Universitatea Al.

Ioan Cuza
Specializare: Asistență socială, an II, gr II.
Nume: Plăcintă Alexandra Ioana
 Natura problemei

Evoluţia economiei fiecărei ţări şi a economiei

mondiale a adus în prim plan problema ocupării resurselor
de muncă şi nonocupării sau şomajului. Aceste probleme
au un conţinut complex şi o arie largă de manifestare, cu
importante consecinţe economice şi social-umane.
Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico-
sociale şi şomajul reflectă modul cum funcţionează piaţa
muncii, într-o economie de piaţă, la un moment dat.
Raportul dintre cererea şi oferta de forţă de muncă
determină cele două stări opuse ale pieţei muncii - ocuparea
forţei de muncă şi şomajul. Problematica ocupării şi şomajului constituie o latură
importantă a echilibrului macroeconomic şi o componentă indispensabilă a politicilor
macroeconomice şi sociale.
În general, fenomenul şomaj este definit în literatura economică, ca fiind o stare
negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru structural şi funcţional al pieţei
muncii, prin care oferta de forţă de muncă este mai mare decât cererea de forţă de muncă
din partea agenţilor economici.
În termenii pieţei muncii, şomajul este un fenomen macroeconomic, opus
ocupării, reprezentând un surplus de populaţie activă faţă de aceea care poate fi angajată
în condiţii de rentabilitate, impuse de piaţă.
În România, Legea nr. 1/1991, precizează că sunt considerați șomeri persoanele
care au depășit vârsta de 16 ani, apte de munca și care nu pot fi încadrate din lipsa
locurilor disponibile corespunzăroare pregătirii lor.
Persoanele care prezintă un risc ridicat în vederea găsirii unui loc de muncă sunt :
- persoanele care sunt slab pregatite din punct de federe educațional;
- persoanele cu dizabilități;

2
- persoanele care au vârsta cuprinsă între 45- 65 ani;
- persoanele care nu au absolvit nicio unitate de învatământ;
- persoanele de etnie rromă;

Grupul de putere la nivel național este reprezentat de Agenția Națională de

Ocupare a Forței de Muncă, cu agenții la nivel județean și local (AJOFM și ALOFM).La
nivel local mai putem întâlni și Direcția de Protecție comunitară.
România are una dintre cele mai scăzute rate de angajare din Uniunea Europeană, doar
trei state fiind sub țara noastră în clasament. Astfel, in 2009, rata angajării pentru
persoane cu vârste cuprinse intre 15 si 64 de ani era de peste 70% in Olanda (77,0%),
Danemarca (75,7%), Suedia (72,2%), Austria (71,6%) și Germania (79,9%).
Rata șomajului la nivelul Uniunii Europene, pentru persoanele cu vârste cuprinse
între 15 și 64 de ani a crescut de la 62,4% în 2002 la 65,9% in 2008, însă a scazut la
64,6% in 2009. Rata somajului pentru femei, care a crescut continuu de la 53,7% in 2000
la 59,1% în 2008 a scazut pentru prima dată in 2009 cand a fost de 58,6%.
În schimb, rata somajului la persoanele în vârst (intre 55 si 64 de ani) este in
continu creștere, ajungând la 46,0% în 2009, in comparatie cu 36,9% in 2000 și 45,6% in
2008. În 2009, 217,8 milioane de rezidenți ai UE cu vârste de peste 15 ani aveau un loc
de muncă sau o afacere proprie.
Cauzele șomajului

Cauzele șomajului pot fi de natură structurală si personală. Cauzele de natură

structurală nu țin de voința individului(criza economică), iar cauzele personale țin de
voința persoanei, a individului.
Sursele generatoare de șomaj sunt:
- sporul natural al resurselor de muncă, respectiv al populației în vârstă de muncă;
- disponibilizarea forței de muncă ocupate, din cauza dispariției uni numar mare de locuri
de muncă;
- creșterea foarte lentă a numărului de locuri de muncă, situație care determină grupurile
vulnerabile;

3
- dezvoltarea prea lentă a sectorului privat;
- o parte a populației considerată în statistici inactivă, formată din femei care intră pe
piața forței de muncă;
- dificltățile majore ale domeniului economic;

- accentuarea tendințelor de specializare și segmentare, de formare a unor categoriisi

grupuri socio-profesionale neconcurente;
- scăderea capacității de investiție;
- migrația;
- criza economică;

Politici și programe sociale

În ultimile decenii, lupta împotriva șomajului a constitit un element de bază în

definirea politicilorsociale aplicate în toate țările membre ale Uninii Europene.
Combaterea șomajului reprezintă o prioritate a strategiei de reformă, care poate fi
solționată prin intervenția statului și a partenerilor interni și externi.
De-a lungul anilor s-au implementat o serie de programe pentru combaterea
șomajului, mai mult sau mai puțin eficiente.
Un astfel de program este :" BURSA DE MUNCĂ
PENTRU TINERET ". Acest program se constituie într-o
formula strategică de realizare a obiectivelor proiectate în
domeniul ocupării forței de muncă tinere din cadrul
Planului Național de acțiune pentru Tineret elaborat în
2001.
BMTR reprezintă o initiativă rezultată ca soluție strategică de gestiune a
problemelor diagnosticate în cadrul analizei socio-economice a stării tineretului din
România și vizeaza realizarea unui salt calitativ al sistemului de management al forței de
muncă tinere, prin reconsiderarea și integrarea criteriilor valorice de competență în
procesul de inserție profesională.

4
 Acestor proiecte li s-au mai adăugat și "PROGRAMUL 180" – program
special pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă pentru localități declarate
defavorizate, " PROGRAMUL 150 "- special pentru comunități cu un numar mare pe
persoane de etnie rromă, etc.

Scopuri, obiective și tipuri de intervenție

Scopul acestor programe este de a reduce cât mai mult rata șomajului în rândul
populației active, și de a încuraja cât mai mult persoanele care nu sunt încadrate în muncă
să urmeze cursuri de calificare sau recalificare, și/sau alte programe implementate de
către Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă.
Obiective :
 Creșterea numărului de participanți la programe de reconversie profesională;
 Integrarea superioară a tinerilor pe piața muncii, prin stabilirea raporturilor dintre
cerere și ofertă pe baza criteriilor de competență;
 Revitalizarea industriei;
 Integrarea profesională a unor grupuri etnice marginalizate ;
 Reintegrarea profesională a persoanelor care au săvarșit infracțiuni;
 Integrarea profesională a persoanelor provenite din centrele de plasament;
Tipuri de intervenții:
Principalele metode de intervenție care au în vedere reducerea ratei șomajului
sunt:
 Facilitarea la accesul de informații în ceea ce privește piața muncii;
 Crearea de noi locuri de muncă bazate pe investiții;
 Creşterea timpului afectat ridicării calificării;

5
  Stabilirea unor tarife flexibile de salarizare, prin colaborare mai bună dintre
sindicate și conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcție de gradul ratei
de inflație;
 Crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de doi
angajați;
 Instruirea și trenarea șomerilor în felul în care trebuie să-și caute un loc de muncă;
 Orientarea profesională a tinerilor spre domeniile cele mai dinamice ale activităţii
economico-sociale;
 Facilitarea deplasării oamenilor la noile locuri de muncă;
 Ridicarea nivelului de calificare și pregătire a școlilor;
 Prelungirea școlarizării;
 Interzicerea sau restricţionarea imigrării;

Concluzii
Șomajul există și a existat dintotdeauna, este probabil cel mai temut fenomen al
timpurilor noastre, care afectează toate categoriile sociale.Șomajul, în general, este
considerat un "rău social".
Consecințele șomajului se măsoară în termanii producției pierdute pentru întreaga
economie, și în cei ai afectării indivizilor în cauză, care pot deveni oameni deziluzionați,
ce au renunțat să încerce să se încadreze în sistem, și care contribuie la neliniștea socială.
Șomajul înseamnă pierderea locului de muncă, suferința cauzată de pierderea
câștigului ce asigură securitatea materială atât a individului și a familiei sale.

Bibliografie :

 Neamțu, G., Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003.

 Poede, G., Politici sociale, Editura TipoMoldova, Iași 2002.
 Dobrotă, N., Economia politică, Editura Economică, București, 1997.

6
 Ploae V., Economie politică – macroeconomie, Ed. ExPonto, Constanţa, 1999