 3. FABRICAREA RINOFUGULUI Structură şi denumire : NH CH2 C N CH2 CH2 .N. CLORHIDRAT DE ALFA-NAFTIL – 4. Ele produc constricţia vaselor sanguine. ClH RINOFUG.C.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI RESPIRATOR O importanţă deosebită o au medicamentele simpaticomimetice care au acţiune vasoconstrictore şi în acelaşi timp bronhodilatatoare. Fazele procesului de fabricaţie : Obţinerea nitrilului acidului clormetilnaftalina : CH2Cl + NAFTALINA HCHO + ClH H3PO4 CH3COOH + CLORMETILNAFTALINA HOH FORMALDEHIDA 2. Obţinerea rinofugului : 53 .5 – DIHIDROIMIDAZOL Acţiune farmacologică : Este un vasoconstrictor puternic producând descongestionarea rapidă şi intensă a foselor nazale. Se administrează sub formă de soluţie 1 :1000. unele dintre ele au acţiune stimulatoare asupra S.

În cazuri patologice. comparabilă cu cea a sulfamidelor mercuriale. se elimină prin urină Acţiunea medicamentelor antigutoase constă în formrea unei combinaţii complexe cu acidul uric. ClH NH CH2 C N CH2 . ClH CH2 MEDICAMENTE DIURETICE ŞI ANTIGUTOASE În urm proceselor metabolice din organism rezultă o serie de substanţe inutile sau chiar dăunătoare care trebuie eliminate. dar sunt lipsite de toxicitate. Eliminarea lor se face în principal pe căi urinare. deci măresc diureza. Ederenul este primul medicament diuretic din clasa sulfamide diuretice. Acidul uric solubilizat. introdus în terapeutică. Medicamentele antigutoase au rolul de a solubiliza acidul uric şi de a-l îndepărta din organism. În asemenea cazuri este necesară utilizarea unor medicamente care favorizează eliminarea urinei. NEFRIXUL Structură : 54 . acidul uric se acumulează în articulaţii şi produce dureri foarte mari. formarea urinei în organism decurge în mod normal şi deci apa şi o serie de substanţe nu se elimină. Diureza reprezintă procesul de eliminare a urinei din organism. ele fiind reţinute în organism şi produc apariţia unor tulburări grave.CH2 CN + H2N CH2 CH2 NH2 . În caz de boală. Clasificarea medicamentelor diuretice : Derivaţi ai purinei Diuretice mercuriale (au toxicitate mare) Sulfamide diuretice (au acţiune diuretică bună faţă de cele mercuriale şi nu sunt toxice SULFAMIDE DIURETICE Au o acţiune diuretică puternică. combinaţii solubile care se elimină prin diureză.

CLORANILINA SALAMIDA HCHO Cl H2NO2S NEFRIX H N CH2 NH SO2 + HOH MEDICAMENTE CHIMIOTERAPICE Clasificare: Antiseptice şi dezinfectante Medicamente antituberculoase medicamente anticanceroase (citostatice) Sulfamide Antibiotice. respectiv nefrixului este m-cloranilina. Materia primă pentru obţinerea salamidei. Acţiunea lor diuretică este mărită de prezenţa unor atomi de halogen legaţi de nucleul benzenic. cu structura: Cl H2NO2S R SO2NH2 Dacă R= NH2.Cl H2NO2S NEFRIX. etc 55 . rezultă salamida. H N CH2 NH SO2 Substantele aromatice care au legate de nucleul benzenic 2 grupări sulfonamidice au proprietăţi diuretice puternice. Cea mai simplă ubstanţă de acest tip este clorfenamina. Reacţia de obţinere a salamidei respectiv nefrixului : Cl NH2 HSO3Cl Cl ClO2S NH2 SO2Cl 2 NH3 Cl H2NO2S NH2 SO2NH2 M.

peroxidul de sodiu Compuşii borului : acid boricsol 3%. Exemplu : Cl2 + HOH ClH + HOCl O 1/2 O2 Clorul: utilizat la sterilizarea apei potabile. Acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor este influenţată de diferiţi factori: temperatură. Cloraminele pot fi de 2 tipuri : 56 . şi anume : bactericidă – de distrugere a bacteriilor bacteriostatică – de împiedicare a formării bacteriilor – această acţiune este puţin specifică asupra microorganismelor patogene Medicamentele antiseptice sunt substante chimice care prin acţiunea lor în organism distrug microorganismele care produc diferite boli. Se adaugă 0. pH. iodoformul. tetraborat disodic soluţie 5% Compuşii organometalici : fenosept Alcoolii şi derivaţii lor : alcool etilic. albastru de metilen HALOGENII ŞI COMPUŞII HALOGENAŢI În soluţie au acţiune halogenată şi oxidantă asupra grupurilor enzimatice sau proteine din microorganisme. rezorcina. Medicamentele dezinfectante sunt substanţe chimice destinate distrugerii microorganismelor din exterior (în general sunt mai toxice decât antisepticele şi nu pot fi utilizate pentru administrare internă. hipoclorit de sodiu (NaOCl). lumină. iodul. cloraminele Compuşii oxidanţi : apa oxigenată soluţie de 30%. eugenolul Acizii fenolici : acidul salicilic detergenţi şi coloranţi : bromocet. propilenglicol Aldehide: formaldehida soluţie 40 % sau sub formă polimerizată Fenolii şi derivaţii lor : crezolii. ANTISEPTICE EXTERNE (DEZINFECTANTE) Clasificare : halogenii şi compuşii halogenaţi : clor. concentraţie. umiditate.5 – 20 mg Cl / litru apă Cloraminele Cloraminele sunt derivaţi ai compuşilor organici cloruraţi la azot.ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE Sunt substanţe chimice cu acţiune toxică.

cu acţiune oxidantă. conform reacţiilor : HOCl + SO2 NClNa HOH SO2 NHNa O 1/2 O2 + 2 HOH SO2 NCl2 SO2 NH2 + 2 HOCl O 1/2 O2 57 . R SO2NHCl + HOH R SO2NH2 + ClH O 1/2 O2 Exemple de cloramine: CH3 CH3 SO2 NClNa SO2 NCl2 SO2 NClNa SO2 NCl2 CLORAMINA B DICLORAMINA B CLORAMINA T DICLORAMINA T Proprietăţi : substanţe cristaline cu miros de clor se descompun sub acţiunea CO2 şi a umidităţii din aer se utilizează ca agenţi dezinfectanţi în soluţii de concentraţii 1 – 5 % cu apa. cloraminele hidrolizează cu formare de acid hipocloros.monocloramine : R NHCl dicloramine: R CO NHCl R SO2 NHCl R CO CO NHCl R – SO2NCl Acţiunea cloraminelor este datorată reacţiei de hidroliză în urma căreia se formează acid hipocloros sau hipoclorit alcalin produse cu acţiune oxidantă.

Obţinerea cloraminelor: Materii prime: benzen pentru obţinerea cloraminei B toluen pentru obţinerea cloraminei T Reacţiile care au loc : Obţinerea o-toluensulfoclorurii şi p-toluensulfoclorurii din toluen : CH3 CH3 HSO3Cl CH3 SO2Cl SO2Cl Obţinerea zaharinei: CH3 SO2Cl NH3 CH3 SO2NH2 [O] KMnO4 COOH SO2NH2 NH3 CO NH SO2 O-TOLUEN SULFOCLORURA O.TOLUEN SULFONAMIDA ZAHARINA Obţinerea cloraminei T : CH3 NH3 CH3 + NaOCl CH3 NaOH .HOCl SO2Cl P-TOLUEN SULFOCLORURA CH3 SO2NH2 P-TOLUEN SULFONAMIDA SO2NCl2 DICLORAMINA T SO2NClNa CLORAMINA T Obţinerea cloraminei B : SO2Cl HSO3Cl NH3 .HCl SO2NH2 2 NaOCl SO2NCl2 NaOH SO2NClNa 58 .

Sulfacetamida Clasificarea sulfamidelor: Agenţi antibacterieni Agenţi hipoglicemianţi Agenţi diuretici Avantajele sulfamidelor faţă de alte medicamente: Se datoresc proprietăţilor fizico-chimice ale acestora şi acţiunii farmacologice şi sunt: prezintă un spectru antimicrobian larg prezintă posibilitatea asocierii între ele sau cu alte medicamente au solubilitate bună în aparatul urinar. Între 1934-1946 au fost sintetizate mai mult de 5000 de variante de molecule ale sulfanilamidei. care au fost încadrate ca medicamente antibiotice.Sulfapiridina . Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin substituirea unui atom de hidrogen din gruparea SO2NH2 cu o altă grupare.BENZEN SULFOCLORURA BENZEN SULFONAMIDA DICLORAMINA B CLORAMINA B SULFAMIDE Sulfamidele sunt compuşi organici care conţin în moleculă derivaţi ai amidei acidului p – anilinsulfonic. astfel încât pot fi eliminate din organism Acţiune : bacteriostatică – dacă sunt administrate în cantităţi mici bactericidă – dacă sunt administrate în cantităţi mari 59 . Printre cele mai cunoscute medicamente din această clasă sunt : .Zaharina . Acţiunea antimicrobiană a sulfamidelor a fost descoperită în 1934.Sulfatiazolul . SO3H SO3H SO2NH2 SO2NHR1 NH2 ACID ACID P BENZENSULFONIC ANILINSULFONIC NH2 AMIDA ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC SULFANILAMIDA NHR2 DERIVATI AI AMIDEI ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC (SULFAMIDE) Sulfanilamida (p-aminobenzensulfonamida) stă la baza acestei clase de medicamente.

S. O). Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a clorurii acidului N – acetilsulfanilic (C. Etapa următoare este reacţia de hidroliză a produşilor obţinuţi prin condensare în scopul eliminării grupării acetil : SO2Cl + H2N NH CO CH3 R condensare .Acţiunea sulfamidelor se explică prin faptul că acestea împiedică sinteza acidului folic – substanţă indispensabilă înmulţirii celulelor microorganismelor patogene.85°C agitarea energică a masei de reacţie timp de reacţie de 4 ore Ftalilsulfatiazolul se obţine prin reacţia de condensare : CO O CO + H2N SO2 NH S N H C CH 60 . cu gust amar sensibilă la lumină insolubilă în apă.A. fără miros.HCl NH CO CH3 NH2 SO2 NH R HOH SO2 NH R CAS SULFAMIDA OBŢINEREA FTALILSULFATIAZOLULUI Structură : COOH N CO NH SO2 NH S H C CH Proprietăţi: pulbere albă cristalină. de exemplu N. S. greu solubilă în alcool etilic solubilă în hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere: Materii prime: anhidridă ftalică şi sulfatiazol.) cu o amidă de tipul R – NH2 unde R este un radical heterociclic (conţine un ciclu şi alţi atomi în afară de atomi de C. Condiţii de lucru: pentru faza de condensare temperature este de 80 .

ANHIDRIDA FTALICA SULFATIAZOL COOH N CO NH SO2 NH S H C CH FTALILSULFATIAZOL Alte tipuri de sulfamide 1.Sulfapiridina Structură O H2N S O NH N Se utilizează în tratarea pneumoniei 3. Este un îndulcitor nenutritiv utilizat în diete hipocalorice şi de bolnavii de diabet.Zaharina Structură: CO NH SO2 Zaharina este imida (amida ciclică) a acidului o-sulfobenzoic.Sulfatiazolul Structură : O H2N S O NH N S 61 . Sarea de sodiu este olubilă în apă şi este de aproximativ 500 de ori mai dulce decât zahărul. 2.

Se utilizează la tratarea infecţiilor gastrointestinale 4. Acţiunea de distrugere a celulelor patogene se manifestă prin: alterarea moleculelor de ADN interferearea în sinteza acizilor nucleici tulburarea funcţiilor proteinelor Clasificarea medicamentelor citostatice : Agenţi alchilanţi Hormoni citostatici Antimetaboliţi BUSULFANUL A fost obţinut în 1961 în ţara noastră şi are acţiune asupra măduvei osoase.Sulfacetamida Structură .dacă boala este descoperită în faza incipientă pot produce chiar vindecarea. O H2N S O NH O C CH3 Se utilizează la tratarea infecţiilor tractului urinar. MEDICAMENTE CITOSTATICE (ANTICANCEROASE) Cancerul este o boală care se caracterizează prin înmulţirea anaerobă. nelimitată a ţesuturilor tumorale care pot cuprinde întregul organism (metastază) producând moartea individului. CITOSULFAN 1. Medicamentele citostatice au ca scop ameliorarea stării bolnavului şi prelungirea duratei de viaţă. Structură şi denimire : CH3 SO2 O CH2 CH2 CH2 CH2 O SO2 CH3 BUSULFAN.4 – DI – (METANSULFONILOI) – BUTAN 62 . iar în anuite cazuri.

Proprietăţi: substanţă albă cristalină cu punct de topire 114 - 115°C este parţial solubil în acetonă (2,4%), în alcool etilic (1%) se condiţionează sub formaă de comprimate de 2 mg şi este utilizat la tratarea leucemiei. Obţinere : 1. obţinerea 1,4 – butandiolului
2 HCHO + CH CH HO CH2 C C CH2O 2 H2 HO (CH2)4 OH

FORMALDEHIDA

1,4 – BUTINDIOL

1,4- BUTANDIOL

2. obţinerea metil-sulfoclorurii CH3 SO3N POCl3 CH3 SO2Cl

METILSULFONAT DE SODIU

METILSULFOCLORURA

3. condensarea metilsulfoclorurii cu 1,4 – butandiol
2 CH3 SO2Cl + HO (CH2)4 OH CH3 SO2 O (CH2)4 O SO2 CH3

INTERFERONA Este o proteină solubilă în apă care are proprietatea de a împiedica înmulţirea microorganismelor (proprietăţi antivirale), nu este toxică. Are M=2500. MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE Tuberculoza este o boală produsă de bacilul Koch, cu răspândire destul de largă. Este o infecţie cu caracter cronic, cel mai afectat organ fiind plămânul. Clasificare: medicamente categoria I – puternic bactericide, cu acţiune intra şi extracelulară, de exemplu: izoniazid (HIN), rifampicină (antibiotic) medicamente categoria II – bactericide cu acţiune predominant extracelulară, de exemplu: streptomicina, kanamicina, etanbutol medicamente categoria III – bacteriostatice, de exemplu viomicina, PAS (acid pamino-salicilic)

63

IZONIAZID Este cel mai eficient medicament tuberculostatic. Structură şi denumire : NH NH2

N

CO

IZONIAZID, HIN, HIDRAZIDA ACIDULUI IZONICOTINIC

Proprietăţi: substanţă cristalină, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool punct de topire 170-174°C Acţiune: la concentraţii mici are acţiune bacteriostatică la concentraţii mari are acţiune bactericidă uneori poate produce tulburări neurologice şi de aceea se asociază cu vitamina B6 Obţinere : Obţinerea are la bază următoarele reacţii : esterificarea acidului izonicotinic cu butanol
N COOH

+

HO

CH2

CH2

CH2

CH3

- HOH

N

COO

(CH2)3

CH3

ACID IZONICOTINIC

BUTANOL

obţinerea hidrazidei acidului izonicotinic
N COO

(CH2)3

CH3

+ H2N

NH2 . HOH

N - HOH

CO

NH

NH2 + C4H9OH

HIDRAT DE HIDRAZINA

HIN

HORMONI Hormonii sunt substanţe chimice produse în organism, de către glandele cu secreţie internă: tiroidă, hipofiză, glandele suprarenale,pancreas, glande sexuale. Hormonii fac parte din biocatalizatori. Biocatalizatorii : 64

Sunt substanţe indispensabile funcţionării normale a organismului, ei au proprietatea ca, în cantităţi foarte mici să acţioneze specific asupra unei substanţe sau a unui grup de substanţe cu configuraţie asemănătoare în scopul desfăşurării normale a proceselor biologice din organism. Biocatalizatorii cuprind : hormoni vitamine enzime Randamentul catalitic al biocatalizatorilor este de la 10³, 10¹° mai mare decât al catalizatorilor obişnuiţi. Biocatalizatorii acţionează numai asupra reacţiilor posibile din punct de vedere termodinamic şi pot influienţa viteza de reacţie astfel : accelerează viteza reacţiilor biochimice => cataliză pozitivă micşorează viteza reacţiilor biochimice => cataliză negativă Acţiunea lor este favorizată de anumite substanţe: promotori – favorizează pozitiv reacţiile biochimice inhibitori – substanţe care micşorează acţiunea biocatalizatorilor Hormonii sunt transportaţi prin sistemul circulator (sânge, limfă) la alte organe controlând funcţiile şi dezvoltarea acestora. Originea multor boli se găseşte în funcţionarea anormală a sistemului endocrine. Aceste boli pot fi: hipofuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mici de hormone decât este normal hiperfuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mari decât este normal. Hormonii sunt necesari în cantităţi foarte mici, de exemplu : tiroxina : 0,000001 g adrenalina : 0,000001 g foliculina : 0,000000001 g, etc Mecanismul de acţiune al hormonilor se exercită atât direct cât şi prin intermediul enzimelor. Clasificarea hormonilor 1.După glandele care îi secretă : - hormoni hipofizari - hormonii pancreasului - hormonii tiroidieni - hormoni corticosteroizi - hormoni sexuali 2.După structura chimică : - hormoni steroizi - hormoni protidici (derivaţi de aminoacizi, polipeptide, proteine)

65

Lor li se datorează dezvoltarea caracteristicilorsexuale. Testosterona poate fi transformată în hormoni estrogeni: estradiol estronă equilenă Structură : OH H H H O 2. Formarea lor este stimulată de glanda hipofiză. Structură: O CH3 H H CH3 H H HO Hormoni sexuali feminini H Sunt hormoni estrogeni sau foliculoizi.HORMONI SEXUALI Hormonii sexuali sunt substanţe steroide generate de gonade (ovare şi testicule) direct în sistemul circulator.Androsterona A fost depistată în urină ca produs de metabolizare a testosteronei. Aceşti hormoni sexuali feminini sunt: estradioli estrona 66 . Hormonii feminini se numesc estrogeniiar hormonii masculini se numesc androgeni. Hormoni sexuali masculini 1.Testosterona Obţinută din extract testicular.

Este o substanţă impaticomimetică. asigură conservarea oului fecundat şi este responsabil la păstrarea sarcinii. HORMONI PROTIDICI Adrenalina Face prte din clasa hormonilor protidici. Structură : H 67 .Hormoni estrogeni Estriolul Estrona Este cel mai important hormon estrogen. Este izolată din urina femeii gravide. producând hiperglicemia. Structură: CO CH3 H H O Progesteronul Pregăteşte sarcina. A fost primul hormon descoperit. transmite impulsul nervos la celulă şi reglează tensiunea arterială.Hormoni destrogeni Progesterona Este o dicetonă mononesaturată care cristalizează în 2 forme polimorfe.1. Structură : O H H HO H 2. Are acţiune asupra mecanismului glucidelor. Se poate obţine prin sinteză chimică.

Tiroxina are proprietatea de a fixa iodul existent în cantităţi foarte mici în alimente. de exemplu maladia Addison. Poate fi obţinut prin sinteză chimică. Toţi aceşti hormoni au gruparea cetonică – CO – CH2OH şi toţi diferă prin gradul de oxidare la C11. Structură: 68 . hidrocortizonul. Tiroxina Este principalul hormon secretat de tiroidă.HO OH CH CH2 NH CH3 OH HORMONI CORTICOSTEROIZI Glandele suprarenale sunt glande cu secreţie internă situate deasupra rinichilor.modificare în metabolismul glucidelor. Are rol de stimulare a proceselor oxidative din organism. HORMONII TIROIDEI Tiroida este situată în partea anterioară a gâtului. Există mai multe categorii de hormoni corticoizi. primisolii. dar 7 sunt mai importante : cortexona corticosterona dehidrocorticosterona cortizoli cortizonă aldosterona cortexolonă Derivaţii sintetici de cortizonă sunt : prenisona. Glandele suprarenale au 2 regiuni cu funcţie distinctă : măduvă ce secretă adrenalina scoarţă ce secretă un amestec de hormoni indispensabili vieţii Extirparea glandelor suprarenale provoacă moartea iar o producţie scăzută de secreţie a cesteia provoacă maladii. De exemplu : cortizonul. bilanţul apei şi a electroliţilor. Hormonii corticosteroizi se clasifică în 2 mari categorii : Mineralocorticosteroizi – cu acţiune asupra metaboismului electroliţilor (eliminarea potasiului şi reţinerea sodiului şi a apei) Glucocorticoizi – cu acţiune asupra metabolismului hidraţilor de carbon.

Procesul de extracţie presupune 3 etape : .I HO I O I CH2 I CH NH2 COOH HORMONII PANCREASULUI Insulina Este cel mai important hormone al pancreasului. La extracţie substanţele care se extrag din amestec trec în soluţie şi sunt separate în stare pură prin operaţii de distilare sau cristalizare.eliminarea şi regenerarea dizolvantului din fiecare fază Factorii care influienţează extracţia: 1. Acţionează prin scăderea concentraţiei de glucoză din sânge.realizarea unui contact intim între amestecul supus extracţiei şi dizolvant .separarea fazelor formate . Procesul de extracţie se bazează pe proprietatea pe care o au substanţele cu concentraţii diferite. Aparatele în care se realizează extracţia se numesc extractoare. barbotare. Dacă concentraţia glucozei din sânge creşte se produce diabetul. Capitolul II MEDICAMENTE DE EXTRACŢIE Sunt cunoscute şi întrebuinţate din cele mai vechi timpuri. Bazele teoretice ale procesului de extracţie Extracţia este procesul de separare totală sau parţială a unui amestec de substanţe pe baza solubilităţii diferite în diferiţi solvenţi. Ele conţin principii active extrase din plante sau produse animale cu ajutorul dizolvanţilor. Se poate obţine prin sinteză chimică. pulverizare (în cazul extracţiei lichid – lichid) 69 . După extracţie produsele obţinute pot fi utilizate ca atare sau prelucrate pentru obţinerea principiului activ pur. O importanţă deosebită pentru realizarea în condiţii bune a extracţiei o are asigurarea unui contact cât mai bun între amestecul supus extracţiei şi dizolvant. suprafaţa de contact dintre faze – poate fi mărită prin mărunţirea substanţei solide sau prin montarea unor dispozitive de amestecare. de a difuza una în alta când sunt puse în contact.

Eficientizarea procesului se realizează prin legarea în serie a mai multor extractoare. Clasificarea instalaţiilor de extracţie: . reziduul solid din extractor.instalaţii cu effect: .discontinuă . Aparatul principal este un extractor – vas cilindric prevăzut cu agitator mechanic în care se introduce substanţa de dizolvat şi 70 . pentru 0 nouă extracţie. dar care este bun dizolvant pentru substanţele ce se extrag.instalaţii cu funcţionare .simplu . după care se introduce din nou în extractorul 1. sau se încălzeşte. rezultând instalaţia de extracţie cu effect multiplu.2. După terminarea operaţiei. se menţine amestecul în contact un anumit interval de timp. cu atât extracţia este mai completă 3.continuă . raportul dintre produsul de extras şi dizolvant – se stabileşte de la caz la caz.fără agitatoare (rotative) . Vaporii de dizolvant rezultaţi în distilatorul 2 sunt trecuţi în răcitor-condensator 3 unde se răcesc şi se condensează. pentru a se elimina întreaga cantitate de solvent. Metoda are dezavantajul că.procesul practic nu mai are loc 4. În acest caz se alege un dizolvant care este miscibil cu amestecul lichid ce se prelucrează.în funcţie de agitare . cât şi dizolvantul sunt lichide. temperatura – în general odată cu creşterea temperaturii. Condensulobţinut se adună în colectorul 4. durata procesului de extracţie – în general prin mărirea duratei de extracţie se măreşte şi cantitatea de substanţă extrasă . după care se trece într-o blază de distilare 2. necesită o aparatură voluminoasă şi nu este economică. De obicei se folosesc dizolvanţi cu densitate mai mică decât a lichidului prelucrat. Operaţiile se repetă până când se extrage din substanţa solidă întreaga cantitate de principii active.cu agitatoare Extracţia lichidelor Atât substanţele din care se extrage principiul activ. se tratează cu abur. pH – ul – influienţează numai anumite cazuri Extracţia solidelor Descrierea funcţionării : Amestecul care trebuie prelucrat se încarcă în extractorul 1. În general operaţia se realizează discontinuu. creşte şi randamentul procesului (creşte solubilitatea substanţei) 5. ea are însă o anumită limită peste care chiar dacă prelungim timpul de extracţie. cu cât cantitatea de dizolvant este mai mare şi acesta se foloseşte în porţiuni mici.multiplu . în care se introduce şi o anumită cantitate de dizolvant pur. în funcţie de solubilitatea substanţei .

eterice . Infuziile: Sunt produse obţinute prin extracţia principiului active din materialul vegetal cu apă fierbinte.spiss . moi sau uscate: Sunt soluţii extractive alcoolice. EXTRACTE VEGETALE Clasificare 1.extracte moi . seminţe. în scopul realizării extracţiei. Se realizează apoi o agitare energică. moi sau uscate.dizolvantul.sicc Maceratele: Sunt produse obţinute prin amestecarea produsului de extras cu agentul extractive. Decocturile: Sunt produse obţinute prin fierberea produsului de extras cu dizolvantul necesar. Materii prime diferite părţi ale plantelor bogate în substanţe active : rădăcini. frunze. Din aceste soluţii prin evaporarea unei cantităţi de solvent şi concentrarea până la o anumită consistenţă se obţin extractele fluide.soluţii extractive apoase: . uscarea realizându-se în anumite condiţii pentru a se evita dscompunerea principiilor active după uscare se realizează operaţia de măcinare şi apoi extracţia 71 .extracte uscate . în general în apă.extracte fluide .tincture . menţinerea lor în contact pe o durată dată de timp şi separarea soluţiei extractive prin filtrare. hidroalcoolice.infuzii . Se lasă apoi aparatul în repaus şi se separă fazele.soluţii extractive alcoolice. Tincturile şi extractele fluide. flori acestea s utilizează de obicei în stare uscată.macerate . un anumit timp. hidroalcoolice sau eterice obţinute prin extracţie.decocturi 2. care apoi sunt prelucrate.

se omogenizează prin recirculare cu alutorul unei pompe 5 şi se introduce în turnul de sedimentare 6 unde se lasă în repaus timp de 5-6 zile la temperatura de 5 .10°C Filtrarea şi ambalarea – după sedimentare. Amestecul de vapori de apă şi alcool se colectează într-un vas colectare. extracţia şi prelucrarea plantei 2. lichidul decantat se filtrează prin filtrul 7 şi se ambalează în recipiente de sticlă. concentrarea extractului apos şi a celui hiroalcoolic 3. FABRICAREA MEDICAMENTELOR DE EXTRACŢIE VEGETALĂ FABRICAREA ANGHIROLULUI Anghirolul este utilizat pentru tratamentul afecţiunilor hepatice.FABRICAREA TINCTURILOR Fazele procesului tehnologic : 1. peste cantitatea de apă distilată prescrisă. Obţinere: Se obţine din frunzele de anghinară (cinnara scolimus) Fazele procesului : 1. extracţia şi antrenarea plantei epuizate 3. vertical prevazut cu sistem hidraulic de basculare şi stuţ de golire. omogenizarea şi sedimentarea lichidelor extractive 4. abur. sedimentarea şi filtrare 4. alcoolul reţinut de plantă se recuperează barbotând prin ştuţul de la partea inferioară. amestecul menţinându-se sub agitare o oră. Omogenizarea – lichidul extractiv din vasul de colectare 4. umectarea plantelor 2. După terminarea extracţiei. Planta epuizată se evacuează din percolator prin basculare. ambalarea produsului finit Descrierea procesului tehnologic Frunzele de anghinară mărunţite şi cântărite se introduc în vasul de reacţie prevăzut cu manta de încălzire / răcire şi agitator. Se repetă operaţia până la epuizarea plantei. Peste plantă se adaugă cantitatea necesară de alcool etilic şi se lasă în contact cu planta timp de 48 de ore. Se scurge apoi lichidul extractiv şi se depozitează în vasul de colectare 4. Se opreşte apoi încălzirea şi se introduce în 72 . Se introduce apoi din vasul de măsură 2. alcoolul etilic şi se pune în funcţiune agitatorul. filtrarea şi ambalarea produsului finit Funcţionarea instalaţiei : Umectarea – planta măcinată se introduce în omogenizatorul planetar. Extracţia – se descarcă planta umectată în containere şi se transportă în percolatorul 3 (vas conic. Se aduce conţinutul vasului la fierbere 30-40 minute. damigene.

EXTRACTE ANIMALE Sunt utilizate ca materii prime. Greutatea medie a principalelor glande şi organe folosite ca materii prime. Sedimentarea şi filtrarea – extractul concentrat obţinut este trecut într-un vas de sedimentare. apoi se filtrează şi se ambalează.5 – 0. Conţinutul reactorului este trecut apoi într-o presă de plante.7 500-700 20 – 30 1. se filtrează şi se concentrează soluţia hidroalcoolică. organelle fiind introduce în vase curate. răcind masa de reacţie la 40-50%. glandele se curăţă de ţesuturile străine.5 Ficatul 500-700 Pancreasul 200-300 Gl.5 400-500 250-300 12 . planta presată. După a doua extracţie. diferite produse animale şi anume : glande ţesuturi organe Extractele animale se mai numesc preparate opoterapice.5 . Concentrarea – lichidele extractive din vasul de colectare sunt filtrate şi apoi concentrate prin încălzire la o temperatură ce nu trebuie să depăşească 85°C.5 După colectare. 73 . Se aduce soluţia la pH 5. Operaţiile respective trebuie să se facă foarte repede pentru a nu se produce alterarea produsului respectiv. prin distilare. la temperatura de 5 .2 Porcine 5–6 0. în grame Glanda sau Bovine Organul Tiroida 8 – 10 Hipofiza 2 – 2.15 Ovine 10 0. Se omogenizează. Animalele de la care se colectează glandele şi ţesuturile trebuie să fie sănătoase şi bine dezvoltate. Colectarea diferitelor produse animale în scopul obţinerii materialului de extras se face în abatoare imediat după sacrificarea animalului.10°C. iar lichidul extractiv se colectează într-un vas colector. se adaugă alcool etilic 96% până când se ajunge la o concentraţie de 70% alcool. planta se consideră epuizată şi se evacuează. Acest lucru este necesar şi pentru a se evita infectarea cu diferite icroorganisme mai ales atunci când este cald. care este reţinut în repaus timp de 24 ore la temperatura de 5 . este trecut într-un alt vas de sedimentare. reintroducându-se în reactor.2 – 0.5-6 prin tratare cu soluţi de NaHCO3 (monohidrogencarbonat de sodiu sau carbonat acid de sodiu) şi se adaugă o cantitate prescrisă de conservant (nipagin). La lichidul apos concentrat obţinut. Lichidul extractiv rezultat.suprarenale 10 .mantaua reactorului un lichid de răcire.12 Cabaline 10 – 12 2 – 2. lăsat în repaus 68 zile. specifice.3 1200-1500 60 – 80 2 – 2. recuperându-se alcoolul. carne şi grăsime.10°C. Se filtrează apoi printr-un filtru nuce.

suprarenale Apă în procente 70 – 80 67 – 75 72 – 78 70 70 Metode de uscare : prin atomizare prin utilizarea dizolvanţilor organici deshidratanţi : acetonă. Conţinutul în apă (procente) a unor glande / organe animale Glanda / organul Hipofiza Tiroida Pancreasul Ficatul Gl.20°C. extracţia proteinelor 5. tocarea şi eztracţia ficatului de vită 2. produsele animale se transportă în containere emailate sau din aluminiu şi se depozitează în frigidere de tip industrial. produsul respectiv trebuie congelat în camere frigorifice la temperaturi de . În aceste condiţii. eluarea şi concentrarea eluatelor 3. Dacă prelucrarea produsului se face după un timp mai îndelungat. în mediu apos şi sub răcire. pulberi sau principii active pure. purificarea extractului cianurat şi cromatografierea pe oxid de aluminiu 8. FABRICAREA EXTRACTELOR ANIMALE FABRICAREA EXTRACTULUI DE FICAT PURIFICAT Fazele procesului tehnologic : 1. alcool. ceanurarea extractului apos 7. iar operaţia se efectuează la temperaturi scăzute.10 / . la temperatura de 5°C. 74 . Uscarea materiei prime se face ţinând cont de conţinutul ei în apă. din care apoi se pot prepara diferite forme farmaceutice. purificarea şi ambalarea extractului Extracţia ficatului se face într-un vas emailat de formă cilindrică. extracţia apoasă acidulată 6. concentrarea. salifierea concentratului apos. se aplică în cazul în care principiile active nu se dizolvă în solvenţii respectivi. adsorbţia pe cărbune. Operaţia are loc la cald.După colectare şi curăţire. materia primă îşi păstrează caracteristicile iniţiale. Din glande. eter Metod a doua. prevăzut cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire-răcire. organe sau ţesuturi pot fi obţinute soluţii extractive. centrifugarea şi spălarea proteinelor 4.

după care se expune procesului de extracţie. etc. rezistent. care este utilizată la fabricarea soluţiilor injectabile. prelucrarea firului brut 4. solubilizarea precipitatului de gama globulină 5. Materia primă: pancreasul congelat de vită şi de porc. Catgutul este utilizat ca material de cusut în intervenţii chirurgicale. cernere şi ambalare FABRICAREA GAMA – GLOBULINEI γ – globulina are proprietatea de a conferi imunitate pentru o durată de 2-3 săptămâni. prepararea soluţiei injectabile de gama-globulină FABRICAREA CATGUTULUI Catgutul chirurgical se prezintă sub formă de fire de culoare gălbuie. Materie primă : intestine de oi conservate prin sărare. tocarea şi extracţia pancreasului 2. separarea serum-globulinelor 2. Fazele procesului tehnologic : 1. hepatită. Fazele procesului tehnologic : 1. Pancreasul se taie în bucăţi. el resorbându-se în organism. ea fiind utilizată în cazul epidemiilorde rujeolă. acidularea şiprecipitarea extractului concentrat 5. deproteinizarea extractului alcoolic 3. purificarea insulinei brute şi cristalizarea 6. recristalizarea 7. de grosimi diferite. sterilizarea firului brut 3. înfiolarea firului 75 . Fazele procesului tehnologic : 1. Materia primă : surse de sânge uman. folosită la tratamentul diabetului. netede. şi apoi este tocat la maşina de tocat.FABRICAREA INSULINEI Insulina este o pulbere microcristalină albă. precipitarea α şi β globulinelor 3. prelucrarea intestinelor şi obţinerea lanierelor 2. oreon. El trebuie să fie steril. precipitarea γ (gama) globulinelor 4. acidularea şi concentrarea extractului alcoolic 4.

Procesul este condus în aşa fel încât microorganismul respectiv să producă cantităţi maxime de substanţă de biosinteză. În sens mai restrâns. Un produs de biosinteză se obţine în principiu prin creşterea.După produsul principal cae rezultă : .fermentaţii aerobe (oxidative) .fermentaţii produse de bacterii .fermentaţie lactică . separată şi purificată. Fermentaţia reprezintă totalitatea proceselor care au loc în mediu de cultură în timpul dezvoltării şi înmulţirii microorganismului. a biosintezei produsului respectiv. Aceasta este apoi concentrată.fermentaţie alcoolică .fermentaţie gluconică 3.fermentaţii de profunzime Microorganisme producătoare de fermentaţii Principalele tipuri de microorganisme sunt : bacteriile drojdiile mucegaiurile 76 .fermentaţii de suprafaţă . ea fiind rezultatul proceselor vitale ale unor microorganisme.fermentaţii produse de actinomicete 2. hormoni.fermentaţii produse de drojdii . unele vitamine.fermentaţii anaerobe . descompunând substanţele complexe în substanţe mai simple cu ajutorul enzimelor pe care le secretă. Clasificarea fermentaţiilor 1.Capitolul III MEDICAMENTE DE BIOSINTEZĂ BAZELE TEORETICE ALE FERMENTAŢIEI INDUSTRIALE Biosinteza stă la baza obţinerii unor substanţe medicamentoase importante (antibiotice.După condiţiile în care au loc : . dezvoltarea şi înmulţirea unui anumit microorganism într-o aparatură adecvată pe unmediu de cultură ce conţine substanţe nutritive necesare dezvoltării microorganismului respectiv. etc). fermentaţia mai poate fi definită ca fiind totalitatea proceselor biochimice prin care microorganismul îşi procură energia de care are nevoie.După natura microorganismului care le produc : .

ele fiind amestecuri complexe. fiecărei specii de ciuperci. Bacteria E. ovoide. tulburări renale iar în final moartea. Intoxicaţia prodice diaree.Drojdiile : . hemoragie. mlaştini). stafilococi. pentru a face să dispară culoarea roz a cărnii. dezvoltându-se mai ales în soluri şi ape (râuri. Depistarea unor specii de microorganisme 77 .Actinomicetele : Fac parte din categoria bacteriilor. spiralate (spirochete) unele bacterii trăiesc grupate în formaţiuni caracteristice : streptococi. Specia bacteriană a fost considerată pentru prima dtă o problemă în 1982.. 2. Un gram de sol poate conţine o populaţie mixtă de milioane de microorganisme. prin aspect şi coloraţie. Talul cuprinde 2 părţi : 1.au celule mai mari decât bacteriile . diplococi Exemple de bacterii : . microorganismele nu se găsesc sub forma unor culturi pure formate dintr-o singură specie.se pot asocia în lanţuri sau grămezi 3. 2.Microorganismele de natură vegetală sunt răspândite în natură. Pentru a evita aceste pericole. trebuie ca la prepararea cărnii temperature din interiorul acesteia să ajungă la 68°C. o parte vegetativă (miceliul) – alcătuită din filamente miceniene (hife) care se ramifică şi se dezvoltă circular în jurul sporului. diferit colorate.au forme diferite (sferice. alcătuind colonii caracteristice. Se prezintă sub foemă de filamente subţiri. elicoidale) . dar au şi însuşiri caracteristice ciupercilor. asemănătoare unor tufe.nu au nucleu bine conturat în citoplasmă . o parte reproducătoare 4. PROCESUL INDUSTRIAL DE FERMENTAŢIE În natură. 1. din care a luat maştere şi se prezintă ca o masă pufoasă caracteristică.Bacteriile : Sunt microorganisme vegetale unicelulare care au următoarele caracteristici morfologice : nu au nucleu bine definit celulele pot avea forme diferite : sferice (coci).Mucegaiurile : Se mai numesc ciuperci sau fungii. cilindrice (bacili). coli 0157 :H7 : această bacterie produce intoxicaţii alimentare periculoase. au organul vegetativ format dintr-un tal monocelular sau pluricelular ramificat. au ramificaţii laterale.

izolarea prin răspândirea germenilor în medii solide b.medii de cultură solide . Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un mediu de cultură : să fie complet. concomitant cu crearea unor condiţii defavorabile dezvoltării altor microorganisme Medii de cultură Mediile de cultură sau medii nutritive reprezintă substratul pe care se devoltă un microorganism şi din care acesta îşi ia substanţele necesare creşterii şi reproducerii lui. Medii de cultură mixte : Conţin atât substanţe naturale. adică să conţină toate elementele în cantitatea ncesară. Clasificare : 1.După starea de agregare : . carbonaţi.medii de cultură naturale . aminoacizi.medii de cultură lichide Medii de cultură naturale : Acfestea au caracteristic faptul că reprezintă complexe de substanţe organice de diferite categorii : zaharuri. în special săruri minerale : azotaţi. vitamine.După provenienţă : . fosfaţi. cât şi substanţe sintetice. proteine.izolarea din diferite medii lichide . enzime. presupune o activitate intensă de selecţionare.procese biologice: . Medii de cultură naturale pot fi : extract de porumb pulpă de cartof făină de soia făină de mazăre gelatină Medii de cultură artificiale (sintetice) : Sunt formate din substanţe cu structură chimică bine definită. etc. se utilizează culturi pure de mare productivitatenumite tulpini sau suşe. În procesul de biosinteză.capabile să producă prin biosinteză antibiotice.medii de cultură artificiale (sintetice) . în raportul şi sub forma accsebilă microorganismului respectiv. 78 .au la bază crearea de condiţii optime pentru dezvoltarea microorganismului respective. cloruri.medii de cultură mixte 2.procese mecanice : . Pentru obţinerea culturilor pure se utilizează : a. O cultură pură este aceea care provine de la o singură celulă sau de la spori izolaţi.

azot mineral : azotat de sodiu. care dirijează fermentaţia spre anumite tipuri de produse. Agitarea – este necesară atât pentru asigurarea unei distribuţii uniforme a substantelor nutritive. variaţia valorii lui dând indicaţii asupra proceselor de fermentaţie. etc. etc Compoziţia mediilor de cultură din industria medicamentelor Se utilizează frecvent medii mixte.surse de azot: extract de porumb. făină de mazăre. făină de grâu 2. Valoarea temperaturii se menţine cu ajutorul aparatelor de înregistrat. făină de soia.zaharuri : glucoză.săruri minerale : sulfaţi. fosfaţi De asemenea. amoniac. lactoză. de aceea un rol deosebit de important în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermenta în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermentaţie cu aer steril. Orice abatere de la această temperatură duce la scăderea productivităţii microorganismului respectiv. Factorii care influenţează fermentaţia Aeraţia – majoritatea medicamentelor de biosinteză se obţin cu ajutorul microorganismelor aerobe. azotat de amoniu. sulfat de amoniu 3. care conţin: 1. ca de exemplu : CO2. pH-ului cât şi pentru evacuarea unor produse gazoase de dezasimilaţie şi respiraţie. care trebuie menţinută cu stricteţe. amidon 4. Temperatura – fiecare microorganism are o temperatură optimă de dezvoltare.să aibă concentraţia şi pH-ul optim sănu conţină substanţe toxice pentru microorganism să fie steril. în proces se introduc anumite substanţe numite precursori. pH-ul mediului – influenţează procesele biochimice. carbonaţi. Realizarea condiţiilor de sterilitate Impune următoarele măsuri : sterilizarea aparaturii în zona de fermentaţie sterilizarea mediului nutritive realizarea însămânţării în condiţii de sterilitate etanşarea aparaturii în scopul izolării zonei de fermentaţie Faze de fermentaţie şi aparatură Procesele de fermentaţie pot fi realizate prin : procedeul culturii de suprafaţă – microorganismul creşte intr-un singur strat de 1 – 2 cm la suprafaţa mediului nutritiv 79 . temperaturii aerului.

pregătirea şi sterilizarea mediului nutritiv 3.filtre .vase antispumant În fiecare treaptă de fermentaţie se realizează următoarele operaţii : 1. ştuţ de eluat probe. dar cu o capacitate de 10 ori mai mare. agitator. ca de exemplu : extracţia cu solvenţi în sistem lichid-lichid precipitarea cu reactivi specifici urmată de extracţia cu solvenţi în sistemul solidlichid purificarea cu ajutorul schimbătorilor de ioni 80 . însămânţarea 4. substanţa activă trecând în substanţa nativă. Intermediarul : vas de fermentaţie asemănător din punct de vedere constructiv cu inoculatorul. de formă cilindrică prevăzut cu manta de încălzire-răcire.procedeul culturii în profunzime – creşterea microorganismului are loc în întreaga masă a mediului de cultură Procesul industrial d fermentaţie presupune în general 3 trepte care se realizează în următoarele tipuri de fermentatoare : Inoculatorul : vas de oţel inoxidabil. se obţine un lichid de cultură cu următoarea compoziţie : resturi ale mediului nutritiv microorganismul producător în diferite faze produse de dezasimilaţie substanţa medicamentoasă biosintetizată Substanţa medicamentoasă biosintetizată poate fi : înglobată în corpul microorganismului eliberată total sau parţial şi dizolvată în mediul de cultură Deoarece în general substanţele de biosinteză sunt insolubile în mediul lichid şi la temperaturi ridicate. sistem de etanşare perfectă şi care are capacitatea de 50 – 500 litri. În el pe un mediu nutritiv proaspăt se continuă creşterea biomasei provenite din inoculator până la un anumit stadiu. Din soluţia nativă. conducerea procesului de fermentaţie METODE DE SEPARARE ŞI PURIFICARE A PRODUSULUI DE BIOSINTEZĂ În urma procesului fermentativ. substanţa activă este separată prin diferite metode. vizor. Aparatul de regim : în care se realizează desăvârşirea procesului fermentativ şi care are o construcţie asemănătoare cu inoculatorul şi intermediarul. Dacă substanţa activă nu este înglobată în corpul microorganismului. se realizează o primă operaţie de separare prin filtrare. Aparate anexe : . este necesră separarea cât mai rapidă şi realizarea operaţiei la temperaturi sub 10°C. pregătirea şi sterilizarea aparaturii 2. conducte de alimentare.

lumină. la concentraţii foarte mici inhibă selectiv dezvoltarea celulelor microbilor sau a celulelor canceroase. Caracteristicile produsului finit de biosinteză Aspect: pulbere amorfă. cristale de o anumită formă. actinomicete) prin biosinteză sau obţinute prin sinteză chimică. etc Lipsa toxicităţii Sterilitatea pentru produsele injectabile Condiţionarea produsului finit : În general produsul de biosinteză se obţine sub formă de pulbere microcristalină şi este condiţionat în diferite forme : fiole cu produs solid tablete drajeuri. miros. culoare. Proprietatea fundamentală a antibioticelor este aceea că în soluţie.adsorbţia pe cărbune active cromatografierea. Organismele inferioare se apără de alte microorganisme prin : folosirea intensivă a substanţelor nutritive modificarea pH-ului şi a tensiunii superficiale a mediului respectiv 81 . mucegaiuri. drojdii. etc TEHNOLOGIA DE FABRICARE A ANTIBIOTICELOR Generalităţi Antibioticele sunt substanţe chimice organice produse de anumite microorganisme (bacterii. etc. Cromatografierea Este o metodă de separare şi analiză a unor amestecuri de substanţe aflate în stare lichidă. Amestecul de componente este trecut printr-o coloană în care se află o substanţă solidă sau lichidă îmbibată pe un support solid şi care datorită proprietăţilor sale adsoarbe selective componentele amestecului respective. gust Umiditate Puritate: se exprimă în procente substanţă sau prin activitatea microbiologică Stabilitatea produsului solid la temperatură. de vapori sau gaz şi care se bazează pe fenomenul de adsorbţie-desorbţie. Trecând prin coloană o altă substanţă lichidă sau gazoasă – eluent sau developant. componentele sunt antrenate cu viteze diferite spre baza coloanei fiind colectate în parte la ieşirea din coloană.

tip penicinic . Se utilizează în special antibioticele provenite din mucegaiurile penicillium şi streptomyces. descoperită de Flamyng în 1928. Primul antibiotic utilizat în terapeutică a fost penicilina.numele microorganismului producător – de la microorganismul penicillium rezultă peniciline.produse de bacterii: gramicidina . tetraciclina . toxice pentru microorganismul parazitar.antituberculoase . streptomicina.anticanceroase 4. de microorganismul streptomyces rezultă streptomicina 2.cu structură heterociclică : penicilina conţine în moleculă şi alţi atomi în moleculă în afară de C şi H 2.produse de actinomicete .cu structură aromatică : cloramfenicolul . În prezent se cunosc peste 3000 de substanţe cu rol antibiotic dintre care peste 100 se folosesc în terapeutică.după originea microorganismului producător: .după tipul spectrului antibacterian : .cu structură alifatică : alicina .elaborarea unor substanţe chimice antagoniste.după structura chimică : . Savantul român Victor Babeş a emis anumite ipoteze referitoare la antibioză încă din anul 1885.antibacteriene . Nomenclatură Fiecare antibiotic are o denumire comună internaţională şi o denumire comercială care se notează în paranteză.tip streptomicinic 3. fenomen numit antibioză (1889 Vuillemin) în opoziţie cu simbioza – convieţuire în condiţii bune Substanţele elaborate prin metabolismul microorganismelor antagoniste se numesc antibiotice (1940 – Woschman). tetraciclinele au în structura lor 4 cicluri .după acţiunea farmacologică predominantă: .particularităţile de structură – de exemplu.produse de fungii : penicilinele 82 . cloramfenicolul conţine ciclul fenil şi clor Clasificare 1.antivirotice . Denumirea antibioticelor se face în funcţie de: 1.

sol. precipitare. fizico-chimic şi microbiologic al procesului tehnologic. biochimice precum şi diferite operaţii fizice. fiole. cereale. Fazele procesului de biosinteză : 1. uscare 5. Sterilizarea Prevenirea infectării cu spori de microorganisme dăunătoare. extracţie. fermentaţie intermediară şi fermentaţie de regim 4. produse intermediare. IR. etc. oxid de etenă ANTIBIOTICE MAI IMPORTANTE Antibiotic Organism producător activitate Mod de acţiune 83 .Tehnologia procesului de biosinteză Procesul aparţine ingineriei biochimice şi cuprinde procese chimice. care pot proveni din aer. apă. soluţii 7. în vederea obţinerii culturilor stoc sau a suşelor active de inoculat. centrifugare. condiţionarea şi ambalarea produsului : tablete. din aer sau sol şi sunt supuse apoi selecţiei. Sterilizarea – se poate face : cu aer cald la 200-220°C. Ele se cultivă pe medii de cultură solide sau lichide. unguente. Pentru anumite culturi valoroase conservarea se face prin liofilizare – procedeu complex de evaporare a solventului în vid. materiilor prime. fabricarea antibioticului de semisinteză 6. drajeuri. pregătirea materiilor prime intermediare şi a aparaturii 3. produse finite Tulpinile microorganismelor utile se izolează de pe fructe. timp de oră cu abur sub presiune la 120-140°C prin utilizarea radiaţiilor UV.Pasteurizare – operaţia de încălzire repetată la 70-100°C. cultivarea microorganismului pe mediul de cultură în cele 3 etape: inoculare. se distrug majoritatea microorganismelor. controlul chimic. se realizează prin : a. X cu ajutorul substanţelor chimice: de exemplu formaldehidă. Tulpinile de culturi selecţionate pot fi păstrate intervale de timp astfel : 2 săptămâni pentru vitamina B2 3-6 luni pentru actinomicete 6-12 luni pentru fungii Păstrarea se face la temperatura camerei (vitamina B2) sau la temperatura de 4°C pentru majoritatea celorlalte produse de biosinteză. izolarea şi purificarea produsului de biosinteză prin operaţii de filtrare. aparatură. izolarea tulpinilor de microorganisme utile şi selecţionarea tulpinilor de însămânţat cu activitate biologică şi reproductivă maximă 9suşe) 2. medii de cultură.

Penicillin Cephalosporin Griseofulvin Bacitracin Polymyxin b Amphotericin b Erythromycin Neomycin Streptomycin Tetracycline Vancomycin Gentamicin Ryfampycin Penicillim – chrysogenum Cephalosporiumacremonium Penicilliumgriseofulvin Bacillus subtilis Bacillus polymyxa Streptomyces nodosus Streptomyces erythreus Streptomyces fradiae Streptomyces griseus Streptomyces rimosus Streptomyces orientalis Micromonospora purpurea Streptomyces mediterranei Gram-positive bacteria Broad spectrum Dermatophytic fungi Gram-positive bacteria Grsm-negative bacteria Fungi Gram-positivebacteria Broad spectrum Gram-negative bacteria Broad spectrum Gram-positive bacteria Broad spectrum tuberculosis Wall synthesis Wall synthesis Microtubules Wall synthesis Cell membrane Cell membrane Protein synthesis Protein synthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis PENICILINE În anul 1928. acidul 6 – aminopenicilanic.inel tiazolic – are 2 grupări metilenice şi o grupare carboxil (dimetiltiazolidincarbonic) 2. 84 . Acidul 6-aminopenicilanic este un acid monobazic.inel beta-lactamic – la această grupare există ogrupare acilamină. având comun nucleul de bază. format din : 1. Structura penicilinelor : S R CO O NH C CH N C CH CH3 CH3 COOH Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză. Flammyng descoperă acţiunea antibacteriană a culturilor de pencillium. iar în 1939 Florey obţine din astfel de culturi substanţa cu proprietăţi antibiotice denumită penicilină. de care se leagă un radical R. diferit pentru fiecare penicilină.

benzilpenicilina. de aceea se obţin sub formă de săruri cu diferite metale (Na. Penicilinele îşi pierd cu uşurinţă activitatea antimicrobiană (se inactivează) sub acţiunea apei. Ca) sau cu baze organice. temperaturii. amoxacilina.dibenziletilendiamindipenicilin G. care este N. agenţilor oxidanţi.de depozit : procainbenzilpenicilina.în structura penicilinelor. carbenicilina 85 .Injectabile : .dacă R= pentenil CH3 CH2 CH CH CH2 Penicilina K (heptilpenicilina) – dacă R= heptil CH3 (CH2)5 CH2 Sub formă de acizi.Orale : fenoximetilpenicilina Peniciline de semisinteză 1. este Penicilina G sare de potasiu.cristalizate : benzilpenicilina sodică sau potasică . Clasificarea penicilinelor cuprinse în Nomenclatorul Ministerului Sănătăţii din România : Peniciline naturale 1.Cu . benzatinbenzilpenicilina 2. N` . penicilinele sunt puţin stabile. datorită proprietăţilor sale fizico-chimice şi terapeutice. cu baze organice (procaina) b. Cea mai utilizată penicilină. o moleculă de bază legând două molecule de penicilină G.spectru larg`` : ampicilina.esteri de exemplu. luminii. K..Rezistente la penicilinază : oxacilina 2. enzimelor. K) sau alcalinopământoase (Ca).. săruri cu metale alcaline (Na. În funcţie de natura radicalului R. putem avea diferiţi compuşi: Penicilina G (benzilpenicilina) – dacă R= benzil CH2 Penicilina V (fenoximetilpenicilina) – dacă R= fenoximetil O CH2 Penicilina X (p – hidroxibenzilpenicilina) – dacă R= p – hidroxibenzil HO CH2 Penicilina F (pentenilpenicilina) . gruparea carboxil grefată pe inelul tiazolic poate forma : a.

Clase de peniciline 1.Peniciline naturale (Natural penicillins) - penicillin G - penicillin V 2.Aminopeniciline (Aminopenicillins) - ampicillin - amoxicillin - metacillin 3.Peniciline rezistente la penicilinază (peniciline antistafilococice) - methicillin (prototype0 - cloxacillin - dicloxacillin - nafcillin - oxacillin 4.Peniciline cu spectru extins (Extenden spectrum penicillins, Antipseudomonal penicillins) - azlocillin - carbenicillin - mezlocillin - piperacillin - ticarcillin 5.Inhibitori beta-lactamici (beta-lactamase inhibitors) - clavulanic acid OBŢINEREA PENICILINEI G Denumiri internaţionale (D.C.I.) Penicilina G, benzylpenicillium, crystopen, nalpen G, specilline, eskacillin, Ka-pen. Proprietăţi fizico-chimice: Pulbere albă , inodoră. Pierde relativ repede activitatea antibacteriană sub influenţa umidităţii, acizilor, bazelor, metalelor, alcoolilor, substanţelor oxidante, vitaminelor B şi C, penicilinazei (enzimă produsă de unele microorganisme). Nestabilitatea moleculei se datoreşte uşurinţei cu care este deschis inelul lactamic. Penicilina este nestabilă în soluţie apoasă, de aceea substanţa se păstrează sub formă de pulbere, iar soluţiile se păstrează la frigider şi se consumă în cel mult 24-48 ore de la preparare. Mediul de cultură este preparat, conform reţetei în recipiente direct în fermentatoare ( de exemplu, inoculator). Pentru fermentatoarele intermediare şi de regim, mediul de cultură se prepară într-un recipient separat şi se trimite în coloana de sterilizare unde se încălzeşte la 120-124°C timp de 20-30 min, apoi se răceşte în schimbătorul de căldură, răcitorul 6 până la 40-

86

50°C se introduce în fermentatorul respectiv (intermediar sau de regim), sterilizat în prealabil şi se răceşte la 24-28°C. Sterilizarea aparaturii (inoculator, fermentetoare, conducte, filtre aer) se face cu abur de 5 atmosfere la 125-130°C, timp de o oră. Aerul se sterilizează prin filtrare pe filtre saci, completată cu încălzirea la 150-160°C într-un schimbător de căldură. Sterilizarea lichidului antispumant se face prin încălzire, timp de 3-4 ore. Însămânţarea culturii microorganismului util se face sub protecţia flăcării, dintr-un flacon (Erlenmeyer) în inoculator, după sterilizarea aparaturii, aerului şi mediului de cultură. Fermentaţia (biosinteza propriu-zisă) se realizează în 3 etape (inoculare, fermentaţie intermediară, fermentaţie de regim) în vederea dezvoltării microorganismului sub agitare şi aerare. Reactorul de biosinteză 1 este un recipient din oţel V2A prevăzut cu manta de răcire 2 şi serpentine interioare de răcire 3, agitator cu turbină şi taler 5 şi racorduri de admisie (aer, mediu fermentat-inoculat şi agent de răcire) pentru probe, AMC-uri. Reactoarele au capacităţi crescânde : 1 :10 :100. Controlul fermentaţiei la 8 ore apoi la 4 ore, se referă la dezvoltarea microorganismului, pH-ul, conţinutul de zahăr, etc, aducându-se unele corecturi procesului. Separarea biomasei (miceliu) de soluţie (ce conţine penicilină) se face prin filtrare pe un filtru tambur, sub vacuum. Soluţia filtrată se extrage în 3 stadii în extractoare cu acetat de butil şi acid sulfuric (pH 2), fosfat disodic (Na2HPO4) tamponat cu carbonat de sodiu şi acetat de butil şi acid sulfuric ce extrage penicilina. Separarea apei se face prin introducerea acetatului concentrat în vase de îngheţare la – 11 / - 12°C împreună cu cărbune activ ; prin filtrare pe un filtru de presiune ce reţine apa sub formă de gheaţă, cărbunele şisubstanţele colorante. OBŢINEREA PENICILINEI G SARE DE POTASIU Proprietăţi : pulbere microcristalină albă cu miros caracteristic şi gust amar se dizolvă în apă, ser fiziologic şi soluţie de glucoză este stabilă la temperatura camerei Acţiune : Are acţiune bacteriostatică şi bactericidă asupra multor germeni patogeni (coci, bacili, spirochete, virusuri). Activitatea antimicrobiană a penicilinei se exprimă în unităţi internaţionale (UI). O unitate internaţională reprezintă activitatea a 0,6 mg penicilină G sodică pură, cristalizată, faţă de o tulpină standard de stafilococ auriu. Penicilina G acţionează ca bacteriostatic la concentraţii mici şi ca bactericid la concentraţii de 2 – 4 ori mai mari. Obţinere

87

Penicilina G se obţine industrial prin biosinteză, ca rezultat al activităţii metabolice a unei ciuperci din specia Pennicillium. Se obţine prin tratarea extractului d penicilină în acetat de butil într-un reactor de biosinteză cu soluţie alcoolică de acetat de potasiu. Cristalele de penicilină G se spală de 5 ori cu butanol, apoi cu clorură de metilen şi se usucă în vid de 4-6 mm Hg. Produsul este cernut prin site de oţel inoxidabil (200-400 ochiuri / cm²). Ambalarea se face în saci de hârtie, obţinându-se astfel penicilina G potasică, vrac. Aceasta se condiţionează în flacoane de 200.000-5000000 Uisub formă de pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. Ambalarea se face semisteril cu ajutorul dozatoarelor automate care introduc penicilina în flacoane, în dozele prevăzute. Se captează automat, se sterilizează termic flacoanele, se controlează, se etichetează şi se ambalează. Fazele procesului tehnologic : 1. Fermentaţia 2. filtrarea 3. Purificarea şi concentrarea penicilinei 4. Cristalizarea 5. Condiţionarea produsului finit 6. Recuperarea dizolvanţilor Materialul de însămânţat constă în spori de Penicillium notatum sau Penicillium chrysogenum. Mediul nutritiv conţine : surse de azot : extract de porumb, făină de soia, săruri de amoniu zaharuri : glucoză, lactoză săruri minerale : sulfaţi de sodiu, zinc, magneziu, calciu, carbonat de Ca, fosfat de potasiu precursori : fenilacetamidă soluţie de NaOH pentru reglarea Ph-ului antispumant : ulei Parametrii procesului : temperatura : 24-26°C aeraţia : 0,5 – 1 litru aer steril / litru mediu şi minut agitarea: trebuie să fie continuă durata procesului: 2 zile în inoculator, 20 ore în fermentatorul intermediary şi 6-7 zile în fermentatorul de regim pH-ul: 6,6 – 6,8 iniţial şi 7,2 – 7,5 la finalul biosintezei

Moldaminul Se obţine din penicilina G prin precipitare cu dibenziletilenamină. Structura dibenziletilenaminei :
CH2

NH

CH2

CH2

NH

CH2

88

HBr CH Br ACID FENIL ACETIC ACID 2-BROM FENIL ACETIC COOH NH3 . Separarea penicilinei V din masa de reacţie se face prin extracţie cu acetat de butil în două etape datorită solubilităţii mari a penicilinei V. etc Obţinere : Se obţine din acidul fenilacetic pe baza următoarelor reacţii : CH2 COOH Br2 . Se foloseşte după vindecarea bolnavului prin tratamente cu antibiotice.Se administrează injectabil fiind condiţionat în flacoane de 600.NHBr CH NH2 COOH ACID ALFA-AMINO FENIL ACETIC 89 . pe cale orală. acid fenoxiacetic. faringitei. adăugându-se în faza de fermentaţie ca precursor. faţă de diferiţi streptococi. pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile.000 UI Obţinere : Se obţine prin fermentaţie din tulpina de penicillium chrysogenum Q 176 . obţinându-se concentraţii relativ mici. infecţiilor urinare şi ginecologice. Se utilizează în tratamentul meningitei. Are proprietatea de a se absorbi lent la locul infecţiei intramusculare. Procainpenicilina Conţine soluţie de penicilină G.000 UI şi 1200. fără miros. sau sub formă injectabilă în flacoane de 250 şi 500 mg ampicilină sodică. dar cu acţiune prelungită (4 zile). Se administrează sub formă de capsule de 250 mg. otitei. solubilă în alcool şi soluţii alkaline este singura penicilină care poate fi folosită în mediu acid şi se administrează sb formă de comprimate de 200.000 UI. sare de potasiu şi clorhidrat de procaină având la o singură doză o concentraţie terapeutică pentru 7 – 14 zile. cu gust amar este insolubilă în apă. AMPICILINA Face parte din categoria penicilinelor de semisinteză. PENICILINA V Proprietăţi : pulbere albă cristalizată. Are acţiune bactericidă activă.

obţinerea tulpinii de microorganism de inoculat – sub formă de suspensie sau pastă 2. cu tulpina iradiată cu radiaţii gama. Din punct de vedere chimic face parte din clasa trizaharidelor. cloroform. Proprietăţi şi acţiune farmacologică : este o bază organică şi formează săruri (sulfaţi. Fazele procesului de biosinteză: 1. fermentaţia (inoculare. fără miros sau cu miros slab caracteristic cu gust slab amar este uşor solubilă în alcool. coli se utilizează în tratamentul tuberculozei. clorură de sodiu. clorhidraţi) cu diferiţi acizi minerali sulfatul de streptomicină se prezintă sub formă de pulbere albă hifroscopică (absoarbe umiditatea). eter are acţiune bactericidă faţă de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) şi faţă de alte bacterii gram-pozitive şi gram-negative : streptococus viridans. septicemiei (infecţie generalizată). fermentaţie de regim) 4. separarea şi purificarea streptomicinei 5. carbonat de ca pentru reglarea pH-ului antispumant : ulei de floarea soarelui Pentru fermentatorul de regim se adaugă în plus uree. făină de soia sursă de carbon : glucoză sau dextroză săruri minerale : sulfat de amoniu. infecţiilor urinare severe Obţinere: Prin biosinteză din actinomicete de tip Streptomyces griseus sau actonyces globisporus streptomycini. fosfat acid de potasiu. fermentaţie intermediară. iar ca precursor ciclohehanhexol.Cl-COO-C2H5 Cl-COO-CH2-C6H5 P-NH2 S CH CO NH O CH C CH N C CH CH3 CH3 COOH AMPICILINA STREPTOMICINA Structura streptomicinei: N-metil-1-glucozamin. E.streptozidostreptidină Este un antibiotic produs de un microorganism din clasa actinomicetelor şi anume Streptomyces griseus. enterococi. uscarea şi condiţionarea produsului finit Mediul de cultură : În inoculator şi fermentatorul intermediar mdiul de cultură conţine : sursă de azot . sterilizarea 3. 90 . fosfaţi.

5-7. fosforului solubil. în prealabil la 60°C cu abur sau electric şi trecut printr-un filtru special cu membrană (cu diametru de 0.5) şi CH2O (1%) pentru sterilizare. Soluţia se filtrează într-un filtru Seitz cu plăci de azbest perforate şi pe filtre speciale.97% şi intră în atomizor la 120-140°C. Pentru regenerare.5). Mediul de cultură se încălzeşte cu abur direct la 70-80°C sub agitare. Concentratul de sulfat de streptomicină este pulverizat în interiorul atomizorului la presiunea de 1. Ambalarea se face sub formă de pulbere cules într-o boxă sterilă şi ambalat în bidoane.22 μm) ce-i asigură o puritate de 99. pentru reţinerea microorganismelor străine. se spală cu apă (pH 8.Parametrii procesului : aeraţia : 0. se tratează biomasa într-un recipient cu formaldehidă (CH2O) pentru dezinfectare (prevenire infecţii) şi precipitarea substanţelor mucilaginoase (albumine). depirogenante. Separarea streptomicinei : Separarea streptomicinei din soluţie se face cu ajutorul răşinilor schimbătoare de ioni (cationiţi) în 3 trepte (în baterii) cu un debit de 80-1200 litri / oră la un pH 6. Apoi soluţia se tratează în vase colectoare cu NaOH până la pH 6. se regenerează cu soluţie de NaOH 4%.5 atm suprapresiune temperatura 27-28°C agitare continuă pH 7 – 8 durata procesului 40-50 ore în inoculator şi fermentatorul intermediar şi 120-140 ore în fermentatorul de regim sterilizarea se realizează cu abur Controlul biosintezei cuprinde :determinarea dextrozei. Uscarea se realizează prin trecerea pe un atomizor (cu turbină sau prin injecţie). demineralizat.2 în vederea coagulării miceliului. Apoi se trece pentru decolorare într-un vas cu cărbune activ. 91 . Soluţia de streptomicină se răceşte de la 55-60°C până la 20-30°C în răcitoare cu apă (de exemplu ţeavă în ţeavă) într-un răcitor tubular cu sodă la 5-10°C. răşina se tratează cu o soluţie de HCl 5-7%. Eluţia streptomicinei de pe cationit se realizează cu soluţie de H2SO4 3-4% (ph 4-4.5 pentru evitarea inactivării streptomicinei şi se depozitează în rezervoare. apoi se acidulează cu acid oxalic la pH 2. Temperatura pentru zona de uscare este de 80-90°C. cu ajutorul aerului steril. timp de 30 minute pentru terminarea coagulării şi se filtrează pe filtre tambur. pH-ul Separarea şi purificarea streptomicinei : După determinarea procesului de fermentaţie.5-2 atmosfere.2-6.8 – 3. azotului aminic. Soluţia de sulfat de streptomicină este evaporată într-un aparat de distilare în vid (p= 40 mm Hg) la temperatura de 30-40°C.4 – 0. se spală cu apă dedurizată până la pH 3-4. Aerul este încălzit.

cuprinzând patru inele benzenice condensate Tipuri de tetracicline. TETRACICLINA Acţiunea tetraciclinei se manifestă prin inhibarea sintezei proteinelor microbiene. au putere rotatorie specifică în lumină polarizată şi sunt fluorescente în lumină ultravioletă.TETRACICLINE Antibioticele din clasa tetraciclinelor se obţin prin fermentarea în profunzime a tulpinilor de streptomyces aureofacines. se degradează însă la lumină. toxicitate mică. fiind folosite în mod exagerat (abuziv) în trecut. Au un spectru larg şi o acţiune predominant bacteriostatică.clortetraciclină R1 Cl H H H Cl CH3 CH3 CH3 H H R2 H OH H H H R3 Tetraciclinele au o coloraţie galbenă şi stabilitate în condiţii normale de temperatură. 92 . În prezent. în funcţie de radicalii R1 R2 şi R3 Denumire 7-Clortetraciclină (Aureomicină) Oxitetraciclina Tetraciclina 1-Dimetil tetraciclină 6-Dimetil -7. datorită apariţiei unor tulpini de microorganisme patogene rezistente au o utilitate limitată. Structură : R1 R 2 OH R 3 N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH O tetraciclinele au structura hidronaftacenului.

unde creşte lent masa microbiană.Structură : H H3C H OH N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH OH se foloseşte sub formă de drajeuri a 250 mg sau 125 mg (pentru copii) ori capsule tetraciclina complex conţine şi vitamina B Obţinere : Se obţine prin fermentatia actinomicetului Streptomyces aureofacines în trei trepte.2-1. CLORAMFENICOLUL Structură şi denumire : H O2N C * NH C H * COCHCl2 CH2OH OH D (-) – TREO – 2 – DICLOR – ACETAMIDO – 1 – PARA – NITROFENIL – 1. tratată cu 10% butanol ş precipitată cu HCl sub agitare . asemănător ca la penicilină.3 atmosfere Clorhidratul de tetraciclină Se obţine din soluţia de tetraciclină – bază brută ce este dizolvată în amestecul de acetat de butilmetanol.8 litri aer / litru mediu / minut presiunea în fermentator : 1. iar cantitatea de tetraciclină este maximă. filtrată. se cerne şi se trimite în secţiile de condiţionare.5 – 6. Cultura de laborator este dezvoltată în inoculator (creşterea miceliului). Parametrii procesului : temperatura 26-28°C pH 6. se spală cu eter şi clorură de metilen.6 – 0.8 viteza de agitare : 110-120 rot / min aeraţia : 0.3 – PROPANDIOL ( CLOROMICETINA) 93 . se mojarează. în fermentatorul intermediar (80-90 ore înaceste 2 etape) şi în fermentatorul principal 90120 ore.

metodă ce se aplică în prezent în diferite variante industriale Materii prime : p – nitrobenzaldehida p – nitroacetofenona p – nitrofenilserinol – ce evită nitrarea intermediarilor benzaldehidă beta-serină ALTE ANTIBIOTICE Alicina Structură şi denumire: O H2C S S CH2 Monosulfoxidul disulfurii de alil Este un antibiotic care face parte din clasa tioeterilor. propilenglicol. infecţii. suspensie apoasă de cloramfenicol palmitat de 0. meningite rezistente la alte antibiotice.5 g. 94 . Apare în usturoi. Se administrează cu lactobacilli (iaurt) sub formă de drajeuri ( a 250 sau 125 mg) sau capsule. din care singurul izomer activ antibiotic este )D (-) din seria treozei Proprietăţi : substanţă cristalină albă sau alb-gălbuie are gust amar. Se utilizează la îmbolnăviri cu febră tifoidă şi febră paratifoidă. cu spectru larg de acţiune ce acţionează ca bacteriostatic şi uneori ca bactericid. şi greu solubilă în apă (0.Cloramfenicolul este un antibiotic de sinteză. acetate de etil.2 g / 100 ml ) şi instabilă în mediu acid Obţinere: Se poate obţine prin 2 metode: prin fermentaţie în prezenta actinomicetului streptomyces venezuelae sintetic.7 – 150. laringotraheide (la copii mici).7°C solubil în alcool. În molecula cloramfenicolului se găsesc 2 atomi de C asimetrici care apar în 4 forme stereoizomere optic active şi formează 2 racemici corespunzători seriei eritrozei şi treozei. nu are miros punct de topire: 149. acetonă. inhibând sinteza proteinelor microorganismelor. pneumonii (la bătrâni).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->