MEDICAMENTE TEHNOLOGIA FABRICĂRII MEDICAMENTELOR Medicamentele sunt substanţe chimice naturale sau sintetice, simple sau amestecuri, de uz uman

sau veterinar, intern sau extern, destinate vindecării, ameliorării sau recunoaşterii unor boli sau tulburări ale organismului. Medicamentul este constituit din: - una sau mai multe substanţe medicamentoase – care au proprietăţi terapeutice - substanţe ajutătoare (adjuvanţi sau excipienţi) – nu au acţiune toxică asupra organismului în cantităţile prescrise Denumirea medicamentelor şi a unor produse cosmetice este prevăzută in farmacopee, standarde de stat, nurme interne, agende medicale, etc. Farmacopeea Română cuprinde denumirea în limba latină si limba română a substanţelor medicamentoase, formula, structura brută, masa moleculară, unele proprietăţi (aspect, miros, gust, proprietăţi fizico-chimice), metode de identificare şi condiţii de puritate,determinări cantitative şi condiţii de conservare. O substanţă chimică inainte de a fi utilizată ca medicament se supune mai multor probe. Acţiunea farmacologică se studiază asupra unor culturi de microbi, apoi asupra animalelor de laborator (cobai, şoareci, iepuri). În decursul determinărilor experimentale se urmăresc : absorbţia medicamentului – reprezintă timpul de la administrare până la instalarea efectului distribuţia medicamentului în organism – prin determinarea concentraţiei in diferite ţesuturi toxicitatea medicamentului eliminarea medicamentului din organism incompatibilitatea faţă de alte medicamente cu care se administrează simultan. CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR 1.DUPĂ ACŢIUNEA FARMACOLOGICĂ 1.1.Medicaţia sistemului nervos: -anestezice -analgezice opioide -analgezice antipiretice nenarcotice -hipnotice şi sedative -neuroleptice şi tranchilizante -stimulante 1.2.Dermatologice: 1.3.Medicaţia aparatului circulator: -digitlice -antianginoase şi antiaritmice

1

-hipertensive -hipotensive -anticanceroase 1.4.Medicaţia sângelui 1.5.Medicaţia aparatului respirator 1.6.Medicaţia aparatului digestive 1.7.Chimioterapice: - antiseptice şi dezinfectante - sulfamide - antibiotice - antituberculoase - anticanceroase - biocatalizatori : - vitamine - hormoni - enzyme - glucide, proteine, grăsimi 1.8.Medicaţia aparatului renal şi a uterului 1.9. Medicaţia oftalmologică, O.R.L. şi stomatologică 2.DUPĂ PROVENIENŢĂ 2.1.Naturale : 2.1.1.Minerale : sulf, acid boric 2.1.2.Vegetale : 2.1.2.1.Părţi de plante uscate: pulberi 2.1.2.2.Sucuri şi extracte: a.sucuri apoase, ceiuri b.tincturi 2.1.2.3.Substanţe medicamentoase : a.simple b.amestecuri 2.1.3.Animale (opoterapice): 2.1.3.1.Produse: uleiuri, untură de peşte 2.1.3.2.Pulberi, extract de glande, organe 2.1.3.3.Substanţe medicamentoase 2.2.Sintetice 3.DUPĂ MODUL DE ADMINISTRARE 3.1.De uz intern : - oral : - peroral (cu lichid) - bucal - sublingual - respiratoriu

2

- parenteral (prin injectare) - subcutanat - prin mucoase, rectal, vaginal, uretral (supozitoare) 3.2.De uz extern : - unguente - cutanat sau pe mucoase - săpunuri - linimente - dermato – cosmetice şi de igienă - emplastre 4.DUPĂ DESTINAŢIE 4.1.de uz uman 4.2.de uz veterinar 5.DUPĂ STAREA DE GREGARE 5.1.Solide sau paste : - granule - unguente - supozitoare - pulberi - pilule - boluri - comprimate - drajeuri 5.2.Lichide : - soluţii : - injectabile - oftalmice - extractive - emulsii - suspensii 5.3.Gazoase ADMINISTRAREA ŞI TOXICITATEA MEDICAMENTELOR După pătrunderea în organism, medicamentele se răspândesc în sânge, ţesuturi, ele sunt transformte sau metabolizate cu ajutorul glndelor sau a unor organe: ficat, rinichi şi splină. Consumul mare de medicamente poate afecta funcţionarea normală a acestor organe. În general medicamentele au anumite efecte secundare sau toxice (reacţii adverse), acestea pot fi de la urticarie, până la şoc anafilactic. Pentru fiecare medicament s-au stability doze terapeutice minime sau maxime şi de asemenea s-a determinat pe animale toxicitatea acută (indicele terapeutic).

3

acestea sunt folosite pentru a adduce substanţa activă într-o formă corespunzătoare condiţionării. capsule 7. medicamente injectabile 5. substanţe adjuvante sau excipienţi – sunt substanţe inerte faţă de organism sau cu o acţiune neglijabilă. preparate magistrale – produse preparate în farmacii după prescripţia medicului. tablete sau comprimate 2. Doza letală reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă care produce moartea omului sau a animalului. drajeuri 3..per os``) de exemplu : drajeuri. În funcţie de operaţiile tehnologice efectuate la condiţionare. Căile de administrare a medicamentelor : 5. Capitolul I CONDIŢIONAREA MEDICAMENTELOR Medicamentele pot fi: 1. avem : 1. soluţii de uz intern şi extern 6. substanţa activă cu acţiune terapeutică 4. Doza maximă reprezintă cantitatea cea mai mare de substanţă medicamentoasă care poate fi administrată fără să provoace tulburări. după reţetă Medicamentele au în compoziţia lor: 3. ovule 8. pe cale bucală ( . pe cale rectală sau vaginală : supozitoare. preparate tipizate – produse finite obţinute în fabrică şi prezentate în ambalaj original 2. supozitoare şi ovule 8. Doza terapeutică reprezintă cantitatea de substanţă medicamentoasă administrată unui adult în scopuri terapeutice. acest raport trebuie să fie mai mare sau egal cu 10. pulberi sau granule 4. tablete. comprimate 6. pe cale dermică : unguente. unguente 4 .Indicele terapeutic reprezintă raportul dintre doza letală 50% (DL) după 24-48 ore şi doza eficientă 50% (DE). pe cale parenterală (injectabil) pentru medicamente injectabile 7. soluţii 9. pe cale respiratorii : medicamente inhalatorii Calea parenterală – administrarea intravenoasă asigură absorbţia cea mai rapidă şi completă a medicamentului. Doza toxică reprezintă cantitatea care depăşeşte doza maximă de substanţă medicamentoasă producând fenomene toxice. forma de prezentare. Substanţele medicamentoase se condiţionează în forme diferite în funcţie de starea de agregare. destinaţie.

Aceştia se adaugă înainte de granulare. au volum mic în raport cu comprimatele.Excipienţi lubrifianţi : Au rolul de a uşura trecerea amestecului în mod uniform prin pâlnia de umplere împiedicând înfundarea (griparea0 utilajului De exemplu : grăsimi (stearină.Excipienţi diluanţi : Sunt substanţe inerte de adaus şi se utilizează în cazul substanţelor medicamentoase foarte active şi care se folosesc în doze foarte mici. stearat de Ca şi Mg. de formă de obicei cilindrică plată şi se obţin prin presarea substanţei medicamentoase. amidonul. unt de cacao0. Drajeurile sunt produse farmaceutice care se obţin prin acoperirea comprimatelor cu un strat protector. Excipienţii pot fi : 1. acid boric) 4. Rolul stratului protector : 13. aerosoli FABRICAREA TABLETELOR ŞI DRAJEURILOR Tabletele sau comprimatele sunt preparate farmaceutice solid. au suprafaţă mică în raport cu pulberile din care sunt preparate. ocupând un spaţiu redus şi fiind uşor transportabile. asigurarea unui aspect plăcut atractiv pentru produsul medicamentos La fabricarea tabletelor şi drajeurilor. stabilitatea şi rezistenţa mecanică sunt bune 11. etc.Excipienţi dezagreganţi : Asigură proprietăţile tabletelor de desfacere şi dizolvare pe parcursul tractului digestiv într-un anumit timp şi conform prescripţiilor din Farmacopee. determinarea resorbţiei substanţelor într-un anumit loc în organism 16.9. metilceluloza. dând o coeziune mai mare a amestecului. mascarea gustului sau mirosului unei substanţe 14. izolarea unei substanţe de acţiunea agenţilor atmosferici 15.Excipienţi aglutinanţi : Sunt substanţe inerte de adaus care au ca scop uşurarea procesului de prelucrare a produsului. sunt substanţe care în 5 . De exemplu : lactoza. Avantajele acestei forme de condiţionare : 10. amidonul. fiind mai puţin expuse agenţilor atmosferici 12. De exemplu : zahărul. pulberi solide (talc. 2. 3. alături de substanţa activă se utilizează o serie de substanţe ajutătoare numite excipienţi. soluţia de glicerină.

dozarea substanţei 3. indigo cloraminul.Uscarea : Granulele se repartizează în strat uniform de 1-2 cm grosime pe tăvi. 4. pregătirea substantei la gradul de fineţe necesar 2. carboximetilceluloză. 3. cernute şi dozate corespunzător se amestecă într-un container mobil.Granularea : Constă în trecerea mecanică a pulberilor umezite prin site. care se adaugă cu scopul diferenţierii drajeurilor unele faţă de altele. uscarea 7. 6. 5. formarea comprimatelor 1.Excipienţi coloranţi : Sunt substanţe inerte cu proprietăţi colorante. 7. gelatină. alcool.Pregătirea substanţei la gradul de fineţe : Substanţa se macină şi apoi se cerne. 5. amidon. se practică brichetarea (comprimarea sub presiune redusă a pulberilor. care apoi se macină şi se granulează). omogenizarea (1) 5. producând desfacerea comprimatului. La unele substanţe care prin natura lor nu permit adăugarea de excipienţi.Dozarea substanţelor : Substanţele măcinate şi sitate trebuie recântărite deoarece în cursul procesului se pierde o parte din greutate. sau amestecuri ale acestora. Uscarea se face la temperaturi de 20-50°C. 2. sirop de zahăr. omogenizarea (2) 8. gelatină. apoi li se adaugă o parte din substanţa ajutătoare : lianţi .Omogenizarea (2) : 6 . Malaxarea se continuă timp de 20 minute în scopul obţinerii unei paste umede şi uniforme.momentul îmbibării cu apă îşi măresc foarte mult volumul. cât şi sfărâmarea bulgărilor de material formaţi prin aglomerare în urma depozitării. particulele obţinute căpătând forma determinată de dimensiunile ochiurilor sitei. granularea 6.Omogenizarea (1) : Materiile prime preamestecate se omogenizează timp de 15 minute. timp de 6-8 ore.Amestecarea : Substanţele mărunţite. până la umiditate finală de 1-3 %. care se introduc în uscătoare tip dulap. Prin sitare sau cernere se realizează atât separarea impurităţilor. De exemplu : amidon. amestecarea 4. apă. De exemplu : albastru de metilen. Obţinerea comprimatelor Fazele procesului tehnologic sunt : 1.

Drajefierea propriu-zisă : Drajefierea propriu-zisă constă în realizarea următoarelor operaţii : 7 . drajefierea propriu-zisă 4. maşini rotative – au pâlnia de umplere fixă. 8.Pregătirea nucleelor : Comprimatele destinate drajefierii se usucă la 35-40°C. maşini excentrice – cu pâlnia mobilă şi matriţa fixă Dezavantajele procesului clasic de obţinere a comprimatelor : 22. comprimarea 19. nu se reuşeşte obţinerea întotdeauna a unui produs cu dezagregare corespunzătoare 23. umplerea matriţei 18.Formarea comprimatelor : Fazele comprimării : 17. 2.Granulele uscate se cântăresc şi apoi se adaugă cantitatea prescrisă de material dezagregant (amidon) şi lubrifiant (talc) şi se omogenizează într-un omogenizator. Evitarea acestor probleme se realizează în instalaţii moderne. până la 4% umiditate. controlul şi lustruirea drajeurilor 1. colofoniu şi alcool în proporţie de 1 :2 3.Pregătirea mestecurilor şi soluţiei de drajefiere : Materiile auxiliare folosite la drajefiere. Soluţia izolatoare se compune din : 25. De aici se recoltează probele de laborator apoi containerele se etichetează şi se sigilează. în care se efectuează comprimarea directă a amestecului de substanţă activă cu un adjuvant şi un lubrifiant Obţinerea drajeurilor Drajeurile se obţin prin drajefierea comprimatelor. Fazele procesului tehnologic de drajefiere : 1. în cazul produselor sensibile. matriţele fixate pe un dispozitiv care execută o mişcare circulară sub pâlnie 21. Apoi se transportă la depozitul de granule. ele find influenţate de umiditate şi căldură în timpul granulării şi uscării.Separat se prepară un sirop colorat. şelac şi alcool în proporţie de 1 :3 26. instalaţiile sunt voluminoase 24. se prepară apoi un sirop simplu într-un vas prevăzut cu manta de încălzire prin dizolvarea zahărului în apă la 100°C. pregătirea amestecurilor şi soluţiei de drajefiere 3. evacuarea comprimatelor Maşinile de comprimat pot fi : 20. se cântăresc şi se omogenizează. pregătirea nucleelor 2. acesta se obţine prin dizolvarea unui colorant alimentar în cantitatea prescrisă în apă şi apoi amestecarea cu siropul simplu la cald. prelucrarea se face greu.

solubilizarea realizându-se numai în momentul administrării.Controlul şi lustruirea drajeurilor : Pentru obţinerea unui aspect lucios. Uleiuri vegetale (de măsline. 27. carbonat de magneziu după caz – în nele cazuri se realizează acoperirea cu sirop simplu şi pudrarea se face cu talc. făină. făină. Soluţiile obţinute trebuie să aibă un pH neutru sau apropiat de cel al serului sanguin (pH 7. Acestea trebiue să fie pure pentru a se asigura efecte terapeutice. Ele se fabrică în recipiente de sticlă sau fiole. operaţia se repetă până la obţinerea unor forme perfct rotunjite . În aceste cazuri este necesară adăugarea unor dizolvanţi speciali. izolarea nucleului – prin amestecarea nucleelor în soluţie izolatoare în mai multe reprize . sau suspensii sterile în uleiuri şi sunt destinate administrării parenterale. evitându-se transportul cu pompe. La fabricarea medicamentelor injectabile se utilizează o singură substanţă sau substanţe asociate. În unele cazuri. să fie dozate exact 31.Sticla utilizată la realizarea fiolelor trebuie să fie sticlă neutră. Fiolele farmaceutice sunt recipiente de sticlă ermetic închise de forme şi dimensiuni diferite conţinând doze de soluţii sau substanţe solide. sau chiar înfiolarea substanţelor solide. uscarea – se realizează la 35-40°C timp de 16 ore 5. de floarea-soarelui. prin cădere liberă. între reprize se face pudrarea cu talc . În unele cazuri. 20 şi 50 ml. să fie limpezi 8 . Substanţele utilizate pot fi solubile sau insolubile în cantitatea de dizolvant prescrisă. acoperirea cu sirop colorant sau simplu 4.4). ulei sau alţi dizolvanţi. substanţele medicamentiase se alterează în timp scurt în soluţii apoase. 5. decantate. amidon 4. Capacitatea fiolelor este diferită : 1. uscate şi sterilizate Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească soluţiile injectabile : 29. apa distilată sau bidistilată – este supusă unui control riguros iar circulaţia ei în instalaţii se face prin conducte de sticlă sau furtunuri de cauciuc. drajeurile mate uscate se introduc într-o turbină care se roteşte continuu aproximativ 2 ore. acoperirea cu cuşe enterosolubile – se realizează prin introducerea nucleelor într-o turbină în mişcare şi adăugând în porţiuni mici soluţia enterosolubilă 3.1. să nu fie dureroase la administrare 30. nucleele se usucă apoi la 35-40°C 2. pentru a se înlătura reacţiile secundare şi eventualele combinaţii dintre impurităţi şi substanţele medicamentoase. Dizolvanţii utilizaţi se aleg în funcţie de proprietăţile substanţelor medicamentoase şi de câte ori este posibil se foloseşte apa distilată sau bidistilată. FABRICAREA SOLUŢIILOR INJECTABILE Medicamentele injectabile sunt soluţii sterile de substanţă activă în apă. amidon. produsele se prepară sub formă de emulsie sau suspensie. de migdale) – acestea trebuie neutralizate. acoperirea cu zahăr şi talc 6. 2. 28. acoperirea cu talc.

capacitatea fiolei.soluţii eterice 2. signarea (imprimarea pe fiole a denumirii produsului. concentraţia.soluţii de uz intern . înfiolarea oluţiei 3. verificarea etanşeităţii 5. să fie neutri şi anhidrii 40. eter. garanţia) 6. Administrarea unor soluţii mai concentrate (hipertonice) sau mai diluate (hipotonice) produce dezechilibre însoţite de durere. să asigure o bună conservare a substanţelor active fără să reacţioneze cu acestea 42. benzină.soluţii de uz extern Dizolvanţii cei mai utilizaţi se pot clasifica : 35.După modul de administrare : . să nu fie toxici sau iritanţi 9 . Clasificare : 1. benzen. să fie stabili 41. acetonă. concentraţia substanţelor active în interiorul celulelor trebuie să fie egală cu concentraţia acestor substanţe în afara lor. apa. Fazele procesului de fabricare a fiolelor cu soluţii injectabile : 1. să fie conservabile în timp 34. alcoolul etilic. să fie izotonice Izotonizarea soluţiilor injectabile este o condiţie esenţială. sterilizarea fiolelor cu soluţii injectabile 4. să fie sterile 33. să aibă putere de dizolvare şi putere de penetrare în tesuturi 39.după natura dizolvanţilor : . înfiolarea FABRICAREA SOLUŢIILOR MEDICAMENTOASE Soluţiile medicamentoase sunt preparate constituite din mai multe componente dintre care unul este în concentraţie mai mare şi constituie dizolvantul.soluţii eterice . prepararea soluţiilor pentru înfiolare 2. acid acetic 37.soluţii apoase . în corp. controlul soluţiilor 7. sulfură de carbon Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dizolvanţii sunt : 38.32. glicerina 36. seria. cloroform.

2. prepararea soluţiei de caramel 4. dizolvarea ingredienţilor 3.Prepararea soluţiei de zahăr: Siropul se prepară in apă distilată si zahăr intr-un dizolvator vertival cu fund bombat. 5.Omogenizarea şi sedimentarea : În vasele de sedimentare se introduce siropul de zahăr.Dizolvarea ingredientelor : Se face în vase emailate de diferite capacităţi prevăzute cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire. spălate si uscate care se îmbuşonează. Ambalarea se face în flacoane. FABRICAREA EMULSIILOR MEDICAMENTOASE Cuprinde următoarele faze : 1. 4. omogenizarea 3. Se introduce cantitatea prevăzută de zahăr şi se încălzeşte până se caramelizează şi se adaugă apoi o cantitate de apă caldă egală cu cantitatea de zahăr. ambalarea 10 . Se introduce iniţial apa distilată şi apoi substanţa in ordinea şi condiţiile indicate pe reţetă. Dizolvarea are loc la temperatură obişnuită sau la temperaturi mai ridicate. soluţia se aduce la temperatura de 40°C şi se amestecă cu siropul de zahăr. filtrarea şi ambalarea 1. ingredientele active şi soluţia de caramel. 3.. După dizolvare caramelul se menţine timp de 12 ore. După dizolvarea completă se menţine la fierbere timp de 10 minute şi apoi se răceşte la 40°C. după dizolvare . prevăzut cu manta de încălzire şi agitator tip ancoră. Se completează apoi cu cantitatea prevăzută de apă distilată si se omogenizează prin agitare. emulsionarea 4.Filtrarea şi ambalarea : Filtrarea se realizează printr-un filtru cu un singur strat apoi soluţia se depozitează şi se ambalează. Cantitatea prevăzută de zahăr se introduce în porţiuni şi sub agitare. omogenizarea şi sedimentarea 5. se etichetează şi se introduc în cuti de carton. prepararea siropului de zahăr 2. Se lasă apoi în repaus timp de 1-15 zile. pregătirea substanţelor active şi a emulgatorilor 2.Prepararea soluţiei de caramel : Se realiează într-un vas cu agitator tip ancoră şi cu încălzire la foc direct.FABRICAREA SIROPURILOR MEDICAMENTOASE Principalele faze ale procesului tehnologic sunt : 1.

Fiecare flacon are alăturat un perfuzor de asemenea. Capsulele sunt globule goale de formă ovoidă. concentraţia. continue sau discontinue. să fie curate şi sterilizate. o taie şi o expulzează. după deschiderea lor urmează umplerea şi închiderea cu ajutorul unor maşini ce efectuează banderolarea. sferică sau cilindrică a căror cavitate este umplută cu substanţe medicamentoase . 11 . Rezultă forma de capsulă care se usucă la circa 100°C se taie şi se pilează depozitându-se separat fundurile şi capacele. înainte de umplere. glucoză sau amestecuri ale acestora care se prepară după tehnologia fabricării soluţiilor injectabile şi se ambalează în recipiente de unică folosinţă din sticlă sau polietilenă cu capacităţi de 250-1000 ml. capsule moi 2. KCl. Ele se livrează închise. CaCl2. cilindrii rotitori de sudare Foile de masă gelatinoasă sunt încălzite la partea interioară de pană. data fabricării şi termenul de valabilitate. Capsulele tari : Se obţin din masa gelatinoasă topită urmărindu-se uscarea lor. laumiditatea reziduală de 3%. capsule tari (operculate) 3.FABRICAREA SOLUŢIILOR PERFUZABILE MULTIDOZE Soluţiile perfuzabile multidoze sunt soluţii diluate de NaCl. capsule amilacee (casete) Capsulele moi : Pot fi obţinute prin procedee manuale (rar) sau mecanizate. Un procedeu continuu constă în curgerea masei de formare între 2 cilindri răciţi cu apă formând două foi de o parte şi de alta a maşinii de umplut. După felul şi proprietăţile materialului utilizat la prepararea lor. pistonul încarcă materialul iar cilindrii prin rotire inversă formează capsula. de unică folosinţă. învelişul lor având prprietatea de a se înmuia şi a se rupe după introducerea în tubul digestiv. capsulele se pot clasifica în 3 grupe : 1. Capsulele amilacee : Se obţin dintr-o pastă nefermentată de amidon care se presează între două plăci prevăzute cu dispozitivul şi negativul capsulei. pistonul de umplere 45. pe flacon se imprimă denumirea. mărimi şi culori diferite. Flacoanele trebuie să fie confecţionate din material neutru. Au forme. Maşina de umplut este formată din 3 piese principale : 43. ALTE FORME DE CONDIŢIONARE Capsulele Reprezintă o formă de condiţionare frecvent utilizată. pana de încălzire 44.

Ambalarea unguentelor se face în tuburi metalice confecţionate din aliaj din plumb şi cositor prevăzute cu buşoane de închidere.Pulberile Sunt forme medicamentoase de consistenţă solidă cu grad de diviziune determinat . să aibe o elasticitate şi plasticitate bună. unt de cacao 48. Aerosolii Sub denumirea de aerosol se întelege în general osuspensie fină a unui solid sau lichid într-un mediu gazos. pregătirea materiilor prime 2. Părţile componente ale unui aerosol : . polietilenglicolul. gelatina Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească excipienţii : 50. să nu reacţuioneze cu substanţa activă 52. ambalarea Unguentele Sunt forme medicamenoase de consistenţă moale sau semisolidă destinate întrebuinţării externe.recipientul 12 . glicerina. uleiuri vegetale. glicerina 49. ele pot conţine una sau mai multe substanţe medicamentoase active. astfel încât să poată fi mulaţi Operaţiile procesului tehnologic : 1. lanolina. să se dizolve la cel mult 37°C 51. ele vor fi cu atât mai omogene cu cât componentele sunt mai fin divizate. La aplicarea pe piele se înmoaie parţial fără să curgă. mărunţire şi cernere. Prepararea pulberilor cuprinde operaţia de uscare. turnarea supozitoarelor 4. pregătirea masei de turnare 3. Umplerea şi închiderea tuburilor se face cu ajutorul maşinilor automate. siliconii. iar ovulele pe cale vaginală Excipienţi utilizaţi pentru înglobarea substanţelor active sunt : 46. să nu fie iritanţi 53. Supozitoare şi ovule Sunt forme medicamentoase solide care la temperature corpului trec de la starea solidă la cea lichidă. emulgin 47. Supozitoarele se administrează pe cale rectală. Excipienţi utilizaţi : vazelina.

de auz. Procesul de condiţionare a flacoanelor cu aerosoli presupune fazele : 1. Produsul activ de distribuit reprezintă substanţa sau amestecul de substanţe medicamentoase. În acest fel se realizează adaptarea organismului la condiţiile de mediu şi se coordonează funcţiile organelor interne. Glandele sunt organe care produc anumite secreţi indispensabile funcţionării normale a organismului (ficat. cardiovascular. etc). transmite şi prelucrează toate informaţiile interne sau externe cu ajutorul celulei nervoase (neuronul). Celula este elementul de bază. umplerea cu gaz propulsor şi punerea sub presiune 4. 13 . particula elementară care alcătuieşte materia vie.gaz propulsor . etc). umplerea flacoanelor cu produs active (50-80 % din volumul total) 2. verificarea etanşeităţii ansamblului Capitolul II MEDICAMENTE DE SINTEZĂ MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL Corpul uman are o structură complexă şi este format din totalitatea organelor. montarea valvei 3. dar care au funcţii asemănătoare (aparatul digestiv.valvă Recipientele au diferite forme şi pot fi confecţionate din metal (aluminiu) sau mase plastice. Organele sunt formate din mai multe ţesuturi care se asociază şi îndeplinesc o anumită funcţie (organe de văz.produsul activ de distribuit . bronşitei. Aparatul este compus din mai multe organe cu tructură diferită. etc). aparatul respirator. sistemelor.azot . tiroidă) Sistemul este format din mai multe organe cu structură şi functii asemănătoare formate cu preponderenţă din acelaşi tesut (sistem nervos.. pancreas. El recepţionează. etc Aerosolii se utilizează în tratamentul astmului. muscular. Ţesuturile sunt formate dintr-un ansamblu de celule diferenţiate ca structură şi care au funcţii asemănăoare.freon (diclor-difluor-metan).dioxid de carbon . Sistemul nervos coordonezaă şi reglează activitatea intregului organism. şi aparatelor care sunt corelate in mod unitar din punct de vedere morfologic şi funcţional. arsurilor. Gaze propulsoare utilizate : .

gaz incolor fără gust şi miros .4°C 14 . miros.Sistemul nervos primeşte timuli (informaţii) din meiul înconjurător prin intermediul organelor de simţ (văz. Aceste informaţii sunt prelucrate de către creier. oral. care transmite apoi comenzile organelor de execuţie. auz. Acţiune farmacologică : .densitatea: 9. somn profund (pierderea cunoştinţei). organe interne.După structura chimică : Oxizi anorganici Hidrocarburi Compuşi halogenaţi Esteri Alcooli. Medicamentele anestezice pot fi clasificate după următoarele criterii : 1. Impulsul nervos se transmite cu ajutorul nervilor.Dupa modul de administrare : Anestezice administrate prin inhalaţie (narcotice volatile) Anestezice administrate pe alte căi (parenteral. micşorarea reflexelor şi relaxarea musculară. PROTOXIDUL DE AZOT Este un oxid anorganic denumit şi gaz ilariant cu formula : N2O Proprietăţi. glande. etc) şi din interiorul organismului prin muşchi. MEDICAMENTE ANESTEZICE Actiunea anestezică reprezintă acţiunea de suprimare a durerii. organe de simţ). rectal) 3. etc. MEDICAMENTE ANESTEZICE GENERALE (NARCOTICE) Sunt medicamente care in doze terapeutice produc deprimarea sau suprimarea reversibilă a funcţiilor sistemului nervos central (SNC) care se manifestă prin anestezie sau analgezie (suprimarea senzaţiei dureroase).77 g/l . muşchi. articulaţii.După modul de acţiune: Anestezice generale sau narcotice Anestezice locale 2. Aceştia fac legatura intre sistemul nervos central (creier) şi periferia organismului (piele.punct de fierbere: -102.

Gazul pur se usucă cu gel de silice şi apoi se lichefiază CICLOPROPANUL Este o hidrocarbură care se incadrează în clasa narcotice volatile Structură : CH2 CH2 C H2 Proprietăţi şi acţiune farmacologică: . apoi cu o soluţie alcalină de KMnO4 şi în final cu o soluţie diluată de H2SO4 pentru îndepărtarea amoniacului.are acţiune anestezică de scurtă durată şi produce o revenire rapidă .4°C . chirurgia obstetricală) Obţinere : In laborator : .este un narcotic mai puternic decât protoxidul de azot dezavantaj : este exploziv şi sensibilizează puternic cordul 15 .se păstrează in cilindrii de oţel (buteliila presiunea de 30 atm) .gazul brut rezultat conţine pe lângă protoxid de azot şi alte gaze : amoniac. eter etilic .se administrează în amestec cu oxigenul în proporţie de 20% ..se obţine prin încalzirea azotatului de amoniu uscat la 170°C : NH4NO3  N2O + 2H2O . gaze nitroase si o suspensie de azotat de amoniu sub formă de ceaţă . alcool etilic.punct de topire: -188.se utilizeazăca narcotic în intervenţiile chirurgicale de scurtă durată (stomatologie.este solubil în alcool etilic.purificarea se face prin spălarea succesivă a gazelor cu o soluţie de NaOH pentru îndepărtarea gazelor nitroase.reacţia este violentă şi după începerea ei trebuie îndepărtată sursa de încălzire În industrie : .gaz incolor cu punct de fierbere de 34°C la presiunea de 750 mm Hg .reacţia se desfăşoară făra pericol în reactoare mari în care se introduce o soluţie de azotat de amoniu de concentraţie 80-85% peste o masă topită de azotat de potasiu + azotat de sodiu la temperatura de 60°C .solubil în apă. eter etilic .

nu este inflamabil .concentraţia toxică : 50 cm³/ m³ aer .se descompune la aer in prezenţa luminii cu formare de fosgen.lichid incolor cu miros dulceag şi gust dulce arzător .CLOROFORMUL Face parte din compuşii halogenaţi. o substantă toxică care produce edem pulmonar la concentraţii mici : 1 :40000 Reacţia de descompunere : CHCl3 CLOROFORM + O2 OCCl2 FOSGEN + ClH Neutralizarea fosgenului se realizează prin adăugarea în chloroform a 1 – 2% alcool etilic care cu fosgenul formează un eter de forma: CO(CH3O)2 Obţinerea cloroformului: Obţinerea cloroformului pentru narcoză are la bază următoarea reacţie: 2C2H5OH + 4Ca(OCl)2  2CHCl3 + Ca(OH)2 + CaCl2 + (HCOO)OH + 2HOH Schema bloc a procesului de obţinere a cloroformului pentru narcoză este următoarea: Ca(OH)2 CLOR ↓ ↓ CLORURARE ↓ ALCOOL ETLIC SOLUŢIE DE HIPOCLORIT DE Ca ↓ ↓ OXIDARE ↓ ↓ CLOROFORM CU APA APE REZIDUALE ↓ SEPARARE ↓ 16 .7°c la presiunea de 744 mm Hg .solubil în alcool şi benzen . Structură : CHCl3 Proprietăţi si acţiune farmacologică : .4817 g/cm³ .puţin olubil in apă .densitatea la 20°C: 1.punct de fierbere : 60.

utilizarea ca anestezic general este limitată din cauza toxicităţii (concentraţia toxică : 1000 cm³/m³ aer Obţinere: 1.1°C .punct de fierbere 13. Formulă şi denumire : clorură de etil. din alcool etilic şi acid clorhidric în prezenţă de clorură de zinc (cataliozator) C2H5OH + HCl  CH3 – CH2 – Cl + HOH 17 .lichid incolor cu gust arzător dulce şi miros de eter .kelenul poate produce anestezie locală dacă se aplică sub formă de jet asupra pielii producând concomitent o răcire puternică .punct de topire : -142°C .arde cu flacără cu contur verde .CLOROFORM TEHNIC ↓ SPALARE CU APA ↓ TRATARE CU ACID SULFURIC ↓ NEUTRALIZARE ↓ DISTILARE ↓ USCARE ↓ PURIFICARE ↓ CLOROFORM PT NARCOZA LA AMBALAT KELENUL Este un narcotic care face parte din clasa compuşilor halogenati. cloroetan CH3 – CH2 – Cl Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .este solubil în alcool şi eter .se utilizează indeosebi ca anestezic local in intervenţii chirurgicale . şi anestezie generală rapidă dacă este inhalat .

lichid incolor cu miros characteristic asemănător cu al cloroformului .1.este solubil în alcool.este uşor inflamabil şi exploziv .are miros şi gust caracteristic răcoritor – arzător .metoda se aplică industrial .lichid incolor volatil . O altă metodă constă în adiţia acidului clorhidric la etenă la 400°C folosind un raport de reactanţi de 1 mol etenă şi 10 moli acid clorhidric (1:10) .este parţial solubil în apă .anestezia generală este însoţită de deprimare respiratory şi circulatory Obţinere: Din 1.1.1.nu este inflamabil .2.se utilizează clorură ferică ca şi catalizator CH2 = CH2 + HCl  CH3 – CH3 – Cl HALOTANUL (NARCOTANUL) Structură şi denumire: F3C – CH – Cl | Br 1.punct de fierbere: 50.6°C .2 – BROMCLORETAN Proprietăţi şi acţiune farmacologică: . chloroform.trebuie dozat foarte riguros cu ajutorul unor aparate specifice .are punct de fierbere : 34. uleiuri grase .5°C .trifluor – 2 – cloretan şi brom la 465° ETERUL ETILIC Structură şi denumire : CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 ETER ETILIC (DIETILIC) Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .1 – TRIFLUOR – 2.se foloseşte ca anestezic general sau în doze mici ca sedativ şi antispasmodic Obţinere: 18 . benzen.

1.să fie hidrosolubil . prin acţiunea asupra terminaţiilor şi fibrelor senzitive nervoase. temporar.să poată fi sterilizabil Formulă generală : R1 (CH2)2 N R2 R3 R1 si R2 sunt radicali de hidrocarbură R3 poate fi radical de hidrocarbură sau H Clasificare : 1.Din alcool etilic în prezenţa acidului sulfuric.să nu determine vaso-dilataţie . Derivaţi ai acetanilidei 19 . Derivaţi ai acidului benzoic COOH COOR ACID BENZOIC ESTER AL ACIDULUI BENZOIC 2. Esteri ai acidului p-aminobenzoic 3.Din alcool etilic în prezenţa clorurii de zinc cu formarea intermediară a unui complex: CH3 – CH2 – OH + ZnCl2  COMPLEX  C2H5 – O – C2H5 + HOH + ZnCl2 Schema instalaţiei de fabricare a eterului pentru narcoză: MEDICAMENTE ANESTEZICE LOCALE Sunt medicamente care suprimă reversibil.să aibă toxicitate redusă . senzaţia dureroasă dintr-un anumit loc din organism.să aibă acţiune selectivă asupra terminaţiilor nervoase . Un anestezic local ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .să aibă durată de acţiune uficientă pentru efectuarea unor intervenţii chirurgicale . conform reacţiei: CH3 – CH2 – OH + CH3 – CH2 – OH  CH3 – CH2 – O – CH2 – CH3 + HOH 2.

cu creşterea funcţiei mintale şi îndepărtează senzaţia de foame şi sete .la doze mici determină acţiunea de stimulare psihomotorie.are toxicitate ridicata şi de aceea este utilizat numai sub control medical ESTERI AI ACIDULUI P . în funcţie de zona de aplicare .AMINOBENZOIC Formula generală : COOR N R1 H 20 .DERIVAŢI (ESTERI) AI ACIDULUI BENZOIC L – COCAINA Structură : H2C CH2 CH CH H C COOCH3 CH2 N CH3 HC COOC6H5 Proprietăţi şi acţiune farmacologică : .este un anestezic local intens cu durata de acţiune între 3 minute şi 2 ore.cocaina este un lcaloid din frunzele de coca .AMINOBENZOIC COOH COOR NH2 ACID P – AMINOBENZOIC NH2 ESTER AL ACIDULUI P .

BENZOCAINA ETOFORM.substanţă cristalină incoloră sau pulbere cristalină albă. substanţă cu acţiune anestezică mai mare Obţinere : materia primă este p. fără miros .Procaina SINTEZA ANESTEZINEI Structură şi denumire : COOC2H5 NH2 ANESTEZINA. cloroform . în anestezină: Metoda 1: 21 .are gust amar .solubilitate :puţin solubilă în apă şi solubilă în alcool etilic.În funcţie de R şi R1 avem următorii compuşi : .Anestezina .are acţiune anestezică locală redusă fiind utilizată la fabricarea procainei. ESTER ETILIC AL AMINOBENZOIC ACIDULUI P - Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . DENUMIRE CHIMICA : P – AMINOBENZOAT DE ETIL. eter.Acidul aminobenzoic (vitamina H) .Pantocaina .nitrotoluenul CH3 Na2CrO7 + H2SO4 KMnO4 NO2 P – NITROTOLUEN COOH OH NO2 ACID P – NITROBENZOIC Acidul p-aminobenzoic poate fi transformat prin 2 metode.

menţinându-se sub reflux timp de 3 ore. Distilă în aceste condiţii eterul etilic care este produs secundar şi alcoolul etilic nereacţionat. o soluţie de carbonat de sodiu pentru neutralizare. centrifugare. acidul sulfuric din vasul de măsură 3.COOH C2H5OH ESTERIFICARE NO2 ACID P – NITRO ANESTEZINA BENZOIC Metoda 2 : COOH [H] COOH COOC2H5 [H] COOC2H5 NH2 P – AMINOBENZOAT DE ETIL NH2 COOC2H5 C2H5OH + H2SO4 SO4 NH3 COOC2H5 NO2 NH2 NH2 ACID P –NITRO BENZOIC ACID P-AMINO BENZOIC SULFATUL ANESTEZINEI ANESTEZINA Fazele procesului tehnologic pentru varianta 2 : 1. cristalizare şi uscare la 40-50°C Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1. Se răceşte apoi masa de reacţie şi se introduce peste ea la 25-30°C. Obţinerea acidului p-nitrobenzoic prin oxidarea p-nitrotoluenului 2. Esterificarea acidului p-aminobenzoic cu alcool etilic in prezenţă de acid sulfuric sub reflux 4. 22 . în reactor la 30°C. Operaţii auxiliare : .de separare : filtrare. cristalizare. distilare .de purificare cu alcool etilic. alcoolul etilic în exces. menC. se introduc din vasul de măsură 2. Se introduce apoi acidul p-aminobenzoic şi se ridică temperatura la 76-78°C. Se introduce apoi în fir subţire in timp de 3 ore. Neutralizarea sulfatului anestezinei cu soluţie de carbonat de sodiu 5. emailat prevăzut cu agitator tip ancoră si manta de încălzire-răcire. Reducerea acidului p-nitribenzoic la acid p-aminobenzoic (se foloseşte ca sistem reducător şpanul de fontă – fier şi acidul acetic 3.

procaină hidroclorică 100 mg/drajeu .acţiunea anestezică este de durată redusă.fiole Conţine procaină hidroclorică şi alţi compuşi activatori 23 .cremă de faţă .fiole ce conţin : .nu are miros . Proprietăţi şi acţiune farmacologică : . în următorii produşi : Gerovital H3 : .acid benzoic 6 mg/drajeu .metabisulfit de potasiu 5 mg/drajeu .substanţă cristalină incoloră sau pulbere albă . surmenaj.drajeuri ce conţin : . oboseală fizică şi psihică. aproximativ 20 minute .SINTEZA PROCAINEI Structură şi denumire : COO C2H5 C C N C2H5 H2 H2 NH2 PROCAINA DENUMIRE CHIMICA: P-AMINOBENZOAT DE DIETILAMINOETIL Este cel mai cunoscut şi utilizat anestezic local cu o toxicitate redusă si putând fi obţinut printr-o sinteză simplă. convalescenţă. Aslavital : .5 cm³ soluţie procaină hidroclorică Gerovitalul H3 este utilizat în tratamentul bătrâneţii.drajeuri .are gust amar .administrarea produsului în doze mici dar în timp îndelungat are ca efect intârzierea procesului de îmbătrânire a organismului Procaina se utilizează în acest scop.clorhidratul este solubil în apă în proporţie de 1 :1 şi în etanol în proporţie de 1 :15 . astenie. Se administrează sub formă de clorhidrat sau asociată cu adrenalina.asocierea cu adrenalină determină creşterea duratei de acţiune .

fiole cu 10-20 cm³ soluţie apoasă de concentraţie 0.are toxicitate mai mare decât procaina .are acţiune anestezică locală de 2 ori mai puternică decât procaina . CLORHIDRAT DE XILINA DENUMIRE CHIMICA: 2 – DIETILAMINO – 2.5% 24 . Din p-aminobenzoat de sodium şi dietilaminocloretan: COONa + NH2 Cl CH2 CH2 N C2H5 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + NaCl P-AMINOBENZOAT DE SODIU DIETILAMINOCLORETAN PROCAINA NOVOCAINA DERIVAŢI DE ACETANILIDĂ XILINA Structură şi denumire : C2H5 C2H5 Cl NH H3C CO CH3 CH2 NH XILINA.este utilizată în chirurgie. LIDOCAINA.6 – DIMETILACETANILIDA Acţiune : .Obţinerea procainei : Procaina se poate obţine prin 2 metode : 1. Din anestezină printr-o reacţie de transesterificare cu dietilaminoetanol : COOC2H5 + NH2 C2H5 HO C C N H2 H2 C2H5 COO CH2 CH2 N C2H5 C2H5 + C2H5OH ANESTEZINA DIETILAMINOETANOL PROCAINA ETANOL 2.acţiunea este rapidă şi de durată mai mare . în cazurile de intoleranţă la procaină Mod de prezentare : .

Acţiune antiinflamatorie (acţiune reumatică) 3. până la limita fiziologică normală (36-37°C). şi S.P. care constă în : 1. R1 H R2 N CH3 STRUCTURA FENANTRENICA Nr Crt.. 1 2 3 Denumirea Morfina R1 -OH R2 -OH -OH -OH Formula M brută g C17H19O3N 285 C18H21O3N 299 C19H23O3N 350 HCl 2HOH P. sulfat 15 desc Clorhidrat (170 anhidru 25 . clorhidrat. Acţiune antipiretică (antitermică). ANTIINFLAMATORII ŞI ANTIPIRETICE Sunt medicamente cu acţiune complexă. de scădere a temperaturii.t.C.N. sulfat Clorhidrat. °C 253254 250 / 12 min Codeina (o-OCH3 metil-morfina) eter Dionină -OC2H5 (clorhidrat de 0-etil-morfină) Forma de intrebuinţare Acetat. Clasificare : Clasificarea se face după acţiunea lor : Analgezice narcotice Analgezice nenarcotice ANALGEZICE NARCOTICE MORFINA ŞI DERIVAŢII SAI Morfina şi codeina au structură fenantrenică iar papaverina are structură izochinolinică. (Înpiedicarea inhibarea inflamaţiei care produce durerea) 2. Acţinea analgezică (calmare sau suprimare a dureri) manifestată prin acţiunea asupra S.fiole cu 2 cm³ soluţie apoasă injectabilă de concentraţie 2 % MEDICAMENTE ANALGEZICE. fosfat.N.

care se purifică prin îndepărtarea răşinilor.are gust amar . proteinelor şi hidraţilor de carbon (zaharuri).se utilizează pentru combaterea durerilor neoplazice (canceroase). ester parţial solubil) Papaverină C21H23O5N 369 OCOCH3 OCOCH3 C20H21O4N 339 179 clorhidrat 147 Clorhidrat MORFINA Este cel mai important alcaloid conţinut în opiu.are punct de topire : 254°C Acţiune farmacologică : . predominând cea analgezică . în proporţie de 10-20 % Structură HO H HO N CH3 Proprietăţi : . Se obţine din sucul lăptos al capsulelor şi lujerului de mac alb. renale.4 5 eter parţial sintetic Heroină (diacetilmorfină. biliare PAPAVERINA Structură : 26 .acţionează asupra SNC. deprimând unele zone şi stimulând altele .nu are miros .se colorează la lumină . Se realizează apoi o operaţie de izolare a alcaloizilorcare se folosesc la fabricarea medicamentelor Morfina apare în mac.acţiunea este complexă.cristale galbene-albicioase sau pulbere albă cristalină .

Clasificare : 1. ANALGEZICE NENARCOTICE Au de asemenea acţiune triplă : analgezica. Gudagra esteo boală caracterizată prin acumularea de săruri în articulaţii şi producerea unor dureri foarte mari.CH2 OMe OMe Me = CH3 Structura papaverinei este de tip izochinolinică CODENALUL Comprimatele conţin : .5 mg / comprimat .codeină 15. antiinflamatorie. Derivaţi de anilină 27 .5 mg / comprimat Codeina are un efect analgezic de 10 ori mai mare decât morfina. fenilbutazona. Derivaţi ai acidului salicilic (salicilaţii) 2. de exemplu : 325 mg aspirină are aceeaşi acţiune analgezică similară cu 32 mg codeină.fenobarbital (cu efect de liniştire) 8. antipiretică. efectul principal fiind antitusiv. Derivaţi de pirazolonă şi pirazolidindionă 3. de exemplu : salicilaţii. Unele medicamente din această clasă au şi acţiune antigutoasă favorizând eliminarea prin urină a sărurilor. Acţiunea analgezică este mult mai redusă decât a analgezicelor narcotice.

substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere cristalină albă . .ACIDUL SALICILIC Structură şi denumire : COOH OH ACID SALICILIC ACID O-HIDROXIBENZOIC Se găseşte in salcie sub forma unui glicozid numit salicină.nu are miros. ESTERI) DERIVAŢI AI ACIDULUI O-ACETILSALICILIC ACID P-AMINOSALICILIC 28 .nu poate fi utilizat ca atare ca medicament analgezic.are proprietăţi antiseptice şi dezinfectante slabe . apare în căpşuni. în dermatologie .6 g acid salicylic se dizolvă în 100 cm³ alcool la 15°C). datorită acţiunii iritante DERIVAŢII ACIDULUI SALICILIC Structura generală : COR CO R1 COR OCOCH3 COOH OH NH2 SALICILAŢI (SARURI.solubil în hidroxizi şi carbonaţi alcalini. apoi acru .utilizat la conservarea alimentelor.puţin solubil în apă şi parţial solubil în alcool etilic (49.punct de topire: 159°C (sublimează) . grăsimi. solvenţi organici . are gust dulceag la început. Proprietăţi: .

sau uneori are miros slab de acid acetic (oţet) .144°C 29 . ACID 2 – ACETILSALICILIC Proprietăţi: .se dizolvă în soluţii de hidroxizi.În funcţie de R şi R1.este parţial solubilă în apă şi alcool etilic 90% 920 g / 100 cm³ la 20°C) .nu are miros.în aer umed hidrolizează parţial Sunt cunoscute 2 forme polimorfe de acid oacetilsalicilic (Tawashi 1968) : Forma I : obţinută la temperatură obişnuită din soluţie saturată de acid salicilic farmaceutic in etanol 95% cu punct de topire 143 .substanţă cristalină aciculară incoloră sau pulbere albă . ACID 2.ACETOIBENZOIC. Este cel mai utilizat medicament de sinteză. carbonaţi alcalini şi amoniac . Structură şi denumire : COOH OCOCH3 ASPIRINA DENUMIRE CHIMICA: ACID OACETILSALICILIC. avem următoriicompuşi : Na + COOH OCOCH3 COONa OH COOCH3 OH COOC2H5 CH(CH3)2 ASPIRINA SALICILAT DE SODIU SALICILAT DE METIL SALICILAT DE IZO-AMIL COO OH CONH2 OH SALICILAT DE FENIL SALICILMIDA SINTEZA ASPIRINEI Aspirina a fost introdusă în terapeutică în 1899.

traversează bariera hemato-encefalică şi placenta .eliminarea renală cu filtrare glomerulară şi reabsorbţie tubulară .125°C Analiza de difracţie cu raze X si analiza spectrală în IR au evidenţiat o aranjare diferită a moleculelor în cristale.în urina alcalină este grăbită eliminarea . mialgii (dureri musculare).este distribuită inegal în ţesuturi. este mai bine tolerat de organism prin micşorarea iritaţiei gastrice Obţinerea aspirinei : La noi în ţară . artralgii 9articulare. Sinteza are la bază reactia de acetilare a acidului salicilic care se poate face cu urmatorii compuşi : (CH3CO)2O ANHIDRIDA ACETICA CH3COCl CLORURA DE ACETIL H2C CO CETENA Acidul salicilic se obţine folosind ca materie primă fenolul.forma polimorfă I realizează concentraţii sanguine aproape duble faţă de forma II .T1/2 este de 3-6 ore pentru doze de circa 0. dureri dentare. ntitermică şi anticoagulantă de intensitate moderată.trece în cantităţi mici în laptele matern (la doze terapeutice) . nevralgiile (de-a lungul unui trunchi nervos0. Proprietăţi farmacocinetice : .5 g şi de 20-30 ore pentru doze mari (peste 4 g / zi) Acţiune farmacologică : Aspirina are acţiune analgezică. antiinflamatorie..Sinteza« Oradea.circulă legat 50 – 90% de proteinele plasmatice . reumatice). aspirina se fabrică la Întreprinderea chimică .concentraţia sanguină.Forma II : obţinută prin cristalizarea lentă la temperatura obisnuită din soluţie saturată de acid acetilsalicilic farmaceutic in n – hexan. obţinut prin asociere cu citrat de sodiu şi bicarbonat de sodiu. dureri menstruale Fenomene secundare : Principalele fenomene secundare sunt tulburările gastrointestinale la doze crescute şi repetate şi rar hemoragii sanguine Se administrează sub formă de comprimate Acidul salicilic efervescent (efesal).la primul pasaj hepatic 30% din cantitatea de acid o-acetilsalicilic este transformată în acid salicilic care se resoarbe şi este activ farmacodinamic . este de 60 μg / ml iar în doze antiinflamatorii de 150 – 300 μg / ml .absorbţie lentă şi incompletă pe cale rectală .absorbţie digestivă bună . in doze terapeutice obişnuite. cu punct de topire 123 . printr-o reacţie de tip KolbeSchmidt : 30 . uşurând sau înlăturând durerile de cap (cefalee).

Masa de reacţie se filtrează în filtrul 5. Apel mume (filtrat) se colectează în montejusul 9 şi se pot utiliza la o nouă acetilare. Ambalarea: Se face în saci de hârtie. 31 . Când temperatura de reacţie a ajuns la 51°C. Se încălzeşte masa de reacţie până la 46°C şi apoi se opreşte aburul. 3. Separarea cristalelor de aspirină se face prin trecerea suspensiei cu ajutorul aerului comprimat în centrifugă sau filtru-presă 7. Aspirina se spală cu cid acetic. 2. Cristalizarea : Are loc în cristalizorul 6 prevăzut cu manta de incălzire-răcire. În reactor se introduce prin aspirare.P=6atm FENOLAT DE SODIU COONa OH H2SO4 COOH OH FENOL SALICILAT DE SODIU ACID SALICILIC A doua etapă a reacţiei este : acetilrea acidului salicilic : COOH OH + (CH3CO)2O piridina CH3COOH C6H6 COONa OH COOH OCOCH3 + CH3COOH ACID SALICILIC ASPIRINA Descrierea procesului tehnologic: 1. se adaugă piridina. acidul acetic şi anhidrida acetică şi se adaugă sub agitare acidul salicylic. Măcinarea : Se realizează într-o moară (sau sită vibratoare). 6. Acetilarea: Se realizează într-un reactor emailat prevăut cu gitator şi manta de încălzire. unde suspensia se răceşte la 18-20°C timp de 6 ore. temperatura va creşte in continuare până la 71°C. Uscarea : Uscarea aspirinei se face la 50-60°C în uscătorul 8 pe tăvi până la dispariţia mirosului de acid acetic (3-4 ore). Datorită caracterului exoterm al reacţiei. Vaporii de acid acetic sunt evacuaţi printr-un exhaustor. 5. Recuperarea aspirinei : Apele mume rezultate la spălarea aspirinei sunt trecute cu ajutorul aerului comprimat în distilatorul 10 unde se separă acidul acetic la 118-120°C ce este condensat şi răcit în schimbătorul de căldură 13. Purificarea superioară a acidului acetic se face în bidistilatorul 15. 4.Na + OH NaOH ONa CO2 T=120 .

salicilatul de metil se obţine din acid salicilic şi metanol : COOH OH + CH3OH COOCH3 OH NH3 CONH2 OH + CH3OH ACID METANOL SALICILAMIDA SALICILIC Salicilatul de sodiu Structură şi denumire : COONa OH SALICILAT DE METIL DENUMIRE CHIMICA: O – HIDROXIBENZOAT DE SODIU Acţiune farmacologică: acţiune analgezică slabă predomină actiunea antiinflamatorie are şi acţiune antireumatică se utilizează în tratamentul reumatismului poliarticular 32 .Aspirina din apele mume este filtrată în filtrul 11 şi dupa cristalizare în cristalizorul 12 este reintrodusă în centrifuga 7. ALŢI DERIVAŢI AI ACIDULUI SALICILIC Salicilamida Structură şi denumire : CONH2 OH O. antiinflamatorie. antipiretică Obţinere : Din salicilat de metil şi amoniac.HIDROXIBENZILAMIDA Acţiune farmacologică: acţiune analgezică. La rândul său.

Salicilatul de izo-amil Salicilatul de fenil DERIVAŢI DE PIRAZOLONĂ ŞI PIRAZOLIDINDIONĂ Structura medicamentelor din această clasă este : H2C O R CH HC N NH O N 3 N CH3 R2 O N O N C6H5 C6H5 C6H5 PIRAZOLONA DERIVAT DE PIRAZOLIDINDIONA NR CR T 1. 2 3 4 R PIRAZOLONA FENAZONA (ANTIPIRINA) AMINOFENAZONA (PIRAMIDON) SALDOREN (SALIPIRINA) SALICILAT DE ANTIPIRINA NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU (ALGOCALMIN) FENILBUTAZONA (BUTAZOLIDIN) -H -H DERIVAT DE PIRAZOLONA R1 - R2 84 188 231 326 M (g) P. °C 165 112.T.8 108 92 CH3 – N – CH3 - 5 N CH3 CH2 SO3Na - - 333 - 6 - -H -C4H9 308 105 33 .

antireumatică puternică. Structură si denumire: 34 . slab antiseptic şi antispastic DERIVAŢI DE ANILINĂ FENACETINA Medicamentele din această clasă au proprietăţi analgezice şi antitermice bune. supozitoare si unguente are acţiune antiinflamatorie. dar utilizarea lor se face cu precauţie datorită efectelor secundare.ALGOCALMINUL Structură şi denumire : H3C NaSO3 N N O N C6H5 H2C O C6H5 ALGOCALMIN (NORAMIDOPIRIN METASULFONAT SODIU) Obţinere : Procesul tehnologic cuprinde trei etape : Fabricarea sării sodice a sulfonatului aminoantipirinei Fabricarea algocalminului Purificarea algocalminului FENILBUTAZONA Structură şi denumire: C4H9 O N O N C6H5 C6H5 BUTAZOLIDIN este un derivate de pirazolidindionă se utilizează sub formă de drajeuri.

cianoză(colorarea în albastru vânăt a mucoaselor).Etoxilarea p-nitroclorbenzenului cu soluţie alcoolică de KOH şi NaOH la 77°C în prezenţa catalizatorului (dioxid de Mn sau oxid de Ca) Cl + NO2 C2H5OH MnO2 CaO + NO2 ClH OC2H5 OH2 P –AMINOCLOR P . slăbiciune.Reducerea p-nitrofenetolului cu sulfură de sodiu (Na2S) şi apă la 10 .Separarea p-nitroclorbenzenului prin precipitare cu gheaţă şi centrifugare. rezultând aniline şi/sau p – fenetidina.134.120°C sau cu Fe si HCl: 35 . 4 – ACETILAMINOFENETOL Proprietăţi: pulbere albă sau substanţă cristalină in foiţe punct de topire: . 3. substanţe toxice care duc la apariţia unor fenomene de anemie.NITROFENETOL BENZEN 4. şi parţial solubilă în alţi solvenţi organici fenacetina se metabolizează prin procese biochimice. Obţinere: Materiile prime sunt 4-nitroclorbenzen şi 4-aminofenol. Fazele procesului tehnologic pornind de la clorbenzen: 1.Nitrarea clorbenzenului cu amestec nitrant (amestec sulfonitric : acid azotic şi acid sulfuric) : reactorul utilizat este prevăzut cu agitator şi manta de încălzire-răcire Cl HNO3 + H2SO4 Cl + NO2 2.7°C solubilă în glicerină. hipotermie (scăderea tensiunii sub valorile normale) şi mai rar convulsii.OC2H5 NHCOCH3 FENACETINA.

Compoziţia antinevralgicului: aspirină 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul are efect analgezic. conţine : salicilamidă 250 mg / comprimat fenacetină 150 mg / comprimat cafeină 50 mg / comprimat Produsul este mai bine tolerat gastric.Decantarea soluţiei. FENACETINA ANTINEVRALGICE Conţin amestecuri de medicamente cu acţiune analgezică şi antipiretică. tratarea cu NaCl şi filtrarea. antipiretic şi antiinflamator datorită aspirinei şi fenacetinei şi efect slab stimulent psihomotor datorită cafeinei.Separarea şi purificarea fenacetinei. 36 . 6. Antinevralgicul S.OC2H5 [H] OC2H5 NO2 NH2 P – NITROFENETOL P – FENETIDINA 5.Acetilarea p-fenetidinei în reactoare căptuşite antiacid cu anhidridă acetică sau acid acetic: OC2H5 + NH2 (CH3CO)2O NHCOCH3 OC2H5 + CH3COOH P-FENETIDINA ANHIDRIDA ACETICA 7.

Substanţe cu acţiune purgativă : substanţe organice : glicerina. clorură de zinc) : 37 . acid clorsulfonic. administrarea lor fiind necesară deoarece în cazul constipaţiei cronice se produce trecerea substanţelor toxice din fecale în sânge. FENOLFTALEINA Strucură : OH C O C O OH Proprietăţi: substanţă albă cristalină. Administrarea medicamentelor purgative se face la indicaţia medicului deoarece în caz de abuz se poate produce iritarea mucoasei intestinale. Se administrează în caz de constipaţie. uleiul de parafină . fenomen cu efecte dăunătoare asupra funcţionării organismului. soluţii concentrate de zaharuri. substanţe anorganice : sulfatul de magneziu (sare amară) . insolubilă în apă şi apă acidulată solubilă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a fenolului cu anhidridă ftalică în prezenţa unor substanţe deshidratante (acid sulfuric. fenolftaleina.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI DIGESTIV MEDICAMENTE PURGATIVE Sunt medicamente de origine vegetală sau sintetică care acţionează asupra pereţilor intestinali favorizând mişcări ale acestora şi care declanşează defecaţia (eliminarea materialelor fecale).

Repurificarea se realizează prin dirijarea la reflux în alcool etilic în reactorul 8.avitaminoze : sunt tulburări caracteristice care pot determina moartea organismului . D. P. încetarea creşterii . VITAMINE Vitaminele sunt substanţe organice naturale sau sintetice care au acţiune regulatoare asupra unor factori fiziologici vitali şi sunt indispensabile funcţionării normale a organismului. F. soluţie concentrată rămasă se răceşte în scopul cristalizării fenolftaleinei care se separă pe centrifuga 11. Se fixează apoi fenolftaleina pe centrifuga 3 şi se usucă pe uscătorul 7. fenolftaleina brută se supune unei operaţii de purifivare care se realizează prin dizolvare intr-o soluţie de NaOH în reactorul 4. K Clasificarea vitaminelor : Se poate face după solubilitate sau după structura chmică. Lipsa din organism a vitaminelor produce boli de deficienţă : . A. tratarea cu cărbune şi filtrarea soluţiei alcoolice fierbinţi pe filtrul sac 9. iar separarea ei se realizează cu ajutorul centrifugei 3. După separare.hipovitaminoze: tulburări nacaracteristice mai uşoare. hipovitaminozele pot apărea datorită unei nutriţii necorespunzătoare (hrană săracă în vitamine). atunci când din diferite cause organismul nu asimilează vitaminele. ele producându-se numai în cazul câtorva vitamine :D. După solubilitate : .vitamine liposolubile :A. E. C. H . K 38 . Soluţia se introduce apoi în cristalizatorul 10 în care se distilă excesul de alcool etilic. se introduce sub agitare continuă acidul clorsulfonic în aşa fel încât temperatura masei de reacţie să nu depăşească 115°C. Precipitarea fenolftaleinei brute se face cu apă. Hipervitaminozele: existenţa în organism a unor cantităţi prea mari de vitamine. sau în cazul unei alimentaţii complete. Din vasul de măsură 2. ca de exemplu: pierderi în greutate.vitamine hidrosolubile : B. filtrarea prin filtrul 5 şi apoi reprecipitarea cu HCl diluat în reactorul de precipitare 6.OH CO O CO O + 2 HSO3Cl O + H2SO4 + ClH ANHIDRIDA FTALICA FENOL FENOLFTALEINA Descrierea procesului tehnologic : În reactorul 1 (emailat prevăzut cu manta de încălzire-răcire şi agitator) se introduce anhidrida ftalică şi fenolul topit. lipsa poftei de mâncare.

rinichi.se prezintă ca un ulei gălbui. complexul vitaminic B.VITAMINA A Se mai numeşte : arovit. morcovi.fiole : A.extracţie din produsele care le conţin . Structură : CH3 CH CH CH C CH CH CH2OH 2 CH3 Proprietăţi : . Obţinerea vitaminelor : Se face prin : . PP . Polivitamine : .prin procedee mixte VITAMINE LIPOSOLUBILE Sunt solubile în grăsimi.soluţii : A + D2 Uneori se utilizează amestecuri de vitamine sub diferite forme : Electrovitul : drajeuri ce conţin vitaminele : B1 + B2 + B6 + B12 + PANTOTENAT DE CALCIU + EXTRACT DE DROJDIE.comprimate efervescente : A + B1 + B2 + B6 + B12 + C + D2 Viplex :drajeuri : A + B1 + B2 + B6 + C + D2 + E + P + PP + LECITINA + SULFAT DE MAGNEZIU.drajeuri : A. axeroftol. spanac. vogan. E. caise. ardei roşu. optic inactiv. ficat.este izolată în porţiunea nesaponificabilă a uleiului gras din ficatul unui peşte H3C CH3 CH CH CH3 C 39 . F . ulei de peşte. C. complexul vitaminic B. urzici. D2 .vitamina A face parte din grupa caretonidelor . gălbenuş de ou. 1. E . Se resorb intestinal odată cu grăsimile. B6.Condiţionarea vitaminelor : .prin sinteză chimică . zmeură.drajeuri : A + B1 + B2 + C + PP .capsule : E. foarte autooxidabil .tablete : B1. retinol Se găseşte sub formă de provitamină în .

25 – dihidroxicolecalciferolul este format în rinichi şi este transportat de sânge la intestin şi oase.vitamina D1 – complex molecular al vitaminei D2 cu lumisterol . Se găseşte in ou.drajeuri .fiole (soluţie uleioasă) 2. boală numită xeroftalmie.vitamina D4 – are ca provitamină 2.din ulei de peşte prin saponificare (hidroliză).VITAMINA E 40 . Are un rol important în reglarea conţinutului de săruri minerale din organism şi fixarea sa in oase. 3. Rol : are rol în ciclul vizual al vertebratelor.Lipsa vitaminei A provoacă tulburări de vedere.absorbţia energiei luminoase de către pigmentul celulelor fotoreceptoare din retină.iniţierea unui impuls nervos de către acest fotoprodus . Produce la animalele tinere maladia rahitism (insuficientă depunere de Ca). Se cunosc următoarele vitamine D : . cu formarea unui produs fotochimic specific . peşte.vitamina D5 – are ca provitamină 7 – dehidrostosterolul . Se fixează in organism sub acţiunea razelor UV (ultraviolete) formându-se din provitamina D.pe cale sintetică pornind de la aldehida C14 (cu 14 atomi de C în moleculă) pe baza unor reacţii chimice Condiţionare : . provoacă leziuni ale corneei. Deficienţele majore de vitamină A.vitamina D2 (ergocalciferol) . extragere cu ulei de petrol şi cristalizare in prezenţă de alcool metilic 2.regenerarea formei fotosensibile a pigmentului vizual Obţinere : 1. 1. lapte. 1.25 – dihidroxicolecalciferolul asigură absorbţia ca din intestin în sânge datorită capacităţii sale de a stimula biosinteza unor proteine specifice.VITAMINA D Se mai numeşte vitamina antirahitică. ciclu care cuprinde mai multe etape : . 25 – hidroxicolecalciferolul se formeaza în ficat ca urmare a transformarii colecalciferolului şi produce stimularea rapidă a absorbţiei Ca de către intestin.vitamina D6 – are ca provitamină dehidrostigmasterolul Colecalciferolul (vitamina D3) se obine din 7-dehidrocolesterol prin iradiere cu lumină ultravioletă.vitamina D3 (colecalciferol)– are ca provitamină dimetildihidrocalciferolul . care participă la transportul sau legarea Ca în mucoasa intestinală.2 – dehidroergosterolul .

Tocoferolii par a avea funcţia d protejare a acizilor graşi nesaturaţi din lipidelemembranelor împotriva acţiunii oxigenului molecular. lapte. pentru că vitamina E cuprinde 8 compuşi dintre care : 4 tocoferoli 4 toco-trifenoli 4. este indispensabilă pentru funcţionarea organelor genitale. Lipsa vitaminei E produce o degenerare a muşchilor Obţinere : .FITOLUL : H3C CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3 CH2 CH2 CH2 C CH CH3 OH - TRIMETILCHINONA: CH3 HO H3C CH3 OH Termenul de vitamină E este in general generic.VITAMINA K Este vitamina antihemoragică. lipsa ei din organism determină scăderea capacităţii de coagulare a sângelui. Tocoferolii au activitate antioxidantă. Structură şi denumire : CH3 HO H3C CH3 O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA E. ca factor care restabileşte fertilitatea la şobolanii hrăniţi exclusiv cu lapte de vacă. adică ei previn autooxidarea acizilor graşi foarte nesaturaţi. în ulei de embrion de grâu. 41 . ouă. Rol :prezenţa vitaminei E.prin condensarea trimetilchinonei cu fitol . α – TOCOFEROL Se găseşte în legume.Vitamina E a fost identificată pentru prima dată în uleiurile vegetale.

După terminarea adăugării acidului sulfuric.acid sulfuric . se adaugă atunci când este necesar acetonă. Datorită faptului că în timpul adaugării acidului sulfuric. vâscozitatea masei de reacţie creşte. Se introduce apoi 42 . Structură şi denumire : O CH3 O Β – METIL NAFTOCHINONA Obţinere: Prin sinteză chimică. pentru diluare.acetonă Reacţiile chimice: O CH3 [O] CH3 O B – METILNAFTALINA VITAMINA K Descrierea procesului tehnologic: În reactorul 1 se introduce β-naftalina in soluţia de acetonă (solvent) şi apoi în soluţia de dicromat de potasiu de concentraţie 80%. se incalzeşte amestecul de reacţie la 30°C şi se introduce apoi in vasul de precipitare 5 în care de realizează precipitarea β-metilnaftochinonei în apă acidulată. acid sulfuric concentrat în fir subţire. precursor al trombinei – proteină care accelerează conversia fibrinogenului în fibrină. Se introduce apoi din vasul de măsura 2.dicromat de potasiu .Vitamina K are ca efect molecular imposibilitatea ficatului de a sintetiza enzima proconvertină care catalizează o etapă din complexa secvenţă de reactii ale formării protrombinei. Materii prime : .beta-metilnaftalina . astfel încât temperatura să nu depăşească 0°C. Se lasă apoi masa de reacţie î repaos 5-6 ore pentru a se produce o precipitare completă. Se răceşte amestecul de reacţie sub agitare energică la -5°C. Dicumarolul un analog al vitaminei K produce la animale simptoame similare carenţei în vitamină K – se pare că el blochează acţiunea vitaminei K şi de aceea este folosit în clinică pentru a preveni coagularea în vasele sanguine.

orz . VITAMINE HIDROSOLUBILE 1. tiamina Apare în : . sensibil la lumină şi alcalii în organismul mamiferelor.VITAMINA K1 Se găseşte în plante verzi.biotina Toate sunt solubile în apă şi componente ale unor coenzime. rinichi.vitamina B12 .in concentraţii mici în produse animale : ficat.vitamina B6 (acid folic) .lipsa vitaminei K1 provoacă tulburări in coagularea sângelui. grâu. FILOCHINONA . gălbenuş de ou 43 . VITAMINA B1 Se mai numeşte : aneurina.piridoxina .tărâţa orezului. drojdie . Face parte din clasa triterpenoidelor.în concentraţii mici în plante : mazăre.vitamina B1 şi B2 . după care realizându-se o operaţie de spălare cu apă acidulată în scopul îndepărtării săruilor de crom.inozitolul .în instalaţia de filtrare. Produsul este apoi uscat şi purificat prin recristalizare din butanol. 5. este un ulei galben.COMPLEXUL VITAMINIC B Cuprinde substanţe esenţiale pentru viaţă: .amida acidului nicotinic . este produsă de flora intestinală Structură : CH3 O O CH3 CH3 CH3 CH3 VITAMINA K 1.

care rupe molecula într-un acid sulfonic al 2. etc .Structură : Cl N H3C N CH2 NH2 N _ + CH3 S CH2 CH2 OH .a fost prima vitamină descoperită . lipsa tiaminei din alimentaţie este cel mai puternic resimţită de creier.structura a fost determinată cu sulfit acid de sodium. Carenţa de tiamină provoacă la om beri-beri iar la păsări polinevrită. în timp ce activitatea ţesutului muscular este doar usor afectată. La porumbei.5-dimetil-4-amino-pirimidinei şi 4-metil-5-hidroximetil-tiazol: _ Cl + N S CH2 N NH2 N H3C N CH2 NH2 CH3 CH2 CH2 NaHSO3 OH H3C N SO3H + N S CH3 CH2 CH2 OH Rol in organism: Intervine în procesele metabolice de bază făcând legătura între metabolismul glucidelor (zaharuri) şi lipidelor (grăsimi) şi influenţează metabolismul proteinelor este necesară pentru funcţionarea normală a sistemului nervos şi cardiovascular Dacă din dieta animalelor de experienţă lipseşte tiamina.se condiţionează sub formă de fiole şi comprimate Obţinere : prin condensarea provitaminei b cu alcool tiazolic 44 .in tratamentul hipovitaminozelor. diferită de la ţesut la ţesut. hepatitelor. nevralgiilor. Utilizări şi condiţionare: . de exemplu. se constată o scădere a capacităţii de utilizare a piruvatului.

a bolii numite pelagră (vitamina antipelagrină). degerăturilor şi arterosclerozei.are o structura complexă şi face parte din categoria pigmenţilor galbeni numiţi flavine ce conţin gruparea liocrom Apare în porumb.comprimate Obţinere: din acid nicotinic prin amonoliză oxidativă (reacţia cu amoniacul) VITAMINA B6 Se mai numeşte piroxidina.intră in componenţa unor coenzime şi are rol important în metabolismul cellular .lipsa vitaminei B2 poate provoca tulburări psihice . spanac. in tratamente de insoţire a antibioticelor Se condiţionează in fiole. RIBOFLAVINA OH CH O OH CH CH2 OH CH N NH . Rol în organism : . tomate. lipidelor. VITAMINA B5 Se mai numeşte nicotinamida sau PP. lapte.VITAMINA B2 Structură: OH CH2 H3C H3C O VITAMINA B 2. Mod de condiţionare . malţ de ovăz. conopidă.este unul dintre constituenţii celulari esenţiali intervenind in procesul de dehidrogenare şi respiraţie celulară .se utilizeaza în caz de anemie. acizilor graşi şi indirect la metabolismul glucidelor. . 45 . ficat. Rol în organism : . fasole.se utilizează în tratamentul anginei pectorale. gălbenuş de ou.fiole . Intră in componenţa unor enzime cu acţiune oxido-reducătoare şi participă direct la metabolismul proteinelor.

precum si în mecanismul de creştere şi înmulţire a celulelor. Cel mai evident simptom biochimic al carenţei în acid folic este inhibarea biosintezei purinelor şi a pirimidin-timinei. cât şi a unor insecte şi a altor nevertebrate.VITAMINA C Vitamina C (acid ascorbic) este necesară numai în alimentaţia câtorva vertebrate – omul. Biotina serveşte drept transportor al dioxidului de carbon. ACID ASCORBIC O 46 . căci majoritatea animalelor şi plantelor superioare sintetizează acidul ascorbic din glucoză şi alţi precursori. . cobaiul. 2.VITAMINA B9 Se mai numeşte acid folic. având rol in metabolismul proteinelor şi lipidelor. cu randamente foarte mici !!!! : 250-300 mg vitamină / tonă de ficat. de aceea o alimentaţie fără biotină nu provoacă o carenţă în biotină. Este esenţială pentru maturarea şi dezvoltarea eritrocitelor. maimuţa.din ficatul animalelor. câţiva peşti. Este sintetizată şi de bacteriile intestinale. Obţinere: . Nici animalele nici plantele. VITAMINA B12 Este vitamina antianemică. nu pot sintetiza Vitamina B12 (cobalamina) ci numai câteva microorganisme. Structură şi denumire : CO HO HO H HO C C C CH CH2OH VITAMINA C.Sau prin biosinteză BIOTINA Protejează animalele împotriva toxicităţii provocate de hrănirea cu albuş de ou crud.

glucidelor şi pigmenţilor Utilizări: .în tratamentul şi profilaxia scorbutului şi a altor boli grave.fiole Obţinere: prin reducerea D – glucozei.pentru mărirea rezistenţei organismului la boli .comprimate efervescente .intervine in metabolismul aminoacizilor.este principala vitamină e care are nevoie omul.este un agent reducător puternic.necesarul zilnic este de 60-100 mg Proprietăţi: .se descompune la lumină în apă şi aer .are gust acru . stări febrile prelungite .. urmată de o serie de reacţii chimice: CHO HC OH HO CH HC OH HC OH CH2OH D – GLUCOZA CH2OH HC OH H2 Ni HO CH HC OH HC OH CH2OH D – SORBITA RANDAMENT 83-96 % CH2OH CO oxidare acetobacterii HO CH HC OH HO CH CH2OH L . care are de asemenea acţiune vitaminică . transformându-se în acid dehidroascorbic.SORBOZA RANDAMENT 70-80 % 47 .comprimate . cu formarea acidului dicetogluconic Rol în organism : .favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor Mod de condiţionare : .are punct de topire: 189-192 °C .pulbere albă cristalină . ce pierde uşor atomii de hiodrogen. intrucât organismul uman nu o poate sintetiza .acidul ascorbic îşi pierde uşor activitatea vitaminică când ciclul lactonic este hidrolizat.este vitamina antiscorbutică .este solubilă în apă .

tonicardiace 2.sclerozante ale venelor 2. Clasificare 1. Medicamente pentru medicaţia aparatului circulator 1.CH2OH H3C acetona anh.tonice şi trofice ale capilarelor şi venelor 7. HOH C CH CH CH CH2 O O C DIACETON – SORBOZA RANDAMENT 70-8O % HIDRATUL ACIDULUI DIACETON – 2 – CETO – LGLUCONIC RANDAMENT 75 – 90% COOH CO ClH HO H HO CO HO C CH CH2OH OH H H HO CO C C C CH CH2OH ACID ASCORBIC.antianginoase 3. acetica H2SO4 O H3C O C O C CH HC O CH CH O C CH3 CH3 O oxidare H3C H3C C O O COOH .vasodilatatore 6.antihipotensive 4. Medicamente pentru medicaţia sângelui 48 .antihipertensive 5. VITAMINA C RANDAMENT 60 – 75 % O MEDICAMENTE CARDOIVASCULARE Sunt medicamente care acţionează direct asupra inimii sau a musculaturii aparatului circulator.

eter.antianemice 2.substituenţi de plasmă MEDICAMENTE ANTIANGINOASE Angina pectorală este o boală de inimă care se manifestă prin crize dureroase în zona cardiacă cu iradiere în membrul superior stâng în omoplat sau gât.5 cm³ / m³ aer 49 . în amestec cu diferite pulberi sau sub formă de comprimate nu este explozivă Acţiune farmacologică şi mod de administrare : are acţiune de relaxare a musculaturii netede în special a vaselor mici de sânge. producând dilatarea acestora nu modifică circulaţia pulmonară în stare de vapori este toxică.antihemoragice 4. Structură şi denumire : CH2 CH CH2 O O O NO2 NO2 NO2 NITROGLICERINA.1°C este solubilă în solvenţi organici : alcool etilic.anticoagulante 5. însoţită de o senzaţie de sufocare iminentă. benzen sub formă de soluţie diluată 1 %.1. glicerină. Exemple de medicamente anginoase : nitroglicerina prenylamina nifedipinul NITROGLICERINA Este un ester al glicerinei cu acidul azotic. insolubil în apă are punct de fierbere 160°C la preiunea de 15 mm Hg (cu explozie) are punct de solidificare . concentraţia toxică : 0. TRINITROGLICERINA TRINITRAT DE GLICERINA Proprietăţi: lichid uleios incolor sau slab gălbui. Medicamentele antianginoase calmează durerile produse de angina pectorală.stimulente ale leucopezei (formarea de leucocite [globule albe] ) 3.13.

5 % Procesele tehnologice de obţinere ale nitroglicerinei. Obţinere: Prin condensarea 1. Reactoarele de nitrare se numesc nitratoare şi sunt confecţionate din oţel V2A sau Pb. Materii prime: amestec sulfonitric (acid azotic şi acid sulfuric oleum cu 7 – 8 % SO3 liber în proporţie de 1 : 1) glicerina de puritte 99. pot fi continue sau discontinue. CH2 C6H5 50 .1-difenil – 3 – propilaminei cu fenilacetonă. Mediul reducător este asigurat de borohidrură de sodium (NaBH4).pentru procese continue: PRENYLAMINA (AGOZOLUL) Structură : H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 Proprietăţi: pulbere albă sau slab gălbuie cu miros characteristic şi gust mar solubil în alcool etilic. Reacţia are loc la 10°C. De exemplu. chloroform greu solubil în apă punct de topire 136 .140°C Condiţionare: drajeuri fiole supozitoare cu lactate de prenylamină Acţiune: Are acţiune vasodilatatoare coronariană şi cerebrală suprimând spasmele musculaturii netede.se administrează perlingual (sub limbă) în momentul dclanşării crizei sau înainte de aceasta Obţinere : Obţinerea are la bază nitrarea glicerinei cu amestec sulfonitric (esterificare). reactorul Biazzi. alcool metilic. Este slab sedativ.

CHO NO2 CH3CO 2 – NITROBENZALDEHDA CH2 COOCH3 ACETIL-ACETAT DE METIL MEDICAMENTE ANTIHIPOTENSIVE Tensiunea arterială este presiunea cu care circulă sângele prin artere. Dacă tensiunea este dereglată apare boal numită hipotensiune arterială când valoarea tensiuni mari şi a celei mici sunt mai mici.DIFENIL – 3 – PROPILAMINA FENILACETONA H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH CH CH3 CH2 C6H5 PRENYLAMINA NIFEDIPINUL Are acţiune de dilatare coronariană promptă şi prelungită. 51 . respective presiunea pe care o exercită sângele asupra pereţilor arteriali. Tensiunea arterială maximă (sistolică) are valori normale de 120 – 240 mm Hg Tensiunea arterială minimă (diastolică) are valori normale de 60 – 80 mm Hg (în general ea este jumătate + 10 din tensiunea maximă [sitolică] ). Dacă valorile tensiunii sunt mai mari decât valorile normale. Obţinere : Prin condensarea 2 – nitrobenzaldehidei cu acetil-acetat de metil şi amoniac.1. apare boala numită hipertensiune arterială. EFEDRINA: Este un alkaloid.H5C6 H5C6 CH CH2 CH2 NH2 + CH3 C O CH2 C6H5 1. Pentru a trata hipotensiunea arterială sunt folosite substanţe vasoconstrictoare care stimulează inima şi creşte debitul cardiac.

Proprietăţi : pulbere cristalină alb-gălbuie cu M=609 şi punct de topire 165 . Alcaloizii sunt substanţe organice de origine vegetală ce conţin în moleculă azot şi au o structură heterociclică. alcool. 1 – FENIL – 2 – METILAMINO – 1 – PROPANOL Proprietăţi: cristale aciculare incolore sau pulbere cristalină albă are gust amar.Structură: CH CH NH CH3 CH3 OH EFEDRINA. Au rol de a menţine tensiunea arterială în limitele normale producând vasodilataţie în diferite zone ale organismului.10 mg reserpină şi 0.168°C nu are gust şi nici miros păstrată la lumină se înnegreşte Condiţionare: comprimate ce conţin 0. nu are miros uşor solubilă în apă. RESERPINA Este u alcaloid şi se extrage din rădăcina unei plante : rauwolfia serpentina. grăsimi Condiţionare: . lentă şi prelungită atorită faptului că produce o vasodilataţie generală. 52 .10 mg dihidrolazină Acţiune farmacologică: Acţiune hipotansivă.25 mg reserpină sub formă de hipazin ce conţine: 0.050 g ce conţin clorhidrat de efedrină fiole MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE Sunt utilizate pentru combaterea bolii numite hipertensiune arterială.comprimate de 0.

ClH RINOFUG.5 – DIHIDROIMIDAZOL Acţiune farmacologică : Este un vasoconstrictor puternic producând descongestionarea rapidă şi intensă a foselor nazale. Ele produc constricţia vaselor sanguine. FABRICAREA RINOFUGULUI Structură şi denumire : NH CH2 C N CH2 CH2 . stimulează inima şi descongestionează mucoasele nazale. Fazele procesului de fabricaţie : Obţinerea nitrilului acidului clormetilnaftalina : CH2Cl + NAFTALINA HCHO + ClH H3PO4 CH3COOH + CLORMETILNAFTALINA HOH FORMALDEHIDA 2.C. De asemenea. unele dintre ele au acţiune stimulatoare asupra S. Obţinerea nitrilului acidului alfa-nftilacetic: CH2Cl + CLORMETIL NAFTALINA CH2 KCN C2H5OH CN + KCl CIANURA DE POTASIU NITRILUL ACIDULUI ALFA-NAFTILACETIC 3.MEDICAMENTE CU ACŢIUNE ASUPRA SISTEMULUI RESPIRATOR O importanţă deosebită o au medicamentele simpaticomimetice care au acţiune vasoconstrictore şi în acelaşi timp bronhodilatatoare. Obţinerea rinofugului : 53 .N. Se administrează sub formă de soluţie 1 :1000. CLORHIDRAT DE ALFA-NAFTIL – 4.

Ederenul este primul medicament diuretic din clasa sulfamide diuretice. comparabilă cu cea a sulfamidelor mercuriale. În asemenea cazuri este necesară utilizarea unor medicamente care favorizează eliminarea urinei. NEFRIXUL Structură : 54 . În cazuri patologice. Medicamentele antigutoase au rolul de a solubiliza acidul uric şi de a-l îndepărta din organism. formarea urinei în organism decurge în mod normal şi deci apa şi o serie de substanţe nu se elimină. combinaţii solubile care se elimină prin diureză.CH2 CN + H2N CH2 CH2 NH2 . Acidul uric solubilizat. ClH CH2 MEDICAMENTE DIURETICE ŞI ANTIGUTOASE În urm proceselor metabolice din organism rezultă o serie de substanţe inutile sau chiar dăunătoare care trebuie eliminate. În caz de boală. ClH NH CH2 C N CH2 . dar sunt lipsite de toxicitate. Clasificarea medicamentelor diuretice : Derivaţi ai purinei Diuretice mercuriale (au toxicitate mare) Sulfamide diuretice (au acţiune diuretică bună faţă de cele mercuriale şi nu sunt toxice SULFAMIDE DIURETICE Au o acţiune diuretică puternică. se elimină prin urină Acţiunea medicamentelor antigutoase constă în formrea unei combinaţii complexe cu acidul uric. introdus în terapeutică. acidul uric se acumulează în articulaţii şi produce dureri foarte mari. deci măresc diureza. ele fiind reţinute în organism şi produc apariţia unor tulburări grave. Eliminarea lor se face în principal pe căi urinare. Diureza reprezintă procesul de eliminare a urinei din organism.

Materia primă pentru obţinerea salamidei. cu structura: Cl H2NO2S R SO2NH2 Dacă R= NH2. Acţiunea lor diuretică este mărită de prezenţa unor atomi de halogen legaţi de nucleul benzenic. respectiv nefrixului este m-cloranilina.CLORANILINA SALAMIDA HCHO Cl H2NO2S NEFRIX H N CH2 NH SO2 + HOH MEDICAMENTE CHIMIOTERAPICE Clasificare: Antiseptice şi dezinfectante Medicamente antituberculoase medicamente anticanceroase (citostatice) Sulfamide Antibiotice. Cea mai simplă ubstanţă de acest tip este clorfenamina. H N CH2 NH SO2 Substantele aromatice care au legate de nucleul benzenic 2 grupări sulfonamidice au proprietăţi diuretice puternice. etc 55 . rezultă salamida.Cl H2NO2S NEFRIX. Reacţia de obţinere a salamidei respectiv nefrixului : Cl NH2 HSO3Cl Cl ClO2S NH2 SO2Cl 2 NH3 Cl H2NO2S NH2 SO2NH2 M.

Cloraminele pot fi de 2 tipuri : 56 . hipoclorit de sodiu (NaOCl). propilenglicol Aldehide: formaldehida soluţie 40 % sau sub formă polimerizată Fenolii şi derivaţii lor : crezolii. iodul. albastru de metilen HALOGENII ŞI COMPUŞII HALOGENAŢI În soluţie au acţiune halogenată şi oxidantă asupra grupurilor enzimatice sau proteine din microorganisme. Medicamentele dezinfectante sunt substanţe chimice destinate distrugerii microorganismelor din exterior (în general sunt mai toxice decât antisepticele şi nu pot fi utilizate pentru administrare internă.5 – 20 mg Cl / litru apă Cloraminele Cloraminele sunt derivaţi ai compuşilor organici cloruraţi la azot. peroxidul de sodiu Compuşii borului : acid boricsol 3%. rezorcina. iodoformul. pH.ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE Sunt substanţe chimice cu acţiune toxică. ANTISEPTICE EXTERNE (DEZINFECTANTE) Clasificare : halogenii şi compuşii halogenaţi : clor. umiditate. Se adaugă 0. cloraminele Compuşii oxidanţi : apa oxigenată soluţie de 30%. concentraţie. eugenolul Acizii fenolici : acidul salicilic detergenţi şi coloranţi : bromocet. Acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor este influenţată de diferiţi factori: temperatură. şi anume : bactericidă – de distrugere a bacteriilor bacteriostatică – de împiedicare a formării bacteriilor – această acţiune este puţin specifică asupra microorganismelor patogene Medicamentele antiseptice sunt substante chimice care prin acţiunea lor în organism distrug microorganismele care produc diferite boli. lumină. tetraborat disodic soluţie 5% Compuşii organometalici : fenosept Alcoolii şi derivaţii lor : alcool etilic. Exemplu : Cl2 + HOH ClH + HOCl O 1/2 O2 Clorul: utilizat la sterilizarea apei potabile.

cu acţiune oxidantă. cloraminele hidrolizează cu formare de acid hipocloros. conform reacţiilor : HOCl + SO2 NClNa HOH SO2 NHNa O 1/2 O2 + 2 HOH SO2 NCl2 SO2 NH2 + 2 HOCl O 1/2 O2 57 .monocloramine : R NHCl dicloramine: R CO NHCl R SO2 NHCl R CO CO NHCl R – SO2NCl Acţiunea cloraminelor este datorată reacţiei de hidroliză în urma căreia se formează acid hipocloros sau hipoclorit alcalin produse cu acţiune oxidantă. R SO2NHCl + HOH R SO2NH2 + ClH O 1/2 O2 Exemple de cloramine: CH3 CH3 SO2 NClNa SO2 NCl2 SO2 NClNa SO2 NCl2 CLORAMINA B DICLORAMINA B CLORAMINA T DICLORAMINA T Proprietăţi : substanţe cristaline cu miros de clor se descompun sub acţiunea CO2 şi a umidităţii din aer se utilizează ca agenţi dezinfectanţi în soluţii de concentraţii 1 – 5 % cu apa.

TOLUEN SULFONAMIDA ZAHARINA Obţinerea cloraminei T : CH3 NH3 CH3 + NaOCl CH3 NaOH .Obţinerea cloraminelor: Materii prime: benzen pentru obţinerea cloraminei B toluen pentru obţinerea cloraminei T Reacţiile care au loc : Obţinerea o-toluensulfoclorurii şi p-toluensulfoclorurii din toluen : CH3 CH3 HSO3Cl CH3 SO2Cl SO2Cl Obţinerea zaharinei: CH3 SO2Cl NH3 CH3 SO2NH2 [O] KMnO4 COOH SO2NH2 NH3 CO NH SO2 O-TOLUEN SULFOCLORURA O.HCl SO2NH2 2 NaOCl SO2NCl2 NaOH SO2NClNa 58 .HOCl SO2Cl P-TOLUEN SULFOCLORURA CH3 SO2NH2 P-TOLUEN SULFONAMIDA SO2NCl2 DICLORAMINA T SO2NClNa CLORAMINA T Obţinerea cloraminei B : SO2Cl HSO3Cl NH3 .

BENZEN SULFOCLORURA BENZEN SULFONAMIDA DICLORAMINA B CLORAMINA B SULFAMIDE Sulfamidele sunt compuşi organici care conţin în moleculă derivaţi ai amidei acidului p – anilinsulfonic. care au fost încadrate ca medicamente antibiotice. Acţiunea antimicrobiană a sulfamidelor a fost descoperită în 1934. Printre cele mai cunoscute medicamente din această clasă sunt : .Sulfacetamida Clasificarea sulfamidelor: Agenţi antibacterieni Agenţi hipoglicemianţi Agenţi diuretici Avantajele sulfamidelor faţă de alte medicamente: Se datoresc proprietăţilor fizico-chimice ale acestora şi acţiunii farmacologice şi sunt: prezintă un spectru antimicrobian larg prezintă posibilitatea asocierii între ele sau cu alte medicamente au solubilitate bună în aparatul urinar. Cele mai bune rezultate s-au obţinut prin substituirea unui atom de hidrogen din gruparea SO2NH2 cu o altă grupare. SO3H SO3H SO2NH2 SO2NHR1 NH2 ACID ACID P BENZENSULFONIC ANILINSULFONIC NH2 AMIDA ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC SULFANILAMIDA NHR2 DERIVATI AI AMIDEI ACIDULUI P-ANILIN SULFONIC (SULFAMIDE) Sulfanilamida (p-aminobenzensulfonamida) stă la baza acestei clase de medicamente. Între 1934-1946 au fost sintetizate mai mult de 5000 de variante de molecule ale sulfanilamidei.Sulfapiridina . astfel încât pot fi eliminate din organism Acţiune : bacteriostatică – dacă sunt administrate în cantităţi mici bactericidă – dacă sunt administrate în cantităţi mari 59 .Sulfatiazolul .Zaharina .

S.) cu o amidă de tipul R – NH2 unde R este un radical heterociclic (conţine un ciclu şi alţi atomi în afară de atomi de C. Obţinere : Obţinerea are la bază reacţia de condensare a clorurii acidului N – acetilsulfanilic (C.Acţiunea sulfamidelor se explică prin faptul că acestea împiedică sinteza acidului folic – substanţă indispensabilă înmulţirii celulelor microorganismelor patogene. de exemplu N.HCl NH CO CH3 NH2 SO2 NH R HOH SO2 NH R CAS SULFAMIDA OBŢINEREA FTALILSULFATIAZOLULUI Structură : COOH N CO NH SO2 NH S H C CH Proprietăţi: pulbere albă cristalină.85°C agitarea energică a masei de reacţie timp de reacţie de 4 ore Ftalilsulfatiazolul se obţine prin reacţia de condensare : CO O CO + H2N SO2 NH S N H C CH 60 . greu solubilă în alcool etilic solubilă în hidroxizi şi carbonaţi alcalini Obţinere: Materii prime: anhidridă ftalică şi sulfatiazol. cu gust amar sensibilă la lumină insolubilă în apă. Condiţii de lucru: pentru faza de condensare temperature este de 80 . S. fără miros. O).A. Etapa următoare este reacţia de hidroliză a produşilor obţinuţi prin condensare în scopul eliminării grupării acetil : SO2Cl + H2N NH CO CH3 R condensare .

ANHIDRIDA FTALICA SULFATIAZOL COOH N CO NH SO2 NH S H C CH FTALILSULFATIAZOL Alte tipuri de sulfamide 1. Este un îndulcitor nenutritiv utilizat în diete hipocalorice şi de bolnavii de diabet.Sulfatiazolul Structură : O H2N S O NH N S 61 .Zaharina Structură: CO NH SO2 Zaharina este imida (amida ciclică) a acidului o-sulfobenzoic. 2.Sulfapiridina Structură O H2N S O NH N Se utilizează în tratarea pneumoniei 3. Sarea de sodiu este olubilă în apă şi este de aproximativ 500 de ori mai dulce decât zahărul.

O H2N S O NH O C CH3 Se utilizează la tratarea infecţiilor tractului urinar. nelimitată a ţesuturilor tumorale care pot cuprinde întregul organism (metastază) producând moartea individului. CITOSULFAN 1.dacă boala este descoperită în faza incipientă pot produce chiar vindecarea.Sulfacetamida Structură . Acţiunea de distrugere a celulelor patogene se manifestă prin: alterarea moleculelor de ADN interferearea în sinteza acizilor nucleici tulburarea funcţiilor proteinelor Clasificarea medicamentelor citostatice : Agenţi alchilanţi Hormoni citostatici Antimetaboliţi BUSULFANUL A fost obţinut în 1961 în ţara noastră şi are acţiune asupra măduvei osoase. Medicamentele citostatice au ca scop ameliorarea stării bolnavului şi prelungirea duratei de viaţă.4 – DI – (METANSULFONILOI) – BUTAN 62 . Structură şi denimire : CH3 SO2 O CH2 CH2 CH2 CH2 O SO2 CH3 BUSULFAN.Se utilizează la tratarea infecţiilor gastrointestinale 4. MEDICAMENTE CITOSTATICE (ANTICANCEROASE) Cancerul este o boală care se caracterizează prin înmulţirea anaerobă. iar în anuite cazuri.

Proprietăţi: substanţă albă cristalină cu punct de topire 114 - 115°C este parţial solubil în acetonă (2,4%), în alcool etilic (1%) se condiţionează sub formaă de comprimate de 2 mg şi este utilizat la tratarea leucemiei. Obţinere : 1. obţinerea 1,4 – butandiolului
2 HCHO + CH CH HO CH2 C C CH2O 2 H2 HO (CH2)4 OH

FORMALDEHIDA

1,4 – BUTINDIOL

1,4- BUTANDIOL

2. obţinerea metil-sulfoclorurii CH3 SO3N POCl3 CH3 SO2Cl

METILSULFONAT DE SODIU

METILSULFOCLORURA

3. condensarea metilsulfoclorurii cu 1,4 – butandiol
2 CH3 SO2Cl + HO (CH2)4 OH CH3 SO2 O (CH2)4 O SO2 CH3

INTERFERONA Este o proteină solubilă în apă care are proprietatea de a împiedica înmulţirea microorganismelor (proprietăţi antivirale), nu este toxică. Are M=2500. MEDICAMENTE ANTITUBERCULOASE Tuberculoza este o boală produsă de bacilul Koch, cu răspândire destul de largă. Este o infecţie cu caracter cronic, cel mai afectat organ fiind plămânul. Clasificare: medicamente categoria I – puternic bactericide, cu acţiune intra şi extracelulară, de exemplu: izoniazid (HIN), rifampicină (antibiotic) medicamente categoria II – bactericide cu acţiune predominant extracelulară, de exemplu: streptomicina, kanamicina, etanbutol medicamente categoria III – bacteriostatice, de exemplu viomicina, PAS (acid pamino-salicilic)

63

IZONIAZID Este cel mai eficient medicament tuberculostatic. Structură şi denumire : NH NH2

N

CO

IZONIAZID, HIN, HIDRAZIDA ACIDULUI IZONICOTINIC

Proprietăţi: substanţă cristalină, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool punct de topire 170-174°C Acţiune: la concentraţii mici are acţiune bacteriostatică la concentraţii mari are acţiune bactericidă uneori poate produce tulburări neurologice şi de aceea se asociază cu vitamina B6 Obţinere : Obţinerea are la bază următoarele reacţii : esterificarea acidului izonicotinic cu butanol
N COOH

+

HO

CH2

CH2

CH2

CH3

- HOH

N

COO

(CH2)3

CH3

ACID IZONICOTINIC

BUTANOL

obţinerea hidrazidei acidului izonicotinic
N COO

(CH2)3

CH3

+ H2N

NH2 . HOH

N - HOH

CO

NH

NH2 + C4H9OH

HIDRAT DE HIDRAZINA

HIN

HORMONI Hormonii sunt substanţe chimice produse în organism, de către glandele cu secreţie internă: tiroidă, hipofiză, glandele suprarenale,pancreas, glande sexuale. Hormonii fac parte din biocatalizatori. Biocatalizatorii : 64

Sunt substanţe indispensabile funcţionării normale a organismului, ei au proprietatea ca, în cantităţi foarte mici să acţioneze specific asupra unei substanţe sau a unui grup de substanţe cu configuraţie asemănătoare în scopul desfăşurării normale a proceselor biologice din organism. Biocatalizatorii cuprind : hormoni vitamine enzime Randamentul catalitic al biocatalizatorilor este de la 10³, 10¹° mai mare decât al catalizatorilor obişnuiţi. Biocatalizatorii acţionează numai asupra reacţiilor posibile din punct de vedere termodinamic şi pot influienţa viteza de reacţie astfel : accelerează viteza reacţiilor biochimice => cataliză pozitivă micşorează viteza reacţiilor biochimice => cataliză negativă Acţiunea lor este favorizată de anumite substanţe: promotori – favorizează pozitiv reacţiile biochimice inhibitori – substanţe care micşorează acţiunea biocatalizatorilor Hormonii sunt transportaţi prin sistemul circulator (sânge, limfă) la alte organe controlând funcţiile şi dezvoltarea acestora. Originea multor boli se găseşte în funcţionarea anormală a sistemului endocrine. Aceste boli pot fi: hipofuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mici de hormone decât este normal hiperfuncţiune – în organism se formează cantităţi mai mari decât este normal. Hormonii sunt necesari în cantităţi foarte mici, de exemplu : tiroxina : 0,000001 g adrenalina : 0,000001 g foliculina : 0,000000001 g, etc Mecanismul de acţiune al hormonilor se exercită atât direct cât şi prin intermediul enzimelor. Clasificarea hormonilor 1.După glandele care îi secretă : - hormoni hipofizari - hormonii pancreasului - hormonii tiroidieni - hormoni corticosteroizi - hormoni sexuali 2.După structura chimică : - hormoni steroizi - hormoni protidici (derivaţi de aminoacizi, polipeptide, proteine)

65

Aceşti hormoni sexuali feminini sunt: estradioli estrona 66 .HORMONI SEXUALI Hormonii sexuali sunt substanţe steroide generate de gonade (ovare şi testicule) direct în sistemul circulator. Formarea lor este stimulată de glanda hipofiză.Androsterona A fost depistată în urină ca produs de metabolizare a testosteronei. Structură: O CH3 H H CH3 H H HO Hormoni sexuali feminini H Sunt hormoni estrogeni sau foliculoizi. Hormonii feminini se numesc estrogeniiar hormonii masculini se numesc androgeni.Testosterona Obţinută din extract testicular. Hormoni sexuali masculini 1. Testosterona poate fi transformată în hormoni estrogeni: estradiol estronă equilenă Structură : OH H H H O 2. Lor li se datorează dezvoltarea caracteristicilorsexuale.

Are acţiune asupra mecanismului glucidelor. Structură : H 67 . Se poate obţine prin sinteză chimică. asigură conservarea oului fecundat şi este responsabil la păstrarea sarcinii. transmite impulsul nervos la celulă şi reglează tensiunea arterială.Hormoni destrogeni Progesterona Este o dicetonă mononesaturată care cristalizează în 2 forme polimorfe. A fost primul hormon descoperit. Structură : O H H HO H 2. Este izolată din urina femeii gravide. producând hiperglicemia. HORMONI PROTIDICI Adrenalina Face prte din clasa hormonilor protidici.1. Structură: CO CH3 H H O Progesteronul Pregăteşte sarcina. Este o substanţă impaticomimetică.Hormoni estrogeni Estriolul Estrona Este cel mai important hormon estrogen.

De exemplu : cortizonul. Are rol de stimulare a proceselor oxidative din organism. dar 7 sunt mai importante : cortexona corticosterona dehidrocorticosterona cortizoli cortizonă aldosterona cortexolonă Derivaţii sintetici de cortizonă sunt : prenisona. Există mai multe categorii de hormoni corticoizi. HORMONII TIROIDEI Tiroida este situată în partea anterioară a gâtului. Hormonii corticosteroizi se clasifică în 2 mari categorii : Mineralocorticosteroizi – cu acţiune asupra metaboismului electroliţilor (eliminarea potasiului şi reţinerea sodiului şi a apei) Glucocorticoizi – cu acţiune asupra metabolismului hidraţilor de carbon. Structură: 68 .modificare în metabolismul glucidelor. Poate fi obţinut prin sinteză chimică. Toţi aceşti hormoni au gruparea cetonică – CO – CH2OH şi toţi diferă prin gradul de oxidare la C11. de exemplu maladia Addison. bilanţul apei şi a electroliţilor. primisolii. Glandele suprarenale au 2 regiuni cu funcţie distinctă : măduvă ce secretă adrenalina scoarţă ce secretă un amestec de hormoni indispensabili vieţii Extirparea glandelor suprarenale provoacă moartea iar o producţie scăzută de secreţie a cesteia provoacă maladii. Tiroxina Este principalul hormon secretat de tiroidă. Tiroxina are proprietatea de a fixa iodul existent în cantităţi foarte mici în alimente. hidrocortizonul.HO OH CH CH2 NH CH3 OH HORMONI CORTICOSTEROIZI Glandele suprarenale sunt glande cu secreţie internă situate deasupra rinichilor.

Dacă concentraţia glucozei din sânge creşte se produce diabetul. Aparatele în care se realizează extracţia se numesc extractoare. La extracţie substanţele care se extrag din amestec trec în soluţie şi sunt separate în stare pură prin operaţii de distilare sau cristalizare. Se poate obţine prin sinteză chimică.eliminarea şi regenerarea dizolvantului din fiecare fază Factorii care influienţează extracţia: 1. O importanţă deosebită pentru realizarea în condiţii bune a extracţiei o are asigurarea unui contact cât mai bun între amestecul supus extracţiei şi dizolvant. pulverizare (în cazul extracţiei lichid – lichid) 69 .separarea fazelor formate . Procesul de extracţie se bazează pe proprietatea pe care o au substanţele cu concentraţii diferite. Acţionează prin scăderea concentraţiei de glucoză din sânge. barbotare. de a difuza una în alta când sunt puse în contact. După extracţie produsele obţinute pot fi utilizate ca atare sau prelucrate pentru obţinerea principiului activ pur. Procesul de extracţie presupune 3 etape : . Capitolul II MEDICAMENTE DE EXTRACŢIE Sunt cunoscute şi întrebuinţate din cele mai vechi timpuri.I HO I O I CH2 I CH NH2 COOH HORMONII PANCREASULUI Insulina Este cel mai important hormone al pancreasului. Bazele teoretice ale procesului de extracţie Extracţia este procesul de separare totală sau parţială a unui amestec de substanţe pe baza solubilităţii diferite în diferiţi solvenţi. Ele conţin principii active extrase din plante sau produse animale cu ajutorul dizolvanţilor. suprafaţa de contact dintre faze – poate fi mărită prin mărunţirea substanţei solide sau prin montarea unor dispozitive de amestecare.realizarea unui contact intim între amestecul supus extracţiei şi dizolvant .

rezultând instalaţia de extracţie cu effect multiplu. În acest caz se alege un dizolvant care este miscibil cu amestecul lichid ce se prelucrează.fără agitatoare (rotative) . Clasificarea instalaţiilor de extracţie: .procesul practic nu mai are loc 4. dar care este bun dizolvant pentru substanţele ce se extrag. ea are însă o anumită limită peste care chiar dacă prelungim timpul de extracţie. cât şi dizolvantul sunt lichide.în funcţie de agitare .instalaţii cu effect: . cu atât extracţia este mai completă 3. Vaporii de dizolvant rezultaţi în distilatorul 2 sunt trecuţi în răcitor-condensator 3 unde se răcesc şi se condensează. în funcţie de solubilitatea substanţei . după care se trece într-o blază de distilare 2. Operaţiile se repetă până când se extrage din substanţa solidă întreaga cantitate de principii active. cu cât cantitatea de dizolvant este mai mare şi acesta se foloseşte în porţiuni mici. necesită o aparatură voluminoasă şi nu este economică.discontinuă . durata procesului de extracţie – în general prin mărirea duratei de extracţie se măreşte şi cantitatea de substanţă extrasă . raportul dintre produsul de extras şi dizolvant – se stabileşte de la caz la caz.multiplu .cu agitatoare Extracţia lichidelor Atât substanţele din care se extrage principiul activ.continuă .2. pH – ul – influienţează numai anumite cazuri Extracţia solidelor Descrierea funcţionării : Amestecul care trebuie prelucrat se încarcă în extractorul 1. pentru a se elimina întreaga cantitate de solvent. De obicei se folosesc dizolvanţi cu densitate mai mică decât a lichidului prelucrat. în care se introduce şi o anumită cantitate de dizolvant pur. Condensulobţinut se adună în colectorul 4. După terminarea operaţiei. se menţine amestecul în contact un anumit interval de timp. se tratează cu abur. sau se încălzeşte. Eficientizarea procesului se realizează prin legarea în serie a mai multor extractoare. Aparatul principal este un extractor – vas cilindric prevăzut cu agitator mechanic în care se introduce substanţa de dizolvat şi 70 .instalaţii cu funcţionare . În general operaţia se realizează discontinuu. reziduul solid din extractor. Metoda are dezavantajul că. după care se introduce din nou în extractorul 1. temperatura – în general odată cu creşterea temperaturii. creşte şi randamentul procesului (creşte solubilitatea substanţei) 5. pentru 0 nouă extracţie.simplu .

soluţii extractive apoase: . un anumit timp.dizolvantul. Decocturile: Sunt produse obţinute prin fierberea produsului de extras cu dizolvantul necesar. frunze. Tincturile şi extractele fluide. hidroalcoolice.spiss .extracte moi . Se realizează apoi o agitare energică. uscarea realizându-se în anumite condiţii pentru a se evita dscompunerea principiilor active după uscare se realizează operaţia de măcinare şi apoi extracţia 71 . Infuziile: Sunt produse obţinute prin extracţia principiului active din materialul vegetal cu apă fierbinte. care apoi sunt prelucrate. în scopul realizării extracţiei. Materii prime diferite părţi ale plantelor bogate în substanţe active : rădăcini. Se lasă apoi aparatul în repaus şi se separă fazele.infuzii . eterice . în general în apă. menţinerea lor în contact pe o durată dată de timp şi separarea soluţiei extractive prin filtrare. moi sau uscate. seminţe. EXTRACTE VEGETALE Clasificare 1.soluţii extractive alcoolice.macerate .extracte uscate . hidroalcoolice sau eterice obţinute prin extracţie. moi sau uscate: Sunt soluţii extractive alcoolice.decocturi 2.tincture . flori acestea s utilizează de obicei în stare uscată.sicc Maceratele: Sunt produse obţinute prin amestecarea produsului de extras cu agentul extractive.extracte fluide . Din aceste soluţii prin evaporarea unei cantităţi de solvent şi concentrarea până la o anumită consistenţă se obţin extractele fluide.

Se scurge apoi lichidul extractiv şi se depozitează în vasul de colectare 4. Se opreşte apoi încălzirea şi se introduce în 72 . vertical prevazut cu sistem hidraulic de basculare şi stuţ de golire. Se introduce apoi din vasul de măsură 2. ambalarea produsului finit Descrierea procesului tehnologic Frunzele de anghinară mărunţite şi cântărite se introduc în vasul de reacţie prevăzut cu manta de încălzire / răcire şi agitator. abur. Se aduce conţinutul vasului la fierbere 30-40 minute. lichidul decantat se filtrează prin filtrul 7 şi se ambalează în recipiente de sticlă. Se repetă operaţia până la epuizarea plantei. damigene.FABRICAREA TINCTURILOR Fazele procesului tehnologic : 1. se omogenizează prin recirculare cu alutorul unei pompe 5 şi se introduce în turnul de sedimentare 6 unde se lasă în repaus timp de 5-6 zile la temperatura de 5 . extracţia şi prelucrarea plantei 2. După terminarea extracţiei.10°C Filtrarea şi ambalarea – după sedimentare. Peste plantă se adaugă cantitatea necesară de alcool etilic şi se lasă în contact cu planta timp de 48 de ore. Extracţia – se descarcă planta umectată în containere şi se transportă în percolatorul 3 (vas conic. Planta epuizată se evacuează din percolator prin basculare. alcoolul reţinut de plantă se recuperează barbotând prin ştuţul de la partea inferioară. Amestecul de vapori de apă şi alcool se colectează într-un vas colectare. FABRICAREA MEDICAMENTELOR DE EXTRACŢIE VEGETALĂ FABRICAREA ANGHIROLULUI Anghirolul este utilizat pentru tratamentul afecţiunilor hepatice. Omogenizarea – lichidul extractiv din vasul de colectare 4. extracţia şi antrenarea plantei epuizate 3. alcoolul etilic şi se pune în funcţiune agitatorul. umectarea plantelor 2. omogenizarea şi sedimentarea lichidelor extractive 4. sedimentarea şi filtrare 4. amestecul menţinându-se sub agitare o oră. filtrarea şi ambalarea produsului finit Funcţionarea instalaţiei : Umectarea – planta măcinată se introduce în omogenizatorul planetar. Obţinere: Se obţine din frunzele de anghinară (cinnara scolimus) Fazele procesului : 1. peste cantitatea de apă distilată prescrisă. concentrarea extractului apos şi a celui hiroalcoolic 3.

reintroducându-se în reactor. Lichidul extractiv rezultat. Greutatea medie a principalelor glande şi organe folosite ca materii prime. Se filtrează apoi printr-un filtru nuce.5 400-500 250-300 12 . specifice.10°C. lăsat în repaus 68 zile.3 1200-1500 60 – 80 2 – 2. La lichidul apos concentrat obţinut.mantaua reactorului un lichid de răcire. După a doua extracţie.5 – 0. Acest lucru este necesar şi pentru a se evita infectarea cu diferite icroorganisme mai ales atunci când este cald.7 500-700 20 – 30 1.5-6 prin tratare cu soluţi de NaHCO3 (monohidrogencarbonat de sodiu sau carbonat acid de sodiu) şi se adaugă o cantitate prescrisă de conservant (nipagin). organelle fiind introduce în vase curate. la temperatura de 5 . Se omogenizează. în grame Glanda sau Bovine Organul Tiroida 8 – 10 Hipofiza 2 – 2. se adaugă alcool etilic 96% până când se ajunge la o concentraţie de 70% alcool. iar lichidul extractiv se colectează într-un vas colector. Operaţiile respective trebuie să se facă foarte repede pentru a nu se produce alterarea produsului respectiv. care este reţinut în repaus timp de 24 ore la temperatura de 5 . carne şi grăsime.5 După colectare. Sedimentarea şi filtrarea – extractul concentrat obţinut este trecut într-un vas de sedimentare. se filtrează şi se concentrează soluţia hidroalcoolică.5 Ficatul 500-700 Pancreasul 200-300 Gl.10°C.suprarenale 10 . glandele se curăţă de ţesuturile străine. răcind masa de reacţie la 40-50%.2 – 0. apoi se filtrează şi se ambalează. planta se consideră epuizată şi se evacuează. este trecut într-un alt vas de sedimentare. Concentrarea – lichidele extractive din vasul de colectare sunt filtrate şi apoi concentrate prin încălzire la o temperatură ce nu trebuie să depăşească 85°C.5 . Conţinutul reactorului este trecut apoi într-o presă de plante. Colectarea diferitelor produse animale în scopul obţinerii materialului de extras se face în abatoare imediat după sacrificarea animalului. EXTRACTE ANIMALE Sunt utilizate ca materii prime. diferite produse animale şi anume : glande ţesuturi organe Extractele animale se mai numesc preparate opoterapice.2 Porcine 5–6 0. Animalele de la care se colectează glandele şi ţesuturile trebuie să fie sănătoase şi bine dezvoltate. recuperându-se alcoolul. 73 .15 Ovine 10 0.12 Cabaline 10 – 12 2 – 2. prin distilare. planta presată. Se aduce soluţia la pH 5.

iar operaţia se efectuează la temperaturi scăzute. Dacă prelucrarea produsului se face după un timp mai îndelungat. la temperatura de 5°C. Uscarea materiei prime se face ţinând cont de conţinutul ei în apă. salifierea concentratului apos. FABRICAREA EXTRACTELOR ANIMALE FABRICAREA EXTRACTULUI DE FICAT PURIFICAT Fazele procesului tehnologic : 1. organe sau ţesuturi pot fi obţinute soluţii extractive. 74 . eluarea şi concentrarea eluatelor 3. Conţinutul în apă (procente) a unor glande / organe animale Glanda / organul Hipofiza Tiroida Pancreasul Ficatul Gl.După colectare şi curăţire. produsele animale se transportă în containere emailate sau din aluminiu şi se depozitează în frigidere de tip industrial. alcool. ceanurarea extractului apos 7. eter Metod a doua. din care apoi se pot prepara diferite forme farmaceutice.20°C. concentrarea. se aplică în cazul în care principiile active nu se dizolvă în solvenţii respectivi. în mediu apos şi sub răcire. extracţia proteinelor 5. pulberi sau principii active pure. extracţia apoasă acidulată 6. suprarenale Apă în procente 70 – 80 67 – 75 72 – 78 70 70 Metode de uscare : prin atomizare prin utilizarea dizolvanţilor organici deshidratanţi : acetonă. materia primă îşi păstrează caracteristicile iniţiale. produsul respectiv trebuie congelat în camere frigorifice la temperaturi de .10 / . purificarea extractului cianurat şi cromatografierea pe oxid de aluminiu 8. tocarea şi eztracţia ficatului de vită 2. centrifugarea şi spălarea proteinelor 4. purificarea şi ambalarea extractului Extracţia ficatului se face într-un vas emailat de formă cilindrică. În aceste condiţii. prevăzut cu agitator tip ancoră şi manta de încălzire-răcire. Operaţia are loc la cald. adsorbţia pe cărbune. Din glande.

el resorbându-se în organism. precipitarea γ (gama) globulinelor 4. ea fiind utilizată în cazul epidemiilorde rujeolă. folosită la tratamentul diabetului. prelucrarea firului brut 4. acidularea şiprecipitarea extractului concentrat 5. etc. Materia primă: pancreasul congelat de vită şi de porc. hepatită. de grosimi diferite. sterilizarea firului brut 3. cernere şi ambalare FABRICAREA GAMA – GLOBULINEI γ – globulina are proprietatea de a conferi imunitate pentru o durată de 2-3 săptămâni. oreon. netede. purificarea insulinei brute şi cristalizarea 6. care este utilizată la fabricarea soluţiilor injectabile. prepararea soluţiei injectabile de gama-globulină FABRICAREA CATGUTULUI Catgutul chirurgical se prezintă sub formă de fire de culoare gălbuie. precipitarea α şi β globulinelor 3. El trebuie să fie steril. Materia primă : surse de sânge uman. separarea serum-globulinelor 2. după care se expune procesului de extracţie. Fazele procesului tehnologic : 1. solubilizarea precipitatului de gama globulină 5. rezistent. Fazele procesului tehnologic : 1.FABRICAREA INSULINEI Insulina este o pulbere microcristalină albă. tocarea şi extracţia pancreasului 2. deproteinizarea extractului alcoolic 3. Fazele procesului tehnologic : 1. recristalizarea 7. şi apoi este tocat la maşina de tocat. prelucrarea intestinelor şi obţinerea lanierelor 2. Catgutul este utilizat ca material de cusut în intervenţii chirurgicale. acidularea şi concentrarea extractului alcoolic 4. înfiolarea firului 75 . Pancreasul se taie în bucăţi. Materie primă : intestine de oi conservate prin sărare.

Un produs de biosinteză se obţine în principiu prin creşterea. a biosintezei produsului respectiv.După produsul principal cae rezultă : .fermentaţie lactică .fermentaţie gluconică 3. etc).fermentaţii produse de bacterii .fermentaţii de suprafaţă . În sens mai restrâns. Fermentaţia reprezintă totalitatea proceselor care au loc în mediu de cultură în timpul dezvoltării şi înmulţirii microorganismului.fermentaţie alcoolică . ea fiind rezultatul proceselor vitale ale unor microorganisme. unele vitamine.fermentaţii aerobe (oxidative) .fermentaţii de profunzime Microorganisme producătoare de fermentaţii Principalele tipuri de microorganisme sunt : bacteriile drojdiile mucegaiurile 76 . fermentaţia mai poate fi definită ca fiind totalitatea proceselor biochimice prin care microorganismul îşi procură energia de care are nevoie. Clasificarea fermentaţiilor 1.fermentaţii produse de actinomicete 2. Aceasta este apoi concentrată.După natura microorganismului care le produc : .fermentaţii anaerobe . Procesul este condus în aşa fel încât microorganismul respectiv să producă cantităţi maxime de substanţă de biosinteză. hormoni.Capitolul III MEDICAMENTE DE BIOSINTEZĂ BAZELE TEORETICE ALE FERMENTAŢIEI INDUSTRIALE Biosinteza stă la baza obţinerii unor substanţe medicamentoase importante (antibiotice. dezvoltarea şi înmulţirea unui anumit microorganism într-o aparatură adecvată pe unmediu de cultură ce conţine substanţe nutritive necesare dezvoltării microorganismului respectiv. descompunând substanţele complexe în substanţe mai simple cu ajutorul enzimelor pe care le secretă. separată şi purificată.fermentaţii produse de drojdii .După condiţiile în care au loc : .

elicoidale) . coli 0157 :H7 : această bacterie produce intoxicaţii alimentare periculoase. Bacteria E. din care a luat maştere şi se prezintă ca o masă pufoasă caracteristică. mlaştini).au celule mai mari decât bacteriile . o parte reproducătoare 4. cilindrice (bacili).Drojdiile : .Mucegaiurile : Se mai numesc ciuperci sau fungii. ovoide. ele fiind amestecuri complexe. Pentru a evita aceste pericole. au organul vegetativ format dintr-un tal monocelular sau pluricelular ramificat. pentru a face să dispară culoarea roz a cărnii. prin aspect şi coloraţie. trebuie ca la prepararea cărnii temperature din interiorul acesteia să ajungă la 68°C. spiralate (spirochete) unele bacterii trăiesc grupate în formaţiuni caracteristice : streptococi.Bacteriile : Sunt microorganisme vegetale unicelulare care au următoarele caracteristici morfologice : nu au nucleu bine definit celulele pot avea forme diferite : sferice (coci). fiecărei specii de ciuperci. Intoxicaţia prodice diaree.Microorganismele de natură vegetală sunt răspândite în natură. microorganismele nu se găsesc sub forma unor culturi pure formate dintr-o singură specie.se pot asocia în lanţuri sau grămezi 3. 2. au ramificaţii laterale. diferit colorate.nu au nucleu bine conturat în citoplasmă . alcătuind colonii caracteristice.au forme diferite (sferice. Talul cuprinde 2 părţi : 1. diplococi Exemple de bacterii : . PROCESUL INDUSTRIAL DE FERMENTAŢIE În natură. tulburări renale iar în final moartea. 1. hemoragie.Actinomicetele : Fac parte din categoria bacteriilor.. asemănătoare unor tufe. o parte vegetativă (miceliul) – alcătuită din filamente miceniene (hife) care se ramifică şi se dezvoltă circular în jurul sporului. Depistarea unor specii de microorganisme 77 . dezvoltându-se mai ales în soluri şi ape (râuri. dar au şi însuşiri caracteristice ciupercilor. 2. stafilococi. Se prezintă sub foemă de filamente subţiri. Specia bacteriană a fost considerată pentru prima dtă o problemă în 1982. Un gram de sol poate conţine o populaţie mixtă de milioane de microorganisme.

în raportul şi sub forma accsebilă microorganismului respectiv. carbonaţi. vitamine. În procesul de biosinteză.capabile să producă prin biosinteză antibiotice.medii de cultură mixte 2.După provenienţă : . Clasificare : 1. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un mediu de cultură : să fie complet. 78 . Pentru obţinerea culturilor pure se utilizează : a. se utilizează culturi pure de mare productivitatenumite tulpini sau suşe. Medii de cultură mixte : Conţin atât substanţe naturale. fosfaţi. O cultură pură este aceea care provine de la o singură celulă sau de la spori izolaţi. adică să conţină toate elementele în cantitatea ncesară.izolarea prin răspândirea germenilor în medii solide b.medii de cultură solide . enzime. proteine. etc.medii de cultură lichide Medii de cultură naturale : Acfestea au caracteristic faptul că reprezintă complexe de substanţe organice de diferite categorii : zaharuri. cât şi substanţe sintetice.procese mecanice : .procese biologice: .medii de cultură artificiale (sintetice) . cloruri. aminoacizi. presupune o activitate intensă de selecţionare.izolarea din diferite medii lichide .După starea de agregare : .au la bază crearea de condiţii optime pentru dezvoltarea microorganismului respective.medii de cultură naturale . concomitant cu crearea unor condiţii defavorabile dezvoltării altor microorganisme Medii de cultură Mediile de cultură sau medii nutritive reprezintă substratul pe care se devoltă un microorganism şi din care acesta îşi ia substanţele necesare creşterii şi reproducerii lui. Medii de cultură naturale pot fi : extract de porumb pulpă de cartof făină de soia făină de mazăre gelatină Medii de cultură artificiale (sintetice) : Sunt formate din substanţe cu structură chimică bine definită. în special săruri minerale : azotaţi.

făină de mazăre. care conţin: 1.surse de azot: extract de porumb. sulfat de amoniu 3. care trebuie menţinută cu stricteţe. de aceea un rol deosebit de important în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermenta în proces îl constituie asigurarea cantităţii de oxigen necesar care se asigură prin alimentarea instalaţiei de fermentaţie cu aer steril.săruri minerale : sulfaţi. Temperatura – fiecare microorganism are o temperatură optimă de dezvoltare. Agitarea – este necesară atât pentru asigurarea unei distribuţii uniforme a substantelor nutritive. amoniac. variaţia valorii lui dând indicaţii asupra proceselor de fermentaţie. temperaturii aerului.zaharuri : glucoză. amidon 4. etc. în proces se introduc anumite substanţe numite precursori. lactoză.azot mineral : azotat de sodiu. făină de grâu 2. Realizarea condiţiilor de sterilitate Impune următoarele măsuri : sterilizarea aparaturii în zona de fermentaţie sterilizarea mediului nutritive realizarea însămânţării în condiţii de sterilitate etanşarea aparaturii în scopul izolării zonei de fermentaţie Faze de fermentaţie şi aparatură Procesele de fermentaţie pot fi realizate prin : procedeul culturii de suprafaţă – microorganismul creşte intr-un singur strat de 1 – 2 cm la suprafaţa mediului nutritiv 79 .să aibă concentraţia şi pH-ul optim sănu conţină substanţe toxice pentru microorganism să fie steril. azotat de amoniu. ca de exemplu : CO2. Valoarea temperaturii se menţine cu ajutorul aparatelor de înregistrat. Factorii care influenţează fermentaţia Aeraţia – majoritatea medicamentelor de biosinteză se obţin cu ajutorul microorganismelor aerobe. Orice abatere de la această temperatură duce la scăderea productivităţii microorganismului respectiv. fosfaţi De asemenea. făină de soia. care dirijează fermentaţia spre anumite tipuri de produse. carbonaţi. etc Compoziţia mediilor de cultură din industria medicamentelor Se utilizează frecvent medii mixte. pH-ului cât şi pentru evacuarea unor produse gazoase de dezasimilaţie şi respiraţie. pH-ul mediului – influenţează procesele biochimice.

conducte de alimentare. Din soluţia nativă. vizor.filtre . este necesră separarea cât mai rapidă şi realizarea operaţiei la temperaturi sub 10°C. agitator. pregătirea şi sterilizarea mediului nutritiv 3. substanţa activă trecând în substanţa nativă. Aparate anexe : . pregătirea şi sterilizarea aparaturii 2. dar cu o capacitate de 10 ori mai mare. se realizează o primă operaţie de separare prin filtrare. de formă cilindrică prevăzut cu manta de încălzire-răcire. se obţine un lichid de cultură cu următoarea compoziţie : resturi ale mediului nutritiv microorganismul producător în diferite faze produse de dezasimilaţie substanţa medicamentoasă biosintetizată Substanţa medicamentoasă biosintetizată poate fi : înglobată în corpul microorganismului eliberată total sau parţial şi dizolvată în mediul de cultură Deoarece în general substanţele de biosinteză sunt insolubile în mediul lichid şi la temperaturi ridicate. substanţa activă este separată prin diferite metode. ştuţ de eluat probe. Intermediarul : vas de fermentaţie asemănător din punct de vedere constructiv cu inoculatorul. Dacă substanţa activă nu este înglobată în corpul microorganismului. conducerea procesului de fermentaţie METODE DE SEPARARE ŞI PURIFICARE A PRODUSULUI DE BIOSINTEZĂ În urma procesului fermentativ. ca de exemplu : extracţia cu solvenţi în sistem lichid-lichid precipitarea cu reactivi specifici urmată de extracţia cu solvenţi în sistemul solidlichid purificarea cu ajutorul schimbătorilor de ioni 80 . În el pe un mediu nutritiv proaspăt se continuă creşterea biomasei provenite din inoculator până la un anumit stadiu. însămânţarea 4.vase antispumant În fiecare treaptă de fermentaţie se realizează următoarele operaţii : 1. Aparatul de regim : în care se realizează desăvârşirea procesului fermentativ şi care are o construcţie asemănătoare cu inoculatorul şi intermediarul.procedeul culturii în profunzime – creşterea microorganismului are loc în întreaga masă a mediului de cultură Procesul industrial d fermentaţie presupune în general 3 trepte care se realizează în următoarele tipuri de fermentatoare : Inoculatorul : vas de oţel inoxidabil. sistem de etanşare perfectă şi care are capacitatea de 50 – 500 litri.

miros. de vapori sau gaz şi care se bazează pe fenomenul de adsorbţie-desorbţie. culoare. actinomicete) prin biosinteză sau obţinute prin sinteză chimică. Amestecul de componente este trecut printr-o coloană în care se află o substanţă solidă sau lichidă îmbibată pe un support solid şi care datorită proprietăţilor sale adsoarbe selective componentele amestecului respective. la concentraţii foarte mici inhibă selectiv dezvoltarea celulelor microbilor sau a celulelor canceroase. cristale de o anumită formă. mucegaiuri. Proprietatea fundamentală a antibioticelor este aceea că în soluţie. Caracteristicile produsului finit de biosinteză Aspect: pulbere amorfă. etc Lipsa toxicităţii Sterilitatea pentru produsele injectabile Condiţionarea produsului finit : În general produsul de biosinteză se obţine sub formă de pulbere microcristalină şi este condiţionat în diferite forme : fiole cu produs solid tablete drajeuri. Cromatografierea Este o metodă de separare şi analiză a unor amestecuri de substanţe aflate în stare lichidă. Organismele inferioare se apără de alte microorganisme prin : folosirea intensivă a substanţelor nutritive modificarea pH-ului şi a tensiunii superficiale a mediului respectiv 81 . etc TEHNOLOGIA DE FABRICARE A ANTIBIOTICELOR Generalităţi Antibioticele sunt substanţe chimice organice produse de anumite microorganisme (bacterii. componentele sunt antrenate cu viteze diferite spre baza coloanei fiind colectate în parte la ieşirea din coloană. drojdii.adsorbţia pe cărbune active cromatografierea. etc. gust Umiditate Puritate: se exprimă în procente substanţă sau prin activitatea microbiologică Stabilitatea produsului solid la temperatură. Trecând prin coloană o altă substanţă lichidă sau gazoasă – eluent sau developant. lumină.

antibacteriene .produse de fungii : penicilinele 82 . fenomen numit antibioză (1889 Vuillemin) în opoziţie cu simbioza – convieţuire în condiţii bune Substanţele elaborate prin metabolismul microorganismelor antagoniste se numesc antibiotice (1940 – Woschman). toxice pentru microorganismul parazitar. Se utilizează în special antibioticele provenite din mucegaiurile penicillium şi streptomyces.numele microorganismului producător – de la microorganismul penicillium rezultă peniciline.antivirotice . Nomenclatură Fiecare antibiotic are o denumire comună internaţională şi o denumire comercială care se notează în paranteză.antituberculoase .produse de bacterii: gramicidina .tip penicinic . Savantul român Victor Babeş a emis anumite ipoteze referitoare la antibioză încă din anul 1885.tip streptomicinic 3. de microorganismul streptomyces rezultă streptomicina 2. În prezent se cunosc peste 3000 de substanţe cu rol antibiotic dintre care peste 100 se folosesc în terapeutică. tetraciclina . Denumirea antibioticelor se face în funcţie de: 1. Primul antibiotic utilizat în terapeutică a fost penicilina. cloramfenicolul conţine ciclul fenil şi clor Clasificare 1. tetraciclinele au în structura lor 4 cicluri .după tipul spectrului antibacterian : . descoperită de Flamyng în 1928.cu structură alifatică : alicina .după acţiunea farmacologică predominantă: . streptomicina.cu structură aromatică : cloramfenicolul .după originea microorganismului producător: .cu structură heterociclică : penicilina conţine în moleculă şi alţi atomi în moleculă în afară de C şi H 2.produse de actinomicete .particularităţile de structură – de exemplu.elaborarea unor substanţe chimice antagoniste.anticanceroase 4.după structura chimică : .

aparatură. se distrug majoritatea microorganismelor. precipitare. drajeuri. produse finite Tulpinile microorganismelor utile se izolează de pe fructe. care pot proveni din aer. biochimice precum şi diferite operaţii fizice. Sterilizarea Prevenirea infectării cu spori de microorganisme dăunătoare. izolarea tulpinilor de microorganisme utile şi selecţionarea tulpinilor de însămânţat cu activitate biologică şi reproductivă maximă 9suşe) 2. centrifugare. Ele se cultivă pe medii de cultură solide sau lichide. Pentru anumite culturi valoroase conservarea se face prin liofilizare – procedeu complex de evaporare a solventului în vid. controlul chimic. izolarea şi purificarea produsului de biosinteză prin operaţii de filtrare. se realizează prin : a. oxid de etenă ANTIBIOTICE MAI IMPORTANTE Antibiotic Organism producător activitate Mod de acţiune 83 .Pasteurizare – operaţia de încălzire repetată la 70-100°C. în vederea obţinerii culturilor stoc sau a suşelor active de inoculat. etc. pregătirea materiilor prime intermediare şi a aparaturii 3. din aer sau sol şi sunt supuse apoi selecţiei. produse intermediare. sol. IR. X cu ajutorul substanţelor chimice: de exemplu formaldehidă. timp de oră cu abur sub presiune la 120-140°C prin utilizarea radiaţiilor UV. uscare 5. fabricarea antibioticului de semisinteză 6. cereale. Sterilizarea – se poate face : cu aer cald la 200-220°C. extracţie. fermentaţie intermediară şi fermentaţie de regim 4. unguente. condiţionarea şi ambalarea produsului : tablete. Fazele procesului de biosinteză : 1. Tulpinile de culturi selecţionate pot fi păstrate intervale de timp astfel : 2 săptămâni pentru vitamina B2 3-6 luni pentru actinomicete 6-12 luni pentru fungii Păstrarea se face la temperatura camerei (vitamina B2) sau la temperatura de 4°C pentru majoritatea celorlalte produse de biosinteză. soluţii 7. fizico-chimic şi microbiologic al procesului tehnologic. medii de cultură.Tehnologia procesului de biosinteză Procesul aparţine ingineriei biochimice şi cuprinde procese chimice. apă. materiilor prime. cultivarea microorganismului pe mediul de cultură în cele 3 etape: inoculare. fiole.

84 .Penicillin Cephalosporin Griseofulvin Bacitracin Polymyxin b Amphotericin b Erythromycin Neomycin Streptomycin Tetracycline Vancomycin Gentamicin Ryfampycin Penicillim – chrysogenum Cephalosporiumacremonium Penicilliumgriseofulvin Bacillus subtilis Bacillus polymyxa Streptomyces nodosus Streptomyces erythreus Streptomyces fradiae Streptomyces griseus Streptomyces rimosus Streptomyces orientalis Micromonospora purpurea Streptomyces mediterranei Gram-positive bacteria Broad spectrum Dermatophytic fungi Gram-positive bacteria Grsm-negative bacteria Fungi Gram-positivebacteria Broad spectrum Gram-negative bacteria Broad spectrum Gram-positive bacteria Broad spectrum tuberculosis Wall synthesis Wall synthesis Microtubules Wall synthesis Cell membrane Cell membrane Protein synthesis Protein synthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis Protein sinthesis PENICILINE În anul 1928.inel tiazolic – are 2 grupări metilenice şi o grupare carboxil (dimetiltiazolidincarbonic) 2. format din : 1. acidul 6 – aminopenicilanic. Acidul 6-aminopenicilanic este un acid monobazic. Structura penicilinelor : S R CO O NH C CH N C CH CH3 CH3 COOH Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză. Flammyng descoperă acţiunea antibacteriană a culturilor de pencillium.inel beta-lactamic – la această grupare există ogrupare acilamină. având comun nucleul de bază. iar în 1939 Florey obţine din astfel de culturi substanţa cu proprietăţi antibiotice denumită penicilină. diferit pentru fiecare penicilină. de care se leagă un radical R.

În funcţie de natura radicalului R.dibenziletilendiamindipenicilin G.Cu .cristalizate : benzilpenicilina sodică sau potasică . putem avea diferiţi compuşi: Penicilina G (benzilpenicilina) – dacă R= benzil CH2 Penicilina V (fenoximetilpenicilina) – dacă R= fenoximetil O CH2 Penicilina X (p – hidroxibenzilpenicilina) – dacă R= p – hidroxibenzil HO CH2 Penicilina F (pentenilpenicilina) .în structura penicilinelor. penicilinele sunt puţin stabile. benzatinbenzilpenicilina 2. benzilpenicilina. gruparea carboxil grefată pe inelul tiazolic poate forma : a. temperaturii. săruri cu metale alcaline (Na. N` . Penicilinele îşi pierd cu uşurinţă activitatea antimicrobiană (se inactivează) sub acţiunea apei. care este N.dacă R= pentenil CH3 CH2 CH CH CH2 Penicilina K (heptilpenicilina) – dacă R= heptil CH3 (CH2)5 CH2 Sub formă de acizi. amoxacilina. cu baze organice (procaina) b.Orale : fenoximetilpenicilina Peniciline de semisinteză 1.spectru larg`` : ampicilina. Clasificarea penicilinelor cuprinse în Nomenclatorul Ministerului Sănătăţii din România : Peniciline naturale 1.de depozit : procainbenzilpenicilina...Rezistente la penicilinază : oxacilina 2. agenţilor oxidanţi.Injectabile : . luminii. o moleculă de bază legând două molecule de penicilină G. Ca) sau cu baze organice. datorită proprietăţilor sale fizico-chimice şi terapeutice. Cea mai utilizată penicilină. K) sau alcalinopământoase (Ca). K.esteri de exemplu. carbenicilina 85 . de aceea se obţin sub formă de săruri cu diferite metale (Na. este Penicilina G sare de potasiu. enzimelor.

Clase de peniciline 1.Peniciline naturale (Natural penicillins) - penicillin G - penicillin V 2.Aminopeniciline (Aminopenicillins) - ampicillin - amoxicillin - metacillin 3.Peniciline rezistente la penicilinază (peniciline antistafilococice) - methicillin (prototype0 - cloxacillin - dicloxacillin - nafcillin - oxacillin 4.Peniciline cu spectru extins (Extenden spectrum penicillins, Antipseudomonal penicillins) - azlocillin - carbenicillin - mezlocillin - piperacillin - ticarcillin 5.Inhibitori beta-lactamici (beta-lactamase inhibitors) - clavulanic acid OBŢINEREA PENICILINEI G Denumiri internaţionale (D.C.I.) Penicilina G, benzylpenicillium, crystopen, nalpen G, specilline, eskacillin, Ka-pen. Proprietăţi fizico-chimice: Pulbere albă , inodoră. Pierde relativ repede activitatea antibacteriană sub influenţa umidităţii, acizilor, bazelor, metalelor, alcoolilor, substanţelor oxidante, vitaminelor B şi C, penicilinazei (enzimă produsă de unele microorganisme). Nestabilitatea moleculei se datoreşte uşurinţei cu care este deschis inelul lactamic. Penicilina este nestabilă în soluţie apoasă, de aceea substanţa se păstrează sub formă de pulbere, iar soluţiile se păstrează la frigider şi se consumă în cel mult 24-48 ore de la preparare. Mediul de cultură este preparat, conform reţetei în recipiente direct în fermentatoare ( de exemplu, inoculator). Pentru fermentatoarele intermediare şi de regim, mediul de cultură se prepară într-un recipient separat şi se trimite în coloana de sterilizare unde se încălzeşte la 120-124°C timp de 20-30 min, apoi se răceşte în schimbătorul de căldură, răcitorul 6 până la 40-

86

50°C se introduce în fermentatorul respectiv (intermediar sau de regim), sterilizat în prealabil şi se răceşte la 24-28°C. Sterilizarea aparaturii (inoculator, fermentetoare, conducte, filtre aer) se face cu abur de 5 atmosfere la 125-130°C, timp de o oră. Aerul se sterilizează prin filtrare pe filtre saci, completată cu încălzirea la 150-160°C într-un schimbător de căldură. Sterilizarea lichidului antispumant se face prin încălzire, timp de 3-4 ore. Însămânţarea culturii microorganismului util se face sub protecţia flăcării, dintr-un flacon (Erlenmeyer) în inoculator, după sterilizarea aparaturii, aerului şi mediului de cultură. Fermentaţia (biosinteza propriu-zisă) se realizează în 3 etape (inoculare, fermentaţie intermediară, fermentaţie de regim) în vederea dezvoltării microorganismului sub agitare şi aerare. Reactorul de biosinteză 1 este un recipient din oţel V2A prevăzut cu manta de răcire 2 şi serpentine interioare de răcire 3, agitator cu turbină şi taler 5 şi racorduri de admisie (aer, mediu fermentat-inoculat şi agent de răcire) pentru probe, AMC-uri. Reactoarele au capacităţi crescânde : 1 :10 :100. Controlul fermentaţiei la 8 ore apoi la 4 ore, se referă la dezvoltarea microorganismului, pH-ul, conţinutul de zahăr, etc, aducându-se unele corecturi procesului. Separarea biomasei (miceliu) de soluţie (ce conţine penicilină) se face prin filtrare pe un filtru tambur, sub vacuum. Soluţia filtrată se extrage în 3 stadii în extractoare cu acetat de butil şi acid sulfuric (pH 2), fosfat disodic (Na2HPO4) tamponat cu carbonat de sodiu şi acetat de butil şi acid sulfuric ce extrage penicilina. Separarea apei se face prin introducerea acetatului concentrat în vase de îngheţare la – 11 / - 12°C împreună cu cărbune activ ; prin filtrare pe un filtru de presiune ce reţine apa sub formă de gheaţă, cărbunele şisubstanţele colorante. OBŢINEREA PENICILINEI G SARE DE POTASIU Proprietăţi : pulbere microcristalină albă cu miros caracteristic şi gust amar se dizolvă în apă, ser fiziologic şi soluţie de glucoză este stabilă la temperatura camerei Acţiune : Are acţiune bacteriostatică şi bactericidă asupra multor germeni patogeni (coci, bacili, spirochete, virusuri). Activitatea antimicrobiană a penicilinei se exprimă în unităţi internaţionale (UI). O unitate internaţională reprezintă activitatea a 0,6 mg penicilină G sodică pură, cristalizată, faţă de o tulpină standard de stafilococ auriu. Penicilina G acţionează ca bacteriostatic la concentraţii mici şi ca bactericid la concentraţii de 2 – 4 ori mai mari. Obţinere

87

Penicilina G se obţine industrial prin biosinteză, ca rezultat al activităţii metabolice a unei ciuperci din specia Pennicillium. Se obţine prin tratarea extractului d penicilină în acetat de butil într-un reactor de biosinteză cu soluţie alcoolică de acetat de potasiu. Cristalele de penicilină G se spală de 5 ori cu butanol, apoi cu clorură de metilen şi se usucă în vid de 4-6 mm Hg. Produsul este cernut prin site de oţel inoxidabil (200-400 ochiuri / cm²). Ambalarea se face în saci de hârtie, obţinându-se astfel penicilina G potasică, vrac. Aceasta se condiţionează în flacoane de 200.000-5000000 Uisub formă de pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. Ambalarea se face semisteril cu ajutorul dozatoarelor automate care introduc penicilina în flacoane, în dozele prevăzute. Se captează automat, se sterilizează termic flacoanele, se controlează, se etichetează şi se ambalează. Fazele procesului tehnologic : 1. Fermentaţia 2. filtrarea 3. Purificarea şi concentrarea penicilinei 4. Cristalizarea 5. Condiţionarea produsului finit 6. Recuperarea dizolvanţilor Materialul de însămânţat constă în spori de Penicillium notatum sau Penicillium chrysogenum. Mediul nutritiv conţine : surse de azot : extract de porumb, făină de soia, săruri de amoniu zaharuri : glucoză, lactoză săruri minerale : sulfaţi de sodiu, zinc, magneziu, calciu, carbonat de Ca, fosfat de potasiu precursori : fenilacetamidă soluţie de NaOH pentru reglarea Ph-ului antispumant : ulei Parametrii procesului : temperatura : 24-26°C aeraţia : 0,5 – 1 litru aer steril / litru mediu şi minut agitarea: trebuie să fie continuă durata procesului: 2 zile în inoculator, 20 ore în fermentatorul intermediary şi 6-7 zile în fermentatorul de regim pH-ul: 6,6 – 6,8 iniţial şi 7,2 – 7,5 la finalul biosintezei

Moldaminul Se obţine din penicilina G prin precipitare cu dibenziletilenamină. Structura dibenziletilenaminei :
CH2

NH

CH2

CH2

NH

CH2

88

adăugându-se în faza de fermentaţie ca precursor. cu gust amar este insolubilă în apă. acid fenoxiacetic. Are proprietatea de a se absorbi lent la locul infecţiei intramusculare. Are acţiune bactericidă activă.000 UI Obţinere : Se obţine prin fermentaţie din tulpina de penicillium chrysogenum Q 176 . etc Obţinere : Se obţine din acidul fenilacetic pe baza următoarelor reacţii : CH2 COOH Br2 . Se utilizează în tratamentul meningitei. faţă de diferiţi streptococi. pe cale orală. infecţiilor urinare şi ginecologice. Se administrează sub formă de capsule de 250 mg. Separarea penicilinei V din masa de reacţie se face prin extracţie cu acetat de butil în două etape datorită solubilităţii mari a penicilinei V. AMPICILINA Face parte din categoria penicilinelor de semisinteză.Se administrează injectabil fiind condiţionat în flacoane de 600.NHBr CH NH2 COOH ACID ALFA-AMINO FENIL ACETIC 89 . obţinându-se concentraţii relativ mici.HBr CH Br ACID FENIL ACETIC ACID 2-BROM FENIL ACETIC COOH NH3 . fără miros.000 UI. sare de potasiu şi clorhidrat de procaină având la o singură doză o concentraţie terapeutică pentru 7 – 14 zile. pulbere pentru prepararea soluţiilor injectabile. faringitei. solubilă în alcool şi soluţii alkaline este singura penicilină care poate fi folosită în mediu acid şi se administrează sb formă de comprimate de 200. dar cu acţiune prelungită (4 zile). sau sub formă injectabilă în flacoane de 250 şi 500 mg ampicilină sodică. Procainpenicilina Conţine soluţie de penicilină G. otitei.000 UI şi 1200. Se foloseşte după vindecarea bolnavului prin tratamente cu antibiotice. PENICILINA V Proprietăţi : pulbere albă cristalizată.

clorhidraţi) cu diferiţi acizi minerali sulfatul de streptomicină se prezintă sub formă de pulbere albă hifroscopică (absoarbe umiditatea). septicemiei (infecţie generalizată). făină de soia sursă de carbon : glucoză sau dextroză săruri minerale : sulfat de amoniu. iar ca precursor ciclohehanhexol. infecţiilor urinare severe Obţinere: Prin biosinteză din actinomicete de tip Streptomyces griseus sau actonyces globisporus streptomycini. Din punct de vedere chimic face parte din clasa trizaharidelor. cu tulpina iradiată cu radiaţii gama.Cl-COO-C2H5 Cl-COO-CH2-C6H5 P-NH2 S CH CO NH O CH C CH N C CH CH3 CH3 COOH AMPICILINA STREPTOMICINA Structura streptomicinei: N-metil-1-glucozamin. fermentaţie de regim) 4. eter are acţiune bactericidă faţă de bacilul Koch (bacilul tuberculozei) şi faţă de alte bacterii gram-pozitive şi gram-negative : streptococus viridans. clorură de sodiu. sterilizarea 3. fără miros sau cu miros slab caracteristic cu gust slab amar este uşor solubilă în alcool. fosfat acid de potasiu. coli se utilizează în tratamentul tuberculozei.streptozidostreptidină Este un antibiotic produs de un microorganism din clasa actinomicetelor şi anume Streptomyces griseus. uscarea şi condiţionarea produsului finit Mediul de cultură : În inoculator şi fermentatorul intermediar mdiul de cultură conţine : sursă de azot . 90 . fermentaţia (inoculare. fosfaţi. separarea şi purificarea streptomicinei 5. Fazele procesului de biosinteză: 1. carbonat de ca pentru reglarea pH-ului antispumant : ulei de floarea soarelui Pentru fermentatorul de regim se adaugă în plus uree. obţinerea tulpinii de microorganism de inoculat – sub formă de suspensie sau pastă 2. cloroform. E. fermentaţie intermediară. enterococi. Proprietăţi şi acţiune farmacologică : este o bază organică şi formează săruri (sulfaţi.

Mediul de cultură se încălzeşte cu abur direct la 70-80°C sub agitare.5) şi CH2O (1%) pentru sterilizare. răşina se tratează cu o soluţie de HCl 5-7%. se regenerează cu soluţie de NaOH 4%.5).5 atm suprapresiune temperatura 27-28°C agitare continuă pH 7 – 8 durata procesului 40-50 ore în inoculator şi fermentatorul intermediar şi 120-140 ore în fermentatorul de regim sterilizarea se realizează cu abur Controlul biosintezei cuprinde :determinarea dextrozei. Soluţia de sulfat de streptomicină este evaporată într-un aparat de distilare în vid (p= 40 mm Hg) la temperatura de 30-40°C.Parametrii procesului : aeraţia : 0. Temperatura pentru zona de uscare este de 80-90°C.97% şi intră în atomizor la 120-140°C. Apoi se trece pentru decolorare într-un vas cu cărbune activ. se spală cu apă dedurizată până la pH 3-4.2 în vederea coagulării miceliului. Pentru regenerare. Uscarea se realizează prin trecerea pe un atomizor (cu turbină sau prin injecţie).22 μm) ce-i asigură o puritate de 99.5-2 atmosfere. fosforului solubil.4 – 0. Separarea streptomicinei : Separarea streptomicinei din soluţie se face cu ajutorul răşinilor schimbătoare de ioni (cationiţi) în 3 trepte (în baterii) cu un debit de 80-1200 litri / oră la un pH 6. în prealabil la 60°C cu abur sau electric şi trecut printr-un filtru special cu membrană (cu diametru de 0. Apoi soluţia se tratează în vase colectoare cu NaOH până la pH 6. Concentratul de sulfat de streptomicină este pulverizat în interiorul atomizorului la presiunea de 1.5-7. pH-ul Separarea şi purificarea streptomicinei : După determinarea procesului de fermentaţie. depirogenante.2-6. se spală cu apă (pH 8. pentru reţinerea microorganismelor străine. azotului aminic. timp de 30 minute pentru terminarea coagulării şi se filtrează pe filtre tambur. Eluţia streptomicinei de pe cationit se realizează cu soluţie de H2SO4 3-4% (ph 4-4. se tratează biomasa într-un recipient cu formaldehidă (CH2O) pentru dezinfectare (prevenire infecţii) şi precipitarea substanţelor mucilaginoase (albumine). cu ajutorul aerului steril. demineralizat. apoi se acidulează cu acid oxalic la pH 2.8 – 3. Soluţia se filtrează într-un filtru Seitz cu plăci de azbest perforate şi pe filtre speciale. Aerul este încălzit. Ambalarea se face sub formă de pulbere cules într-o boxă sterilă şi ambalat în bidoane. Soluţia de streptomicină se răceşte de la 55-60°C până la 20-30°C în răcitoare cu apă (de exemplu ţeavă în ţeavă) într-un răcitor tubular cu sodă la 5-10°C. 91 .5 pentru evitarea inactivării streptomicinei şi se depozitează în rezervoare.

toxicitate mică. au putere rotatorie specifică în lumină polarizată şi sunt fluorescente în lumină ultravioletă. TETRACICLINA Acţiunea tetraciclinei se manifestă prin inhibarea sintezei proteinelor microbiene. se degradează însă la lumină. 92 . Au un spectru larg şi o acţiune predominant bacteriostatică. cuprinzând patru inele benzenice condensate Tipuri de tetracicline.TETRACICLINE Antibioticele din clasa tetraciclinelor se obţin prin fermentarea în profunzime a tulpinilor de streptomyces aureofacines. În prezent. Structură : R1 R 2 OH R 3 N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH O tetraciclinele au structura hidronaftacenului. în funcţie de radicalii R1 R2 şi R3 Denumire 7-Clortetraciclină (Aureomicină) Oxitetraciclina Tetraciclina 1-Dimetil tetraciclină 6-Dimetil -7. datorită apariţiei unor tulpini de microorganisme patogene rezistente au o utilitate limitată.clortetraciclină R1 Cl H H H Cl CH3 CH3 CH3 H H R2 H OH H H H R3 Tetraciclinele au o coloraţie galbenă şi stabilitate în condiţii normale de temperatură. fiind folosite în mod exagerat (abuziv) în trecut.

2-1. Cultura de laborator este dezvoltată în inoculator (creşterea miceliului).3 atmosfere Clorhidratul de tetraciclină Se obţine din soluţia de tetraciclină – bază brută ce este dizolvată în amestecul de acetat de butilmetanol.3 – PROPANDIOL ( CLOROMICETINA) 93 . se spală cu eter şi clorură de metilen.5 – 6. Parametrii procesului : temperatura 26-28°C pH 6. CLORAMFENICOLUL Structură şi denumire : H O2N C * NH C H * COCHCl2 CH2OH OH D (-) – TREO – 2 – DICLOR – ACETAMIDO – 1 – PARA – NITROFENIL – 1. asemănător ca la penicilină.8 viteza de agitare : 110-120 rot / min aeraţia : 0.Structură : H H3C H OH N(CH3)2 OH CONH2 OH O OH OH se foloseşte sub formă de drajeuri a 250 mg sau 125 mg (pentru copii) ori capsule tetraciclina complex conţine şi vitamina B Obţinere : Se obţine prin fermentatia actinomicetului Streptomyces aureofacines în trei trepte. iar cantitatea de tetraciclină este maximă.6 – 0. filtrată. în fermentatorul intermediar (80-90 ore înaceste 2 etape) şi în fermentatorul principal 90120 ore. tratată cu 10% butanol ş precipitată cu HCl sub agitare . unde creşte lent masa microbiană. se cerne şi se trimite în secţiile de condiţionare.8 litri aer / litru mediu / minut presiunea în fermentator : 1. se mojarează.

În molecula cloramfenicolului se găsesc 2 atomi de C asimetrici care apar în 4 forme stereoizomere optic active şi formează 2 racemici corespunzători seriei eritrozei şi treozei.Cloramfenicolul este un antibiotic de sinteză. laringotraheide (la copii mici).5 g. meningite rezistente la alte antibiotice. nu are miros punct de topire: 149. acetate de etil. Apare în usturoi. infecţii.7°C solubil în alcool. şi greu solubilă în apă (0.2 g / 100 ml ) şi instabilă în mediu acid Obţinere: Se poate obţine prin 2 metode: prin fermentaţie în prezenta actinomicetului streptomyces venezuelae sintetic. din care singurul izomer activ antibiotic este )D (-) din seria treozei Proprietăţi : substanţă cristalină albă sau alb-gălbuie are gust amar. inhibând sinteza proteinelor microorganismelor. cu spectru larg de acţiune ce acţionează ca bacteriostatic şi uneori ca bactericid. propilenglicol. Se administrează cu lactobacilli (iaurt) sub formă de drajeuri ( a 250 sau 125 mg) sau capsule.7 – 150. acetonă. pneumonii (la bătrâni). 94 . metodă ce se aplică în prezent în diferite variante industriale Materii prime : p – nitrobenzaldehida p – nitroacetofenona p – nitrofenilserinol – ce evită nitrarea intermediarilor benzaldehidă beta-serină ALTE ANTIBIOTICE Alicina Structură şi denumire: O H2C S S CH2 Monosulfoxidul disulfurii de alil Este un antibiotic care face parte din clasa tioeterilor. Se utilizează la îmbolnăviri cu febră tifoidă şi febră paratifoidă. suspensie apoasă de cloramfenicol palmitat de 0.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful