MEDICAMENTE TEHNOLOGIA FABRICĂRII MEDICAMENTELOR Medicamentele sunt substanţe chimice naturale sau sintetice, simple sau amestecuri, de uz uman

sau veterinar, intern sau extern, destinate vindecării, ameliorării sau recunoaşterii unor boli sau tulburări ale organismului. Medicamentul este constituit din: - una sau mai multe substanţe medicamentoase – care au proprietăţi terapeutice - substanţe ajutătoare (adjuvanţi sau excipienţi) – nu au acţiune toxică asupra organismului în cantităţile prescrise Denumirea medicamentelor şi a unor produse cosmetice este prevăzută in farmacopee, standarde de stat, nurme interne, agende medicale, etc. Farmacopeea Română cuprinde denumirea în limba latină si limba română a substanţelor medicamentoase, formula, structura brută, masa moleculară, unele proprietăţi (aspect, miros, gust, proprietăţi fizico-chimice), metode de identificare şi condiţii de puritate,determinări cantitative şi condiţii de conservare. O substanţă chimică inainte de a fi utilizată ca medicament se supune mai multor probe. Acţiunea farmacologică se studiază asupra unor culturi de microbi, apoi asupra animalelor de laborator (cobai, şoareci, iepuri). În decursul determinărilor experimentale se urmăresc : absorbţia medicamentului – reprezintă timpul de la administrare până la instalarea efectului distribuţia medicamentului în organism – prin determinarea concentraţiei in diferite ţesuturi toxicitatea medicamentului eliminarea medicamentului din organism incompatibilitatea faţă de alte medicamente cu care se administrează simultan. CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR 1.DUPĂ ACŢIUNEA FARMACOLOGICĂ 1.1.Medicaţia sistemului nervos: -anestezice -analgezice opioide -analgezice antipiretice nenarcotice -hipnotice şi sedative -neuroleptice şi tranchilizante -stimulante 1.2.Dermatologice: 1.3.Medicaţia aparatului circulator: -digitlice -antianginoase şi antiaritmice

1

-hipertensive -hipotensive -anticanceroase 1.4.Medicaţia sângelui 1.5.Medicaţia aparatului respirator 1.6.Medicaţia aparatului digestive 1.7.Chimioterapice: - antiseptice şi dezinfectante - sulfamide - antibiotice - antituberculoase - anticanceroase - biocatalizatori : - vitamine - hormoni - enzyme - glucide, proteine, grăsimi 1.8.Medicaţia aparatului renal şi a uterului 1.9. Medicaţia oftalmologică, O.R.L. şi stomatologică 2.DUPĂ PROVENIENŢĂ 2.1.Naturale : 2.1.1.Minerale : sulf, acid boric 2.1.2.Vegetale : 2.1.2.1.Părţi de plante uscate: pulberi 2.1.2.2.Sucuri şi extracte: a.sucuri apoase, ceiuri b.tincturi 2.1.2.3.Substanţe medicamentoase : a.simple b.amestecuri 2.1.3.Animale (opoterapice): 2.1.3.1.Produse: uleiuri, untură de peşte 2.1.3.2.Pulberi, extract de glande, organe 2.1.3.3.Substanţe medicamentoase 2.2.Sintetice 3.DUPĂ MODUL DE ADMINISTRARE 3.1.De uz intern : - oral : - peroral (cu lichid) - bucal - sublingual - respiratoriu

2

- parenteral (prin injectare) - subcutanat - prin mucoase, rectal, vaginal, uretral (supozitoare) 3.2.De uz extern : - unguente - cutanat sau pe mucoase - săpunuri - linimente - dermato – cosmetice şi de igienă - emplastre 4.DUPĂ DESTINAŢIE 4.1.de uz uman 4.2.de uz veterinar 5.DUPĂ STAREA DE GREGARE 5.1.Solide sau paste : - granule - unguente - supozitoare - pulberi - pilule - boluri - comprimate - drajeuri 5.2.Lichide : - soluţii : - injectabile - oftalmice - extractive - emulsii - suspensii 5.3.Gazoase ADMINISTRAREA ŞI TOXICITATEA MEDICAMENTELOR După pătrunderea în organism, medicamentele se răspândesc în sânge, ţesuturi, ele sunt transformte sau metabolizate cu ajutorul glndelor sau a unor organe: ficat, rinichi şi splină. Consumul mare de medicamente poate afecta funcţionarea normală a acestor organe. În general medicamentele au anumite efecte secundare sau toxice (reacţii adverse), acestea pot fi de la urticarie, până la şoc anafilactic. Pentru fiecare medicament s-au stability doze terapeutice minime sau maxime şi de asemenea s-a determinat pe animale toxicitatea acută (indicele terapeutic).

3

Doza maximă reprezintă cantitatea cea mai mare de substanţă medicamentoasă care poate fi administrată fără să provoace tulburări. tablete sau comprimate 2.Indicele terapeutic reprezintă raportul dintre doza letală 50% (DL) după 24-48 ore şi doza eficientă 50% (DE). drajeuri 3. ovule 8. Doza toxică reprezintă cantitatea care depăşeşte doza maximă de substanţă medicamentoasă producând fenomene toxice. acest raport trebuie să fie mai mare sau egal cu 10. substanţe adjuvante sau excipienţi – sunt substanţe inerte faţă de organism sau cu o acţiune neglijabilă. medicamente injectabile 5. forma de prezentare. avem : 1. În funcţie de operaţiile tehnologice efectuate la condiţionare. acestea sunt folosite pentru a adduce substanţa activă într-o formă corespunzătoare condiţionării. preparate tipizate – produse finite obţinute în fabrică şi prezentate în ambalaj original 2. Doza letală reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă care produce moartea omului sau a animalului. substanţa activă cu acţiune terapeutică 4. Doza terapeutică reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă administrată unui adult în scopuri terapeutice. Capitolul I CONDIŢIONAREA MEDICAMENTELOR Medicamentele pot fi: 1. soluţii de uz intern şi extern 6. capsule 7. destinaţie. pulberi sau granule 4. pe cale dermică : unguente. soluţii 9. pe cale respiratorii : medicamente inhalatorii Calea parenterală – administrarea intravenoasă asigură absorbţia cea mai rapidă şi completă a medicamentului. Substanţele medicamentoase se condiţionează în forme diferite în funcţie de starea de agregare. pe cale parenterală (injectabil) pentru medicamente injectabile 7. tablete. comprimate 6. Căile de administrare a medicamentelor : 5. preparate magistrale – produse preparate în farmacii după prescripţia medicului. supozitoare şi ovule 8. unguente 4 . după reţetă Medicamentele au în compoziţia lor: 3. pe cale rectală sau vaginală : supozitoare. pe cale bucală ( ..per os``) de exemplu : drajeuri.

unt de cacao0. Drajeurile sunt produse farmaceutice care se obţin prin acoperirea comprimatelor cu un strat protector.9.Excipienţi dezagreganţi : Asigură proprietăţile tabletelor de desfacere şi dizolvare pe parcursul tractului digestiv într-un anumit timp şi conform prescripţiilor din Farmacopee.Excipienţi diluanţi : Sunt substanţe inerte de adaus şi se utilizează în cazul substanţelor medicamentoase foarte active şi care se folosesc în doze foarte mici. au suprafaţă mică în raport cu pulberile din care sunt preparate. stabilitatea şi rezistenţa mecanică sunt bune 11. Rolul stratului protector : 13. determinarea resorbţiei substanţelor într-un anumit loc în organism 16. asigurarea unui aspect plăcut atractiv pentru produsul medicamentos La fabricarea tabletelor şi drajeurilor. acid boric) 4. pulberi solide (talc. Aceştia se adaugă înainte de granulare. Avantajele acestei forme de condiţionare : 10. izolarea unei substanţe de acţiunea agenţilor atmosferici 15. de formă de obicei cilindrică plată şi se obţin prin presarea substanţei medicamentoase. De exemplu : zahărul. ocupând un spaţiu redus şi fiind uşor transportabile. stearat de Ca şi Mg. etc. dând o coeziune mai mare a amestecului. De exemplu : lactoza. 2. metilceluloza. sunt substanţe care în 5 . 3.Excipienţi aglutinanţi : Sunt substanţe inerte de adaus care au ca scop uşurarea procesului de prelucrare a produsului. mascarea gustului sau mirosului unei substanţe 14. amidonul. Excipienţii pot fi : 1. au volum mic în raport cu comprimatele. aerosoli FABRICAREA TABLETELOR ŞI DRAJEURILOR Tabletele sau comprimatele sunt preparate farmaceutice solid. amidonul.Excipienţi lubrifianţi : Au rolul de a uşura trecerea amestecului în mod uniform prin pâlnia de umplere împiedicând înfundarea (griparea0 utilajului De exemplu : grăsimi (stearină. fiind mai puţin expuse agenţilor atmosferici 12. alături de substanţa activă se utilizează o serie de substanţe ajutătoare numite excipienţi. soluţia de glicerină.

6.Pregătirea substanţei la gradul de fineţe : Substanţa se macină şi apoi se cerne. 7. omogenizarea (2) 8. formarea comprimatelor 1.Uscarea : Granulele se repartizează în strat uniform de 1-2 cm grosime pe tăvi. apoi li se adaugă o parte din substanţa ajutătoare : lianţi . sirop de zahăr.momentul îmbibării cu apă îşi măresc foarte mult volumul. care apoi se macină şi se granulează).Omogenizarea (2) : 6 . se practică brichetarea (comprimarea sub presiune redusă a pulberilor. carboximetilceluloză. amestecarea 4. particulele obţinute căpătând forma determinată de dimensiunile ochiurilor sitei. 5. apă. pregătirea substantei la gradul de fineţe necesar 2. dozarea substanţei 3. care se introduc în uscătoare tip dulap. De exemplu : amidon. Obţinerea comprimatelor Fazele procesului tehnologic sunt : 1. 5. gelatină. omogenizarea (1) 5. alcool. 2. indigo cloraminul. timp de 6-8 ore. cât şi sfărâmarea bulgărilor de material formaţi prin aglomerare în urma depozitării.Granularea : Constă în trecerea mecanică a pulberilor umezite prin site. granularea 6. Malaxarea se continuă timp de 20 minute în scopul obţinerii unei paste umede şi uniforme. Uscarea se face la temperaturi de 20-50°C. Prin sitare sau cernere se realizează atât separarea impurităţilor. La unele substanţe care prin natura lor nu permit adăugarea de excipienţi.Excipienţi coloranţi : Sunt substanţe inerte cu proprietăţi colorante. uscarea 7. care se adaugă cu scopul diferenţierii drajeurilor unele faţă de altele.Amestecarea : Substanţele mărunţite. cernute şi dozate corespunzător se amestecă într-un container mobil. 4. producând desfacerea comprimatului. sau amestecuri ale acestora. De exemplu : albastru de metilen. gelatină. 3. amidon.Dozarea substanţelor : Substanţele măcinate şi sitate trebuie recântărite deoarece în cursul procesului se pierde o parte din greutate.Omogenizarea (1) : Materiile prime preamestecate se omogenizează timp de 15 minute. până la umiditate finală de 1-3 %.

Evitarea acestor probleme se realizează în instalaţii moderne. se cântăresc şi se omogenizează.Drajefierea propriu-zisă : Drajefierea propriu-zisă constă în realizarea următoarelor operaţii : 7 . în cazul produselor sensibile. pregătirea amestecurilor şi soluţiei de drajefiere 3. 2. Soluţia izolatoare se compune din : 25. comprimarea 19. colofoniu şi alcool în proporţie de 1 :2 3. umplerea matriţei 18. controlul şi lustruirea drajeurilor 1.Pregătirea mestecurilor şi soluţiei de drajefiere : Materiile auxiliare folosite la drajefiere. maşini rotative – au pâlnia de umplere fixă. se prepară apoi un sirop simplu într-un vas prevăzut cu manta de încălzire prin dizolvarea zahărului în apă la 100°C.Separat se prepară un sirop colorat. Fazele procesului tehnologic de drajefiere : 1. matriţele fixate pe un dispozitiv care execută o mişcare circulară sub pâlnie 21. drajefierea propriu-zisă 4. Apoi se transportă la depozitul de granule. instalaţiile sunt voluminoase 24. 8. maşini excentrice – cu pâlnia mobilă şi matriţa fixă Dezavantajele procesului clasic de obţinere a comprimatelor : 22. acesta se obţine prin dizolvarea unui colorant alimentar în cantitatea prescrisă în apă şi apoi amestecarea cu siropul simplu la cald. şelac şi alcool în proporţie de 1 :3 26.Formarea comprimatelor : Fazele comprimării : 17. nu se reuşeşte obţinerea întotdeauna a unui produs cu dezagregare corespunzătoare 23. în care se efectuează comprimarea directă a amestecului de substanţă activă cu un adjuvant şi un lubrifiant Obţinerea drajeurilor Drajeurile se obţin prin drajefierea comprimatelor. evacuarea comprimatelor Maşinile de comprimat pot fi : 20. pregătirea nucleelor 2. prelucrarea se face greu. ele find influenţate de umiditate şi căldură în timpul granulării şi uscării.Pregătirea nucleelor : Comprimatele destinate drajefierii se usucă la 35-40°C. De aici se recoltează probele de laborator apoi containerele se etichetează şi se sigilează.Granulele uscate se cântăresc şi apoi se adaugă cantitatea prescrisă de material dezagregant (amidon) şi lubrifiant (talc) şi se omogenizează într-un omogenizator. până la 4% umiditate.

20 şi 50 ml. prin cădere liberă. În aceste cazuri este necesară adăugarea unor dizolvanţi speciali. 2. 5. 27.4). făină. izolarea nucleului – prin amestecarea nucleelor în soluţie izolatoare în mai multe reprize . acoperirea cu talc. decantate. Fiolele farmaceutice sunt recipiente de sticlă ermetic închise de forme şi dimensiuni diferite conţinând doze de soluţii sau substanţe solide. Capacitatea fiolelor este diferită : 1. uscate şi sterilizate Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească soluţiile injectabile : 29. de floarea-soarelui. amidon 4. produsele se prepară sub formă de emulsie sau suspensie.Controlul şi lustruirea drajeurilor : Pentru obţinerea unui aspect lucios. acoperirea cu zahăr şi talc 6. nucleele se usucă apoi la 35-40°C 2. acoperirea cu cuşe enterosolubile – se realizează prin introducerea nucleelor într-o turbină în mişcare şi adăugând în porţiuni mici soluţia enterosolubilă 3. între reprize se face pudrarea cu talc . acoperirea cu sirop colorant sau simplu 4. ulei sau alţi dizolvanţi. Uleiuri vegetale (de măsline. În unele cazuri. pentru a se înlătura reacţiile secundare şi eventualele combinaţii dintre impurităţi şi substanţele medicamentoase.Sticla utilizată la realizarea fiolelor trebuie să fie sticlă neutră. sau chiar înfiolarea substanţelor solide. făină. evitându-se transportul cu pompe. amidon. de migdale) – acestea trebuie neutralizate. drajeurile mate uscate se introduc într-o turbină care se roteşte continuu aproximativ 2 ore. Substanţele utilizate pot fi solubile sau insolubile în cantitatea de dizolvant prescrisă. carbonat de magneziu după caz – în nele cazuri se realizează acoperirea cu sirop simplu şi pudrarea se face cu talc. sau suspensii sterile în uleiuri şi sunt destinate administrării parenterale. 28.1. substanţele medicamentiase se alterează în timp scurt în soluţii apoase. apa distilată sau bidistilată – este supusă unui control riguros iar circulaţia ei în instalaţii se face prin conducte de sticlă sau furtunuri de cauciuc. să fie dozate exact 31. Acestea trebiue să fie pure pentru a se asigura efecte terapeutice. operaţia se repetă până la obţinerea unor forme perfct rotunjite . solubilizarea realizându-se numai în momentul administrării. să nu fie dureroase la administrare 30. să fie limpezi 8 . Ele se fabrică în recipiente de sticlă sau fiole. Soluţiile obţinute trebuie să aibă un pH neutru sau apropiat de cel al serului sanguin (pH 7. FABRICAREA SOLUŢIILOR INJECTABILE Medicamentele injectabile sunt soluţii sterile de substanţă activă în apă. uscarea – se realizează la 35-40°C timp de 16 ore 5. Dizolvanţii utilizaţi se aleg în funcţie de proprietăţile substanţelor medicamentoase şi de câte ori este posibil se foloseşte apa distilată sau bidistilată. La fabricarea medicamentelor injectabile se utilizează o singură substanţă sau substanţe asociate. În unele cazuri.

acetonă. în corp. controlul soluţiilor 7.după natura dizolvanţilor : . să fie sterile 33. Administrarea unor soluţii mai concentrate (hipertonice) sau mai diluate (hipotonice) produce dezechilibre însoţite de durere. capacitatea fiolei. cloroform. înfiolarea FABRICAREA SOLUŢIILOR MEDICAMENTOASE Soluţiile medicamentoase sunt preparate constituite din mai multe componente dintre care unul este în concentraţie mai mare şi constituie dizolvantul. sterilizarea fiolelor cu soluţii injectabile 4. să fie stabili 41. verificarea etanşeităţii 5.soluţii eterice . sulfură de carbon Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dizolvanţii sunt : 38. acid acetic 37. concentraţia substanţelor active în interiorul celulelor trebuie să fie egală cu concentraţia acestor substanţe în afara lor. să aibă putere de dizolvare şi putere de penetrare în tesuturi 39. garanţia) 6. benzen. benzină. Fazele procesului de fabricare a fiolelor cu soluţii injectabile : 1. glicerina 36. apa.soluţii apoase . să fie neutri şi anhidrii 40. concentraţia. alcoolul etilic.soluţii eterice 2. să asigure o bună conservare a substanţelor active fără să reacţioneze cu acestea 42. eter.soluţii de uz extern Dizolvanţii cei mai utilizaţi se pot clasifica : 35. să nu fie toxici sau iritanţi 9 .După modul de administrare : .soluţii de uz intern .32. să fie izotonice Izotonizarea soluţiilor injectabile este o condiţie esenţială. prepararea soluţiilor pentru înfiolare 2. Clasificare : 1. înfiolarea oluţiei 3. seria. să fie conservabile în timp 34. signarea (imprimarea pe fiole a denumirii produsului.

Se introduce iniţial apa distilată şi apoi substanţa in ordinea şi condiţiile indicate pe reţetă. 2. Dizolvarea are loc la temperatură obişnuită sau la temperaturi mai ridicate. ingredientele active şi soluţia de caramel. După dizolvare caramelul se menţine timp de 12 ore. ambalarea 10 . spălate si uscate care se îmbuşonează. După dizolvarea completă se menţine la fierbere timp de 10 minute şi apoi se răceşte la 40°C. filtrarea şi ambalarea 1.Prepararea soluţiei de zahăr: Siropul se prepară in apă distilată si zahăr intr-un dizolvator vertival cu fund bombat. 3. Se completează apoi cu cantitatea prevăzută de apă distilată si se omogenizează prin agitare. FABRICAREA EMULSIILOR MEDICAMENTOASE Cuprinde următoarele faze : 1. Cantitatea prevăzută de zahăr se introduce în porţiuni şi sub agitare.Prepararea soluţiei de caramel : Se realiează într-un vas cu agitator tip ancoră şi cu încălzire la foc direct.Omogenizarea şi sedimentarea : În vasele de sedimentare se introduce siropul de zahăr. prevăzut cu manta de încălzire şi agitator tip ancoră. prepararea soluţiei de caramel 4. după dizolvare . 5. Ambalarea se face în flacoane. Se lasă apoi în repaus timp de 1-15 zile. Se introduce cantitatea prevăzută de zahăr şi se încălzeşte până se caramelizează şi se adaugă apoi o cantitate de apă caldă egală cu cantitatea de zahăr. se etichetează şi se introduc în cuti de carton. pregătirea substanţelor active şi a emulgatorilor 2.. prepararea siropului de zahăr 2. emulsionarea 4.Dizolvarea ingredientelor : Se face în vase emailate de diferite capacităţi prevăzute cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire. omogenizarea şi sedimentarea 5.FABRICAREA SIROPURILOR MEDICAMENTOASE Principalele faze ale procesului tehnologic sunt : 1. dizolvarea ingredienţilor 3. omogenizarea 3.Filtrarea şi ambalarea : Filtrarea se realizează printr-un filtru cu un singur strat apoi soluţia se depozitează şi se ambalează. 4. soluţia se aduce la temperatura de 40°C şi se amestecă cu siropul de zahăr.

FABRICAREA SOLUŢIILOR PERFUZABILE MULTIDOZE Soluţiile perfuzabile multidoze sunt soluţii diluate de NaCl. Rezultă forma de capsulă care se usucă la circa 100°C se taie şi se pilează depozitându-se separat fundurile şi capacele. pe flacon se imprimă denumirea. CaCl2. învelişul lor având prprietatea de a se înmuia şi a se rupe după introducerea în tubul digestiv. Un procedeu continuu constă în curgerea masei de formare între 2 cilindri răciţi cu apă formând două foi de o parte şi de alta a maşinii de umplut. după deschiderea lor urmează umplerea şi închiderea cu ajutorul unor maşini ce efectuează banderolarea. Capsulele tari : Se obţin din masa gelatinoasă topită urmărindu-se uscarea lor. cilindrii rotitori de sudare Foile de masă gelatinoasă sunt încălzite la partea interioară de pană. concentraţia. Au forme. ALTE FORME DE CONDIŢIONARE Capsulele Reprezintă o formă de condiţionare frecvent utilizată. de unică folosinţă. pana de încălzire 44. capsule amilacee (casete) Capsulele moi : Pot fi obţinute prin procedee manuale (rar) sau mecanizate. continue sau discontinue. După felul şi proprietăţile materialului utilizat la prepararea lor. Capsulele amilacee : Se obţin dintr-o pastă nefermentată de amidon care se presează între două plăci prevăzute cu dispozitivul şi negativul capsulei. să fie curate şi sterilizate. înainte de umplere. mărimi şi culori diferite. KCl. capsulele se pot clasifica în 3 grupe : 1. Capsulele sunt globule goale de formă ovoidă. glucoză sau amestecuri ale acestora care se prepară după tehnologia fabricării soluţiilor injectabile şi se ambalează în recipiente de unică folosinţă din sticlă sau polietilenă cu capacităţi de 250-1000 ml. capsule moi 2. pistonul încarcă materialul iar cilindrii prin rotire inversă formează capsula. Fiecare flacon are alăturat un perfuzor de asemenea. Ele se livrează închise. Maşina de umplut este formată din 3 piese principale : 43. pistonul de umplere 45. capsule tari (operculate) 3. laumiditatea reziduală de 3%. 11 . data fabricării şi termenul de valabilitate. o taie şi o expulzează. Flacoanele trebuie să fie confecţionate din material neutru. sferică sau cilindrică a căror cavitate este umplută cu substanţe medicamentoase .

La aplicarea pe piele se înmoaie parţial fără să curgă. emulgin 47. Supozitoarele se administrează pe cale rectală. Ambalarea unguentelor se face în tuburi metalice confecţionate din aliaj din plumb şi cositor prevăzute cu buşoane de închidere. gelatina Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească excipienţii : 50. ambalarea Unguentele Sunt forme medicamenoase de consistenţă moale sau semisolidă destinate întrebuinţării externe. lanolina. polietilenglicolul. pregătirea masei de turnare 3. iar ovulele pe cale vaginală Excipienţi utilizaţi pentru înglobarea substanţelor active sunt : 46. să nu reacţuioneze cu substanţa activă 52. turnarea supozitoarelor 4. Supozitoare şi ovule Sunt forme medicamentoase solide care la temperature corpului trec de la starea solidă la cea lichidă. Părţile componente ale unui aerosol : . ele pot conţine una sau mai multe substanţe medicamentoase active. să aibe o elasticitate şi plasticitate bună. Prepararea pulberilor cuprinde operaţia de uscare. Excipienţi utilizaţi : vazelina. glicerina 49. Aerosolii Sub denumirea de aerosol se întelege în general osuspensie fină a unui solid sau lichid într-un mediu gazos. astfel încât să poată fi mulaţi Operaţiile procesului tehnologic : 1. mărunţire şi cernere. siliconii. unt de cacao 48.recipientul 12 . să nu fie iritanţi 53. să se dizolve la cel mult 37°C 51.Pulberile Sunt forme medicamentoase de consistenţă solidă cu grad de diviziune determinat . Umplerea şi închiderea tuburilor se face cu ajutorul maşinilor automate. ele vor fi cu atât mai omogene cu cât componentele sunt mai fin divizate. glicerina. pregătirea materiilor prime 2. uleiuri vegetale.

pancreas. El recepţionează.produsul activ de distribuit . arsurilor. sistemelor.. etc).azot . Produsul activ de distribuit reprezintă substanţa sau amestecul de substanţe medicamentoase. tiroidă) Sistemul este format din mai multe organe cu structură şi functii asemănătoare formate cu preponderenţă din acelaşi tesut (sistem nervos. Procesul de condiţionare a flacoanelor cu aerosoli presupune fazele : 1. aparatul respirator. bronşitei. etc). Glandele sunt organe care produc anumite secreţi indispensabile funcţionării normale a organismului (ficat. Gaze propulsoare utilizate : . etc Aerosolii se utilizează în tratamentul astmului.gaz propulsor . transmite şi prelucrează toate informaţiile interne sau externe cu ajutorul celulei nervoase (neuronul). 13 . şi aparatelor care sunt corelate in mod unitar din punct de vedere morfologic şi funcţional. Celula este elementul de bază. de auz. cardiovascular. umplerea flacoanelor cu produs active (50-80 % din volumul total) 2.dioxid de carbon . Aparatul este compus din mai multe organe cu tructură diferită. verificarea etanşeităţii ansamblului Capitolul II MEDICAMENTE DE SINTEZĂ MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL Corpul uman are o structură complexă şi este format din totalitatea organelor. În acest fel se realizează adaptarea organismului la condiţiile de mediu şi se coordonează funcţiile organelor interne. particula elementară care alcătuieşte materia vie. Sistemul nervos coordonezaă şi reglează activitatea intregului organism.freon (diclor-difluor-metan). dar care au funcţii asemănătoare (aparatul digestiv. umplerea cu gaz propulsor şi punerea sub presiune 4. etc). muscular. montarea valvei 3. Organele sunt formate din mai multe ţesuturi care se asociază şi îndeplinesc o anumită funcţie (organe de văz.valvă Recipientele au diferite forme şi pot fi confecţionate din metal (aluminiu) sau mase plastice. Ţesuturile sunt formate dintr-un ansamblu de celule diferenţiate ca structură şi care au funcţii asemănăoare.

organe de simţ).densitatea: 9.După modul de acţiune: Anestezice generale sau narcotice Anestezice locale 2. care transmite apoi comenzile organelor de execuţie.punct de fierbere: -102.77 g/l . Aceste informaţii sunt prelucrate de către creier. muşchi.Dupa modul de administrare : Anestezice administrate prin inhalaţie (narcotice volatile) Anestezice administrate pe alte căi (parenteral. oral. etc) şi din interiorul organismului prin muşchi. MEDICAMENTE ANESTEZICE GENERALE (NARCOTICE) Sunt medicamente care in doze terapeutice produc deprimarea sau suprimarea reversibilă a funcţiilor sistemului nervos central (SNC) care se manifestă prin anestezie sau analgezie (suprimarea senzaţiei dureroase).După structura chimică : Oxizi anorganici Hidrocarburi Compuşi halogenaţi Esteri Alcooli. somn profund (pierderea cunoştinţei). Acţiune farmacologică : . micşorarea reflexelor şi relaxarea musculară. Medicamentele anestezice pot fi clasificate după următoarele criterii : 1. rectal) 3. glande. auz. etc. Aceştia fac legatura intre sistemul nervos central (creier) şi periferia organismului (piele.Sistemul nervos primeşte timuli (informaţii) din meiul înconjurător prin intermediul organelor de simţ (văz. articulaţii.gaz incolor fără gust şi miros .4°C 14 . MEDICAMENTE ANESTEZICE Actiunea anestezică reprezintă acţiunea de suprimare a durerii. Impulsul nervos se transmite cu ajutorul nervilor. miros. PROTOXIDUL DE AZOT Este un oxid anorganic denumit şi gaz ilariant cu formula : N2O Proprietăţi. organe interne.

4°C .se păstrează in cilindrii de oţel (buteliila presiunea de 30 atm) .gazul brut rezultat conţine pe lângă protoxid de azot şi alte gaze : amoniac.este un narcotic mai puternic decât protoxidul de azot dezavantaj : este exploziv şi sensibilizează puternic cordul 15 .. chirurgia obstetricală) Obţinere : In laborator : . eter etilic .are acţiune anestezică de scurtă durată şi produce o revenire rapidă .reacţia se desfăşoară făra pericol în reactoare mari în care se introduce o soluţie de azotat de amoniu de concentraţie 80-85% peste o masă topită de azotat de potasiu + azotat de sodiu la temperatura de 60°C . eter etilic .reacţia este violentă şi după începerea ei trebuie îndepărtată sursa de încălzire În industrie : . alcool etilic. gaze nitroase si o suspensie de azotat de amoniu sub formă de ceaţă .se administrează în amestec cu oxigenul în proporţie de 20% .solubil în apă.punct de topire: -188. apoi cu o soluţie alcalină de KMnO4 şi în final cu o soluţie diluată de H2SO4 pentru îndepărtarea amoniacului.purificarea se face prin spălarea succesivă a gazelor cu o soluţie de NaOH pentru îndepărtarea gazelor nitroase.se utilizeazăca narcotic în intervenţiile chirurgicale de scurtă durată (stomatologie.se obţine prin încalzirea azotatului de amoniu uscat la 170°C : NH4NO3  N2O + 2H2O .gaz incolor cu punct de fierbere de 34°C la presiunea de 750 mm Hg . Gazul pur se usucă cu gel de silice şi apoi se lichefiază CICLOPROPANUL Este o hidrocarbură care se incadrează în clasa narcotice volatile Structură : CH2 CH2 C H2 Proprietăţi şi acţiune farmacologică: .este solubil în alcool etilic.

lichid incolor cu miros dulceag şi gust dulce arzător .solubil în alcool şi benzen .punct de fierbere : 60. o substantă toxică care produce edem pulmonar la concentraţii mici : 1 :40000 Reacţia de descompunere : CHCl3 CLOROFORM + O2 OCCl2 FOSGEN + ClH Neutralizarea fosgenului se realizează prin adăugarea în chloroform a 1 – 2% alcool etilic care cu fosgenul formează un eter de forma: CO(CH3O)2 Obţinerea cloroformului: Obţinerea cloroformului pentru narcoză are la bază următoarea reacţie: 2C2H5OH + 4Ca(OCl)2  2CHCl3 + Ca(OH)2 + CaCl2 + (HCOO)OH + 2HOH Schema bloc a procesului de obţinere a cloroformului pentru narcoză este următoarea: Ca(OH)2 CLOR ↓ ↓ CLORURARE ↓ ALCOOL ETLIC SOLUŢIE DE HIPOCLORIT DE Ca ↓ ↓ OXIDARE ↓ ↓ CLOROFORM CU APA APE REZIDUALE ↓ SEPARARE ↓ 16 .CLOROFORMUL Face parte din compuşii halogenaţi.puţin olubil in apă .nu este inflamabil .7°c la presiunea de 744 mm Hg .4817 g/cm³ . Structură : CHCl3 Proprietăţi si acţiune farmacologică : .concentraţia toxică : 50 cm³/ m³ aer .se descompune la aer in prezenţa luminii cu formare de fosgen.densitatea la 20°C: 1.

kelenul poate produce anestezie locală dacă se aplică sub formă de jet asupra pielii producând concomitent o răcire puternică . cloroetan CH3 – CH2 – Cl Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . din alcool etilic şi acid clorhidric în prezenţă de clorură de zinc (cataliozator) C2H5OH + HCl  CH3 – CH2 – Cl + HOH 17 .1°C .arde cu flacără cu contur verde .utilizarea ca anestezic general este limitată din cauza toxicităţii (concentraţia toxică : 1000 cm³/m³ aer Obţinere: 1.se utilizează indeosebi ca anestezic local in intervenţii chirurgicale . Formulă şi denumire : clorură de etil.este solubil în alcool şi eter . şi anestezie generală rapidă dacă este inhalat .CLOROFORM TEHNIC ↓ SPALARE CU APA ↓ TRATARE CU ACID SULFURIC ↓ NEUTRALIZARE ↓ DISTILARE ↓ USCARE ↓ PURIFICARE ↓ CLOROFORM PT NARCOZA LA AMBALAT KELENUL Este un narcotic care face parte din clasa compuşilor halogenati.lichid incolor cu gust arzător dulce şi miros de eter .punct de topire : -142°C .punct de fierbere 13.

nu este inflamabil .se foloseşte ca anestezic general sau în doze mici ca sedativ şi antispasmodic Obţinere: 18 . chloroform.6°C .lichid incolor cu miros characteristic asemănător cu al cloroformului .5°C . uleiuri grase .metoda se aplică industrial .1.lichid incolor volatil .1.anestezia generală este însoţită de deprimare respiratory şi circulatory Obţinere: Din 1.2.punct de fierbere: 50.este uşor inflamabil şi exploziv .trebuie dozat foarte riguros cu ajutorul unor aparate specifice .trifluor – 2 – cloretan şi brom la 465° ETERUL ETILIC Structură şi denumire : CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 ETER ETILIC (DIETILIC) Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .se utilizează clorură ferică ca şi catalizator CH2 = CH2 + HCl  CH3 – CH3 – Cl HALOTANUL (NARCOTANUL) Structură şi denumire: F3C – CH – Cl | Br 1.1. O altă metodă constă în adiţia acidului clorhidric la etenă la 400°C folosind un raport de reactanţi de 1 mol etenă şi 10 moli acid clorhidric (1:10) .1 – TRIFLUOR – 2.este solubil în alcool. benzen.este parţial solubil în apă .are miros şi gust caracteristic răcoritor – arzător .are punct de fierbere : 34.2 – BROMCLORETAN Proprietăţi şi acţiune farmacologică: .

prin acţiunea asupra terminaţiilor şi fibrelor senzitive nervoase. conform reacţiei: CH3 – CH2 – OH + CH3 – CH2 – OH  CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 + HOH 2.să poată fi sterilizabil Formulă generală : R1 (CH2)2 N R2 R3 R1 si R2 sunt radicali de hidrocarbură R3 poate fi radical de hidrocarbură sau H Clasificare : 1. Derivaţi ai acetanilidei 19 .să nu determine vaso-dilataţie .să aibă acţiune selectivă asupra terminaţiilor nervoase . Esteri ai acidului p-aminobenzoic 3.să fie hidrosolubil . Un anestezic local ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .Din alcool etilic în prezenţa clorurii de zinc cu formarea intermediară a unui complex: CH3 – CH2 – OH + ZnCl2  COMPLEX  C2H5 – O – C2H5 + HOH + ZnCl2 Schema instalaţiei de fabricare a eterului pentru narcoză: MEDICAMENTE ANESTEZICE LOCALE Sunt medicamente care suprimă reversibil.1.să aibă durată de acţiune uficientă pentru efectuarea unor intervenţii chirurgicale .să aibă toxicitate redusă .Din alcool etilic în prezenţa acidului sulfuric. temporar. senzaţia dureroasă dintr-un anumit loc din organism. Derivaţi ai acidului benzoic COOH COOR ACID BENZOIC ESTER AL ACIDULUI BENZOIC 2.

în funcţie de zona de aplicare .AMINOBENZOIC Formula generală : COOR N R1 H 20 .DERIVAŢI (ESTERI) AI ACIDULUI BENZOIC L – COCAINA Structură : H2C CH2 CH CH H C COOCH3 CH2 N CH3 HC COOC6H5 Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .AMINOBENZOIC COOH COOR NH2 ACID P – AMINOBENZOIC NH2 ESTER AL ACIDULUI P . cu creşterea funcţiei mintale şi îndepărtează senzaţia de foame şi sete .la doze mici determină acţiunea de stimulare psihomotorie.cocaina este un lcaloid din frunzele de coca .este un anestezic local intens cu durata de acţiune între 3 minute şi 2 ore.are toxicitate ridicata şi de aceea este utilizat numai sub control medical ESTERI AI ACIDULUI P .

substanţă cristalină incoloră sau pulbere cristalină albă.Acidul aminobenzoic (vitamina H) .Anestezina . BENZOCAINA ETOFORM.solubilitate :puţin solubilă în apă şi solubilă în alcool etilic.Procaina SINTEZA ANESTEZINEI Structură şi denumire : COOC2H5 NH2 ANESTEZINA.nitrotoluenul CH3 Na2CrO7 + H2SO4 KMnO4 NO2 P – NITROTOLUEN COOH OH NO2 ACID P – NITROBENZOIC Acidul p-aminobenzoic poate fi transformat prin 2 metode. cloroform .Pantocaina .are acţiune anestezică locală redusă fiind utilizată la fabricarea procainei.În funcţie de R şi R1 avem următorii compuşi : . eter. DENUMIRE CHIMICA : P – AMINOBENZOAT DE ETIL. substanţă cu acţiune anestezică mai mare Obţinere : materia primă este p.are gust amar . în anestezină: Metoda 1: 21 . fără miros . ESTER ETILIC AL AMINOBENZOIC ACIDULUI P - Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .

emailat prevăzut cu agitator tip ancoră si manta de încălzire-răcire. menC. o soluţie de carbonat de sodiu pentru neutralizare. se introduc din vasul de măsură 2. Neutralizarea sulfatului anestezinei cu soluţie de carbonat de sodiu 5. Operaţii auxiliare : . Esterificarea acidului p-aminobenzoic cu alcool etilic in prezenţă de acid sulfuric sub reflux 4.de separare : filtrare. menţinându-se sub reflux timp de 3 ore. Se introduce apoi acidul p-aminobenzoic şi se ridică temperatura la 76-78°C. în reactor la 30°C. cristalizare. Obţinerea acidului p-nitrobenzoic prin oxidarea p-nitrotoluenului 2. alcoolul etilic în exces. distilare .COOH C2H5OH ESTERIFICARE NO2 ACID P – NITRO ANESTEZINA BENZOIC Metoda 2 : COOH [H] COOH COOC2H5 [H] COOC2H5 NH2 P – AMINOBENZOAT DE ETIL NH2 COOC2H5 C2H5OH + H2SO4 SO4 NH3 COOC2H5 NO2 NH2 NH2 ACID P –NITRO BENZOIC ACID P-AMINO BENZOIC SULFATUL ANESTEZINEI ANESTEZINA Fazele procesului tehnologic pentru varianta 2 : 1.de purificare cu alcool etilic. Se introduce apoi în fir subţire in timp de 3 ore. acidul sulfuric din vasul de măsură 3. Se răceşte apoi masa de reacţie şi se introduce peste ea la 25-30°C. 22 . cristalizare şi uscare la 40-50°C Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1. Distilă în aceste condiţii eterul etilic care este produs secundar şi alcoolul etilic nereacţionat. centrifugare. Reducerea acidului p-nitribenzoic la acid p-aminobenzoic (se foloseşte ca sistem reducător şpanul de fontă – fier şi acidul acetic 3.

oboseală fizică şi psihică. Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .drajeuri .cremă de faţă .drajeuri ce conţin : .administrarea produsului în doze mici dar în timp îndelungat are ca efect intârzierea procesului de îmbătrânire a organismului Procaina se utilizează în acest scop.fiole ce conţin : . surmenaj.acţiunea anestezică este de durată redusă.nu are miros . în următorii produşi : Gerovital H3 : .asocierea cu adrenalină determină creşterea duratei de acţiune . aproximativ 20 minute .SINTEZA PROCAINEI Structură şi denumire : COO C2H5 C C N C2H5 H2 H2 NH2 PROCAINA DENUMIRE CHIMICA: P-AMINOBENZOAT DE DIETILAMINOETIL Este cel mai cunoscut şi utilizat anestezic local cu o toxicitate redusă si putând fi obţinut printr-o sinteză simplă. convalescenţă.procaină hidroclorică 100 mg/drajeu .clorhidratul este solubil în apă în proporţie de 1 :1 şi în etanol în proporţie de 1 :15 .substanţă cristalină incoloră sau pulbere albă . astenie.5 cm³ soluţie procaină hidroclorică Gerovitalul H3 este utilizat în tratamentul bătrâneţii.acid benzoic 6 mg/drajeu . Se administrează sub formă de clorhidrat sau asociată cu adrenalina.fiole Conţine procaină hidroclorică şi alţi compuşi activatori 23 .metabisulfit de potasiu 5 mg/drajeu .are gust amar . Aslavital : .

LIDOCAINA. în cazurile de intoleranţă la procaină Mod de prezentare : . Din p-aminobenzoat de sodium şi dietilaminocloretan: COONa + NH2 Cl CH2 CH2 N C2H5 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + NaCl P-AMINOBENZOAT DE SODIU DIETILAMINOCLORETAN PROCAINA NOVOCAINA DERIVAŢI DE ACETANILIDĂ XILINA Structură şi denumire : C2H5 C2H5 Cl NH H3C CO CH3 CH2 NH XILINA. CLORHIDRAT DE XILINA DENUMIRE CHIMICA: 2 – DIETILAMINO – 2.5% 24 .este utilizată în chirurgie.fiole cu 10-20 cm³ soluţie apoasă de concentraţie 0. Din anestezină printr-o reacţie de transesterificare cu dietilaminoetanol : COOC2H5 + NH2 C2H5 HO C C N H2 H2 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + C2H5OH ANESTEZINA DIETILAMINOETANOL PROCAINA ETANOL 2.are acţiune anestezică locală de 2 ori mai puternică decât procaina .6 – DIMETILACETANILIDA Acţiune : .acţiunea este rapidă şi de durată mai mare .are toxicitate mai mare decât procaina .Obţinerea procainei : Procaina se poate obţine prin 2 metode : 1.

N.P. sulfat 15 desc Clorhidrat (170 anhidru 25 .t. 1 2 3 Denumirea Morfina R1 -OH R2 -OH -OH -OH Formula M brută g C17H19O3N 285 C18H21O3N 299 C19H23O3N 350 HCl 2HOH P. Clasificare : Clasificarea se face după acţiunea lor : Analgezice narcotice Analgezice nenarcotice ANALGEZICE NARCOTICE MORFINA ŞI DERIVAŢII SAI Morfina şi codeina au structură fenantrenică iar papaverina are structură izochinolinică. care constă în : 1. şi S. fosfat. sulfat Clorhidrat. (Înpiedicarea inhibarea inflamaţiei care produce durerea) 2. Acţinea analgezică (calmare sau suprimare a dureri) manifestată prin acţiunea asupra S.fiole cu 2 cm³ soluţie apoasă injectabilă de concentraţie 2 % MEDICAMENTE ANALGEZICE. Acţiune antipiretică (antitermică). ANTIINFLAMATORII ŞI ANTIPIRETICE Sunt medicamente cu acţiune complexă. de scădere a temperaturii. R1 H R2 N CH3 STRUCTURA FENANTRENICA Nr Crt.N.. Acţiune antiinflamatorie (acţiune reumatică) 3. clorhidrat.C. °C 253254 250 / 12 min Codeina (o-OCH3 metil-morfina) eter Dionină -OC2H5 (clorhidrat de 0-etil-morfină) Forma de intrebuinţare Acetat. până la limita fiziologică normală (36-37°C).

renale. deprimând unele zone şi stimulând altele .are gust amar .se colorează la lumină . biliare PAPAVERINA Structură : 26 . ester parţial solubil) Papaverină C21H23O5N 369 OCOCH3 OCOCH3 C20H21O4N 339 179 clorhidrat 147 Clorhidrat MORFINA Este cel mai important alcaloid conţinut în opiu.cristale galbene-albicioase sau pulbere albă cristalină .are punct de topire : 254°C Acţiune farmacologică : . proteinelor şi hidraţilor de carbon (zaharuri). care se purifică prin îndepărtarea răşinilor.4 5 eter parţial sintetic Heroină (diacetilmorfină.acţionează asupra SNC. Se obţine din sucul lăptos al capsulelor şi lujerului de mac alb.nu are miros . Se realizează apoi o operaţie de izolare a alcaloizilorcare se folosesc la fabricarea medicamentelor Morfina apare în mac. predominând cea analgezică . în proporţie de 10-20 % Structură HO H HO N CH3 Proprietăţi : .acţiunea este complexă.se utilizează pentru combaterea durerilor neoplazice (canceroase).

fenobarbital (cu efect de liniştire) 8. de exemplu : 325 mg aspirină are aceeaşi acţiune analgezică similară cu 32 mg codeină. fenilbutazona. ANALGEZICE NENARCOTICE Au de asemenea acţiune triplă : analgezica.5 mg / comprimat Codeina are un efect analgezic de 10 ori mai mare decât morfina. de exemplu : salicilaţii. Derivaţi de pirazolonă şi pirazolidindionă 3. Clasificare : 1. Derivaţi ai acidului salicilic (salicilaţii) 2. Derivaţi de anilină 27 . Unele medicamente din această clasă au şi acţiune antigutoasă favorizând eliminarea prin urină a sărurilor. antiinflamatorie. efectul principal fiind antitusiv. Acţiunea analgezică este mult mai redusă decât a analgezicelor narcotice.codeină 15. antipiretică.5 mg / comprimat . Gudagra esteo boală caracterizată prin acumularea de săruri în articulaţii şi producerea unor dureri foarte mari.CH2 OMe OMe Me = CH3 Structura papaverinei este de tip izochinolinică CODENALUL Comprimatele conţin : .

. apoi acru . grăsimi.6 g acid salicylic se dizolvă în 100 cm³ alcool la 15°C).nu are miros. are gust dulceag la început.substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere cristalină albă .solubil în hidroxizi şi carbonaţi alcalini.puţin solubil în apă şi parţial solubil în alcool etilic (49. Proprietăţi: .utilizat la conservarea alimentelor.punct de topire: 159°C (sublimează) . datorită acţiunii iritante DERIVAŢII ACIDULUI SALICILIC Structura generală : COR CO R1 COR OCOCH3 COOH OH NH2 SALICILAŢI (SARURI. în dermatologie .are proprietăţi antiseptice şi dezinfectante slabe . apare în căpşuni.nu poate fi utilizat ca atare ca medicament analgezic. solvenţi organici . ESTERI) DERIVAŢI AI ACIDULUI O-ACETILSALICILIC ACID P-AMINOSALICILIC 28 .ACIDUL SALICILIC Structură şi denumire : COOH OH ACID SALICILIC ACID O-HIDROXIBENZOIC Se găseşte in salcie sub forma unui glicozid numit salicină.

ACID 2 – ACETILSALICILIC Proprietăţi: .se dizolvă în soluţii de hidroxizi.este parţial solubilă în apă şi alcool etilic 90% 920 g / 100 cm³ la 20°C) .în aer umed hidrolizează parţial Sunt cunoscute 2 forme polimorfe de acid oacetilsalicilic (Tawashi 1968) : Forma I : obţinută la temperatură obişnuită din soluţie saturată de acid salicilic farmaceutic in etanol 95% cu punct de topire 143 . avem următoriicompuşi : Na + COOH OCOCH3 COONa OH COOCH3 OH COOC2H5 CH(CH3)2 ASPIRINA SALICILAT DE SODIU SALICILAT DE METIL SALICILAT DE IZO-AMIL COO OH CONH2 OH SALICILAT DE FENIL SALICILMIDA SINTEZA ASPIRINEI Aspirina a fost introdusă în terapeutică în 1899. sau uneori are miros slab de acid acetic (oţet) .substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere albă .În funcţie de R şi R1. carbonaţi alcalini şi amoniac .144°C 29 .ACETOIBENZOIC. Structură şi denumire : COOH OCOCH3 ASPIRINA DENUMIRE CHIMICA: ACID OACETILSALICILIC.nu are miros. ACID 2. Este cel mai utilizat medicament de sinteză.

în urina alcalină este grăbită eliminarea .125°C Analiza de difracţie cu raze X si analiza spectrală în IR au evidenţiat o aranjare diferită a moleculelor în cristale. aspirina se fabrică la Întreprinderea chimică .absorbţie digestivă bună . ntitermică şi anticoagulantă de intensitate moderată. Sinteza are la bază reactia de acetilare a acidului salicilic care se poate face cu urmatorii compuşi : (CH3CO)2O ANHIDRIDA ACETICA CH3COCl CLORURA DE ACETIL H2C CO CETENA Acidul salicilic se obţine folosind ca materie primă fenolul.concentraţia sanguină.trece în cantităţi mici în laptele matern (la doze terapeutice) .Forma II : obţinută prin cristalizarea lentă la temperatura obisnuită din soluţie saturată de acid acetilsalicilic farmaceutic in n – hexan.T1/2 este de 3-6 ore pentru doze de circa 0. dureri menstruale Fenomene secundare : Principalele fenomene secundare sunt tulburările gastrointestinale la doze crescute şi repetate şi rar hemoragii sanguine Se administrează sub formă de comprimate Acidul salicilic efervescent (efesal).absorbţie lentă şi incompletă pe cale rectală . Proprietăţi farmacocinetice : . traversează bariera hemato-encefalică şi placenta .. nevralgiile (de-a lungul unui trunchi nervos0. dureri dentare.Sinteza« Oradea.eliminarea renală cu filtrare glomerulară şi reabsorbţie tubulară . antiinflamatorie. artralgii 9articulare. este de 60 μg / ml iar în doze antiinflamatorii de 150 – 300 μg / ml .circulă legat 50 – 90% de proteinele plasmatice .forma polimorfă I realizează concentraţii sanguine aproape duble faţă de forma II . uşurând sau înlăturând durerile de cap (cefalee).5 g şi de 20-30 ore pentru doze mari (peste 4 g / zi) Acţiune farmacologică : Aspirina are acţiune analgezică. cu punct de topire 123 .la primul pasaj hepatic 30% din cantitatea de acid o-acetilsalicilic este transformată în acid salicilic care se resoarbe şi este activ farmacodinamic . printr-o reacţie de tip KolbeSchmidt : 30 .este distribuită inegal în ţesuturi. reumatice). obţinut prin asociere cu citrat de sodiu şi bicarbonat de sodiu. mialgii (dureri musculare). in doze terapeutice obişnuite. este mai bine tolerat de organism prin micşorarea iritaţiei gastrice Obţinerea aspirinei : La noi în ţară .

acidul acetic şi anhidrida acetică şi se adaugă sub agitare acidul salicylic.Na + OH NaOH ONa CO2 T=120 . Măcinarea : Se realizează într-o moară (sau sită vibratoare). Uscarea : Uscarea aspirinei se face la 50-60°C în uscătorul 8 pe tăvi până la dispariţia mirosului de acid acetic (3-4 ore). Purificarea superioară a acidului acetic se face în bidistilatorul 15. Recuperarea aspirinei : Apele mume rezultate la spălarea aspirinei sunt trecute cu ajutorul aerului comprimat în distilatorul 10 unde se separă acidul acetic la 118-120°C ce este condensat şi răcit în schimbătorul de căldură 13. 4.P=6atm FENOLAT DE SODIU COONa OH H2SO4 COOH OH FENOL SALICILAT DE SODIU ACID SALICILIC A doua etapă a reacţiei este : acetilrea acidului salicilic : COOH OH + (CH3CO)2O piridina CH3COOH C6H6 COONa OH COOH OCOCH3 + CH3COOH ACID SALICILIC ASPIRINA Descrierea procesului tehnologic: 1. Acetilarea: Se realizează într-un reactor emailat prevăut cu gitator şi manta de încălzire. Cristalizarea : Are loc în cristalizorul 6 prevăzut cu manta de incălzire-răcire. Masa de reacţie se filtrează în filtrul 5. temperatura va creşte in continuare până la 71°C. Aspirina se spală cu cid acetic. Se încălzeşte masa de reacţie până la 46°C şi apoi se opreşte aburul. Ambalarea: Se face în saci de hârtie. unde suspensia se răceşte la 18-20°C timp de 6 ore. 3. 5. Când temperatura de reacţie a ajuns la 51°C. Vaporii de acid acetic sunt evacuaţi printr-un exhaustor. Apel mume (filtrat) se colectează în montejusul 9 şi se pot utiliza la o nouă acetilare. 31 . Datorită caracterului exoterm al reacţiei. 2. În reactor se introduce prin aspirare. 6. Separarea cristalelor de aspirină se face prin trecerea suspensiei cu ajutorul aerului comprimat în centrifugă sau filtru-presă 7. se adaugă piridina.

Aspirina din apele mume este filtrată în filtrul 11 şi dupa cristalizare în cristalizorul 12 este reintrodusă în centrifuga 7. salicilatul de metil se obţine din acid salicilic şi metanol : COOH OH + CH3OH COOCH3 OH NH3 CONH2 OH + CH3OH ACID METANOL SALICILAMIDA SALICILIC Salicilatul de sodiu Structură şi denumire : COONa OH SALICILAT DE METIL DENUMIRE CHIMICA: O – HIDROXIBENZOAT DE SODIU Acţiune farmacologică: acţiune analgezică slabă predomină actiunea antiinflamatorie are şi acţiune antireumatică se utilizează în tratamentul reumatismului poliarticular 32 . La rândul său. antiinflamatorie.HIDROXIBENZILAMIDA Acţiune farmacologică: acţiune analgezică. antipiretică Obţinere : Din salicilat de metil şi amoniac. ALŢI DERIVAŢI AI ACIDULUI SALICILIC Salicilamida Structură şi denumire : CONH2 OH O.

8 108 92 CH3 – N – CH3 - 5 N CH3 CH2 SO3Na - - 333 - 6 - -H -C4H9 308 105 33 . °C 165 112. 2 3 4 R PIRAZOLONA FENAZONA (ANTIPIRINA) AMINOFENAZONA (PIRAMIDON) SALDOREN (SALIPIRINA) SALICILAT DE ANTIPIRINA NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU (ALGOCALMIN) FENILBUTAZONA (BUTAZOLIDIN) -H -H DERIVAT DE PIRAZOLONA R1 - R2 84 188 231 326 M (g) P.Salicilatul de izo-amil Salicilatul de fenil DERIVAŢI DE PIRAZOLONĂ ŞI PIRAZOLIDINDIONĂ Structura medicamentelor din această clasă este : H2C O R CH HC N NH O N 3 N CH3 R2 O N O N C6H5 C6H5 C6H5 PIRAZOLONA DERIVAT DE PIRAZOLIDINDIONA NR CR T 1.T.

dar utilizarea lor se face cu precauţie datorită efectelor secundare. slab antiseptic şi antispastic DERIVAŢI DE ANILINĂ FENACETINA Medicamentele din această clasă au proprietăţi analgezice şi antitermice bune.ALGOCALMINUL Structură şi denumire : H3C NaSO3 N N O N C6H5 H2C O C6H5 ALGOCALMIN (NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU) Obţinere : Procesul tehnologic cuprinde trei etape : Fabricarea sării sodice a sulfonatului aminoantipirinei Fabricarea algocalminului Purificarea algocalminului FENILBUTAZONA Structură şi denumire: C4H9 O N O N C6H5 C6H5 BUTAZOLIDIN este un derivate de pirazolidindionă se utilizează sub formă de drajeuri. antireumatică puternică. Structură si denumire: 34 . supozitoare si unguente are acţiune antiinflamatorie.

Separarea p-nitroclorbenzenului prin precipitare cu gheaţă şi centrifugare. Obţinere: Materiile prime sunt 4-nitroclorbenzen şi 4-aminofenol. hipotermie (scăderea tensiunii sub valorile normale) şi mai rar convulsii. şi parţial solubilă în alţi solvenţi organici fenacetina se metabolizează prin procese biochimice.Etoxilarea p-nitroclorbenzenului cu soluţie alcoolică de KOH şi NaOH la 77°C în prezenţa catalizatorului (dioxid de Mn sau oxid de Ca) Cl + NO2 C2H5OH MnO2 CaO + NO2 ClH OC2H5 OH2 P –AMINOCLOR P .OC2H5 NHCOCH3 FENACETINA. slăbiciune.NITROFENETOL BENZEN 4. substanţe toxice care duc la apariţia unor fenomene de anemie. 4 – ACETILAMINOFENETOL Proprietăţi: pulbere albă sau substanţă cristalină in foiţe punct de topire: .7°C solubilă în glicerină.120°C sau cu Fe si HCl: 35 . cianoză(colorarea în albastru vânăt a mucoaselor). Fazele procesului tehnologic pornind de la clorbenzen: 1.134. rezultând aniline şi/sau p – fenetidina.Reducerea p-nitrofenetolului cu sulfură de sodiu (Na2S) şi apă la 10 . 3.Nitrarea clorbenzenului cu amestec nitrant (amestec sulfonitric : acid azotic şi acid sulfuric) : reactorul utilizat este prevăzut cu agitator şi manta de încălzire-răcire Cl HNO3 + H2SO4 Cl + NO2 2.

Separarea şi purificarea fenacetinei. 6. FENACETINA ANTINEVRALGICE Conţin amestecuri de medicamente cu acţiune analgezică şi antipiretică.Decantarea soluţiei. antipiretic şi antiinflamator datorită aspirinei şi fenacetinei şi efect slab stimulent psihomotor datorită cafeinei. 36 . Antinevralgicul S.Acetilarea p-fenetidinei în reactoare căptuşite antiacid cu anhidridă acetică sau acid acetic: OC2H5 + NH2 (CH3CO)2O NHCOCH3 OC2H5 + CH3COOH P-FENETIDINA ANHIDRIDA ACETICA 7. tratarea cu NaCl şi filtrarea. conţine : salicilamidă 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul este mai bine tolerat gastric.OC2H5 [H] OC2H5 NO2 NH2 P – NITROFENETOL P – FENETIDINA 5. Compoziţia antinevralgicului: aspirină 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul are efect analgezic.

administrarea lor fiind necesară deoarece în cazul constipaţiei cronice se produce trecerea substanţelor toxice din fecale în sânge. fenomen cu efecte dăunătoare asupra funcţionării organismului. Substanţe cu acţiune purgativă : substanţe organice : glicerina.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI DIGESTIV MEDICAMENTE PURGATIVE Sunt medicamente de origine vegetală sau sintetică care acţionează asupra pereţilor intestinali favorizând mişcări ale acestora şi care declanşează defecaţia (eliminarea materialelor fecale). substanţe anorganice : sulfatul de magneziu (sare amară) . FENOLFTALEINA Strucură : OH C O C O OH Proprietăţi: substanţă albă cristalină. insolubilă în apă şi apă acidulată solubilă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a fenolului cu anhidridă ftalică în prezenţa unor substanţe deshidratante (acid sulfuric. soluţii concentrate de zaharuri. acid clorsulfonic. Se administrează în caz de constipaţie. clorură de zinc) : 37 . Administrarea medicamentelor purgative se face la indicaţia medicului deoarece în caz de abuz se poate produce iritarea mucoasei intestinale. fenolftaleina. uleiul de parafină .

OH CO O CO O + 2 HSO3Cl O + H2SO4 + ClH ANHIDRIDA FTALICA FENOL FENOLFTALEINA Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1 (emailat prevăzut cu manta de încălzire-răcire şi agitator) se introduce anhidrida ftalică şi fenolul topit. K Clasificarea vitaminelor : Se poate face după solubilitate sau după structura chmică.avitaminoze : sunt tulburări caracteristice care pot determina moartea organismului . După solubilitate : .vitamine hidrosolubile : B. soluţie concentrată rămasă se răceşte în scopul cristalizării fenolftaleinei care se separă pe centrifuga 11. tratarea cu cărbune şi filtrarea soluţiei alcoolice fierbinţi pe filtrul sac 9. încetarea creşterii . K 38 . fenolftaleina brută se supune unei operaţii de purifivare care se realizează prin dizolvare intr-o soluţie de NaOH în reactorul 4. se introduce sub agitare continuă acidul clorsulfonic în aşa fel încât temperatura masei de reacţie să nu depăşească 115°C. H . Soluţia se introduce apoi în cristalizatorul 10 în care se distilă excesul de alcool etilic. E. Se fixează apoi fenolftaleina pe centrifuga 3 şi se usucă pe uscătorul 7. D. P. Hipervitaminozele: existenţa în organism a unor cantităţi prea mari de vitamine. Repurificarea se realizează prin dirijarea la reflux în alcool etilic în reactorul 8.vitamine liposolubile :A. lipsa poftei de mâncare. filtrarea prin filtrul 5 şi apoi reprecipitarea cu HCl diluat în reactorul de precipitare 6. Precipitarea fenolftaleinei brute se face cu apă. F. Lipsa din organism a vitaminelor produce boli de deficienţă : . sau în cazul unei alimentaţii complete. iar separarea ei se realizează cu ajutorul centrifugei 3. Din vasul de măsură 2. ele producându-se numai în cazul câtorva vitamine :D. După separare. atunci când din diferite cause organismul nu asimilează vitaminele. C. ca de exemplu: pierderi în greutate. hipovitaminozele pot apărea datorită unei nutriţii necorespunzătoare (hrană săracă în vitamine).hipovitaminoze: tulburări nacaracteristice mai uşoare. VITAMINE Vitaminele sunt substanţe organice naturale sau sintetice care au acţiune regulatoare asupra unor factori fiziologici vitali şi sunt indispensabile funcţionării normale a organismului. A.

extracţie din produsele care le conţin .tablete : B1. PP .soluţii : A + D2 Uneori se utilizează amestecuri de vitamine sub diferite forme : Electrovitul : drajeuri ce conţin vitaminele : B1 + B2 + B6 + B12 + PANTOTENAT DE CALCIU + EXTRACT DE DROJDIE.drajeuri : A. Polivitamine : . rinichi. ardei roşu. optic inactiv. axeroftol. D2 . foarte autooxidabil .drajeuri : A + B1 + B2 + C + PP . vogan. Structură : CH3 CH CH CH C CH CH CH2OH 2 CH3 Proprietăţi : . E. gălbenuş de ou. E . F . spanac. C. urzici.VITAMINA A Se mai numeşte : arovit.comprimate efervescente : A + B1 + B2 + B6 + B12 + C + D2 Viplex :drajeuri : A + B1 + B2 + B6 + C + D2 + E + P + PP + LECITINA + SULFAT DE MAGNEZIU. ficat. zmeură.vitamina A face parte din grupa caretonidelor . retinol Se găseşte sub formă de provitamină în .Condiţionarea vitaminelor : . morcovi.prin procedee mixte VITAMINE LIPOSOLUBILE Sunt solubile în grăsimi. complexul vitaminic B. caise.fiole : A.prin sinteză chimică .capsule : E. Obţinerea vitaminelor : Se face prin : .se prezintă ca un ulei gălbui.este izolată în porţiunea nesaponificabilă a uleiului gras din ficatul unui peşte H3C CH3 CH CH CH3 C 39 . ulei de peşte. 1. Se resorb intestinal odată cu grăsimile. complexul vitaminic B. B6.

vitamina D4 – are ca provitamină 2.vitamina D2 (ergocalciferol) . Se găseşte in ou.vitamina D3 (colecalciferol)– are ca provitamină dimetildihidrocalciferolul . 25 – hidroxicolecalciferolul se formeaza în ficat ca urmare a transformarii colecalciferolului şi produce stimularea rapidă a absorbţiei Ca de către intestin. boală numită xeroftalmie.Lipsa vitaminei A provoacă tulburări de vedere.fiole (soluţie uleioasă) 2.VITAMINA E 40 .din ulei de peşte prin saponificare (hidroliză).2 – dehidroergosterolul . 3. Se cunosc următoarele vitamine D : . 25 – dihidroxicolecalciferolul este format în rinichi şi este transportat de sânge la intestin şi oase.vitamina D1 – complex molecular al vitaminei D2 cu lumisterol . cu formarea unui produs fotochimic specific .VITAMINA D Se mai numeşte vitamina antirahitică. Deficienţele majore de vitamină A.drajeuri .vitamina D5 – are ca provitamină 7 – dehidrostosterolul . provoacă leziuni ale corneei.regenerarea formei fotosensibile a pigmentului vizual Obţinere : 1. Are un rol important în reglarea conţinutului de săruri minerale din organism şi fixarea sa in oase. Rol : are rol în ciclul vizual al vertebratelor.vitamina D6 – are ca provitamină dehidrostigmasterolul Colecalciferolul (vitamina D3) se obine din 7-dehidrocolesterol prin iradiere cu lumină ultravioletă.iniţierea unui impuls nervos de către acest fotoprodus . Produce la animalele tinere maladia rahitism (insuficientă depunere de Ca).absorbţia energiei luminoase de către pigmentul celulelor fotoreceptoare din retină. extragere cu ulei de petrol şi cristalizare in prezenţă de alcool metilic 2.pe cale sintetică pornind de la aldehida C14 (cu 14 atomi de C în moleculă) pe baza unor reacţii chimice Condiţionare : . care participă la transportul sau legarea Ca în mucoasa intestinală. peşte. ciclu care cuprinde mai multe etape : .25 – dihidroxicolecalciferolul asigură absorbţia ca din intestin în sânge datorită capacităţii sale de a stimula biosinteza unor proteine specifice. Se fixează in organism sub acţiunea razelor UV (ultraviolete) formându-se din provitamina D. lapte. 1. 1.

Rol :prezenţa vitaminei E. adică ei previn autooxidarea acizilor graşi foarte nesaturaţi. în ulei de embrion de grâu.FITOLUL : H3C CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 C CH CH3 OH - TRIMETILCHINONA: CH3 HO H3C CH3 OH Termenul de vitamină E este in general generic. Structură şi denumire : CH3 HO H3C CH3 O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA E. ca factor care restabileşte fertilitatea la şobolanii hrăniţi exclusiv cu lapte de vacă. Tocoferolii par a avea funcţia d protejare a acizilor graşi nesaturaţi din lipidelemembranelor împotriva acţiunii oxigenului molecular. ouă. este indispensabilă pentru funcţionarea organelor genitale. α – TOCOFEROL Se găseşte în legume.VITAMINA K Este vitamina antihemoragică. lipsa ei din organism determină scăderea capacităţii de coagulare a sângelui.prin condensarea trimetilchinonei cu fitol . lapte. Lipsa vitaminei E produce o degenerare a muşchilor Obţinere : . Tocoferolii au activitate antioxidantă. 41 . pentru că vitamina E cuprinde 8 compuşi dintre care : 4 tocoferoli 4 toco-trifenoli 4.Vitamina E a fost identificată pentru prima dată în uleiurile vegetale.

Se introduce apoi din vasul de măsura 2. precursor al trombinei – proteină care accelerează conversia fibrinogenului în fibrină. Structură şi denumire : O CH3 O Β – METIL NAFTOCHINONA Obţinere: Prin sinteză chimică.acid sulfuric . Dicumarolul un analog al vitaminei K produce la animale simptoame similare carenţei în vitamină K – se pare că el blochează acţiunea vitaminei K şi de aceea este folosit în clinică pentru a preveni coagularea în vasele sanguine. vâscozitatea masei de reacţie creşte. Se lasă apoi masa de reacţie î repaos 5-6 ore pentru a se produce o precipitare completă.beta-metilnaftalina . acid sulfuric concentrat în fir subţire. Materii prime : . pentru diluare. Se răceşte amestecul de reacţie sub agitare energică la -5°C.Vitamina K are ca efect molecular imposibilitatea ficatului de a sintetiza enzima proconvertină care catalizează o etapă din complexa secvenţă de reactii ale formării protrombinei. se incalzeşte amestecul de reacţie la 30°C şi se introduce apoi in vasul de precipitare 5 în care de realizează precipitarea β-metilnaftochinonei în apă acidulată.dicromat de potasiu . Se introduce apoi 42 . se adaugă atunci când este necesar acetonă. După terminarea adăugării acidului sulfuric. astfel încât temperatura să nu depăşească 0°C. Datorită faptului că în timpul adaugării acidului sulfuric.acetonă Reacţiile chimice: O CH3 [O] CH3 O B – METILNAFTALINA VITAMINA K Descrierea procesului tehnologic: În reactorul 1 se introduce β-naftalina in soluţia de acetonă (solvent) şi apoi în soluţia de dicromat de potasiu de concentraţie 80%.

vitamina B6 (acid folic) .amida acidului nicotinic .biotina Toate sunt solubile în apă şi componente ale unor coenzime. rinichi.în instalaţia de filtrare.COMPLEXUL VITAMINIC B Cuprinde substanţe esenţiale pentru viaţă: . drojdie . tiamina Apare în : .inozitolul .în concentraţii mici în plante : mazăre.vitamina B1 şi B2 . 5. sensibil la lumină şi alcalii în organismul mamiferelor. grâu.in concentraţii mici în produse animale : ficat. după care realizându-se o operaţie de spălare cu apă acidulată în scopul îndepărtării săruilor de crom. Produsul este apoi uscat şi purificat prin recristalizare din butanol. FILOCHINONA . gălbenuş de ou 43 . este un ulei galben.vitamina B12 . este produsă de flora intestinală Structură : CH3 O O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA K 1. Face parte din clasa triterpenoidelor.tărâţa orezului.lipsa vitaminei K1 provoacă tulburări in coagularea sângelui. VITAMINA B1 Se mai numeşte : aneurina. orz . VITAMINE HIDROSOLUBILE 1.piridoxina .VITAMINA K1 Se găseşte în plante verzi.

lipsa tiaminei din alimentaţie este cel mai puternic resimţită de creier.in tratamentul hipovitaminozelor.5-dimetil-4-amino-pirimidinei şi 4-metil-5-hidroximetil-tiazol: _ Cl + N S CH2 N NH2 N H3C N CH2 NH2 CH3 CH2 CH2 NaHSO3 OH H3C N SO3H + N S CH3 CH2 CH2 OH Rol in organism: Intervine în procesele metabolice de bază făcând legătura între metabolismul glucidelor (zaharuri) şi lipidelor (grăsimi) şi influenţează metabolismul proteinelor este necesară pentru funcţionarea normală a sistemului nervos şi cardiovascular Dacă din dieta animalelor de experienţă lipseşte tiamina.a fost prima vitamină descoperită .Structură : Cl N H3C N CH2 NH2 N _ + CH3 S CH2 CH2 OH . care rupe molecula într-un acid sulfonic al 2. La porumbei. Carenţa de tiamină provoacă la om beri-beri iar la păsări polinevrită.structura a fost determinată cu sulfit acid de sodium. de exemplu. nevralgiilor. Utilizări şi condiţionare: . etc . în timp ce activitatea ţesutului muscular este doar usor afectată. diferită de la ţesut la ţesut. se constată o scădere a capacităţii de utilizare a piruvatului. hepatitelor.se condiţionează sub formă de fiole şi comprimate Obţinere : prin condensarea provitaminei b cu alcool tiazolic 44 .

Mod de condiţionare . ficat.este unul dintre constituenţii celulari esenţiali intervenind in procesul de dehidrogenare şi respiraţie celulară . gălbenuş de ou. malţ de ovăz. Rol în organism : .comprimate Obţinere: din acid nicotinic prin amonoliză oxidativă (reacţia cu amoniacul) VITAMINA B6 Se mai numeşte piroxidina. tomate. degerăturilor şi arterosclerozei. VITAMINA B5 Se mai numeşte nicotinamida sau PP.se utilizează în tratamentul anginei pectorale. lapte. Intră in componenţa unor enzime cu acţiune oxido-reducătoare şi participă direct la metabolismul proteinelor. lipidelor. spanac. .fiole . in tratamente de insoţire a antibioticelor Se condiţionează in fiole. conopidă.se utilizeaza în caz de anemie. 45 .lipsa vitaminei B2 poate provoca tulburări psihice . Rol în organism : . a bolii numite pelagră (vitamina antipelagrină). fasole. RIBOFLAVINA OH CH O OH CH CH2 OH CH N NH .are o structura complexă şi face parte din categoria pigmenţilor galbeni numiţi flavine ce conţin gruparea liocrom Apare în porumb. acizilor graşi şi indirect la metabolismul glucidelor.intră in componenţa unor coenzime şi are rol important în metabolismul cellular .VITAMINA B2 Structură: OH CH2 H3C H3C O VITAMINA B 2.

Cel mai evident simptom biochimic al carenţei în acid folic este inhibarea biosintezei purinelor şi a pirimidin-timinei. ACID ASCORBIC O 46 .din ficatul animalelor. căci majoritatea animalelor şi plantelor superioare sintetizează acidul ascorbic din glucoză şi alţi precursori. . Obţinere: . cobaiul. precum si în mecanismul de creştere şi înmulţire a celulelor. având rol in metabolismul proteinelor şi lipidelor. maimuţa. cât şi a unor insecte şi a altor nevertebrate. Nici animalele nici plantele. câţiva peşti.Sau prin biosinteză BIOTINA Protejează animalele împotriva toxicităţii provocate de hrănirea cu albuş de ou crud. Este sintetizată şi de bacteriile intestinale. 2. Biotina serveşte drept transportor al dioxidului de carbon. Este esenţială pentru maturarea şi dezvoltarea eritrocitelor.VITAMINA B9 Se mai numeşte acid folic.VITAMINA C Vitamina C (acid ascorbic) este necesară numai în alimentaţia câtorva vertebrate – omul. Structură şi denumire : CO HO HO H HO C C C CH CH2OH VITAMINA C. de aceea o alimentaţie fără biotină nu provoacă o carenţă în biotină. cu randamente foarte mici !!!! : 250-300 mg vitamină / tonă de ficat. nu pot sintetiza Vitamina B12 (cobalamina) ci numai câteva microorganisme. VITAMINA B12 Este vitamina antianemică.

SORBOZA RANDAMENT 70-80 % 47 .este principala vitamină e care are nevoie omul.comprimate efervescente ..intervine in metabolismul aminoacizilor. glucidelor şi pigmenţilor Utilizări: .este solubilă în apă .pentru mărirea rezistenţei organismului la boli .este vitamina antiscorbutică . urmată de o serie de reacţii chimice: CHO HC OH HO CH HC OH HC OH CH2OH D – GLUCOZA CH2OH HC OH H2 Ni HO CH HC OH HC OH CH2OH D – SORBITA RANDAMENT 83-96 % CH2OH CO oxidare acetobacterii HO CH HC OH HO CH CH2OH L .are gust acru . intrucât organismul uman nu o poate sintetiza .pulbere albă cristalină .favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor Mod de condiţionare : .necesarul zilnic este de 60-100 mg Proprietăţi: .este un agent reducător puternic. cu formarea acidului dicetogluconic Rol în organism : . transformându-se în acid dehidroascorbic.are punct de topire: 189-192 °C .în tratamentul şi profilaxia scorbutului şi a altor boli grave.acidul ascorbic îşi pierde uşor activitatea vitaminică când ciclul lactonic este hidrolizat. ce pierde uşor atomii de hiodrogen.se descompune la lumină în apă şi aer . stări febrile prelungite .comprimate .fiole Obţinere: prin reducerea D – glucozei. care are de asemenea acţiune vitaminică .

sclerozante ale venelor 2. HOH C CH CH CH CH2 O O C DIACETON – SORBOZA RANDAMENT 70-8O % HIDRATUL ACIDULUI DIACETON – 2 – CETO – LGLUCONIC RANDAMENT 75 – 90% COOH CO ClH HO H HO CO HO C CH CH2OH OH H H HO CO C C C CH CH2OH ACID ASCORBIC.antianginoase 3. Clasificare 1. Medicamente pentru medicaţia aparatului circulator 1.tonice şi trofice ale capilarelor şi venelor 7. acetica H2SO4 O H3C O C O C CH HC O CH CH O C CH3 CH3 O oxidare H3C H3C C O O COOH .tonicardiace 2.antihipertensive 5.CH2OH H3C acetona anh. VITAMINA C RANDAMENT 60 – 75 % O MEDICAMENTE CARDOIVASCULARE Sunt medicamente care acţionează direct asupra inimii sau a musculaturii aparatului circulator.antihipotensive 4.vasodilatatore 6. Medicamente pentru medicaţia sângelui 48 .

Exemple de medicamente anginoase : nitroglicerina prenylamina nifedipinul NITROGLICERINA Este un ester al glicerinei cu acidul azotic.substituenţi de plasmă MEDICAMENTE ANTIANGINOASE Angina pectorală este o boală de inimă care se manifestă prin crize dureroase în zona cardiacă cu iradiere în membrul superior stâng în omoplat sau gât. TRINITROGLICERINA TRINITRAT DE GLICERINA Proprietăţi: lichid uleios incolor sau slab gălbui.1.1°C este solubilă în solvenţi organici : alcool etilic.13. glicerină. însoţită de o senzaţie de sufocare iminentă. concentraţia toxică : 0. în amestec cu diferite pulberi sau sub formă de comprimate nu este explozivă Acţiune farmacologică şi mod de administrare : are acţiune de relaxare a musculaturii netede în special a vaselor mici de sânge.anticoagulante 5. benzen sub formă de soluţie diluată 1 %.5 cm³ / m³ aer 49 . insolubil în apă are punct de fierbere 160°C la preiunea de 15 mm Hg (cu explozie) are punct de solidificare . producând dilatarea acestora nu modifică circulaţia pulmonară în stare de vapori este toxică.stimulente ale leucopezei (formarea de leucocite [globule albe] ) 3. Medicamentele antianginoase calmează durerile produse de angina pectorală. eter. Structură şi denumire : CH2 CH CH2 O O O NO2 NO2 NO2 NITROGLICERINA.antianemice 2.antihemoragice 4.

Reacţia are loc la 10°C. alcool metilic. Este slab sedativ. Materii prime: amestec sulfonitric (acid azotic şi acid sulfuric oleum cu 7 – 8 % SO3 liber în proporţie de 1 : 1) glicerina de puritte 99. Mediul reducător este asigurat de borohidrură de sodium (NaBH4).140°C Condiţionare: drajeuri fiole supozitoare cu lactate de prenylamină Acţiune: Are acţiune vasodilatatoare coronariană şi cerebrală suprimând spasmele musculaturii netede.se administrează perlingual (sub limbă) în momentul dclanşării crizei sau înainte de aceasta Obţinere : Obţinerea are la bază nitrarea glicerinei cu amestec sulfonitric (esterificare).5 % Procesele tehnologice de obţinere ale nitroglicerinei.1-difenil – 3 – propilaminei cu fenilacetonă. Reactoarele de nitrare se numesc nitratoare şi sunt confecţionate din oţel V2A sau Pb. Obţinere: Prin condensarea 1.pentru procese continue: PRENYLAMINA (AGOZOLUL) Structură : H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 Proprietăţi: pulbere albă sau slab gălbuie cu miros characteristic şi gust mar solubil în alcool etilic. CH2 C6H5 50 . pot fi continue sau discontinue. reactorul Biazzi. De exemplu. chloroform greu solubil în apă punct de topire 136 .

CHO NO2 CH3CO 2 – NITROBENZALDEHDA CH2 COOCH3 ACETIL-ACETAT DE METIL MEDICAMENTE ANTIHIPOTENSIVE Tensiunea arterială este presiunea cu care circulă sângele prin artere. Tensiunea arterială maximă (sistolică) are valori normale de 120 – 240 mm Hg Tensiunea arterială minimă (diastolică) are valori normale de 60 – 80 mm Hg (în general ea este jumătate + 10 din tensiunea maximă [sitolică] ). Dacă tensiunea este dereglată apare boal numită hipotensiune arterială când valoarea tensiuni mari şi a celei mici sunt mai mici. 51 .H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH2 + CH3 C O CH2 C6H5 1. apare boala numită hipertensiune arterială. EFEDRINA: Este un alkaloid. Pentru a trata hipotensiunea arterială sunt folosite substanţe vasoconstrictoare care stimulează inima şi creşte debitul cardiac. respective presiunea pe care o exercită sângele asupra pereţilor arteriali. Obţinere : Prin condensarea 2 – nitrobenzaldehidei cu acetil-acetat de metil şi amoniac.1.DIFENIL – 3 – PROPILAMINA FENILACETONA H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 CH2 C6H5 PRENYLAMINA NIFEDIPINUL Are acţiune de dilatare coronariană promptă şi prelungită. Dacă valorile tensiunii sunt mai mari decât valorile normale.

10 mg reserpină şi 0.25 mg reserpină sub formă de hipazin ce conţine: 0. Au rol de a menţine tensiunea arterială în limitele normale producând vasodilataţie în diferite zone ale organismului. lentă şi prelungită atorită faptului că produce o vasodilataţie generală.Structură: CH CH NH CH3 CH3 OH EFEDRINA.050 g ce conţin clorhidrat de efedrină fiole MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE Sunt utilizate pentru combaterea bolii numite hipertensiune arterială.comprimate de 0. nu are miros uşor solubilă în apă. grăsimi Condiţionare: . 52 .10 mg dihidrolazină Acţiune farmacologică: Acţiune hipotansivă. RESERPINA Este u alcaloid şi se extrage din rădăcina unei plante : rauwolfia serpentina. alcool. Proprietăţi : pulbere cristalină alb-gălbuie cu M=609 şi punct de topire 165 . 1 – FENIL – 2 – METILAMINO – 1 – PROPANOL Proprietăţi: cristale aciculare incolore sau pulbere cristalină albă are gust amar. Alcaloizii sunt substanţe organice de origine vegetală ce conţin în moleculă azot şi au o structură heterociclică.168°C nu are gust şi nici miros păstrată la lumină se înnegreşte Condiţionare: comprimate ce conţin 0.

Se administrează sub formă de soluţie 1 :1000. Obţinerea nitrilului acidului alfa-nftilacetic: CH2Cl + CLORMETIL NAFTALINA CH2 KCN C2H5OH CN + KCl CIANURA DE POTASIU NITRILUL ACIDULUI ALFA-NAFTILACETIC 3. ClH RINOFUG.C. Fazele procesului de fabricaţie : Obţinerea nitrilului acidului clormetilnaftalina : CH2Cl + NAFTALINA HCHO + ClH H3PO4 CH3COOH + CLORMETILNAFTALINA HOH FORMALDEHIDA 2. Obţinerea rinofugului : 53 . Ele produc constricţia vaselor sanguine. CLORHIDRAT DE ALFA-NAFTIL – 4. De asemenea.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI RESPIRATOR O importanţă deosebită o au medicamentele simpaticomimetice care au acţiune vasoconstrictore şi în acelaşi timp bronhodilatatoare.N. unele dintre ele au acţiune stimulatoare asupra S. stimulează inima şi descongestionează mucoasele nazale.5 – DIHIDROIMIDAZOL Acţiune farmacologică : Este un vasoconstrictor puternic producând descongestionarea rapidă şi intensă a foselor nazale. FABRICAREA RINOFUGULUI Structură şi denumire : NH CH2 C N CH2 CH2 .

comparabilă cu cea a sulfamidelor mercuriale.CH2 CN + H2N CH2 CH2 NH2 . introdus în terapeutică. Medicamentele antigutoase au rolul de a solubiliza acidul uric şi de a-l îndepărta din organism. combinaţii solubile care se elimină prin diureză. Eliminarea lor se face în principal pe căi urinare. formarea urinei în organism decurge în mod normal şi deci apa şi o serie de substanţe nu se elimină. ele fiind reţinute în organism şi produc apariţia unor tulburări grave. deci măresc diureza. În caz de boală. Diureza reprezintă procesul de eliminare a urinei din organism. ClH NH CH2 C N CH2 . În cazuri patologice. dar sunt lipsite de toxicitate. acidul uric se acumulează în articulaţii şi produce dureri foarte mari. NEFRIXUL Structură : 54 . În asemenea cazuri este necesară utilizarea unor medicamente care favorizează eliminarea urinei. Clasificarea medicamentelor diuretice : Derivaţi ai purinei Diuretice mercuriale (au toxicitate mare) Sulfamide diuretice (au acţiune diuretică bună faţă de cele mercuriale şi nu sunt toxice SULFAMIDE DIURETICE Au o acţiune diuretică puternică. se elimină prin urină Acţiunea medicamentelor antigutoase constă în formrea unei combinaţii complexe cu acidul uric. Ederenul este primul medicament diuretic din clasa sulfamide diuretice. Acidul uric solubilizat. ClH CH2 MEDICAMENTE DIURETICE ŞI ANTIGUTOASE În urm proceselor metabolice din organism rezultă o serie de substanţe inutile sau chiar dăunătoare care trebuie eliminate.

Cl H2NO2S NEFRIX. Reacţia de obţinere a salamidei respectiv nefrixului : Cl NH2 HSO3Cl Cl ClO2S NH2 SO2Cl 2 NH3 Cl H2NO2S NH2 SO2NH2 M. respectiv nefrixului este m-cloranilina. Cea mai simplă ubstanţă de acest tip este clorfenamina. rezultă salamida. etc 55 . cu structura: Cl H2NO2S R SO2NH2 Dacă R= NH2.CLORANILINA SALAMIDA HCHO Cl H2NO2S NEFRIX H N CH2 NH SO2 + HOH MEDICAMENTE CHIMIOTERAPICE Clasificare: Antiseptice şi dezinfectante Medicamente antituberculoase medicamente anticanceroase (citostatice) Sulfamide Antibiotice. H N CH2 NH SO2 Substantele aromatice care au legate de nucleul benzenic 2 grupări sulfonamidice au proprietăţi diuretice puternice. Materia primă pentru obţinerea salamidei. Acţiunea lor diuretică este mărită de prezenţa unor atomi de halogen legaţi de nucleul benzenic.

Cloraminele pot fi de 2 tipuri : 56 . tetraborat disodic soluţie 5% Compuşii organometalici : fenosept Alcoolii şi derivaţii lor : alcool etilic. umiditate.5 – 20 mg Cl / litru apă Cloraminele Cloraminele sunt derivaţi ai compuşilor organici cloruraţi la azot. concentraţie. ANTISEPTICE EXTERNE (DEZINFECTANTE) Clasificare : halogenii şi compuşii halogenaţi : clor. Acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor este influenţată de diferiţi factori: temperatură. albastru de metilen HALOGENII ŞI COMPUŞII HALOGENAŢI În soluţie au acţiune halogenată şi oxidantă asupra grupurilor enzimatice sau proteine din microorganisme. şi anume : bactericidă – de distrugere a bacteriilor bacteriostatică – de împiedicare a formării bacteriilor – această acţiune este puţin specifică asupra microorganismelor patogene Medicamentele antiseptice sunt substante chimice care prin acţiunea lor în organism distrug microorganismele care produc diferite boli. hipoclorit de sodiu (NaOCl). peroxidul de sodiu Compuşii borului : acid boricsol 3%. pH. rezorcina. iodul. Medicamentele dezinfectante sunt substanţe chimice destinate distrugerii microorganismelor din exterior (în general sunt mai toxice decât antisepticele şi nu pot fi utilizate pentru administrare internă. eugenolul Acizii fenolici : acidul salicilic detergenţi şi coloranţi : bromocet.ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE Sunt substanţe chimice cu acţiune toxică. iodoformul. propilenglicol Aldehide: formaldehida soluţie 40 % sau sub formă polimerizată Fenolii şi derivaţii lor : crezolii. Exemplu : Cl2 + HOH ClH + HOCl O 1/2 O2 Clorul: utilizat la sterilizarea apei potabile. cloraminele Compuşii oxidanţi : apa oxigenată soluţie de 30%. lumină. Se adaugă 0.

R SO2NHCl + HOH R SO2NH2 + ClH O 1/2 O2 Exemple de cloramine: CH3 CH3 SO2 NClNa SO2 NCl2 SO2 NClNa SO2 NCl2 CLORAMINA B DICLORAMINA B CLORAMINA T DICLORAMINA T Proprietăţi : substanţe cristaline cu miros de clor se descompun sub acţiunea CO2 şi a umidităţii din aer se utilizează ca agenţi dezinfectanţi în soluţii de concentraţii 1 – 5 % cu apa.monocloramine : R NHCl dicloramine: R CO NHCl R SO2 NHCl R CO CO NHCl R – SO2NCl Acţiunea cloraminelor este datorată reacţiei de hidroliză în urma căreia se formează acid hipocloros sau hipoclorit alcalin produse cu acţiune oxidantă. cloraminele hidrolizează cu formare de acid hipocloros. cu acţiune oxidantă. conform reacţiilor : HOCl + SO2 NClNa HOH SO2 NHNa O 1/2 O2 + 2 HOH SO2 NCl2 SO2 NH2 + 2 HOCl O 1/2 O2 57 .

TOLUEN SULFONAMIDA ZAHARINA Obţinerea cloraminei T : CH3 NH3 CH3 + NaOCl CH3 NaOH .HOCl SO2Cl P-TOLUEN SULFOCLORURA CH3 SO2NH2 P-TOLUEN SULFONAMIDA SO2NCl2 DICLORAMINA T SO2NClNa CLORAMINA T Obţinerea cloraminei B : SO2Cl HSO3Cl NH3 .Obţinerea cloraminelor: Materii prime: benzen pentru obţinerea cloraminei B toluen pentru obţinerea cloraminei T Reacţiile care au loc : Obţinerea o-toluensulfoclorurii şi p-toluensulfoclorurii din toluen : CH3 CH3 HSO3Cl CH3 SO2Cl SO2Cl Obţinerea zaharinei: CH3 SO2Cl NH3 CH3 SO2NH2 [O] KMnO4 COOH SO2NH2 NH3 CO NH SO2 O-TOLUEN SULFOCLORURA O.HCl SO2NH2 2 NaOCl SO2NCl2 NaOH SO2NClNa 58 .

Sulfacetamida Clasificarea sulfamidelor: Agenţi antibacterieni Agenţi hipoglicemianţi Agenţi diuretici Avantajele sulfamidelor faţă de alte medicamente: Se datoresc proprietăţilor fizico-chimice ale acestora şi acţiunii farmacologice şi sunt: prezintă un spectru antimicrobian larg prezintă posibilitatea asocierii între ele sau cu alte medicamente au solubilitate bună în aparatul urinar.Sulfapiridina .Sulfatiazolul . Între 1934-1946 au fost sintetizate mai mult de 5000 de variante de molecule ale sulfanilamidei. Printre cele mai cunoscute medicamente din această clasă sunt : . care au fost încadrate ca medicamente antibiotice.BENZEN SULFOCLORURA BENZEN SULFONAMIDA DICLORAMINA B CLORAMINA B SULFAMIDE Sulfamidele sunt compuşi organici care conţin în moleculă derivaţi ai amidei acidului p – anilinsulfonic.Zaharina . Acţiunea antimicrobiană a sulfamidelor a fost descoperită în 1934. Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin substituirea unui atom de hidrogen din gruparea SO2NH2 cu o altă grupare. astfel încât pot fi eliminate din organism Acţiune : bacteriostatică – dacă sunt administrate în cantităţi mici bactericidă – dacă sunt administrate în cantităţi mari 59 . SO3H SO3H SO2NH2 SO2NHR1 NH2 ACID ACID P BENZENSULFONIC ANILINSULFONIC NH2 AMIDA ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC SULFANILAMIDA NHR2 DERIVATI AI AMIDEI ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC (SULFAMIDE) Sulfanilamida (p-aminobenzensulfonamida) stă la baza acestei clase de medicamente.

de exemplu N. O). cu gust amar sensibilă la lumină insolubilă în apă.HCl NH CO CH3 NH2 SO2 NH R HOH SO2 NH R CAS SULFAMIDA OBŢINEREA FTALILSULFATIAZOLULUI Structură : COOH N CO NH SO2 NH S H C CH Proprietăţi: pulbere albă cristalină.A. Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a clorurii acidului N – acetilsulfanilic (C. Etapa următoare este reacţia de hidroliză a produşilor obţinuţi prin condensare în scopul eliminării grupării acetil : SO2Cl + H2N NH CO CH3 R condensare .S.) cu o amidă de tipul R – NH2 unde R este un radical heterociclic (conţine un ciclu şi alţi atomi în afară de atomi de C.Acţiunea sulfamidelor se explică prin faptul că acestea împiedică sinteza acidului folic – substanţă indispensabilă înmulţirii celulelor microorganismelor patogene. greu solubilă în alcool etilic solubilă în hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere: Materii prime: anhidridă ftalică şi sulfatiazol. fără miros. Condiţii de lucru: pentru faza de condensare temperature este de 80 .85°C agitarea energică a masei de reacţie timp de reacţie de 4 ore Ftalilsulfatiazolul se obţine prin reacţia de condensare : CO O CO + H2N SO2 NH S N H C CH 60 . S.

ANHIDRIDA FTALICA SULFATIAZOL COOH N CO NH SO2 NH S H C CH FTALILSULFATIAZOL Alte tipuri de sulfamide 1. 2.Sulfatiazolul Structură : O H2N S O NH N S 61 .Zaharina Structură: CO NH SO2 Zaharina este imida (amida ciclică) a acidului o-sulfobenzoic. Este un îndulcitor nenutritiv utilizat în diete hipocalorice şi de bolnavii de diabet. Sarea de sodiu este olubilă în apă şi este de aproximativ 500 de ori mai dulce decât zahărul.Sulfapiridina Structură O H2N S O NH N Se utilizează în tratarea pneumoniei 3.

MEDICAMENTE CITOSTATICE (ANTICANCEROASE) Cancerul este o boală care se caracterizează prin înmulţirea anaerobă.dacă boala este descoperită în faza incipientă pot produce chiar vindecarea. nelimitată a ţesuturilor tumorale care pot cuprinde întregul organism (metastază) producând moartea individului. Structură şi denimire : CH3 SO2 O CH2 CH2 CH2 CH2 O SO2 CH3 BUSULFAN. Medicamentele citostatice au ca scop ameliorarea stării bolnavului şi prelungirea duratei de viaţă. Acţiunea de distrugere a celulelor patogene se manifestă prin: alterarea moleculelor de ADN interferearea în sinteza acizilor nucleici tulburarea funcţiilor proteinelor Clasificarea medicamentelor citostatice : Agenţi alchilanţi Hormoni citostatici Antimetaboliţi BUSULFANUL A fost obţinut în 1961 în ţara noastră şi are acţiune asupra măduvei osoase. CITOSULFAN 1.Se utilizează la tratarea infecţiilor gastrointestinale 4. iar în anuite cazuri. O H2N S O NH O C CH3 Se utilizează la tratarea infecţiilor tractului urinar.Sulfacetamida Structură .4 – DI – (METANSULFONILOI) – BUTAN 62 .

Proprietăţi: substanţă albă cristalină cu punct de topire 114 - 115°C este parţial solubil în acetonă (2,4%), în alcool etilic (1%) se condiţionează sub formaă de comprimate de 2 mg şi este utilizat la tratarea leucemiei. Obţinere : 1. obţinerea 1,4 – butandiolului
2 HCHO + CH CH HO CH2 C C CH2O 2 H2 HO (CH2)4 OH

FORMALDEHIDA

1,4 – BUTINDIOL

1,4- BUTANDIOL

2. obţinerea metil-sulfoclorurii CH3 SO3N POCl3 CH3 SO2Cl

METILSULFONAT DE SODIU

METILSULFOCLORURA

3. condensarea metilsulfoclorurii cu 1,4 – butandiol
2 CH3 SO2Cl + HO (CH2)4 OH CH3 SO2 O (CH2)4 O SO2 CH3

INTERFERONA Este o proteină solubilă în apă care are proprietatea de a împiedica înmulţirea microorganismelor (proprietăţi antivirale), nu este toxică. Are M=2500. MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE Tuberculoza este o boală produsă de bacilul Koch, cu răspândire destul de largă. Este o infecţie cu caracter cronic, cel mai afectat organ fiind plămânul. Clasificare: medicamente categoria I – puternic bactericide, cu acţiune intra şi extracelulară, de exemplu: izoniazid (HIN), rifampicină (antibiotic) medicamente categoria II – bactericide cu acţiune predominant extracelulară, de exemplu: streptomicina, kanamicina, etanbutol medicamente categoria III – bacteriostatice, de exemplu viomicina, PAS (acid pamino-salicilic)

63

IZONIAZID Este cel mai eficient medicament tuberculostatic. Structură şi denumire : NH NH2

N

CO

IZONIAZID, HIN, HIDRAZIDA ACIDULUI IZONICOTINIC

Proprietăţi: substanţă cristalină, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool punct de topire 170-174°C Acţiune: la concentraţii mici are acţiune bacteriostatică la concentraţii mari are acţiune bactericidă uneori poate produce tulburări neurologice şi de aceea se asociază cu vitamina B6 Obţinere : Obţinerea are la bază următoarele reacţii : esterificarea acidului izonicotinic cu butanol
N COOH

+

HO

CH2

CH2

CH2

CH3

- HOH

N

COO

(CH2)3

CH3

ACID IZONICOTINIC

BUTANOL

obţinerea hidrazidei acidului izonicotinic
N COO

(CH2)3

CH3

+ H2N

NH2 . HOH

N - HOH

CO

NH

NH2 + C4H9OH

HIDRAT DE HIDRAZINA

HIN

HORMONI Hormonii sunt substanţe chimice produse în organism, de către glandele cu secreţie internă: tiroidă, hipofiză, glandele suprarenale,pancreas, glande sexuale. Hormonii fac parte din biocatalizatori. Biocatalizatorii : 64

Sunt substanţe indispensabile funcţionării normale a organismului, ei au proprietatea ca, în cantităţi foarte mici să acţioneze specific asupra unei substanţe sau a unui grup de substanţe cu configuraţie asemănătoare în scopul desfăşurării normale a proceselor biologice din organism. Biocatalizatorii cuprind : hormoni vitamine enzime Randamentul catalitic al biocatalizatorilor este de la 10³, 10¹° mai mare decât al catalizatorilor obişnuiţi. Biocatalizatorii acţionează numai asupra reacţiilor posibile din punct de vedere termodinamic şi pot influienţa viteza de reacţie astfel : accelerează viteza reacţiilor biochimice => cataliză pozitivă micşorează viteza reacţiilor biochimice => cataliză negativă Acţiunea lor este favorizată de anumite substanţe: promotori – favorizează pozitiv reacţiile biochimice inhibitori – substanţe care micşorează acţiunea biocatalizatorilor Hormonii sunt transportaţi prin sistemul circulator (sânge, limfă) la alte organe controlând funcţiile şi dezvoltarea acestora. Originea multor boli se găseşte în funcţionarea anormală a sistemului endocrine. Aceste boli pot fi: hipofuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mici de hormone decât este normal hiperfuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mari decât este normal. Hormonii sunt necesari în cantităţi foarte mici, de exemplu : tiroxina : 0,000001 g adrenalina : 0,000001 g foliculina : 0,000000001 g, etc Mecanismul de acţiune al hormonilor se exercită atât direct cât şi prin intermediul enzimelor. Clasificarea hormonilor 1.După glandele care îi secretă : - hormoni hipofizari - hormonii pancreasului - hormonii tiroidieni - hormoni corticosteroizi - hormoni sexuali 2.După structura chimică : - hormoni steroizi - hormoni protidici (derivaţi de aminoacizi, polipeptide, proteine)

65

Structură: O CH3 H H CH3 H H HO Hormoni sexuali feminini H Sunt hormoni estrogeni sau foliculoizi.Androsterona A fost depistată în urină ca produs de metabolizare a testosteronei. Aceşti hormoni sexuali feminini sunt: estradioli estrona 66 .HORMONI SEXUALI Hormonii sexuali sunt substanţe steroide generate de gonade (ovare şi testicule) direct în sistemul circulator. Hormonii feminini se numesc estrogeniiar hormonii masculini se numesc androgeni.Testosterona Obţinută din extract testicular. Testosterona poate fi transformată în hormoni estrogeni: estradiol estronă equilenă Structură : OH H H H O 2. Hormoni sexuali masculini 1. Formarea lor este stimulată de glanda hipofiză. Lor li se datorează dezvoltarea caracteristicilorsexuale.

A fost primul hormon descoperit. Este izolată din urina femeii gravide. HORMONI PROTIDICI Adrenalina Face prte din clasa hormonilor protidici.Hormoni destrogeni Progesterona Este o dicetonă mononesaturată care cristalizează în 2 forme polimorfe. asigură conservarea oului fecundat şi este responsabil la păstrarea sarcinii. Este o substanţă impaticomimetică.1.Hormoni estrogeni Estriolul Estrona Este cel mai important hormon estrogen. transmite impulsul nervos la celulă şi reglează tensiunea arterială. producând hiperglicemia. Structură: CO CH3 H H O Progesteronul Pregăteşte sarcina. Structură : O H H HO H 2. Se poate obţine prin sinteză chimică. Are acţiune asupra mecanismului glucidelor. Structură : H 67 .

dar 7 sunt mai importante : cortexona corticosterona dehidrocorticosterona cortizoli cortizonă aldosterona cortexolonă Derivaţii sintetici de cortizonă sunt : prenisona. primisolii. bilanţul apei şi a electroliţilor. De exemplu : cortizonul. Toţi aceşti hormoni au gruparea cetonică – CO – CH2OH şi toţi diferă prin gradul de oxidare la C11. de exemplu maladia Addison. Poate fi obţinut prin sinteză chimică. Are rol de stimulare a proceselor oxidative din organism. Există mai multe categorii de hormoni corticoizi. Hormonii corticosteroizi se clasifică în 2 mari categorii : Mineralocorticosteroizi – cu acţiune asupra metaboismului electroliţilor (eliminarea potasiului şi reţinerea sodiului şi a apei) Glucocorticoizi – cu acţiune asupra metabolismului hidraţilor de carbon. Glandele suprarenale au 2 regiuni cu funcţie distinctă : măduvă ce secretă adrenalina scoarţă ce secretă un amestec de hormoni indispensabili vieţii Extirparea glandelor suprarenale provoacă moartea iar o producţie scăzută de secreţie a cesteia provoacă maladii. Structură: 68 .HO OH CH CH2 NH CH3 OH HORMONI CORTICOSTEROIZI Glandele suprarenale sunt glande cu secreţie internă situate deasupra rinichilor. HORMONII TIROIDEI Tiroida este situată în partea anterioară a gâtului. Tiroxina are proprietatea de a fixa iodul existent în cantităţi foarte mici în alimente. hidrocortizonul. Tiroxina Este principalul hormon secretat de tiroidă.modificare în metabolismul glucidelor.

Ele conţin principii active extrase din plante sau produse animale cu ajutorul dizolvanţilor. După extracţie produsele obţinute pot fi utilizate ca atare sau prelucrate pentru obţinerea principiului activ pur.eliminarea şi regenerarea dizolvantului din fiecare fază Factorii care influienţează extracţia: 1. de a difuza una în alta când sunt puse în contact. Procesul de extracţie presupune 3 etape : . barbotare. Se poate obţine prin sinteză chimică. pulverizare (în cazul extracţiei lichid – lichid) 69 .realizarea unui contact intim între amestecul supus extracţiei şi dizolvant . Bazele teoretice ale procesului de extracţie Extracţia este procesul de separare totală sau parţială a unui amestec de substanţe pe baza solubilităţii diferite în diferiţi solvenţi. Procesul de extracţie se bazează pe proprietatea pe care o au substanţele cu concentraţii diferite. Aparatele în care se realizează extracţia se numesc extractoare. Acţionează prin scăderea concentraţiei de glucoză din sânge.separarea fazelor formate . suprafaţa de contact dintre faze – poate fi mărită prin mărunţirea substanţei solide sau prin montarea unor dispozitive de amestecare.I HO I O I CH2 I CH NH2 COOH HORMONII PANCREASULUI Insulina Este cel mai important hormone al pancreasului. La extracţie substanţele care se extrag din amestec trec în soluţie şi sunt separate în stare pură prin operaţii de distilare sau cristalizare. Capitolul II MEDICAMENTE DE EXTRACŢIE Sunt cunoscute şi întrebuinţate din cele mai vechi timpuri. O importanţă deosebită pentru realizarea în condiţii bune a extracţiei o are asigurarea unui contact cât mai bun între amestecul supus extracţiei şi dizolvant. Dacă concentraţia glucozei din sânge creşte se produce diabetul.

în care se introduce şi o anumită cantitate de dizolvant pur. pH – ul – influienţează numai anumite cazuri Extracţia solidelor Descrierea funcţionării : Amestecul care trebuie prelucrat se încarcă în extractorul 1. Aparatul principal este un extractor – vas cilindric prevăzut cu agitator mechanic în care se introduce substanţa de dizolvat şi 70 . raportul dintre produsul de extras şi dizolvant – se stabileşte de la caz la caz. cu cât cantitatea de dizolvant este mai mare şi acesta se foloseşte în porţiuni mici.2. necesită o aparatură voluminoasă şi nu este economică. temperatura – în general odată cu creşterea temperaturii. De obicei se folosesc dizolvanţi cu densitate mai mică decât a lichidului prelucrat. se tratează cu abur.instalaţii cu effect: . După terminarea operaţiei.cu agitatoare Extracţia lichidelor Atât substanţele din care se extrage principiul activ. în funcţie de solubilitatea substanţei .continuă . cu atât extracţia este mai completă 3. după care se introduce din nou în extractorul 1. Operaţiile se repetă până când se extrage din substanţa solidă întreaga cantitate de principii active. se menţine amestecul în contact un anumit interval de timp. Eficientizarea procesului se realizează prin legarea în serie a mai multor extractoare.instalaţii cu funcţionare . pentru a se elimina întreaga cantitate de solvent. Vaporii de dizolvant rezultaţi în distilatorul 2 sunt trecuţi în răcitor-condensator 3 unde se răcesc şi se condensează. Metoda are dezavantajul că. ea are însă o anumită limită peste care chiar dacă prelungim timpul de extracţie.discontinuă . sau se încălzeşte. durata procesului de extracţie – în general prin mărirea duratei de extracţie se măreşte şi cantitatea de substanţă extrasă . cât şi dizolvantul sunt lichide. dar care este bun dizolvant pentru substanţele ce se extrag. după care se trece într-o blază de distilare 2. În acest caz se alege un dizolvant care este miscibil cu amestecul lichid ce se prelucrează. creşte şi randamentul procesului (creşte solubilitatea substanţei) 5.multiplu . rezultând instalaţia de extracţie cu effect multiplu.fără agitatoare (rotative) . pentru 0 nouă extracţie.în funcţie de agitare .procesul practic nu mai are loc 4. Clasificarea instalaţiilor de extracţie: . Condensulobţinut se adună în colectorul 4. reziduul solid din extractor.simplu . În general operaţia se realizează discontinuu.

extracte moi .soluţii extractive alcoolice. care apoi sunt prelucrate. seminţe.infuzii . moi sau uscate.dizolvantul. Se lasă apoi aparatul în repaus şi se separă fazele.spiss . în general în apă. moi sau uscate: Sunt soluţii extractive alcoolice.soluţii extractive apoase: . Tincturile şi extractele fluide. frunze.extracte uscate .macerate . Materii prime diferite părţi ale plantelor bogate în substanţe active : rădăcini.tincture . EXTRACTE VEGETALE Clasificare 1. Infuziile: Sunt produse obţinute prin extracţia principiului active din materialul vegetal cu apă fierbinte. menţinerea lor în contact pe o durată dată de timp şi separarea soluţiei extractive prin filtrare. în scopul realizării extracţiei. hidroalcoolice. hidroalcoolice sau eterice obţinute prin extracţie. Se realizează apoi o agitare energică. eterice . flori acestea s utilizează de obicei în stare uscată. uscarea realizându-se în anumite condiţii pentru a se evita dscompunerea principiilor active după uscare se realizează operaţia de măcinare şi apoi extracţia 71 . Decocturile: Sunt produse obţinute prin fierberea produsului de extras cu dizolvantul necesar.decocturi 2.sicc Maceratele: Sunt produse obţinute prin amestecarea produsului de extras cu agentul extractive.extracte fluide . un anumit timp. Din aceste soluţii prin evaporarea unei cantităţi de solvent şi concentrarea până la o anumită consistenţă se obţin extractele fluide.

Se scurge apoi lichidul extractiv şi se depozitează în vasul de colectare 4. Planta epuizată se evacuează din percolator prin basculare. alcoolul etilic şi se pune în funcţiune agitatorul. Se repetă operaţia până la epuizarea plantei. filtrarea şi ambalarea produsului finit Funcţionarea instalaţiei : Umectarea – planta măcinată se introduce în omogenizatorul planetar. Omogenizarea – lichidul extractiv din vasul de colectare 4. sedimentarea şi filtrare 4. lichidul decantat se filtrează prin filtrul 7 şi se ambalează în recipiente de sticlă. se omogenizează prin recirculare cu alutorul unei pompe 5 şi se introduce în turnul de sedimentare 6 unde se lasă în repaus timp de 5-6 zile la temperatura de 5 . alcoolul reţinut de plantă se recuperează barbotând prin ştuţul de la partea inferioară. amestecul menţinându-se sub agitare o oră. concentrarea extractului apos şi a celui hiroalcoolic 3. Extracţia – se descarcă planta umectată în containere şi se transportă în percolatorul 3 (vas conic. omogenizarea şi sedimentarea lichidelor extractive 4. Obţinere: Se obţine din frunzele de anghinară (cinnara scolimus) Fazele procesului : 1. extracţia şi antrenarea plantei epuizate 3. Se introduce apoi din vasul de măsură 2. vertical prevazut cu sistem hidraulic de basculare şi stuţ de golire. ambalarea produsului finit Descrierea procesului tehnologic Frunzele de anghinară mărunţite şi cântărite se introduc în vasul de reacţie prevăzut cu manta de încălzire / răcire şi agitator. Se opreşte apoi încălzirea şi se introduce în 72 . umectarea plantelor 2. extracţia şi prelucrarea plantei 2. Peste plantă se adaugă cantitatea necesară de alcool etilic şi se lasă în contact cu planta timp de 48 de ore. damigene. Amestecul de vapori de apă şi alcool se colectează într-un vas colectare. peste cantitatea de apă distilată prescrisă. abur. FABRICAREA MEDICAMENTELOR DE EXTRACŢIE VEGETALĂ FABRICAREA ANGHIROLULUI Anghirolul este utilizat pentru tratamentul afecţiunilor hepatice.FABRICAREA TINCTURILOR Fazele procesului tehnologic : 1.10°C Filtrarea şi ambalarea – după sedimentare. După terminarea extracţiei. Se aduce conţinutul vasului la fierbere 30-40 minute.

Colectarea diferitelor produse animale în scopul obţinerii materialului de extras se face în abatoare imediat după sacrificarea animalului.5 . se filtrează şi se concentrează soluţia hidroalcoolică. Greutatea medie a principalelor glande şi organe folosite ca materii prime.7 500-700 20 – 30 1.suprarenale 10 . se adaugă alcool etilic 96% până când se ajunge la o concentraţie de 70% alcool. planta se consideră epuizată şi se evacuează. Se filtrează apoi printr-un filtru nuce. este trecut într-un alt vas de sedimentare. în grame Glanda sau Bovine Organul Tiroida 8 – 10 Hipofiza 2 – 2. După a doua extracţie. Animalele de la care se colectează glandele şi ţesuturile trebuie să fie sănătoase şi bine dezvoltate. Sedimentarea şi filtrarea – extractul concentrat obţinut este trecut într-un vas de sedimentare. Se omogenizează. planta presată. prin distilare. Lichidul extractiv rezultat.5 Ficatul 500-700 Pancreasul 200-300 Gl. organelle fiind introduce în vase curate. care este reţinut în repaus timp de 24 ore la temperatura de 5 . glandele se curăţă de ţesuturile străine.10°C. iar lichidul extractiv se colectează într-un vas colector. carne şi grăsime.5 După colectare.5 400-500 250-300 12 . Concentrarea – lichidele extractive din vasul de colectare sunt filtrate şi apoi concentrate prin încălzire la o temperatură ce nu trebuie să depăşească 85°C. la temperatura de 5 . lăsat în repaus 68 zile. Se aduce soluţia la pH 5. Operaţiile respective trebuie să se facă foarte repede pentru a nu se produce alterarea produsului respectiv.12 Cabaline 10 – 12 2 – 2.mantaua reactorului un lichid de răcire. specifice. Acest lucru este necesar şi pentru a se evita infectarea cu diferite icroorganisme mai ales atunci când este cald. răcind masa de reacţie la 40-50%.5-6 prin tratare cu soluţi de NaHCO3 (monohidrogencarbonat de sodiu sau carbonat acid de sodiu) şi se adaugă o cantitate prescrisă de conservant (nipagin).2 – 0.3 1200-1500 60 – 80 2 – 2. Conţinutul reactorului este trecut apoi într-o presă de plante. EXTRACTE ANIMALE Sunt utilizate ca materii prime. apoi se filtrează şi se ambalează.15 Ovine 10 0.5 – 0. diferite produse animale şi anume : glande ţesuturi organe Extractele animale se mai numesc preparate opoterapice.10°C.2 Porcine 5–6 0. recuperându-se alcoolul. reintroducându-se în reactor. 73 . La lichidul apos concentrat obţinut.

extracţia apoasă acidulată 6. alcool.După colectare şi curăţire.20°C. Din glande. se aplică în cazul în care principiile active nu se dizolvă în solvenţii respectivi. organe sau ţesuturi pot fi obţinute soluţii extractive. Operaţia are loc la cald. eluarea şi concentrarea eluatelor 3. FABRICAREA EXTRACTELOR ANIMALE FABRICAREA EXTRACTULUI DE FICAT PURIFICAT Fazele procesului tehnologic : 1. În aceste condiţii. la temperatura de 5°C. suprarenale Apă în procente 70 – 80 67 – 75 72 – 78 70 70 Metode de uscare : prin atomizare prin utilizarea dizolvanţilor organici deshidratanţi : acetonă. purificarea extractului cianurat şi cromatografierea pe oxid de aluminiu 8. în mediu apos şi sub răcire. materia primă îşi păstrează caracteristicile iniţiale. adsorbţia pe cărbune. 74 . eter Metod a doua. purificarea şi ambalarea extractului Extracţia ficatului se face într-un vas emailat de formă cilindrică. concentrarea.10 / . tocarea şi eztracţia ficatului de vită 2. centrifugarea şi spălarea proteinelor 4. salifierea concentratului apos. produsele animale se transportă în containere emailate sau din aluminiu şi se depozitează în frigidere de tip industrial. Uscarea materiei prime se face ţinând cont de conţinutul ei în apă. extracţia proteinelor 5. prevăzut cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire-răcire. din care apoi se pot prepara diferite forme farmaceutice. produsul respectiv trebuie congelat în camere frigorifice la temperaturi de . Conţinutul în apă (procente) a unor glande / organe animale Glanda / organul Hipofiza Tiroida Pancreasul Ficatul Gl. iar operaţia se efectuează la temperaturi scăzute. Dacă prelucrarea produsului se face după un timp mai îndelungat. pulberi sau principii active pure. ceanurarea extractului apos 7.

Catgutul este utilizat ca material de cusut în intervenţii chirurgicale. după care se expune procesului de extracţie. care este utilizată la fabricarea soluţiilor injectabile. Fazele procesului tehnologic : 1. prelucrarea firului brut 4. rezistent. hepatită. deproteinizarea extractului alcoolic 3. cernere şi ambalare FABRICAREA GAMA – GLOBULINEI γ – globulina are proprietatea de a conferi imunitate pentru o durată de 2-3 săptămâni. folosită la tratamentul diabetului. precipitarea γ (gama) globulinelor 4. precipitarea α şi β globulinelor 3. etc. solubilizarea precipitatului de gama globulină 5. netede. prelucrarea intestinelor şi obţinerea lanierelor 2. el resorbându-se în organism. şi apoi este tocat la maşina de tocat. Materia primă : surse de sânge uman.FABRICAREA INSULINEI Insulina este o pulbere microcristalină albă. tocarea şi extracţia pancreasului 2. acidularea şi concentrarea extractului alcoolic 4. El trebuie să fie steril. ea fiind utilizată în cazul epidemiilorde rujeolă. sterilizarea firului brut 3. de grosimi diferite. prepararea soluţiei injectabile de gama-globulină FABRICAREA CATGUTULUI Catgutul chirurgical se prezintă sub formă de fire de culoare gălbuie. recristalizarea 7. separarea serum-globulinelor 2. înfiolarea firului 75 . purificarea insulinei brute şi cristalizarea 6. Fazele procesului tehnologic : 1. Pancreasul se taie în bucăţi. Materie primă : intestine de oi conservate prin sărare. Materia primă: pancreasul congelat de vită şi de porc. oreon. acidularea şiprecipitarea extractului concentrat 5. Fazele procesului tehnologic : 1.

hormoni.După condiţiile în care au loc : .fermentaţie gluconică 3.fermentaţii aerobe (oxidative) . descompunând substanţele complexe în substanţe mai simple cu ajutorul enzimelor pe care le secretă.fermentaţii de profunzime Microorganisme producătoare de fermentaţii Principalele tipuri de microorganisme sunt : bacteriile drojdiile mucegaiurile 76 .După natura microorganismului care le produc : .fermentaţii produse de drojdii . etc).fermentaţii produse de actinomicete 2.fermentaţie alcoolică .fermentaţii produse de bacterii .Capitolul III MEDICAMENTE DE BIOSINTEZĂ BAZELE TEORETICE ALE FERMENTAŢIEI INDUSTRIALE Biosinteza stă la baza obţinerii unor substanţe medicamentoase importante (antibiotice.fermentaţie lactică . ea fiind rezultatul proceselor vitale ale unor microorganisme. unele vitamine. Clasificarea fermentaţiilor 1. Aceasta este apoi concentrată. În sens mai restrâns. fermentaţia mai poate fi definită ca fiind totalitatea proceselor biochimice prin care microorganismul îşi procură energia de care are nevoie.fermentaţii de suprafaţă . Fermentaţia reprezintă totalitatea proceselor care au loc în mediu de cultură în timpul dezvoltării şi înmulţirii microorganismului. a biosintezei produsului respectiv.După produsul principal cae rezultă : . dezvoltarea şi înmulţirea unui anumit microorganism într-o aparatură adecvată pe unmediu de cultură ce conţine substanţe nutritive necesare dezvoltării microorganismului respectiv. separată şi purificată.fermentaţii anaerobe . Procesul este condus în aşa fel încât microorganismul respectiv să producă cantităţi maxime de substanţă de biosinteză. Un produs de biosinteză se obţine în principiu prin creşterea.

Se prezintă sub foemă de filamente subţiri. Bacteria E.au forme diferite (sferice. diferit colorate. PROCESUL INDUSTRIAL DE FERMENTAŢIE În natură.. o parte reproducătoare 4. 2. coli 0157 :H7 : această bacterie produce intoxicaţii alimentare periculoase. 1.Drojdiile : . Pentru a evita aceste pericole.se pot asocia în lanţuri sau grămezi 3. diplococi Exemple de bacterii : . ele fiind amestecuri complexe. dezvoltându-se mai ales în soluri şi ape (râuri. Un gram de sol poate conţine o populaţie mixtă de milioane de microorganisme. spiralate (spirochete) unele bacterii trăiesc grupate în formaţiuni caracteristice : streptococi. tulburări renale iar în final moartea. hemoragie. cilindrice (bacili). au ramificaţii laterale.Bacteriile : Sunt microorganisme vegetale unicelulare care au următoarele caracteristici morfologice : nu au nucleu bine definit celulele pot avea forme diferite : sferice (coci). microorganismele nu se găsesc sub forma unor culturi pure formate dintr-o singură specie. Intoxicaţia prodice diaree. alcătuind colonii caracteristice. o parte vegetativă (miceliul) – alcătuită din filamente miceniene (hife) care se ramifică şi se dezvoltă circular în jurul sporului. asemănătoare unor tufe. stafilococi. Depistarea unor specii de microorganisme 77 . Talul cuprinde 2 părţi : 1. mlaştini). elicoidale) . dar au şi însuşiri caracteristice ciupercilor. din care a luat maştere şi se prezintă ca o masă pufoasă caracteristică. ovoide. Specia bacteriană a fost considerată pentru prima dtă o problemă în 1982. 2. trebuie ca la prepararea cărnii temperature din interiorul acesteia să ajungă la 68°C.au celule mai mari decât bacteriile .Microorganismele de natură vegetală sunt răspândite în natură. prin aspect şi coloraţie. pentru a face să dispară culoarea roz a cărnii.Actinomicetele : Fac parte din categoria bacteriilor. au organul vegetativ format dintr-un tal monocelular sau pluricelular ramificat. fiecărei specii de ciuperci.Mucegaiurile : Se mai numesc ciuperci sau fungii.nu au nucleu bine conturat în citoplasmă .

cloruri.au la bază crearea de condiţii optime pentru dezvoltarea microorganismului respective. etc. enzime.izolarea prin răspândirea germenilor în medii solide b. concomitant cu crearea unor condiţii defavorabile dezvoltării altor microorganisme Medii de cultură Mediile de cultură sau medii nutritive reprezintă substratul pe care se devoltă un microorganism şi din care acesta îşi ia substanţele necesare creşterii şi reproducerii lui.procese biologice: .medii de cultură naturale . cât şi substanţe sintetice.medii de cultură solide . Clasificare : 1. în raportul şi sub forma accsebilă microorganismului respectiv. adică să conţină toate elementele în cantitatea ncesară. 78 . presupune o activitate intensă de selecţionare. Medii de cultură naturale pot fi : extract de porumb pulpă de cartof făină de soia făină de mazăre gelatină Medii de cultură artificiale (sintetice) : Sunt formate din substanţe cu structură chimică bine definită.capabile să producă prin biosinteză antibiotice. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un mediu de cultură : să fie complet. proteine. aminoacizi. în special săruri minerale : azotaţi. se utilizează culturi pure de mare productivitatenumite tulpini sau suşe.medii de cultură artificiale (sintetice) .medii de cultură lichide Medii de cultură naturale : Acfestea au caracteristic faptul că reprezintă complexe de substanţe organice de diferite categorii : zaharuri.medii de cultură mixte 2. Medii de cultură mixte : Conţin atât substanţe naturale. Pentru obţinerea culturilor pure se utilizează : a.procese mecanice : .izolarea din diferite medii lichide . vitamine. În procesul de biosinteză. fosfaţi. carbonaţi. O cultură pură este aceea care provine de la o singură celulă sau de la spori izolaţi.După provenienţă : .După starea de agregare : .

să aibă concentraţia şi pH-ul optim sănu conţină substanţe toxice pentru microorganism să fie steril. făină de mazăre.zaharuri : glucoză. pH-ul mediului – influenţează procesele biochimice. pH-ului cât şi pentru evacuarea unor produse gazoase de dezasimilaţie şi respiraţie. etc. Orice abatere de la această temperatură duce la scăderea productivităţii microorganismului respectiv. care trebuie menţinută cu stricteţe.săruri minerale : sulfaţi. Valoarea temperaturii se menţine cu ajutorul aparatelor de înregistrat. etc Compoziţia mediilor de cultură din industria medicamentelor Se utilizează frecvent medii mixte. făină de grâu 2. temperaturii aerului. amoniac. sulfat de amoniu 3. făină de soia. fosfaţi De asemenea. în proces se introduc anumite substanţe numite precursori. carbonaţi. amidon 4. care conţin: 1. Factorii care influenţează fermentaţia Aeraţia – majoritatea medicamentelor de biosinteză se obţin cu ajutorul microorganismelor aerobe. azotat de amoniu. Temperatura – fiecare microorganism are o temperatură optimă de dezvoltare. variaţia valorii lui dând indicaţii asupra proceselor de fermentaţie. Agitarea – este necesară atât pentru asigurarea unei distribuţii uniforme a substantelor nutritive. care dirijează fermentaţia spre anumite tipuri de produse. Realizarea condiţiilor de sterilitate Impune următoarele măsuri : sterilizarea aparaturii în zona de fermentaţie sterilizarea mediului nutritive realizarea însămânţării în condiţii de sterilitate etanşarea aparaturii în scopul izolării zonei de fermentaţie Faze de fermentaţie şi aparatură Procesele de fermentaţie pot fi realizate prin : procedeul culturii de suprafaţă – microorganismul creşte intr-un singur strat de 1 – 2 cm la suprafaţa mediului nutritiv 79 .surse de azot: extract de porumb. lactoză.azot mineral : azotat de sodiu. de aceea un rol deosebit de important în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermenta în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermentaţie cu aer steril. ca de exemplu : CO2.

Aparatul de regim : în care se realizează desăvârşirea procesului fermentativ şi care are o construcţie asemănătoare cu inoculatorul şi intermediarul. ca de exemplu : extracţia cu solvenţi în sistem lichid-lichid precipitarea cu reactivi specifici urmată de extracţia cu solvenţi în sistemul solidlichid purificarea cu ajutorul schimbătorilor de ioni 80 . substanţa activă trecând în substanţa nativă. Intermediarul : vas de fermentaţie asemănător din punct de vedere constructiv cu inoculatorul. se realizează o primă operaţie de separare prin filtrare.filtre . substanţa activă este separată prin diferite metode. vizor. de formă cilindrică prevăzut cu manta de încălzire-răcire. ştuţ de eluat probe.procedeul culturii în profunzime – creşterea microorganismului are loc în întreaga masă a mediului de cultură Procesul industrial d fermentaţie presupune în general 3 trepte care se realizează în următoarele tipuri de fermentatoare : Inoculatorul : vas de oţel inoxidabil. Dacă substanţa activă nu este înglobată în corpul microorganismului. pregătirea şi sterilizarea aparaturii 2. este necesră separarea cât mai rapidă şi realizarea operaţiei la temperaturi sub 10°C. conducerea procesului de fermentaţie METODE DE SEPARARE ŞI PURIFICARE A PRODUSULUI DE BIOSINTEZĂ În urma procesului fermentativ. conducte de alimentare. pregătirea şi sterilizarea mediului nutritiv 3. Aparate anexe : . sistem de etanşare perfectă şi care are capacitatea de 50 – 500 litri. agitator. însămânţarea 4. Din soluţia nativă. dar cu o capacitate de 10 ori mai mare. În el pe un mediu nutritiv proaspăt se continuă creşterea biomasei provenite din inoculator până la un anumit stadiu. se obţine un lichid de cultură cu următoarea compoziţie : resturi ale mediului nutritiv microorganismul producător în diferite faze produse de dezasimilaţie substanţa medicamentoasă biosintetizată Substanţa medicamentoasă biosintetizată poate fi : înglobată în corpul microorganismului eliberată total sau parţial şi dizolvată în mediul de cultură Deoarece în general substanţele de biosinteză sunt insolubile în mediul lichid şi la temperaturi ridicate.vase antispumant În fiecare treaptă de fermentaţie se realizează următoarele operaţii : 1.

actinomicete) prin biosinteză sau obţinute prin sinteză chimică. etc Lipsa toxicităţii Sterilitatea pentru produsele injectabile Condiţionarea produsului finit : În general produsul de biosinteză se obţine sub formă de pulbere microcristalină şi este condiţionat în diferite forme : fiole cu produs solid tablete drajeuri. de vapori sau gaz şi care se bazează pe fenomenul de adsorbţie-desorbţie. culoare. la concentraţii foarte mici inhibă selectiv dezvoltarea celulelor microbilor sau a celulelor canceroase. Cromatografierea Este o metodă de separare şi analiză a unor amestecuri de substanţe aflate în stare lichidă. drojdii. miros. Trecând prin coloană o altă substanţă lichidă sau gazoasă – eluent sau developant. lumină. Proprietatea fundamentală a antibioticelor este aceea că în soluţie. etc TEHNOLOGIA DE FABRICARE A ANTIBIOTICELOR Generalităţi Antibioticele sunt substanţe chimice organice produse de anumite microorganisme (bacterii. componentele sunt antrenate cu viteze diferite spre baza coloanei fiind colectate în parte la ieşirea din coloană. cristale de o anumită formă. Caracteristicile produsului finit de biosinteză Aspect: pulbere amorfă.adsorbţia pe cărbune active cromatografierea. etc. Organismele inferioare se apără de alte microorganisme prin : folosirea intensivă a substanţelor nutritive modificarea pH-ului şi a tensiunii superficiale a mediului respectiv 81 . Amestecul de componente este trecut printr-o coloană în care se află o substanţă solidă sau lichidă îmbibată pe un support solid şi care datorită proprietăţilor sale adsoarbe selective componentele amestecului respective. gust Umiditate Puritate: se exprimă în procente substanţă sau prin activitatea microbiologică Stabilitatea produsului solid la temperatură. mucegaiuri.

după structura chimică : . cloramfenicolul conţine ciclul fenil şi clor Clasificare 1. streptomicina. tetraciclinele au în structura lor 4 cicluri . În prezent se cunosc peste 3000 de substanţe cu rol antibiotic dintre care peste 100 se folosesc în terapeutică.particularităţile de structură – de exemplu.tip streptomicinic 3. toxice pentru microorganismul parazitar.numele microorganismului producător – de la microorganismul penicillium rezultă peniciline.tip penicinic .după tipul spectrului antibacterian : .produse de actinomicete . de microorganismul streptomyces rezultă streptomicina 2. Nomenclatură Fiecare antibiotic are o denumire comună internaţională şi o denumire comercială care se notează în paranteză.antibacteriene .cu structură aromatică : cloramfenicolul . Primul antibiotic utilizat în terapeutică a fost penicilina.antivirotice .produse de fungii : penicilinele 82 .după originea microorganismului producător: . Savantul român Victor Babeş a emis anumite ipoteze referitoare la antibioză încă din anul 1885.cu structură alifatică : alicina .elaborarea unor substanţe chimice antagoniste.produse de bacterii: gramicidina . descoperită de Flamyng în 1928.cu structură heterociclică : penicilina conţine în moleculă şi alţi atomi în moleculă în afară de C şi H 2.antituberculoase .anticanceroase 4.după acţiunea farmacologică predominantă: . Denumirea antibioticelor se face în funcţie de: 1. Se utilizează în special antibioticele provenite din mucegaiurile penicillium şi streptomyces. fenomen numit antibioză (1889 Vuillemin) în opoziţie cu simbioza – convieţuire în condiţii bune Substanţele elaborate prin metabolismul microorganismelor antagoniste se numesc antibiotice (1940 – Woschman). tetraciclina .

uscare 5. unguente. precipitare. condiţionarea şi ambalarea produsului : tablete. care pot proveni din aer. timp de oră cu abur sub presiune la 120-140°C prin utilizarea radiaţiilor UV. Sterilizarea Prevenirea infectării cu spori de microorganisme dăunătoare. pregătirea materiilor prime intermediare şi a aparaturii 3. oxid de etenă ANTIBIOTICE MAI IMPORTANTE Antibiotic Organism producător activitate Mod de acţiune 83 . fiole. aparatură.Tehnologia procesului de biosinteză Procesul aparţine ingineriei biochimice şi cuprinde procese chimice. soluţii 7. Sterilizarea – se poate face : cu aer cald la 200-220°C. apă. în vederea obţinerii culturilor stoc sau a suşelor active de inoculat. Fazele procesului de biosinteză : 1. materiilor prime. Pentru anumite culturi valoroase conservarea se face prin liofilizare – procedeu complex de evaporare a solventului în vid. cultivarea microorganismului pe mediul de cultură în cele 3 etape: inoculare. controlul chimic. IR. se realizează prin : a.Pasteurizare – operaţia de încălzire repetată la 70-100°C. produse finite Tulpinile microorganismelor utile se izolează de pe fructe. sol. izolarea tulpinilor de microorganisme utile şi selecţionarea tulpinilor de însămânţat cu activitate biologică şi reproductivă maximă 9suşe) 2. extracţie. fermentaţie intermediară şi fermentaţie de regim 4. izolarea şi purificarea produsului de biosinteză prin operaţii de filtrare. produse intermediare. Ele se cultivă pe medii de cultură solide sau lichide. etc. se distrug majoritatea microorganismelor. fizico-chimic şi microbiologic al procesului tehnologic. cereale. biochimice precum şi diferite operaţii fizice. din aer sau sol şi sunt supuse apoi selecţiei. X cu ajutorul substanţelor chimice: de exemplu formaldehidă. Tulpinile de culturi selecţionate pot fi păstrate intervale de timp astfel : 2 săptămâni pentru vitamina B2 3-6 luni pentru actinomicete 6-12 luni pentru fungii Păstrarea se face la temperatura camerei (vitamina B2) sau la temperatura de 4°C pentru majoritatea celorlalte produse de biosinteză. fabricarea antibioticului de semisinteză 6. drajeuri. centrifugare. medii de cultură.

inel beta-lactamic – la această grupare există ogrupare acilamină. diferit pentru fiecare penicilină. de care se leagă un radical R. Structura penicilinelor : S R CO O NH C CH N C CH CH3 CH3 COOH Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză. având comun nucleul de bază. 84 .Penicillin Cephalosporin Griseofulvin Bacitracin Polymyxin b Amphotericin b Erythromycin Neomycin Streptomycin Tetracycline Vancomycin Gentamicin Ryfampycin Penicillim – chrysogenum Cephalosporiumacremonium Penicilliumgriseofulvin Bacillus subtilis Bacillus polymyxa Streptomyces nodosus Streptomyces erythreus Streptomyces fradiae Streptomyces griseus Streptomyces rimosus Streptomyces orientalis Micromonospora purpurea Streptomyces mediterranei Gram-positive bacteria Broad spectrum Dermatophytic fungi Gram-positive bacteria Grsm-negative bacteria Fungi Gram-positivebacteria Broad spectrum Gram-negative bacteria Broad spectrum Gram-positive bacteria Broad spectrum tuberculosis Wall synthesis Wall synthesis Microtubules Wall synthesis Cell membrane Cell membrane Protein synthesis Protein synthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis PENICILINE În anul 1928. format din : 1. iar în 1939 Florey obţine din astfel de culturi substanţa cu proprietăţi antibiotice denumită penicilină.inel tiazolic – are 2 grupări metilenice şi o grupare carboxil (dimetiltiazolidincarbonic) 2. Acidul 6-aminopenicilanic este un acid monobazic. acidul 6 – aminopenicilanic. Flammyng descoperă acţiunea antibacteriană a culturilor de pencillium.

agenţilor oxidanţi. o moleculă de bază legând două molecule de penicilină G.. carbenicilina 85 .cristalizate : benzilpenicilina sodică sau potasică . penicilinele sunt puţin stabile. Penicilinele îşi pierd cu uşurinţă activitatea antimicrobiană (se inactivează) sub acţiunea apei. Clasificarea penicilinelor cuprinse în Nomenclatorul Ministerului Sănătăţii din România : Peniciline naturale 1. enzimelor.dacă R= pentenil CH3 CH2 CH CH CH2 Penicilina K (heptilpenicilina) – dacă R= heptil CH3 (CH2)5 CH2 Sub formă de acizi. Cea mai utilizată penicilină. putem avea diferiţi compuşi: Penicilina G (benzilpenicilina) – dacă R= benzil CH2 Penicilina V (fenoximetilpenicilina) – dacă R= fenoximetil O CH2 Penicilina X (p – hidroxibenzilpenicilina) – dacă R= p – hidroxibenzil HO CH2 Penicilina F (pentenilpenicilina) .de depozit : procainbenzilpenicilina.Rezistente la penicilinază : oxacilina 2. benzatinbenzilpenicilina 2. Ca) sau cu baze organice. cu baze organice (procaina) b. este Penicilina G sare de potasiu. N` .Cu . benzilpenicilina. amoxacilina. K. În funcţie de natura radicalului R.esteri de exemplu. care este N. gruparea carboxil grefată pe inelul tiazolic poate forma : a..spectru larg`` : ampicilina. luminii. de aceea se obţin sub formă de săruri cu diferite metale (Na.în structura penicilinelor. săruri cu metale alcaline (Na.Orale : fenoximetilpenicilina Peniciline de semisinteză 1. datorită proprietăţilor sale fizico-chimice şi terapeutice. K) sau alcalinopământoase (Ca). temperaturii.Injectabile : .dibenziletilendiamindipenicilin G.

Clase de peniciline 1.Peniciline naturale (Natural penicillins) - penicillin G - penicillin V 2.Aminopeniciline (Aminopenicillins) - ampicillin - amoxicillin - metacillin 3.Peniciline rezistente la penicilinază (peniciline antistafilococice) - methicillin (prototype0 - cloxacillin - dicloxacillin - nafcillin - oxacillin 4.Peniciline cu spectru extins (Extenden spectrum penicillins, Antipseudomonal penicillins) - azlocillin - carbenicillin - mezlocillin - piperacillin - ticarcillin 5.Inhibitori beta-lactamici (beta-lactamase inhibitors) - clavulanic acid OBŢINEREA PENICILINEI G Denumiri internaţionale (D.C.I.) Penicilina G, benzylpenicillium, crystopen, nalpen G, specilline, eskacillin, Ka-pen. Proprietăţi fizico-chimice: Pulbere albă , inodoră. Pierde relativ repede activitatea antibacteriană sub influenţa umidităţii, acizilor, bazelor, metalelor, alcoolilor, substanţelor oxidante, vitaminelor B şi C, penicilinazei (enzimă produsă de unele microorganisme). Nestabilitatea moleculei se datoreşte uşurinţei cu care este deschis inelul lactamic. Penicilina este nestabilă în soluţie apoasă, de aceea substanţa se păstrează sub formă de pulbere, iar soluţiile se păstrează la frigider şi se consumă în cel mult 24-48 ore de la preparare. Mediul de cultură este preparat, conform reţetei în recipiente direct în fermentatoare ( de exemplu, inoculator). Pentru fermentatoarele intermediare şi de regim, mediul de cultură se prepară într-un recipient separat şi se trimite în coloana de sterilizare unde se încălzeşte la 120-124°C timp de 20-30 min, apoi se răceşte în schimbătorul de căldură, răcitorul 6 până la 40-

86

50°C se introduce în fermentatorul respectiv (intermediar sau de regim), sterilizat în prealabil şi se răceşte la 24-28°C. Sterilizarea aparaturii (inoculator, fermentetoare, conducte, filtre aer) se face cu abur de 5 atmosfere la 125-130°C, timp de o oră. Aerul se sterilizează prin filtrare pe filtre saci, completată cu încălzirea la 150-160°C într-un schimbător de căldură. Sterilizarea lichidului antispumant se face prin încălzire, timp de 3-4 ore. Însămânţarea culturii microorganismului util se face sub protecţia flăcării, dintr-un flacon (Erlenmeyer) în inoculator, după sterilizarea aparaturii, aerului şi mediului de cultură. Fermentaţia (biosinteza propriu-zisă) se realizează în 3 etape (inoculare, fermentaţie intermediară, fermentaţie de regim) în vederea dezvoltării microorganismului sub agitare şi aerare. Reactorul de biosinteză 1 este un recipient din oţel V2A prevăzut cu manta de răcire 2 şi serpentine interioare de răcire 3, agitator cu turbină şi taler 5 şi racorduri de admisie (aer, mediu fermentat-inoculat şi agent de răcire) pentru probe, AMC-uri. Reactoarele au capacităţi crescânde : 1 :10 :100. Controlul fermentaţiei la 8 ore apoi la 4 ore, se referă la dezvoltarea microorganismului, pH-ul, conţinutul de zahăr, etc, aducându-se unele corecturi procesului. Separarea biomasei (miceliu) de soluţie (ce conţine penicilină) se face prin filtrare pe un filtru tambur, sub vacuum. Soluţia filtrată se extrage în 3 stadii în extractoare cu acetat de butil şi acid sulfuric (pH 2), fosfat disodic (Na2HPO4) tamponat cu carbonat de sodiu şi acetat de butil şi acid sulfuric ce extrage penicilina. Separarea apei se face prin introducerea acetatului concentrat în vase de îngheţare la – 11 / - 12°C împreună cu cărbune activ ; prin filtrare pe un filtru de presiune ce reţine apa sub formă de gheaţă, cărbunele şisubstanţele colorante. OBŢINEREA PENICILINEI G SARE DE POTASIU Proprietăţi : pulbere microcristalină albă cu miros caracteristic şi gust amar se dizolvă în apă, ser fiziologic şi soluţie de glucoză este stabilă la temperatura camerei Acţiune : Are acţiune bacteriostatică şi bactericidă asupra multor germeni patogeni (coci, bacili, spirochete, virusuri). Activitatea antimicrobiană a penicilinei se exprimă în unităţi internaţionale (UI). O unitate internaţională reprezintă activitatea a 0,6 mg penicilină G sodică pură, cristalizată, faţă de o tulpină standard de stafilococ auriu. Penicilina G acţionează ca bacteriostatic la concentraţii mici şi ca bactericid la concentraţii de 2 – 4 ori mai mari. Obţinere

87

Penicilina G se obţine industrial prin biosinteză, ca rezultat al activităţii metabolice a unei ciuperci din specia Pennicillium. Se obţine prin tratarea extractului d penicilină în acetat de butil într-un reactor de biosinteză cu soluţie alcoolică de acetat de potasiu. Cristalele de penicilină G se spală de 5 ori cu butanol, apoi cu clorură de metilen şi se usucă în vid de 4-6 mm Hg. Produsul este cernut prin site de oţel inoxidabil (200-400 ochiuri / cm²). Ambalarea se face în saci de hârtie, obţinându-se astfel penicilina G potasică, vrac. Aceasta se condiţionează în flacoane de 200.000-5000000 Uisub formă de pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. Ambalarea se face semisteril cu ajutorul dozatoarelor automate care introduc penicilina în flacoane, în dozele prevăzute. Se captează automat, se sterilizează termic flacoanele, se controlează, se etichetează şi se ambalează. Fazele procesului tehnologic : 1. Fermentaţia 2. filtrarea 3. Purificarea şi concentrarea penicilinei 4. Cristalizarea 5. Condiţionarea produsului finit 6. Recuperarea dizolvanţilor Materialul de însămânţat constă în spori de Penicillium notatum sau Penicillium chrysogenum. Mediul nutritiv conţine : surse de azot : extract de porumb, făină de soia, săruri de amoniu zaharuri : glucoză, lactoză săruri minerale : sulfaţi de sodiu, zinc, magneziu, calciu, carbonat de Ca, fosfat de potasiu precursori : fenilacetamidă soluţie de NaOH pentru reglarea Ph-ului antispumant : ulei Parametrii procesului : temperatura : 24-26°C aeraţia : 0,5 – 1 litru aer steril / litru mediu şi minut agitarea: trebuie să fie continuă durata procesului: 2 zile în inoculator, 20 ore în fermentatorul intermediary şi 6-7 zile în fermentatorul de regim pH-ul: 6,6 – 6,8 iniţial şi 7,2 – 7,5 la finalul biosintezei

Moldaminul Se obţine din penicilina G prin precipitare cu dibenziletilenamină. Structura dibenziletilenaminei :
CH2

NH

CH2

CH2

NH

CH2

88

000 UI. pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. Se administrează sub formă de capsule de 250 mg. adăugându-se în faza de fermentaţie ca precursor. sau sub formă injectabilă în flacoane de 250 şi 500 mg ampicilină sodică. acid fenoxiacetic. infecţiilor urinare şi ginecologice.NHBr CH NH2 COOH ACID ALFA-AMINO FENIL ACETIC 89 .000 UI Obţinere : Se obţine prin fermentaţie din tulpina de penicillium chrysogenum Q 176 . fără miros. etc Obţinere : Se obţine din acidul fenilacetic pe baza următoarelor reacţii : CH2 COOH Br2 . Are proprietatea de a se absorbi lent la locul infecţiei intramusculare. Are acţiune bactericidă activă. AMPICILINA Face parte din categoria penicilinelor de semisinteză. solubilă în alcool şi soluţii alkaline este singura penicilină care poate fi folosită în mediu acid şi se administrează sb formă de comprimate de 200. PENICILINA V Proprietăţi : pulbere albă cristalizată.000 UI şi 1200. sare de potasiu şi clorhidrat de procaină având la o singură doză o concentraţie terapeutică pentru 7 – 14 zile. Procainpenicilina Conţine soluţie de penicilină G. dar cu acţiune prelungită (4 zile). obţinându-se concentraţii relativ mici. Separarea penicilinei V din masa de reacţie se face prin extracţie cu acetat de butil în două etape datorită solubilităţii mari a penicilinei V.Se administrează injectabil fiind condiţionat în flacoane de 600. cu gust amar este insolubilă în apă. pe cale orală. Se utilizează în tratamentul meningitei.HBr CH Br ACID FENIL ACETIC ACID 2-BROM FENIL ACETIC COOH NH3 . Se foloseşte după vindecarea bolnavului prin tratamente cu antibiotice. otitei. faţă de diferiţi streptococi. faringitei.

90 . fosfaţi.Cl-COO-C2H5 Cl-COO-CH2-C6H5 P-NH2 S CH CO NH O CH C CH N C CH CH3 CH3 COOH AMPICILINA STREPTOMICINA Structura streptomicinei: N-metil-1-glucozamin.streptozidostreptidină Este un antibiotic produs de un microorganism din clasa actinomicetelor şi anume Streptomyces griseus. sterilizarea 3. infecţiilor urinare severe Obţinere: Prin biosinteză din actinomicete de tip Streptomyces griseus sau actonyces globisporus streptomycini. cu tulpina iradiată cu radiaţii gama. fermentaţia (inoculare. Fazele procesului de biosinteză: 1. eter are acţiune bactericidă faţă de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) şi faţă de alte bacterii gram-pozitive şi gram-negative : streptococus viridans. făină de soia sursă de carbon : glucoză sau dextroză săruri minerale : sulfat de amoniu. Din punct de vedere chimic face parte din clasa trizaharidelor. Proprietăţi şi acţiune farmacologică : este o bază organică şi formează săruri (sulfaţi. coli se utilizează în tratamentul tuberculozei. enterococi. separarea şi purificarea streptomicinei 5. obţinerea tulpinii de microorganism de inoculat – sub formă de suspensie sau pastă 2. septicemiei (infecţie generalizată). E. clorură de sodiu. cloroform. fermentaţie intermediară. fără miros sau cu miros slab caracteristic cu gust slab amar este uşor solubilă în alcool. fermentaţie de regim) 4. iar ca precursor ciclohehanhexol. clorhidraţi) cu diferiţi acizi minerali sulfatul de streptomicină se prezintă sub formă de pulbere albă hifroscopică (absoarbe umiditatea). uscarea şi condiţionarea produsului finit Mediul de cultură : În inoculator şi fermentatorul intermediar mdiul de cultură conţine : sursă de azot . carbonat de ca pentru reglarea pH-ului antispumant : ulei de floarea soarelui Pentru fermentatorul de regim se adaugă în plus uree. fosfat acid de potasiu.

Apoi soluţia se tratează în vase colectoare cu NaOH până la pH 6. Soluţia de streptomicină se răceşte de la 55-60°C până la 20-30°C în răcitoare cu apă (de exemplu ţeavă în ţeavă) într-un răcitor tubular cu sodă la 5-10°C. demineralizat. Uscarea se realizează prin trecerea pe un atomizor (cu turbină sau prin injecţie). timp de 30 minute pentru terminarea coagulării şi se filtrează pe filtre tambur. Mediul de cultură se încălzeşte cu abur direct la 70-80°C sub agitare. Aerul este încălzit. Eluţia streptomicinei de pe cationit se realizează cu soluţie de H2SO4 3-4% (ph 4-4.5).4 – 0. în prealabil la 60°C cu abur sau electric şi trecut printr-un filtru special cu membrană (cu diametru de 0. 91 .97% şi intră în atomizor la 120-140°C. răşina se tratează cu o soluţie de HCl 5-7%. se regenerează cu soluţie de NaOH 4%. Ambalarea se face sub formă de pulbere cules într-o boxă sterilă şi ambalat în bidoane.22 μm) ce-i asigură o puritate de 99. cu ajutorul aerului steril. azotului aminic.5 atm suprapresiune temperatura 27-28°C agitare continuă pH 7 – 8 durata procesului 40-50 ore în inoculator şi fermentatorul intermediar şi 120-140 ore în fermentatorul de regim sterilizarea se realizează cu abur Controlul biosintezei cuprinde :determinarea dextrozei. se tratează biomasa într-un recipient cu formaldehidă (CH2O) pentru dezinfectare (prevenire infecţii) şi precipitarea substanţelor mucilaginoase (albumine). Pentru regenerare. fosforului solubil. Temperatura pentru zona de uscare este de 80-90°C. se spală cu apă (pH 8. Concentratul de sulfat de streptomicină este pulverizat în interiorul atomizorului la presiunea de 1. Soluţia se filtrează într-un filtru Seitz cu plăci de azbest perforate şi pe filtre speciale. pH-ul Separarea şi purificarea streptomicinei : După determinarea procesului de fermentaţie. apoi se acidulează cu acid oxalic la pH 2.2 în vederea coagulării miceliului.8 – 3.5-2 atmosfere.2-6. Apoi se trece pentru decolorare într-un vas cu cărbune activ.5-7.5) şi CH2O (1%) pentru sterilizare. depirogenante. se spală cu apă dedurizată până la pH 3-4. Separarea streptomicinei : Separarea streptomicinei din soluţie se face cu ajutorul răşinilor schimbătoare de ioni (cationiţi) în 3 trepte (în baterii) cu un debit de 80-1200 litri / oră la un pH 6. pentru reţinerea microorganismelor străine.5 pentru evitarea inactivării streptomicinei şi se depozitează în rezervoare.Parametrii procesului : aeraţia : 0. Soluţia de sulfat de streptomicină este evaporată într-un aparat de distilare în vid (p= 40 mm Hg) la temperatura de 30-40°C.

Au un spectru larg şi o acţiune predominant bacteriostatică. cuprinzând patru inele benzenice condensate Tipuri de tetracicline. se degradează însă la lumină.clortetraciclină R1 Cl H H H Cl CH3 CH3 CH3 H H R2 H OH H H H R3 Tetraciclinele au o coloraţie galbenă şi stabilitate în condiţii normale de temperatură. fiind folosite în mod exagerat (abuziv) în trecut.TETRACICLINE Antibioticele din clasa tetraciclinelor se obţin prin fermentarea în profunzime a tulpinilor de streptomyces aureofacines. în funcţie de radicalii R1 R2 şi R3 Denumire 7-Clortetraciclină (Aureomicină) Oxitetraciclina Tetraciclina 1-Dimetil tetraciclină 6-Dimetil -7. au putere rotatorie specifică în lumină polarizată şi sunt fluorescente în lumină ultravioletă. toxicitate mică. În prezent. TETRACICLINA Acţiunea tetraciclinei se manifestă prin inhibarea sintezei proteinelor microbiene. 92 . datorită apariţiei unor tulpini de microorganisme patogene rezistente au o utilitate limitată. Structură : R1 R 2 OH R 3 N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH O tetraciclinele au structura hidronaftacenului.

6 – 0.8 viteza de agitare : 110-120 rot / min aeraţia : 0. unde creşte lent masa microbiană. iar cantitatea de tetraciclină este maximă.3 atmosfere Clorhidratul de tetraciclină Se obţine din soluţia de tetraciclină – bază brută ce este dizolvată în amestecul de acetat de butilmetanol. se cerne şi se trimite în secţiile de condiţionare. filtrată. asemănător ca la penicilină. Cultura de laborator este dezvoltată în inoculator (creşterea miceliului). tratată cu 10% butanol ş precipitată cu HCl sub agitare . CLORAMFENICOLUL Structură şi denumire : H O2N C * NH C H * COCHCl2 CH2OH OH D (-) – TREO – 2 – DICLOR – ACETAMIDO – 1 – PARA – NITROFENIL – 1. se mojarează.2-1.3 – PROPANDIOL ( CLOROMICETINA) 93 .5 – 6. în fermentatorul intermediar (80-90 ore înaceste 2 etape) şi în fermentatorul principal 90120 ore. se spală cu eter şi clorură de metilen.8 litri aer / litru mediu / minut presiunea în fermentator : 1.Structură : H H3C H OH N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH OH se foloseşte sub formă de drajeuri a 250 mg sau 125 mg (pentru copii) ori capsule tetraciclina complex conţine şi vitamina B Obţinere : Se obţine prin fermentatia actinomicetului Streptomyces aureofacines în trei trepte. Parametrii procesului : temperatura 26-28°C pH 6.

metodă ce se aplică în prezent în diferite variante industriale Materii prime : p – nitrobenzaldehida p – nitroacetofenona p – nitrofenilserinol – ce evită nitrarea intermediarilor benzaldehidă beta-serină ALTE ANTIBIOTICE Alicina Structură şi denumire: O H2C S S CH2 Monosulfoxidul disulfurii de alil Este un antibiotic care face parte din clasa tioeterilor. Apare în usturoi.7 – 150. inhibând sinteza proteinelor microorganismelor. laringotraheide (la copii mici). infecţii. acetate de etil.Cloramfenicolul este un antibiotic de sinteză. propilenglicol.5 g. şi greu solubilă în apă (0. nu are miros punct de topire: 149. acetonă. pneumonii (la bătrâni).2 g / 100 ml ) şi instabilă în mediu acid Obţinere: Se poate obţine prin 2 metode: prin fermentaţie în prezenta actinomicetului streptomyces venezuelae sintetic. din care singurul izomer activ antibiotic este )D (-) din seria treozei Proprietăţi : substanţă cristalină albă sau alb-gălbuie are gust amar. meningite rezistente la alte antibiotice.7°C solubil în alcool. cu spectru larg de acţiune ce acţionează ca bacteriostatic şi uneori ca bactericid. 94 . Se utilizează la îmbolnăviri cu febră tifoidă şi febră paratifoidă. suspensie apoasă de cloramfenicol palmitat de 0. Se administrează cu lactobacilli (iaurt) sub formă de drajeuri ( a 250 sau 125 mg) sau capsule. În molecula cloramfenicolului se găsesc 2 atomi de C asimetrici care apar în 4 forme stereoizomere optic active şi formează 2 racemici corespunzători seriei eritrozei şi treozei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful