PATOLOGIA HERNIARA A PERETELUI ABDOMINAL

TERMINOLOGIE; DEFINITIE:
In sens larg, prin hernie se intelege exteriorizarea partiala sau totala a unui organ din
cavitatea pe care o ocupa printr-o bresa in peretii acelei cavitati.
Exista de exemplu hernii abdominale, musculare, cerebrale.

Herniile peretelui abdominal, reprezinta exteriorizarea viscerelor din cavitatea

abdominala, sub tegument, printr-o bresa parietala aflata intr-o zona anatomica cu rezistenta
redusa a peretelui abdominal.

In functie de localizarea acestor zone slabe, herniile se clasifica in:

A)Herniile peretelui abdominal:

a) Herniile inghinale;
b) Herniile femurale;
c) Herniile ombilicale;
d) Herniile epigastrice;
e) Herniile ischiadice;

B) Hernii posterioare:
a) hernia obturatorie;
b) hernia lombara;

Eventratiile reprezinta de asemeni protruzia subcutanata a viscerelor, dar printr-o bresa

parietala consecutiv unui act chirurgical (laparotomie) sau mai rar posttraumatic.
In terminologia anglosaxona exista tendinta de a inlocui termenul de “eventratie” cu cel
de “hernie incizionala”.

Evisceratiile reprezinta exteriorizarea in afara abdomenului, printr-o solutie de

continuitate completa a peretelui acestuia consecutiv unor plagi traumatice sau postoperatorii
recente.

Herniile diafragamatice reprezinta migrarea viscerelor abdominale din cavitatea lor in

torace prin orificii anormale ale diafragmului.

Herniile interne reprezinta patrunderea viscerelor abdominale in orificii normale sau

create dupa interventii cchirurgicale abdominale: - hiatusul Winslow, fosetele paraduodenale,
bride aderentiale interviscerale sau visceroparietale.
ATENTIE: - De mentionat ca termenul de hernie este in acest caz impropriu deorece
viscerele nu parasesc cavitatea abdominala.

1
 HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL

Etiopatogenie:
 frecventa in populatia generala este 3-5%;
 sunt de 3 ori mai frecvente la barbati decat la femei;
 pot fi congenitale (frecevente in prima copilarie) sau dobandinte (frecventa
crescand cu varsta);

Hernia inghinala: reprezinta exteriorizarea in regiunea inghinala a unui viscer, cel mai
frecevent epiplon, intesin subtire sau colon;

Notiuni de anatomie chirurgicala a regiunii inghinale:

 Stratigrafia peretelui abdominal: piele, tesut celular subcutanat, fascia superficialis ,

aponevroza oblicului extern, muschii oblic intern si trasvers reuniti in tendonul conjunct,
fascia trasversalis, grasimea properitoneala si peritoneu;
De mentionat ca la acest nivel tendonul conjunct se termina inferior ca o arcada lasand
descoperit un mic spatiu pana la ligamentul inghinal ; acesta reprezentand zona slaba a
peretelui posterior al canalului inghinalpe unde se produc herniile directe.
 Ligamentul inghinal reprezinta condensarea distala a fibrelor aponevrozei muschiului
oblic extern mergand de la spina iliaca antero-superioara la tuberculul pubic.
 Ligamentul pectineal Cooper este o banda fibroasa situata pe linia iliopectineana a
ramului superior pubic.
 Ligamentul lacunar Gimbernat reflectie a ligamentului inghinal de la tuberculul pubic
catre ramul pubian.
 Tractul ileo-pubic este o densificare regionala a fasciei transversalis intinsa de la pube la
spina iliaca anterosuperioara, trecand peste lacuna vasculara si cea musculara. Aceasta
structura este vizibila in abordul laparoscopic dupa decolarea peritoneului parietal
anterior, fiind un reper important in aceasta cale de abord.
 Triunghiul Hasselbach este delimitat de marginea laterala a muschiului drept abdominal,
vasele epigastrice inferioare si ligamentul inghinal.
 Canalul peritoneo-vaginal este un diverticul al cavitatii peritoneale primitive angajat pe
traiectului cordonului spermatic pana in scrot, odata cu procesul de coborare a
testiculului din regiunea lombara. Portiunea sa in contact cu testiculul formeaza cavitatea
vaginala a acestuia, iar portiunea proximala se fibrozeaza in mod normal.
Persistenta acestui canal dupa nastere genereaza anagajarea viscerelor pe traiectul sau,
fiind responsabila de herniile inghinale congenitale.
 Canalul inghinal este un interstitiu musculo-aponevrotic cu un traiect sicanat “in
baioneta”, prin care trec din abdomen spre exterior elementele funiculului spermatic la
barbat sau ligamentul rotund al uterului la femeie.
o Peretii canalului inghinal:
 anterior: aponevroza oblicului extern;
 posterior: fascia transversalis;
 superior: tendonul conjunct;
 inferior: ligamentul inghinal;
2
 o Orificiile canalului inghinal:
 profund (lateral), a carui proiectie se situeaza la 1,5 cm deasupra
mijlocului pliului inghinal;
 superficial (medial), situat in apropierea tuberculului pubic, acesibil
palparii;

Figura 1

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Profilul anteroposterior al canalului inghinal.

A. Conceptul lui Fruchaud.
1. Aponevroza muschiului oblic extern; 2. Muschiul oblic intern; 3. Muschiul transvers abdominal;
4. Peritoneul; 5. Fascia transversalis; 6. Fascicolul principal extern al muschiului cremaster;
7. Vasele epigastrice; 8. Arcada crurala; 9. Ligamentul Gimbernat; 10. Ligamentul Cooper;
11. Muschiul pectineu.
B. Conceptul lui Read.
1. Fascia transversalis; 2. Foita anterioara a fasciei transversalis;
3. Foita posterioara a fasciei transversalis; 4. Vasele epigastrice;
5. Unirea aponevrozei muschiului transvers abdominal cu foita anterioara a fasciei transversalis.

3
Figura 2

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Cadrul de rezistenta al zonei inghinale si orificiul musculopectineal dupa Fruchaud.

1. Muschiul oblic intern; 2. Muschiul drept abdominal; 3. Fascia iliaca; 4. Ligamentul Cooper;
5. Arcada lui Douglas.
A. Vedere anterioara. B. Vedere posterioara.

Figura 3

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Planul musculoaponevrotic.
1. Muschiul oblic extern; 2. Muschiul oblic intern; 3. Aponevroza muschiului oblic extern;
4. Muschiul transvers abdominal.

4
Figura 4

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Zona de rezistenta minima a regiunii inghinale dupa Fruchaud.

1. Aponevroza muschiului oblic extern; 2. Muschiul oblic intern; 3. Muschiul transvers abdominal;
4. Fascia transversalis; 5. Arcada crurala; 6. Tractul ileopubic; 7. Ligamentul Henle.

Figura 5

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Vedere posterioara ce evidentiaza traiectul fasciei transversalis cu incorporarea vaselor femurale dupa Frauchaud.
1. Aponvroza muschiului oblic extern; 2. Muschiul oblic intern;
3. Muschiul transvers abdominal si fascia transversalis; 4. Orificiul inghinal profund;
5. Arcada crurala; 6. Muschiul psoas iliac; 7. Tractul ileopubian; 8. Vasele femurale;
9. Ligamentul Cooper.

Figura 6

5
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Planul vascular, teaca vaselor femurale si canalul inghinal dupa Fruchaud.

1. Fascia iliaca; 2. Muschiul transvers abdominal; 3. Muschiul oblic intern; 4. Muschiul oblic extern;
5. Vasele circumflexe iliace profunde; 6. Teaca vaselor femurale; 7. Vasele femurale;
8. Vasele epigastrice; Sageata indica canalul inghinal.

Figura 7

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Teaca vaselor epigastrice dupa Fruchaud.

1. Muschiul drept andominal; 2. Vasele epigastrice; 3. Teaca vaselor epigastrice;
4. Fascia transversalis; 5. Tractul ileopubic; 6. Fascia iliaca; 7. Canalul deferent;
8. Anastomoza dintre vasele epigastrice si vasele obturatorii; 9. Vasele obturatorii.

Figura 8

6
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Structura funiculului spermatic dupa Fruchaud.

1. Muschiul transvers abdominal; 2. Muschiul oblic intern;
3. Fascicolul principal extern al muschiului cremaster; 4. Teaca fibroasa a funiculului spermatic;
5. Canalul deferent; 6. Artera epigastrica; 7. Fascia transversalis; 8. Artera funiculara;
9. Artera spermatica; 10. Vena spermatica.

Figura 9

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Inervatia regiunii inghino-femurale.

1. Nervul ilioinghinal; 2. nervul genitofemural; 3. Nervul femurocutanat;
4. Ramura genitala a nervului genitofemural; 5. ramura femurala a nervului genitofemural.

Figura 10

7
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Vedere anterioara.
1. Muschiul oblic intern; 2. Muschiul transvers abdominal; 3. Aponevroza muschiului oblic extern;
4. Ramura genitala a nervului genitofemural; 5. Tractul ileopubian; 6. Arcada crurala;
7. Ramura genitala a nervului ileoinghinal.

Figura 11

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Vedere posterioara cu evidentierea tecii funiculului spermatic dupa Stoppa.

1. Vasele genitale; 2. Canalul deferent; 3. Teaca funiculului spermatic.

Figura 12

8
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Ligamentele si fosetele peritoneale.

1. Ligamentul ombilical median (uraca); 2. Ligamentul ombilical lateral (artera ombilicala);
3. Pliul vaselor epigastrice; 4. Foseta inghinala externa; 5. Orificiul inghinal profund;
6. Foseta inghinala externa; 7. Foseta inghinala medie; 8. Canalul defrent; 9. Vasele genitale;
10. Vasele iliace.

Figura 13

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Vedere celioscopica dupa mobilizarea peritoneului dupa Colborn si Skandalakis.

1. Vasele epigastrice; 2. Muschiul transvers abdominal; 3. Muschiul drept abdominal;
4. Fascia transversalis; 5. Filete nervoase; 6. Ligamentul Cooper; 7. Canalul deferent;
8. Vasele genitale; 9. Vena femurala.

Figura 14

9
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

“Triunghiul Fatal” si “Triunghiul Dureros” dupa Colborn si Skandalakis.

1. Vasele epigastrice; 2. Canalul deferent; 3. Vena femurala; 4. Filete nervoase; 5. Vasele genitale;
6. Artera femurala
a) – “triunghiul fatal”; b) – “triunghiul dureros”.

Figura 15

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-105”

Principalele tipuri de hernii inghinale (A, B).

1. Hernia indirecta (oblica externa); 2. Arcada crurala; 3. Funicolul spermatic; 4. Hernie femurala;
5. Hernie directa.

 Regiunea inghinala este cunoscuta ca o zona slaba a peretelui abdominal antero-lateral.

La acest nivel, privind de pe fata peritoneala peretele abdominal prezinta 3 falduri/plici:
o Plica mediana – data de uraca, cordon fibros intins de la vezica urinara la ombilic;
o Plica mediala – data de arterele ombilicaale obliterate;
o Plica laterala – data de arterele epigastrice inferioare, care pornesc din vasele
iliace externe si se indreapta spre medial si cranial spre marginea laterala a
muschilor drept abdominali.
 Intre aceste 3 plici se delimiteaza 3 fosete:
10
 o Foseta laterala (externa) situata lateral de vasele epigastrice; corespunde
orificului inghinal profund al canalului inghinal;
o Foseta mijlocie: - situata intre vasele epigastrice inferioare si cordonul arterei
ombilicale obliterate;
o Foseta interna: - situata intre uraca si arterele ombilicale obliterate si uraca;

Aceste 3 fosete reprezinta punte slabe pe unde se produc herniile inghinale, care se
prezinta sub forma a 3 varietati topografice:
o Hernie oblica externa: - este cea mai frecventa varietate si se produce prin foseta
externa , pe unde trec elementele funiculului spermatic sau ligamentul rotund al
uterului;
o Hernie directa: - se produce prin foseta mijlocie si bombeaza prin peretele
posterioar al canalului inghinal;
o Hernia oblica interna: - se produce prin foseta interna si este foarta rara;

Hernia oblica externa si hernia directa sunt cele mai frecvente forme de hernie inghinala,
astfel ca in literatura adesea pentru prima categorie de foloseste termenul de hernie indirecta,
pentru a o pune in opozitie cu cea directa.

Hernia oblica interna este practic identica etiopatogenic, morfologic si terapeutic cu hernia
directa, astfel incat practic herniile inghinale cuprind doua varietati:
1. Hernie indirecta;
2. Hernie directa;

Hernia indirecta rezulta din exteriorizarea viscerelor intraperitoneale care se angajeaza prin
orificiul inghinal profund in canalul inghinal alaturi de elementele funiculului spermatic.

Hernia directa se formeaza prin protruzia viscerala prin zona slaba a peretelui posterior
corespunzator fosetelor mijlocii si mediale avand ca proiectie aria triunghiului Hasselbach.

Herniile indirecte reprezinta 2/3 din herniile inghinale , apare la tineri consecutiv
persistentei canalului peritoneo-vaginal, iar la adulti consecutiv eforturilor fizice sustinute- hernii
de forta.
Herniile directe apar de obicei la varstnici, tarati consecutiv eforturilor repetate de tuse si
defecatie, care slabesc rezistenta peretelui posterior an canalului inghinal – hernii de slabiciune.
Prezenta simultana a unei hernii directe si a unei indirecte se numeste hernie “in
pantalon”.
Hernia de alunecare (sliding hernia) apare cand un viscer acolat la peritoneul parietal
(vezica, sigmoid, cec) “ aluneca” cu fata extraperitoneala printr-un orificiu herniar astfel incat
apare sub tegument fara a fi acoperit de un sac peritoneal.
Hernia inghino-scrotala cu pierderea dreptului de domiciliu este o hernie
voluminoasa, neglijata, in care o masa viscerala importanta migreaza in afara cavitatii
peritoneale, iar tentativa de reducere a ei esueaza. De asemeni reintegrarea acestei mase viscerale
in abdomen prin interventia chirurgicala poate genera un sindrom de compartiment abdominal.

SEMNE CLINICE:

11
 Subiectiv pacientul acuza jena dureroasa, arsura la nivelul regiunii inghinale data de
tractiunea/compresiunea viscerului herniat.
La debut disconfortul este mai accentuat din cauza inelului herniar ingust, pentru ca apoi pe
masura ce acesta se destinde, senzatia sa fie de tractiune/greutate. Simptomatologia se
accentueaza la efort sau ortostatism prelungit si se remite aproape complet in repaus sau
clinostatism.

Obiectiv, in mod obisnuit hernia inghinala necomplicata, se prezinta ca o masa

pseudotumorala in regiunea inghinala si/sau scrotala, cu suprafata neteda, nedureroasa avand ca
semne patognomonice:
1. Reductibilitatea in decubit si prin taxis;
2. Impulsiunea si expansiunea la tuse;

In fata unui pacient avand o masa pseudotumorala inghino-scrotala, trebuie facuta o

palpare atenta in raport de reperele anatomice ale regiunii, atat in ortostatsim cat si in
clinostatism.
Algoritmul clinic trebuie sa raspunda astfel la urmatoarele intrebari:

 Este sau nu o hernie?

o Reductibilitatea si expansiunea la tuse pledeaza pentru hernie;
 Ce varietate topografica de hernie este - Inghinala sau femurala?
o Masa herniara situata deasupra pliului inghinal (ligamentul inghinal)
pledeaza pentru hernia inghinala;
 Ce tip de hernie inghinala –directa sau indirecta?
o Hernia directa se produce in aria triunghiului Hasselbach si nu coboara
niciodata in scrot, pe cand cea indirecta urmeaza traiectul canalului
inghinal si poate cobora in scrot.

In evaluarea unui pacient purtator de hernie trebuie avut in vedere:

 un examen complet al tuturor punctelor herniare (hernia controlaterala incipienta?);
 investigatii asupra unor posibili factori declansatori sau precipitanti pentru care hernia sa
fie simptomatica:
o adenom de prostata – effort mictional – hernie inghinala de slabiciune.
o cancer de colon stang – constipatiee cronica – efort de defecatie – hernie
inghinala de slabiciune.

DIAGNOSTIC IMAGISTIC:

12
 De cele mai multe ori nu este necesar in diagnosticarea unei hernii inghinale ecografia
sau computer tomografia fiind necesare doar in anumite cazuri la pacienti obezi la care examenul
clinic este mai putin relevant.

EVOLUTIE - COMPLICATII:

Desi afectiuni benigne, herniile inghinale neglijate pot genera complicatii redutabile.

Strangularea herniara este cea mai freceventa si mai grava complicatie.

Mecanismul fizio-patologic este reprezentat de patrunderea in sacul herniar a uneo mase

viscerale mai mari in urma unui efort fizic brusc de tip tuse sau stranut.Initial se produce o jena
in circulatia venoasa cu edem visceral si accenuarea constrictiei, intreruperea circulatiei arteriale
si evolutie spre ischemie, gangrena si necroza.

In interiorul sacului de hernie strangulata se produce o trasvazare de lichid initial sero-citrin, apoi
sangvinolent pentru a deveni purulent sau fecaloid in cazul perforatiei.

Clinic, la un pacient cunoscut cu hernie, in urma unui efort brusc hernia devine dureroasa si
ireductibila, fenomen urmat de instalarea semnelor clinice de ocluzie daca organul herniat este
intestin subtire sau colon.

Figura 16

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-139”

Hernie strangulata. Tipuri particulare de hernie strangulata.

1. Gulerul sacului de hernie; “Pensarea” laterala descrisa de Hernia in “W” descrisa de Maydl.
2. Perimetrul orificiului inghinal Richter.
profund;
3. Inelul de strangulare.

Figura 17

13
Figura 18

Figura 19

14
Forme particulare de strangulare:

15
 o Strangularea retrograda (Hernia in W) se caracterizeaza pin strangularea 3 anse
intestinale dintre care 2 sunt prezente in sacul herniar, iar a 3-a, cea de legatura se
gaseste in abdomen. Exista astfel riscul ca operatorul sa evalueze doar viabilitatea anselor
din sac neglijand ansa de legatura care are leziunile ischemice mai avansate.
o Pensarea laterala (Hernia Richter) se caracterizeaza pri n strangularea partiala a unei
anse intestinale, astfel incat tranzitul intestinal este prezent sau chiar accelerat pretand la
confuzia cu enterocolita acuta(durere abdominala+diaree).

Figura 20

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-139”

Tratamentul herniei inghinale strangulate. Inspectia ansei.

1. Inelul de strangulare.

Incarcerarea herniara denumeste hernia greu reductibila sau ireductibila, dar nedureroasa si
fara suferinta viscerelor din sac. Cauzele ireductibilitatii in acest caz tin de aderente intre viscere
si sacul herniar.

TRATAMENTUL :

Tratamentul chirurgical este singura optiune acceptabila. Contraindicatiile operatorii se

refera la pacienti in stare profund alterata, care nu ar suporta nici macar o minima agresiune
anestezico-chirurgicala. De aceea, in zilele noastre sunt complet contraindicate ca periculoase
purtarea unor sisteme de contentie herniara.
In ultimele doua decenii, atitudinea chirurgicala in tratamentul herniilor a suferit mutatii
radicale o data cu introducerea pe scara larga a materialelor protetice (plase textile), implantate
pe cale deschisa sau laparoscopica.
Obiectivele tratamentului chirurgical sunt:
 evidentierea sacului herniar,
 rezectia sau reducerea acestuia, evaluarea viabilitatii viscerului continut in sac
si refacerea solida a peretelui abdominal.

Didactic, procedeele chirurgicale utilizate in chirurgia herniara se grupeaza astfel:

16
  Operatii tisulare, in care refacerea parietala se bazeaza doar pe tesuturile proprii.
 Operatia standard care a pus bazele chirurgiei herniare a fost
descrisa de Bassini in 1890, dar a fost ulterior denaturata, astfel
incat ratele de recidiva atingeau cote inalte (20-30%).
 In tentativa de a imbunatati aceasta tehnica, au fost descrise o
multitudine de alte procedee (peste 100), dar cu rezultate variabile,
astfel incat astazi sunt depaste si nerecomandate, cu exceptia
procedeului Bassini original si procedeul Schouldice.
 Operatii protetice, in care peretele abdominal este intarit cu materiale alloplastice
biocompatibile de tip Polipropilene.
 Procedeul alloplastic de baza in chirurgia herniei inghinale este
Lichtenstein (gold standard).
 Se bazeaza pe intarirea peretelui posterior al canalului inghinal cu
o proteza de Polipropilena, in care se creaza o bresa pentru trecerea
funiculului spermatic.
 Abordul laparoscopic aduce avantajele generale ale chirurgiei
miniinvazive in acest domeniu, si se realizeaza prin mai multe
modalitati tehnice (IPOM, TAPP, TEP)

Operatii tisulare
Bassini Schouldice
(1890) (1945)
Principiu Incizia peretelui posterior – FT, Incizia FT urmata de refacerea peretelui
urmata de sutura cu fire separate a FT, posterior in 4 straturi, folosind doua
TA, OI la ligamentul inghinal intr-un surjeturi
singur strat.
Indicatii Hernii de dimensiuni medii si mici; Herniile primare;
La pacienti tineri. Herniile recidivate.
Avantaje Abordeaza defectul primar la locul de Ansestezie locala;
producere – peretele posterior Chirurgie de o zi (“One day surgery”)
Rata de recidiva redusa (sub 1%)
Critici Rata crescuta de recidiva in raport cu Tehnica necesita o curba de invatare
procedeele protetice; lunga, fiind greu reproductibila in afara
Soliditatea refacerii parietale este centrelor de excelenta;
dependenta de calitatea tesuturilor Necesita o selectie a pacientilor in sensul
proprii. eliminarii celor supraponderali.

Figura 21

17
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Procedeul Schouldice. (1)

Incizia aponevrozei muschiului oblic extern.
1. Grasimea subcutanata;
2. Ramura genitala a nervului ileoinghinal;
3. Aponevroza muschiului oblic extern;
4. Funicolul spermatic.
Expunerea canalului inghinal.
1. Grasimea subcutanata;
2. Ramura genitala a nervului ileoinghinal;
3. Aponevroza muschiului oblic extern;
4. Funicolul spermatic. 5. Muschiul oblic intern; 6.
Arcada crurala

Figura 22

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Procedeul Schouldice. (2)

Investigarea unei eventuale hernii
femurale.
1. Foita superioara a aponevrozei
muschiului oblic extern;
2. Foita inferioara ridicata;
3. Incizia in fascia cribriforma.
Rezectia muschiului cremaster. Rezectia sacului de hernie.
1. Lamboul superoextern al tecii 1. Arcada crurala;
cremasteriene; 2. Fascia transversalis.
2. Capatul lamboului inferoextern
ligaturat;
3. Sacul de hernie oblica externa
(indirecta);
4. Capatul lamboului inferointern
ligaturat.

Figura 23

18
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Procedeul Schouldice. (3)

Despicarea fasciei transversalis de
la orificiul inghinal profund la
pube.
1. Restul de sac herniar;
2. Restul de muschi cremasteric;
3. Foita inferioara a fasciei
transversalis;
4. Vasele epigastrice;
5. Foita superioara a fasciei
transversalis;
6. Grasimea properitoneala.
Sutura in surjet a primului plan ce Sutura in surjet invers a primului
uneste foita inferoexterna a fasciei plan ce uneste marginea libera a
transversalis cu partea profunda a foitei superointerna a fasciei
foitei superointerna, pornind de la transversalis la arcada crurala.
spina pubelui si incarcand un final
restul de muschi cremaster ramas.
1. Muschiul oblic intern;
2. Bontul cremasterian;
3. Arcada crurala.

Figura 24

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Procedeul Schouldice. (4)

Sutura in surjet a celui de-al doilea
plan ce uneste tendonul conjunct
sau muschiul oblic intern la arcada
crurala de la nivelul orificiului
inghinal profund.
Sutura in surjet invers a celui de-al
doilea plan ce uneste muschiul
oblic intern la aponevroza
muschiului oblic extern.
Al treilea plan de sutura: lamboul
inferoextern al aponevrozei
muschiului oblic extern se sutureaza
la fata profunda a lamboului
superointern plus sutura acestuia din
urma la precedentul in “rever”.

Figura 25

19
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Procedeul Bassini dupa Stoppa.

1. Muschiul oblic intern; 2. Fascia transversalis; 3. Arcada crurala;
4. Aponevroza muschiului oblic extern; 5. Incizia de relaxare.

Figura 26

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Procedeul McVay.
Disectia. Sutura ce uneste marginea inferioara a muschiului
1. Muschiul oblic intern; 2. Vena femurala; transvers abdominal cu ligamentul Cooper, teaca
3. Arcada crurala; 4. Ligamentul Cooper; vaselor femurale si arcada crurala prin fata vaselor
5. Incizia de relaxare; femurale.
6. Teaca muschiului drept abdominal;
7. Grasimea properitoneala.

Operatii protetice
Abord deschis

20
 Lichtenstein
(1984)
- tension free -
Principiu Intarirea peretelui posterior al canalului
inghinal prin insertia unei proteze textile
(mesh), avand un decupaj pentru trecerea
funiculului spermatic la barbat.
Indicatii Toate herniile inghinale la persoanele peste 30
de ani.
Avantaje Rata foarte redusa de recidive;
Tehnica chirurgicala facila;
Reinsertie profesionala rapida.
Critici Riscurile legate de prezenta unui corp strain.
Abord laparoscopic
IPOM TAPP TEP
Procedeu intra Trans abdominal Total extra
peritoneal preperitoneal peritoneal
Principiu Introduce in cavitatea Principiu similar celui Disectia spatiului
peritoneala o proteza de la IPOM, dar cu preperitoneal sub-
care acopera zona proteza acoperita de ombilical si insuflare
herniara inghinala. un lambou peritoneal. de CO2 urmata de
insertia unei proteze.
Observatii Abordul laparoscopic in cura chirurgicala a herniilor inghinale, dupa un
entuziasm initial, a cunoscut o reducere a indicatiilor datorita faptului ca
este costisitor din punct de vedere al tehnologiilor, necesita o curba de
invatare de lunga durata si este grevat de riscuri si incidente redutabile.

Figura 27

21

Procedeul alloplastic Rives.
Vedere anterioara.
1. Muschiul transvers abdominal;
2. Muschiul oblic intern;
3. Muschiul oblic extern; 4. Proteza.
Figura 28
Procedeul alloplastic Lichtenstein.
Fixarea protezei la arcada crurala printr-un surjet.
Figura 29
Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”
Sectiune anteroposterioara.
1. Muschiul transvers abdominal;
2. Muschiul oblic intern;
3. Muschiul oblic extern; 4. Proteza.
Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”
Extremitatea externa a protezei a fost fenestrata pentru
a permite trecerea funicolului spermatic. Proteza este
fixata prin fire separate la fata anterioara a muschiului
oblic intern.
22
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Procedeul alloplastic Lichtenstein.

Trecerea unui fir prin ambele bretele ale protezei in Pozitia finala a protezei, ca o “cravata” un jurul
partea inferioara si prinderea lor la arcada crurala. funicolului spermatic.

Figura 30

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Metoda Gilbert.
Confectionarea mesh plug-ului dintr-un patrat de Introducerea mesh plug-ului in orificiul inghinal
polipropilena. profund dupa rezectia sacului herniar.

Figura 31

23
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Metoda Gilbert.
Proteza ovalara fenestrata, decupata din mesa de Proteza ovalara fenestrata, aplicata pe peretele posterior
polipropilena fara fixare.

Figura 32

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-110”

Hernia prin alunecare.

Deschiderea sacului de hernie, confectionarea unei Sacul de hernie este mobilizat si separat de funicol prin
burse peritoneale si rezectia excesului . disectie fina.

Hernia femurala: reprezinta cam 5% din totalul herniilor peretelui abdominal si intr-un
procent covarsitor apar la femei (85% din cazuri).

24
 Rata de strangulare este ridicata – circa 25% din cauza inextensibilitatii peretilor inelului
femural.
Anatomic, hernia se produce prin inelul femural si se exteriorizeaza pe fata mediala a
coapsei ca o formatiune pseudotumorala de mici dimensiuni.

Figura 33

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Hernie femurala dupa Frauchaud.

Inelul femural este delimitat astfel:

 antero-superior: ligamentul inghinal;
 postero-inferior: creasta pubelui cu ligamentul Cooper;
 medial: ligamentul lacunar Gimbernat;
 lateral: - vena femurala;

Figura 34

25
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Calea de abord femural.

1. Aponevroza oblicului extern; 2. Funiculul spermatic; 3. Fascia Cribriforma incizata;
4. Sacul herniar; 5. Vena femurala acoperita de teaca vasculara.

Figura 35

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Conceptul Lytle. Vedere sagitala. Conceptul Lytle. Vedere anterioara.

1. Peritoneu; 2. Aponevroza muschiului oblic extern; 1. Muschiul oblic intern departat cranial;
3. Fascia transversalis; 4. Fascia Scarpa; 5. Arcada 2. Aponevroza muschiului oblic extern;
crurala; 6. Sacul herniar; 3. Fascia transversalis;
7. Muschiul pectineu. 4. Ligamentul Gimbernat.
CLINICA:
La inspectie se observa formatiune pseudotumorala de mici dimensiuni 2-4 cm situata la
baza coapsei sub pliul inghinal (linia Malgaigne). Foarte frecvent este ireductibila chiar in

26
absenta strangularii, dureroasa mai ales la mers. In caz de strangulare bolnavul adopta o pozitie
antalgica cu coapsele flectate pe bazin.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL al herniei femurale se face cu:

 adenopatie inghinala;
 anevrism al crosei venei safene;
 abces rece osifluent migrat pe teaca psoasului;

TRATAMENTUL CHIRURGICAL presupune inchiderea inelului femural printr-un procedeu

tisular sau protetic.
o Procedeul tisular consta in sutura tendonului conjunct la ligamentul Cooper cu doua fire
trecute medial de vena femurala.
o Procedeele protetice deschise sau laparoscopice realizeaza obliterarea ienlului femural cu
ajutorul unor materiale protetice.

Figura 36

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-139”

Tratamentul herniei femurale strangulate pe cale femurala. Chelotomie.

1. Vena femurala; 2. Sacul de hernie deschis; 3. Ansa strangulata; 4. Ligamentul Gimbernat.

Figura 37

27
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Procedeul Lytle.
1. Teaca vaselor femurale; 2. Ligamentul Gimbernat; 3. Aponevroza muschiului pectineu.

Figura 38

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Procedeul Bassini.
1. Aponevroza muschiului oblic extern; 2. Arcada crurala; 3. Teaca vaselor femurale;
4. Bontul sacului de hernie; 5. Ligamentul Gimbernat; 6. Ligamentul Cooper.

Figura 39

28
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Procedeul Lichtenstein.
1. Arcada crurala; 2. Fascia muschiului pectineu.

Figura 40

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

“Mesh plug”.

Figura 41

29
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Procedeul Wantz.

Figura 42

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Procedeul Wantz. Abord inghinal.

1. Aponevroza muschiului oblic extern; 2. Muschiul oblic intern;
3. Partea inferoexterna a fasciei transversalis sectionata; 4. Vena iliaca;
5. Sacul peritoneal incizat deasupra inelului herniar; 6. Grasimea properitoneala.

Figura 43

30
 Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Procedeul Moschowitz.
1. Arcada crurala; 2. Fascia transversalis; 3. Grasimea properitoneala; 4. Ligamentul Cooper.

Figura 44

Dupa: “Encyclopédie Médico – Chirurgicale 40-107”

Proteza tip “umbrela” dupa Bendavid.

Hernia ombilicala: este a 3-a ca freceventa dupa hernia inghinala si femurala. Factorii
favorizanti sunt obezitatea, multiparitatea, rahitismul in copilarie.

31
 Se prezinta ca o distensie la nivelul cicatricii ombilicale cu bombarea tegumentului in
functie de volumul sacului herniar.
Semnele clinice in formele necomplicate sunt minore si sunt accentuate de efortul fizic.
Complicatia cea mai frecventa este strangularea, care devine grava in cazul in care
continutul este reprezentata de intestin (semne de ocluzie).

TRATAMENTUL CHIRURGICAL: este obligatoriu cel protetic pe cale deschisa sau

laparoscopica, tentativele de rezolvare tisulara avand risc inalt de recidiva cu marirea bresei
aponevrotice datorita faptului ca regiunea este expusa in mod direct presiunii abdominale.

Herniile liniei albe: Linia alba se intinde din epigastru la ombilic fiind realizata de
incrucisarea aponevrozelor muschilor peretelui abdominal anterior.

Simptomatologia este dominata de durere. In evaluarea clinica a unei astfel de hernii

trebuie avut in vedere posibilitatea coexistentei unei alte patologii dureroase intraperitoneale
(litiaza biliara, neoplasm gastric, etc…), a carei simptomatologie sa fie atribuita in mod eronat
herniei.

Tratamentul chirurgical consta in protezare pe cale deschisa sau laparoscopica.

Hernii rare:
 Hernia Spiegel;
 Hernia lombara;
 Hernia obturatorie;
 Hernia ischiatica;
 Hernii perineale.

1. Hernia Spiegel
Hernia Spiegel se produce la nivelul unei zone slabe a peretelui abdominal anterior,
situata lateral de muschiul drept abdominal, in dreptul linei arcuate Douglas (inferior de aceasta
linie lama posterioara a tecii dreptului este formata doar din fascia transversalis).
Se descrie la acest nivel o linie semilunara Spiegel, cu concavitate mediala data de
limita de separatie intre portiunea musculara si cea aponevrotica a muschiului transvers
abdominal.
Particularitatea acestei hernii consta in faptul ca viscerul angajat in aria slaba poate
ramane cantonat intre planurile musculare dand acuze dureroase sau ocluzive fara a se
exterioriza sub tegumente. In aceste cazuri diagnosticul trebuie confirmat prin ultrasonografie
sau computer-tomografie, mai ales ca, chiar in caz de ocluzie hernia se poate reduce spontan
dupa instalarea anesteziei generale.

32
Figura 45

Regiunea in care se produce hernia Spiegel.

Figura 46

Hernie Spiegel forma comuna: sacul herniar strabate fascia transversalis si aponevroza
muschiului oblic intern, fiind acoperit de aponevroza muschiului oblic extern

2. Hernia lombara
Se produce prin:
 triunghiul lui J.L. Petit delimitat intre:

33
 o creasta iliaca,
o marginea posterioara a m. oblic extern
o muschiul latissimus dorsi.
 patrulaterul lui Gryenfeld delimitat intre:
o coasta a 12amuschiul oblic intern,
o muschiul dintat posterior inferior,
o coloana musculara sacrolombara.
Prin aceste elemente slabe pot hernia elemente ale aparatului urinar, chiar rinichii.
Reparatia lor este dificila prin procedeu tisular pentru ca se gasesc in apropierea unor
structuri osoase, impunandu-se de aceea protezarea.

3. Hernia obturatorie

Se produce prin angajarea unui viscer intre cele doua foite ale membranei obturatorii, cu
exteriorizarea pe fata mediala a coapsei. Clinic se palpeaza o masa pseudotumorala prin peretele
lateral al vaginului sau la nivelul fetei mediale a coapsei. Diagnosticul este dificil si se pune de
obicei cu ocazia laparatomiei efectuate in urgenta pentru ocluzie intestinala. Tratamentul
presupune evaluarea viabilitatii viscerului herniat si obturarea orificiului anormal.

4. Hernia ischiatica
Apare mai ales la femei si se prezinta ca o tumefactie herniara in regiunea fesiera
produsa prin marea sau mica incizura ischiatica. Diagnosticul este de asemenea dificil
preoperator, in absenta ocluziei.

Figura 47

Incizura sciatica superioara si inferioara.

5. Hernii perineale

34
 Prezente mai ales la femei fiind determinate de persistenta fundului de sac Douglas
primitiv care la embrion coboara intre vagin si rect, pana la planseul perineal. Un astfel de sac
herniar se angajeaza fie posterior catre rect reprezentand proctocelul (hedrocel), fie anterior
spre vagin reprezentand elitrocelul.
Practic, aceste hernii fac parte din grupa tulburarilor de statica pelvina, cu solutii
chirurgicale variate - abord abdominal sau perineal, solutii tisulare sau protetice.

HERNIILE INCIZIONALE – EVENTRATIILE

DEFINITIE:

Reprezinta iesirea unui viscer abdominal acoperit de peritoneu parietal sub tegumente
printr-o bresa a stratului musculo-aponevrotic , aparuta postoperator (cel mai frecvent) sau post-
traumatic (rar)
Datorita importantei clinice ne vom concentra descrierea asupra eventratiilor
postoperatorii.

Figura 48

35
ETIOPATOGENIE :

Exista doua categorii de factori care influenteaza negativ procesul de cicatrizare a plagii
operatorii, cu aparitia consecutiva a eventratiei:

1. Factori care tin de actul chirurgical:

- Supuratia plagii este factorul cel mai frecvent incriminat; apare prin nerespectarea
regulilor de asepsie , hemostaza deficitara cu formarea unui hematom subcutanat
care se infecteaza secundar; un factor de risc suplimentar este natura septica a
afectiunii chirurgicale (peritonita, chirurgie recto-colica);
- Materialele de sutura multifilament nerezorbabile folosite pentru inchiderea
primara a unei laparotomii pot fi locul de cantonare a germenilor , fapt care
impune extragerea lor in vederea asanarii unor supuratii; consecutive se produce o
bresa musculo-aponevrotica pe linia de sutura, respective defectul parietal
postoperator tardiv. De aceea, firele cele mai indicate pentru parietorafie sunt
astazi cele monofilament, nerezorbabile sau multifilament lent rezorbabile.
- Tipul de laparotomie- cele oblice si vertical paramediane dau cel mai ridicat
procent de eventratii prin interesarea inervatiei, sectiunii planurilor anatomice si
dezorganizarii liniilor de forta. In laparotomiile subombilicale aparitia
eventratiilor este favorizata de absenta foitei posterioare a tecii dreptilor si de
presiunea intrabdominala crescuta la acest nivel;
- Complicatii postoperatorii immediate, zise “minore”, ca retentia acuta de urina ,
ileus paralitic, varsaturile, tusea, etc., care cresc presiunea intraabdominala,
punand sutura planului aponevrotic in tensiune.

2. Factori care tin de fondul biologic al bolnavului: varsta inaintata, bolile

consumptive (cu hipoproteinemie, anemie), eforturile fizice mari sau mici si repetate
(tuse, defecatie), obezitatea sunt factor de risc in aparitia eventratiei postoperatorii.

ANATOMIE PATOLOGICA :
Se descriu urmatoarele elemente:
o Bresa aponevrotica (inel de eventratie) unica sau multipla , se gaseste de
regula pe linia cicatricei cutanate. Pe traiectul suturii aponevrotice primare
pot exista granuloame de fir cu continut septic.
o Sacul de eventratie este format din peritoneul parietal ingrosat , fibrozat,
poate fi unic sau multiplu. Cel mai frecvent se gaseste in tesutul celular
subcutanat de care este clivabil, alteori adera intim la tegument sau poate
sa infiltreze in straturile musculoaponevrotice.
o Continutul sacului e format de obicei din marele epiploon, anse
intestinale subtiri si mai rar alte viscere , elemente care pot fi libere sau
aderente la sac si intre ele .
o Tegumentele care acopera sacul de eventratie prezinta cicatricea
operatorie care poate avea aspect normal , cheloid sau poate prezenta
diverse leziuni : escoriatii, eczema , leziuni care necesita un tratament
preoperator.

36
 Figura 49

Desi gravitatea eventratiei nu este totdeauna dependent de marimea orificiului, in functie

de acesta deosebim:
 Eventratiile mici , cu orificiu intre 1-5 cm
 Eventratiile medii , cu orificiu intre 5-10 cm
 Eventratiile mari , cu orificiu larg (10-20 cm), prin care herniaza o masa mare de
viscere abdominale, greu reductibile
 Eventratiile gigante, cu orificiu foarte larg prin care herniaza o mare parte din
viscerele abdominale (eventratii cu “pierderea dreptului de domiciliu”)
determinand tulburari cardiocirculatorii si respiratorii.

SEMNE CLINICE:

Anamneza trebuie sa retina elementele etiopatogenice, cum ar fi : natura interventiei

primare (septica sau aseptica), posibila supuratie parietala postoperatorie , momentul aparitiei
eventratiei in raport cu operatia primara, etc.
Examenul clinic va inregistra : marimea orificiului de eventratie , aspectul marginilor
aponevrotice aprecierea reductibilitatii si a tulburarilor functionale determinate de eventratie,
tulburari de transit , cardiocirculatorii si mai ales respiratorii.

EVOLUTIE SI COMPLICATII:

37
 Odata aparuta, bresa aponevrotica parietoabdominala are tendinta de a se largi treptat, cu
cresterea in volum a masei viscerale exteriorizate in sacul de eventratie. Se pot astfel produce in
timp urmatoarele tipuri de complicatii:
o Strangularea eventratiei printr-un mecanism asemanator strangularii herniare,
cu suferinta ischemica variabila a viscerelor din sac , mergand pana la necroza
acestora
o Realizarea de aderente ale intestinului subtire sau gros, continute in sac ,
constituind substratul unor manifestari subocluzive repetate sau chiar ocluzie
patenta
o Pierderea dreptului la domiciliu , reprezentand translocarea in sacul de
eventratie a peste 30% din masa viscerala abdominala, astfel incat tentativele de
reducere a acesteia genereaza un sindrom de hipertensiune intraperitoneala ,
exprimat prin insuficienta respiratorie restrictiva ., de aceea in eventratiile de
acest tip este necesara o pregatire preoperatorie din punct de vedere respirator .

Figura 50

Figura 51

38
Figura 52

39
TRATAMENTUL EVENTRATIILOR:

40
  Pentru refacerea solida a structurilor musculo-aponevrotice ale peretelui abdominal
anterolateral dupa o incizie la acest nivel trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
o Margini aponevrotice solide, evidente, fara zone devitalizate;
o Structurile trebuiesc aduse in contact prin sutura fara tensiune (“tension free)”;
o Absenta oricarui focar septic parietal (“granuloame de fir”);
o Material de sutura adecvat (monifilament nerezorbabil sau lent rezorbabil,
multifilament lent rezorbabil)

Tratamentul chirurgical al eventratiilor este singura optiune viabila, fiind discutabil doar
la bolnavii tarati, varstnici, tusitori cronici, mari obezi, care pot beneficia de tratament ortopedic.
In eventratiile strangulate interventia chirurgicala are caracter de urgenta .
Interventia chirurgicala efectiva este indicata dupa minim 6 luni de la operatia primara
sau dupa stingerea oricarui focar supurativ parietal.

 Obiectivele tratamentului chirurgical sunt comune oricarui defect parietal abdominal:

o Disectia sacului
o Tratarea continutului
o Reintegrarea viscerelor in abdomen
o Refacerea peretelui abdominal

 Principalii timpi operatori sunt :

 Excizia larga a cicatricii,
 Disectia sacului cu toate pungile sale diverticulare
 Deschiderea sacului in portiunea sa normala
 Eliberarea viscerelor din sac
 Rezectia partiala a sacului cu pastrarea unui guler care sa permita sutura
peritoneului fara tensiune
 Individualizarea planului aponevrotic si excizia granuloamelor de fir

 In vederea refacerii peretelui abdominal s-au imaginat numeroase procedee care pot fi
rezumate astfel:
 In eventratiile mici se poate practica sutura directa a marginilor aponevrotice sau
suprapunerea lor in “redingota” – procedeu Judd
 Autoplastii folosind ca grefe elementele aponevrotice de vecinatate (teaca
dreptilor)
 Alloplastiile s-au impus pe o scara tot mai larga odata cu obtinerea unor material
sintetice noi si foarte performante ca biocompatibilitate si fiabilitate
 Abordul laparoscopic este indicat doar in cazuri selectionate, fiind apanajul
centrelor chirurgicale cu experienta , necesitand materiale protetice costisitoare ,
special create pentru a fi in contact cu viscerele.

41
 Alloplastiile in cura eventratiilor ridica unele probleme tactice :

1. Utilizarea texturilor protetice era atribuita initial doar esecurilor interventiilor anterioare
sau caracterelor morfologice particulare ale defectelor parietale . Consideram logica
plasarea protezelor de la prima aparitie a defectului parietal, cu atat mai mult cu cat se
stie ca la nivelul cicatricii pot exista multe alte defecte mici, inaparente, iar pe de alta
parte prezenta punctelor de eventratie traduce predispozitia pacientilor pentru acest gen
de complicatii.

2. In majoritatea cazurilor , se impune plasarea unei proteze de tip polipropilenic in

interstitiile musculoaponevrotice ale peretelui abdominal, respectiv la nivelul structurilor
conjunctivo-vasculare cele mai bogate si active , apte sa integreze materialul alloplastic.

3. Cele mai frecvent utilizate sunt materialele avand ca structura de baza polimerul de
polipropilena. O astfel de structura genereaza o reactie fibroblastica viguroasa din partea
tesuturilor gazda , ceea ce garanteaza o integrare rapida si completa a protezei, pe de o
parte si nu necesita indepartarea acesteia chiar in eventualitatea aparitiei unei supuratii de
vecinatate , pe de alta parte .

4. Pentru plasarea intraperitoneala, in contact cu masa viscerala , este obligatorie utilizarea

unor proteze de tip “dual-mesh” , avand o fata superioara din polipropilena , ce vine in
contact cu peretele abdominal si una inferioara din colagen sau vicryl ce vine in contact
cu viscerele abdominale.

Astfel de proteze evita formarea de aderente viscera - protetice care pot genera fistule
intestinale, descrise in cazul plasarii intraperitoneale a polipropilenei.

 Masuri complementare obligatorii: acestea sunt gesturi firesti oricarui act chirurgical cu
unele specificatii impuse de campul operator si mai ales la cerintele chirurgiei
alloplastice:
 Hemostaza ingrijita , mai ales a zonei de decolare retromusculara respectand
atunci cand este posibil vasele epigastrice inferioare
 Drenajul aspirativ obligatoriu al acestei suprafete intinse
 “Croirea” protezei in functie de dimensiunile defectului parietal respectand
forma spatiului in care este plasata si avand in vedere retractia acesteia in timp
cu pana la 20% din dimensiunea initiala.
 Antibioprofilaxia obligatorie.
 Rezolvarea prin capitonaj si drenaj aspirativ a cavitatii restante
supraaponevrotice, zona generatoare de multe colectii serohematice in evolutia
postoperatorie.

Masurile generale de nursing si mobilizarea precoce post protezare ajuta la integrarea

morfofunctionala a protezei, evita complicatiile locale sau generale si amelioreaza confortul
postoperator al pacientilor.

42
Figura 53

Figura 54

43
Figura 55

44
Figura 56

45
Figura 57

EVISCERATIILE

46
DEFINITIE:

Reprezinta iesirea viscerelor abdominale la exterior printr-o solutie de continuitate a

peretelui abdominal (inclusiv tegumentul), in circumstante posttraumatice sau postoperatorii.

Evisceratiile posttraumatice

 Sunt consecinta plagilor abdominale penetrante, insotindu-se deseori de leziuni viscerale,

care genereaza o stare de soc, cat si infectia peritoneului.
 O evisceratie posttraumatica se opereaza cu maximum de urgenta sub anestezie generala,
concomitent cu o terapie intensiva.
 Primele ingrijiri in afara mediului spitalicesc constau in pansament steril, contentie cu o
aleza, administrarea de antialgice, antibiotice, profilaxia antitetanica.
 Intraoperator se va explora minutios intreaga cavitate abdominala pentru a descoperi si
rata leziunilor viscerale apoi lavajul abundent, drenajul peritoneal multiplu si parietorafie.

Evisceratiile postoperatorii

 Sunt o complicatie cu o rata medie a mortalitatii de pana la 16%(Maingot’s), preventia

acesteia, printr-o tehnica chirurgicala ingrijita fiind astfel foarte importanta . Factorii de
risc pot fi clasificati in :
 Factori datorati tehnicii chirurgicale de incizie si de inchiderea defectuoasa a
laparotomiei
o Factori generali care realizeaza un teren biologic precar ce favorizeaza aparitia
evisceratiei in perioada postoperatorie imediata:
 varsta peste 65 de ani,
 hipoalbuminemia infectia plagii (creste riscul de peste 5 ori),
 ascita,
 obezitatea,
 tratamentele cu steroizi,
 BPOC,
 pneumonie,
 accident vascular sechelar ,
 anemie ,
 ileus prelungit,
 tuse,
 durata operatiei de peste 2,5 ore ,
 operatie de urgenta.
o Elementele anatomice care alcatuiesc o evisceratie sunt:
 Dehiscenta care poate fi partiala sau totala
 Viscerele exetriorizate sunt reprezentate de obicei de epiploon si ansele
subtiri.
 Clasificare anatomo-clinica :

47
  Evisceratii libere, precoce de tip mecanic , survin in primele 3-5 zile
postoperatorii in mod brusc, dupa efort (tuse, varsatura), dupa interventii aseptice,
cauza fiind o deficienta a suturii parietale; viscerele exteriorizate sunt libere , cu o
coloratie normala si pot fi integrate cu usurinta in cavitatea abdominala.
 Evisceratii fixate, tardive, infectate, survin intre a 8-a si a 10-a zis postoperator,
in mod progresiv , precedate de o supuratie profunda a plagii dupa interventii
septice cauza lor fiind infectia profunda; viscerele exteriorizate sunt aglutinate,
acoperite cu puroi si false membrane, aderente la marginile bresei parietale.
 Tablou clinic. In afara exteriorizarii viscerelor mai cuprinde:
o Tulburari respiratorii si cardiovasculare
o Stare de soc (prin durere, pierdere de lichide la suprafata anselor tractiunea pe
mezouri)
 Profilaxia presupune combaterea preoperatorie a tuturor factorilor favorizanti.
 Tratamentul curativ cuprinde:
 In evisceratiile libere neinfectate, reinterventia de urgenta cu reintegrarea
viscerelor si refacerea peretelui, astfel incat sa previna recidiva evisceratiei, intr-
un strat de regula cu fire metalice la distanta de marginile plagii .
 In evisceratiile tardive se recomanda tratament conservator, eventual, in prezenta
unui focar supurativ profund, se poate monta un sistem lavaj/aspiratie continua.
 Acesti pacienti necesita terapie intensiva sustinuta din care sa nu lipseasca
sangele, proteinele, antibioticele si masurile generale de nursing.

SUBIECTE DE EXAMEN:

1. Anatomia chirurgicala a canalului inghinal;

2. Anatomia chirurgicala a inelului femural;
3. Hernia inghinala – varietati anatomo-clinice;
4. Hernia inghinala – operatii tisulare;
5. Hernia inghinala – operatii protetice;
6. Hernia inghinala – operatii laparoscopice;
7. Hernia femurala – diagnostic, tratament;
8. Hernia ombilicala;
9. Herniile liniei albe;
10. Hernia Spiegel si alte hernii rare;
11. Eventratii – etiopatogenie;
12. Eventratii – anatomie patologica;
13. Eventratii – evolutie si complicatii;
14. Eventratii – principii de tratament;
15. Evisceratii – definitie, clasificare;
16. Evisceratii – etiopatogenie, factori de risc;
17. Evisceratii – principii de tratament.

48