Interesele la elevi, studenti si cursanti.

Nivelul de expectatie si nivelul de aspiratie

Ne putem oare noi permite sa trecem toate neregularitatile in contul contemporaneitatii?

Am ales aceasta tema interesata fiind realmente de acest subiect. Am o opinie puternica
in ceea ce priveste elevul si studentul zilelor noastre: PUTINI SUNT CEI CARE CHIAR
MERITA un loc la o facultate de stat, la un camin acceptabil sau chiar bine cotat
(spunand acestea ma gandesc si la caminul in care locuiesc momentan, Leu A, aparent
unul decent; personal, l-am decazut din drepturi ).
Sper sa nu para prea previzibil, insa mi se pare corect sa judecam de la simpla definitie a
cuvantului „interes”. Conform DEX, ideea de „interes” converge catre o orienatare activa
si durabila catre anumite minunatii ale vietii, ca s-o spun mai liric. E o „calitate de a-ti
deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a
problemei, a acțiunii etc.; atracție”. Mai mult de-atat: „Preocupare de a obține un succes,
un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. Avantaj, folos,
câștig, profit.”
Toate bune si frumoase, dar totul e strans legat de motivatie. Totul vine din creier. Totul e
legat de inteligenta cu care ai fost inzestrat (ceea ce nu inseamna ca nu evoluam, din
proprie vointa sau din atasamentul de anumite oameni sau grupuri de oameni care se
situeaza in top din punct de vedere intelectual), cu substanta cenusie de care dispui, de
reactiile la nivel celular.
Considerand spusele drept linie de start, sunt indreptatita sa cred ca lumea asta,a tinerilor,
ar cam fi pe cale sa se duca de rapa. Intr-un puseu pragmatic si nu intr-un moment foarte
productiv al vietii mele studentesti, deciziile mele sunt mai transante decat ar trebui sa fie
ale unui matur in floare varstei. Poate ca inca nu am trecut de idealismul inoculat in
puritatea fiecarui tanar, insa o idee de mai multa siguranta in propriile forte nu va veni
niciodata decat cu seriozitate cu propriul eu.
Nivelele cerintelor mai maturilor ce ne ghideaza vietile, pana una, alta, sunt mai ridicate,
fapt observat indeaproape, generatie de generatie. Toata lumea spera ca odrasla ei sa faca
mai mult cu ce ii ofera familia si sa realizeze cat mai curand ca viata e prea pretioasa
pentru a fi irosita pe nimicuri, tot timpul. Spunand acestea, subliniez crudul adevar ce ne
inconjoara. I. L. Caragiale ar fi dezamagit probabil,deoarece nici sa faci haz de sistem nu
mai poti. Nu mai ai cu ce. Suntem atat de tristi incat nici nu realizam.
Nivelul de aspiratie... DA, majoritatea colegilor mei apropiati din liceu urmeaza o
facultate in afara tarii, ori au reusit sa plece la studiu cu o bursa. De aceea, felul in care
doresc sa-mi inchei scurta expunere-eseu este poate previzibila, poate infantila, dar...imi
amintesc de clasa a V-a cand am invatat prima opera, un basm. Vreau sa pun in relief ca
sper taciturn (si nu numai) ca totul se poate termina cu bine... ori ca „furnicarul de
indivizi” isi poate gasi resurse sa-si incheie fiecare zi ce trece invatand inca ceva,
terminand o mica batalie si... cine stie, poate chiar schimband ceva intr-un altceva maret.

Student: Sirbu Adelina-Ramona

Grupa: 423 F
FACULTATEA ETTI, 11.12.2009