Sunteți pe pagina 1din 6

Greva

Administrație Publică
An III

REZUMAT

Greva, ca fenomen social, este indisolubil legată de muncă. Aceasta este un fenomen a
cărui complexitate impune o analiză atentă și detaliată a naturii și efectelor sale. Reprezentând
principalul instrument de luptă pentru salariați, greva antrenează concomitent perturbări în
funcționarea unităților în care se desfășoară.
Codul Muncii, Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și
alte legi ordinare reglementează situațiile privitoare la grevă, respectiv declararea,
desfășurarea și încetarea grevei.
Pentru ca declararea grevei să se facă legal trebuie îndeplinite următoarele condiții:
• efectuarea concilierii
• luarea hotărârii de declarare a grevei
• încunoștiințarea conducerii unității.
Greva poate fi clasificată în funcție de mai multe criterii, însă noi ne vom opri doar
asupra grevelor reglementate legal: • greva de avertisment
• greva propriu – zisă
• greva de solidaritate
Cauzele de nelegalitate ale grevelor, incluse în sfera largă a noțiunii de ”grevă ilegală”
sunt variate. Fără a fi explicit și limitativ arătate de lege, ele se deduc din conținutul acesteia,
din încălcarea reglementărilor referitoare la finalitatea grevei, la cerințele procedurale pentru
declararea acesteia ori exigențele legale de derulare a grevei.
Noțiunea de grevă, în sens juridic, este folosită pentru încetarea totală, sau parțială a
muncii de către salariați, în scopul obținerii unor revendicări economice și sociale legate de
condițiile de muncă și de plată a muncii, precum și de securitate socială.
Greva este un fenomen complex, întrucât, reprezentând instrumentul de luptă esențial
pentru salariați, antrenează perturbarea funcționării unor întreprinderi sau servicii, producând
prejudicii atât angajatorului, salariaților greviști, dar și clienților întreprinderilor sau
beneficiarilor de servicii.

1
În sens sociologic, greva reprezintă orice mișcare revendicativă prin care un grup
profesional determinat, încearcă prin încetarea lucrului, să impună anumite soluții sau să
înceteze anumite decizii pe care grupul le contestă. Noțiunea sociologică de grevă este mult
mai largă decât cea juridică, care se referă strict la persoanele aflate sub legislația muncii.
Declararea grevei are loc potrivit prevederilor Legii 168/1999 care stabilește o serie
de condiții de îndeplinirea cărora depinde posibilitatea trecerii în faza finală a soluționării
conflictelor de interese.
Nerealizarea concilierii, respectiv eșecul acesteia, are drept consecință, posibilitatea
legală a declarării grevei, care constituie ultima fază a conflictului de muncă și cea mai gravă
dintre efectele ei.
Confom art. 41 din Legea 168/1999 :” (1) Greva poate fi declarată numai dacă, în
prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese prin
procedurile prevăzute de prezenta lege și dacă momentul declanșării a fost adus la cunoștința
conducerii unității de către organizatori cu 48 de ore înainte.
(2) Înainte de declanșarea grevei medierea și arbitrajul conflictului de interese sunt
obligatorii numai dacă părtile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.”
Deși textul legal se referă la epuizarea în prealabil a posibilităților de soluționare a
conflictului, în realitate, pentru declanșarea grevei este obligatorie și suficientă numai
parcurgerea fazei concilierii organizate la sesizarea de către sindicatul reprezentativ sau, după
caz, reprezentanții salariaților.
Dacă părțile, de comun acord, au decis să apeleze și la mediere, greva se poate
declanșa numai după parcurgerea și a acestei etape. În cazul în care părțile au convenit să
recurgă și la arbitraj, declanșarea grevei nu este posibilă deoarece hotărârea comisiei de
arbitraj este irevocabilă și face parte din contractul colectiv de muncă, fiind obligatorie pentru
părți.
Desfășurarea grevei. În art. 26, alin. (1) din Lege se stabilește cu valoare de principiu
că participarea la grevă este absolut liberă, în sensul că nimeni nu poate fi constrâns să
participe sau să refuze să participe la grevă. Valoarea socială pusă în discuție în acest text de
lege este libertatea muncii. Potrivit art.29, alin. (1), participarea la grevă sau organizarea
acesteia, cu respectarea dispozițiilor legii, nu reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu a
salariaților și nici nu pot avea consecințe negative pentru greviști sau pentru organizatori.
Dat fiind faptul că participarea la grevă este absolut liberă, în practică există situații în
care nu toți salariații unei unități participă la grevă. Problema care se pune este ce se întâmplă
cu salariații care nu participă la manifestație. Art. 26, alin (2) prevede că salariații care nu

2
participă la grevă pot continua activitatea, dacă acest lucru este posibil. Salariații aflați în
grevă trebuie să se abțină de la orice acțiune de natură să împiedice continuarea activității de
către cei care nu participă, totodată nu se consideră acțiune de natură să împiedice activitatea
faptul că din cauza grevei a încetat întregul proces de producție din unitate.
Deoarece greva trebuie să se desfășoare într-un cadru legal, ambele părți ale
conflictului de muncă au o serie de obligații în scopul evitării și diminuării prejudiciilor
inerente în situația încetării lucrului.
Încetarea grevei se poate realiza prin renunțare, prin acordul părților, prin hotărâre
judecătorească sau prin hotărâre a comisei de arbitraj.
Conform art. 23 din Legea 15/1991, dacă după declanșarea grevei jumătate din membrii de
sindicat sau jumătate din salariații care au hotărât declanșarea grevei renunță la grevă, aceasta
trebuie să înceteze. Nu există nicio prevedere care să arate forma sub care ar trebui exprimată
renunțarea la grevă, oral sau scris, de aceea se apreciază că renunțarea la grevă este valabilă și
oral, totuși recomandabil este să se facă scris pentru a se putea ține evidența celor care renunță
la grevă și, în același timp, pentru a folosi ca mijloc de probă în cazul unui eventual conflict.
În timpul grevei organizatorii continuă negocierile cu conducerea unității în vederea
satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului. În mod
practic, aceste negocieri se concretizează într-un acord, care poate fi total, atunci când ambele
părți s-au înțeles deplin asupra revendicărilor formulate, având ca rezultat încetarea grevei.
Organizatorii au obligația de a aduce la cunoștința greviștilor acest acord, ca aceștia să
reînceapă lucrul la data stabilită în acord. Acest acord poate fi și parțial, atunci când nu se
ajunge la o înțelegere privind toate datele problemei, motiv pentru care greviștii nu sunt
obligați să renunțe la manifestație, decât dacă organizatorii hotărăsc să renunțe la celelalte
revendicări.
Atunci când conducătorul unității apreciază că greva a fost declarată ori se continuă
fără respectarea legii, se poate adresa judecătoriei pe raza căreia își are sediul unitatea.
Potrivit art. 38 din Legea 15/1991 în situația în care greva s-a derulat pe o perioadă de 20 de
zile fără să se fi ajuns la o înțelegere și dacă continuarea grevei ar fi de natură să afecteze
interesele economiei naționale sau de ordin umanitar, Ministerul Muncii poate solicita
soluționarea conflictului de muncă de către o comisie de arbitraj.
Clasificarea grevelor se face în funcție de mai multe criterii, însă unul dintre cele mai
importante este criteriul legal.
Greva de avertisment este prevăzută de art. 44 din Legea 168/1999, care dispune:
” Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, dacă se face cu

3
încetarea lucrului, și trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel putin 5 zile greva propriu-
zisă.”
Acest tip de grevă are ca scop atenționarea angajatorului – parte a unui conflict de interese
aflat în derulare – în legătură cu posibilitatea declanșării de către salariați a unei greve
propriu-zise, cu consecințe dăunătoare pentru unitatea respectivă.
Greva propriu-zisă constă în încetarea efectivă a lucrului de către salriați, având ca
scop impunerea revendicărilor proprii, iar nu numai avertizarea angajatorului sau
manifestarea solidarității cu alți salariați aflați în grevă. Acest tip de grevă este unul declanșat
cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, dacă în prealabil au fost epuizate toate
posibilitățile de soluționare a conflictului de muncă.
Greva de solidaritate, potrivit articolului 45 din Legea 168/1999 se referă la: ” (1)
Greva de solidaritate poate fi declarata in vederea sustinerii revendicarilor formulate de
salariatii din alte unitati.
(2) Hotărârea de a declara greva de solidaritate poate fi luată, cu respectarea prevederilor
art. 42 alin. (1), de catre organizațiile sindicale reprezentative afiliate la aceeasi federație
sau confederație sindicală la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de
solidaritate prevederile art. 42 alin. (2) nu se aplică.
(3) Greva de solidaritate nu poate avea o durata mai mare de o zi și trebuie anunțată în scris
conducerii unității cu cel putin 48 de ore înainte de data încetarii lucrului.”
Cauzele de nelegalitate a grevelor por fi multiple, de exemplu: declanșarea grevei
pentru soluționarea unor conflicte de drepturi și nu de interese, greva nu poate urmări
realizarea unor scopuri politice. De asemenea, nu pot constitui obiect al conflictelor de
interese revendicările salariale pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a
altui act normativ. Așadar, greva nu se poate declanșa decât numai cu privire la conflictele
vizând interesele profesionale cu caracter economic și social al salariaților, decurgând din
aplicarea dispozițiilor legale.
Greva este declarată nelegală dacă ea s-a declanșat înainte de epuizarea posibilităților
de soluționare a conflictului colectiv prin procedura obligatorie a concilierii sau prin
procedurile convenționale de mediere sau arbitrare sau pe parcursul derulării lor. Un alt caz
de nelegalitate a grevei este atunci când greva se continuă după pronunțarea unei hotărâri a
comisiei de arbitraj sau a unei hotărâri judecătorești. Greva are caracter nelegal și atunci când
este declarată de anumite categorii de persoane care nu au acest drept și nu pot utiliza greva ca
un mijloc ce soluționare a conflictului colectiv de muncă sau în sectoare limitativ prevăzute
de lege, cu nerespectarea condițiilor prevăzute pentru declanșarea și derularea acestora.

4
Organizatorii grevei împreună cu conducerea unității au obligația ca pe durata grevei
să protejeze bunurile unității, să asigure funcționarea continuă a utilajelor și instalațiilor a
căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viața și sănătatea oamenilor ori ar fi de natură
să producă pagube ireparabile.
Așadar, greva reprezintă o încetare voluntară și colectivă a lucrului de către salariați,
așa cum este prevăzut în Legea 168/1999. Greva reprezintă o încetare colectivă și voluntară a
lucrului, această trăsătură fiind înțeleasă, în primul rând, prin faptul că declararea grevei
trebuie să îndeplinească adeziunea numărului necesar de salariați, pentru a hotărî încetarea
colectivă a lucrului și întreruperea efectivă a acestuia, iar în al doilea rând, greva să ia sfârșit
de îndată ce această condiție nu mai este întrunită, ca urmare a renunțării la grevă a unor
salariați.
Greva constituie un drept individual și colectiv. El aparține fiecărui salariat, dar nu se
poate exercita decât în mod colectiv. Dreptul la grevă se poate exercita nunmai dacă în
prealabil au fost epuizate toate posibilitățile de soluționare a conflictului de interese prin
procedurile prevăzute de lege și dacă momentul declanșării a fost adus la cunoștința
conducerii unității, de către organizatori cu 48 de ore înainte de declanșare.
Cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii de declanșare a grevei trebuie întrunit
cumulat. Din ambele categorii de posibili participanți la grevă (sindicaliști și salariați
neorganizați în sindicate), cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatelor
reprezentative ori, după caz, cel puțin o pătrime din numărul salariaților unității trebuie să
opteze pentru declararea grevei.
Greva trebuie să se desfășoare cu respectarea prevederilor legale referitoare la
protejarea bunurilor ce parțin angajatorului, precum și protejartea intereselor salariaților crae
nu doresc să participe la grevă.
Greva îmbracă mai multe forme, însă cele reglementate de lege sunt: greva de
avertisment, greva propriu-zisă și greva de solidaritate.
Constituția, prin articolul său 43 specifică faptul că ”salariații au dreptul la grevă
pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale.”

5
Bibliografie

CORSIUC Olia –Maria, Soluţionarea conflictelor de muncă, Lumina lex, Bucureşti, 2004
TUFAN Constantin, FLORESCU Viorel, Conflictul colectiv de muncă şi greva, All Beck,
1998
ŢICLEA Alexandru, TUFAN Constantin, Soluţionarea conlictelor de muncă, Lumina Lex,
2000
ŢICLEA Alexandru, Dreptul muncii – Curs universitar, Rosetti, 2004
ULUITU Aurelian Gabriel, Greva, Lumina Lex, Bucureşti, 2008
IUBAȘ Adriana - Tereza