MEDICAMENTE TEHNOLOGIA FABRICĂRII MEDICAMENTELOR Medicamentele sunt substanţe chimice naturale sau sintetice, simple sau amestecuri, de uz uman

sau veterinar, intern sau extern, destinate vindecării, ameliorării sau recunoaşterii unor boli sau tulburări ale organismului. Medicamentul este constituit din: - una sau mai multe substanţe medicamentoase – care au proprietăţi terapeutice - substanţe ajutătoare (adjuvanţi sau excipienţi) – nu au acţiune toxică asupra organismului în cantităţile prescrise Denumirea medicamentelor şi a unor produse cosmetice este prevăzută in farmacopee, standarde de stat, nurme interne, agende medicale, etc. Farmacopeea Română cuprinde denumirea în limba latină si limba română a substanţelor medicamentoase, formula, structura brută, masa moleculară, unele proprietăţi (aspect, miros, gust, proprietăţi fizico-chimice), metode de identificare şi condiţii de puritate,determinări cantitative şi condiţii de conservare. O substanţă chimică inainte de a fi utilizată ca medicament se supune mai multor probe. Acţiunea farmacologică se studiază asupra unor culturi de microbi, apoi asupra animalelor de laborator (cobai, şoareci, iepuri). În decursul determinărilor experimentale se urmăresc : absorbţia medicamentului – reprezintă timpul de la administrare până la instalarea efectului distribuţia medicamentului în organism – prin determinarea concentraţiei in diferite ţesuturi toxicitatea medicamentului eliminarea medicamentului din organism incompatibilitatea faţă de alte medicamente cu care se administrează simultan. CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR 1.DUPĂ ACŢIUNEA FARMACOLOGICĂ 1.1.Medicaţia sistemului nervos: -anestezice -analgezice opioide -analgezice antipiretice nenarcotice -hipnotice şi sedative -neuroleptice şi tranchilizante -stimulante 1.2.Dermatologice: 1.3.Medicaţia aparatului circulator: -digitlice -antianginoase şi antiaritmice

1

-hipertensive -hipotensive -anticanceroase 1.4.Medicaţia sângelui 1.5.Medicaţia aparatului respirator 1.6.Medicaţia aparatului digestive 1.7.Chimioterapice: - antiseptice şi dezinfectante - sulfamide - antibiotice - antituberculoase - anticanceroase - biocatalizatori : - vitamine - hormoni - enzyme - glucide, proteine, grăsimi 1.8.Medicaţia aparatului renal şi a uterului 1.9. Medicaţia oftalmologică, O.R.L. şi stomatologică 2.DUPĂ PROVENIENŢĂ 2.1.Naturale : 2.1.1.Minerale : sulf, acid boric 2.1.2.Vegetale : 2.1.2.1.Părţi de plante uscate: pulberi 2.1.2.2.Sucuri şi extracte: a.sucuri apoase, ceiuri b.tincturi 2.1.2.3.Substanţe medicamentoase : a.simple b.amestecuri 2.1.3.Animale (opoterapice): 2.1.3.1.Produse: uleiuri, untură de peşte 2.1.3.2.Pulberi, extract de glande, organe 2.1.3.3.Substanţe medicamentoase 2.2.Sintetice 3.DUPĂ MODUL DE ADMINISTRARE 3.1.De uz intern : - oral : - peroral (cu lichid) - bucal - sublingual - respiratoriu

2

- parenteral (prin injectare) - subcutanat - prin mucoase, rectal, vaginal, uretral (supozitoare) 3.2.De uz extern : - unguente - cutanat sau pe mucoase - săpunuri - linimente - dermato – cosmetice şi de igienă - emplastre 4.DUPĂ DESTINAŢIE 4.1.de uz uman 4.2.de uz veterinar 5.DUPĂ STAREA DE GREGARE 5.1.Solide sau paste : - granule - unguente - supozitoare - pulberi - pilule - boluri - comprimate - drajeuri 5.2.Lichide : - soluţii : - injectabile - oftalmice - extractive - emulsii - suspensii 5.3.Gazoase ADMINISTRAREA ŞI TOXICITATEA MEDICAMENTELOR După pătrunderea în organism, medicamentele se răspândesc în sânge, ţesuturi, ele sunt transformte sau metabolizate cu ajutorul glndelor sau a unor organe: ficat, rinichi şi splină. Consumul mare de medicamente poate afecta funcţionarea normală a acestor organe. În general medicamentele au anumite efecte secundare sau toxice (reacţii adverse), acestea pot fi de la urticarie, până la şoc anafilactic. Pentru fiecare medicament s-au stability doze terapeutice minime sau maxime şi de asemenea s-a determinat pe animale toxicitatea acută (indicele terapeutic).

3

pe cale respiratorii : medicamente inhalatorii Calea parenterală – administrarea intravenoasă asigură absorbţia cea mai rapidă şi completă a medicamentului. avem : 1. soluţii 9. Substanţele medicamentoase se condiţionează în forme diferite în funcţie de starea de agregare. În funcţie de operaţiile tehnologice efectuate la condiţionare. capsule 7. substanţe adjuvante sau excipienţi – sunt substanţe inerte faţă de organism sau cu o acţiune neglijabilă. drajeuri 3. ovule 8. unguente 4 . preparate tipizate – produse finite obţinute în fabrică şi prezentate în ambalaj original 2.Indicele terapeutic reprezintă raportul dintre doza letală 50% (DL) după 24-48 ore şi doza eficientă 50% (DE). pe cale parenterală (injectabil) pentru medicamente injectabile 7. pe cale bucală ( . Doza maximă reprezintă cantitatea cea mai mare de substanţă medicamentoasă care poate fi administrată fără să provoace tulburări. comprimate 6. tablete sau comprimate 2. acest raport trebuie să fie mai mare sau egal cu 10. Capitolul I CONDIŢIONAREA MEDICAMENTELOR Medicamentele pot fi: 1. Doza toxică reprezintă cantitatea care depăşeşte doza maximă de substanţă medicamentoasă producând fenomene toxice. tablete.per os``) de exemplu : drajeuri. destinaţie. substanţa activă cu acţiune terapeutică 4. medicamente injectabile 5. preparate magistrale – produse preparate în farmacii după prescripţia medicului. după reţetă Medicamentele au în compoziţia lor: 3. pulberi sau granule 4. pe cale dermică : unguente. Doza letală reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă care produce moartea omului sau a animalului.. Doza terapeutică reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă administrată unui adult în scopuri terapeutice. supozitoare şi ovule 8. Căile de administrare a medicamentelor : 5. forma de prezentare. soluţii de uz intern şi extern 6. pe cale rectală sau vaginală : supozitoare. acestea sunt folosite pentru a adduce substanţa activă într-o formă corespunzătoare condiţionării.

alături de substanţa activă se utilizează o serie de substanţe ajutătoare numite excipienţi. acid boric) 4. sunt substanţe care în 5 .Excipienţi lubrifianţi : Au rolul de a uşura trecerea amestecului în mod uniform prin pâlnia de umplere împiedicând înfundarea (griparea0 utilajului De exemplu : grăsimi (stearină. 2. 3. unt de cacao0. fiind mai puţin expuse agenţilor atmosferici 12. mascarea gustului sau mirosului unei substanţe 14. soluţia de glicerină. izolarea unei substanţe de acţiunea agenţilor atmosferici 15. stearat de Ca şi Mg. de formă de obicei cilindrică plată şi se obţin prin presarea substanţei medicamentoase. Aceştia se adaugă înainte de granulare. au volum mic în raport cu comprimatele. metilceluloza. Drajeurile sunt produse farmaceutice care se obţin prin acoperirea comprimatelor cu un strat protector. Excipienţii pot fi : 1. De exemplu : lactoza. au suprafaţă mică în raport cu pulberile din care sunt preparate. etc. determinarea resorbţiei substanţelor într-un anumit loc în organism 16. dând o coeziune mai mare a amestecului. aerosoli FABRICAREA TABLETELOR ŞI DRAJEURILOR Tabletele sau comprimatele sunt preparate farmaceutice solid.Excipienţi dezagreganţi : Asigură proprietăţile tabletelor de desfacere şi dizolvare pe parcursul tractului digestiv într-un anumit timp şi conform prescripţiilor din Farmacopee. Avantajele acestei forme de condiţionare : 10. amidonul. stabilitatea şi rezistenţa mecanică sunt bune 11.Excipienţi diluanţi : Sunt substanţe inerte de adaus şi se utilizează în cazul substanţelor medicamentoase foarte active şi care se folosesc în doze foarte mici.9. Rolul stratului protector : 13. amidonul. ocupând un spaţiu redus şi fiind uşor transportabile. asigurarea unui aspect plăcut atractiv pentru produsul medicamentos La fabricarea tabletelor şi drajeurilor. De exemplu : zahărul.Excipienţi aglutinanţi : Sunt substanţe inerte de adaus care au ca scop uşurarea procesului de prelucrare a produsului. pulberi solide (talc.

indigo cloraminul. dozarea substanţei 3. până la umiditate finală de 1-3 %. granularea 6. formarea comprimatelor 1. sirop de zahăr. omogenizarea (2) 8. amidon.momentul îmbibării cu apă îşi măresc foarte mult volumul. pregătirea substantei la gradul de fineţe necesar 2. particulele obţinute căpătând forma determinată de dimensiunile ochiurilor sitei. 6. De exemplu : albastru de metilen. La unele substanţe care prin natura lor nu permit adăugarea de excipienţi. apă. cât şi sfărâmarea bulgărilor de material formaţi prin aglomerare în urma depozitării. gelatină.Omogenizarea (2) : 6 . Prin sitare sau cernere se realizează atât separarea impurităţilor. 3. care se introduc în uscătoare tip dulap. cernute şi dozate corespunzător se amestecă într-un container mobil. 5. alcool. Uscarea se face la temperaturi de 20-50°C. 5.Excipienţi coloranţi : Sunt substanţe inerte cu proprietăţi colorante. 4. De exemplu : amidon. 7. gelatină. producând desfacerea comprimatului.Amestecarea : Substanţele mărunţite. 2. carboximetilceluloză. apoi li se adaugă o parte din substanţa ajutătoare : lianţi . omogenizarea (1) 5. Obţinerea comprimatelor Fazele procesului tehnologic sunt : 1. timp de 6-8 ore. care apoi se macină şi se granulează).Uscarea : Granulele se repartizează în strat uniform de 1-2 cm grosime pe tăvi. uscarea 7.Granularea : Constă în trecerea mecanică a pulberilor umezite prin site. se practică brichetarea (comprimarea sub presiune redusă a pulberilor. care se adaugă cu scopul diferenţierii drajeurilor unele faţă de altele. sau amestecuri ale acestora.Dozarea substanţelor : Substanţele măcinate şi sitate trebuie recântărite deoarece în cursul procesului se pierde o parte din greutate.Omogenizarea (1) : Materiile prime preamestecate se omogenizează timp de 15 minute. Malaxarea se continuă timp de 20 minute în scopul obţinerii unei paste umede şi uniforme.Pregătirea substanţei la gradul de fineţe : Substanţa se macină şi apoi se cerne. amestecarea 4.

Pregătirea nucleelor : Comprimatele destinate drajefierii se usucă la 35-40°C. 8. drajefierea propriu-zisă 4. Soluţia izolatoare se compune din : 25.Drajefierea propriu-zisă : Drajefierea propriu-zisă constă în realizarea următoarelor operaţii : 7 . evacuarea comprimatelor Maşinile de comprimat pot fi : 20. până la 4% umiditate. în care se efectuează comprimarea directă a amestecului de substanţă activă cu un adjuvant şi un lubrifiant Obţinerea drajeurilor Drajeurile se obţin prin drajefierea comprimatelor. se prepară apoi un sirop simplu într-un vas prevăzut cu manta de încălzire prin dizolvarea zahărului în apă la 100°C.Pregătirea mestecurilor şi soluţiei de drajefiere : Materiile auxiliare folosite la drajefiere. şelac şi alcool în proporţie de 1 :3 26. De aici se recoltează probele de laborator apoi containerele se etichetează şi se sigilează. maşini rotative – au pâlnia de umplere fixă. instalaţiile sunt voluminoase 24. acesta se obţine prin dizolvarea unui colorant alimentar în cantitatea prescrisă în apă şi apoi amestecarea cu siropul simplu la cald. pregătirea nucleelor 2. controlul şi lustruirea drajeurilor 1. comprimarea 19.Granulele uscate se cântăresc şi apoi se adaugă cantitatea prescrisă de material dezagregant (amidon) şi lubrifiant (talc) şi se omogenizează într-un omogenizator. nu se reuşeşte obţinerea întotdeauna a unui produs cu dezagregare corespunzătoare 23. se cântăresc şi se omogenizează. colofoniu şi alcool în proporţie de 1 :2 3. pregătirea amestecurilor şi soluţiei de drajefiere 3. în cazul produselor sensibile. 2. matriţele fixate pe un dispozitiv care execută o mişcare circulară sub pâlnie 21. ele find influenţate de umiditate şi căldură în timpul granulării şi uscării. umplerea matriţei 18. prelucrarea se face greu.Separat se prepară un sirop colorat. Evitarea acestor probleme se realizează în instalaţii moderne. Fazele procesului tehnologic de drajefiere : 1. maşini excentrice – cu pâlnia mobilă şi matriţa fixă Dezavantajele procesului clasic de obţinere a comprimatelor : 22. Apoi se transportă la depozitul de granule.Formarea comprimatelor : Fazele comprimării : 17.

între reprize se face pudrarea cu talc . Dizolvanţii utilizaţi se aleg în funcţie de proprietăţile substanţelor medicamentoase şi de câte ori este posibil se foloseşte apa distilată sau bidistilată. de floarea-soarelui. produsele se prepară sub formă de emulsie sau suspensie. Uleiuri vegetale (de măsline. Fiolele farmaceutice sunt recipiente de sticlă ermetic închise de forme şi dimensiuni diferite conţinând doze de soluţii sau substanţe solide. de migdale) – acestea trebuie neutralizate.Controlul şi lustruirea drajeurilor : Pentru obţinerea unui aspect lucios. Capacitatea fiolelor este diferită : 1. Acestea trebiue să fie pure pentru a se asigura efecte terapeutice. În aceste cazuri este necesară adăugarea unor dizolvanţi speciali. decantate. drajeurile mate uscate se introduc într-o turbină care se roteşte continuu aproximativ 2 ore. apa distilată sau bidistilată – este supusă unui control riguros iar circulaţia ei în instalaţii se face prin conducte de sticlă sau furtunuri de cauciuc. prin cădere liberă. acoperirea cu zahăr şi talc 6. 2. 28. La fabricarea medicamentelor injectabile se utilizează o singură substanţă sau substanţe asociate. FABRICAREA SOLUŢIILOR INJECTABILE Medicamentele injectabile sunt soluţii sterile de substanţă activă în apă. evitându-se transportul cu pompe. carbonat de magneziu după caz – în nele cazuri se realizează acoperirea cu sirop simplu şi pudrarea se face cu talc. uscate şi sterilizate Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească soluţiile injectabile : 29.1. făină.Sticla utilizată la realizarea fiolelor trebuie să fie sticlă neutră. izolarea nucleului – prin amestecarea nucleelor în soluţie izolatoare în mai multe reprize . amidon. acoperirea cu talc. să nu fie dureroase la administrare 30. În unele cazuri. să fie dozate exact 31. acoperirea cu cuşe enterosolubile – se realizează prin introducerea nucleelor într-o turbină în mişcare şi adăugând în porţiuni mici soluţia enterosolubilă 3. acoperirea cu sirop colorant sau simplu 4. nucleele se usucă apoi la 35-40°C 2. amidon 4. să fie limpezi 8 . solubilizarea realizându-se numai în momentul administrării. Ele se fabrică în recipiente de sticlă sau fiole. uscarea – se realizează la 35-40°C timp de 16 ore 5. În unele cazuri. pentru a se înlătura reacţiile secundare şi eventualele combinaţii dintre impurităţi şi substanţele medicamentoase. făină. sau chiar înfiolarea substanţelor solide. 5.4). substanţele medicamentiase se alterează în timp scurt în soluţii apoase. operaţia se repetă până la obţinerea unor forme perfct rotunjite . ulei sau alţi dizolvanţi. 20 şi 50 ml. sau suspensii sterile în uleiuri şi sunt destinate administrării parenterale. 27. Soluţiile obţinute trebuie să aibă un pH neutru sau apropiat de cel al serului sanguin (pH 7. Substanţele utilizate pot fi solubile sau insolubile în cantitatea de dizolvant prescrisă.

acetonă. prepararea soluţiilor pentru înfiolare 2. înfiolarea FABRICAREA SOLUŢIILOR MEDICAMENTOASE Soluţiile medicamentoase sunt preparate constituite din mai multe componente dintre care unul este în concentraţie mai mare şi constituie dizolvantul.soluţii de uz intern . signarea (imprimarea pe fiole a denumirii produsului.soluţii de uz extern Dizolvanţii cei mai utilizaţi se pot clasifica : 35. să aibă putere de dizolvare şi putere de penetrare în tesuturi 39. Fazele procesului de fabricare a fiolelor cu soluţii injectabile : 1. să fie conservabile în timp 34. să nu fie toxici sau iritanţi 9 . Clasificare : 1.după natura dizolvanţilor : . benzină. glicerina 36. garanţia) 6. acid acetic 37. capacitatea fiolei. să fie izotonice Izotonizarea soluţiilor injectabile este o condiţie esenţială. să fie stabili 41. benzen.32. în corp. cloroform. înfiolarea oluţiei 3.soluţii eterice 2. concentraţia. sulfură de carbon Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dizolvanţii sunt : 38. să fie neutri şi anhidrii 40. concentraţia substanţelor active în interiorul celulelor trebuie să fie egală cu concentraţia acestor substanţe în afara lor. să fie sterile 33. eter. verificarea etanşeităţii 5. să asigure o bună conservare a substanţelor active fără să reacţioneze cu acestea 42. alcoolul etilic. seria. Administrarea unor soluţii mai concentrate (hipertonice) sau mai diluate (hipotonice) produce dezechilibre însoţite de durere.După modul de administrare : . apa.soluţii eterice .soluţii apoase . controlul soluţiilor 7. sterilizarea fiolelor cu soluţii injectabile 4.

prepararea soluţiei de caramel 4. 3.. omogenizarea 3. Dizolvarea are loc la temperatură obişnuită sau la temperaturi mai ridicate. 4. Se introduce cantitatea prevăzută de zahăr şi se încălzeşte până se caramelizează şi se adaugă apoi o cantitate de apă caldă egală cu cantitatea de zahăr. Ambalarea se face în flacoane. Se introduce iniţial apa distilată şi apoi substanţa in ordinea şi condiţiile indicate pe reţetă. FABRICAREA EMULSIILOR MEDICAMENTOASE Cuprinde următoarele faze : 1. emulsionarea 4. după dizolvare . dizolvarea ingredienţilor 3.FABRICAREA SIROPURILOR MEDICAMENTOASE Principalele faze ale procesului tehnologic sunt : 1. ingredientele active şi soluţia de caramel.Omogenizarea şi sedimentarea : În vasele de sedimentare se introduce siropul de zahăr. ambalarea 10 . Cantitatea prevăzută de zahăr se introduce în porţiuni şi sub agitare.Prepararea soluţiei de zahăr: Siropul se prepară in apă distilată si zahăr intr-un dizolvator vertival cu fund bombat. După dizolvarea completă se menţine la fierbere timp de 10 minute şi apoi se răceşte la 40°C. se etichetează şi se introduc în cuti de carton. Se lasă apoi în repaus timp de 1-15 zile.Filtrarea şi ambalarea : Filtrarea se realizează printr-un filtru cu un singur strat apoi soluţia se depozitează şi se ambalează. pregătirea substanţelor active şi a emulgatorilor 2. filtrarea şi ambalarea 1. spălate si uscate care se îmbuşonează.Prepararea soluţiei de caramel : Se realiează într-un vas cu agitator tip ancoră şi cu încălzire la foc direct.Dizolvarea ingredientelor : Se face în vase emailate de diferite capacităţi prevăzute cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire. omogenizarea şi sedimentarea 5. 2. prevăzut cu manta de încălzire şi agitator tip ancoră. prepararea siropului de zahăr 2. Se completează apoi cu cantitatea prevăzută de apă distilată si se omogenizează prin agitare. soluţia se aduce la temperatura de 40°C şi se amestecă cu siropul de zahăr. După dizolvare caramelul se menţine timp de 12 ore. 5.

Maşina de umplut este formată din 3 piese principale : 43. capsule amilacee (casete) Capsulele moi : Pot fi obţinute prin procedee manuale (rar) sau mecanizate. mărimi şi culori diferite. de unică folosinţă. Capsulele amilacee : Se obţin dintr-o pastă nefermentată de amidon care se presează între două plăci prevăzute cu dispozitivul şi negativul capsulei. pe flacon se imprimă denumirea. Fiecare flacon are alăturat un perfuzor de asemenea. data fabricării şi termenul de valabilitate. pistonul de umplere 45. Ele se livrează închise.FABRICAREA SOLUŢIILOR PERFUZABILE MULTIDOZE Soluţiile perfuzabile multidoze sunt soluţii diluate de NaCl. Un procedeu continuu constă în curgerea masei de formare între 2 cilindri răciţi cu apă formând două foi de o parte şi de alta a maşinii de umplut. CaCl2. laumiditatea reziduală de 3%. pana de încălzire 44. după deschiderea lor urmează umplerea şi închiderea cu ajutorul unor maşini ce efectuează banderolarea. capsule moi 2. sferică sau cilindrică a căror cavitate este umplută cu substanţe medicamentoase . cilindrii rotitori de sudare Foile de masă gelatinoasă sunt încălzite la partea interioară de pană. După felul şi proprietăţile materialului utilizat la prepararea lor. glucoză sau amestecuri ale acestora care se prepară după tehnologia fabricării soluţiilor injectabile şi se ambalează în recipiente de unică folosinţă din sticlă sau polietilenă cu capacităţi de 250-1000 ml. învelişul lor având prprietatea de a se înmuia şi a se rupe după introducerea în tubul digestiv. Capsulele tari : Se obţin din masa gelatinoasă topită urmărindu-se uscarea lor. KCl. Flacoanele trebuie să fie confecţionate din material neutru. Capsulele sunt globule goale de formă ovoidă. Rezultă forma de capsulă care se usucă la circa 100°C se taie şi se pilează depozitându-se separat fundurile şi capacele. capsule tari (operculate) 3. înainte de umplere. ALTE FORME DE CONDIŢIONARE Capsulele Reprezintă o formă de condiţionare frecvent utilizată. să fie curate şi sterilizate. o taie şi o expulzează. 11 . Au forme. pistonul încarcă materialul iar cilindrii prin rotire inversă formează capsula. concentraţia. capsulele se pot clasifica în 3 grupe : 1. continue sau discontinue.

unt de cacao 48. glicerina. pregătirea masei de turnare 3. mărunţire şi cernere. Prepararea pulberilor cuprinde operaţia de uscare. polietilenglicolul. pregătirea materiilor prime 2. Excipienţi utilizaţi : vazelina. să nu reacţuioneze cu substanţa activă 52. să aibe o elasticitate şi plasticitate bună. turnarea supozitoarelor 4. să nu fie iritanţi 53. Părţile componente ale unui aerosol : . ambalarea Unguentele Sunt forme medicamenoase de consistenţă moale sau semisolidă destinate întrebuinţării externe. glicerina 49. gelatina Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească excipienţii : 50. Supozitoare şi ovule Sunt forme medicamentoase solide care la temperature corpului trec de la starea solidă la cea lichidă. La aplicarea pe piele se înmoaie parţial fără să curgă. ele pot conţine una sau mai multe substanţe medicamentoase active. siliconii. uleiuri vegetale.recipientul 12 . să se dizolve la cel mult 37°C 51. Supozitoarele se administrează pe cale rectală. Umplerea şi închiderea tuburilor se face cu ajutorul maşinilor automate. Ambalarea unguentelor se face în tuburi metalice confecţionate din aliaj din plumb şi cositor prevăzute cu buşoane de închidere.Pulberile Sunt forme medicamentoase de consistenţă solidă cu grad de diviziune determinat . emulgin 47. lanolina. astfel încât să poată fi mulaţi Operaţiile procesului tehnologic : 1. ele vor fi cu atât mai omogene cu cât componentele sunt mai fin divizate. iar ovulele pe cale vaginală Excipienţi utilizaţi pentru înglobarea substanţelor active sunt : 46. Aerosolii Sub denumirea de aerosol se întelege în general osuspensie fină a unui solid sau lichid într-un mediu gazos.

sistemelor. tiroidă) Sistemul este format din mai multe organe cu structură şi functii asemănătoare formate cu preponderenţă din acelaşi tesut (sistem nervos. Sistemul nervos coordonezaă şi reglează activitatea intregului organism. Gaze propulsoare utilizate : .azot .. Celula este elementul de bază.produsul activ de distribuit . muscular. arsurilor. El recepţionează. particula elementară care alcătuieşte materia vie. cardiovascular. 13 . verificarea etanşeităţii ansamblului Capitolul II MEDICAMENTE DE SINTEZĂ MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL Corpul uman are o structură complexă şi este format din totalitatea organelor.freon (diclor-difluor-metan). aparatul respirator. umplerea cu gaz propulsor şi punerea sub presiune 4.gaz propulsor . montarea valvei 3. În acest fel se realizează adaptarea organismului la condiţiile de mediu şi se coordonează funcţiile organelor interne. bronşitei. Organele sunt formate din mai multe ţesuturi care se asociază şi îndeplinesc o anumită funcţie (organe de văz. etc). Procesul de condiţionare a flacoanelor cu aerosoli presupune fazele : 1. etc Aerosolii se utilizează în tratamentul astmului. etc). Aparatul este compus din mai multe organe cu tructură diferită. etc).dioxid de carbon . transmite şi prelucrează toate informaţiile interne sau externe cu ajutorul celulei nervoase (neuronul). Glandele sunt organe care produc anumite secreţi indispensabile funcţionării normale a organismului (ficat. Produsul activ de distribuit reprezintă substanţa sau amestecul de substanţe medicamentoase. şi aparatelor care sunt corelate in mod unitar din punct de vedere morfologic şi funcţional. pancreas. Ţesuturile sunt formate dintr-un ansamblu de celule diferenţiate ca structură şi care au funcţii asemănăoare. umplerea flacoanelor cu produs active (50-80 % din volumul total) 2. dar care au funcţii asemănătoare (aparatul digestiv.valvă Recipientele au diferite forme şi pot fi confecţionate din metal (aluminiu) sau mase plastice. de auz.

Medicamentele anestezice pot fi clasificate după următoarele criterii : 1.punct de fierbere: -102.densitatea: 9. auz. MEDICAMENTE ANESTEZICE Actiunea anestezică reprezintă acţiunea de suprimare a durerii.După modul de acţiune: Anestezice generale sau narcotice Anestezice locale 2. articulaţii. glande. micşorarea reflexelor şi relaxarea musculară. oral. Acţiune farmacologică : . muşchi. etc. Aceste informaţii sunt prelucrate de către creier. organe interne.Sistemul nervos primeşte timuli (informaţii) din meiul înconjurător prin intermediul organelor de simţ (văz.gaz incolor fără gust şi miros . MEDICAMENTE ANESTEZICE GENERALE (NARCOTICE) Sunt medicamente care in doze terapeutice produc deprimarea sau suprimarea reversibilă a funcţiilor sistemului nervos central (SNC) care se manifestă prin anestezie sau analgezie (suprimarea senzaţiei dureroase).77 g/l . organe de simţ). rectal) 3. PROTOXIDUL DE AZOT Este un oxid anorganic denumit şi gaz ilariant cu formula : N2O Proprietăţi. somn profund (pierderea cunoştinţei). miros.După structura chimică : Oxizi anorganici Hidrocarburi Compuşi halogenaţi Esteri Alcooli.4°C 14 . etc) şi din interiorul organismului prin muşchi. Impulsul nervos se transmite cu ajutorul nervilor. care transmite apoi comenzile organelor de execuţie. Aceştia fac legatura intre sistemul nervos central (creier) şi periferia organismului (piele.Dupa modul de administrare : Anestezice administrate prin inhalaţie (narcotice volatile) Anestezice administrate pe alte căi (parenteral.

punct de topire: -188. gaze nitroase si o suspensie de azotat de amoniu sub formă de ceaţă .purificarea se face prin spălarea succesivă a gazelor cu o soluţie de NaOH pentru îndepărtarea gazelor nitroase.se utilizeazăca narcotic în intervenţiile chirurgicale de scurtă durată (stomatologie. Gazul pur se usucă cu gel de silice şi apoi se lichefiază CICLOPROPANUL Este o hidrocarbură care se incadrează în clasa narcotice volatile Structură : CH2 CH2 C H2 Proprietăţi şi acţiune farmacologică: . chirurgia obstetricală) Obţinere : In laborator : .gaz incolor cu punct de fierbere de 34°C la presiunea de 750 mm Hg . eter etilic .reacţia se desfăşoară făra pericol în reactoare mari în care se introduce o soluţie de azotat de amoniu de concentraţie 80-85% peste o masă topită de azotat de potasiu + azotat de sodiu la temperatura de 60°C . alcool etilic.reacţia este violentă şi după începerea ei trebuie îndepărtată sursa de încălzire În industrie : .4°C .solubil în apă.gazul brut rezultat conţine pe lângă protoxid de azot şi alte gaze : amoniac.. eter etilic .este solubil în alcool etilic.are acţiune anestezică de scurtă durată şi produce o revenire rapidă .este un narcotic mai puternic decât protoxidul de azot dezavantaj : este exploziv şi sensibilizează puternic cordul 15 .se obţine prin încalzirea azotatului de amoniu uscat la 170°C : NH4NO3  N2O + 2H2O .se administrează în amestec cu oxigenul în proporţie de 20% . apoi cu o soluţie alcalină de KMnO4 şi în final cu o soluţie diluată de H2SO4 pentru îndepărtarea amoniacului.se păstrează in cilindrii de oţel (buteliila presiunea de 30 atm) .

solubil în alcool şi benzen . o substantă toxică care produce edem pulmonar la concentraţii mici : 1 :40000 Reacţia de descompunere : CHCl3 CLOROFORM + O2 OCCl2 FOSGEN + ClH Neutralizarea fosgenului se realizează prin adăugarea în chloroform a 1 – 2% alcool etilic care cu fosgenul formează un eter de forma: CO(CH3O)2 Obţinerea cloroformului: Obţinerea cloroformului pentru narcoză are la bază următoarea reacţie: 2C2H5OH + 4Ca(OCl)2  2CHCl3 + Ca(OH)2 + CaCl2 + (HCOO)OH + 2HOH Schema bloc a procesului de obţinere a cloroformului pentru narcoză este următoarea: Ca(OH)2 CLOR ↓ ↓ CLORURARE ↓ ALCOOL ETLIC SOLUŢIE DE HIPOCLORIT DE Ca ↓ ↓ OXIDARE ↓ ↓ CLOROFORM CU APA APE REZIDUALE ↓ SEPARARE ↓ 16 .densitatea la 20°C: 1.punct de fierbere : 60.CLOROFORMUL Face parte din compuşii halogenaţi.nu este inflamabil .7°c la presiunea de 744 mm Hg .puţin olubil in apă .4817 g/cm³ .lichid incolor cu miros dulceag şi gust dulce arzător . Structură : CHCl3 Proprietăţi si acţiune farmacologică : .concentraţia toxică : 50 cm³/ m³ aer .se descompune la aer in prezenţa luminii cu formare de fosgen.

Formulă şi denumire : clorură de etil.1°C .este solubil în alcool şi eter . cloroetan CH3 – CH2 – Cl Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .punct de topire : -142°C . şi anestezie generală rapidă dacă este inhalat .se utilizează indeosebi ca anestezic local in intervenţii chirurgicale .CLOROFORM TEHNIC ↓ SPALARE CU APA ↓ TRATARE CU ACID SULFURIC ↓ NEUTRALIZARE ↓ DISTILARE ↓ USCARE ↓ PURIFICARE ↓ CLOROFORM PT NARCOZA LA AMBALAT KELENUL Este un narcotic care face parte din clasa compuşilor halogenati.punct de fierbere 13.lichid incolor cu gust arzător dulce şi miros de eter .utilizarea ca anestezic general este limitată din cauza toxicităţii (concentraţia toxică : 1000 cm³/m³ aer Obţinere: 1. din alcool etilic şi acid clorhidric în prezenţă de clorură de zinc (cataliozator) C2H5OH + HCl  CH3 – CH2 – Cl + HOH 17 .arde cu flacără cu contur verde .kelenul poate produce anestezie locală dacă se aplică sub formă de jet asupra pielii producând concomitent o răcire puternică .

5°C .se foloseşte ca anestezic general sau în doze mici ca sedativ şi antispasmodic Obţinere: 18 . benzen.are punct de fierbere : 34.6°C .nu este inflamabil .2 – BROMCLORETAN Proprietăţi şi acţiune farmacologică: .lichid incolor cu miros characteristic asemănător cu al cloroformului .lichid incolor volatil . O altă metodă constă în adiţia acidului clorhidric la etenă la 400°C folosind un raport de reactanţi de 1 mol etenă şi 10 moli acid clorhidric (1:10) .1.1.1.punct de fierbere: 50.este uşor inflamabil şi exploziv .metoda se aplică industrial .anestezia generală este însoţită de deprimare respiratory şi circulatory Obţinere: Din 1.1 – TRIFLUOR – 2.este solubil în alcool.2.este parţial solubil în apă . chloroform.trebuie dozat foarte riguros cu ajutorul unor aparate specifice .se utilizează clorură ferică ca şi catalizator CH2 = CH2 + HCl  CH3 – CH3 – Cl HALOTANUL (NARCOTANUL) Structură şi denumire: F3C – CH – Cl | Br 1.are miros şi gust caracteristic răcoritor – arzător . uleiuri grase .trifluor – 2 – cloretan şi brom la 465° ETERUL ETILIC Structură şi denumire : CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 ETER ETILIC (DIETILIC) Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .

temporar. Derivaţi ai acidului benzoic COOH COOR ACID BENZOIC ESTER AL ACIDULUI BENZOIC 2.să aibă acţiune selectivă asupra terminaţiilor nervoase . conform reacţiei: CH3 – CH2 – OH + CH3 – CH2 – OH  CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 + HOH 2. senzaţia dureroasă dintr-un anumit loc din organism. Un anestezic local ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . prin acţiunea asupra terminaţiilor şi fibrelor senzitive nervoase.1.Din alcool etilic în prezenţa clorurii de zinc cu formarea intermediară a unui complex: CH3 – CH2 – OH + ZnCl2  COMPLEX  C2H5 – O – C2H5 + HOH + ZnCl2 Schema instalaţiei de fabricare a eterului pentru narcoză: MEDICAMENTE ANESTEZICE LOCALE Sunt medicamente care suprimă reversibil.să aibă durată de acţiune uficientă pentru efectuarea unor intervenţii chirurgicale .Din alcool etilic în prezenţa acidului sulfuric.să fie hidrosolubil .să aibă toxicitate redusă .să nu determine vaso-dilataţie . Derivaţi ai acetanilidei 19 .să poată fi sterilizabil Formulă generală : R1 (CH2)2 N R2 R3 R1 si R2 sunt radicali de hidrocarbură R3 poate fi radical de hidrocarbură sau H Clasificare : 1. Esteri ai acidului p-aminobenzoic 3.

DERIVAŢI (ESTERI) AI ACIDULUI BENZOIC L – COCAINA Structură : H2C CH2 CH CH H C COOCH3 CH2 N CH3 HC COOC6H5 Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . în funcţie de zona de aplicare .la doze mici determină acţiunea de stimulare psihomotorie.AMINOBENZOIC Formula generală : COOR N R1 H 20 .are toxicitate ridicata şi de aceea este utilizat numai sub control medical ESTERI AI ACIDULUI P .AMINOBENZOIC COOH COOR NH2 ACID P – AMINOBENZOIC NH2 ESTER AL ACIDULUI P .este un anestezic local intens cu durata de acţiune între 3 minute şi 2 ore. cu creşterea funcţiei mintale şi îndepărtează senzaţia de foame şi sete .cocaina este un lcaloid din frunzele de coca .

ESTER ETILIC AL AMINOBENZOIC ACIDULUI P - Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . eter.are gust amar .Acidul aminobenzoic (vitamina H) . cloroform . în anestezină: Metoda 1: 21 .În funcţie de R şi R1 avem următorii compuşi : .are acţiune anestezică locală redusă fiind utilizată la fabricarea procainei. BENZOCAINA ETOFORM.nitrotoluenul CH3 Na2CrO7 + H2SO4 KMnO4 NO2 P – NITROTOLUEN COOH OH NO2 ACID P – NITROBENZOIC Acidul p-aminobenzoic poate fi transformat prin 2 metode. fără miros .Procaina SINTEZA ANESTEZINEI Structură şi denumire : COOC2H5 NH2 ANESTEZINA. substanţă cu acţiune anestezică mai mare Obţinere : materia primă este p.substanţă cristalină incoloră sau pulbere cristalină albă.Anestezina .Pantocaina .solubilitate :puţin solubilă în apă şi solubilă în alcool etilic. DENUMIRE CHIMICA : P – AMINOBENZOAT DE ETIL.

de separare : filtrare. menC. acidul sulfuric din vasul de măsură 3. distilare . Distilă în aceste condiţii eterul etilic care este produs secundar şi alcoolul etilic nereacţionat. cristalizare. o soluţie de carbonat de sodiu pentru neutralizare. cristalizare şi uscare la 40-50°C Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1. emailat prevăzut cu agitator tip ancoră si manta de încălzire-răcire. centrifugare. se introduc din vasul de măsură 2. alcoolul etilic în exces. Se răceşte apoi masa de reacţie şi se introduce peste ea la 25-30°C. Obţinerea acidului p-nitrobenzoic prin oxidarea p-nitrotoluenului 2. Se introduce apoi în fir subţire in timp de 3 ore.COOH C2H5OH ESTERIFICARE NO2 ACID P – NITRO ANESTEZINA BENZOIC Metoda 2 : COOH [H] COOH COOC2H5 [H] COOC2H5 NH2 P – AMINOBENZOAT DE ETIL NH2 COOC2H5 C2H5OH + H2SO4 SO4 NH3 COOC2H5 NO2 NH2 NH2 ACID P –NITRO BENZOIC ACID P-AMINO BENZOIC SULFATUL ANESTEZINEI ANESTEZINA Fazele procesului tehnologic pentru varianta 2 : 1. Se introduce apoi acidul p-aminobenzoic şi se ridică temperatura la 76-78°C. în reactor la 30°C. Operaţii auxiliare : . menţinându-se sub reflux timp de 3 ore. 22 . Reducerea acidului p-nitribenzoic la acid p-aminobenzoic (se foloseşte ca sistem reducător şpanul de fontă – fier şi acidul acetic 3. Neutralizarea sulfatului anestezinei cu soluţie de carbonat de sodiu 5. Esterificarea acidului p-aminobenzoic cu alcool etilic in prezenţă de acid sulfuric sub reflux 4.de purificare cu alcool etilic.

drajeuri .SINTEZA PROCAINEI Structură şi denumire : COO C2H5 C C N C2H5 H2 H2 NH2 PROCAINA DENUMIRE CHIMICA: P-AMINOBENZOAT DE DIETILAMINOETIL Este cel mai cunoscut şi utilizat anestezic local cu o toxicitate redusă si putând fi obţinut printr-o sinteză simplă.fiole Conţine procaină hidroclorică şi alţi compuşi activatori 23 .asocierea cu adrenalină determină creşterea duratei de acţiune . convalescenţă.administrarea produsului în doze mici dar în timp îndelungat are ca efect intârzierea procesului de îmbătrânire a organismului Procaina se utilizează în acest scop.acid benzoic 6 mg/drajeu .metabisulfit de potasiu 5 mg/drajeu . oboseală fizică şi psihică.drajeuri ce conţin : . surmenaj.fiole ce conţin : .cremă de faţă . Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . în următorii produşi : Gerovital H3 : .are gust amar . Aslavital : .nu are miros .5 cm³ soluţie procaină hidroclorică Gerovitalul H3 este utilizat în tratamentul bătrâneţii. astenie. aproximativ 20 minute .clorhidratul este solubil în apă în proporţie de 1 :1 şi în etanol în proporţie de 1 :15 .acţiunea anestezică este de durată redusă.procaină hidroclorică 100 mg/drajeu . Se administrează sub formă de clorhidrat sau asociată cu adrenalina.substanţă cristalină incoloră sau pulbere albă .

6 – DIMETILACETANILIDA Acţiune : .are toxicitate mai mare decât procaina . Din anestezină printr-o reacţie de transesterificare cu dietilaminoetanol : COOC2H5 + NH2 C2H5 HO C C N H2 H2 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + C2H5OH ANESTEZINA DIETILAMINOETANOL PROCAINA ETANOL 2. Din p-aminobenzoat de sodium şi dietilaminocloretan: COONa + NH2 Cl CH2 CH2 N C2H5 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + NaCl P-AMINOBENZOAT DE SODIU DIETILAMINOCLORETAN PROCAINA NOVOCAINA DERIVAŢI DE ACETANILIDĂ XILINA Structură şi denumire : C2H5 C2H5 Cl NH H3C CO CH3 CH2 NH XILINA.acţiunea este rapidă şi de durată mai mare .Obţinerea procainei : Procaina se poate obţine prin 2 metode : 1.fiole cu 10-20 cm³ soluţie apoasă de concentraţie 0. LIDOCAINA.este utilizată în chirurgie. în cazurile de intoleranţă la procaină Mod de prezentare : . CLORHIDRAT DE XILINA DENUMIRE CHIMICA: 2 – DIETILAMINO – 2.5% 24 .are acţiune anestezică locală de 2 ori mai puternică decât procaina .

1 2 3 Denumirea Morfina R1 -OH R2 -OH -OH -OH Formula M brută g C17H19O3N 285 C18H21O3N 299 C19H23O3N 350 HCl 2HOH P. fosfat. °C 253254 250 / 12 min Codeina (o-OCH3 metil-morfina) eter Dionină -OC2H5 (clorhidrat de 0-etil-morfină) Forma de intrebuinţare Acetat. (Înpiedicarea inhibarea inflamaţiei care produce durerea) 2.t. şi S. care constă în : 1. clorhidrat..fiole cu 2 cm³ soluţie apoasă injectabilă de concentraţie 2 % MEDICAMENTE ANALGEZICE. de scădere a temperaturii. sulfat Clorhidrat. R1 H R2 N CH3 STRUCTURA FENANTRENICA Nr Crt.P.C.N. Acţiune antipiretică (antitermică). sulfat 15 desc Clorhidrat (170 anhidru 25 . Acţiune antiinflamatorie (acţiune reumatică) 3. Clasificare : Clasificarea se face după acţiunea lor : Analgezice narcotice Analgezice nenarcotice ANALGEZICE NARCOTICE MORFINA ŞI DERIVAŢII SAI Morfina şi codeina au structură fenantrenică iar papaverina are structură izochinolinică.N. până la limita fiziologică normală (36-37°C). ANTIINFLAMATORII ŞI ANTIPIRETICE Sunt medicamente cu acţiune complexă. Acţinea analgezică (calmare sau suprimare a dureri) manifestată prin acţiunea asupra S.

biliare PAPAVERINA Structură : 26 .acţionează asupra SNC. proteinelor şi hidraţilor de carbon (zaharuri).acţiunea este complexă. predominând cea analgezică . Se obţine din sucul lăptos al capsulelor şi lujerului de mac alb.4 5 eter parţial sintetic Heroină (diacetilmorfină.cristale galbene-albicioase sau pulbere albă cristalină .se colorează la lumină .se utilizează pentru combaterea durerilor neoplazice (canceroase).are punct de topire : 254°C Acţiune farmacologică : .are gust amar . deprimând unele zone şi stimulând altele .nu are miros . care se purifică prin îndepărtarea răşinilor. renale. Se realizează apoi o operaţie de izolare a alcaloizilorcare se folosesc la fabricarea medicamentelor Morfina apare în mac. în proporţie de 10-20 % Structură HO H HO N CH3 Proprietăţi : . ester parţial solubil) Papaverină C21H23O5N 369 OCOCH3 OCOCH3 C20H21O4N 339 179 clorhidrat 147 Clorhidrat MORFINA Este cel mai important alcaloid conţinut în opiu.

fenobarbital (cu efect de liniştire) 8.codeină 15. Unele medicamente din această clasă au şi acţiune antigutoasă favorizând eliminarea prin urină a sărurilor. Derivaţi de anilină 27 . fenilbutazona. antipiretică. de exemplu : salicilaţii.CH2 OMe OMe Me = CH3 Structura papaverinei este de tip izochinolinică CODENALUL Comprimatele conţin : . de exemplu : 325 mg aspirină are aceeaşi acţiune analgezică similară cu 32 mg codeină.5 mg / comprimat . Derivaţi ai acidului salicilic (salicilaţii) 2. Clasificare : 1. efectul principal fiind antitusiv.5 mg / comprimat Codeina are un efect analgezic de 10 ori mai mare decât morfina. antiinflamatorie. Derivaţi de pirazolonă şi pirazolidindionă 3. Gudagra esteo boală caracterizată prin acumularea de săruri în articulaţii şi producerea unor dureri foarte mari. Acţiunea analgezică este mult mai redusă decât a analgezicelor narcotice. ANALGEZICE NENARCOTICE Au de asemenea acţiune triplă : analgezica.

Proprietăţi: . ESTERI) DERIVAŢI AI ACIDULUI O-ACETILSALICILIC ACID P-AMINOSALICILIC 28 .nu poate fi utilizat ca atare ca medicament analgezic.ACIDUL SALICILIC Structură şi denumire : COOH OH ACID SALICILIC ACID O-HIDROXIBENZOIC Se găseşte in salcie sub forma unui glicozid numit salicină. . grăsimi. datorită acţiunii iritante DERIVAŢII ACIDULUI SALICILIC Structura generală : COR CO R1 COR OCOCH3 COOH OH NH2 SALICILAŢI (SARURI. apoi acru . are gust dulceag la început.substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere cristalină albă .nu are miros.puţin solubil în apă şi parţial solubil în alcool etilic (49.solubil în hidroxizi şi carbonaţi alcalini.6 g acid salicylic se dizolvă în 100 cm³ alcool la 15°C).utilizat la conservarea alimentelor.are proprietăţi antiseptice şi dezinfectante slabe . solvenţi organici . apare în căpşuni.punct de topire: 159°C (sublimează) . în dermatologie .

nu are miros. avem următoriicompuşi : Na + COOH OCOCH3 COONa OH COOCH3 OH COOC2H5 CH(CH3)2 ASPIRINA SALICILAT DE SODIU SALICILAT DE METIL SALICILAT DE IZO-AMIL COO OH CONH2 OH SALICILAT DE FENIL SALICILMIDA SINTEZA ASPIRINEI Aspirina a fost introdusă în terapeutică în 1899. sau uneori are miros slab de acid acetic (oţet) .În funcţie de R şi R1. Este cel mai utilizat medicament de sinteză. carbonaţi alcalini şi amoniac .în aer umed hidrolizează parţial Sunt cunoscute 2 forme polimorfe de acid oacetilsalicilic (Tawashi 1968) : Forma I : obţinută la temperatură obişnuită din soluţie saturată de acid salicilic farmaceutic in etanol 95% cu punct de topire 143 .se dizolvă în soluţii de hidroxizi. Structură şi denumire : COOH OCOCH3 ASPIRINA DENUMIRE CHIMICA: ACID OACETILSALICILIC. ACID 2.substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere albă .este parţial solubilă în apă şi alcool etilic 90% 920 g / 100 cm³ la 20°C) .ACETOIBENZOIC.144°C 29 . ACID 2 – ACETILSALICILIC Proprietăţi: .

concentraţia sanguină. aspirina se fabrică la Întreprinderea chimică .eliminarea renală cu filtrare glomerulară şi reabsorbţie tubulară .este distribuită inegal în ţesuturi.Forma II : obţinută prin cristalizarea lentă la temperatura obisnuită din soluţie saturată de acid acetilsalicilic farmaceutic in n – hexan. nevralgiile (de-a lungul unui trunchi nervos0. traversează bariera hemato-encefalică şi placenta . printr-o reacţie de tip KolbeSchmidt : 30 . ntitermică şi anticoagulantă de intensitate moderată. in doze terapeutice obişnuite. uşurând sau înlăturând durerile de cap (cefalee).5 g şi de 20-30 ore pentru doze mari (peste 4 g / zi) Acţiune farmacologică : Aspirina are acţiune analgezică.absorbţie digestivă bună .Sinteza« Oradea. artralgii 9articulare.trece în cantităţi mici în laptele matern (la doze terapeutice) .la primul pasaj hepatic 30% din cantitatea de acid o-acetilsalicilic este transformată în acid salicilic care se resoarbe şi este activ farmacodinamic . dureri menstruale Fenomene secundare : Principalele fenomene secundare sunt tulburările gastrointestinale la doze crescute şi repetate şi rar hemoragii sanguine Se administrează sub formă de comprimate Acidul salicilic efervescent (efesal).T1/2 este de 3-6 ore pentru doze de circa 0.125°C Analiza de difracţie cu raze X si analiza spectrală în IR au evidenţiat o aranjare diferită a moleculelor în cristale. Proprietăţi farmacocinetice : . cu punct de topire 123 . este mai bine tolerat de organism prin micşorarea iritaţiei gastrice Obţinerea aspirinei : La noi în ţară . obţinut prin asociere cu citrat de sodiu şi bicarbonat de sodiu.forma polimorfă I realizează concentraţii sanguine aproape duble faţă de forma II .în urina alcalină este grăbită eliminarea . reumatice).absorbţie lentă şi incompletă pe cale rectală . este de 60 μg / ml iar în doze antiinflamatorii de 150 – 300 μg / ml . mialgii (dureri musculare).. antiinflamatorie. dureri dentare. Sinteza are la bază reactia de acetilare a acidului salicilic care se poate face cu urmatorii compuşi : (CH3CO)2O ANHIDRIDA ACETICA CH3COCl CLORURA DE ACETIL H2C CO CETENA Acidul salicilic se obţine folosind ca materie primă fenolul.circulă legat 50 – 90% de proteinele plasmatice .

Purificarea superioară a acidului acetic se face în bidistilatorul 15. Măcinarea : Se realizează într-o moară (sau sită vibratoare). Acetilarea: Se realizează într-un reactor emailat prevăut cu gitator şi manta de încălzire. Recuperarea aspirinei : Apele mume rezultate la spălarea aspirinei sunt trecute cu ajutorul aerului comprimat în distilatorul 10 unde se separă acidul acetic la 118-120°C ce este condensat şi răcit în schimbătorul de căldură 13. Când temperatura de reacţie a ajuns la 51°C. unde suspensia se răceşte la 18-20°C timp de 6 ore. În reactor se introduce prin aspirare. 2. Se încălzeşte masa de reacţie până la 46°C şi apoi se opreşte aburul. acidul acetic şi anhidrida acetică şi se adaugă sub agitare acidul salicylic. Separarea cristalelor de aspirină se face prin trecerea suspensiei cu ajutorul aerului comprimat în centrifugă sau filtru-presă 7. Apel mume (filtrat) se colectează în montejusul 9 şi se pot utiliza la o nouă acetilare.Na + OH NaOH ONa CO2 T=120 . 5. temperatura va creşte in continuare până la 71°C. 3. 31 . Aspirina se spală cu cid acetic. Uscarea : Uscarea aspirinei se face la 50-60°C în uscătorul 8 pe tăvi până la dispariţia mirosului de acid acetic (3-4 ore).P=6atm FENOLAT DE SODIU COONa OH H2SO4 COOH OH FENOL SALICILAT DE SODIU ACID SALICILIC A doua etapă a reacţiei este : acetilrea acidului salicilic : COOH OH + (CH3CO)2O piridina CH3COOH C6H6 COONa OH COOH OCOCH3 + CH3COOH ACID SALICILIC ASPIRINA Descrierea procesului tehnologic: 1. Cristalizarea : Are loc în cristalizorul 6 prevăzut cu manta de incălzire-răcire. 4. Ambalarea: Se face în saci de hârtie. se adaugă piridina. Datorită caracterului exoterm al reacţiei. Vaporii de acid acetic sunt evacuaţi printr-un exhaustor. 6. Masa de reacţie se filtrează în filtrul 5.

Aspirina din apele mume este filtrată în filtrul 11 şi dupa cristalizare în cristalizorul 12 este reintrodusă în centrifuga 7.HIDROXIBENZILAMIDA Acţiune farmacologică: acţiune analgezică. antiinflamatorie. La rândul său. ALŢI DERIVAŢI AI ACIDULUI SALICILIC Salicilamida Structură şi denumire : CONH2 OH O. antipiretică Obţinere : Din salicilat de metil şi amoniac. salicilatul de metil se obţine din acid salicilic şi metanol : COOH OH + CH3OH COOCH3 OH NH3 CONH2 OH + CH3OH ACID METANOL SALICILAMIDA SALICILIC Salicilatul de sodiu Structură şi denumire : COONa OH SALICILAT DE METIL DENUMIRE CHIMICA: O – HIDROXIBENZOAT DE SODIU Acţiune farmacologică: acţiune analgezică slabă predomină actiunea antiinflamatorie are şi acţiune antireumatică se utilizează în tratamentul reumatismului poliarticular 32 .

2 3 4 R PIRAZOLONA FENAZONA (ANTIPIRINA) AMINOFENAZONA (PIRAMIDON) SALDOREN (SALIPIRINA) SALICILAT DE ANTIPIRINA NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU (ALGOCALMIN) FENILBUTAZONA (BUTAZOLIDIN) -H -H DERIVAT DE PIRAZOLONA R1 - R2 84 188 231 326 M (g) P. °C 165 112.8 108 92 CH3 – N – CH3 - 5 N CH3 CH2 SO3Na - - 333 - 6 - -H -C4H9 308 105 33 .Salicilatul de izo-amil Salicilatul de fenil DERIVAŢI DE PIRAZOLONĂ ŞI PIRAZOLIDINDIONĂ Structura medicamentelor din această clasă este : H2C O R CH HC N NH O N 3 N CH3 R2 O N O N C6H5 C6H5 C6H5 PIRAZOLONA DERIVAT DE PIRAZOLIDINDIONA NR CR T 1.T.

supozitoare si unguente are acţiune antiinflamatorie. Structură si denumire: 34 . antireumatică puternică. dar utilizarea lor se face cu precauţie datorită efectelor secundare.ALGOCALMINUL Structură şi denumire : H3C NaSO3 N N O N C6H5 H2C O C6H5 ALGOCALMIN (NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU) Obţinere : Procesul tehnologic cuprinde trei etape : Fabricarea sării sodice a sulfonatului aminoantipirinei Fabricarea algocalminului Purificarea algocalminului FENILBUTAZONA Structură şi denumire: C4H9 O N O N C6H5 C6H5 BUTAZOLIDIN este un derivate de pirazolidindionă se utilizează sub formă de drajeuri. slab antiseptic şi antispastic DERIVAŢI DE ANILINĂ FENACETINA Medicamentele din această clasă au proprietăţi analgezice şi antitermice bune.

120°C sau cu Fe si HCl: 35 . rezultând aniline şi/sau p – fenetidina.134. hipotermie (scăderea tensiunii sub valorile normale) şi mai rar convulsii. şi parţial solubilă în alţi solvenţi organici fenacetina se metabolizează prin procese biochimice.Etoxilarea p-nitroclorbenzenului cu soluţie alcoolică de KOH şi NaOH la 77°C în prezenţa catalizatorului (dioxid de Mn sau oxid de Ca) Cl + NO2 C2H5OH MnO2 CaO + NO2 ClH OC2H5 OH2 P –AMINOCLOR P . cianoză(colorarea în albastru vânăt a mucoaselor). Obţinere: Materiile prime sunt 4-nitroclorbenzen şi 4-aminofenol. 4 – ACETILAMINOFENETOL Proprietăţi: pulbere albă sau substanţă cristalină in foiţe punct de topire: .Reducerea p-nitrofenetolului cu sulfură de sodiu (Na2S) şi apă la 10 . 3.Separarea p-nitroclorbenzenului prin precipitare cu gheaţă şi centrifugare. slăbiciune.Nitrarea clorbenzenului cu amestec nitrant (amestec sulfonitric : acid azotic şi acid sulfuric) : reactorul utilizat este prevăzut cu agitator şi manta de încălzire-răcire Cl HNO3 + H2SO4 Cl + NO2 2.NITROFENETOL BENZEN 4.7°C solubilă în glicerină.OC2H5 NHCOCH3 FENACETINA. substanţe toxice care duc la apariţia unor fenomene de anemie. Fazele procesului tehnologic pornind de la clorbenzen: 1.

antipiretic şi antiinflamator datorită aspirinei şi fenacetinei şi efect slab stimulent psihomotor datorită cafeinei.Decantarea soluţiei. 6.Acetilarea p-fenetidinei în reactoare căptuşite antiacid cu anhidridă acetică sau acid acetic: OC2H5 + NH2 (CH3CO)2O NHCOCH3 OC2H5 + CH3COOH P-FENETIDINA ANHIDRIDA ACETICA 7. Antinevralgicul S. conţine : salicilamidă 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul este mai bine tolerat gastric. tratarea cu NaCl şi filtrarea. FENACETINA ANTINEVRALGICE Conţin amestecuri de medicamente cu acţiune analgezică şi antipiretică.OC2H5 [H] OC2H5 NO2 NH2 P – NITROFENETOL P – FENETIDINA 5.Separarea şi purificarea fenacetinei. 36 . Compoziţia antinevralgicului: aspirină 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul are efect analgezic.

insolubilă în apă şi apă acidulată solubilă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a fenolului cu anhidridă ftalică în prezenţa unor substanţe deshidratante (acid sulfuric. soluţii concentrate de zaharuri. substanţe anorganice : sulfatul de magneziu (sare amară) . acid clorsulfonic. clorură de zinc) : 37 . fenolftaleina. Se administrează în caz de constipaţie. uleiul de parafină . FENOLFTALEINA Strucură : OH C O C O OH Proprietăţi: substanţă albă cristalină.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI DIGESTIV MEDICAMENTE PURGATIVE Sunt medicamente de origine vegetală sau sintetică care acţionează asupra pereţilor intestinali favorizând mişcări ale acestora şi care declanşează defecaţia (eliminarea materialelor fecale). Administrarea medicamentelor purgative se face la indicaţia medicului deoarece în caz de abuz se poate produce iritarea mucoasei intestinale. administrarea lor fiind necesară deoarece în cazul constipaţiei cronice se produce trecerea substanţelor toxice din fecale în sânge. Substanţe cu acţiune purgativă : substanţe organice : glicerina. fenomen cu efecte dăunătoare asupra funcţionării organismului.

vitamine hidrosolubile : B.OH CO O CO O + 2 HSO3Cl O + H2SO4 + ClH ANHIDRIDA FTALICA FENOL FENOLFTALEINA Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1 (emailat prevăzut cu manta de încălzire-răcire şi agitator) se introduce anhidrida ftalică şi fenolul topit. Se fixează apoi fenolftaleina pe centrifuga 3 şi se usucă pe uscătorul 7. K Clasificarea vitaminelor : Se poate face după solubilitate sau după structura chmică. Soluţia se introduce apoi în cristalizatorul 10 în care se distilă excesul de alcool etilic. ca de exemplu: pierderi în greutate. D. K 38 . VITAMINE Vitaminele sunt substanţe organice naturale sau sintetice care au acţiune regulatoare asupra unor factori fiziologici vitali şi sunt indispensabile funcţionării normale a organismului.vitamine liposolubile :A. ele producându-se numai în cazul câtorva vitamine :D.avitaminoze : sunt tulburări caracteristice care pot determina moartea organismului . E. soluţie concentrată rămasă se răceşte în scopul cristalizării fenolftaleinei care se separă pe centrifuga 11. se introduce sub agitare continuă acidul clorsulfonic în aşa fel încât temperatura masei de reacţie să nu depăşească 115°C. tratarea cu cărbune şi filtrarea soluţiei alcoolice fierbinţi pe filtrul sac 9.hipovitaminoze: tulburări nacaracteristice mai uşoare. F. încetarea creşterii . După solubilitate : . atunci când din diferite cause organismul nu asimilează vitaminele. Repurificarea se realizează prin dirijarea la reflux în alcool etilic în reactorul 8. P. filtrarea prin filtrul 5 şi apoi reprecipitarea cu HCl diluat în reactorul de precipitare 6. fenolftaleina brută se supune unei operaţii de purifivare care se realizează prin dizolvare intr-o soluţie de NaOH în reactorul 4. Precipitarea fenolftaleinei brute se face cu apă. Lipsa din organism a vitaminelor produce boli de deficienţă : . Din vasul de măsură 2. lipsa poftei de mâncare. C. hipovitaminozele pot apărea datorită unei nutriţii necorespunzătoare (hrană săracă în vitamine). H . După separare. Hipervitaminozele: existenţa în organism a unor cantităţi prea mari de vitamine. iar separarea ei se realizează cu ajutorul centrifugei 3. sau în cazul unei alimentaţii complete. A.

1. axeroftol.prin sinteză chimică . E.tablete : B1. complexul vitaminic B. complexul vitaminic B. caise. B6.comprimate efervescente : A + B1 + B2 + B6 + B12 + C + D2 Viplex :drajeuri : A + B1 + B2 + B6 + C + D2 + E + P + PP + LECITINA + SULFAT DE MAGNEZIU. Obţinerea vitaminelor : Se face prin : . foarte autooxidabil . E .Condiţionarea vitaminelor : . urzici.drajeuri : A + B1 + B2 + C + PP .drajeuri : A. vogan. morcovi. D2 . ulei de peşte.este izolată în porţiunea nesaponificabilă a uleiului gras din ficatul unui peşte H3C CH3 CH CH CH3 C 39 . rinichi.capsule : E. zmeură. Se resorb intestinal odată cu grăsimile. PP .soluţii : A + D2 Uneori se utilizează amestecuri de vitamine sub diferite forme : Electrovitul : drajeuri ce conţin vitaminele : B1 + B2 + B6 + B12 + PANTOTENAT DE CALCIU + EXTRACT DE DROJDIE.VITAMINA A Se mai numeşte : arovit. ardei roşu.prin procedee mixte VITAMINE LIPOSOLUBILE Sunt solubile în grăsimi. Structură : CH3 CH CH CH C CH CH CH2OH 2 CH3 Proprietăţi : . C. spanac. Polivitamine : . retinol Se găseşte sub formă de provitamină în .vitamina A face parte din grupa caretonidelor .se prezintă ca un ulei gălbui.extracţie din produsele care le conţin . F .fiole : A. gălbenuş de ou. ficat. optic inactiv.

1.vitamina D2 (ergocalciferol) . Se fixează in organism sub acţiunea razelor UV (ultraviolete) formându-se din provitamina D. extragere cu ulei de petrol şi cristalizare in prezenţă de alcool metilic 2.Lipsa vitaminei A provoacă tulburări de vedere. Produce la animalele tinere maladia rahitism (insuficientă depunere de Ca). Se cunosc următoarele vitamine D : . boală numită xeroftalmie. Se găseşte in ou. 3. cu formarea unui produs fotochimic specific .2 – dehidroergosterolul .din ulei de peşte prin saponificare (hidroliză). 25 – hidroxicolecalciferolul se formeaza în ficat ca urmare a transformarii colecalciferolului şi produce stimularea rapidă a absorbţiei Ca de către intestin. lapte.VITAMINA D Se mai numeşte vitamina antirahitică.vitamina D6 – are ca provitamină dehidrostigmasterolul Colecalciferolul (vitamina D3) se obine din 7-dehidrocolesterol prin iradiere cu lumină ultravioletă.regenerarea formei fotosensibile a pigmentului vizual Obţinere : 1.fiole (soluţie uleioasă) 2.VITAMINA E 40 . Rol : are rol în ciclul vizual al vertebratelor.pe cale sintetică pornind de la aldehida C14 (cu 14 atomi de C în moleculă) pe baza unor reacţii chimice Condiţionare : . ciclu care cuprinde mai multe etape : .iniţierea unui impuls nervos de către acest fotoprodus .25 – dihidroxicolecalciferolul asigură absorbţia ca din intestin în sânge datorită capacităţii sale de a stimula biosinteza unor proteine specifice.absorbţia energiei luminoase de către pigmentul celulelor fotoreceptoare din retină. Deficienţele majore de vitamină A.drajeuri . provoacă leziuni ale corneei.vitamina D5 – are ca provitamină 7 – dehidrostosterolul . Are un rol important în reglarea conţinutului de săruri minerale din organism şi fixarea sa in oase.vitamina D3 (colecalciferol)– are ca provitamină dimetildihidrocalciferolul . peşte.vitamina D1 – complex molecular al vitaminei D2 cu lumisterol . 1. 25 – dihidroxicolecalciferolul este format în rinichi şi este transportat de sânge la intestin şi oase. care participă la transportul sau legarea Ca în mucoasa intestinală.vitamina D4 – are ca provitamină 2.

lipsa ei din organism determină scăderea capacităţii de coagulare a sângelui. adică ei previn autooxidarea acizilor graşi foarte nesaturaţi. pentru că vitamina E cuprinde 8 compuşi dintre care : 4 tocoferoli 4 toco-trifenoli 4.FITOLUL : H3C CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 C CH CH3 OH - TRIMETILCHINONA: CH3 HO H3C CH3 OH Termenul de vitamină E este in general generic. Tocoferolii au activitate antioxidantă.prin condensarea trimetilchinonei cu fitol . 41 . lapte. este indispensabilă pentru funcţionarea organelor genitale. α – TOCOFEROL Se găseşte în legume. Structură şi denumire : CH3 HO H3C CH3 O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA E. Lipsa vitaminei E produce o degenerare a muşchilor Obţinere : . ca factor care restabileşte fertilitatea la şobolanii hrăniţi exclusiv cu lapte de vacă.Vitamina E a fost identificată pentru prima dată în uleiurile vegetale. Tocoferolii par a avea funcţia d protejare a acizilor graşi nesaturaţi din lipidelemembranelor împotriva acţiunii oxigenului molecular.VITAMINA K Este vitamina antihemoragică. ouă. în ulei de embrion de grâu. Rol :prezenţa vitaminei E.

Structură şi denumire : O CH3 O Β – METIL NAFTOCHINONA Obţinere: Prin sinteză chimică. acid sulfuric concentrat în fir subţire. astfel încât temperatura să nu depăşească 0°C. Se introduce apoi 42 . se incalzeşte amestecul de reacţie la 30°C şi se introduce apoi in vasul de precipitare 5 în care de realizează precipitarea β-metilnaftochinonei în apă acidulată. vâscozitatea masei de reacţie creşte. Se lasă apoi masa de reacţie î repaos 5-6 ore pentru a se produce o precipitare completă. Se introduce apoi din vasul de măsura 2. Datorită faptului că în timpul adaugării acidului sulfuric. pentru diluare.dicromat de potasiu . se adaugă atunci când este necesar acetonă. precursor al trombinei – proteină care accelerează conversia fibrinogenului în fibrină.acetonă Reacţiile chimice: O CH3 [O] CH3 O B – METILNAFTALINA VITAMINA K Descrierea procesului tehnologic: În reactorul 1 se introduce β-naftalina in soluţia de acetonă (solvent) şi apoi în soluţia de dicromat de potasiu de concentraţie 80%. După terminarea adăugării acidului sulfuric.acid sulfuric .Vitamina K are ca efect molecular imposibilitatea ficatului de a sintetiza enzima proconvertină care catalizează o etapă din complexa secvenţă de reactii ale formării protrombinei. Se răceşte amestecul de reacţie sub agitare energică la -5°C. Dicumarolul un analog al vitaminei K produce la animale simptoame similare carenţei în vitamină K – se pare că el blochează acţiunea vitaminei K şi de aceea este folosit în clinică pentru a preveni coagularea în vasele sanguine.beta-metilnaftalina . Materii prime : .

sensibil la lumină şi alcalii în organismul mamiferelor.vitamina B1 şi B2 . 5. tiamina Apare în : . după care realizându-se o operaţie de spălare cu apă acidulată în scopul îndepărtării săruilor de crom.inozitolul . FILOCHINONA .lipsa vitaminei K1 provoacă tulburări in coagularea sângelui.COMPLEXUL VITAMINIC B Cuprinde substanţe esenţiale pentru viaţă: .în instalaţia de filtrare. rinichi.in concentraţii mici în produse animale : ficat.tărâţa orezului. gălbenuş de ou 43 . VITAMINA B1 Se mai numeşte : aneurina. drojdie . VITAMINE HIDROSOLUBILE 1.piridoxina . este produsă de flora intestinală Structură : CH3 O O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA K 1.VITAMINA K1 Se găseşte în plante verzi.amida acidului nicotinic . grâu.vitamina B6 (acid folic) .vitamina B12 . este un ulei galben. Face parte din clasa triterpenoidelor. Produsul este apoi uscat şi purificat prin recristalizare din butanol.în concentraţii mici în plante : mazăre.biotina Toate sunt solubile în apă şi componente ale unor coenzime. orz .

etc . diferită de la ţesut la ţesut.in tratamentul hipovitaminozelor. lipsa tiaminei din alimentaţie este cel mai puternic resimţită de creier.5-dimetil-4-amino-pirimidinei şi 4-metil-5-hidroximetil-tiazol: _ Cl + N S CH2 N NH2 N H3C N CH2 NH2 CH3 CH2 CH2 NaHSO3 OH H3C N SO3H + N S CH3 CH2 CH2 OH Rol in organism: Intervine în procesele metabolice de bază făcând legătura între metabolismul glucidelor (zaharuri) şi lipidelor (grăsimi) şi influenţează metabolismul proteinelor este necesară pentru funcţionarea normală a sistemului nervos şi cardiovascular Dacă din dieta animalelor de experienţă lipseşte tiamina.structura a fost determinată cu sulfit acid de sodium. se constată o scădere a capacităţii de utilizare a piruvatului. nevralgiilor.se condiţionează sub formă de fiole şi comprimate Obţinere : prin condensarea provitaminei b cu alcool tiazolic 44 . hepatitelor. Utilizări şi condiţionare: .Structură : Cl N H3C N CH2 NH2 N _ + CH3 S CH2 CH2 OH . în timp ce activitatea ţesutului muscular este doar usor afectată. de exemplu. Carenţa de tiamină provoacă la om beri-beri iar la păsări polinevrită. La porumbei.a fost prima vitamină descoperită . care rupe molecula într-un acid sulfonic al 2.

are o structura complexă şi face parte din categoria pigmenţilor galbeni numiţi flavine ce conţin gruparea liocrom Apare în porumb. conopidă. in tratamente de insoţire a antibioticelor Se condiţionează in fiole. degerăturilor şi arterosclerozei. tomate. Mod de condiţionare . lapte. a bolii numite pelagră (vitamina antipelagrină). RIBOFLAVINA OH CH O OH CH CH2 OH CH N NH .comprimate Obţinere: din acid nicotinic prin amonoliză oxidativă (reacţia cu amoniacul) VITAMINA B6 Se mai numeşte piroxidina. acizilor graşi şi indirect la metabolismul glucidelor.este unul dintre constituenţii celulari esenţiali intervenind in procesul de dehidrogenare şi respiraţie celulară . gălbenuş de ou. lipidelor. . 45 . Intră in componenţa unor enzime cu acţiune oxido-reducătoare şi participă direct la metabolismul proteinelor.se utilizează în tratamentul anginei pectorale. malţ de ovăz.fiole .lipsa vitaminei B2 poate provoca tulburări psihice .se utilizeaza în caz de anemie. fasole. Rol în organism : . spanac. VITAMINA B5 Se mai numeşte nicotinamida sau PP. Rol în organism : . ficat.VITAMINA B2 Structură: OH CH2 H3C H3C O VITAMINA B 2.intră in componenţa unor coenzime şi are rol important în metabolismul cellular .

Structură şi denumire : CO HO HO H HO C C C CH CH2OH VITAMINA C. maimuţa. Este sintetizată şi de bacteriile intestinale. 2. cât şi a unor insecte şi a altor nevertebrate. cobaiul. ACID ASCORBIC O 46 .VITAMINA C Vitamina C (acid ascorbic) este necesară numai în alimentaţia câtorva vertebrate – omul. VITAMINA B12 Este vitamina antianemică. nu pot sintetiza Vitamina B12 (cobalamina) ci numai câteva microorganisme. Este esenţială pentru maturarea şi dezvoltarea eritrocitelor. de aceea o alimentaţie fără biotină nu provoacă o carenţă în biotină. Nici animalele nici plantele. Biotina serveşte drept transportor al dioxidului de carbon. Obţinere: . precum si în mecanismul de creştere şi înmulţire a celulelor. . Cel mai evident simptom biochimic al carenţei în acid folic este inhibarea biosintezei purinelor şi a pirimidin-timinei.Sau prin biosinteză BIOTINA Protejează animalele împotriva toxicităţii provocate de hrănirea cu albuş de ou crud. câţiva peşti. cu randamente foarte mici !!!! : 250-300 mg vitamină / tonă de ficat. căci majoritatea animalelor şi plantelor superioare sintetizează acidul ascorbic din glucoză şi alţi precursori.din ficatul animalelor. având rol in metabolismul proteinelor şi lipidelor.VITAMINA B9 Se mai numeşte acid folic.

fiole Obţinere: prin reducerea D – glucozei.se descompune la lumină în apă şi aer .în tratamentul şi profilaxia scorbutului şi a altor boli grave.are punct de topire: 189-192 °C .este solubilă în apă .este vitamina antiscorbutică . ce pierde uşor atomii de hiodrogen.pulbere albă cristalină .are gust acru .SORBOZA RANDAMENT 70-80 % 47 .comprimate .este principala vitamină e care are nevoie omul. urmată de o serie de reacţii chimice: CHO HC OH HO CH HC OH HC OH CH2OH D – GLUCOZA CH2OH HC OH H2 Ni HO CH HC OH HC OH CH2OH D – SORBITA RANDAMENT 83-96 % CH2OH CO oxidare acetobacterii HO CH HC OH HO CH CH2OH L .intervine in metabolismul aminoacizilor. cu formarea acidului dicetogluconic Rol în organism : . glucidelor şi pigmenţilor Utilizări: . transformându-se în acid dehidroascorbic. stări febrile prelungite .este un agent reducător puternic.necesarul zilnic este de 60-100 mg Proprietăţi: .comprimate efervescente . care are de asemenea acţiune vitaminică . intrucât organismul uman nu o poate sintetiza .acidul ascorbic îşi pierde uşor activitatea vitaminică când ciclul lactonic este hidrolizat..pentru mărirea rezistenţei organismului la boli .favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor Mod de condiţionare : .

sclerozante ale venelor 2.tonice şi trofice ale capilarelor şi venelor 7.tonicardiace 2.CH2OH H3C acetona anh. VITAMINA C RANDAMENT 60 – 75 % O MEDICAMENTE CARDOIVASCULARE Sunt medicamente care acţionează direct asupra inimii sau a musculaturii aparatului circulator. Clasificare 1. acetica H2SO4 O H3C O C O C CH HC O CH CH O C CH3 CH3 O oxidare H3C H3C C O O COOH . HOH C CH CH CH CH2 O O C DIACETON – SORBOZA RANDAMENT 70-8O % HIDRATUL ACIDULUI DIACETON – 2 – CETO – LGLUCONIC RANDAMENT 75 – 90% COOH CO ClH HO H HO CO HO C CH CH2OH OH H H HO CO C C C CH CH2OH ACID ASCORBIC. Medicamente pentru medicaţia sângelui 48 . Medicamente pentru medicaţia aparatului circulator 1.antihipertensive 5.antihipotensive 4.antianginoase 3.vasodilatatore 6.

antianemice 2.stimulente ale leucopezei (formarea de leucocite [globule albe] ) 3. Structură şi denumire : CH2 CH CH2 O O O NO2 NO2 NO2 NITROGLICERINA. glicerină. benzen sub formă de soluţie diluată 1 %. insolubil în apă are punct de fierbere 160°C la preiunea de 15 mm Hg (cu explozie) are punct de solidificare .antihemoragice 4.anticoagulante 5. eter. Exemple de medicamente anginoase : nitroglicerina prenylamina nifedipinul NITROGLICERINA Este un ester al glicerinei cu acidul azotic. concentraţia toxică : 0.1. în amestec cu diferite pulberi sau sub formă de comprimate nu este explozivă Acţiune farmacologică şi mod de administrare : are acţiune de relaxare a musculaturii netede în special a vaselor mici de sânge.5 cm³ / m³ aer 49 . TRINITROGLICERINA TRINITRAT DE GLICERINA Proprietăţi: lichid uleios incolor sau slab gălbui. producând dilatarea acestora nu modifică circulaţia pulmonară în stare de vapori este toxică. însoţită de o senzaţie de sufocare iminentă.substituenţi de plasmă MEDICAMENTE ANTIANGINOASE Angina pectorală este o boală de inimă care se manifestă prin crize dureroase în zona cardiacă cu iradiere în membrul superior stâng în omoplat sau gât. Medicamentele antianginoase calmează durerile produse de angina pectorală.1°C este solubilă în solvenţi organici : alcool etilic.13.

Obţinere: Prin condensarea 1. Este slab sedativ. De exemplu.140°C Condiţionare: drajeuri fiole supozitoare cu lactate de prenylamină Acţiune: Are acţiune vasodilatatoare coronariană şi cerebrală suprimând spasmele musculaturii netede. pot fi continue sau discontinue. Reactoarele de nitrare se numesc nitratoare şi sunt confecţionate din oţel V2A sau Pb. CH2 C6H5 50 . Mediul reducător este asigurat de borohidrură de sodium (NaBH4). Materii prime: amestec sulfonitric (acid azotic şi acid sulfuric oleum cu 7 – 8 % SO3 liber în proporţie de 1 : 1) glicerina de puritte 99. chloroform greu solubil în apă punct de topire 136 .pentru procese continue: PRENYLAMINA (AGOZOLUL) Structură : H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 Proprietăţi: pulbere albă sau slab gălbuie cu miros characteristic şi gust mar solubil în alcool etilic.se administrează perlingual (sub limbă) în momentul dclanşării crizei sau înainte de aceasta Obţinere : Obţinerea are la bază nitrarea glicerinei cu amestec sulfonitric (esterificare).5 % Procesele tehnologice de obţinere ale nitroglicerinei. reactorul Biazzi. alcool metilic. Reacţia are loc la 10°C.1-difenil – 3 – propilaminei cu fenilacetonă.

respective presiunea pe care o exercită sângele asupra pereţilor arteriali. Pentru a trata hipotensiunea arterială sunt folosite substanţe vasoconstrictoare care stimulează inima şi creşte debitul cardiac. EFEDRINA: Este un alkaloid.DIFENIL – 3 – PROPILAMINA FENILACETONA H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 CH2 C6H5 PRENYLAMINA NIFEDIPINUL Are acţiune de dilatare coronariană promptă şi prelungită.1. apare boala numită hipertensiune arterială. Dacă valorile tensiunii sunt mai mari decât valorile normale.H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH2 + CH3 C O CH2 C6H5 1. 51 . CHO NO2 CH3CO 2 – NITROBENZALDEHDA CH2 COOCH3 ACETIL-ACETAT DE METIL MEDICAMENTE ANTIHIPOTENSIVE Tensiunea arterială este presiunea cu care circulă sângele prin artere. Obţinere : Prin condensarea 2 – nitrobenzaldehidei cu acetil-acetat de metil şi amoniac. Dacă tensiunea este dereglată apare boal numită hipotensiune arterială când valoarea tensiuni mari şi a celei mici sunt mai mici. Tensiunea arterială maximă (sistolică) are valori normale de 120 – 240 mm Hg Tensiunea arterială minimă (diastolică) are valori normale de 60 – 80 mm Hg (în general ea este jumătate + 10 din tensiunea maximă [sitolică] ).

comprimate de 0. Alcaloizii sunt substanţe organice de origine vegetală ce conţin în moleculă azot şi au o structură heterociclică. 1 – FENIL – 2 – METILAMINO – 1 – PROPANOL Proprietăţi: cristale aciculare incolore sau pulbere cristalină albă are gust amar. 52 . Au rol de a menţine tensiunea arterială în limitele normale producând vasodilataţie în diferite zone ale organismului.10 mg dihidrolazină Acţiune farmacologică: Acţiune hipotansivă.Structură: CH CH NH CH3 CH3 OH EFEDRINA. lentă şi prelungită atorită faptului că produce o vasodilataţie generală.25 mg reserpină sub formă de hipazin ce conţine: 0.050 g ce conţin clorhidrat de efedrină fiole MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE Sunt utilizate pentru combaterea bolii numite hipertensiune arterială. nu are miros uşor solubilă în apă. grăsimi Condiţionare: .168°C nu are gust şi nici miros păstrată la lumină se înnegreşte Condiţionare: comprimate ce conţin 0. RESERPINA Este u alcaloid şi se extrage din rădăcina unei plante : rauwolfia serpentina. Proprietăţi : pulbere cristalină alb-gălbuie cu M=609 şi punct de topire 165 .10 mg reserpină şi 0. alcool.

Se administrează sub formă de soluţie 1 :1000. De asemenea.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI RESPIRATOR O importanţă deosebită o au medicamentele simpaticomimetice care au acţiune vasoconstrictore şi în acelaşi timp bronhodilatatoare. Obţinerea nitrilului acidului alfa-nftilacetic: CH2Cl + CLORMETIL NAFTALINA CH2 KCN C2H5OH CN + KCl CIANURA DE POTASIU NITRILUL ACIDULUI ALFA-NAFTILACETIC 3. CLORHIDRAT DE ALFA-NAFTIL – 4. FABRICAREA RINOFUGULUI Structură şi denumire : NH CH2 C N CH2 CH2 . Obţinerea rinofugului : 53 . stimulează inima şi descongestionează mucoasele nazale.N. Fazele procesului de fabricaţie : Obţinerea nitrilului acidului clormetilnaftalina : CH2Cl + NAFTALINA HCHO + ClH H3PO4 CH3COOH + CLORMETILNAFTALINA HOH FORMALDEHIDA 2.C. unele dintre ele au acţiune stimulatoare asupra S. ClH RINOFUG. Ele produc constricţia vaselor sanguine.5 – DIHIDROIMIDAZOL Acţiune farmacologică : Este un vasoconstrictor puternic producând descongestionarea rapidă şi intensă a foselor nazale.

acidul uric se acumulează în articulaţii şi produce dureri foarte mari. În asemenea cazuri este necesară utilizarea unor medicamente care favorizează eliminarea urinei. Clasificarea medicamentelor diuretice : Derivaţi ai purinei Diuretice mercuriale (au toxicitate mare) Sulfamide diuretice (au acţiune diuretică bună faţă de cele mercuriale şi nu sunt toxice SULFAMIDE DIURETICE Au o acţiune diuretică puternică.CH2 CN + H2N CH2 CH2 NH2 . ClH NH CH2 C N CH2 . Eliminarea lor se face în principal pe căi urinare. În cazuri patologice. se elimină prin urină Acţiunea medicamentelor antigutoase constă în formrea unei combinaţii complexe cu acidul uric. ClH CH2 MEDICAMENTE DIURETICE ŞI ANTIGUTOASE În urm proceselor metabolice din organism rezultă o serie de substanţe inutile sau chiar dăunătoare care trebuie eliminate. NEFRIXUL Structură : 54 . ele fiind reţinute în organism şi produc apariţia unor tulburări grave. În caz de boală. formarea urinei în organism decurge în mod normal şi deci apa şi o serie de substanţe nu se elimină. Ederenul este primul medicament diuretic din clasa sulfamide diuretice. Acidul uric solubilizat. deci măresc diureza. Diureza reprezintă procesul de eliminare a urinei din organism. dar sunt lipsite de toxicitate. comparabilă cu cea a sulfamidelor mercuriale. combinaţii solubile care se elimină prin diureză. Medicamentele antigutoase au rolul de a solubiliza acidul uric şi de a-l îndepărta din organism. introdus în terapeutică.

Materia primă pentru obţinerea salamidei. Cea mai simplă ubstanţă de acest tip este clorfenamina. Acţiunea lor diuretică este mărită de prezenţa unor atomi de halogen legaţi de nucleul benzenic. respectiv nefrixului este m-cloranilina. H N CH2 NH SO2 Substantele aromatice care au legate de nucleul benzenic 2 grupări sulfonamidice au proprietăţi diuretice puternice.CLORANILINA SALAMIDA HCHO Cl H2NO2S NEFRIX H N CH2 NH SO2 + HOH MEDICAMENTE CHIMIOTERAPICE Clasificare: Antiseptice şi dezinfectante Medicamente antituberculoase medicamente anticanceroase (citostatice) Sulfamide Antibiotice. rezultă salamida. etc 55 . cu structura: Cl H2NO2S R SO2NH2 Dacă R= NH2.Cl H2NO2S NEFRIX. Reacţia de obţinere a salamidei respectiv nefrixului : Cl NH2 HSO3Cl Cl ClO2S NH2 SO2Cl 2 NH3 Cl H2NO2S NH2 SO2NH2 M.

cloraminele Compuşii oxidanţi : apa oxigenată soluţie de 30%. iodoformul. şi anume : bactericidă – de distrugere a bacteriilor bacteriostatică – de împiedicare a formării bacteriilor – această acţiune este puţin specifică asupra microorganismelor patogene Medicamentele antiseptice sunt substante chimice care prin acţiunea lor în organism distrug microorganismele care produc diferite boli.5 – 20 mg Cl / litru apă Cloraminele Cloraminele sunt derivaţi ai compuşilor organici cloruraţi la azot. tetraborat disodic soluţie 5% Compuşii organometalici : fenosept Alcoolii şi derivaţii lor : alcool etilic. eugenolul Acizii fenolici : acidul salicilic detergenţi şi coloranţi : bromocet. peroxidul de sodiu Compuşii borului : acid boricsol 3%. concentraţie. Acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor este influenţată de diferiţi factori: temperatură. propilenglicol Aldehide: formaldehida soluţie 40 % sau sub formă polimerizată Fenolii şi derivaţii lor : crezolii. Medicamentele dezinfectante sunt substanţe chimice destinate distrugerii microorganismelor din exterior (în general sunt mai toxice decât antisepticele şi nu pot fi utilizate pentru administrare internă.ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE Sunt substanţe chimice cu acţiune toxică. Se adaugă 0. pH. Exemplu : Cl2 + HOH ClH + HOCl O 1/2 O2 Clorul: utilizat la sterilizarea apei potabile. ANTISEPTICE EXTERNE (DEZINFECTANTE) Clasificare : halogenii şi compuşii halogenaţi : clor. Cloraminele pot fi de 2 tipuri : 56 . rezorcina. umiditate. iodul. lumină. albastru de metilen HALOGENII ŞI COMPUŞII HALOGENAŢI În soluţie au acţiune halogenată şi oxidantă asupra grupurilor enzimatice sau proteine din microorganisme. hipoclorit de sodiu (NaOCl).

monocloramine : R NHCl dicloramine: R CO NHCl R SO2 NHCl R CO CO NHCl R – SO2NCl Acţiunea cloraminelor este datorată reacţiei de hidroliză în urma căreia se formează acid hipocloros sau hipoclorit alcalin produse cu acţiune oxidantă. conform reacţiilor : HOCl + SO2 NClNa HOH SO2 NHNa O 1/2 O2 + 2 HOH SO2 NCl2 SO2 NH2 + 2 HOCl O 1/2 O2 57 . R SO2NHCl + HOH R SO2NH2 + ClH O 1/2 O2 Exemple de cloramine: CH3 CH3 SO2 NClNa SO2 NCl2 SO2 NClNa SO2 NCl2 CLORAMINA B DICLORAMINA B CLORAMINA T DICLORAMINA T Proprietăţi : substanţe cristaline cu miros de clor se descompun sub acţiunea CO2 şi a umidităţii din aer se utilizează ca agenţi dezinfectanţi în soluţii de concentraţii 1 – 5 % cu apa. cloraminele hidrolizează cu formare de acid hipocloros. cu acţiune oxidantă.

HCl SO2NH2 2 NaOCl SO2NCl2 NaOH SO2NClNa 58 .HOCl SO2Cl P-TOLUEN SULFOCLORURA CH3 SO2NH2 P-TOLUEN SULFONAMIDA SO2NCl2 DICLORAMINA T SO2NClNa CLORAMINA T Obţinerea cloraminei B : SO2Cl HSO3Cl NH3 .TOLUEN SULFONAMIDA ZAHARINA Obţinerea cloraminei T : CH3 NH3 CH3 + NaOCl CH3 NaOH .Obţinerea cloraminelor: Materii prime: benzen pentru obţinerea cloraminei B toluen pentru obţinerea cloraminei T Reacţiile care au loc : Obţinerea o-toluensulfoclorurii şi p-toluensulfoclorurii din toluen : CH3 CH3 HSO3Cl CH3 SO2Cl SO2Cl Obţinerea zaharinei: CH3 SO2Cl NH3 CH3 SO2NH2 [O] KMnO4 COOH SO2NH2 NH3 CO NH SO2 O-TOLUEN SULFOCLORURA O.

Sulfapiridina . Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin substituirea unui atom de hidrogen din gruparea SO2NH2 cu o altă grupare.BENZEN SULFOCLORURA BENZEN SULFONAMIDA DICLORAMINA B CLORAMINA B SULFAMIDE Sulfamidele sunt compuşi organici care conţin în moleculă derivaţi ai amidei acidului p – anilinsulfonic.Sulfatiazolul . Printre cele mai cunoscute medicamente din această clasă sunt : . astfel încât pot fi eliminate din organism Acţiune : bacteriostatică – dacă sunt administrate în cantităţi mici bactericidă – dacă sunt administrate în cantităţi mari 59 . SO3H SO3H SO2NH2 SO2NHR1 NH2 ACID ACID P BENZENSULFONIC ANILINSULFONIC NH2 AMIDA ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC SULFANILAMIDA NHR2 DERIVATI AI AMIDEI ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC (SULFAMIDE) Sulfanilamida (p-aminobenzensulfonamida) stă la baza acestei clase de medicamente. Între 1934-1946 au fost sintetizate mai mult de 5000 de variante de molecule ale sulfanilamidei. care au fost încadrate ca medicamente antibiotice. Acţiunea antimicrobiană a sulfamidelor a fost descoperită în 1934.Sulfacetamida Clasificarea sulfamidelor: Agenţi antibacterieni Agenţi hipoglicemianţi Agenţi diuretici Avantajele sulfamidelor faţă de alte medicamente: Se datoresc proprietăţilor fizico-chimice ale acestora şi acţiunii farmacologice şi sunt: prezintă un spectru antimicrobian larg prezintă posibilitatea asocierii între ele sau cu alte medicamente au solubilitate bună în aparatul urinar.Zaharina .

greu solubilă în alcool etilic solubilă în hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere: Materii prime: anhidridă ftalică şi sulfatiazol. O). S. de exemplu N.85°C agitarea energică a masei de reacţie timp de reacţie de 4 ore Ftalilsulfatiazolul se obţine prin reacţia de condensare : CO O CO + H2N SO2 NH S N H C CH 60 .S.) cu o amidă de tipul R – NH2 unde R este un radical heterociclic (conţine un ciclu şi alţi atomi în afară de atomi de C.HCl NH CO CH3 NH2 SO2 NH R HOH SO2 NH R CAS SULFAMIDA OBŢINEREA FTALILSULFATIAZOLULUI Structură : COOH N CO NH SO2 NH S H C CH Proprietăţi: pulbere albă cristalină. Condiţii de lucru: pentru faza de condensare temperature este de 80 . Etapa următoare este reacţia de hidroliză a produşilor obţinuţi prin condensare în scopul eliminării grupării acetil : SO2Cl + H2N NH CO CH3 R condensare .A. cu gust amar sensibilă la lumină insolubilă în apă. fără miros.Acţiunea sulfamidelor se explică prin faptul că acestea împiedică sinteza acidului folic – substanţă indispensabilă înmulţirii celulelor microorganismelor patogene. Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a clorurii acidului N – acetilsulfanilic (C.

ANHIDRIDA FTALICA SULFATIAZOL COOH N CO NH SO2 NH S H C CH FTALILSULFATIAZOL Alte tipuri de sulfamide 1.Sulfatiazolul Structură : O H2N S O NH N S 61 . Este un îndulcitor nenutritiv utilizat în diete hipocalorice şi de bolnavii de diabet. 2.Zaharina Structură: CO NH SO2 Zaharina este imida (amida ciclică) a acidului o-sulfobenzoic. Sarea de sodiu este olubilă în apă şi este de aproximativ 500 de ori mai dulce decât zahărul.Sulfapiridina Structură O H2N S O NH N Se utilizează în tratarea pneumoniei 3.

O H2N S O NH O C CH3 Se utilizează la tratarea infecţiilor tractului urinar. MEDICAMENTE CITOSTATICE (ANTICANCEROASE) Cancerul este o boală care se caracterizează prin înmulţirea anaerobă. nelimitată a ţesuturilor tumorale care pot cuprinde întregul organism (metastază) producând moartea individului. iar în anuite cazuri.Se utilizează la tratarea infecţiilor gastrointestinale 4.4 – DI – (METANSULFONILOI) – BUTAN 62 . Medicamentele citostatice au ca scop ameliorarea stării bolnavului şi prelungirea duratei de viaţă.dacă boala este descoperită în faza incipientă pot produce chiar vindecarea. Acţiunea de distrugere a celulelor patogene se manifestă prin: alterarea moleculelor de ADN interferearea în sinteza acizilor nucleici tulburarea funcţiilor proteinelor Clasificarea medicamentelor citostatice : Agenţi alchilanţi Hormoni citostatici Antimetaboliţi BUSULFANUL A fost obţinut în 1961 în ţara noastră şi are acţiune asupra măduvei osoase.Sulfacetamida Structură . Structură şi denimire : CH3 SO2 O CH2 CH2 CH2 CH2 O SO2 CH3 BUSULFAN. CITOSULFAN 1.

Proprietăţi: substanţă albă cristalină cu punct de topire 114 - 115°C este parţial solubil în acetonă (2,4%), în alcool etilic (1%) se condiţionează sub formaă de comprimate de 2 mg şi este utilizat la tratarea leucemiei. Obţinere : 1. obţinerea 1,4 – butandiolului
2 HCHO + CH CH HO CH2 C C CH2O 2 H2 HO (CH2)4 OH

FORMALDEHIDA

1,4 – BUTINDIOL

1,4- BUTANDIOL

2. obţinerea metil-sulfoclorurii CH3 SO3N POCl3 CH3 SO2Cl

METILSULFONAT DE SODIU

METILSULFOCLORURA

3. condensarea metilsulfoclorurii cu 1,4 – butandiol
2 CH3 SO2Cl + HO (CH2)4 OH CH3 SO2 O (CH2)4 O SO2 CH3

INTERFERONA Este o proteină solubilă în apă care are proprietatea de a împiedica înmulţirea microorganismelor (proprietăţi antivirale), nu este toxică. Are M=2500. MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE Tuberculoza este o boală produsă de bacilul Koch, cu răspândire destul de largă. Este o infecţie cu caracter cronic, cel mai afectat organ fiind plămânul. Clasificare: medicamente categoria I – puternic bactericide, cu acţiune intra şi extracelulară, de exemplu: izoniazid (HIN), rifampicină (antibiotic) medicamente categoria II – bactericide cu acţiune predominant extracelulară, de exemplu: streptomicina, kanamicina, etanbutol medicamente categoria III – bacteriostatice, de exemplu viomicina, PAS (acid pamino-salicilic)

63

IZONIAZID Este cel mai eficient medicament tuberculostatic. Structură şi denumire : NH NH2

N

CO

IZONIAZID, HIN, HIDRAZIDA ACIDULUI IZONICOTINIC

Proprietăţi: substanţă cristalină, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool punct de topire 170-174°C Acţiune: la concentraţii mici are acţiune bacteriostatică la concentraţii mari are acţiune bactericidă uneori poate produce tulburări neurologice şi de aceea se asociază cu vitamina B6 Obţinere : Obţinerea are la bază următoarele reacţii : esterificarea acidului izonicotinic cu butanol
N COOH

+

HO

CH2

CH2

CH2

CH3

- HOH

N

COO

(CH2)3

CH3

ACID IZONICOTINIC

BUTANOL

obţinerea hidrazidei acidului izonicotinic
N COO

(CH2)3

CH3

+ H2N

NH2 . HOH

N - HOH

CO

NH

NH2 + C4H9OH

HIDRAT DE HIDRAZINA

HIN

HORMONI Hormonii sunt substanţe chimice produse în organism, de către glandele cu secreţie internă: tiroidă, hipofiză, glandele suprarenale,pancreas, glande sexuale. Hormonii fac parte din biocatalizatori. Biocatalizatorii : 64

Sunt substanţe indispensabile funcţionării normale a organismului, ei au proprietatea ca, în cantităţi foarte mici să acţioneze specific asupra unei substanţe sau a unui grup de substanţe cu configuraţie asemănătoare în scopul desfăşurării normale a proceselor biologice din organism. Biocatalizatorii cuprind : hormoni vitamine enzime Randamentul catalitic al biocatalizatorilor este de la 10³, 10¹° mai mare decât al catalizatorilor obişnuiţi. Biocatalizatorii acţionează numai asupra reacţiilor posibile din punct de vedere termodinamic şi pot influienţa viteza de reacţie astfel : accelerează viteza reacţiilor biochimice => cataliză pozitivă micşorează viteza reacţiilor biochimice => cataliză negativă Acţiunea lor este favorizată de anumite substanţe: promotori – favorizează pozitiv reacţiile biochimice inhibitori – substanţe care micşorează acţiunea biocatalizatorilor Hormonii sunt transportaţi prin sistemul circulator (sânge, limfă) la alte organe controlând funcţiile şi dezvoltarea acestora. Originea multor boli se găseşte în funcţionarea anormală a sistemului endocrine. Aceste boli pot fi: hipofuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mici de hormone decât este normal hiperfuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mari decât este normal. Hormonii sunt necesari în cantităţi foarte mici, de exemplu : tiroxina : 0,000001 g adrenalina : 0,000001 g foliculina : 0,000000001 g, etc Mecanismul de acţiune al hormonilor se exercită atât direct cât şi prin intermediul enzimelor. Clasificarea hormonilor 1.După glandele care îi secretă : - hormoni hipofizari - hormonii pancreasului - hormonii tiroidieni - hormoni corticosteroizi - hormoni sexuali 2.După structura chimică : - hormoni steroizi - hormoni protidici (derivaţi de aminoacizi, polipeptide, proteine)

65

Testosterona Obţinută din extract testicular.HORMONI SEXUALI Hormonii sexuali sunt substanţe steroide generate de gonade (ovare şi testicule) direct în sistemul circulator. Aceşti hormoni sexuali feminini sunt: estradioli estrona 66 . Lor li se datorează dezvoltarea caracteristicilorsexuale. Structură: O CH3 H H CH3 H H HO Hormoni sexuali feminini H Sunt hormoni estrogeni sau foliculoizi. Testosterona poate fi transformată în hormoni estrogeni: estradiol estronă equilenă Structură : OH H H H O 2. Formarea lor este stimulată de glanda hipofiză. Hormoni sexuali masculini 1.Androsterona A fost depistată în urină ca produs de metabolizare a testosteronei. Hormonii feminini se numesc estrogeniiar hormonii masculini se numesc androgeni.

HORMONI PROTIDICI Adrenalina Face prte din clasa hormonilor protidici. asigură conservarea oului fecundat şi este responsabil la păstrarea sarcinii. Structură: CO CH3 H H O Progesteronul Pregăteşte sarcina. Structură : O H H HO H 2. transmite impulsul nervos la celulă şi reglează tensiunea arterială. Are acţiune asupra mecanismului glucidelor.Hormoni destrogeni Progesterona Este o dicetonă mononesaturată care cristalizează în 2 forme polimorfe.1. Este izolată din urina femeii gravide. producând hiperglicemia. Este o substanţă impaticomimetică. Structură : H 67 .Hormoni estrogeni Estriolul Estrona Este cel mai important hormon estrogen. Se poate obţine prin sinteză chimică. A fost primul hormon descoperit.

Are rol de stimulare a proceselor oxidative din organism. Hormonii corticosteroizi se clasifică în 2 mari categorii : Mineralocorticosteroizi – cu acţiune asupra metaboismului electroliţilor (eliminarea potasiului şi reţinerea sodiului şi a apei) Glucocorticoizi – cu acţiune asupra metabolismului hidraţilor de carbon. primisolii. De exemplu : cortizonul. dar 7 sunt mai importante : cortexona corticosterona dehidrocorticosterona cortizoli cortizonă aldosterona cortexolonă Derivaţii sintetici de cortizonă sunt : prenisona. Tiroxina Este principalul hormon secretat de tiroidă.HO OH CH CH2 NH CH3 OH HORMONI CORTICOSTEROIZI Glandele suprarenale sunt glande cu secreţie internă situate deasupra rinichilor. Toţi aceşti hormoni au gruparea cetonică – CO – CH2OH şi toţi diferă prin gradul de oxidare la C11. Glandele suprarenale au 2 regiuni cu funcţie distinctă : măduvă ce secretă adrenalina scoarţă ce secretă un amestec de hormoni indispensabili vieţii Extirparea glandelor suprarenale provoacă moartea iar o producţie scăzută de secreţie a cesteia provoacă maladii. Structură: 68 . de exemplu maladia Addison. bilanţul apei şi a electroliţilor.modificare în metabolismul glucidelor. Tiroxina are proprietatea de a fixa iodul existent în cantităţi foarte mici în alimente. Poate fi obţinut prin sinteză chimică. Există mai multe categorii de hormoni corticoizi. HORMONII TIROIDEI Tiroida este situată în partea anterioară a gâtului. hidrocortizonul.

O importanţă deosebită pentru realizarea în condiţii bune a extracţiei o are asigurarea unui contact cât mai bun între amestecul supus extracţiei şi dizolvant. pulverizare (în cazul extracţiei lichid – lichid) 69 . La extracţie substanţele care se extrag din amestec trec în soluţie şi sunt separate în stare pură prin operaţii de distilare sau cristalizare. Bazele teoretice ale procesului de extracţie Extracţia este procesul de separare totală sau parţială a unui amestec de substanţe pe baza solubilităţii diferite în diferiţi solvenţi. Ele conţin principii active extrase din plante sau produse animale cu ajutorul dizolvanţilor. Acţionează prin scăderea concentraţiei de glucoză din sânge. Procesul de extracţie presupune 3 etape : .I HO I O I CH2 I CH NH2 COOH HORMONII PANCREASULUI Insulina Este cel mai important hormone al pancreasului. Dacă concentraţia glucozei din sânge creşte se produce diabetul. Capitolul II MEDICAMENTE DE EXTRACŢIE Sunt cunoscute şi întrebuinţate din cele mai vechi timpuri.separarea fazelor formate . de a difuza una în alta când sunt puse în contact. Aparatele în care se realizează extracţia se numesc extractoare. Se poate obţine prin sinteză chimică.realizarea unui contact intim între amestecul supus extracţiei şi dizolvant . barbotare. După extracţie produsele obţinute pot fi utilizate ca atare sau prelucrate pentru obţinerea principiului activ pur.eliminarea şi regenerarea dizolvantului din fiecare fază Factorii care influienţează extracţia: 1. Procesul de extracţie se bazează pe proprietatea pe care o au substanţele cu concentraţii diferite. suprafaţa de contact dintre faze – poate fi mărită prin mărunţirea substanţei solide sau prin montarea unor dispozitive de amestecare.

continuă .discontinuă . după care se introduce din nou în extractorul 1. cu atât extracţia este mai completă 3.în funcţie de agitare .instalaţii cu funcţionare . Eficientizarea procesului se realizează prin legarea în serie a mai multor extractoare. cu cât cantitatea de dizolvant este mai mare şi acesta se foloseşte în porţiuni mici. Operaţiile se repetă până când se extrage din substanţa solidă întreaga cantitate de principii active. se tratează cu abur. pH – ul – influienţează numai anumite cazuri Extracţia solidelor Descrierea funcţionării : Amestecul care trebuie prelucrat se încarcă în extractorul 1. sau se încălzeşte.simplu . Vaporii de dizolvant rezultaţi în distilatorul 2 sunt trecuţi în răcitor-condensator 3 unde se răcesc şi se condensează. ea are însă o anumită limită peste care chiar dacă prelungim timpul de extracţie. după care se trece într-o blază de distilare 2.2. temperatura – în general odată cu creşterea temperaturii. În general operaţia se realizează discontinuu. durata procesului de extracţie – în general prin mărirea duratei de extracţie se măreşte şi cantitatea de substanţă extrasă . dar care este bun dizolvant pentru substanţele ce se extrag. În acest caz se alege un dizolvant care este miscibil cu amestecul lichid ce se prelucrează. Aparatul principal este un extractor – vas cilindric prevăzut cu agitator mechanic în care se introduce substanţa de dizolvat şi 70 . pentru 0 nouă extracţie. creşte şi randamentul procesului (creşte solubilitatea substanţei) 5. raportul dintre produsul de extras şi dizolvant – se stabileşte de la caz la caz.instalaţii cu effect: . în funcţie de solubilitatea substanţei .multiplu . Condensulobţinut se adună în colectorul 4.cu agitatoare Extracţia lichidelor Atât substanţele din care se extrage principiul activ. reziduul solid din extractor.procesul practic nu mai are loc 4. în care se introduce şi o anumită cantitate de dizolvant pur. După terminarea operaţiei. se menţine amestecul în contact un anumit interval de timp. cât şi dizolvantul sunt lichide. rezultând instalaţia de extracţie cu effect multiplu. pentru a se elimina întreaga cantitate de solvent. necesită o aparatură voluminoasă şi nu este economică.fără agitatoare (rotative) . Clasificarea instalaţiilor de extracţie: . De obicei se folosesc dizolvanţi cu densitate mai mică decât a lichidului prelucrat. Metoda are dezavantajul că.

extracte uscate . moi sau uscate: Sunt soluţii extractive alcoolice.sicc Maceratele: Sunt produse obţinute prin amestecarea produsului de extras cu agentul extractive.decocturi 2. Se realizează apoi o agitare energică. în general în apă. Infuziile: Sunt produse obţinute prin extracţia principiului active din materialul vegetal cu apă fierbinte. moi sau uscate. Se lasă apoi aparatul în repaus şi se separă fazele. Tincturile şi extractele fluide. hidroalcoolice sau eterice obţinute prin extracţie. frunze. un anumit timp.tincture .infuzii .extracte fluide . în scopul realizării extracţiei.macerate . Materii prime diferite părţi ale plantelor bogate în substanţe active : rădăcini.spiss . seminţe.soluţii extractive alcoolice. flori acestea s utilizează de obicei în stare uscată. hidroalcoolice. care apoi sunt prelucrate.dizolvantul. EXTRACTE VEGETALE Clasificare 1.extracte moi . Decocturile: Sunt produse obţinute prin fierberea produsului de extras cu dizolvantul necesar. eterice . uscarea realizându-se în anumite condiţii pentru a se evita dscompunerea principiilor active după uscare se realizează operaţia de măcinare şi apoi extracţia 71 . Din aceste soluţii prin evaporarea unei cantităţi de solvent şi concentrarea până la o anumită consistenţă se obţin extractele fluide.soluţii extractive apoase: . menţinerea lor în contact pe o durată dată de timp şi separarea soluţiei extractive prin filtrare.

vertical prevazut cu sistem hidraulic de basculare şi stuţ de golire. Peste plantă se adaugă cantitatea necesară de alcool etilic şi se lasă în contact cu planta timp de 48 de ore. După terminarea extracţiei. amestecul menţinându-se sub agitare o oră. FABRICAREA MEDICAMENTELOR DE EXTRACŢIE VEGETALĂ FABRICAREA ANGHIROLULUI Anghirolul este utilizat pentru tratamentul afecţiunilor hepatice. Se repetă operaţia până la epuizarea plantei. Se opreşte apoi încălzirea şi se introduce în 72 . Extracţia – se descarcă planta umectată în containere şi se transportă în percolatorul 3 (vas conic. concentrarea extractului apos şi a celui hiroalcoolic 3. Amestecul de vapori de apă şi alcool se colectează într-un vas colectare. Omogenizarea – lichidul extractiv din vasul de colectare 4. alcoolul reţinut de plantă se recuperează barbotând prin ştuţul de la partea inferioară.10°C Filtrarea şi ambalarea – după sedimentare. filtrarea şi ambalarea produsului finit Funcţionarea instalaţiei : Umectarea – planta măcinată se introduce în omogenizatorul planetar. Se introduce apoi din vasul de măsură 2. peste cantitatea de apă distilată prescrisă. abur. Se scurge apoi lichidul extractiv şi se depozitează în vasul de colectare 4. damigene. se omogenizează prin recirculare cu alutorul unei pompe 5 şi se introduce în turnul de sedimentare 6 unde se lasă în repaus timp de 5-6 zile la temperatura de 5 . Se aduce conţinutul vasului la fierbere 30-40 minute. extracţia şi prelucrarea plantei 2.FABRICAREA TINCTURILOR Fazele procesului tehnologic : 1. lichidul decantat se filtrează prin filtrul 7 şi se ambalează în recipiente de sticlă. Planta epuizată se evacuează din percolator prin basculare. alcoolul etilic şi se pune în funcţiune agitatorul. ambalarea produsului finit Descrierea procesului tehnologic Frunzele de anghinară mărunţite şi cântărite se introduc în vasul de reacţie prevăzut cu manta de încălzire / răcire şi agitator. extracţia şi antrenarea plantei epuizate 3. omogenizarea şi sedimentarea lichidelor extractive 4. sedimentarea şi filtrare 4. Obţinere: Se obţine din frunzele de anghinară (cinnara scolimus) Fazele procesului : 1. umectarea plantelor 2.

carne şi grăsime.5 400-500 250-300 12 .5-6 prin tratare cu soluţi de NaHCO3 (monohidrogencarbonat de sodiu sau carbonat acid de sodiu) şi se adaugă o cantitate prescrisă de conservant (nipagin). apoi se filtrează şi se ambalează.2 Porcine 5–6 0. glandele se curăţă de ţesuturile străine.suprarenale 10 . Acest lucru este necesar şi pentru a se evita infectarea cu diferite icroorganisme mai ales atunci când este cald.5 . este trecut într-un alt vas de sedimentare. răcind masa de reacţie la 40-50%. se filtrează şi se concentrează soluţia hidroalcoolică. Animalele de la care se colectează glandele şi ţesuturile trebuie să fie sănătoase şi bine dezvoltate. iar lichidul extractiv se colectează într-un vas colector. în grame Glanda sau Bovine Organul Tiroida 8 – 10 Hipofiza 2 – 2. La lichidul apos concentrat obţinut. prin distilare. Greutatea medie a principalelor glande şi organe folosite ca materii prime.5 – 0. EXTRACTE ANIMALE Sunt utilizate ca materii prime.10°C.3 1200-1500 60 – 80 2 – 2. Colectarea diferitelor produse animale în scopul obţinerii materialului de extras se face în abatoare imediat după sacrificarea animalului. Concentrarea – lichidele extractive din vasul de colectare sunt filtrate şi apoi concentrate prin încălzire la o temperatură ce nu trebuie să depăşească 85°C. diferite produse animale şi anume : glande ţesuturi organe Extractele animale se mai numesc preparate opoterapice.mantaua reactorului un lichid de răcire.2 – 0.10°C. Conţinutul reactorului este trecut apoi într-o presă de plante. Se aduce soluţia la pH 5. planta se consideră epuizată şi se evacuează. recuperându-se alcoolul.5 Ficatul 500-700 Pancreasul 200-300 Gl. Se omogenizează. la temperatura de 5 . Se filtrează apoi printr-un filtru nuce. planta presată. Sedimentarea şi filtrarea – extractul concentrat obţinut este trecut într-un vas de sedimentare. 73 . se adaugă alcool etilic 96% până când se ajunge la o concentraţie de 70% alcool. Lichidul extractiv rezultat.5 După colectare.15 Ovine 10 0.7 500-700 20 – 30 1. lăsat în repaus 68 zile. specifice. organelle fiind introduce în vase curate. care este reţinut în repaus timp de 24 ore la temperatura de 5 . După a doua extracţie.12 Cabaline 10 – 12 2 – 2. Operaţiile respective trebuie să se facă foarte repede pentru a nu se produce alterarea produsului respectiv. reintroducându-se în reactor.

produsele animale se transportă în containere emailate sau din aluminiu şi se depozitează în frigidere de tip industrial. adsorbţia pe cărbune. FABRICAREA EXTRACTELOR ANIMALE FABRICAREA EXTRACTULUI DE FICAT PURIFICAT Fazele procesului tehnologic : 1. iar operaţia se efectuează la temperaturi scăzute. centrifugarea şi spălarea proteinelor 4.După colectare şi curăţire. În aceste condiţii. Dacă prelucrarea produsului se face după un timp mai îndelungat. alcool. ceanurarea extractului apos 7. Operaţia are loc la cald. purificarea şi ambalarea extractului Extracţia ficatului se face într-un vas emailat de formă cilindrică. Din glande. extracţia proteinelor 5. pulberi sau principii active pure. salifierea concentratului apos. la temperatura de 5°C. purificarea extractului cianurat şi cromatografierea pe oxid de aluminiu 8. în mediu apos şi sub răcire. Conţinutul în apă (procente) a unor glande / organe animale Glanda / organul Hipofiza Tiroida Pancreasul Ficatul Gl. Uscarea materiei prime se face ţinând cont de conţinutul ei în apă. suprarenale Apă în procente 70 – 80 67 – 75 72 – 78 70 70 Metode de uscare : prin atomizare prin utilizarea dizolvanţilor organici deshidratanţi : acetonă. materia primă îşi păstrează caracteristicile iniţiale. din care apoi se pot prepara diferite forme farmaceutice. eter Metod a doua. eluarea şi concentrarea eluatelor 3. organe sau ţesuturi pot fi obţinute soluţii extractive. produsul respectiv trebuie congelat în camere frigorifice la temperaturi de . concentrarea. extracţia apoasă acidulată 6. tocarea şi eztracţia ficatului de vită 2. prevăzut cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire-răcire.10 / . 74 . se aplică în cazul în care principiile active nu se dizolvă în solvenţii respectivi.20°C.

Materie primă : intestine de oi conservate prin sărare. acidularea şiprecipitarea extractului concentrat 5. precipitarea α şi β globulinelor 3. folosită la tratamentul diabetului. după care se expune procesului de extracţie. sterilizarea firului brut 3. ea fiind utilizată în cazul epidemiilorde rujeolă. El trebuie să fie steril. înfiolarea firului 75 . Fazele procesului tehnologic : 1. cernere şi ambalare FABRICAREA GAMA – GLOBULINEI γ – globulina are proprietatea de a conferi imunitate pentru o durată de 2-3 săptămâni. Fazele procesului tehnologic : 1. separarea serum-globulinelor 2. netede. prepararea soluţiei injectabile de gama-globulină FABRICAREA CATGUTULUI Catgutul chirurgical se prezintă sub formă de fire de culoare gălbuie. Catgutul este utilizat ca material de cusut în intervenţii chirurgicale. deproteinizarea extractului alcoolic 3. Fazele procesului tehnologic : 1. tocarea şi extracţia pancreasului 2. solubilizarea precipitatului de gama globulină 5. de grosimi diferite. Pancreasul se taie în bucăţi. recristalizarea 7. care este utilizată la fabricarea soluţiilor injectabile. hepatită. el resorbându-se în organism. Materia primă : surse de sânge uman.FABRICAREA INSULINEI Insulina este o pulbere microcristalină albă. prelucrarea intestinelor şi obţinerea lanierelor 2. prelucrarea firului brut 4. şi apoi este tocat la maşina de tocat. purificarea insulinei brute şi cristalizarea 6. acidularea şi concentrarea extractului alcoolic 4. oreon. Materia primă: pancreasul congelat de vită şi de porc. precipitarea γ (gama) globulinelor 4. etc. rezistent.

După produsul principal cae rezultă : .fermentaţie alcoolică .Capitolul III MEDICAMENTE DE BIOSINTEZĂ BAZELE TEORETICE ALE FERMENTAŢIEI INDUSTRIALE Biosinteza stă la baza obţinerii unor substanţe medicamentoase importante (antibiotice.fermentaţii aerobe (oxidative) . dezvoltarea şi înmulţirea unui anumit microorganism într-o aparatură adecvată pe unmediu de cultură ce conţine substanţe nutritive necesare dezvoltării microorganismului respectiv. descompunând substanţele complexe în substanţe mai simple cu ajutorul enzimelor pe care le secretă.fermentaţii de suprafaţă . fermentaţia mai poate fi definită ca fiind totalitatea proceselor biochimice prin care microorganismul îşi procură energia de care are nevoie.fermentaţie lactică . unele vitamine.fermentaţii produse de drojdii . Aceasta este apoi concentrată.fermentaţii anaerobe . Procesul este condus în aşa fel încât microorganismul respectiv să producă cantităţi maxime de substanţă de biosinteză.fermentaţii de profunzime Microorganisme producătoare de fermentaţii Principalele tipuri de microorganisme sunt : bacteriile drojdiile mucegaiurile 76 . hormoni. Fermentaţia reprezintă totalitatea proceselor care au loc în mediu de cultură în timpul dezvoltării şi înmulţirii microorganismului.fermentaţie gluconică 3. Un produs de biosinteză se obţine în principiu prin creşterea. etc). separată şi purificată. a biosintezei produsului respectiv.După natura microorganismului care le produc : . Clasificarea fermentaţiilor 1.fermentaţii produse de actinomicete 2. ea fiind rezultatul proceselor vitale ale unor microorganisme.fermentaţii produse de bacterii . În sens mai restrâns.După condiţiile în care au loc : .

Pentru a evita aceste pericole.au celule mai mari decât bacteriile .Drojdiile : . stafilococi. ovoide. elicoidale) . 2. o parte vegetativă (miceliul) – alcătuită din filamente miceniene (hife) care se ramifică şi se dezvoltă circular în jurul sporului. spiralate (spirochete) unele bacterii trăiesc grupate în formaţiuni caracteristice : streptococi. ele fiind amestecuri complexe. Specia bacteriană a fost considerată pentru prima dtă o problemă în 1982.Mucegaiurile : Se mai numesc ciuperci sau fungii. fiecărei specii de ciuperci. din care a luat maştere şi se prezintă ca o masă pufoasă caracteristică.se pot asocia în lanţuri sau grămezi 3. prin aspect şi coloraţie. Un gram de sol poate conţine o populaţie mixtă de milioane de microorganisme. coli 0157 :H7 : această bacterie produce intoxicaţii alimentare periculoase. tulburări renale iar în final moartea. PROCESUL INDUSTRIAL DE FERMENTAŢIE În natură. cilindrice (bacili). trebuie ca la prepararea cărnii temperature din interiorul acesteia să ajungă la 68°C. asemănătoare unor tufe.nu au nucleu bine conturat în citoplasmă . 1.Microorganismele de natură vegetală sunt răspândite în natură. dar au şi însuşiri caracteristice ciupercilor. diferit colorate. pentru a face să dispară culoarea roz a cărnii. o parte reproducătoare 4. Intoxicaţia prodice diaree. 2. Depistarea unor specii de microorganisme 77 . dezvoltându-se mai ales în soluri şi ape (râuri. au organul vegetativ format dintr-un tal monocelular sau pluricelular ramificat. au ramificaţii laterale. Talul cuprinde 2 părţi : 1.au forme diferite (sferice.Actinomicetele : Fac parte din categoria bacteriilor. hemoragie. Se prezintă sub foemă de filamente subţiri. microorganismele nu se găsesc sub forma unor culturi pure formate dintr-o singură specie. mlaştini). diplococi Exemple de bacterii : . Bacteria E. alcătuind colonii caracteristice.Bacteriile : Sunt microorganisme vegetale unicelulare care au următoarele caracteristici morfologice : nu au nucleu bine definit celulele pot avea forme diferite : sferice (coci)..

Clasificare : 1. 78 .După starea de agregare : . etc. se utilizează culturi pure de mare productivitatenumite tulpini sau suşe.au la bază crearea de condiţii optime pentru dezvoltarea microorganismului respective.medii de cultură mixte 2. carbonaţi.izolarea prin răspândirea germenilor în medii solide b. cât şi substanţe sintetice. Medii de cultură mixte : Conţin atât substanţe naturale. adică să conţină toate elementele în cantitatea ncesară. proteine.medii de cultură lichide Medii de cultură naturale : Acfestea au caracteristic faptul că reprezintă complexe de substanţe organice de diferite categorii : zaharuri. în special săruri minerale : azotaţi. Medii de cultură naturale pot fi : extract de porumb pulpă de cartof făină de soia făină de mazăre gelatină Medii de cultură artificiale (sintetice) : Sunt formate din substanţe cu structură chimică bine definită. Pentru obţinerea culturilor pure se utilizează : a. fosfaţi.medii de cultură artificiale (sintetice) .medii de cultură solide . cloruri. concomitant cu crearea unor condiţii defavorabile dezvoltării altor microorganisme Medii de cultură Mediile de cultură sau medii nutritive reprezintă substratul pe care se devoltă un microorganism şi din care acesta îşi ia substanţele necesare creşterii şi reproducerii lui. în raportul şi sub forma accsebilă microorganismului respectiv. aminoacizi.procese biologice: .După provenienţă : .medii de cultură naturale . În procesul de biosinteză. presupune o activitate intensă de selecţionare.procese mecanice : . Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un mediu de cultură : să fie complet.capabile să producă prin biosinteză antibiotice. vitamine. O cultură pură este aceea care provine de la o singură celulă sau de la spori izolaţi.izolarea din diferite medii lichide . enzime.

Orice abatere de la această temperatură duce la scăderea productivităţii microorganismului respectiv.săruri minerale : sulfaţi. azotat de amoniu. care dirijează fermentaţia spre anumite tipuri de produse.surse de azot: extract de porumb. făină de grâu 2. fosfaţi De asemenea. amidon 4. pH-ul mediului – influenţează procesele biochimice. sulfat de amoniu 3. Temperatura – fiecare microorganism are o temperatură optimă de dezvoltare. Realizarea condiţiilor de sterilitate Impune următoarele măsuri : sterilizarea aparaturii în zona de fermentaţie sterilizarea mediului nutritive realizarea însămânţării în condiţii de sterilitate etanşarea aparaturii în scopul izolării zonei de fermentaţie Faze de fermentaţie şi aparatură Procesele de fermentaţie pot fi realizate prin : procedeul culturii de suprafaţă – microorganismul creşte intr-un singur strat de 1 – 2 cm la suprafaţa mediului nutritiv 79 .zaharuri : glucoză. Factorii care influenţează fermentaţia Aeraţia – majoritatea medicamentelor de biosinteză se obţin cu ajutorul microorganismelor aerobe. făină de mazăre. lactoză. variaţia valorii lui dând indicaţii asupra proceselor de fermentaţie. care conţin: 1. temperaturii aerului.azot mineral : azotat de sodiu. care trebuie menţinută cu stricteţe. făină de soia. de aceea un rol deosebit de important în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermenta în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermentaţie cu aer steril. Valoarea temperaturii se menţine cu ajutorul aparatelor de înregistrat. pH-ului cât şi pentru evacuarea unor produse gazoase de dezasimilaţie şi respiraţie. etc Compoziţia mediilor de cultură din industria medicamentelor Se utilizează frecvent medii mixte. carbonaţi. în proces se introduc anumite substanţe numite precursori. ca de exemplu : CO2.să aibă concentraţia şi pH-ul optim sănu conţină substanţe toxice pentru microorganism să fie steril. amoniac. Agitarea – este necesară atât pentru asigurarea unei distribuţii uniforme a substantelor nutritive. etc.

Dacă substanţa activă nu este înglobată în corpul microorganismului. pregătirea şi sterilizarea mediului nutritiv 3. Aparatul de regim : în care se realizează desăvârşirea procesului fermentativ şi care are o construcţie asemănătoare cu inoculatorul şi intermediarul. Aparate anexe : . conducte de alimentare. este necesră separarea cât mai rapidă şi realizarea operaţiei la temperaturi sub 10°C.filtre . conducerea procesului de fermentaţie METODE DE SEPARARE ŞI PURIFICARE A PRODUSULUI DE BIOSINTEZĂ În urma procesului fermentativ.procedeul culturii în profunzime – creşterea microorganismului are loc în întreaga masă a mediului de cultură Procesul industrial d fermentaţie presupune în general 3 trepte care se realizează în următoarele tipuri de fermentatoare : Inoculatorul : vas de oţel inoxidabil. substanţa activă trecând în substanţa nativă. vizor. În el pe un mediu nutritiv proaspăt se continuă creşterea biomasei provenite din inoculator până la un anumit stadiu. se realizează o primă operaţie de separare prin filtrare. dar cu o capacitate de 10 ori mai mare. Din soluţia nativă. de formă cilindrică prevăzut cu manta de încălzire-răcire. agitator. ca de exemplu : extracţia cu solvenţi în sistem lichid-lichid precipitarea cu reactivi specifici urmată de extracţia cu solvenţi în sistemul solidlichid purificarea cu ajutorul schimbătorilor de ioni 80 . substanţa activă este separată prin diferite metode. sistem de etanşare perfectă şi care are capacitatea de 50 – 500 litri. pregătirea şi sterilizarea aparaturii 2. se obţine un lichid de cultură cu următoarea compoziţie : resturi ale mediului nutritiv microorganismul producător în diferite faze produse de dezasimilaţie substanţa medicamentoasă biosintetizată Substanţa medicamentoasă biosintetizată poate fi : înglobată în corpul microorganismului eliberată total sau parţial şi dizolvată în mediul de cultură Deoarece în general substanţele de biosinteză sunt insolubile în mediul lichid şi la temperaturi ridicate.vase antispumant În fiecare treaptă de fermentaţie se realizează următoarele operaţii : 1. Intermediarul : vas de fermentaţie asemănător din punct de vedere constructiv cu inoculatorul. ştuţ de eluat probe. însămânţarea 4.

cristale de o anumită formă. Caracteristicile produsului finit de biosinteză Aspect: pulbere amorfă. Trecând prin coloană o altă substanţă lichidă sau gazoasă – eluent sau developant. Amestecul de componente este trecut printr-o coloană în care se află o substanţă solidă sau lichidă îmbibată pe un support solid şi care datorită proprietăţilor sale adsoarbe selective componentele amestecului respective. actinomicete) prin biosinteză sau obţinute prin sinteză chimică. gust Umiditate Puritate: se exprimă în procente substanţă sau prin activitatea microbiologică Stabilitatea produsului solid la temperatură. mucegaiuri. etc TEHNOLOGIA DE FABRICARE A ANTIBIOTICELOR Generalităţi Antibioticele sunt substanţe chimice organice produse de anumite microorganisme (bacterii. Proprietatea fundamentală a antibioticelor este aceea că în soluţie. componentele sunt antrenate cu viteze diferite spre baza coloanei fiind colectate în parte la ieşirea din coloană. etc Lipsa toxicităţii Sterilitatea pentru produsele injectabile Condiţionarea produsului finit : În general produsul de biosinteză se obţine sub formă de pulbere microcristalină şi este condiţionat în diferite forme : fiole cu produs solid tablete drajeuri. de vapori sau gaz şi care se bazează pe fenomenul de adsorbţie-desorbţie. miros. lumină. la concentraţii foarte mici inhibă selectiv dezvoltarea celulelor microbilor sau a celulelor canceroase.adsorbţia pe cărbune active cromatografierea. Cromatografierea Este o metodă de separare şi analiză a unor amestecuri de substanţe aflate în stare lichidă. Organismele inferioare se apără de alte microorganisme prin : folosirea intensivă a substanţelor nutritive modificarea pH-ului şi a tensiunii superficiale a mediului respectiv 81 . culoare. drojdii. etc.

după acţiunea farmacologică predominantă: .după originea microorganismului producător: . Se utilizează în special antibioticele provenite din mucegaiurile penicillium şi streptomyces.după structura chimică : .tip penicinic . descoperită de Flamyng în 1928.produse de bacterii: gramicidina . În prezent se cunosc peste 3000 de substanţe cu rol antibiotic dintre care peste 100 se folosesc în terapeutică. toxice pentru microorganismul parazitar.cu structură aromatică : cloramfenicolul .cu structură alifatică : alicina . streptomicina.antivirotice .anticanceroase 4. tetraciclina .tip streptomicinic 3. fenomen numit antibioză (1889 Vuillemin) în opoziţie cu simbioza – convieţuire în condiţii bune Substanţele elaborate prin metabolismul microorganismelor antagoniste se numesc antibiotice (1940 – Woschman).produse de fungii : penicilinele 82 . cloramfenicolul conţine ciclul fenil şi clor Clasificare 1.particularităţile de structură – de exemplu. Savantul român Victor Babeş a emis anumite ipoteze referitoare la antibioză încă din anul 1885.numele microorganismului producător – de la microorganismul penicillium rezultă peniciline.antibacteriene . tetraciclinele au în structura lor 4 cicluri .cu structură heterociclică : penicilina conţine în moleculă şi alţi atomi în moleculă în afară de C şi H 2. Primul antibiotic utilizat în terapeutică a fost penicilina. de microorganismul streptomyces rezultă streptomicina 2. Denumirea antibioticelor se face în funcţie de: 1.după tipul spectrului antibacterian : . Nomenclatură Fiecare antibiotic are o denumire comună internaţională şi o denumire comercială care se notează în paranteză.elaborarea unor substanţe chimice antagoniste.antituberculoase .produse de actinomicete .

Sterilizarea – se poate face : cu aer cald la 200-220°C. izolarea şi purificarea produsului de biosinteză prin operaţii de filtrare. extracţie. materiilor prime. în vederea obţinerii culturilor stoc sau a suşelor active de inoculat. etc. precipitare. din aer sau sol şi sunt supuse apoi selecţiei. X cu ajutorul substanţelor chimice: de exemplu formaldehidă. apă. drajeuri. controlul chimic. biochimice precum şi diferite operaţii fizice. medii de cultură. pregătirea materiilor prime intermediare şi a aparaturii 3.Pasteurizare – operaţia de încălzire repetată la 70-100°C. cereale. aparatură. fabricarea antibioticului de semisinteză 6. se realizează prin : a. care pot proveni din aer. fermentaţie intermediară şi fermentaţie de regim 4. fiole. centrifugare. Fazele procesului de biosinteză : 1. fizico-chimic şi microbiologic al procesului tehnologic. sol.Tehnologia procesului de biosinteză Procesul aparţine ingineriei biochimice şi cuprinde procese chimice. Ele se cultivă pe medii de cultură solide sau lichide. uscare 5. produse finite Tulpinile microorganismelor utile se izolează de pe fructe. timp de oră cu abur sub presiune la 120-140°C prin utilizarea radiaţiilor UV. IR. soluţii 7. Tulpinile de culturi selecţionate pot fi păstrate intervale de timp astfel : 2 săptămâni pentru vitamina B2 3-6 luni pentru actinomicete 6-12 luni pentru fungii Păstrarea se face la temperatura camerei (vitamina B2) sau la temperatura de 4°C pentru majoritatea celorlalte produse de biosinteză. Pentru anumite culturi valoroase conservarea se face prin liofilizare – procedeu complex de evaporare a solventului în vid. produse intermediare. Sterilizarea Prevenirea infectării cu spori de microorganisme dăunătoare. oxid de etenă ANTIBIOTICE MAI IMPORTANTE Antibiotic Organism producător activitate Mod de acţiune 83 . izolarea tulpinilor de microorganisme utile şi selecţionarea tulpinilor de însămânţat cu activitate biologică şi reproductivă maximă 9suşe) 2. cultivarea microorganismului pe mediul de cultură în cele 3 etape: inoculare. se distrug majoritatea microorganismelor. unguente. condiţionarea şi ambalarea produsului : tablete.

Acidul 6-aminopenicilanic este un acid monobazic. de care se leagă un radical R. iar în 1939 Florey obţine din astfel de culturi substanţa cu proprietăţi antibiotice denumită penicilină.inel beta-lactamic – la această grupare există ogrupare acilamină. diferit pentru fiecare penicilină. Structura penicilinelor : S R CO O NH C CH N C CH CH3 CH3 COOH Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză. acidul 6 – aminopenicilanic.inel tiazolic – are 2 grupări metilenice şi o grupare carboxil (dimetiltiazolidincarbonic) 2. având comun nucleul de bază. Flammyng descoperă acţiunea antibacteriană a culturilor de pencillium.Penicillin Cephalosporin Griseofulvin Bacitracin Polymyxin b Amphotericin b Erythromycin Neomycin Streptomycin Tetracycline Vancomycin Gentamicin Ryfampycin Penicillim – chrysogenum Cephalosporiumacremonium Penicilliumgriseofulvin Bacillus subtilis Bacillus polymyxa Streptomyces nodosus Streptomyces erythreus Streptomyces fradiae Streptomyces griseus Streptomyces rimosus Streptomyces orientalis Micromonospora purpurea Streptomyces mediterranei Gram-positive bacteria Broad spectrum Dermatophytic fungi Gram-positive bacteria Grsm-negative bacteria Fungi Gram-positivebacteria Broad spectrum Gram-negative bacteria Broad spectrum Gram-positive bacteria Broad spectrum tuberculosis Wall synthesis Wall synthesis Microtubules Wall synthesis Cell membrane Cell membrane Protein synthesis Protein synthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis PENICILINE În anul 1928. format din : 1. 84 .

luminii. benzatinbenzilpenicilina 2. o moleculă de bază legând două molecule de penicilină G.cristalizate : benzilpenicilina sodică sau potasică .spectru larg`` : ampicilina.Rezistente la penicilinază : oxacilina 2. gruparea carboxil grefată pe inelul tiazolic poate forma : a.Injectabile : . benzilpenicilina. carbenicilina 85 . amoxacilina..dacă R= pentenil CH3 CH2 CH CH CH2 Penicilina K (heptilpenicilina) – dacă R= heptil CH3 (CH2)5 CH2 Sub formă de acizi.esteri de exemplu. penicilinele sunt puţin stabile. care este N. temperaturii. datorită proprietăţilor sale fizico-chimice şi terapeutice.Orale : fenoximetilpenicilina Peniciline de semisinteză 1.dibenziletilendiamindipenicilin G.în structura penicilinelor. N` .de depozit : procainbenzilpenicilina. este Penicilina G sare de potasiu. enzimelor. K) sau alcalinopământoase (Ca). În funcţie de natura radicalului R. de aceea se obţin sub formă de săruri cu diferite metale (Na.Cu .. K. putem avea diferiţi compuşi: Penicilina G (benzilpenicilina) – dacă R= benzil CH2 Penicilina V (fenoximetilpenicilina) – dacă R= fenoximetil O CH2 Penicilina X (p – hidroxibenzilpenicilina) – dacă R= p – hidroxibenzil HO CH2 Penicilina F (pentenilpenicilina) . agenţilor oxidanţi. săruri cu metale alcaline (Na. Cea mai utilizată penicilină. Clasificarea penicilinelor cuprinse în Nomenclatorul Ministerului Sănătăţii din România : Peniciline naturale 1. cu baze organice (procaina) b. Penicilinele îşi pierd cu uşurinţă activitatea antimicrobiană (se inactivează) sub acţiunea apei. Ca) sau cu baze organice.

Clase de peniciline 1.Peniciline naturale (Natural penicillins) - penicillin G - penicillin V 2.Aminopeniciline (Aminopenicillins) - ampicillin - amoxicillin - metacillin 3.Peniciline rezistente la penicilinază (peniciline antistafilococice) - methicillin (prototype0 - cloxacillin - dicloxacillin - nafcillin - oxacillin 4.Peniciline cu spectru extins (Extenden spectrum penicillins, Antipseudomonal penicillins) - azlocillin - carbenicillin - mezlocillin - piperacillin - ticarcillin 5.Inhibitori beta-lactamici (beta-lactamase inhibitors) - clavulanic acid OBŢINEREA PENICILINEI G Denumiri internaţionale (D.C.I.) Penicilina G, benzylpenicillium, crystopen, nalpen G, specilline, eskacillin, Ka-pen. Proprietăţi fizico-chimice: Pulbere albă , inodoră. Pierde relativ repede activitatea antibacteriană sub influenţa umidităţii, acizilor, bazelor, metalelor, alcoolilor, substanţelor oxidante, vitaminelor B şi C, penicilinazei (enzimă produsă de unele microorganisme). Nestabilitatea moleculei se datoreşte uşurinţei cu care este deschis inelul lactamic. Penicilina este nestabilă în soluţie apoasă, de aceea substanţa se păstrează sub formă de pulbere, iar soluţiile se păstrează la frigider şi se consumă în cel mult 24-48 ore de la preparare. Mediul de cultură este preparat, conform reţetei în recipiente direct în fermentatoare ( de exemplu, inoculator). Pentru fermentatoarele intermediare şi de regim, mediul de cultură se prepară într-un recipient separat şi se trimite în coloana de sterilizare unde se încălzeşte la 120-124°C timp de 20-30 min, apoi se răceşte în schimbătorul de căldură, răcitorul 6 până la 40-

86

50°C se introduce în fermentatorul respectiv (intermediar sau de regim), sterilizat în prealabil şi se răceşte la 24-28°C. Sterilizarea aparaturii (inoculator, fermentetoare, conducte, filtre aer) se face cu abur de 5 atmosfere la 125-130°C, timp de o oră. Aerul se sterilizează prin filtrare pe filtre saci, completată cu încălzirea la 150-160°C într-un schimbător de căldură. Sterilizarea lichidului antispumant se face prin încălzire, timp de 3-4 ore. Însămânţarea culturii microorganismului util se face sub protecţia flăcării, dintr-un flacon (Erlenmeyer) în inoculator, după sterilizarea aparaturii, aerului şi mediului de cultură. Fermentaţia (biosinteza propriu-zisă) se realizează în 3 etape (inoculare, fermentaţie intermediară, fermentaţie de regim) în vederea dezvoltării microorganismului sub agitare şi aerare. Reactorul de biosinteză 1 este un recipient din oţel V2A prevăzut cu manta de răcire 2 şi serpentine interioare de răcire 3, agitator cu turbină şi taler 5 şi racorduri de admisie (aer, mediu fermentat-inoculat şi agent de răcire) pentru probe, AMC-uri. Reactoarele au capacităţi crescânde : 1 :10 :100. Controlul fermentaţiei la 8 ore apoi la 4 ore, se referă la dezvoltarea microorganismului, pH-ul, conţinutul de zahăr, etc, aducându-se unele corecturi procesului. Separarea biomasei (miceliu) de soluţie (ce conţine penicilină) se face prin filtrare pe un filtru tambur, sub vacuum. Soluţia filtrată se extrage în 3 stadii în extractoare cu acetat de butil şi acid sulfuric (pH 2), fosfat disodic (Na2HPO4) tamponat cu carbonat de sodiu şi acetat de butil şi acid sulfuric ce extrage penicilina. Separarea apei se face prin introducerea acetatului concentrat în vase de îngheţare la – 11 / - 12°C împreună cu cărbune activ ; prin filtrare pe un filtru de presiune ce reţine apa sub formă de gheaţă, cărbunele şisubstanţele colorante. OBŢINEREA PENICILINEI G SARE DE POTASIU Proprietăţi : pulbere microcristalină albă cu miros caracteristic şi gust amar se dizolvă în apă, ser fiziologic şi soluţie de glucoză este stabilă la temperatura camerei Acţiune : Are acţiune bacteriostatică şi bactericidă asupra multor germeni patogeni (coci, bacili, spirochete, virusuri). Activitatea antimicrobiană a penicilinei se exprimă în unităţi internaţionale (UI). O unitate internaţională reprezintă activitatea a 0,6 mg penicilină G sodică pură, cristalizată, faţă de o tulpină standard de stafilococ auriu. Penicilina G acţionează ca bacteriostatic la concentraţii mici şi ca bactericid la concentraţii de 2 – 4 ori mai mari. Obţinere

87

Penicilina G se obţine industrial prin biosinteză, ca rezultat al activităţii metabolice a unei ciuperci din specia Pennicillium. Se obţine prin tratarea extractului d penicilină în acetat de butil într-un reactor de biosinteză cu soluţie alcoolică de acetat de potasiu. Cristalele de penicilină G se spală de 5 ori cu butanol, apoi cu clorură de metilen şi se usucă în vid de 4-6 mm Hg. Produsul este cernut prin site de oţel inoxidabil (200-400 ochiuri / cm²). Ambalarea se face în saci de hârtie, obţinându-se astfel penicilina G potasică, vrac. Aceasta se condiţionează în flacoane de 200.000-5000000 Uisub formă de pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. Ambalarea se face semisteril cu ajutorul dozatoarelor automate care introduc penicilina în flacoane, în dozele prevăzute. Se captează automat, se sterilizează termic flacoanele, se controlează, se etichetează şi se ambalează. Fazele procesului tehnologic : 1. Fermentaţia 2. filtrarea 3. Purificarea şi concentrarea penicilinei 4. Cristalizarea 5. Condiţionarea produsului finit 6. Recuperarea dizolvanţilor Materialul de însămânţat constă în spori de Penicillium notatum sau Penicillium chrysogenum. Mediul nutritiv conţine : surse de azot : extract de porumb, făină de soia, săruri de amoniu zaharuri : glucoză, lactoză săruri minerale : sulfaţi de sodiu, zinc, magneziu, calciu, carbonat de Ca, fosfat de potasiu precursori : fenilacetamidă soluţie de NaOH pentru reglarea Ph-ului antispumant : ulei Parametrii procesului : temperatura : 24-26°C aeraţia : 0,5 – 1 litru aer steril / litru mediu şi minut agitarea: trebuie să fie continuă durata procesului: 2 zile în inoculator, 20 ore în fermentatorul intermediary şi 6-7 zile în fermentatorul de regim pH-ul: 6,6 – 6,8 iniţial şi 7,2 – 7,5 la finalul biosintezei

Moldaminul Se obţine din penicilina G prin precipitare cu dibenziletilenamină. Structura dibenziletilenaminei :
CH2

NH

CH2

CH2

NH

CH2

88

etc Obţinere : Se obţine din acidul fenilacetic pe baza următoarelor reacţii : CH2 COOH Br2 .000 UI. Se administrează sub formă de capsule de 250 mg. obţinându-se concentraţii relativ mici. pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. Separarea penicilinei V din masa de reacţie se face prin extracţie cu acetat de butil în două etape datorită solubilităţii mari a penicilinei V.000 UI Obţinere : Se obţine prin fermentaţie din tulpina de penicillium chrysogenum Q 176 . infecţiilor urinare şi ginecologice. Procainpenicilina Conţine soluţie de penicilină G.Se administrează injectabil fiind condiţionat în flacoane de 600.000 UI şi 1200. dar cu acţiune prelungită (4 zile). AMPICILINA Face parte din categoria penicilinelor de semisinteză. Are acţiune bactericidă activă. Se utilizează în tratamentul meningitei. otitei. adăugându-se în faza de fermentaţie ca precursor. sare de potasiu şi clorhidrat de procaină având la o singură doză o concentraţie terapeutică pentru 7 – 14 zile. acid fenoxiacetic. faringitei.HBr CH Br ACID FENIL ACETIC ACID 2-BROM FENIL ACETIC COOH NH3 . solubilă în alcool şi soluţii alkaline este singura penicilină care poate fi folosită în mediu acid şi se administrează sb formă de comprimate de 200. Se foloseşte după vindecarea bolnavului prin tratamente cu antibiotice. cu gust amar este insolubilă în apă. Are proprietatea de a se absorbi lent la locul infecţiei intramusculare. sau sub formă injectabilă în flacoane de 250 şi 500 mg ampicilină sodică. faţă de diferiţi streptococi.NHBr CH NH2 COOH ACID ALFA-AMINO FENIL ACETIC 89 . pe cale orală. fără miros. PENICILINA V Proprietăţi : pulbere albă cristalizată.

Proprietăţi şi acţiune farmacologică : este o bază organică şi formează săruri (sulfaţi.Cl-COO-C2H5 Cl-COO-CH2-C6H5 P-NH2 S CH CO NH O CH C CH N C CH CH3 CH3 COOH AMPICILINA STREPTOMICINA Structura streptomicinei: N-metil-1-glucozamin. enterococi. sterilizarea 3. fosfaţi. făină de soia sursă de carbon : glucoză sau dextroză săruri minerale : sulfat de amoniu. Din punct de vedere chimic face parte din clasa trizaharidelor. cu tulpina iradiată cu radiaţii gama. clorură de sodiu. fermentaţie de regim) 4. Fazele procesului de biosinteză: 1. fermentaţia (inoculare. fosfat acid de potasiu. uscarea şi condiţionarea produsului finit Mediul de cultură : În inoculator şi fermentatorul intermediar mdiul de cultură conţine : sursă de azot . coli se utilizează în tratamentul tuberculozei. infecţiilor urinare severe Obţinere: Prin biosinteză din actinomicete de tip Streptomyces griseus sau actonyces globisporus streptomycini. clorhidraţi) cu diferiţi acizi minerali sulfatul de streptomicină se prezintă sub formă de pulbere albă hifroscopică (absoarbe umiditatea). septicemiei (infecţie generalizată). carbonat de ca pentru reglarea pH-ului antispumant : ulei de floarea soarelui Pentru fermentatorul de regim se adaugă în plus uree. fermentaţie intermediară. eter are acţiune bactericidă faţă de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) şi faţă de alte bacterii gram-pozitive şi gram-negative : streptococus viridans. 90 . obţinerea tulpinii de microorganism de inoculat – sub formă de suspensie sau pastă 2. E.streptozidostreptidină Este un antibiotic produs de un microorganism din clasa actinomicetelor şi anume Streptomyces griseus. cloroform. separarea şi purificarea streptomicinei 5. iar ca precursor ciclohehanhexol. fără miros sau cu miros slab caracteristic cu gust slab amar este uşor solubilă în alcool.

Apoi soluţia se tratează în vase colectoare cu NaOH până la pH 6.2 în vederea coagulării miceliului. apoi se acidulează cu acid oxalic la pH 2. Apoi se trece pentru decolorare într-un vas cu cărbune activ. se spală cu apă (pH 8. se tratează biomasa într-un recipient cu formaldehidă (CH2O) pentru dezinfectare (prevenire infecţii) şi precipitarea substanţelor mucilaginoase (albumine). Aerul este încălzit. Ambalarea se face sub formă de pulbere cules într-o boxă sterilă şi ambalat în bidoane. fosforului solubil. cu ajutorul aerului steril.5 pentru evitarea inactivării streptomicinei şi se depozitează în rezervoare.5 atm suprapresiune temperatura 27-28°C agitare continuă pH 7 – 8 durata procesului 40-50 ore în inoculator şi fermentatorul intermediar şi 120-140 ore în fermentatorul de regim sterilizarea se realizează cu abur Controlul biosintezei cuprinde :determinarea dextrozei.2-6.22 μm) ce-i asigură o puritate de 99. Eluţia streptomicinei de pe cationit se realizează cu soluţie de H2SO4 3-4% (ph 4-4. Separarea streptomicinei : Separarea streptomicinei din soluţie se face cu ajutorul răşinilor schimbătoare de ioni (cationiţi) în 3 trepte (în baterii) cu un debit de 80-1200 litri / oră la un pH 6.97% şi intră în atomizor la 120-140°C. depirogenante.Parametrii procesului : aeraţia : 0. pH-ul Separarea şi purificarea streptomicinei : După determinarea procesului de fermentaţie. Pentru regenerare. Concentratul de sulfat de streptomicină este pulverizat în interiorul atomizorului la presiunea de 1. Uscarea se realizează prin trecerea pe un atomizor (cu turbină sau prin injecţie). demineralizat. azotului aminic.4 – 0. pentru reţinerea microorganismelor străine. Mediul de cultură se încălzeşte cu abur direct la 70-80°C sub agitare.5) şi CH2O (1%) pentru sterilizare. Soluţia de streptomicină se răceşte de la 55-60°C până la 20-30°C în răcitoare cu apă (de exemplu ţeavă în ţeavă) într-un răcitor tubular cu sodă la 5-10°C.5-2 atmosfere. Soluţia de sulfat de streptomicină este evaporată într-un aparat de distilare în vid (p= 40 mm Hg) la temperatura de 30-40°C. timp de 30 minute pentru terminarea coagulării şi se filtrează pe filtre tambur. în prealabil la 60°C cu abur sau electric şi trecut printr-un filtru special cu membrană (cu diametru de 0.5-7. se spală cu apă dedurizată până la pH 3-4.8 – 3. Soluţia se filtrează într-un filtru Seitz cu plăci de azbest perforate şi pe filtre speciale. răşina se tratează cu o soluţie de HCl 5-7%. se regenerează cu soluţie de NaOH 4%.5). 91 . Temperatura pentru zona de uscare este de 80-90°C.

toxicitate mică. TETRACICLINA Acţiunea tetraciclinei se manifestă prin inhibarea sintezei proteinelor microbiene. au putere rotatorie specifică în lumină polarizată şi sunt fluorescente în lumină ultravioletă. în funcţie de radicalii R1 R2 şi R3 Denumire 7-Clortetraciclină (Aureomicină) Oxitetraciclina Tetraciclina 1-Dimetil tetraciclină 6-Dimetil -7. Au un spectru larg şi o acţiune predominant bacteriostatică. Structură : R1 R 2 OH R 3 N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH O tetraciclinele au structura hidronaftacenului.TETRACICLINE Antibioticele din clasa tetraciclinelor se obţin prin fermentarea în profunzime a tulpinilor de streptomyces aureofacines. datorită apariţiei unor tulpini de microorganisme patogene rezistente au o utilitate limitată. fiind folosite în mod exagerat (abuziv) în trecut.clortetraciclină R1 Cl H H H Cl CH3 CH3 CH3 H H R2 H OH H H H R3 Tetraciclinele au o coloraţie galbenă şi stabilitate în condiţii normale de temperatură. 92 . se degradează însă la lumină. În prezent. cuprinzând patru inele benzenice condensate Tipuri de tetracicline.

asemănător ca la penicilină.3 atmosfere Clorhidratul de tetraciclină Se obţine din soluţia de tetraciclină – bază brută ce este dizolvată în amestecul de acetat de butilmetanol.2-1.8 litri aer / litru mediu / minut presiunea în fermentator : 1. iar cantitatea de tetraciclină este maximă.6 – 0.Structură : H H3C H OH N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH OH se foloseşte sub formă de drajeuri a 250 mg sau 125 mg (pentru copii) ori capsule tetraciclina complex conţine şi vitamina B Obţinere : Se obţine prin fermentatia actinomicetului Streptomyces aureofacines în trei trepte. se cerne şi se trimite în secţiile de condiţionare. CLORAMFENICOLUL Structură şi denumire : H O2N C * NH C H * COCHCl2 CH2OH OH D (-) – TREO – 2 – DICLOR – ACETAMIDO – 1 – PARA – NITROFENIL – 1. se spală cu eter şi clorură de metilen. Parametrii procesului : temperatura 26-28°C pH 6. tratată cu 10% butanol ş precipitată cu HCl sub agitare . Cultura de laborator este dezvoltată în inoculator (creşterea miceliului).3 – PROPANDIOL ( CLOROMICETINA) 93 .5 – 6. în fermentatorul intermediar (80-90 ore înaceste 2 etape) şi în fermentatorul principal 90120 ore. unde creşte lent masa microbiană. filtrată. se mojarează.8 viteza de agitare : 110-120 rot / min aeraţia : 0.

7 – 150. infecţii. Apare în usturoi. propilenglicol. În molecula cloramfenicolului se găsesc 2 atomi de C asimetrici care apar în 4 forme stereoizomere optic active şi formează 2 racemici corespunzători seriei eritrozei şi treozei. cu spectru larg de acţiune ce acţionează ca bacteriostatic şi uneori ca bactericid. Se utilizează la îmbolnăviri cu febră tifoidă şi febră paratifoidă. pneumonii (la bătrâni). inhibând sinteza proteinelor microorganismelor. nu are miros punct de topire: 149.5 g. 94 .2 g / 100 ml ) şi instabilă în mediu acid Obţinere: Se poate obţine prin 2 metode: prin fermentaţie în prezenta actinomicetului streptomyces venezuelae sintetic. Se administrează cu lactobacilli (iaurt) sub formă de drajeuri ( a 250 sau 125 mg) sau capsule. din care singurul izomer activ antibiotic este )D (-) din seria treozei Proprietăţi : substanţă cristalină albă sau alb-gălbuie are gust amar.Cloramfenicolul este un antibiotic de sinteză.7°C solubil în alcool. acetonă. laringotraheide (la copii mici). meningite rezistente la alte antibiotice. metodă ce se aplică în prezent în diferite variante industriale Materii prime : p – nitrobenzaldehida p – nitroacetofenona p – nitrofenilserinol – ce evită nitrarea intermediarilor benzaldehidă beta-serină ALTE ANTIBIOTICE Alicina Structură şi denumire: O H2C S S CH2 Monosulfoxidul disulfurii de alil Este un antibiotic care face parte din clasa tioeterilor. şi greu solubilă în apă (0. suspensie apoasă de cloramfenicol palmitat de 0. acetate de etil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful