MEDICAMENTE TEHNOLOGIA FABRICĂRII MEDICAMENTELOR Medicamentele sunt substanţe chimice naturale sau sintetice, simple sau amestecuri, de uz uman

sau veterinar, intern sau extern, destinate vindecării, ameliorării sau recunoaşterii unor boli sau tulburări ale organismului. Medicamentul este constituit din: - una sau mai multe substanţe medicamentoase – care au proprietăţi terapeutice - substanţe ajutătoare (adjuvanţi sau excipienţi) – nu au acţiune toxică asupra organismului în cantităţile prescrise Denumirea medicamentelor şi a unor produse cosmetice este prevăzută in farmacopee, standarde de stat, nurme interne, agende medicale, etc. Farmacopeea Română cuprinde denumirea în limba latină si limba română a substanţelor medicamentoase, formula, structura brută, masa moleculară, unele proprietăţi (aspect, miros, gust, proprietăţi fizico-chimice), metode de identificare şi condiţii de puritate,determinări cantitative şi condiţii de conservare. O substanţă chimică inainte de a fi utilizată ca medicament se supune mai multor probe. Acţiunea farmacologică se studiază asupra unor culturi de microbi, apoi asupra animalelor de laborator (cobai, şoareci, iepuri). În decursul determinărilor experimentale se urmăresc : absorbţia medicamentului – reprezintă timpul de la administrare până la instalarea efectului distribuţia medicamentului în organism – prin determinarea concentraţiei in diferite ţesuturi toxicitatea medicamentului eliminarea medicamentului din organism incompatibilitatea faţă de alte medicamente cu care se administrează simultan. CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR 1.DUPĂ ACŢIUNEA FARMACOLOGICĂ 1.1.Medicaţia sistemului nervos: -anestezice -analgezice opioide -analgezice antipiretice nenarcotice -hipnotice şi sedative -neuroleptice şi tranchilizante -stimulante 1.2.Dermatologice: 1.3.Medicaţia aparatului circulator: -digitlice -antianginoase şi antiaritmice

1

-hipertensive -hipotensive -anticanceroase 1.4.Medicaţia sângelui 1.5.Medicaţia aparatului respirator 1.6.Medicaţia aparatului digestive 1.7.Chimioterapice: - antiseptice şi dezinfectante - sulfamide - antibiotice - antituberculoase - anticanceroase - biocatalizatori : - vitamine - hormoni - enzyme - glucide, proteine, grăsimi 1.8.Medicaţia aparatului renal şi a uterului 1.9. Medicaţia oftalmologică, O.R.L. şi stomatologică 2.DUPĂ PROVENIENŢĂ 2.1.Naturale : 2.1.1.Minerale : sulf, acid boric 2.1.2.Vegetale : 2.1.2.1.Părţi de plante uscate: pulberi 2.1.2.2.Sucuri şi extracte: a.sucuri apoase, ceiuri b.tincturi 2.1.2.3.Substanţe medicamentoase : a.simple b.amestecuri 2.1.3.Animale (opoterapice): 2.1.3.1.Produse: uleiuri, untură de peşte 2.1.3.2.Pulberi, extract de glande, organe 2.1.3.3.Substanţe medicamentoase 2.2.Sintetice 3.DUPĂ MODUL DE ADMINISTRARE 3.1.De uz intern : - oral : - peroral (cu lichid) - bucal - sublingual - respiratoriu

2

- parenteral (prin injectare) - subcutanat - prin mucoase, rectal, vaginal, uretral (supozitoare) 3.2.De uz extern : - unguente - cutanat sau pe mucoase - săpunuri - linimente - dermato – cosmetice şi de igienă - emplastre 4.DUPĂ DESTINAŢIE 4.1.de uz uman 4.2.de uz veterinar 5.DUPĂ STAREA DE GREGARE 5.1.Solide sau paste : - granule - unguente - supozitoare - pulberi - pilule - boluri - comprimate - drajeuri 5.2.Lichide : - soluţii : - injectabile - oftalmice - extractive - emulsii - suspensii 5.3.Gazoase ADMINISTRAREA ŞI TOXICITATEA MEDICAMENTELOR După pătrunderea în organism, medicamentele se răspândesc în sânge, ţesuturi, ele sunt transformte sau metabolizate cu ajutorul glndelor sau a unor organe: ficat, rinichi şi splină. Consumul mare de medicamente poate afecta funcţionarea normală a acestor organe. În general medicamentele au anumite efecte secundare sau toxice (reacţii adverse), acestea pot fi de la urticarie, până la şoc anafilactic. Pentru fiecare medicament s-au stability doze terapeutice minime sau maxime şi de asemenea s-a determinat pe animale toxicitatea acută (indicele terapeutic).

3

tablete sau comprimate 2.Indicele terapeutic reprezintă raportul dintre doza letală 50% (DL) după 24-48 ore şi doza eficientă 50% (DE). preparate magistrale – produse preparate în farmacii după prescripţia medicului. substanţe adjuvante sau excipienţi – sunt substanţe inerte faţă de organism sau cu o acţiune neglijabilă. Substanţele medicamentoase se condiţionează în forme diferite în funcţie de starea de agregare. pe cale dermică : unguente. În funcţie de operaţiile tehnologice efectuate la condiţionare. pe cale respiratorii : medicamente inhalatorii Calea parenterală – administrarea intravenoasă asigură absorbţia cea mai rapidă şi completă a medicamentului. Căile de administrare a medicamentelor : 5. Doza letală reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă care produce moartea omului sau a animalului. Doza maximă reprezintă cantitatea cea mai mare de substanţă medicamentoasă care poate fi administrată fără să provoace tulburări. avem : 1. capsule 7. pulberi sau granule 4. pe cale rectală sau vaginală : supozitoare. acest raport trebuie să fie mai mare sau egal cu 10. Doza terapeutică reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă administrată unui adult în scopuri terapeutice. comprimate 6. soluţii de uz intern şi extern 6. preparate tipizate – produse finite obţinute în fabrică şi prezentate în ambalaj original 2. Capitolul I CONDIŢIONAREA MEDICAMENTELOR Medicamentele pot fi: 1. destinaţie. supozitoare şi ovule 8.per os``) de exemplu : drajeuri. drajeuri 3. soluţii 9. ovule 8. acestea sunt folosite pentru a adduce substanţa activă într-o formă corespunzătoare condiţionării. după reţetă Medicamentele au în compoziţia lor: 3. tablete. forma de prezentare.. medicamente injectabile 5. substanţa activă cu acţiune terapeutică 4. pe cale bucală ( . Doza toxică reprezintă cantitatea care depăşeşte doza maximă de substanţă medicamentoasă producând fenomene toxice. pe cale parenterală (injectabil) pentru medicamente injectabile 7. unguente 4 .

dând o coeziune mai mare a amestecului. Avantajele acestei forme de condiţionare : 10. alături de substanţa activă se utilizează o serie de substanţe ajutătoare numite excipienţi.Excipienţi dezagreganţi : Asigură proprietăţile tabletelor de desfacere şi dizolvare pe parcursul tractului digestiv într-un anumit timp şi conform prescripţiilor din Farmacopee. amidonul. izolarea unei substanţe de acţiunea agenţilor atmosferici 15. Rolul stratului protector : 13.Excipienţi diluanţi : Sunt substanţe inerte de adaus şi se utilizează în cazul substanţelor medicamentoase foarte active şi care se folosesc în doze foarte mici. fiind mai puţin expuse agenţilor atmosferici 12. Excipienţii pot fi : 1. ocupând un spaţiu redus şi fiind uşor transportabile. metilceluloza. De exemplu : lactoza.Excipienţi aglutinanţi : Sunt substanţe inerte de adaus care au ca scop uşurarea procesului de prelucrare a produsului.Excipienţi lubrifianţi : Au rolul de a uşura trecerea amestecului în mod uniform prin pâlnia de umplere împiedicând înfundarea (griparea0 utilajului De exemplu : grăsimi (stearină. stabilitatea şi rezistenţa mecanică sunt bune 11. Aceştia se adaugă înainte de granulare. determinarea resorbţiei substanţelor într-un anumit loc în organism 16. asigurarea unui aspect plăcut atractiv pentru produsul medicamentos La fabricarea tabletelor şi drajeurilor. stearat de Ca şi Mg. soluţia de glicerină. sunt substanţe care în 5 . etc. au suprafaţă mică în raport cu pulberile din care sunt preparate. acid boric) 4. au volum mic în raport cu comprimatele.9. amidonul. pulberi solide (talc. 2. Drajeurile sunt produse farmaceutice care se obţin prin acoperirea comprimatelor cu un strat protector. mascarea gustului sau mirosului unei substanţe 14. de formă de obicei cilindrică plată şi se obţin prin presarea substanţei medicamentoase. De exemplu : zahărul. aerosoli FABRICAREA TABLETELOR ŞI DRAJEURILOR Tabletele sau comprimatele sunt preparate farmaceutice solid. 3. unt de cacao0.

Prin sitare sau cernere se realizează atât separarea impurităţilor. Malaxarea se continuă timp de 20 minute în scopul obţinerii unei paste umede şi uniforme.momentul îmbibării cu apă îşi măresc foarte mult volumul.Pregătirea substanţei la gradul de fineţe : Substanţa se macină şi apoi se cerne. 3. uscarea 7. apă. 2.Omogenizarea (1) : Materiile prime preamestecate se omogenizează timp de 15 minute. omogenizarea (1) 5. De exemplu : amidon.Dozarea substanţelor : Substanţele măcinate şi sitate trebuie recântărite deoarece în cursul procesului se pierde o parte din greutate.Omogenizarea (2) : 6 . La unele substanţe care prin natura lor nu permit adăugarea de excipienţi. se practică brichetarea (comprimarea sub presiune redusă a pulberilor. omogenizarea (2) 8. sirop de zahăr. 5. cernute şi dozate corespunzător se amestecă într-un container mobil.Granularea : Constă în trecerea mecanică a pulberilor umezite prin site. particulele obţinute căpătând forma determinată de dimensiunile ochiurilor sitei. gelatină. până la umiditate finală de 1-3 %. 4. indigo cloraminul.Uscarea : Granulele se repartizează în strat uniform de 1-2 cm grosime pe tăvi. carboximetilceluloză. pregătirea substantei la gradul de fineţe necesar 2. De exemplu : albastru de metilen. formarea comprimatelor 1. alcool.Amestecarea : Substanţele mărunţite. amidon. cât şi sfărâmarea bulgărilor de material formaţi prin aglomerare în urma depozitării. gelatină. care se introduc în uscătoare tip dulap. producând desfacerea comprimatului. amestecarea 4. sau amestecuri ale acestora. dozarea substanţei 3. 7. 6. apoi li se adaugă o parte din substanţa ajutătoare : lianţi . care se adaugă cu scopul diferenţierii drajeurilor unele faţă de altele. 5.Excipienţi coloranţi : Sunt substanţe inerte cu proprietăţi colorante. Uscarea se face la temperaturi de 20-50°C. granularea 6. care apoi se macină şi se granulează). timp de 6-8 ore. Obţinerea comprimatelor Fazele procesului tehnologic sunt : 1.

comprimarea 19. maşini rotative – au pâlnia de umplere fixă. pregătirea amestecurilor şi soluţiei de drajefiere 3. colofoniu şi alcool în proporţie de 1 :2 3. 2. drajefierea propriu-zisă 4. 8. controlul şi lustruirea drajeurilor 1. în cazul produselor sensibile.Formarea comprimatelor : Fazele comprimării : 17. până la 4% umiditate. nu se reuşeşte obţinerea întotdeauna a unui produs cu dezagregare corespunzătoare 23. De aici se recoltează probele de laborator apoi containerele se etichetează şi se sigilează. pregătirea nucleelor 2. Soluţia izolatoare se compune din : 25. în care se efectuează comprimarea directă a amestecului de substanţă activă cu un adjuvant şi un lubrifiant Obţinerea drajeurilor Drajeurile se obţin prin drajefierea comprimatelor.Pregătirea nucleelor : Comprimatele destinate drajefierii se usucă la 35-40°C. şelac şi alcool în proporţie de 1 :3 26.Pregătirea mestecurilor şi soluţiei de drajefiere : Materiile auxiliare folosite la drajefiere. matriţele fixate pe un dispozitiv care execută o mişcare circulară sub pâlnie 21.Separat se prepară un sirop colorat.Drajefierea propriu-zisă : Drajefierea propriu-zisă constă în realizarea următoarelor operaţii : 7 .Granulele uscate se cântăresc şi apoi se adaugă cantitatea prescrisă de material dezagregant (amidon) şi lubrifiant (talc) şi se omogenizează într-un omogenizator. se prepară apoi un sirop simplu într-un vas prevăzut cu manta de încălzire prin dizolvarea zahărului în apă la 100°C. prelucrarea se face greu. evacuarea comprimatelor Maşinile de comprimat pot fi : 20. maşini excentrice – cu pâlnia mobilă şi matriţa fixă Dezavantajele procesului clasic de obţinere a comprimatelor : 22. Evitarea acestor probleme se realizează în instalaţii moderne. instalaţiile sunt voluminoase 24. ele find influenţate de umiditate şi căldură în timpul granulării şi uscării. se cântăresc şi se omogenizează. acesta se obţine prin dizolvarea unui colorant alimentar în cantitatea prescrisă în apă şi apoi amestecarea cu siropul simplu la cald. Fazele procesului tehnologic de drajefiere : 1. umplerea matriţei 18. Apoi se transportă la depozitul de granule.

FABRICAREA SOLUŢIILOR INJECTABILE Medicamentele injectabile sunt soluţii sterile de substanţă activă în apă.Sticla utilizată la realizarea fiolelor trebuie să fie sticlă neutră. sau chiar înfiolarea substanţelor solide.Controlul şi lustruirea drajeurilor : Pentru obţinerea unui aspect lucios. În unele cazuri. izolarea nucleului – prin amestecarea nucleelor în soluţie izolatoare în mai multe reprize . sau suspensii sterile în uleiuri şi sunt destinate administrării parenterale. 5. Capacitatea fiolelor este diferită : 1. drajeurile mate uscate se introduc într-o turbină care se roteşte continuu aproximativ 2 ore. acoperirea cu cuşe enterosolubile – se realizează prin introducerea nucleelor într-o turbină în mişcare şi adăugând în porţiuni mici soluţia enterosolubilă 3. să fie limpezi 8 . amidon. La fabricarea medicamentelor injectabile se utilizează o singură substanţă sau substanţe asociate. Uleiuri vegetale (de măsline. ulei sau alţi dizolvanţi. carbonat de magneziu după caz – în nele cazuri se realizează acoperirea cu sirop simplu şi pudrarea se face cu talc. Acestea trebiue să fie pure pentru a se asigura efecte terapeutice. Substanţele utilizate pot fi solubile sau insolubile în cantitatea de dizolvant prescrisă. Fiolele farmaceutice sunt recipiente de sticlă ermetic închise de forme şi dimensiuni diferite conţinând doze de soluţii sau substanţe solide. substanţele medicamentiase se alterează în timp scurt în soluţii apoase. În aceste cazuri este necesară adăugarea unor dizolvanţi speciali. decantate. între reprize se face pudrarea cu talc . acoperirea cu talc. 27. făină. să fie dozate exact 31. Dizolvanţii utilizaţi se aleg în funcţie de proprietăţile substanţelor medicamentoase şi de câte ori este posibil se foloseşte apa distilată sau bidistilată. acoperirea cu zahăr şi talc 6. 20 şi 50 ml. să nu fie dureroase la administrare 30. pentru a se înlătura reacţiile secundare şi eventualele combinaţii dintre impurităţi şi substanţele medicamentoase. amidon 4. produsele se prepară sub formă de emulsie sau suspensie. Soluţiile obţinute trebuie să aibă un pH neutru sau apropiat de cel al serului sanguin (pH 7. uscate şi sterilizate Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească soluţiile injectabile : 29. evitându-se transportul cu pompe. nucleele se usucă apoi la 35-40°C 2. de migdale) – acestea trebuie neutralizate. prin cădere liberă. de floarea-soarelui. acoperirea cu sirop colorant sau simplu 4. 28.1. Ele se fabrică în recipiente de sticlă sau fiole.4). uscarea – se realizează la 35-40°C timp de 16 ore 5. 2. operaţia se repetă până la obţinerea unor forme perfct rotunjite . făină. solubilizarea realizându-se numai în momentul administrării. În unele cazuri. apa distilată sau bidistilată – este supusă unui control riguros iar circulaţia ei în instalaţii se face prin conducte de sticlă sau furtunuri de cauciuc.

eter. benzen. în corp. înfiolarea FABRICAREA SOLUŢIILOR MEDICAMENTOASE Soluţiile medicamentoase sunt preparate constituite din mai multe componente dintre care unul este în concentraţie mai mare şi constituie dizolvantul. signarea (imprimarea pe fiole a denumirii produsului. benzină. verificarea etanşeităţii 5.32. seria. concentraţia. sterilizarea fiolelor cu soluţii injectabile 4. alcoolul etilic. să asigure o bună conservare a substanţelor active fără să reacţioneze cu acestea 42.soluţii de uz intern . sulfură de carbon Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dizolvanţii sunt : 38. apa. glicerina 36. să fie izotonice Izotonizarea soluţiilor injectabile este o condiţie esenţială. controlul soluţiilor 7. să fie sterile 33. acetonă. cloroform. Fazele procesului de fabricare a fiolelor cu soluţii injectabile : 1. capacitatea fiolei. garanţia) 6.După modul de administrare : . Clasificare : 1. înfiolarea oluţiei 3.după natura dizolvanţilor : .soluţii eterice 2. să nu fie toxici sau iritanţi 9 . concentraţia substanţelor active în interiorul celulelor trebuie să fie egală cu concentraţia acestor substanţe în afara lor. să fie neutri şi anhidrii 40.soluţii apoase . acid acetic 37.soluţii eterice . să aibă putere de dizolvare şi putere de penetrare în tesuturi 39. să fie conservabile în timp 34. prepararea soluţiilor pentru înfiolare 2.soluţii de uz extern Dizolvanţii cei mai utilizaţi se pot clasifica : 35. să fie stabili 41. Administrarea unor soluţii mai concentrate (hipertonice) sau mai diluate (hipotonice) produce dezechilibre însoţite de durere.

FABRICAREA SIROPURILOR MEDICAMENTOASE Principalele faze ale procesului tehnologic sunt : 1.Prepararea soluţiei de caramel : Se realiează într-un vas cu agitator tip ancoră şi cu încălzire la foc direct. dizolvarea ingredienţilor 3. soluţia se aduce la temperatura de 40°C şi se amestecă cu siropul de zahăr. omogenizarea şi sedimentarea 5. omogenizarea 3. 4. filtrarea şi ambalarea 1. 3. prepararea siropului de zahăr 2.Dizolvarea ingredientelor : Se face în vase emailate de diferite capacităţi prevăzute cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire. 2. Se introduce cantitatea prevăzută de zahăr şi se încălzeşte până se caramelizează şi se adaugă apoi o cantitate de apă caldă egală cu cantitatea de zahăr. Cantitatea prevăzută de zahăr se introduce în porţiuni şi sub agitare. pregătirea substanţelor active şi a emulgatorilor 2.Prepararea soluţiei de zahăr: Siropul se prepară in apă distilată si zahăr intr-un dizolvator vertival cu fund bombat. spălate si uscate care se îmbuşonează. se etichetează şi se introduc în cuti de carton. Ambalarea se face în flacoane. emulsionarea 4. ambalarea 10 . Se completează apoi cu cantitatea prevăzută de apă distilată si se omogenizează prin agitare. prepararea soluţiei de caramel 4. După dizolvare caramelul se menţine timp de 12 ore. ingredientele active şi soluţia de caramel. Se introduce iniţial apa distilată şi apoi substanţa in ordinea şi condiţiile indicate pe reţetă.. FABRICAREA EMULSIILOR MEDICAMENTOASE Cuprinde următoarele faze : 1. 5. prevăzut cu manta de încălzire şi agitator tip ancoră.Filtrarea şi ambalarea : Filtrarea se realizează printr-un filtru cu un singur strat apoi soluţia se depozitează şi se ambalează.Omogenizarea şi sedimentarea : În vasele de sedimentare se introduce siropul de zahăr. Se lasă apoi în repaus timp de 1-15 zile. După dizolvarea completă se menţine la fierbere timp de 10 minute şi apoi se răceşte la 40°C. după dizolvare . Dizolvarea are loc la temperatură obişnuită sau la temperaturi mai ridicate.

să fie curate şi sterilizate. sferică sau cilindrică a căror cavitate este umplută cu substanţe medicamentoase . CaCl2. continue sau discontinue. capsule moi 2. capsulele se pot clasifica în 3 grupe : 1. Maşina de umplut este formată din 3 piese principale : 43. de unică folosinţă. Capsulele amilacee : Se obţin dintr-o pastă nefermentată de amidon care se presează între două plăci prevăzute cu dispozitivul şi negativul capsulei. cilindrii rotitori de sudare Foile de masă gelatinoasă sunt încălzite la partea interioară de pană. învelişul lor având prprietatea de a se înmuia şi a se rupe după introducerea în tubul digestiv. Fiecare flacon are alăturat un perfuzor de asemenea. înainte de umplere. glucoză sau amestecuri ale acestora care se prepară după tehnologia fabricării soluţiilor injectabile şi se ambalează în recipiente de unică folosinţă din sticlă sau polietilenă cu capacităţi de 250-1000 ml. Ele se livrează închise. pistonul de umplere 45. pistonul încarcă materialul iar cilindrii prin rotire inversă formează capsula. Un procedeu continuu constă în curgerea masei de formare între 2 cilindri răciţi cu apă formând două foi de o parte şi de alta a maşinii de umplut. capsule tari (operculate) 3. Flacoanele trebuie să fie confecţionate din material neutru. capsule amilacee (casete) Capsulele moi : Pot fi obţinute prin procedee manuale (rar) sau mecanizate. Rezultă forma de capsulă care se usucă la circa 100°C se taie şi se pilează depozitându-se separat fundurile şi capacele. concentraţia. laumiditatea reziduală de 3%. După felul şi proprietăţile materialului utilizat la prepararea lor. 11 .FABRICAREA SOLUŢIILOR PERFUZABILE MULTIDOZE Soluţiile perfuzabile multidoze sunt soluţii diluate de NaCl. ALTE FORME DE CONDIŢIONARE Capsulele Reprezintă o formă de condiţionare frecvent utilizată. pe flacon se imprimă denumirea. KCl. Capsulele sunt globule goale de formă ovoidă. mărimi şi culori diferite. după deschiderea lor urmează umplerea şi închiderea cu ajutorul unor maşini ce efectuează banderolarea. Capsulele tari : Se obţin din masa gelatinoasă topită urmărindu-se uscarea lor. Au forme. o taie şi o expulzează. data fabricării şi termenul de valabilitate. pana de încălzire 44.

unt de cacao 48. pregătirea masei de turnare 3. să se dizolve la cel mult 37°C 51. astfel încât să poată fi mulaţi Operaţiile procesului tehnologic : 1. Umplerea şi închiderea tuburilor se face cu ajutorul maşinilor automate. gelatina Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească excipienţii : 50. lanolina. ambalarea Unguentele Sunt forme medicamenoase de consistenţă moale sau semisolidă destinate întrebuinţării externe. să nu reacţuioneze cu substanţa activă 52. turnarea supozitoarelor 4. Aerosolii Sub denumirea de aerosol se întelege în general osuspensie fină a unui solid sau lichid într-un mediu gazos. mărunţire şi cernere. iar ovulele pe cale vaginală Excipienţi utilizaţi pentru înglobarea substanţelor active sunt : 46.recipientul 12 . glicerina 49. uleiuri vegetale. ele pot conţine una sau mai multe substanţe medicamentoase active. Excipienţi utilizaţi : vazelina. Supozitoarele se administrează pe cale rectală. polietilenglicolul. să aibe o elasticitate şi plasticitate bună. să nu fie iritanţi 53. Supozitoare şi ovule Sunt forme medicamentoase solide care la temperature corpului trec de la starea solidă la cea lichidă. glicerina. emulgin 47.Pulberile Sunt forme medicamentoase de consistenţă solidă cu grad de diviziune determinat . Ambalarea unguentelor se face în tuburi metalice confecţionate din aliaj din plumb şi cositor prevăzute cu buşoane de închidere. siliconii. ele vor fi cu atât mai omogene cu cât componentele sunt mai fin divizate. La aplicarea pe piele se înmoaie parţial fără să curgă. pregătirea materiilor prime 2. Prepararea pulberilor cuprinde operaţia de uscare. Părţile componente ale unui aerosol : .

azot . de auz. etc).produsul activ de distribuit . sistemelor. etc).freon (diclor-difluor-metan). tiroidă) Sistemul este format din mai multe organe cu structură şi functii asemănătoare formate cu preponderenţă din acelaşi tesut (sistem nervos. 13 . verificarea etanşeităţii ansamblului Capitolul II MEDICAMENTE DE SINTEZĂ MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL Corpul uman are o structură complexă şi este format din totalitatea organelor. Produsul activ de distribuit reprezintă substanţa sau amestecul de substanţe medicamentoase. Organele sunt formate din mai multe ţesuturi care se asociază şi îndeplinesc o anumită funcţie (organe de văz. Gaze propulsoare utilizate : . muscular. particula elementară care alcătuieşte materia vie. umplerea flacoanelor cu produs active (50-80 % din volumul total) 2. şi aparatelor care sunt corelate in mod unitar din punct de vedere morfologic şi funcţional. El recepţionează. montarea valvei 3. În acest fel se realizează adaptarea organismului la condiţiile de mediu şi se coordonează funcţiile organelor interne.gaz propulsor . cardiovascular.dioxid de carbon . Celula este elementul de bază. Ţesuturile sunt formate dintr-un ansamblu de celule diferenţiate ca structură şi care au funcţii asemănăoare. Procesul de condiţionare a flacoanelor cu aerosoli presupune fazele : 1. dar care au funcţii asemănătoare (aparatul digestiv. umplerea cu gaz propulsor şi punerea sub presiune 4. pancreas. Sistemul nervos coordonezaă şi reglează activitatea intregului organism. bronşitei. aparatul respirator.valvă Recipientele au diferite forme şi pot fi confecţionate din metal (aluminiu) sau mase plastice. arsurilor. Aparatul este compus din mai multe organe cu tructură diferită.. etc). transmite şi prelucrează toate informaţiile interne sau externe cu ajutorul celulei nervoase (neuronul). Glandele sunt organe care produc anumite secreţi indispensabile funcţionării normale a organismului (ficat. etc Aerosolii se utilizează în tratamentul astmului.

MEDICAMENTE ANESTEZICE Actiunea anestezică reprezintă acţiunea de suprimare a durerii. Aceste informaţii sunt prelucrate de către creier.77 g/l . somn profund (pierderea cunoştinţei). etc.gaz incolor fără gust şi miros .Sistemul nervos primeşte timuli (informaţii) din meiul înconjurător prin intermediul organelor de simţ (văz. muşchi. organe interne. etc) şi din interiorul organismului prin muşchi.densitatea: 9. rectal) 3. auz. micşorarea reflexelor şi relaxarea musculară. Aceştia fac legatura intre sistemul nervos central (creier) şi periferia organismului (piele. MEDICAMENTE ANESTEZICE GENERALE (NARCOTICE) Sunt medicamente care in doze terapeutice produc deprimarea sau suprimarea reversibilă a funcţiilor sistemului nervos central (SNC) care se manifestă prin anestezie sau analgezie (suprimarea senzaţiei dureroase). miros. care transmite apoi comenzile organelor de execuţie.4°C 14 .Dupa modul de administrare : Anestezice administrate prin inhalaţie (narcotice volatile) Anestezice administrate pe alte căi (parenteral. oral. Acţiune farmacologică : . glande.punct de fierbere: -102.După modul de acţiune: Anestezice generale sau narcotice Anestezice locale 2. Medicamentele anestezice pot fi clasificate după următoarele criterii : 1. Impulsul nervos se transmite cu ajutorul nervilor. articulaţii.După structura chimică : Oxizi anorganici Hidrocarburi Compuşi halogenaţi Esteri Alcooli. PROTOXIDUL DE AZOT Este un oxid anorganic denumit şi gaz ilariant cu formula : N2O Proprietăţi. organe de simţ).

gazul brut rezultat conţine pe lângă protoxid de azot şi alte gaze : amoniac.purificarea se face prin spălarea succesivă a gazelor cu o soluţie de NaOH pentru îndepărtarea gazelor nitroase. Gazul pur se usucă cu gel de silice şi apoi se lichefiază CICLOPROPANUL Este o hidrocarbură care se incadrează în clasa narcotice volatile Structură : CH2 CH2 C H2 Proprietăţi şi acţiune farmacologică: .se păstrează in cilindrii de oţel (buteliila presiunea de 30 atm) .este solubil în alcool etilic.are acţiune anestezică de scurtă durată şi produce o revenire rapidă .. apoi cu o soluţie alcalină de KMnO4 şi în final cu o soluţie diluată de H2SO4 pentru îndepărtarea amoniacului.solubil în apă.se administrează în amestec cu oxigenul în proporţie de 20% .punct de topire: -188.reacţia este violentă şi după începerea ei trebuie îndepărtată sursa de încălzire În industrie : .se obţine prin încalzirea azotatului de amoniu uscat la 170°C : NH4NO3  N2O + 2H2O .reacţia se desfăşoară făra pericol în reactoare mari în care se introduce o soluţie de azotat de amoniu de concentraţie 80-85% peste o masă topită de azotat de potasiu + azotat de sodiu la temperatura de 60°C . chirurgia obstetricală) Obţinere : In laborator : .4°C . gaze nitroase si o suspensie de azotat de amoniu sub formă de ceaţă .se utilizeazăca narcotic în intervenţiile chirurgicale de scurtă durată (stomatologie.gaz incolor cu punct de fierbere de 34°C la presiunea de 750 mm Hg . eter etilic .este un narcotic mai puternic decât protoxidul de azot dezavantaj : este exploziv şi sensibilizează puternic cordul 15 . eter etilic . alcool etilic.

CLOROFORMUL Face parte din compuşii halogenaţi.nu este inflamabil .puţin olubil in apă .solubil în alcool şi benzen .densitatea la 20°C: 1.lichid incolor cu miros dulceag şi gust dulce arzător .se descompune la aer in prezenţa luminii cu formare de fosgen. Structură : CHCl3 Proprietăţi si acţiune farmacologică : .punct de fierbere : 60. o substantă toxică care produce edem pulmonar la concentraţii mici : 1 :40000 Reacţia de descompunere : CHCl3 CLOROFORM + O2 OCCl2 FOSGEN + ClH Neutralizarea fosgenului se realizează prin adăugarea în chloroform a 1 – 2% alcool etilic care cu fosgenul formează un eter de forma: CO(CH3O)2 Obţinerea cloroformului: Obţinerea cloroformului pentru narcoză are la bază următoarea reacţie: 2C2H5OH + 4Ca(OCl)2  2CHCl3 + Ca(OH)2 + CaCl2 + (HCOO)OH + 2HOH Schema bloc a procesului de obţinere a cloroformului pentru narcoză este următoarea: Ca(OH)2 CLOR ↓ ↓ CLORURARE ↓ ALCOOL ETLIC SOLUŢIE DE HIPOCLORIT DE Ca ↓ ↓ OXIDARE ↓ ↓ CLOROFORM CU APA APE REZIDUALE ↓ SEPARARE ↓ 16 .concentraţia toxică : 50 cm³/ m³ aer .4817 g/cm³ .7°c la presiunea de 744 mm Hg .

se utilizează indeosebi ca anestezic local in intervenţii chirurgicale .punct de fierbere 13. cloroetan CH3 – CH2 – Cl Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .arde cu flacără cu contur verde . şi anestezie generală rapidă dacă este inhalat .kelenul poate produce anestezie locală dacă se aplică sub formă de jet asupra pielii producând concomitent o răcire puternică .lichid incolor cu gust arzător dulce şi miros de eter .1°C .punct de topire : -142°C .utilizarea ca anestezic general este limitată din cauza toxicităţii (concentraţia toxică : 1000 cm³/m³ aer Obţinere: 1. Formulă şi denumire : clorură de etil. din alcool etilic şi acid clorhidric în prezenţă de clorură de zinc (cataliozator) C2H5OH + HCl  CH3 – CH2 – Cl + HOH 17 .CLOROFORM TEHNIC ↓ SPALARE CU APA ↓ TRATARE CU ACID SULFURIC ↓ NEUTRALIZARE ↓ DISTILARE ↓ USCARE ↓ PURIFICARE ↓ CLOROFORM PT NARCOZA LA AMBALAT KELENUL Este un narcotic care face parte din clasa compuşilor halogenati.este solubil în alcool şi eter .

6°C . uleiuri grase .anestezia generală este însoţită de deprimare respiratory şi circulatory Obţinere: Din 1.trebuie dozat foarte riguros cu ajutorul unor aparate specifice .este parţial solubil în apă .punct de fierbere: 50. benzen.se foloseşte ca anestezic general sau în doze mici ca sedativ şi antispasmodic Obţinere: 18 .5°C .metoda se aplică industrial .2 – BROMCLORETAN Proprietăţi şi acţiune farmacologică: .1.lichid incolor cu miros characteristic asemănător cu al cloroformului .are punct de fierbere : 34.este uşor inflamabil şi exploziv .lichid incolor volatil .trifluor – 2 – cloretan şi brom la 465° ETERUL ETILIC Structură şi denumire : CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 ETER ETILIC (DIETILIC) Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .1.2.are miros şi gust caracteristic răcoritor – arzător .1. chloroform.se utilizează clorură ferică ca şi catalizator CH2 = CH2 + HCl  CH3 – CH3 – Cl HALOTANUL (NARCOTANUL) Structură şi denumire: F3C – CH – Cl | Br 1.este solubil în alcool.1 – TRIFLUOR – 2.nu este inflamabil . O altă metodă constă în adiţia acidului clorhidric la etenă la 400°C folosind un raport de reactanţi de 1 mol etenă şi 10 moli acid clorhidric (1:10) .

să aibă toxicitate redusă . Un anestezic local ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .să aibă durată de acţiune uficientă pentru efectuarea unor intervenţii chirurgicale .Din alcool etilic în prezenţa acidului sulfuric. conform reacţiei: CH3 – CH2 – OH + CH3 – CH2 – OH  CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 + HOH 2. senzaţia dureroasă dintr-un anumit loc din organism. Derivaţi ai acidului benzoic COOH COOR ACID BENZOIC ESTER AL ACIDULUI BENZOIC 2. temporar.să fie hidrosolubil .să nu determine vaso-dilataţie .să poată fi sterilizabil Formulă generală : R1 (CH2)2 N R2 R3 R1 si R2 sunt radicali de hidrocarbură R3 poate fi radical de hidrocarbură sau H Clasificare : 1.să aibă acţiune selectivă asupra terminaţiilor nervoase . prin acţiunea asupra terminaţiilor şi fibrelor senzitive nervoase.1.Din alcool etilic în prezenţa clorurii de zinc cu formarea intermediară a unui complex: CH3 – CH2 – OH + ZnCl2  COMPLEX  C2H5 – O – C2H5 + HOH + ZnCl2 Schema instalaţiei de fabricare a eterului pentru narcoză: MEDICAMENTE ANESTEZICE LOCALE Sunt medicamente care suprimă reversibil. Derivaţi ai acetanilidei 19 . Esteri ai acidului p-aminobenzoic 3.

este un anestezic local intens cu durata de acţiune între 3 minute şi 2 ore.AMINOBENZOIC Formula generală : COOR N R1 H 20 .cocaina este un lcaloid din frunzele de coca .la doze mici determină acţiunea de stimulare psihomotorie.DERIVAŢI (ESTERI) AI ACIDULUI BENZOIC L – COCAINA Structură : H2C CH2 CH CH H C COOCH3 CH2 N CH3 HC COOC6H5 Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . în funcţie de zona de aplicare . cu creşterea funcţiei mintale şi îndepărtează senzaţia de foame şi sete .are toxicitate ridicata şi de aceea este utilizat numai sub control medical ESTERI AI ACIDULUI P .AMINOBENZOIC COOH COOR NH2 ACID P – AMINOBENZOIC NH2 ESTER AL ACIDULUI P .

substanţă cristalină incoloră sau pulbere cristalină albă.Pantocaina . eter. BENZOCAINA ETOFORM. fără miros . substanţă cu acţiune anestezică mai mare Obţinere : materia primă este p.solubilitate :puţin solubilă în apă şi solubilă în alcool etilic. cloroform .Procaina SINTEZA ANESTEZINEI Structură şi denumire : COOC2H5 NH2 ANESTEZINA.În funcţie de R şi R1 avem următorii compuşi : .Anestezina .are acţiune anestezică locală redusă fiind utilizată la fabricarea procainei. ESTER ETILIC AL AMINOBENZOIC ACIDULUI P - Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . DENUMIRE CHIMICA : P – AMINOBENZOAT DE ETIL.nitrotoluenul CH3 Na2CrO7 + H2SO4 KMnO4 NO2 P – NITROTOLUEN COOH OH NO2 ACID P – NITROBENZOIC Acidul p-aminobenzoic poate fi transformat prin 2 metode. în anestezină: Metoda 1: 21 .Acidul aminobenzoic (vitamina H) .are gust amar .

în reactor la 30°C. menţinându-se sub reflux timp de 3 ore. cristalizare şi uscare la 40-50°C Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1. se introduc din vasul de măsură 2. Reducerea acidului p-nitribenzoic la acid p-aminobenzoic (se foloseşte ca sistem reducător şpanul de fontă – fier şi acidul acetic 3. Se introduce apoi acidul p-aminobenzoic şi se ridică temperatura la 76-78°C. Neutralizarea sulfatului anestezinei cu soluţie de carbonat de sodiu 5. Se răceşte apoi masa de reacţie şi se introduce peste ea la 25-30°C. distilare .de separare : filtrare.de purificare cu alcool etilic. o soluţie de carbonat de sodiu pentru neutralizare.COOH C2H5OH ESTERIFICARE NO2 ACID P – NITRO ANESTEZINA BENZOIC Metoda 2 : COOH [H] COOH COOC2H5 [H] COOC2H5 NH2 P – AMINOBENZOAT DE ETIL NH2 COOC2H5 C2H5OH + H2SO4 SO4 NH3 COOC2H5 NO2 NH2 NH2 ACID P –NITRO BENZOIC ACID P-AMINO BENZOIC SULFATUL ANESTEZINEI ANESTEZINA Fazele procesului tehnologic pentru varianta 2 : 1. menC. alcoolul etilic în exces. Se introduce apoi în fir subţire in timp de 3 ore. cristalizare. Obţinerea acidului p-nitrobenzoic prin oxidarea p-nitrotoluenului 2. emailat prevăzut cu agitator tip ancoră si manta de încălzire-răcire. centrifugare. Esterificarea acidului p-aminobenzoic cu alcool etilic in prezenţă de acid sulfuric sub reflux 4. Operaţii auxiliare : . Distilă în aceste condiţii eterul etilic care este produs secundar şi alcoolul etilic nereacţionat. acidul sulfuric din vasul de măsură 3. 22 .

5 cm³ soluţie procaină hidroclorică Gerovitalul H3 este utilizat în tratamentul bătrâneţii. astenie. Aslavital : .acţiunea anestezică este de durată redusă. în următorii produşi : Gerovital H3 : .fiole ce conţin : . aproximativ 20 minute . surmenaj.clorhidratul este solubil în apă în proporţie de 1 :1 şi în etanol în proporţie de 1 :15 .nu are miros . convalescenţă.asocierea cu adrenalină determină creşterea duratei de acţiune . oboseală fizică şi psihică.administrarea produsului în doze mici dar în timp îndelungat are ca efect intârzierea procesului de îmbătrânire a organismului Procaina se utilizează în acest scop.acid benzoic 6 mg/drajeu .drajeuri ce conţin : .procaină hidroclorică 100 mg/drajeu .cremă de faţă .substanţă cristalină incoloră sau pulbere albă .fiole Conţine procaină hidroclorică şi alţi compuşi activatori 23 .SINTEZA PROCAINEI Structură şi denumire : COO C2H5 C C N C2H5 H2 H2 NH2 PROCAINA DENUMIRE CHIMICA: P-AMINOBENZOAT DE DIETILAMINOETIL Este cel mai cunoscut şi utilizat anestezic local cu o toxicitate redusă si putând fi obţinut printr-o sinteză simplă. Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .are gust amar . Se administrează sub formă de clorhidrat sau asociată cu adrenalina.metabisulfit de potasiu 5 mg/drajeu .drajeuri .

acţiunea este rapidă şi de durată mai mare . LIDOCAINA.Obţinerea procainei : Procaina se poate obţine prin 2 metode : 1. Din anestezină printr-o reacţie de transesterificare cu dietilaminoetanol : COOC2H5 + NH2 C2H5 HO C C N H2 H2 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + C2H5OH ANESTEZINA DIETILAMINOETANOL PROCAINA ETANOL 2.fiole cu 10-20 cm³ soluţie apoasă de concentraţie 0. CLORHIDRAT DE XILINA DENUMIRE CHIMICA: 2 – DIETILAMINO – 2.are acţiune anestezică locală de 2 ori mai puternică decât procaina . Din p-aminobenzoat de sodium şi dietilaminocloretan: COONa + NH2 Cl CH2 CH2 N C2H5 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + NaCl P-AMINOBENZOAT DE SODIU DIETILAMINOCLORETAN PROCAINA NOVOCAINA DERIVAŢI DE ACETANILIDĂ XILINA Structură şi denumire : C2H5 C2H5 Cl NH H3C CO CH3 CH2 NH XILINA.este utilizată în chirurgie.are toxicitate mai mare decât procaina .6 – DIMETILACETANILIDA Acţiune : . în cazurile de intoleranţă la procaină Mod de prezentare : .5% 24 .

Clasificare : Clasificarea se face după acţiunea lor : Analgezice narcotice Analgezice nenarcotice ANALGEZICE NARCOTICE MORFINA ŞI DERIVAŢII SAI Morfina şi codeina au structură fenantrenică iar papaverina are structură izochinolinică. Acţiune antiinflamatorie (acţiune reumatică) 3. °C 253254 250 / 12 min Codeina (o-OCH3 metil-morfina) eter Dionină -OC2H5 (clorhidrat de 0-etil-morfină) Forma de intrebuinţare Acetat. de scădere a temperaturii. 1 2 3 Denumirea Morfina R1 -OH R2 -OH -OH -OH Formula M brută g C17H19O3N 285 C18H21O3N 299 C19H23O3N 350 HCl 2HOH P.P. Acţinea analgezică (calmare sau suprimare a dureri) manifestată prin acţiunea asupra S.. clorhidrat.fiole cu 2 cm³ soluţie apoasă injectabilă de concentraţie 2 % MEDICAMENTE ANALGEZICE. (Înpiedicarea inhibarea inflamaţiei care produce durerea) 2. R1 H R2 N CH3 STRUCTURA FENANTRENICA Nr Crt. care constă în : 1. sulfat 15 desc Clorhidrat (170 anhidru 25 . ANTIINFLAMATORII ŞI ANTIPIRETICE Sunt medicamente cu acţiune complexă.N. până la limita fiziologică normală (36-37°C).t. Acţiune antipiretică (antitermică). fosfat.N. sulfat Clorhidrat. şi S.C.

cristale galbene-albicioase sau pulbere albă cristalină .se utilizează pentru combaterea durerilor neoplazice (canceroase).nu are miros .acţionează asupra SNC. Se realizează apoi o operaţie de izolare a alcaloizilorcare se folosesc la fabricarea medicamentelor Morfina apare în mac. în proporţie de 10-20 % Structură HO H HO N CH3 Proprietăţi : . renale. proteinelor şi hidraţilor de carbon (zaharuri). predominând cea analgezică .acţiunea este complexă. deprimând unele zone şi stimulând altele . biliare PAPAVERINA Structură : 26 . care se purifică prin îndepărtarea răşinilor.4 5 eter parţial sintetic Heroină (diacetilmorfină. Se obţine din sucul lăptos al capsulelor şi lujerului de mac alb.se colorează la lumină .are gust amar . ester parţial solubil) Papaverină C21H23O5N 369 OCOCH3 OCOCH3 C20H21O4N 339 179 clorhidrat 147 Clorhidrat MORFINA Este cel mai important alcaloid conţinut în opiu.are punct de topire : 254°C Acţiune farmacologică : .

Derivaţi ai acidului salicilic (salicilaţii) 2. Gudagra esteo boală caracterizată prin acumularea de săruri în articulaţii şi producerea unor dureri foarte mari.fenobarbital (cu efect de liniştire) 8. de exemplu : 325 mg aspirină are aceeaşi acţiune analgezică similară cu 32 mg codeină. ANALGEZICE NENARCOTICE Au de asemenea acţiune triplă : analgezica.codeină 15. de exemplu : salicilaţii. efectul principal fiind antitusiv.5 mg / comprimat Codeina are un efect analgezic de 10 ori mai mare decât morfina.CH2 OMe OMe Me = CH3 Structura papaverinei este de tip izochinolinică CODENALUL Comprimatele conţin : .5 mg / comprimat . Clasificare : 1. Derivaţi de anilină 27 . Unele medicamente din această clasă au şi acţiune antigutoasă favorizând eliminarea prin urină a sărurilor. antiinflamatorie. Derivaţi de pirazolonă şi pirazolidindionă 3. Acţiunea analgezică este mult mai redusă decât a analgezicelor narcotice. fenilbutazona. antipiretică.

ACIDUL SALICILIC Structură şi denumire : COOH OH ACID SALICILIC ACID O-HIDROXIBENZOIC Se găseşte in salcie sub forma unui glicozid numit salicină.nu poate fi utilizat ca atare ca medicament analgezic.substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere cristalină albă .puţin solubil în apă şi parţial solubil în alcool etilic (49.6 g acid salicylic se dizolvă în 100 cm³ alcool la 15°C). apoi acru .nu are miros. grăsimi.solubil în hidroxizi şi carbonaţi alcalini.are proprietăţi antiseptice şi dezinfectante slabe .punct de topire: 159°C (sublimează) . datorită acţiunii iritante DERIVAŢII ACIDULUI SALICILIC Structura generală : COR CO R1 COR OCOCH3 COOH OH NH2 SALICILAŢI (SARURI. apare în căpşuni. în dermatologie . ESTERI) DERIVAŢI AI ACIDULUI O-ACETILSALICILIC ACID P-AMINOSALICILIC 28 . solvenţi organici . are gust dulceag la început. Proprietăţi: .utilizat la conservarea alimentelor. .

ACID 2 – ACETILSALICILIC Proprietăţi: . Structură şi denumire : COOH OCOCH3 ASPIRINA DENUMIRE CHIMICA: ACID OACETILSALICILIC.În funcţie de R şi R1.144°C 29 . ACID 2.nu are miros. carbonaţi alcalini şi amoniac . avem următoriicompuşi : Na + COOH OCOCH3 COONa OH COOCH3 OH COOC2H5 CH(CH3)2 ASPIRINA SALICILAT DE SODIU SALICILAT DE METIL SALICILAT DE IZO-AMIL COO OH CONH2 OH SALICILAT DE FENIL SALICILMIDA SINTEZA ASPIRINEI Aspirina a fost introdusă în terapeutică în 1899.se dizolvă în soluţii de hidroxizi.în aer umed hidrolizează parţial Sunt cunoscute 2 forme polimorfe de acid oacetilsalicilic (Tawashi 1968) : Forma I : obţinută la temperatură obişnuită din soluţie saturată de acid salicilic farmaceutic in etanol 95% cu punct de topire 143 .este parţial solubilă în apă şi alcool etilic 90% 920 g / 100 cm³ la 20°C) .ACETOIBENZOIC. Este cel mai utilizat medicament de sinteză.substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere albă . sau uneori are miros slab de acid acetic (oţet) .

trece în cantităţi mici în laptele matern (la doze terapeutice) . cu punct de topire 123 . artralgii 9articulare. obţinut prin asociere cu citrat de sodiu şi bicarbonat de sodiu. dureri menstruale Fenomene secundare : Principalele fenomene secundare sunt tulburările gastrointestinale la doze crescute şi repetate şi rar hemoragii sanguine Se administrează sub formă de comprimate Acidul salicilic efervescent (efesal). mialgii (dureri musculare).Sinteza« Oradea. este de 60 μg / ml iar în doze antiinflamatorii de 150 – 300 μg / ml .absorbţie lentă şi incompletă pe cale rectală . traversează bariera hemato-encefalică şi placenta .eliminarea renală cu filtrare glomerulară şi reabsorbţie tubulară .forma polimorfă I realizează concentraţii sanguine aproape duble faţă de forma II . ntitermică şi anticoagulantă de intensitate moderată.5 g şi de 20-30 ore pentru doze mari (peste 4 g / zi) Acţiune farmacologică : Aspirina are acţiune analgezică. Sinteza are la bază reactia de acetilare a acidului salicilic care se poate face cu urmatorii compuşi : (CH3CO)2O ANHIDRIDA ACETICA CH3COCl CLORURA DE ACETIL H2C CO CETENA Acidul salicilic se obţine folosind ca materie primă fenolul. antiinflamatorie.T1/2 este de 3-6 ore pentru doze de circa 0. nevralgiile (de-a lungul unui trunchi nervos0. uşurând sau înlăturând durerile de cap (cefalee). aspirina se fabrică la Întreprinderea chimică ..în urina alcalină este grăbită eliminarea .este distribuită inegal în ţesuturi.concentraţia sanguină. reumatice).125°C Analiza de difracţie cu raze X si analiza spectrală în IR au evidenţiat o aranjare diferită a moleculelor în cristale.la primul pasaj hepatic 30% din cantitatea de acid o-acetilsalicilic este transformată în acid salicilic care se resoarbe şi este activ farmacodinamic .absorbţie digestivă bună . Proprietăţi farmacocinetice : . dureri dentare. in doze terapeutice obişnuite. este mai bine tolerat de organism prin micşorarea iritaţiei gastrice Obţinerea aspirinei : La noi în ţară .circulă legat 50 – 90% de proteinele plasmatice .Forma II : obţinută prin cristalizarea lentă la temperatura obisnuită din soluţie saturată de acid acetilsalicilic farmaceutic in n – hexan. printr-o reacţie de tip KolbeSchmidt : 30 .

Când temperatura de reacţie a ajuns la 51°C. Masa de reacţie se filtrează în filtrul 5. Separarea cristalelor de aspirină se face prin trecerea suspensiei cu ajutorul aerului comprimat în centrifugă sau filtru-presă 7.P=6atm FENOLAT DE SODIU COONa OH H2SO4 COOH OH FENOL SALICILAT DE SODIU ACID SALICILIC A doua etapă a reacţiei este : acetilrea acidului salicilic : COOH OH + (CH3CO)2O piridina CH3COOH C6H6 COONa OH COOH OCOCH3 + CH3COOH ACID SALICILIC ASPIRINA Descrierea procesului tehnologic: 1. 4. Ambalarea: Se face în saci de hârtie. Acetilarea: Se realizează într-un reactor emailat prevăut cu gitator şi manta de încălzire. unde suspensia se răceşte la 18-20°C timp de 6 ore. Apel mume (filtrat) se colectează în montejusul 9 şi se pot utiliza la o nouă acetilare. 2. temperatura va creşte in continuare până la 71°C. În reactor se introduce prin aspirare. 31 . se adaugă piridina. 3. 5. 6. Se încălzeşte masa de reacţie până la 46°C şi apoi se opreşte aburul.Na + OH NaOH ONa CO2 T=120 . Măcinarea : Se realizează într-o moară (sau sită vibratoare). Datorită caracterului exoterm al reacţiei. Cristalizarea : Are loc în cristalizorul 6 prevăzut cu manta de incălzire-răcire. Uscarea : Uscarea aspirinei se face la 50-60°C în uscătorul 8 pe tăvi până la dispariţia mirosului de acid acetic (3-4 ore). acidul acetic şi anhidrida acetică şi se adaugă sub agitare acidul salicylic. Recuperarea aspirinei : Apele mume rezultate la spălarea aspirinei sunt trecute cu ajutorul aerului comprimat în distilatorul 10 unde se separă acidul acetic la 118-120°C ce este condensat şi răcit în schimbătorul de căldură 13. Vaporii de acid acetic sunt evacuaţi printr-un exhaustor. Purificarea superioară a acidului acetic se face în bidistilatorul 15. Aspirina se spală cu cid acetic.

Aspirina din apele mume este filtrată în filtrul 11 şi dupa cristalizare în cristalizorul 12 este reintrodusă în centrifuga 7.HIDROXIBENZILAMIDA Acţiune farmacologică: acţiune analgezică. antipiretică Obţinere : Din salicilat de metil şi amoniac. salicilatul de metil se obţine din acid salicilic şi metanol : COOH OH + CH3OH COOCH3 OH NH3 CONH2 OH + CH3OH ACID METANOL SALICILAMIDA SALICILIC Salicilatul de sodiu Structură şi denumire : COONa OH SALICILAT DE METIL DENUMIRE CHIMICA: O – HIDROXIBENZOAT DE SODIU Acţiune farmacologică: acţiune analgezică slabă predomină actiunea antiinflamatorie are şi acţiune antireumatică se utilizează în tratamentul reumatismului poliarticular 32 . La rândul său. ALŢI DERIVAŢI AI ACIDULUI SALICILIC Salicilamida Structură şi denumire : CONH2 OH O. antiinflamatorie.

8 108 92 CH3 – N – CH3 - 5 N CH3 CH2 SO3Na - - 333 - 6 - -H -C4H9 308 105 33 .T.Salicilatul de izo-amil Salicilatul de fenil DERIVAŢI DE PIRAZOLONĂ ŞI PIRAZOLIDINDIONĂ Structura medicamentelor din această clasă este : H2C O R CH HC N NH O N 3 N CH3 R2 O N O N C6H5 C6H5 C6H5 PIRAZOLONA DERIVAT DE PIRAZOLIDINDIONA NR CR T 1. °C 165 112. 2 3 4 R PIRAZOLONA FENAZONA (ANTIPIRINA) AMINOFENAZONA (PIRAMIDON) SALDOREN (SALIPIRINA) SALICILAT DE ANTIPIRINA NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU (ALGOCALMIN) FENILBUTAZONA (BUTAZOLIDIN) -H -H DERIVAT DE PIRAZOLONA R1 - R2 84 188 231 326 M (g) P.

antireumatică puternică.ALGOCALMINUL Structură şi denumire : H3C NaSO3 N N O N C6H5 H2C O C6H5 ALGOCALMIN (NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU) Obţinere : Procesul tehnologic cuprinde trei etape : Fabricarea sării sodice a sulfonatului aminoantipirinei Fabricarea algocalminului Purificarea algocalminului FENILBUTAZONA Structură şi denumire: C4H9 O N O N C6H5 C6H5 BUTAZOLIDIN este un derivate de pirazolidindionă se utilizează sub formă de drajeuri. supozitoare si unguente are acţiune antiinflamatorie. dar utilizarea lor se face cu precauţie datorită efectelor secundare. Structură si denumire: 34 . slab antiseptic şi antispastic DERIVAŢI DE ANILINĂ FENACETINA Medicamentele din această clasă au proprietăţi analgezice şi antitermice bune.

Fazele procesului tehnologic pornind de la clorbenzen: 1.Reducerea p-nitrofenetolului cu sulfură de sodiu (Na2S) şi apă la 10 . cianoză(colorarea în albastru vânăt a mucoaselor).120°C sau cu Fe si HCl: 35 .Separarea p-nitroclorbenzenului prin precipitare cu gheaţă şi centrifugare.NITROFENETOL BENZEN 4. 4 – ACETILAMINOFENETOL Proprietăţi: pulbere albă sau substanţă cristalină in foiţe punct de topire: . slăbiciune. 3. rezultând aniline şi/sau p – fenetidina.7°C solubilă în glicerină. şi parţial solubilă în alţi solvenţi organici fenacetina se metabolizează prin procese biochimice. substanţe toxice care duc la apariţia unor fenomene de anemie. Obţinere: Materiile prime sunt 4-nitroclorbenzen şi 4-aminofenol.Nitrarea clorbenzenului cu amestec nitrant (amestec sulfonitric : acid azotic şi acid sulfuric) : reactorul utilizat este prevăzut cu agitator şi manta de încălzire-răcire Cl HNO3 + H2SO4 Cl + NO2 2.Etoxilarea p-nitroclorbenzenului cu soluţie alcoolică de KOH şi NaOH la 77°C în prezenţa catalizatorului (dioxid de Mn sau oxid de Ca) Cl + NO2 C2H5OH MnO2 CaO + NO2 ClH OC2H5 OH2 P –AMINOCLOR P . hipotermie (scăderea tensiunii sub valorile normale) şi mai rar convulsii.134.OC2H5 NHCOCH3 FENACETINA.

Separarea şi purificarea fenacetinei. antipiretic şi antiinflamator datorită aspirinei şi fenacetinei şi efect slab stimulent psihomotor datorită cafeinei.OC2H5 [H] OC2H5 NO2 NH2 P – NITROFENETOL P – FENETIDINA 5.Decantarea soluţiei. Antinevralgicul S. tratarea cu NaCl şi filtrarea.Acetilarea p-fenetidinei în reactoare căptuşite antiacid cu anhidridă acetică sau acid acetic: OC2H5 + NH2 (CH3CO)2O NHCOCH3 OC2H5 + CH3COOH P-FENETIDINA ANHIDRIDA ACETICA 7. 36 . 6. Compoziţia antinevralgicului: aspirină 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul are efect analgezic. conţine : salicilamidă 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul este mai bine tolerat gastric. FENACETINA ANTINEVRALGICE Conţin amestecuri de medicamente cu acţiune analgezică şi antipiretică.

Se administrează în caz de constipaţie. acid clorsulfonic. substanţe anorganice : sulfatul de magneziu (sare amară) . insolubilă în apă şi apă acidulată solubilă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a fenolului cu anhidridă ftalică în prezenţa unor substanţe deshidratante (acid sulfuric. clorură de zinc) : 37 . fenomen cu efecte dăunătoare asupra funcţionării organismului. Substanţe cu acţiune purgativă : substanţe organice : glicerina. fenolftaleina. Administrarea medicamentelor purgative se face la indicaţia medicului deoarece în caz de abuz se poate produce iritarea mucoasei intestinale.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI DIGESTIV MEDICAMENTE PURGATIVE Sunt medicamente de origine vegetală sau sintetică care acţionează asupra pereţilor intestinali favorizând mişcări ale acestora şi care declanşează defecaţia (eliminarea materialelor fecale). soluţii concentrate de zaharuri. FENOLFTALEINA Strucură : OH C O C O OH Proprietăţi: substanţă albă cristalină. administrarea lor fiind necesară deoarece în cazul constipaţiei cronice se produce trecerea substanţelor toxice din fecale în sânge. uleiul de parafină .

D. Se fixează apoi fenolftaleina pe centrifuga 3 şi se usucă pe uscătorul 7. După separare. Hipervitaminozele: existenţa în organism a unor cantităţi prea mari de vitamine. fenolftaleina brută se supune unei operaţii de purifivare care se realizează prin dizolvare intr-o soluţie de NaOH în reactorul 4.vitamine liposolubile :A. Soluţia se introduce apoi în cristalizatorul 10 în care se distilă excesul de alcool etilic. H . P. VITAMINE Vitaminele sunt substanţe organice naturale sau sintetice care au acţiune regulatoare asupra unor factori fiziologici vitali şi sunt indispensabile funcţionării normale a organismului. E. C. Din vasul de măsură 2. lipsa poftei de mâncare. încetarea creşterii . hipovitaminozele pot apărea datorită unei nutriţii necorespunzătoare (hrană săracă în vitamine). tratarea cu cărbune şi filtrarea soluţiei alcoolice fierbinţi pe filtrul sac 9. ele producându-se numai în cazul câtorva vitamine :D. K 38 . sau în cazul unei alimentaţii complete. filtrarea prin filtrul 5 şi apoi reprecipitarea cu HCl diluat în reactorul de precipitare 6. Repurificarea se realizează prin dirijarea la reflux în alcool etilic în reactorul 8. F. Lipsa din organism a vitaminelor produce boli de deficienţă : .vitamine hidrosolubile : B. soluţie concentrată rămasă se răceşte în scopul cristalizării fenolftaleinei care se separă pe centrifuga 11. iar separarea ei se realizează cu ajutorul centrifugei 3.hipovitaminoze: tulburări nacaracteristice mai uşoare.avitaminoze : sunt tulburări caracteristice care pot determina moartea organismului . ca de exemplu: pierderi în greutate. se introduce sub agitare continuă acidul clorsulfonic în aşa fel încât temperatura masei de reacţie să nu depăşească 115°C. K Clasificarea vitaminelor : Se poate face după solubilitate sau după structura chmică. După solubilitate : .OH CO O CO O + 2 HSO3Cl O + H2SO4 + ClH ANHIDRIDA FTALICA FENOL FENOLFTALEINA Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1 (emailat prevăzut cu manta de încălzire-răcire şi agitator) se introduce anhidrida ftalică şi fenolul topit. Precipitarea fenolftaleinei brute se face cu apă. A. atunci când din diferite cause organismul nu asimilează vitaminele.

este izolată în porţiunea nesaponificabilă a uleiului gras din ficatul unui peşte H3C CH3 CH CH CH3 C 39 . C. ficat.VITAMINA A Se mai numeşte : arovit. urzici. Structură : CH3 CH CH CH C CH CH CH2OH 2 CH3 Proprietăţi : . F . Obţinerea vitaminelor : Se face prin : .se prezintă ca un ulei gălbui.capsule : E. axeroftol. complexul vitaminic B. Polivitamine : . vogan.Condiţionarea vitaminelor : .soluţii : A + D2 Uneori se utilizează amestecuri de vitamine sub diferite forme : Electrovitul : drajeuri ce conţin vitaminele : B1 + B2 + B6 + B12 + PANTOTENAT DE CALCIU + EXTRACT DE DROJDIE.drajeuri : A + B1 + B2 + C + PP . ardei roşu. spanac.extracţie din produsele care le conţin .vitamina A face parte din grupa caretonidelor . 1. E. E .tablete : B1.drajeuri : A. ulei de peşte. retinol Se găseşte sub formă de provitamină în . rinichi. zmeură. gălbenuş de ou.prin procedee mixte VITAMINE LIPOSOLUBILE Sunt solubile în grăsimi.fiole : A. complexul vitaminic B.prin sinteză chimică . foarte autooxidabil . caise. morcovi.comprimate efervescente : A + B1 + B2 + B6 + B12 + C + D2 Viplex :drajeuri : A + B1 + B2 + B6 + C + D2 + E + P + PP + LECITINA + SULFAT DE MAGNEZIU. Se resorb intestinal odată cu grăsimile. D2 . B6. PP . optic inactiv.

vitamina D1 – complex molecular al vitaminei D2 cu lumisterol .absorbţia energiei luminoase de către pigmentul celulelor fotoreceptoare din retină. Produce la animalele tinere maladia rahitism (insuficientă depunere de Ca). 25 – dihidroxicolecalciferolul este format în rinichi şi este transportat de sânge la intestin şi oase. care participă la transportul sau legarea Ca în mucoasa intestinală.2 – dehidroergosterolul . 3. provoacă leziuni ale corneei. Se găseşte in ou. Are un rol important în reglarea conţinutului de săruri minerale din organism şi fixarea sa in oase.fiole (soluţie uleioasă) 2.Lipsa vitaminei A provoacă tulburări de vedere. lapte. Rol : are rol în ciclul vizual al vertebratelor. extragere cu ulei de petrol şi cristalizare in prezenţă de alcool metilic 2.25 – dihidroxicolecalciferolul asigură absorbţia ca din intestin în sânge datorită capacităţii sale de a stimula biosinteza unor proteine specifice.regenerarea formei fotosensibile a pigmentului vizual Obţinere : 1.vitamina D6 – are ca provitamină dehidrostigmasterolul Colecalciferolul (vitamina D3) se obine din 7-dehidrocolesterol prin iradiere cu lumină ultravioletă. peşte.iniţierea unui impuls nervos de către acest fotoprodus .din ulei de peşte prin saponificare (hidroliză).vitamina D3 (colecalciferol)– are ca provitamină dimetildihidrocalciferolul . ciclu care cuprinde mai multe etape : . Deficienţele majore de vitamină A. 1.vitamina D5 – are ca provitamină 7 – dehidrostosterolul .VITAMINA D Se mai numeşte vitamina antirahitică. cu formarea unui produs fotochimic specific . 25 – hidroxicolecalciferolul se formeaza în ficat ca urmare a transformarii colecalciferolului şi produce stimularea rapidă a absorbţiei Ca de către intestin. boală numită xeroftalmie. Se fixează in organism sub acţiunea razelor UV (ultraviolete) formându-se din provitamina D. Se cunosc următoarele vitamine D : . 1.VITAMINA E 40 .vitamina D2 (ergocalciferol) .vitamina D4 – are ca provitamină 2.drajeuri .pe cale sintetică pornind de la aldehida C14 (cu 14 atomi de C în moleculă) pe baza unor reacţii chimice Condiţionare : .

lipsa ei din organism determină scăderea capacităţii de coagulare a sângelui. pentru că vitamina E cuprinde 8 compuşi dintre care : 4 tocoferoli 4 toco-trifenoli 4. Lipsa vitaminei E produce o degenerare a muşchilor Obţinere : . adică ei previn autooxidarea acizilor graşi foarte nesaturaţi. α – TOCOFEROL Se găseşte în legume. Tocoferolii au activitate antioxidantă. în ulei de embrion de grâu. 41 . este indispensabilă pentru funcţionarea organelor genitale. ouă. lapte.prin condensarea trimetilchinonei cu fitol . Tocoferolii par a avea funcţia d protejare a acizilor graşi nesaturaţi din lipidelemembranelor împotriva acţiunii oxigenului molecular.VITAMINA K Este vitamina antihemoragică.Vitamina E a fost identificată pentru prima dată în uleiurile vegetale. Structură şi denumire : CH3 HO H3C CH3 O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA E. Rol :prezenţa vitaminei E.FITOLUL : H3C CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 C CH CH3 OH - TRIMETILCHINONA: CH3 HO H3C CH3 OH Termenul de vitamină E este in general generic. ca factor care restabileşte fertilitatea la şobolanii hrăniţi exclusiv cu lapte de vacă.

Datorită faptului că în timpul adaugării acidului sulfuric. se incalzeşte amestecul de reacţie la 30°C şi se introduce apoi in vasul de precipitare 5 în care de realizează precipitarea β-metilnaftochinonei în apă acidulată.dicromat de potasiu . acid sulfuric concentrat în fir subţire. Se introduce apoi din vasul de măsura 2. După terminarea adăugării acidului sulfuric. Dicumarolul un analog al vitaminei K produce la animale simptoame similare carenţei în vitamină K – se pare că el blochează acţiunea vitaminei K şi de aceea este folosit în clinică pentru a preveni coagularea în vasele sanguine. vâscozitatea masei de reacţie creşte. Se răceşte amestecul de reacţie sub agitare energică la -5°C.acetonă Reacţiile chimice: O CH3 [O] CH3 O B – METILNAFTALINA VITAMINA K Descrierea procesului tehnologic: În reactorul 1 se introduce β-naftalina in soluţia de acetonă (solvent) şi apoi în soluţia de dicromat de potasiu de concentraţie 80%. pentru diluare. Se introduce apoi 42 . precursor al trombinei – proteină care accelerează conversia fibrinogenului în fibrină.Vitamina K are ca efect molecular imposibilitatea ficatului de a sintetiza enzima proconvertină care catalizează o etapă din complexa secvenţă de reactii ale formării protrombinei.beta-metilnaftalina . Structură şi denumire : O CH3 O Β – METIL NAFTOCHINONA Obţinere: Prin sinteză chimică. astfel încât temperatura să nu depăşească 0°C.acid sulfuric . se adaugă atunci când este necesar acetonă. Materii prime : . Se lasă apoi masa de reacţie î repaos 5-6 ore pentru a se produce o precipitare completă.

vitamina B1 şi B2 . orz . după care realizându-se o operaţie de spălare cu apă acidulată în scopul îndepărtării săruilor de crom. drojdie . Produsul este apoi uscat şi purificat prin recristalizare din butanol. 5.amida acidului nicotinic .biotina Toate sunt solubile în apă şi componente ale unor coenzime.piridoxina . este produsă de flora intestinală Structură : CH3 O O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA K 1. VITAMINA B1 Se mai numeşte : aneurina.în concentraţii mici în plante : mazăre.COMPLEXUL VITAMINIC B Cuprinde substanţe esenţiale pentru viaţă: . VITAMINE HIDROSOLUBILE 1. este un ulei galben. grâu.lipsa vitaminei K1 provoacă tulburări in coagularea sângelui.in concentraţii mici în produse animale : ficat. tiamina Apare în : .în instalaţia de filtrare.vitamina B12 . gălbenuş de ou 43 .VITAMINA K1 Se găseşte în plante verzi.tărâţa orezului. Face parte din clasa triterpenoidelor. rinichi. FILOCHINONA .inozitolul . sensibil la lumină şi alcalii în organismul mamiferelor.vitamina B6 (acid folic) .

in tratamentul hipovitaminozelor.Structură : Cl N H3C N CH2 NH2 N _ + CH3 S CH2 CH2 OH .structura a fost determinată cu sulfit acid de sodium.a fost prima vitamină descoperită . Carenţa de tiamină provoacă la om beri-beri iar la păsări polinevrită. etc . La porumbei. Utilizări şi condiţionare: . lipsa tiaminei din alimentaţie este cel mai puternic resimţită de creier. diferită de la ţesut la ţesut. de exemplu. care rupe molecula într-un acid sulfonic al 2. în timp ce activitatea ţesutului muscular este doar usor afectată. nevralgiilor. se constată o scădere a capacităţii de utilizare a piruvatului. hepatitelor.se condiţionează sub formă de fiole şi comprimate Obţinere : prin condensarea provitaminei b cu alcool tiazolic 44 .5-dimetil-4-amino-pirimidinei şi 4-metil-5-hidroximetil-tiazol: _ Cl + N S CH2 N NH2 N H3C N CH2 NH2 CH3 CH2 CH2 NaHSO3 OH H3C N SO3H + N S CH3 CH2 CH2 OH Rol in organism: Intervine în procesele metabolice de bază făcând legătura între metabolismul glucidelor (zaharuri) şi lipidelor (grăsimi) şi influenţează metabolismul proteinelor este necesară pentru funcţionarea normală a sistemului nervos şi cardiovascular Dacă din dieta animalelor de experienţă lipseşte tiamina.

Rol în organism : . acizilor graşi şi indirect la metabolismul glucidelor. tomate. spanac. VITAMINA B5 Se mai numeşte nicotinamida sau PP.este unul dintre constituenţii celulari esenţiali intervenind in procesul de dehidrogenare şi respiraţie celulară .intră in componenţa unor coenzime şi are rol important în metabolismul cellular . in tratamente de insoţire a antibioticelor Se condiţionează in fiole. . fasole. ficat.se utilizeaza în caz de anemie. conopidă. degerăturilor şi arterosclerozei.comprimate Obţinere: din acid nicotinic prin amonoliză oxidativă (reacţia cu amoniacul) VITAMINA B6 Se mai numeşte piroxidina.VITAMINA B2 Structură: OH CH2 H3C H3C O VITAMINA B 2. Intră in componenţa unor enzime cu acţiune oxido-reducătoare şi participă direct la metabolismul proteinelor. a bolii numite pelagră (vitamina antipelagrină).are o structura complexă şi face parte din categoria pigmenţilor galbeni numiţi flavine ce conţin gruparea liocrom Apare în porumb.lipsa vitaminei B2 poate provoca tulburări psihice . lipidelor. RIBOFLAVINA OH CH O OH CH CH2 OH CH N NH . 45 . gălbenuş de ou. Rol în organism : .fiole . lapte. Mod de condiţionare .se utilizează în tratamentul anginei pectorale. malţ de ovăz.

având rol in metabolismul proteinelor şi lipidelor. de aceea o alimentaţie fără biotină nu provoacă o carenţă în biotină.din ficatul animalelor. Este sintetizată şi de bacteriile intestinale. maimuţa.Sau prin biosinteză BIOTINA Protejează animalele împotriva toxicităţii provocate de hrănirea cu albuş de ou crud. 2. . cât şi a unor insecte şi a altor nevertebrate.VITAMINA B9 Se mai numeşte acid folic. Este esenţială pentru maturarea şi dezvoltarea eritrocitelor. Biotina serveşte drept transportor al dioxidului de carbon. Structură şi denumire : CO HO HO H HO C C C CH CH2OH VITAMINA C. Obţinere: . precum si în mecanismul de creştere şi înmulţire a celulelor. nu pot sintetiza Vitamina B12 (cobalamina) ci numai câteva microorganisme. cobaiul. câţiva peşti.VITAMINA C Vitamina C (acid ascorbic) este necesară numai în alimentaţia câtorva vertebrate – omul. Nici animalele nici plantele. VITAMINA B12 Este vitamina antianemică. Cel mai evident simptom biochimic al carenţei în acid folic este inhibarea biosintezei purinelor şi a pirimidin-timinei. ACID ASCORBIC O 46 . căci majoritatea animalelor şi plantelor superioare sintetizează acidul ascorbic din glucoză şi alţi precursori. cu randamente foarte mici !!!! : 250-300 mg vitamină / tonă de ficat.

care are de asemenea acţiune vitaminică .acidul ascorbic îşi pierde uşor activitatea vitaminică când ciclul lactonic este hidrolizat.comprimate . cu formarea acidului dicetogluconic Rol în organism : .este solubilă în apă .fiole Obţinere: prin reducerea D – glucozei. intrucât organismul uman nu o poate sintetiza .comprimate efervescente .are gust acru .intervine in metabolismul aminoacizilor. stări febrile prelungite . transformându-se în acid dehidroascorbic.. urmată de o serie de reacţii chimice: CHO HC OH HO CH HC OH HC OH CH2OH D – GLUCOZA CH2OH HC OH H2 Ni HO CH HC OH HC OH CH2OH D – SORBITA RANDAMENT 83-96 % CH2OH CO oxidare acetobacterii HO CH HC OH HO CH CH2OH L .favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor Mod de condiţionare : .este vitamina antiscorbutică . glucidelor şi pigmenţilor Utilizări: .se descompune la lumină în apă şi aer .este un agent reducător puternic.SORBOZA RANDAMENT 70-80 % 47 .pentru mărirea rezistenţei organismului la boli .este principala vitamină e care are nevoie omul.pulbere albă cristalină .necesarul zilnic este de 60-100 mg Proprietăţi: .în tratamentul şi profilaxia scorbutului şi a altor boli grave.are punct de topire: 189-192 °C . ce pierde uşor atomii de hiodrogen.

antihipertensive 5.CH2OH H3C acetona anh.tonicardiace 2. acetica H2SO4 O H3C O C O C CH HC O CH CH O C CH3 CH3 O oxidare H3C H3C C O O COOH .antihipotensive 4. HOH C CH CH CH CH2 O O C DIACETON – SORBOZA RANDAMENT 70-8O % HIDRATUL ACIDULUI DIACETON – 2 – CETO – LGLUCONIC RANDAMENT 75 – 90% COOH CO ClH HO H HO CO HO C CH CH2OH OH H H HO CO C C C CH CH2OH ACID ASCORBIC.tonice şi trofice ale capilarelor şi venelor 7.sclerozante ale venelor 2. Medicamente pentru medicaţia aparatului circulator 1. VITAMINA C RANDAMENT 60 – 75 % O MEDICAMENTE CARDOIVASCULARE Sunt medicamente care acţionează direct asupra inimii sau a musculaturii aparatului circulator. Clasificare 1.antianginoase 3.vasodilatatore 6. Medicamente pentru medicaţia sângelui 48 .

antianemice 2. în amestec cu diferite pulberi sau sub formă de comprimate nu este explozivă Acţiune farmacologică şi mod de administrare : are acţiune de relaxare a musculaturii netede în special a vaselor mici de sânge.5 cm³ / m³ aer 49 . eter.13. benzen sub formă de soluţie diluată 1 %. Exemple de medicamente anginoase : nitroglicerina prenylamina nifedipinul NITROGLICERINA Este un ester al glicerinei cu acidul azotic.1. TRINITROGLICERINA TRINITRAT DE GLICERINA Proprietăţi: lichid uleios incolor sau slab gălbui.antihemoragice 4.stimulente ale leucopezei (formarea de leucocite [globule albe] ) 3.substituenţi de plasmă MEDICAMENTE ANTIANGINOASE Angina pectorală este o boală de inimă care se manifestă prin crize dureroase în zona cardiacă cu iradiere în membrul superior stâng în omoplat sau gât.1°C este solubilă în solvenţi organici : alcool etilic. Structură şi denumire : CH2 CH CH2 O O O NO2 NO2 NO2 NITROGLICERINA. concentraţia toxică : 0. Medicamentele antianginoase calmează durerile produse de angina pectorală.anticoagulante 5. glicerină. producând dilatarea acestora nu modifică circulaţia pulmonară în stare de vapori este toxică. însoţită de o senzaţie de sufocare iminentă. insolubil în apă are punct de fierbere 160°C la preiunea de 15 mm Hg (cu explozie) are punct de solidificare .

chloroform greu solubil în apă punct de topire 136 . CH2 C6H5 50 .pentru procese continue: PRENYLAMINA (AGOZOLUL) Structură : H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 Proprietăţi: pulbere albă sau slab gălbuie cu miros characteristic şi gust mar solubil în alcool etilic. pot fi continue sau discontinue.140°C Condiţionare: drajeuri fiole supozitoare cu lactate de prenylamină Acţiune: Are acţiune vasodilatatoare coronariană şi cerebrală suprimând spasmele musculaturii netede. alcool metilic. Reactoarele de nitrare se numesc nitratoare şi sunt confecţionate din oţel V2A sau Pb. Este slab sedativ. reactorul Biazzi. Reacţia are loc la 10°C.5 % Procesele tehnologice de obţinere ale nitroglicerinei. Obţinere: Prin condensarea 1. Mediul reducător este asigurat de borohidrură de sodium (NaBH4). De exemplu.se administrează perlingual (sub limbă) în momentul dclanşării crizei sau înainte de aceasta Obţinere : Obţinerea are la bază nitrarea glicerinei cu amestec sulfonitric (esterificare).1-difenil – 3 – propilaminei cu fenilacetonă. Materii prime: amestec sulfonitric (acid azotic şi acid sulfuric oleum cu 7 – 8 % SO3 liber în proporţie de 1 : 1) glicerina de puritte 99.

Dacă valorile tensiunii sunt mai mari decât valorile normale. CHO NO2 CH3CO 2 – NITROBENZALDEHDA CH2 COOCH3 ACETIL-ACETAT DE METIL MEDICAMENTE ANTIHIPOTENSIVE Tensiunea arterială este presiunea cu care circulă sângele prin artere. Dacă tensiunea este dereglată apare boal numită hipotensiune arterială când valoarea tensiuni mari şi a celei mici sunt mai mici. 51 .H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH2 + CH3 C O CH2 C6H5 1.DIFENIL – 3 – PROPILAMINA FENILACETONA H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 CH2 C6H5 PRENYLAMINA NIFEDIPINUL Are acţiune de dilatare coronariană promptă şi prelungită. respective presiunea pe care o exercită sângele asupra pereţilor arteriali. Pentru a trata hipotensiunea arterială sunt folosite substanţe vasoconstrictoare care stimulează inima şi creşte debitul cardiac. Tensiunea arterială maximă (sistolică) are valori normale de 120 – 240 mm Hg Tensiunea arterială minimă (diastolică) are valori normale de 60 – 80 mm Hg (în general ea este jumătate + 10 din tensiunea maximă [sitolică] ). apare boala numită hipertensiune arterială. Obţinere : Prin condensarea 2 – nitrobenzaldehidei cu acetil-acetat de metil şi amoniac.1. EFEDRINA: Este un alkaloid.

10 mg reserpină şi 0.10 mg dihidrolazină Acţiune farmacologică: Acţiune hipotansivă.Structură: CH CH NH CH3 CH3 OH EFEDRINA. nu are miros uşor solubilă în apă. 52 .comprimate de 0. alcool. Proprietăţi : pulbere cristalină alb-gălbuie cu M=609 şi punct de topire 165 . 1 – FENIL – 2 – METILAMINO – 1 – PROPANOL Proprietăţi: cristale aciculare incolore sau pulbere cristalină albă are gust amar. grăsimi Condiţionare: .25 mg reserpină sub formă de hipazin ce conţine: 0.050 g ce conţin clorhidrat de efedrină fiole MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE Sunt utilizate pentru combaterea bolii numite hipertensiune arterială. RESERPINA Este u alcaloid şi se extrage din rădăcina unei plante : rauwolfia serpentina. Au rol de a menţine tensiunea arterială în limitele normale producând vasodilataţie în diferite zone ale organismului. Alcaloizii sunt substanţe organice de origine vegetală ce conţin în moleculă azot şi au o structură heterociclică. lentă şi prelungită atorită faptului că produce o vasodilataţie generală.168°C nu are gust şi nici miros păstrată la lumină se înnegreşte Condiţionare: comprimate ce conţin 0.

Obţinerea nitrilului acidului alfa-nftilacetic: CH2Cl + CLORMETIL NAFTALINA CH2 KCN C2H5OH CN + KCl CIANURA DE POTASIU NITRILUL ACIDULUI ALFA-NAFTILACETIC 3.N. ClH RINOFUG. Se administrează sub formă de soluţie 1 :1000. FABRICAREA RINOFUGULUI Structură şi denumire : NH CH2 C N CH2 CH2 .C. Obţinerea rinofugului : 53 . unele dintre ele au acţiune stimulatoare asupra S. Ele produc constricţia vaselor sanguine. CLORHIDRAT DE ALFA-NAFTIL – 4.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI RESPIRATOR O importanţă deosebită o au medicamentele simpaticomimetice care au acţiune vasoconstrictore şi în acelaşi timp bronhodilatatoare.5 – DIHIDROIMIDAZOL Acţiune farmacologică : Este un vasoconstrictor puternic producând descongestionarea rapidă şi intensă a foselor nazale. Fazele procesului de fabricaţie : Obţinerea nitrilului acidului clormetilnaftalina : CH2Cl + NAFTALINA HCHO + ClH H3PO4 CH3COOH + CLORMETILNAFTALINA HOH FORMALDEHIDA 2. De asemenea. stimulează inima şi descongestionează mucoasele nazale.

În asemenea cazuri este necesară utilizarea unor medicamente care favorizează eliminarea urinei. În caz de boală. În cazuri patologice. introdus în terapeutică. Ederenul este primul medicament diuretic din clasa sulfamide diuretice.CH2 CN + H2N CH2 CH2 NH2 . formarea urinei în organism decurge în mod normal şi deci apa şi o serie de substanţe nu se elimină. Eliminarea lor se face în principal pe căi urinare. combinaţii solubile care se elimină prin diureză. Medicamentele antigutoase au rolul de a solubiliza acidul uric şi de a-l îndepărta din organism. dar sunt lipsite de toxicitate. NEFRIXUL Structură : 54 . se elimină prin urină Acţiunea medicamentelor antigutoase constă în formrea unei combinaţii complexe cu acidul uric. Diureza reprezintă procesul de eliminare a urinei din organism. ele fiind reţinute în organism şi produc apariţia unor tulburări grave. deci măresc diureza. comparabilă cu cea a sulfamidelor mercuriale. Acidul uric solubilizat. acidul uric se acumulează în articulaţii şi produce dureri foarte mari. ClH NH CH2 C N CH2 . Clasificarea medicamentelor diuretice : Derivaţi ai purinei Diuretice mercuriale (au toxicitate mare) Sulfamide diuretice (au acţiune diuretică bună faţă de cele mercuriale şi nu sunt toxice SULFAMIDE DIURETICE Au o acţiune diuretică puternică. ClH CH2 MEDICAMENTE DIURETICE ŞI ANTIGUTOASE În urm proceselor metabolice din organism rezultă o serie de substanţe inutile sau chiar dăunătoare care trebuie eliminate.

Reacţia de obţinere a salamidei respectiv nefrixului : Cl NH2 HSO3Cl Cl ClO2S NH2 SO2Cl 2 NH3 Cl H2NO2S NH2 SO2NH2 M.Cl H2NO2S NEFRIX. cu structura: Cl H2NO2S R SO2NH2 Dacă R= NH2.CLORANILINA SALAMIDA HCHO Cl H2NO2S NEFRIX H N CH2 NH SO2 + HOH MEDICAMENTE CHIMIOTERAPICE Clasificare: Antiseptice şi dezinfectante Medicamente antituberculoase medicamente anticanceroase (citostatice) Sulfamide Antibiotice. Acţiunea lor diuretică este mărită de prezenţa unor atomi de halogen legaţi de nucleul benzenic. respectiv nefrixului este m-cloranilina. rezultă salamida. etc 55 . Materia primă pentru obţinerea salamidei. H N CH2 NH SO2 Substantele aromatice care au legate de nucleul benzenic 2 grupări sulfonamidice au proprietăţi diuretice puternice. Cea mai simplă ubstanţă de acest tip este clorfenamina.

Se adaugă 0.5 – 20 mg Cl / litru apă Cloraminele Cloraminele sunt derivaţi ai compuşilor organici cloruraţi la azot. concentraţie. eugenolul Acizii fenolici : acidul salicilic detergenţi şi coloranţi : bromocet. şi anume : bactericidă – de distrugere a bacteriilor bacteriostatică – de împiedicare a formării bacteriilor – această acţiune este puţin specifică asupra microorganismelor patogene Medicamentele antiseptice sunt substante chimice care prin acţiunea lor în organism distrug microorganismele care produc diferite boli. Cloraminele pot fi de 2 tipuri : 56 . tetraborat disodic soluţie 5% Compuşii organometalici : fenosept Alcoolii şi derivaţii lor : alcool etilic. propilenglicol Aldehide: formaldehida soluţie 40 % sau sub formă polimerizată Fenolii şi derivaţii lor : crezolii. ANTISEPTICE EXTERNE (DEZINFECTANTE) Clasificare : halogenii şi compuşii halogenaţi : clor. rezorcina. iodoformul. Exemplu : Cl2 + HOH ClH + HOCl O 1/2 O2 Clorul: utilizat la sterilizarea apei potabile. lumină. Medicamentele dezinfectante sunt substanţe chimice destinate distrugerii microorganismelor din exterior (în general sunt mai toxice decât antisepticele şi nu pot fi utilizate pentru administrare internă. Acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor este influenţată de diferiţi factori: temperatură. cloraminele Compuşii oxidanţi : apa oxigenată soluţie de 30%. hipoclorit de sodiu (NaOCl). iodul. pH. albastru de metilen HALOGENII ŞI COMPUŞII HALOGENAŢI În soluţie au acţiune halogenată şi oxidantă asupra grupurilor enzimatice sau proteine din microorganisme. umiditate.ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE Sunt substanţe chimice cu acţiune toxică. peroxidul de sodiu Compuşii borului : acid boricsol 3%.

monocloramine : R NHCl dicloramine: R CO NHCl R SO2 NHCl R CO CO NHCl R – SO2NCl Acţiunea cloraminelor este datorată reacţiei de hidroliză în urma căreia se formează acid hipocloros sau hipoclorit alcalin produse cu acţiune oxidantă. R SO2NHCl + HOH R SO2NH2 + ClH O 1/2 O2 Exemple de cloramine: CH3 CH3 SO2 NClNa SO2 NCl2 SO2 NClNa SO2 NCl2 CLORAMINA B DICLORAMINA B CLORAMINA T DICLORAMINA T Proprietăţi : substanţe cristaline cu miros de clor se descompun sub acţiunea CO2 şi a umidităţii din aer se utilizează ca agenţi dezinfectanţi în soluţii de concentraţii 1 – 5 % cu apa. conform reacţiilor : HOCl + SO2 NClNa HOH SO2 NHNa O 1/2 O2 + 2 HOH SO2 NCl2 SO2 NH2 + 2 HOCl O 1/2 O2 57 . cu acţiune oxidantă. cloraminele hidrolizează cu formare de acid hipocloros.

HOCl SO2Cl P-TOLUEN SULFOCLORURA CH3 SO2NH2 P-TOLUEN SULFONAMIDA SO2NCl2 DICLORAMINA T SO2NClNa CLORAMINA T Obţinerea cloraminei B : SO2Cl HSO3Cl NH3 .TOLUEN SULFONAMIDA ZAHARINA Obţinerea cloraminei T : CH3 NH3 CH3 + NaOCl CH3 NaOH .HCl SO2NH2 2 NaOCl SO2NCl2 NaOH SO2NClNa 58 .Obţinerea cloraminelor: Materii prime: benzen pentru obţinerea cloraminei B toluen pentru obţinerea cloraminei T Reacţiile care au loc : Obţinerea o-toluensulfoclorurii şi p-toluensulfoclorurii din toluen : CH3 CH3 HSO3Cl CH3 SO2Cl SO2Cl Obţinerea zaharinei: CH3 SO2Cl NH3 CH3 SO2NH2 [O] KMnO4 COOH SO2NH2 NH3 CO NH SO2 O-TOLUEN SULFOCLORURA O.

Sulfapiridina . Între 1934-1946 au fost sintetizate mai mult de 5000 de variante de molecule ale sulfanilamidei.Zaharina . astfel încât pot fi eliminate din organism Acţiune : bacteriostatică – dacă sunt administrate în cantităţi mici bactericidă – dacă sunt administrate în cantităţi mari 59 . SO3H SO3H SO2NH2 SO2NHR1 NH2 ACID ACID P BENZENSULFONIC ANILINSULFONIC NH2 AMIDA ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC SULFANILAMIDA NHR2 DERIVATI AI AMIDEI ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC (SULFAMIDE) Sulfanilamida (p-aminobenzensulfonamida) stă la baza acestei clase de medicamente. Acţiunea antimicrobiană a sulfamidelor a fost descoperită în 1934. Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin substituirea unui atom de hidrogen din gruparea SO2NH2 cu o altă grupare. care au fost încadrate ca medicamente antibiotice.BENZEN SULFOCLORURA BENZEN SULFONAMIDA DICLORAMINA B CLORAMINA B SULFAMIDE Sulfamidele sunt compuşi organici care conţin în moleculă derivaţi ai amidei acidului p – anilinsulfonic. Printre cele mai cunoscute medicamente din această clasă sunt : .Sulfatiazolul .Sulfacetamida Clasificarea sulfamidelor: Agenţi antibacterieni Agenţi hipoglicemianţi Agenţi diuretici Avantajele sulfamidelor faţă de alte medicamente: Se datoresc proprietăţilor fizico-chimice ale acestora şi acţiunii farmacologice şi sunt: prezintă un spectru antimicrobian larg prezintă posibilitatea asocierii între ele sau cu alte medicamente au solubilitate bună în aparatul urinar.

HCl NH CO CH3 NH2 SO2 NH R HOH SO2 NH R CAS SULFAMIDA OBŢINEREA FTALILSULFATIAZOLULUI Structură : COOH N CO NH SO2 NH S H C CH Proprietăţi: pulbere albă cristalină. Condiţii de lucru: pentru faza de condensare temperature este de 80 .85°C agitarea energică a masei de reacţie timp de reacţie de 4 ore Ftalilsulfatiazolul se obţine prin reacţia de condensare : CO O CO + H2N SO2 NH S N H C CH 60 . Etapa următoare este reacţia de hidroliză a produşilor obţinuţi prin condensare în scopul eliminării grupării acetil : SO2Cl + H2N NH CO CH3 R condensare . fără miros.) cu o amidă de tipul R – NH2 unde R este un radical heterociclic (conţine un ciclu şi alţi atomi în afară de atomi de C.S. de exemplu N. greu solubilă în alcool etilic solubilă în hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere: Materii prime: anhidridă ftalică şi sulfatiazol. cu gust amar sensibilă la lumină insolubilă în apă.A. O).Acţiunea sulfamidelor se explică prin faptul că acestea împiedică sinteza acidului folic – substanţă indispensabilă înmulţirii celulelor microorganismelor patogene. S. Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a clorurii acidului N – acetilsulfanilic (C.

Sarea de sodiu este olubilă în apă şi este de aproximativ 500 de ori mai dulce decât zahărul.Sulfatiazolul Structură : O H2N S O NH N S 61 . Este un îndulcitor nenutritiv utilizat în diete hipocalorice şi de bolnavii de diabet.Zaharina Structură: CO NH SO2 Zaharina este imida (amida ciclică) a acidului o-sulfobenzoic.Sulfapiridina Structură O H2N S O NH N Se utilizează în tratarea pneumoniei 3.ANHIDRIDA FTALICA SULFATIAZOL COOH N CO NH SO2 NH S H C CH FTALILSULFATIAZOL Alte tipuri de sulfamide 1. 2.

MEDICAMENTE CITOSTATICE (ANTICANCEROASE) Cancerul este o boală care se caracterizează prin înmulţirea anaerobă.dacă boala este descoperită în faza incipientă pot produce chiar vindecarea. O H2N S O NH O C CH3 Se utilizează la tratarea infecţiilor tractului urinar. iar în anuite cazuri. Medicamentele citostatice au ca scop ameliorarea stării bolnavului şi prelungirea duratei de viaţă.Se utilizează la tratarea infecţiilor gastrointestinale 4. Acţiunea de distrugere a celulelor patogene se manifestă prin: alterarea moleculelor de ADN interferearea în sinteza acizilor nucleici tulburarea funcţiilor proteinelor Clasificarea medicamentelor citostatice : Agenţi alchilanţi Hormoni citostatici Antimetaboliţi BUSULFANUL A fost obţinut în 1961 în ţara noastră şi are acţiune asupra măduvei osoase. CITOSULFAN 1. nelimitată a ţesuturilor tumorale care pot cuprinde întregul organism (metastază) producând moartea individului.4 – DI – (METANSULFONILOI) – BUTAN 62 .Sulfacetamida Structură . Structură şi denimire : CH3 SO2 O CH2 CH2 CH2 CH2 O SO2 CH3 BUSULFAN.

Proprietăţi: substanţă albă cristalină cu punct de topire 114 - 115°C este parţial solubil în acetonă (2,4%), în alcool etilic (1%) se condiţionează sub formaă de comprimate de 2 mg şi este utilizat la tratarea leucemiei. Obţinere : 1. obţinerea 1,4 – butandiolului
2 HCHO + CH CH HO CH2 C C CH2O 2 H2 HO (CH2)4 OH

FORMALDEHIDA

1,4 – BUTINDIOL

1,4- BUTANDIOL

2. obţinerea metil-sulfoclorurii CH3 SO3N POCl3 CH3 SO2Cl

METILSULFONAT DE SODIU

METILSULFOCLORURA

3. condensarea metilsulfoclorurii cu 1,4 – butandiol
2 CH3 SO2Cl + HO (CH2)4 OH CH3 SO2 O (CH2)4 O SO2 CH3

INTERFERONA Este o proteină solubilă în apă care are proprietatea de a împiedica înmulţirea microorganismelor (proprietăţi antivirale), nu este toxică. Are M=2500. MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE Tuberculoza este o boală produsă de bacilul Koch, cu răspândire destul de largă. Este o infecţie cu caracter cronic, cel mai afectat organ fiind plămânul. Clasificare: medicamente categoria I – puternic bactericide, cu acţiune intra şi extracelulară, de exemplu: izoniazid (HIN), rifampicină (antibiotic) medicamente categoria II – bactericide cu acţiune predominant extracelulară, de exemplu: streptomicina, kanamicina, etanbutol medicamente categoria III – bacteriostatice, de exemplu viomicina, PAS (acid pamino-salicilic)

63

IZONIAZID Este cel mai eficient medicament tuberculostatic. Structură şi denumire : NH NH2

N

CO

IZONIAZID, HIN, HIDRAZIDA ACIDULUI IZONICOTINIC

Proprietăţi: substanţă cristalină, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool punct de topire 170-174°C Acţiune: la concentraţii mici are acţiune bacteriostatică la concentraţii mari are acţiune bactericidă uneori poate produce tulburări neurologice şi de aceea se asociază cu vitamina B6 Obţinere : Obţinerea are la bază următoarele reacţii : esterificarea acidului izonicotinic cu butanol
N COOH

+

HO

CH2

CH2

CH2

CH3

- HOH

N

COO

(CH2)3

CH3

ACID IZONICOTINIC

BUTANOL

obţinerea hidrazidei acidului izonicotinic
N COO

(CH2)3

CH3

+ H2N

NH2 . HOH

N - HOH

CO

NH

NH2 + C4H9OH

HIDRAT DE HIDRAZINA

HIN

HORMONI Hormonii sunt substanţe chimice produse în organism, de către glandele cu secreţie internă: tiroidă, hipofiză, glandele suprarenale,pancreas, glande sexuale. Hormonii fac parte din biocatalizatori. Biocatalizatorii : 64

Sunt substanţe indispensabile funcţionării normale a organismului, ei au proprietatea ca, în cantităţi foarte mici să acţioneze specific asupra unei substanţe sau a unui grup de substanţe cu configuraţie asemănătoare în scopul desfăşurării normale a proceselor biologice din organism. Biocatalizatorii cuprind : hormoni vitamine enzime Randamentul catalitic al biocatalizatorilor este de la 10³, 10¹° mai mare decât al catalizatorilor obişnuiţi. Biocatalizatorii acţionează numai asupra reacţiilor posibile din punct de vedere termodinamic şi pot influienţa viteza de reacţie astfel : accelerează viteza reacţiilor biochimice => cataliză pozitivă micşorează viteza reacţiilor biochimice => cataliză negativă Acţiunea lor este favorizată de anumite substanţe: promotori – favorizează pozitiv reacţiile biochimice inhibitori – substanţe care micşorează acţiunea biocatalizatorilor Hormonii sunt transportaţi prin sistemul circulator (sânge, limfă) la alte organe controlând funcţiile şi dezvoltarea acestora. Originea multor boli se găseşte în funcţionarea anormală a sistemului endocrine. Aceste boli pot fi: hipofuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mici de hormone decât este normal hiperfuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mari decât este normal. Hormonii sunt necesari în cantităţi foarte mici, de exemplu : tiroxina : 0,000001 g adrenalina : 0,000001 g foliculina : 0,000000001 g, etc Mecanismul de acţiune al hormonilor se exercită atât direct cât şi prin intermediul enzimelor. Clasificarea hormonilor 1.După glandele care îi secretă : - hormoni hipofizari - hormonii pancreasului - hormonii tiroidieni - hormoni corticosteroizi - hormoni sexuali 2.După structura chimică : - hormoni steroizi - hormoni protidici (derivaţi de aminoacizi, polipeptide, proteine)

65

Hormonii feminini se numesc estrogeniiar hormonii masculini se numesc androgeni. Testosterona poate fi transformată în hormoni estrogeni: estradiol estronă equilenă Structură : OH H H H O 2. Lor li se datorează dezvoltarea caracteristicilorsexuale. Formarea lor este stimulată de glanda hipofiză.HORMONI SEXUALI Hormonii sexuali sunt substanţe steroide generate de gonade (ovare şi testicule) direct în sistemul circulator. Hormoni sexuali masculini 1.Testosterona Obţinută din extract testicular.Androsterona A fost depistată în urină ca produs de metabolizare a testosteronei. Aceşti hormoni sexuali feminini sunt: estradioli estrona 66 . Structură: O CH3 H H CH3 H H HO Hormoni sexuali feminini H Sunt hormoni estrogeni sau foliculoizi.

Hormoni estrogeni Estriolul Estrona Este cel mai important hormon estrogen.Hormoni destrogeni Progesterona Este o dicetonă mononesaturată care cristalizează în 2 forme polimorfe. asigură conservarea oului fecundat şi este responsabil la păstrarea sarcinii.1. HORMONI PROTIDICI Adrenalina Face prte din clasa hormonilor protidici. Se poate obţine prin sinteză chimică. Este o substanţă impaticomimetică. Structură : O H H HO H 2. Are acţiune asupra mecanismului glucidelor. Structură : H 67 . A fost primul hormon descoperit. Structură: CO CH3 H H O Progesteronul Pregăteşte sarcina. transmite impulsul nervos la celulă şi reglează tensiunea arterială. Este izolată din urina femeii gravide. producând hiperglicemia.

hidrocortizonul. De exemplu : cortizonul. Tiroxina Este principalul hormon secretat de tiroidă. Toţi aceşti hormoni au gruparea cetonică – CO – CH2OH şi toţi diferă prin gradul de oxidare la C11. Hormonii corticosteroizi se clasifică în 2 mari categorii : Mineralocorticosteroizi – cu acţiune asupra metaboismului electroliţilor (eliminarea potasiului şi reţinerea sodiului şi a apei) Glucocorticoizi – cu acţiune asupra metabolismului hidraţilor de carbon.modificare în metabolismul glucidelor.HO OH CH CH2 NH CH3 OH HORMONI CORTICOSTEROIZI Glandele suprarenale sunt glande cu secreţie internă situate deasupra rinichilor. Are rol de stimulare a proceselor oxidative din organism. Poate fi obţinut prin sinteză chimică. Structură: 68 . Există mai multe categorii de hormoni corticoizi. dar 7 sunt mai importante : cortexona corticosterona dehidrocorticosterona cortizoli cortizonă aldosterona cortexolonă Derivaţii sintetici de cortizonă sunt : prenisona. bilanţul apei şi a electroliţilor. Glandele suprarenale au 2 regiuni cu funcţie distinctă : măduvă ce secretă adrenalina scoarţă ce secretă un amestec de hormoni indispensabili vieţii Extirparea glandelor suprarenale provoacă moartea iar o producţie scăzută de secreţie a cesteia provoacă maladii. de exemplu maladia Addison. Tiroxina are proprietatea de a fixa iodul existent în cantităţi foarte mici în alimente. HORMONII TIROIDEI Tiroida este situată în partea anterioară a gâtului. primisolii.

separarea fazelor formate . Dacă concentraţia glucozei din sânge creşte se produce diabetul. Aparatele în care se realizează extracţia se numesc extractoare. pulverizare (în cazul extracţiei lichid – lichid) 69 .I HO I O I CH2 I CH NH2 COOH HORMONII PANCREASULUI Insulina Este cel mai important hormone al pancreasului. Se poate obţine prin sinteză chimică. de a difuza una în alta când sunt puse în contact. barbotare. Capitolul II MEDICAMENTE DE EXTRACŢIE Sunt cunoscute şi întrebuinţate din cele mai vechi timpuri. Acţionează prin scăderea concentraţiei de glucoză din sânge. Procesul de extracţie se bazează pe proprietatea pe care o au substanţele cu concentraţii diferite. O importanţă deosebită pentru realizarea în condiţii bune a extracţiei o are asigurarea unui contact cât mai bun între amestecul supus extracţiei şi dizolvant. La extracţie substanţele care se extrag din amestec trec în soluţie şi sunt separate în stare pură prin operaţii de distilare sau cristalizare. După extracţie produsele obţinute pot fi utilizate ca atare sau prelucrate pentru obţinerea principiului activ pur. Procesul de extracţie presupune 3 etape : .realizarea unui contact intim între amestecul supus extracţiei şi dizolvant . Bazele teoretice ale procesului de extracţie Extracţia este procesul de separare totală sau parţială a unui amestec de substanţe pe baza solubilităţii diferite în diferiţi solvenţi. suprafaţa de contact dintre faze – poate fi mărită prin mărunţirea substanţei solide sau prin montarea unor dispozitive de amestecare. Ele conţin principii active extrase din plante sau produse animale cu ajutorul dizolvanţilor.eliminarea şi regenerarea dizolvantului din fiecare fază Factorii care influienţează extracţia: 1.

rezultând instalaţia de extracţie cu effect multiplu. temperatura – în general odată cu creşterea temperaturii. pentru 0 nouă extracţie. sau se încălzeşte. raportul dintre produsul de extras şi dizolvant – se stabileşte de la caz la caz. după care se introduce din nou în extractorul 1. pentru a se elimina întreaga cantitate de solvent.instalaţii cu effect: .fără agitatoare (rotative) . Vaporii de dizolvant rezultaţi în distilatorul 2 sunt trecuţi în răcitor-condensator 3 unde se răcesc şi se condensează.instalaţii cu funcţionare . după care se trece într-o blază de distilare 2.multiplu . Eficientizarea procesului se realizează prin legarea în serie a mai multor extractoare.cu agitatoare Extracţia lichidelor Atât substanţele din care se extrage principiul activ. Clasificarea instalaţiilor de extracţie: . Metoda are dezavantajul că. În general operaţia se realizează discontinuu.2. cât şi dizolvantul sunt lichide.simplu . După terminarea operaţiei. creşte şi randamentul procesului (creşte solubilitatea substanţei) 5. durata procesului de extracţie – în general prin mărirea duratei de extracţie se măreşte şi cantitatea de substanţă extrasă . necesită o aparatură voluminoasă şi nu este economică. Aparatul principal este un extractor – vas cilindric prevăzut cu agitator mechanic în care se introduce substanţa de dizolvat şi 70 . În acest caz se alege un dizolvant care este miscibil cu amestecul lichid ce se prelucrează. reziduul solid din extractor. ea are însă o anumită limită peste care chiar dacă prelungim timpul de extracţie.discontinuă . se menţine amestecul în contact un anumit interval de timp. De obicei se folosesc dizolvanţi cu densitate mai mică decât a lichidului prelucrat.în funcţie de agitare . în care se introduce şi o anumită cantitate de dizolvant pur. se tratează cu abur. dar care este bun dizolvant pentru substanţele ce se extrag. cu atât extracţia este mai completă 3. în funcţie de solubilitatea substanţei . pH – ul – influienţează numai anumite cazuri Extracţia solidelor Descrierea funcţionării : Amestecul care trebuie prelucrat se încarcă în extractorul 1. cu cât cantitatea de dizolvant este mai mare şi acesta se foloseşte în porţiuni mici. Condensulobţinut se adună în colectorul 4. Operaţiile se repetă până când se extrage din substanţa solidă întreaga cantitate de principii active.procesul practic nu mai are loc 4.continuă .

extracte fluide . un anumit timp. Decocturile: Sunt produse obţinute prin fierberea produsului de extras cu dizolvantul necesar. care apoi sunt prelucrate. în general în apă.infuzii .soluţii extractive alcoolice. seminţe. menţinerea lor în contact pe o durată dată de timp şi separarea soluţiei extractive prin filtrare.sicc Maceratele: Sunt produse obţinute prin amestecarea produsului de extras cu agentul extractive. hidroalcoolice sau eterice obţinute prin extracţie. Se realizează apoi o agitare energică. uscarea realizându-se în anumite condiţii pentru a se evita dscompunerea principiilor active după uscare se realizează operaţia de măcinare şi apoi extracţia 71 . frunze.decocturi 2. EXTRACTE VEGETALE Clasificare 1. Tincturile şi extractele fluide. eterice .extracte uscate . hidroalcoolice. Materii prime diferite părţi ale plantelor bogate în substanţe active : rădăcini.spiss . Din aceste soluţii prin evaporarea unei cantităţi de solvent şi concentrarea până la o anumită consistenţă se obţin extractele fluide. în scopul realizării extracţiei.dizolvantul.extracte moi .soluţii extractive apoase: . moi sau uscate: Sunt soluţii extractive alcoolice. flori acestea s utilizează de obicei în stare uscată.tincture .macerate . Infuziile: Sunt produse obţinute prin extracţia principiului active din materialul vegetal cu apă fierbinte. Se lasă apoi aparatul în repaus şi se separă fazele. moi sau uscate.

extracţia şi antrenarea plantei epuizate 3. ambalarea produsului finit Descrierea procesului tehnologic Frunzele de anghinară mărunţite şi cântărite se introduc în vasul de reacţie prevăzut cu manta de încălzire / răcire şi agitator. Planta epuizată se evacuează din percolator prin basculare. FABRICAREA MEDICAMENTELOR DE EXTRACŢIE VEGETALĂ FABRICAREA ANGHIROLULUI Anghirolul este utilizat pentru tratamentul afecţiunilor hepatice. Se opreşte apoi încălzirea şi se introduce în 72 . amestecul menţinându-se sub agitare o oră. Peste plantă se adaugă cantitatea necesară de alcool etilic şi se lasă în contact cu planta timp de 48 de ore. umectarea plantelor 2. Extracţia – se descarcă planta umectată în containere şi se transportă în percolatorul 3 (vas conic. vertical prevazut cu sistem hidraulic de basculare şi stuţ de golire. Se introduce apoi din vasul de măsură 2. omogenizarea şi sedimentarea lichidelor extractive 4. se omogenizează prin recirculare cu alutorul unei pompe 5 şi se introduce în turnul de sedimentare 6 unde se lasă în repaus timp de 5-6 zile la temperatura de 5 . concentrarea extractului apos şi a celui hiroalcoolic 3. alcoolul etilic şi se pune în funcţiune agitatorul. peste cantitatea de apă distilată prescrisă. Se repetă operaţia până la epuizarea plantei.10°C Filtrarea şi ambalarea – după sedimentare.FABRICAREA TINCTURILOR Fazele procesului tehnologic : 1. După terminarea extracţiei. Omogenizarea – lichidul extractiv din vasul de colectare 4. Amestecul de vapori de apă şi alcool se colectează într-un vas colectare. alcoolul reţinut de plantă se recuperează barbotând prin ştuţul de la partea inferioară. filtrarea şi ambalarea produsului finit Funcţionarea instalaţiei : Umectarea – planta măcinată se introduce în omogenizatorul planetar. damigene. Se scurge apoi lichidul extractiv şi se depozitează în vasul de colectare 4. extracţia şi prelucrarea plantei 2. Obţinere: Se obţine din frunzele de anghinară (cinnara scolimus) Fazele procesului : 1. abur. sedimentarea şi filtrare 4. lichidul decantat se filtrează prin filtrul 7 şi se ambalează în recipiente de sticlă. Se aduce conţinutul vasului la fierbere 30-40 minute.

se filtrează şi se concentrează soluţia hidroalcoolică. EXTRACTE ANIMALE Sunt utilizate ca materii prime. este trecut într-un alt vas de sedimentare. se adaugă alcool etilic 96% până când se ajunge la o concentraţie de 70% alcool. Sedimentarea şi filtrarea – extractul concentrat obţinut este trecut într-un vas de sedimentare.15 Ovine 10 0.5 400-500 250-300 12 . glandele se curăţă de ţesuturile străine. Se filtrează apoi printr-un filtru nuce. iar lichidul extractiv se colectează într-un vas colector. lăsat în repaus 68 zile.5 . diferite produse animale şi anume : glande ţesuturi organe Extractele animale se mai numesc preparate opoterapice.2 – 0. Acest lucru este necesar şi pentru a se evita infectarea cu diferite icroorganisme mai ales atunci când este cald. planta presată.5 – 0. Colectarea diferitelor produse animale în scopul obţinerii materialului de extras se face în abatoare imediat după sacrificarea animalului. carne şi grăsime. planta se consideră epuizată şi se evacuează. 73 . reintroducându-se în reactor. După a doua extracţie. Concentrarea – lichidele extractive din vasul de colectare sunt filtrate şi apoi concentrate prin încălzire la o temperatură ce nu trebuie să depăşească 85°C.2 Porcine 5–6 0. Operaţiile respective trebuie să se facă foarte repede pentru a nu se produce alterarea produsului respectiv. Greutatea medie a principalelor glande şi organe folosite ca materii prime. prin distilare. Animalele de la care se colectează glandele şi ţesuturile trebuie să fie sănătoase şi bine dezvoltate.7 500-700 20 – 30 1.suprarenale 10 . Se omogenizează. Conţinutul reactorului este trecut apoi într-o presă de plante.10°C. Lichidul extractiv rezultat. la temperatura de 5 . răcind masa de reacţie la 40-50%. recuperându-se alcoolul.5 Ficatul 500-700 Pancreasul 200-300 Gl. care este reţinut în repaus timp de 24 ore la temperatura de 5 .10°C. La lichidul apos concentrat obţinut.mantaua reactorului un lichid de răcire. în grame Glanda sau Bovine Organul Tiroida 8 – 10 Hipofiza 2 – 2. specifice. organelle fiind introduce în vase curate.12 Cabaline 10 – 12 2 – 2.5-6 prin tratare cu soluţi de NaHCO3 (monohidrogencarbonat de sodiu sau carbonat acid de sodiu) şi se adaugă o cantitate prescrisă de conservant (nipagin).3 1200-1500 60 – 80 2 – 2. Se aduce soluţia la pH 5. apoi se filtrează şi se ambalează.5 După colectare.

Operaţia are loc la cald. Din glande. eluarea şi concentrarea eluatelor 3.După colectare şi curăţire. alcool. ceanurarea extractului apos 7. în mediu apos şi sub răcire. eter Metod a doua. salifierea concentratului apos. se aplică în cazul în care principiile active nu se dizolvă în solvenţii respectivi.20°C. la temperatura de 5°C. din care apoi se pot prepara diferite forme farmaceutice. În aceste condiţii. tocarea şi eztracţia ficatului de vită 2. purificarea şi ambalarea extractului Extracţia ficatului se face într-un vas emailat de formă cilindrică. produsele animale se transportă în containere emailate sau din aluminiu şi se depozitează în frigidere de tip industrial. 74 . produsul respectiv trebuie congelat în camere frigorifice la temperaturi de . organe sau ţesuturi pot fi obţinute soluţii extractive. suprarenale Apă în procente 70 – 80 67 – 75 72 – 78 70 70 Metode de uscare : prin atomizare prin utilizarea dizolvanţilor organici deshidratanţi : acetonă. Conţinutul în apă (procente) a unor glande / organe animale Glanda / organul Hipofiza Tiroida Pancreasul Ficatul Gl. FABRICAREA EXTRACTELOR ANIMALE FABRICAREA EXTRACTULUI DE FICAT PURIFICAT Fazele procesului tehnologic : 1. Uscarea materiei prime se face ţinând cont de conţinutul ei în apă. iar operaţia se efectuează la temperaturi scăzute. centrifugarea şi spălarea proteinelor 4. adsorbţia pe cărbune. concentrarea. purificarea extractului cianurat şi cromatografierea pe oxid de aluminiu 8. extracţia proteinelor 5.10 / . pulberi sau principii active pure. extracţia apoasă acidulată 6. materia primă îşi păstrează caracteristicile iniţiale. prevăzut cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire-răcire. Dacă prelucrarea produsului se face după un timp mai îndelungat.

deproteinizarea extractului alcoolic 3. prelucrarea intestinelor şi obţinerea lanierelor 2. Fazele procesului tehnologic : 1. Catgutul este utilizat ca material de cusut în intervenţii chirurgicale. care este utilizată la fabricarea soluţiilor injectabile. acidularea şiprecipitarea extractului concentrat 5. etc. prepararea soluţiei injectabile de gama-globulină FABRICAREA CATGUTULUI Catgutul chirurgical se prezintă sub formă de fire de culoare gălbuie. sterilizarea firului brut 3. recristalizarea 7. el resorbându-se în organism. precipitarea α şi β globulinelor 3. netede. tocarea şi extracţia pancreasului 2. separarea serum-globulinelor 2. Fazele procesului tehnologic : 1. purificarea insulinei brute şi cristalizarea 6. după care se expune procesului de extracţie. înfiolarea firului 75 . cernere şi ambalare FABRICAREA GAMA – GLOBULINEI γ – globulina are proprietatea de a conferi imunitate pentru o durată de 2-3 săptămâni. El trebuie să fie steril. Materia primă : surse de sânge uman. precipitarea γ (gama) globulinelor 4. rezistent. Materie primă : intestine de oi conservate prin sărare. oreon. acidularea şi concentrarea extractului alcoolic 4. Materia primă: pancreasul congelat de vită şi de porc. folosită la tratamentul diabetului. ea fiind utilizată în cazul epidemiilorde rujeolă. Fazele procesului tehnologic : 1.FABRICAREA INSULINEI Insulina este o pulbere microcristalină albă. de grosimi diferite. hepatită. prelucrarea firului brut 4. solubilizarea precipitatului de gama globulină 5. Pancreasul se taie în bucăţi. şi apoi este tocat la maşina de tocat.

fermentaţii produse de drojdii . etc).fermentaţie lactică . În sens mai restrâns. Un produs de biosinteză se obţine în principiu prin creşterea. separată şi purificată.fermentaţii produse de actinomicete 2.Capitolul III MEDICAMENTE DE BIOSINTEZĂ BAZELE TEORETICE ALE FERMENTAŢIEI INDUSTRIALE Biosinteza stă la baza obţinerii unor substanţe medicamentoase importante (antibiotice.După condiţiile în care au loc : . descompunând substanţele complexe în substanţe mai simple cu ajutorul enzimelor pe care le secretă. unele vitamine.fermentaţii aerobe (oxidative) .După produsul principal cae rezultă : . Fermentaţia reprezintă totalitatea proceselor care au loc în mediu de cultură în timpul dezvoltării şi înmulţirii microorganismului. dezvoltarea şi înmulţirea unui anumit microorganism într-o aparatură adecvată pe unmediu de cultură ce conţine substanţe nutritive necesare dezvoltării microorganismului respectiv.fermentaţii anaerobe . Clasificarea fermentaţiilor 1.fermentaţii produse de bacterii .fermentaţii de profunzime Microorganisme producătoare de fermentaţii Principalele tipuri de microorganisme sunt : bacteriile drojdiile mucegaiurile 76 .După natura microorganismului care le produc : . ea fiind rezultatul proceselor vitale ale unor microorganisme.fermentaţie alcoolică . hormoni. fermentaţia mai poate fi definită ca fiind totalitatea proceselor biochimice prin care microorganismul îşi procură energia de care are nevoie. Aceasta este apoi concentrată.fermentaţie gluconică 3.fermentaţii de suprafaţă . a biosintezei produsului respectiv. Procesul este condus în aşa fel încât microorganismul respectiv să producă cantităţi maxime de substanţă de biosinteză.

Bacteriile : Sunt microorganisme vegetale unicelulare care au următoarele caracteristici morfologice : nu au nucleu bine definit celulele pot avea forme diferite : sferice (coci). hemoragie.nu au nucleu bine conturat în citoplasmă . Intoxicaţia prodice diaree. Bacteria E. ele fiind amestecuri complexe. au ramificaţii laterale. PROCESUL INDUSTRIAL DE FERMENTAŢIE În natură. ovoide. 2. cilindrice (bacili). asemănătoare unor tufe. Talul cuprinde 2 părţi : 1. 2. stafilococi. dezvoltându-se mai ales în soluri şi ape (râuri. o parte reproducătoare 4. Se prezintă sub foemă de filamente subţiri. alcătuind colonii caracteristice.. dar au şi însuşiri caracteristice ciupercilor. tulburări renale iar în final moartea. trebuie ca la prepararea cărnii temperature din interiorul acesteia să ajungă la 68°C. mlaştini). elicoidale) . Un gram de sol poate conţine o populaţie mixtă de milioane de microorganisme.au celule mai mari decât bacteriile . Depistarea unor specii de microorganisme 77 .Actinomicetele : Fac parte din categoria bacteriilor. coli 0157 :H7 : această bacterie produce intoxicaţii alimentare periculoase. pentru a face să dispară culoarea roz a cărnii. prin aspect şi coloraţie. Pentru a evita aceste pericole.Mucegaiurile : Se mai numesc ciuperci sau fungii. diferit colorate.se pot asocia în lanţuri sau grămezi 3.Drojdiile : . microorganismele nu se găsesc sub forma unor culturi pure formate dintr-o singură specie. spiralate (spirochete) unele bacterii trăiesc grupate în formaţiuni caracteristice : streptococi. fiecărei specii de ciuperci.au forme diferite (sferice. 1.Microorganismele de natură vegetală sunt răspândite în natură. au organul vegetativ format dintr-un tal monocelular sau pluricelular ramificat. Specia bacteriană a fost considerată pentru prima dtă o problemă în 1982. diplococi Exemple de bacterii : . o parte vegetativă (miceliul) – alcătuită din filamente miceniene (hife) care se ramifică şi se dezvoltă circular în jurul sporului. din care a luat maştere şi se prezintă ca o masă pufoasă caracteristică.

izolarea din diferite medii lichide . se utilizează culturi pure de mare productivitatenumite tulpini sau suşe.procese mecanice : . enzime. aminoacizi.izolarea prin răspândirea germenilor în medii solide b.procese biologice: .capabile să producă prin biosinteză antibiotice.au la bază crearea de condiţii optime pentru dezvoltarea microorganismului respective. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un mediu de cultură : să fie complet. Pentru obţinerea culturilor pure se utilizează : a. proteine. Clasificare : 1. O cultură pură este aceea care provine de la o singură celulă sau de la spori izolaţi. În procesul de biosinteză. vitamine.După provenienţă : . Medii de cultură mixte : Conţin atât substanţe naturale. fosfaţi. în special săruri minerale : azotaţi.medii de cultură mixte 2. etc. în raportul şi sub forma accsebilă microorganismului respectiv. presupune o activitate intensă de selecţionare. Medii de cultură naturale pot fi : extract de porumb pulpă de cartof făină de soia făină de mazăre gelatină Medii de cultură artificiale (sintetice) : Sunt formate din substanţe cu structură chimică bine definită.medii de cultură naturale . concomitant cu crearea unor condiţii defavorabile dezvoltării altor microorganisme Medii de cultură Mediile de cultură sau medii nutritive reprezintă substratul pe care se devoltă un microorganism şi din care acesta îşi ia substanţele necesare creşterii şi reproducerii lui. cât şi substanţe sintetice.După starea de agregare : . carbonaţi.medii de cultură solide . adică să conţină toate elementele în cantitatea ncesară. cloruri.medii de cultură lichide Medii de cultură naturale : Acfestea au caracteristic faptul că reprezintă complexe de substanţe organice de diferite categorii : zaharuri.medii de cultură artificiale (sintetice) . 78 .

Agitarea – este necesară atât pentru asigurarea unei distribuţii uniforme a substantelor nutritive. amidon 4.surse de azot: extract de porumb.să aibă concentraţia şi pH-ul optim sănu conţină substanţe toxice pentru microorganism să fie steril. amoniac. variaţia valorii lui dând indicaţii asupra proceselor de fermentaţie. Factorii care influenţează fermentaţia Aeraţia – majoritatea medicamentelor de biosinteză se obţin cu ajutorul microorganismelor aerobe. temperaturii aerului. etc. care conţin: 1. pH-ul mediului – influenţează procesele biochimice. în proces se introduc anumite substanţe numite precursori. de aceea un rol deosebit de important în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermenta în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermentaţie cu aer steril. carbonaţi. făină de grâu 2. sulfat de amoniu 3.săruri minerale : sulfaţi. făină de soia. lactoză.azot mineral : azotat de sodiu. făină de mazăre. care trebuie menţinută cu stricteţe. pH-ului cât şi pentru evacuarea unor produse gazoase de dezasimilaţie şi respiraţie. fosfaţi De asemenea.zaharuri : glucoză. Realizarea condiţiilor de sterilitate Impune următoarele măsuri : sterilizarea aparaturii în zona de fermentaţie sterilizarea mediului nutritive realizarea însămânţării în condiţii de sterilitate etanşarea aparaturii în scopul izolării zonei de fermentaţie Faze de fermentaţie şi aparatură Procesele de fermentaţie pot fi realizate prin : procedeul culturii de suprafaţă – microorganismul creşte intr-un singur strat de 1 – 2 cm la suprafaţa mediului nutritiv 79 . etc Compoziţia mediilor de cultură din industria medicamentelor Se utilizează frecvent medii mixte. ca de exemplu : CO2. Valoarea temperaturii se menţine cu ajutorul aparatelor de înregistrat. Orice abatere de la această temperatură duce la scăderea productivităţii microorganismului respectiv. Temperatura – fiecare microorganism are o temperatură optimă de dezvoltare. care dirijează fermentaţia spre anumite tipuri de produse. azotat de amoniu.

vizor. ştuţ de eluat probe. conducerea procesului de fermentaţie METODE DE SEPARARE ŞI PURIFICARE A PRODUSULUI DE BIOSINTEZĂ În urma procesului fermentativ. pregătirea şi sterilizarea mediului nutritiv 3. Aparatul de regim : în care se realizează desăvârşirea procesului fermentativ şi care are o construcţie asemănătoare cu inoculatorul şi intermediarul. În el pe un mediu nutritiv proaspăt se continuă creşterea biomasei provenite din inoculator până la un anumit stadiu. însămânţarea 4. sistem de etanşare perfectă şi care are capacitatea de 50 – 500 litri.procedeul culturii în profunzime – creşterea microorganismului are loc în întreaga masă a mediului de cultură Procesul industrial d fermentaţie presupune în general 3 trepte care se realizează în următoarele tipuri de fermentatoare : Inoculatorul : vas de oţel inoxidabil. Din soluţia nativă. este necesră separarea cât mai rapidă şi realizarea operaţiei la temperaturi sub 10°C. substanţa activă este separată prin diferite metode. Dacă substanţa activă nu este înglobată în corpul microorganismului. se realizează o primă operaţie de separare prin filtrare. se obţine un lichid de cultură cu următoarea compoziţie : resturi ale mediului nutritiv microorganismul producător în diferite faze produse de dezasimilaţie substanţa medicamentoasă biosintetizată Substanţa medicamentoasă biosintetizată poate fi : înglobată în corpul microorganismului eliberată total sau parţial şi dizolvată în mediul de cultură Deoarece în general substanţele de biosinteză sunt insolubile în mediul lichid şi la temperaturi ridicate.filtre . pregătirea şi sterilizarea aparaturii 2. Aparate anexe : . agitator. conducte de alimentare.vase antispumant În fiecare treaptă de fermentaţie se realizează următoarele operaţii : 1. substanţa activă trecând în substanţa nativă. de formă cilindrică prevăzut cu manta de încălzire-răcire. ca de exemplu : extracţia cu solvenţi în sistem lichid-lichid precipitarea cu reactivi specifici urmată de extracţia cu solvenţi în sistemul solidlichid purificarea cu ajutorul schimbătorilor de ioni 80 . dar cu o capacitate de 10 ori mai mare. Intermediarul : vas de fermentaţie asemănător din punct de vedere constructiv cu inoculatorul.

actinomicete) prin biosinteză sau obţinute prin sinteză chimică. cristale de o anumită formă. lumină. Amestecul de componente este trecut printr-o coloană în care se află o substanţă solidă sau lichidă îmbibată pe un support solid şi care datorită proprietăţilor sale adsoarbe selective componentele amestecului respective. componentele sunt antrenate cu viteze diferite spre baza coloanei fiind colectate în parte la ieşirea din coloană. culoare. gust Umiditate Puritate: se exprimă în procente substanţă sau prin activitatea microbiologică Stabilitatea produsului solid la temperatură. de vapori sau gaz şi care se bazează pe fenomenul de adsorbţie-desorbţie. etc. etc TEHNOLOGIA DE FABRICARE A ANTIBIOTICELOR Generalităţi Antibioticele sunt substanţe chimice organice produse de anumite microorganisme (bacterii. la concentraţii foarte mici inhibă selectiv dezvoltarea celulelor microbilor sau a celulelor canceroase. miros. etc Lipsa toxicităţii Sterilitatea pentru produsele injectabile Condiţionarea produsului finit : În general produsul de biosinteză se obţine sub formă de pulbere microcristalină şi este condiţionat în diferite forme : fiole cu produs solid tablete drajeuri. Caracteristicile produsului finit de biosinteză Aspect: pulbere amorfă.adsorbţia pe cărbune active cromatografierea. drojdii. Trecând prin coloană o altă substanţă lichidă sau gazoasă – eluent sau developant. Cromatografierea Este o metodă de separare şi analiză a unor amestecuri de substanţe aflate în stare lichidă. Proprietatea fundamentală a antibioticelor este aceea că în soluţie. Organismele inferioare se apără de alte microorganisme prin : folosirea intensivă a substanţelor nutritive modificarea pH-ului şi a tensiunii superficiale a mediului respectiv 81 . mucegaiuri.

particularităţile de structură – de exemplu. toxice pentru microorganismul parazitar.după originea microorganismului producător: .antituberculoase .anticanceroase 4.după acţiunea farmacologică predominantă: .produse de bacterii: gramicidina .cu structură aromatică : cloramfenicolul .cu structură heterociclică : penicilina conţine în moleculă şi alţi atomi în moleculă în afară de C şi H 2. În prezent se cunosc peste 3000 de substanţe cu rol antibiotic dintre care peste 100 se folosesc în terapeutică.cu structură alifatică : alicina .tip penicinic .antibacteriene . Nomenclatură Fiecare antibiotic are o denumire comună internaţională şi o denumire comercială care se notează în paranteză. Savantul român Victor Babeş a emis anumite ipoteze referitoare la antibioză încă din anul 1885.tip streptomicinic 3. Denumirea antibioticelor se face în funcţie de: 1.produse de fungii : penicilinele 82 .după tipul spectrului antibacterian : .după structura chimică : . tetraciclina . Se utilizează în special antibioticele provenite din mucegaiurile penicillium şi streptomyces.numele microorganismului producător – de la microorganismul penicillium rezultă peniciline.produse de actinomicete . descoperită de Flamyng în 1928. cloramfenicolul conţine ciclul fenil şi clor Clasificare 1. fenomen numit antibioză (1889 Vuillemin) în opoziţie cu simbioza – convieţuire în condiţii bune Substanţele elaborate prin metabolismul microorganismelor antagoniste se numesc antibiotice (1940 – Woschman).elaborarea unor substanţe chimice antagoniste. tetraciclinele au în structura lor 4 cicluri .antivirotice . de microorganismul streptomyces rezultă streptomicina 2. Primul antibiotic utilizat în terapeutică a fost penicilina. streptomicina.

soluţii 7. Fazele procesului de biosinteză : 1.Tehnologia procesului de biosinteză Procesul aparţine ingineriei biochimice şi cuprinde procese chimice. extracţie. timp de oră cu abur sub presiune la 120-140°C prin utilizarea radiaţiilor UV. cereale. apă. etc. drajeuri. Sterilizarea Prevenirea infectării cu spori de microorganisme dăunătoare. Ele se cultivă pe medii de cultură solide sau lichide. medii de cultură. oxid de etenă ANTIBIOTICE MAI IMPORTANTE Antibiotic Organism producător activitate Mod de acţiune 83 .Pasteurizare – operaţia de încălzire repetată la 70-100°C. fabricarea antibioticului de semisinteză 6. IR. fermentaţie intermediară şi fermentaţie de regim 4. izolarea şi purificarea produsului de biosinteză prin operaţii de filtrare. Pentru anumite culturi valoroase conservarea se face prin liofilizare – procedeu complex de evaporare a solventului în vid. care pot proveni din aer. unguente. produse intermediare. pregătirea materiilor prime intermediare şi a aparaturii 3. în vederea obţinerii culturilor stoc sau a suşelor active de inoculat. precipitare. se distrug majoritatea microorganismelor. Sterilizarea – se poate face : cu aer cald la 200-220°C. izolarea tulpinilor de microorganisme utile şi selecţionarea tulpinilor de însămânţat cu activitate biologică şi reproductivă maximă 9suşe) 2. materiilor prime. fiole. controlul chimic. produse finite Tulpinile microorganismelor utile se izolează de pe fructe. biochimice precum şi diferite operaţii fizice. din aer sau sol şi sunt supuse apoi selecţiei. uscare 5. se realizează prin : a. condiţionarea şi ambalarea produsului : tablete. cultivarea microorganismului pe mediul de cultură în cele 3 etape: inoculare. aparatură. sol. Tulpinile de culturi selecţionate pot fi păstrate intervale de timp astfel : 2 săptămâni pentru vitamina B2 3-6 luni pentru actinomicete 6-12 luni pentru fungii Păstrarea se face la temperatura camerei (vitamina B2) sau la temperatura de 4°C pentru majoritatea celorlalte produse de biosinteză. fizico-chimic şi microbiologic al procesului tehnologic. centrifugare. X cu ajutorul substanţelor chimice: de exemplu formaldehidă.

de care se leagă un radical R.inel beta-lactamic – la această grupare există ogrupare acilamină.Penicillin Cephalosporin Griseofulvin Bacitracin Polymyxin b Amphotericin b Erythromycin Neomycin Streptomycin Tetracycline Vancomycin Gentamicin Ryfampycin Penicillim – chrysogenum Cephalosporiumacremonium Penicilliumgriseofulvin Bacillus subtilis Bacillus polymyxa Streptomyces nodosus Streptomyces erythreus Streptomyces fradiae Streptomyces griseus Streptomyces rimosus Streptomyces orientalis Micromonospora purpurea Streptomyces mediterranei Gram-positive bacteria Broad spectrum Dermatophytic fungi Gram-positive bacteria Grsm-negative bacteria Fungi Gram-positivebacteria Broad spectrum Gram-negative bacteria Broad spectrum Gram-positive bacteria Broad spectrum tuberculosis Wall synthesis Wall synthesis Microtubules Wall synthesis Cell membrane Cell membrane Protein synthesis Protein synthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis PENICILINE În anul 1928. acidul 6 – aminopenicilanic. diferit pentru fiecare penicilină. având comun nucleul de bază. Flammyng descoperă acţiunea antibacteriană a culturilor de pencillium. Structura penicilinelor : S R CO O NH C CH N C CH CH3 CH3 COOH Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză. iar în 1939 Florey obţine din astfel de culturi substanţa cu proprietăţi antibiotice denumită penicilină. 84 .inel tiazolic – are 2 grupări metilenice şi o grupare carboxil (dimetiltiazolidincarbonic) 2. Acidul 6-aminopenicilanic este un acid monobazic. format din : 1.

gruparea carboxil grefată pe inelul tiazolic poate forma : a. amoxacilina. Cea mai utilizată penicilină. datorită proprietăţilor sale fizico-chimice şi terapeutice. Ca) sau cu baze organice. carbenicilina 85 . putem avea diferiţi compuşi: Penicilina G (benzilpenicilina) – dacă R= benzil CH2 Penicilina V (fenoximetilpenicilina) – dacă R= fenoximetil O CH2 Penicilina X (p – hidroxibenzilpenicilina) – dacă R= p – hidroxibenzil HO CH2 Penicilina F (pentenilpenicilina) .esteri de exemplu.Cu . cu baze organice (procaina) b. luminii.Rezistente la penicilinază : oxacilina 2.de depozit : procainbenzilpenicilina. În funcţie de natura radicalului R.. care este N. enzimelor. N` . agenţilor oxidanţi.dibenziletilendiamindipenicilin G.Orale : fenoximetilpenicilina Peniciline de semisinteză 1.dacă R= pentenil CH3 CH2 CH CH CH2 Penicilina K (heptilpenicilina) – dacă R= heptil CH3 (CH2)5 CH2 Sub formă de acizi.spectru larg`` : ampicilina. benzatinbenzilpenicilina 2. benzilpenicilina.cristalizate : benzilpenicilina sodică sau potasică .în structura penicilinelor. Penicilinele îşi pierd cu uşurinţă activitatea antimicrobiană (se inactivează) sub acţiunea apei. de aceea se obţin sub formă de săruri cu diferite metale (Na. este Penicilina G sare de potasiu. Clasificarea penicilinelor cuprinse în Nomenclatorul Ministerului Sănătăţii din România : Peniciline naturale 1. o moleculă de bază legând două molecule de penicilină G. K) sau alcalinopământoase (Ca). K.Injectabile : .. temperaturii. săruri cu metale alcaline (Na. penicilinele sunt puţin stabile.

Clase de peniciline 1.Peniciline naturale (Natural penicillins) - penicillin G - penicillin V 2.Aminopeniciline (Aminopenicillins) - ampicillin - amoxicillin - metacillin 3.Peniciline rezistente la penicilinază (peniciline antistafilococice) - methicillin (prototype0 - cloxacillin - dicloxacillin - nafcillin - oxacillin 4.Peniciline cu spectru extins (Extenden spectrum penicillins, Antipseudomonal penicillins) - azlocillin - carbenicillin - mezlocillin - piperacillin - ticarcillin 5.Inhibitori beta-lactamici (beta-lactamase inhibitors) - clavulanic acid OBŢINEREA PENICILINEI G Denumiri internaţionale (D.C.I.) Penicilina G, benzylpenicillium, crystopen, nalpen G, specilline, eskacillin, Ka-pen. Proprietăţi fizico-chimice: Pulbere albă , inodoră. Pierde relativ repede activitatea antibacteriană sub influenţa umidităţii, acizilor, bazelor, metalelor, alcoolilor, substanţelor oxidante, vitaminelor B şi C, penicilinazei (enzimă produsă de unele microorganisme). Nestabilitatea moleculei se datoreşte uşurinţei cu care este deschis inelul lactamic. Penicilina este nestabilă în soluţie apoasă, de aceea substanţa se păstrează sub formă de pulbere, iar soluţiile se păstrează la frigider şi se consumă în cel mult 24-48 ore de la preparare. Mediul de cultură este preparat, conform reţetei în recipiente direct în fermentatoare ( de exemplu, inoculator). Pentru fermentatoarele intermediare şi de regim, mediul de cultură se prepară într-un recipient separat şi se trimite în coloana de sterilizare unde se încălzeşte la 120-124°C timp de 20-30 min, apoi se răceşte în schimbătorul de căldură, răcitorul 6 până la 40-

86

50°C se introduce în fermentatorul respectiv (intermediar sau de regim), sterilizat în prealabil şi se răceşte la 24-28°C. Sterilizarea aparaturii (inoculator, fermentetoare, conducte, filtre aer) se face cu abur de 5 atmosfere la 125-130°C, timp de o oră. Aerul se sterilizează prin filtrare pe filtre saci, completată cu încălzirea la 150-160°C într-un schimbător de căldură. Sterilizarea lichidului antispumant se face prin încălzire, timp de 3-4 ore. Însămânţarea culturii microorganismului util se face sub protecţia flăcării, dintr-un flacon (Erlenmeyer) în inoculator, după sterilizarea aparaturii, aerului şi mediului de cultură. Fermentaţia (biosinteza propriu-zisă) se realizează în 3 etape (inoculare, fermentaţie intermediară, fermentaţie de regim) în vederea dezvoltării microorganismului sub agitare şi aerare. Reactorul de biosinteză 1 este un recipient din oţel V2A prevăzut cu manta de răcire 2 şi serpentine interioare de răcire 3, agitator cu turbină şi taler 5 şi racorduri de admisie (aer, mediu fermentat-inoculat şi agent de răcire) pentru probe, AMC-uri. Reactoarele au capacităţi crescânde : 1 :10 :100. Controlul fermentaţiei la 8 ore apoi la 4 ore, se referă la dezvoltarea microorganismului, pH-ul, conţinutul de zahăr, etc, aducându-se unele corecturi procesului. Separarea biomasei (miceliu) de soluţie (ce conţine penicilină) se face prin filtrare pe un filtru tambur, sub vacuum. Soluţia filtrată se extrage în 3 stadii în extractoare cu acetat de butil şi acid sulfuric (pH 2), fosfat disodic (Na2HPO4) tamponat cu carbonat de sodiu şi acetat de butil şi acid sulfuric ce extrage penicilina. Separarea apei se face prin introducerea acetatului concentrat în vase de îngheţare la – 11 / - 12°C împreună cu cărbune activ ; prin filtrare pe un filtru de presiune ce reţine apa sub formă de gheaţă, cărbunele şisubstanţele colorante. OBŢINEREA PENICILINEI G SARE DE POTASIU Proprietăţi : pulbere microcristalină albă cu miros caracteristic şi gust amar se dizolvă în apă, ser fiziologic şi soluţie de glucoză este stabilă la temperatura camerei Acţiune : Are acţiune bacteriostatică şi bactericidă asupra multor germeni patogeni (coci, bacili, spirochete, virusuri). Activitatea antimicrobiană a penicilinei se exprimă în unităţi internaţionale (UI). O unitate internaţională reprezintă activitatea a 0,6 mg penicilină G sodică pură, cristalizată, faţă de o tulpină standard de stafilococ auriu. Penicilina G acţionează ca bacteriostatic la concentraţii mici şi ca bactericid la concentraţii de 2 – 4 ori mai mari. Obţinere

87

Penicilina G se obţine industrial prin biosinteză, ca rezultat al activităţii metabolice a unei ciuperci din specia Pennicillium. Se obţine prin tratarea extractului d penicilină în acetat de butil într-un reactor de biosinteză cu soluţie alcoolică de acetat de potasiu. Cristalele de penicilină G se spală de 5 ori cu butanol, apoi cu clorură de metilen şi se usucă în vid de 4-6 mm Hg. Produsul este cernut prin site de oţel inoxidabil (200-400 ochiuri / cm²). Ambalarea se face în saci de hârtie, obţinându-se astfel penicilina G potasică, vrac. Aceasta se condiţionează în flacoane de 200.000-5000000 Uisub formă de pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. Ambalarea se face semisteril cu ajutorul dozatoarelor automate care introduc penicilina în flacoane, în dozele prevăzute. Se captează automat, se sterilizează termic flacoanele, se controlează, se etichetează şi se ambalează. Fazele procesului tehnologic : 1. Fermentaţia 2. filtrarea 3. Purificarea şi concentrarea penicilinei 4. Cristalizarea 5. Condiţionarea produsului finit 6. Recuperarea dizolvanţilor Materialul de însămânţat constă în spori de Penicillium notatum sau Penicillium chrysogenum. Mediul nutritiv conţine : surse de azot : extract de porumb, făină de soia, săruri de amoniu zaharuri : glucoză, lactoză săruri minerale : sulfaţi de sodiu, zinc, magneziu, calciu, carbonat de Ca, fosfat de potasiu precursori : fenilacetamidă soluţie de NaOH pentru reglarea Ph-ului antispumant : ulei Parametrii procesului : temperatura : 24-26°C aeraţia : 0,5 – 1 litru aer steril / litru mediu şi minut agitarea: trebuie să fie continuă durata procesului: 2 zile în inoculator, 20 ore în fermentatorul intermediary şi 6-7 zile în fermentatorul de regim pH-ul: 6,6 – 6,8 iniţial şi 7,2 – 7,5 la finalul biosintezei

Moldaminul Se obţine din penicilina G prin precipitare cu dibenziletilenamină. Structura dibenziletilenaminei :
CH2

NH

CH2

CH2

NH

CH2

88

sare de potasiu şi clorhidrat de procaină având la o singură doză o concentraţie terapeutică pentru 7 – 14 zile.000 UI Obţinere : Se obţine prin fermentaţie din tulpina de penicillium chrysogenum Q 176 . fără miros. faţă de diferiţi streptococi. infecţiilor urinare şi ginecologice.000 UI şi 1200.Se administrează injectabil fiind condiţionat în flacoane de 600. Se administrează sub formă de capsule de 250 mg. cu gust amar este insolubilă în apă. etc Obţinere : Se obţine din acidul fenilacetic pe baza următoarelor reacţii : CH2 COOH Br2 . dar cu acţiune prelungită (4 zile). Se utilizează în tratamentul meningitei. Separarea penicilinei V din masa de reacţie se face prin extracţie cu acetat de butil în două etape datorită solubilităţii mari a penicilinei V. solubilă în alcool şi soluţii alkaline este singura penicilină care poate fi folosită în mediu acid şi se administrează sb formă de comprimate de 200. pe cale orală.HBr CH Br ACID FENIL ACETIC ACID 2-BROM FENIL ACETIC COOH NH3 .NHBr CH NH2 COOH ACID ALFA-AMINO FENIL ACETIC 89 . obţinându-se concentraţii relativ mici.000 UI. Are acţiune bactericidă activă. sau sub formă injectabilă în flacoane de 250 şi 500 mg ampicilină sodică. Are proprietatea de a se absorbi lent la locul infecţiei intramusculare. faringitei. PENICILINA V Proprietăţi : pulbere albă cristalizată. AMPICILINA Face parte din categoria penicilinelor de semisinteză. otitei. Procainpenicilina Conţine soluţie de penicilină G. adăugându-se în faza de fermentaţie ca precursor. pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. acid fenoxiacetic. Se foloseşte după vindecarea bolnavului prin tratamente cu antibiotice.

fermentaţia (inoculare. fermentaţie intermediară. uscarea şi condiţionarea produsului finit Mediul de cultură : În inoculator şi fermentatorul intermediar mdiul de cultură conţine : sursă de azot . obţinerea tulpinii de microorganism de inoculat – sub formă de suspensie sau pastă 2. eter are acţiune bactericidă faţă de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) şi faţă de alte bacterii gram-pozitive şi gram-negative : streptococus viridans. carbonat de ca pentru reglarea pH-ului antispumant : ulei de floarea soarelui Pentru fermentatorul de regim se adaugă în plus uree. enterococi. făină de soia sursă de carbon : glucoză sau dextroză săruri minerale : sulfat de amoniu. 90 .streptozidostreptidină Este un antibiotic produs de un microorganism din clasa actinomicetelor şi anume Streptomyces griseus. sterilizarea 3. clorură de sodiu. septicemiei (infecţie generalizată). infecţiilor urinare severe Obţinere: Prin biosinteză din actinomicete de tip Streptomyces griseus sau actonyces globisporus streptomycini. fermentaţie de regim) 4. cloroform. clorhidraţi) cu diferiţi acizi minerali sulfatul de streptomicină se prezintă sub formă de pulbere albă hifroscopică (absoarbe umiditatea). fosfaţi. iar ca precursor ciclohehanhexol. fără miros sau cu miros slab caracteristic cu gust slab amar este uşor solubilă în alcool. Proprietăţi şi acţiune farmacologică : este o bază organică şi formează săruri (sulfaţi. E. fosfat acid de potasiu. Fazele procesului de biosinteză: 1. cu tulpina iradiată cu radiaţii gama. separarea şi purificarea streptomicinei 5. Din punct de vedere chimic face parte din clasa trizaharidelor. coli se utilizează în tratamentul tuberculozei.Cl-COO-C2H5 Cl-COO-CH2-C6H5 P-NH2 S CH CO NH O CH C CH N C CH CH3 CH3 COOH AMPICILINA STREPTOMICINA Structura streptomicinei: N-metil-1-glucozamin.

5 atm suprapresiune temperatura 27-28°C agitare continuă pH 7 – 8 durata procesului 40-50 ore în inoculator şi fermentatorul intermediar şi 120-140 ore în fermentatorul de regim sterilizarea se realizează cu abur Controlul biosintezei cuprinde :determinarea dextrozei. Temperatura pentru zona de uscare este de 80-90°C. Separarea streptomicinei : Separarea streptomicinei din soluţie se face cu ajutorul răşinilor schimbătoare de ioni (cationiţi) în 3 trepte (în baterii) cu un debit de 80-1200 litri / oră la un pH 6. demineralizat.22 μm) ce-i asigură o puritate de 99. Soluţia se filtrează într-un filtru Seitz cu plăci de azbest perforate şi pe filtre speciale. Pentru regenerare. Concentratul de sulfat de streptomicină este pulverizat în interiorul atomizorului la presiunea de 1.8 – 3. răşina se tratează cu o soluţie de HCl 5-7%. Eluţia streptomicinei de pe cationit se realizează cu soluţie de H2SO4 3-4% (ph 4-4. fosforului solubil. se spală cu apă dedurizată până la pH 3-4. apoi se acidulează cu acid oxalic la pH 2.97% şi intră în atomizor la 120-140°C.5-2 atmosfere. depirogenante. azotului aminic.2-6.5). Soluţia de sulfat de streptomicină este evaporată într-un aparat de distilare în vid (p= 40 mm Hg) la temperatura de 30-40°C. se spală cu apă (pH 8. Aerul este încălzit. pentru reţinerea microorganismelor străine. timp de 30 minute pentru terminarea coagulării şi se filtrează pe filtre tambur.5-7. se tratează biomasa într-un recipient cu formaldehidă (CH2O) pentru dezinfectare (prevenire infecţii) şi precipitarea substanţelor mucilaginoase (albumine). pH-ul Separarea şi purificarea streptomicinei : După determinarea procesului de fermentaţie. Ambalarea se face sub formă de pulbere cules într-o boxă sterilă şi ambalat în bidoane. Uscarea se realizează prin trecerea pe un atomizor (cu turbină sau prin injecţie). se regenerează cu soluţie de NaOH 4%. cu ajutorul aerului steril. Mediul de cultură se încălzeşte cu abur direct la 70-80°C sub agitare.5) şi CH2O (1%) pentru sterilizare.5 pentru evitarea inactivării streptomicinei şi se depozitează în rezervoare. Apoi soluţia se tratează în vase colectoare cu NaOH până la pH 6. Soluţia de streptomicină se răceşte de la 55-60°C până la 20-30°C în răcitoare cu apă (de exemplu ţeavă în ţeavă) într-un răcitor tubular cu sodă la 5-10°C.2 în vederea coagulării miceliului. în prealabil la 60°C cu abur sau electric şi trecut printr-un filtru special cu membrană (cu diametru de 0. 91 .4 – 0.Parametrii procesului : aeraţia : 0. Apoi se trece pentru decolorare într-un vas cu cărbune activ.

în funcţie de radicalii R1 R2 şi R3 Denumire 7-Clortetraciclină (Aureomicină) Oxitetraciclina Tetraciclina 1-Dimetil tetraciclină 6-Dimetil -7. 92 . Au un spectru larg şi o acţiune predominant bacteriostatică. Structură : R1 R 2 OH R 3 N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH O tetraciclinele au structura hidronaftacenului. au putere rotatorie specifică în lumină polarizată şi sunt fluorescente în lumină ultravioletă. TETRACICLINA Acţiunea tetraciclinei se manifestă prin inhibarea sintezei proteinelor microbiene.TETRACICLINE Antibioticele din clasa tetraciclinelor se obţin prin fermentarea în profunzime a tulpinilor de streptomyces aureofacines. fiind folosite în mod exagerat (abuziv) în trecut. În prezent. cuprinzând patru inele benzenice condensate Tipuri de tetracicline. se degradează însă la lumină.clortetraciclină R1 Cl H H H Cl CH3 CH3 CH3 H H R2 H OH H H H R3 Tetraciclinele au o coloraţie galbenă şi stabilitate în condiţii normale de temperatură. datorită apariţiei unor tulpini de microorganisme patogene rezistente au o utilitate limitată. toxicitate mică.

tratată cu 10% butanol ş precipitată cu HCl sub agitare . se mojarează. în fermentatorul intermediar (80-90 ore înaceste 2 etape) şi în fermentatorul principal 90120 ore. Cultura de laborator este dezvoltată în inoculator (creşterea miceliului).8 viteza de agitare : 110-120 rot / min aeraţia : 0.Structură : H H3C H OH N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH OH se foloseşte sub formă de drajeuri a 250 mg sau 125 mg (pentru copii) ori capsule tetraciclina complex conţine şi vitamina B Obţinere : Se obţine prin fermentatia actinomicetului Streptomyces aureofacines în trei trepte. CLORAMFENICOLUL Structură şi denumire : H O2N C * NH C H * COCHCl2 CH2OH OH D (-) – TREO – 2 – DICLOR – ACETAMIDO – 1 – PARA – NITROFENIL – 1.5 – 6.3 – PROPANDIOL ( CLOROMICETINA) 93 .2-1. Parametrii procesului : temperatura 26-28°C pH 6. asemănător ca la penicilină. se cerne şi se trimite în secţiile de condiţionare. se spală cu eter şi clorură de metilen.8 litri aer / litru mediu / minut presiunea în fermentator : 1. iar cantitatea de tetraciclină este maximă.3 atmosfere Clorhidratul de tetraciclină Se obţine din soluţia de tetraciclină – bază brută ce este dizolvată în amestecul de acetat de butilmetanol. unde creşte lent masa microbiană.6 – 0. filtrată.

94 . inhibând sinteza proteinelor microorganismelor. pneumonii (la bătrâni).5 g.2 g / 100 ml ) şi instabilă în mediu acid Obţinere: Se poate obţine prin 2 metode: prin fermentaţie în prezenta actinomicetului streptomyces venezuelae sintetic. metodă ce se aplică în prezent în diferite variante industriale Materii prime : p – nitrobenzaldehida p – nitroacetofenona p – nitrofenilserinol – ce evită nitrarea intermediarilor benzaldehidă beta-serină ALTE ANTIBIOTICE Alicina Structură şi denumire: O H2C S S CH2 Monosulfoxidul disulfurii de alil Este un antibiotic care face parte din clasa tioeterilor. cu spectru larg de acţiune ce acţionează ca bacteriostatic şi uneori ca bactericid. infecţii. Apare în usturoi. propilenglicol. şi greu solubilă în apă (0. acetonă. din care singurul izomer activ antibiotic este )D (-) din seria treozei Proprietăţi : substanţă cristalină albă sau alb-gălbuie are gust amar.Cloramfenicolul este un antibiotic de sinteză. laringotraheide (la copii mici).7 – 150. În molecula cloramfenicolului se găsesc 2 atomi de C asimetrici care apar în 4 forme stereoizomere optic active şi formează 2 racemici corespunzători seriei eritrozei şi treozei. nu are miros punct de topire: 149. meningite rezistente la alte antibiotice. Se utilizează la îmbolnăviri cu febră tifoidă şi febră paratifoidă. Se administrează cu lactobacilli (iaurt) sub formă de drajeuri ( a 250 sau 125 mg) sau capsule. suspensie apoasă de cloramfenicol palmitat de 0. acetate de etil.7°C solubil în alcool.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful