Sunteți pe pagina 1din 5

Ori de câte ori găsiţi sute şi mii de oameni sănătoşi la minte care încearcă să iasă de

undeva, în timp ce câţiva nebuni încearcă să intre, este sigur că aceştia din urmă sunt
reporteri
H. R. Knickerbocker

Conform definiţiei, un jurnalist colectează şi diseminează una sau mai multe informaţii despre
evenimente curente, oameni, tendinţe şi probleme. Dacă ar fi cazul să dăm o definiţie mai amplă putem
afirma că un jurnalist este o persoană împlicată în activitatea literară sau publicistică din jurul unei apariţii
periodice. Jurnalistul mai este numit şi gazetar sau ziarist atunci când deţine calitatea de a fi afiliat unei
publicaţii. Jurnalistul delegat se mai numeşte şi reporter , atunci când interacţionează cu alte persoane.
Se mai numesc jurnalişti şi asistenţii tehnici cum ar fi fotografii, cameramanii şi microfoniştii.

Aici mă voi referi în special la jurnaliştii implicaţi în activitatea literară şi publicistică.

Meseria de jurnalist impune anumite canoane profesionale cunoscute şi sub numele de etică
jurnalistică sau deontologie, pe care jurnalistul ar trebui să le respecte pentru a nu-şi pierde credibilitatea.

Un jurnalist ideal ar trebui să informeze corect asupra faptelor, deci să fie obiectiv şi echidistant.
Obiectiv prin relatarea evenimentelor departe de propriile convingeri sau preferinţe politice. Echidistanţa în
relatare se poate obţine tratând subiectul dintr-o poziţie care nu permite înclinarea balanţei înspre o opinie
sau alta. Dacă jurnalistul posedă aceste două calitati el o obţine şi pe o a treia, independenţa.

Independenţa jurnalistului nu se referă la o independenţă pe plan financiar, ci mai degraba la


independenţa pe plan pshihologic . Jurnalistul ideal ar trebui să posede şi această calitate care îi
rotunjeşte accepţiunea în cadrul societăţii.

Jurnalistul ideal ar trebui să caute întotdeauna adevarul, să se documenteze bine pentru ca mai apoi
să îl prezinte fiindu-i înradacinate calităţile amintite. Există şi jurnalisti ce caută adevarul cu orice preţ, îl
prezintă bine documentat iar mai apoi se aşteaptă ca materialul să fie folosit în justiţie ca probă
incriminatorie; aceştia îşi pierd statutul de ”jurnalist ideal” pentru simplul fapt că duc la extrem ideea de
“Presa este a patra putere în Stat”.

Onestitatea ocupă un loc important între calităţile jurnalistului ideal, aici mă refer cu precădere la
partea financiară. Dacă jurnalistul nu va fi tentat să accepte o sumă de bani în schimbul ascunderii sau
dezvăluirii unei informaţii el nu va trăi mai bine din punct de vedere economic, el va fi împăcat cu sine şi
se va putea numi jurnalist. Astfel îşi va păstra şi calitatea anterioara – “prezentarea adevărului”.

Jurnalistul ideal trebuie să aibă curaj. Curajul de a pune întrebări dificile, curajul de a publica ceva
în detrimentul anumitor persoane influente sau anumitor grupuri de interese , curajul de a spune adevărul,
curajul de a-şi susţine relatarea indiferent de situaţie, curajul de a relata de la faţa locului, curajul de a nu
ceda în faţa presiunilor, curajul de a-şi menţine statutul de jurnalist.

Jurnalistul ideal are multe surse, multe şi de încredere şi ştie cum să lucreze cu ele. În fapt sursele
sunt tot oameni, oameni care îi furnizează informaţiile necesare, iar dacă jurnalistul se pricepe să lucreze
cu oamenii atunci el obţine informaţii valoroase.

Jurnalistul ideal trebuie să fie sociabil iar pentru asta are nevoie de o doza de şarm. El are nevoie
ca persoanele cu care intră în contact, cu precadere sursele, să i se destăinuie ca unui prieten. Astfel
ruptă bariera formalităţilor el poate afla mai multe informaţii pe care poate nu le-ar fi aflat dacă acea
barieră ar fi existat.
El trebuie să fie politicos indiferent de situaţie şi să nu cedeze nervos dacă este pus în situaţii limită.

Jurnalistul ideal trebuie să deţina noţiuni de Drept cum ar fi cunoştinţe despre calomnie, sfidarea
justiţiei, terminologia juridică precum şi aspecte care ţin de confidenţialitate. El trebuie să stie să-şi apere
drepturile dar şi să poata face faţa anumitor acuzaţii.

Pentru jurnalişti timpul este sacru iar jurnalistul ideal ştie asta. El trebuie să ajungă la timp în locul
stabilit pentru conferinţa de presă, trebuie să-şi noteze informaţii în timp real, trebuie să pregătească
materialul jurnalistic într-un timp cât mai scurt. Jurnalistul ideal trebuie să fie un mic Cronos, adica să-şi
stăpânească bine timpul, să şi-l împartă în funcţie de munca pe care trebuie să o depună pană ajunge la
produsul final, ştirea.

Calităţile unui bun jurnalist


septembrie 16, 2007 — Alina Druta

Fiind studenta la facultatea de jurnalism, în anul I, am studiat foarte mult cum ar


trebuie sa arate un jurnalist adevărat, care sunt calitaţile de bază fară de care un jurnalist nu este bine
calificat. Urmarind tot mai mult presa de la noi din ţară şi nu numai, am observat ca tot mai multi
jurnalisti au uitat sa mai practice acele prinicipii, de aceea am hotărit să scriu un articol care scrie
anume acelele calităţi de care

are nevoie un jurnalist adevărat.

Este imparţial- chiar ieri la lecţia “Mass-Media in Republica Moldova” profesoara noastră, dna Maria
Mâţu, ne-a învăţatcă un bun jurnalist trebuie să fie impartial. În cazul unei probleme pe care doreşte
să o raporteze, trebuie să cunoască adevărul despre cea ce doreste să scrie să caute toate perspetivele
posibile şi să le prezinte oamenilor aşa cum sunt, nu doar cele care îi convin lui sau organizaţie pe care
o reprezintă. Un exemplu la acest caz sunt toate articolele care într-un fel spun că relaţiile
homosexuale sunt normale şi chiar sănătoase dar nu informezi oamenii de numarul mare de boli
venerice cu care te alegi dacă te implici in astfel de relaţii.

Una din cea mai importanta calitate este că un bun jurnalist trebuie sa caute adevărul, pe care mai
apoi trebuie să-l raporteze. Astăzi sunt foarte multi jurnalisti care scriu foarte multe articole,
reportaje, dar putine din ele conţin adevărul, fără ca la mijloc să nu fie, ideia unui partid politic, sau
anumite interese personale, cum ar fi să strici reputaţia cuiva. Cel mai des poţi întâlni cazuri de acest
gen la presa de bulevard, care nu face nimic altceva decât să râspândească bârfe, diferite zvonuri. Un
jurnalist bun este acela care caută adevărul, îşi pune toate eforturile pentru a aduna suficiente
argumente ca să prezinte materialul bine documentat. Nu la întâmplare am scris mai sus că mai întîi
trebuie să caute adevarul, la acest capitol este mai greu, pentru că foarte puţini jurnalişti cunosc
adevărul. Domnul Isus Hristos, în rugăciunea Sa pentru ucenicii Săi şi pentru toţi credincioşii, a spus:
“Doamne sfinţeşte-i prin adevărul Tău, Cuvîntul Tău este Adevărul“. Acesta este primul adevăr pe care
trebuie să-l cunoască jurnaliştii, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. O apreciez foarte mult în acest caz pe
dna Ala Mândâcanu, decanul Facultăţii de Jurnalism şi Comunicare Publică, de la ULIM. Ea este un
decan deosebit, care îşi învaţă studenţii că trebuie să fie oameni integri, cu frică de Dumnezeu, dar ea
nu numai ne învaţă ci este şi un exemplu prin viaţa ei. La fel vreau să menţionez pe un jurnalist de
excepţie, Vasile Filat, care m-a motivat pe mine să merg la jurnalism şi continue să mă inveţe foarte
mult în acest domeniu. Toate articolele sale, toate subiectele pe care le abordează conţin în sine
perspectiva Sfintelor Scripturi. Este atât de înteresant să vezi că Biblia are răspunsuri la orice subiect.
El nu numai că cunoaste adevărul dar şi îl raportează, îl scrie. Deci este absolut esenţial ca un jurnalist
să cunoască adevărul, şi mai apoi trebuie să-l transmită oamenilor.

Nu contează banii, ci munca cinstită. Cu părere de rău astăzi sunt foarte multi jurnalisti care si-au
trasformat profesia în business, sau şi mai rău sunt implicaţi în propagandă. Desigur că nimeni nu-ţi
garantează că vei avea un venit foate bun odată ce alegi să spui adevărul, dar dacă numai venitul te
adus la facultatea de jurnalism atunci cât nu e încă târziu, poate trebuie să-ţi schimbi profesia. Un
lucru este sigur, un jurnalist trebuie să fie onest, liber în ceea ce scrie sau raportează. Cu părere rau în
zilele noastre sunt foarte multe exemple urîte în acest sens, foarte mulţi jurnalişti au iutat acest
prinicipiu.

Curajul de a fi liber- eşti angajat la post de lucru, totul merge bine dar îţi dai seama că de fiecare
dată eşti obligat să scrii lucruri care nu sunt adevărate, lucruri pe care nu ai vrea să le scrii. În acest
caz ai nevoie de mult curaj ca să-ţi apari libertatea de a scrie adevărul. Curajul să vorbeşti cu şefu, să-
i ceri această libertate, iar în cazul când eşti refuzat, pur şi simplu să pleci. Fii sigur că te vei simţi mult
mai bine, va veni timpul când oamenii vor apreciat această decizie, şi vei fi ascultat.

Aceasta sunt doar câteva din principiile pe care am vrut să le împărtăşesc. Sper din tot sufletul să
vă fie de folos şi să dea libertatea dar şi învătătura de care are nevoie fiecare jurnalist.

Reporterul, între calităţi şi defecte


March 22nd, 2009 (4,611 views)
Unii spun că principala sarcină a unui reporter este să adune informaţii. Şi nu greşesc când afirmă
asta. Reporterul este cel care, în majoritatea timpului său de lucru, merge pe teren, vorbeşte cu
sursele, colectează informaţii. Cel puţin aşa spune teoria.

În practică, reporterii merg din ce în ce mai puţin pe teren, devin redactori. Internetul şi telefonul sunt
mai comode. Ştirile sosesc acum în redacţie dintr-o grămadă de direcţii: fluxurile agenţiilor de ştiri,
site-urile de ştiri, bloguri, tv, radio… În principiu, totul se petrece online. Ştiu, societatea în ansamblu
începe să trăiască mai mult online , dar hai să ne imaginăm următorul scenariu:Cum am reuşi să
scoatem ziarul de a doua zi sau să producem jurnalul de ştiri fără Internet şi fără telefon?

Pare de neconceput. Însă aşa ne putem da seama cât de mare nevoie ar fi într-o asemenea situaţie
de oameni care să iasă din redacţie şi să fugă după informaţie. Dacă n-ar fi ei, am risca să
cumpărăm ziarele şi să găsim acelaşi lucru în toate. Ar dispărea exclusivităţile, ar dispărea acea
distincţie editorială.

Am vorbit destul despre principala sarcină a reporterului (de a colecta informaţii), încât unii m-ar
putea acuza că vreau să spun că doar asta trebuie să facă. Nu asta am vrut să evidenţiez. Un
reporter bun este şi un bun redactor, fără îndoială. Degeaba are informaţii care valorează o avere,
dacă nu ştie să le pună într-un gen jurnalistic, să le redacteze. Mulţi lasă greul redactării în seama
editorului. Însă e destul de riscant, fiindcă editorul nu a fost la faţa locului, nu ştie cum s-au petrecut
exact lucrurile.

Reporterul şi marea provocare: online-ul

Sunt unii care clasifică reporterii după tipul de canal. Eu cred că nu există reporter de online, de print,
de Tv, de radio. Există doar reporter. Şi ştiu, mulţi îmi veţi spune: păi reporterul de print trebuie să fie
atent la text şi imagine statică, cel de radio la voci, cel de tv la imagine, deci sunt diferiti. Probabil că
era valabil acum câţiva ani. Dar astăzi toate instituţiile media care se respectă au şi ediţii online. Deci
jurnalistul va trebui să-şi facă documentarea şi să redacteze textul ţinând cont şi de site-ul publicaţiei,
televiziunii sau radioului. Cum web-ul îmbină textul cu imaginea (statică sau dinamică) şi cu sunetul,
reporterul nostru va avea o muncă mai grea. Este un test de maturitate şi de adaptare la schimbare:
acum trebuie să gândească online când merge pe teren, dar să nu neglijeze că emoţia, atmosfera,
tracul, nervii, nu le poţi simţi decât în viaţa reală (offline).
Ce i-ar trebui unui bun reporter

Bun simţ

Circula şi în presă, ca peste tot, celebra frază “În meseria asta îţi trebuie tupeu”. Şi mulţi înţeleg prin
asta “Deci trebuie să fiu nesimţit”. Nimic mai fals.

Să evalueze corect informaţiile

Adică să ştie care sunt ştirile pe care n-are voie să le rateze. Citeşte mai pe larg despre evaluarea
ştirilor aici.

Să ştie cum să adune informaţia

Găseşti aici câteva resurse despre cum ai putea face asta mai bine.

Background în domeniile pe care scrie

Eşti în stradă, la câţiva centrimetri de informaţie. Ea e valoroasă, doar că trebuie să îţi dai seama de
asta. Backgroundul nu se construieşte totuşi peste noapte. Trebuie răbdare, multe ore de
documentare, multe mustrări şi multe greşeli. Dar după un timp în care te ocupi de un domeniu
începi să îl înţelegi, să ştii ce s-a întâmplat în trecut, să faci conexiuni.

E capabil să respecte termenele de predare

Dacă există un reporter mai prost decât cel care nu ştie să scrie, e reporterul care nu-şi predă
articolul la timp. Cine nu înţelege chestia asta o va simţi pe pielea sa.

Reuşeşte să se încadreze în spaţiul tipografic sau în limitele temporale ale jurnalului de ştiri

Mulţi se ataşează de textele pe care le scriu şi cred că dacă nu au două pagini la dispoziţie nu au
cum să scrie articolul lor, că nu au spaţiu să spună totul. Greşit! Orice poate fi tăiat dintr-un articol
până la titlu şi lead. Dacă ţi se spune să scrii 1000 de caractere, respectă chestia asta. Pe lângă
minunatul tău articol mai sunt câteva sute care ar putea intra. În plus, nu te opreşte nimeni, ba chiar
e foarte profesionist, să redactezi o variantă mai lungă pentru ediţia online.

Cred că tot ce am enumerat mai sus e destul. Dacă nu vi se pare de ajuns, citiţi-l pe Randall sau
manualul de jurnalism vol I de la Polirom. Acolo veţi găsi şi o enumerare a obiectelor pe care să le
care după el un bun reporter (pix, agendă, aparat foto, reportofon…). Dacă e să ne destindem un pic,
un smartphone le poate înlocui pe toate cu succes .