FUNDAMENTELE GÂNDIRII ECONOMICE

Curs universitar

Prof. univ. Gheorghe Macovei

 Cuprins

FUNDAMENTELE GÂNDIRII ECONOMICE

z Cap. I. Obiectul şi metoda TEORIEI
ECONOMICE
z Cap. II. Factorii de producţie
z Cap. III. Proprietatea - fundament al vieţii
economice
z Cap. IV. Întreprinderea şi întreprinzătorul
z Cap. V. Costurile de producţie
z Cap. VI. Veniturile primare: salariul, renta,
dobânda, profitul
z Cap. VII. Piaţa economică şi mecanismele ei
z Cap. VIII. Banii (moneda). Inflaţia
z Cap. IX. Finanţele şi creditul
z Cap. X. Acumulări şi investiţii
z Cap. XI. Criza economică şi şomajul
z Cap. XII. Eficienţa economică
z Cap. XIII. Tranziţia de la economia de comandă,
la economia liber - concurenţială
z Cap. XIV. Noua economie
 Cap. I. Obiectul şi metoda
TEORIEI ECONOMICE
z A. Marii economişti:

AdamSmith
Adam Smith DavidRicardo
David Ricardo J.M.
J. M.Keynes
Keynes

Crearea
Crearea Distribuţia
Distribuţia Creşterea
Creşterea
Avuţiei
Avuţiei Avuţiei
Avuţiei Avuţiei
Avuţiei

z B. Definirea ştiinţei economice

¾ şcoala clasică
¾ şcoala neoclasică
¾ şcoala socială
¾ şcoala keynesistă
¾ şcoala psihosocială
¾ şcoala modernă
z C. Obiectul de studiu al teoriei economice
¾ C1. Legile economice obiective
– cauzale
– funcţionale
¾ C2. Alegerile economice individuale
Nevoi
Nevoi Resurse
Resurse

Dorinţe
Dorinţe Bunuri
Bunuri

Preferinţe
Preferinţe Ocazii
Ocazii

Alegere(Decizie)
Alegere (Decizie)

Optim
Optim
interes++credinţă
interes credinţă
¾ C3. Alegeri economico - sociale
Ceproducem?
Ce producem?
Producţia
Producţia
Cumproducem?
Cum producem?

Pentrucine
Pentru cineproducem?
producem?
Distribuţia
Distribuţia
Cumrepartizăm
Cum repartizămvenitul
venitul??

Cefacem
Ce facemcu
cuveniturile?
veniturile?
Consumul
Consumul
Cebunuri
Ce bunurişi
şiservicii
serviciicumpărăm?
cumpărăm?
z D. Principii metodologice
¾ a. principiul cauzalităţii:
– obiective
– subiective
– divine
¾ b. principiul funcţionalităţii:
– deterministe (divin şi obiectiv)
– probabiliste (subiectiv)
¾ c. principiul abordării sistemice
¾ d. principiul abordării psiho-socio-economice
¾ e. principiul abordării logice şi dinamice
¾ f. principiul eficienţei
z E. Metode şi tehnici de studiu
a. cantitative (numerice; modelare; simulare;
optimizare);
b. calitative (inducţia - deducţia; analiza - sinteza;
fizic - biologic - psihic (logica trinitară).
z F. Gândirea economică în România
– Dimitrie Cantemir
– Nicolae Bălcescu
– Ion Ionescu de la Brad
– Nicolae Georgescu-Roegen
– Anghel Rugină
– Dionisie Pop Marţian
– Petre S. Aurelian
– Mihail Manoilescu
– Virgil Madgearu
 Cap. II. Factorii de producţie
z A. Resursele economice potenţiale: Avuţia
Naţională
¾ avuţia naţională acumulată prin muncă: bunuri ale
populaţiei şi publice, fonduri fixe, stocuri, investiţii
¾ resurse naturale:
– regenerabile (suprafaţa agricolă, silvică, reţeaua hidrografică,
clima, relieful
– neregenerabile (combustibilii fosili, mineralele etc.)
¾ avuţia spirituală: patrimoniul ştiinţific, cultural, moral şi
creativ
¾ resursele umane: numărul şi calitatea oamenilor
¾ raportul între creanţe şi angajamente externe
• Gheorghe Taşcă (1945): „pentru individ esenţialul este cantitatea de
bunuri şi de bani de care dispune, iar pentru naţiune esenţialul este
puterea de a crea bogăţie“
• D. Stăniloaie: „avuţia omului se află acolo unde este inima lui“
z B. Munca - factor primar în economie
¾ B1. Concepte
– forţa de muncă: capacitate de muncă
– munca: cheltuirea forţei de muncă în producere de
valori materiale şi spirituale
– munca - plătită (utilă şi recompensată)
- neplătită (pentru sine; nerecunoscută)
aG. Friedman:
munca productivă + studiul + conducerea = muncă
¾ B2. Etapele organizării muncii în economia
modernă

1.1.taylorismul
taylorismul 2.stakhanovismul
2. stakhanovismul 3.3.behaviorismul
behaviorismul

4.4.managementul
managementulresurselor
resurselorumane
umane
¾ B3. Corelaţiile demoeconomice
– funcţională
– structurală
– rentabilitatea unei generaţii
– corelaţia de creştere

α β γγ
Q == ff (M , C , F , T)
Q (M ,
α C ,F,
β T)

în care:
Q = volumul producţiei
M = volumul muncii
C = volumul capitalului circulant
F = volumul capitalului fix
T = progresul tehnic
α+β+γ = coeficienţi calitativi de potenţare şi
actualizare (eficienţă)
z C. Natura - factor primar în economie
¾ C1. Nicolae Georgescu - Roegen şi Ştefan
Lupaşcu
– legea I a termodinamicii - conservării masei şi
energiei
– legea a IV-a - entropiei masei şi energiei naturale
Ştefan Lupaşcu - logica celor 3 energii (fizică,
biologică şi psihică + Terţul inclus)
¾ C2. Energia în agricultură: bilanţul energetic
– producţia de origine vegetală: > 1
aenergia în produse = 3 - 6 ori
aenergia consumată - directă
- indirectă
– producţia de origine animală
1 kcal produse = 6 - 7 kcal furaje
z D. Capitalul - factor economic derivat, dar
esenţial
MM
BB ……PP…….
CCf f…… ……. M
M B’
B’
CCcc
B' > B = rentabilitate
B' < B = pierderi • bănesc
¾ Forme principale ale capitalului: • productiv
• mărfuri

Capitalul, ca factor economic = ansamblul bunurilor acumulate

• informaţia
¾ Neofactorii producţiei în sec. XXI: • managementul
• competiţia
• credinţa creştină
 Cap. III. Proprietatea -
fundament al vieţii economice
z A. Geneza şi natura proprietăţii
Geneza (izvoarele) proprietăţii pot fi:
¾ munca acumulată (Adam Smith)
¾ furtul (P.J. Proudhon)
¾ meritul (F. Hegel)
¾ împroprietărirea de la Domnitor (M. Eminescu)
¾ dreptul istoric al ţăranului (N. Bălcescu)
Prof. Gheorghe Zane:
adreptul divin;
adreptul natural;
amunca;
ameritul;
apoziţia socială.
 ••juridică
juridică

¾ Natura proprietăţii: ••filozofică

filozofică

••economică
economică

z B. Obiectul şi subiectul proprietăţii

¾ Obiectul proprietăţii: •bunurileşi
•bunurile şiserviciile
serviciile

•proprietateaintelectuală
•proprietatea intelectuală

•forţade
•forţa demuncă
muncă

¾ Subiectele proprietăţii: •indivizii

•indivizii
•familiile
•familiile
•grupurile
•grupurile
•statele
•statele
 ¾ Tipurile de proprietate: •individuală
•individuală
•publică
•publică
•asociativă
•asociativă
•mixtă
•mixtă

z C. Raportul economico- juridic de proprietate

¾ jus utendi (dreptul de folosinţă)
¾ jus abutendi (dreptul de dispoziţie)
¾ jus fruendi (dreptul de fructificare)
¾ dreptul de posesiune
¾ dreptul de administrare (management)
Raporturile de proprietate generează forme economice
diverse: arenda, închirierea, locaţia de gestiune, asocierea
de capitaluri (societăţi comerciale), asocierea de persoane
(cooperaţia), vânzare - cumpărare, donaţia

¾ •libertateadomiciliară
Libertatea economică: •libertatea domiciliară

•libertateapatrimonială
•libertatea patrimonială

•libertateaprofesională
•libertatea profesională

•libertateacontractuală
•libertatea contractuală

•libertateade
•libertatea deconcurenţă
concurenţă(loială)
(loială)

Concluzie:
Proprietatea = raport fundamental al vieţii economice
Cap. IV. Întreprinderea şi întreprinzătorul
z A. Întreprinderea clasică în Europa
¾ W. Sombart arată primele forme de
întreprindere:
– expediţia militară
– proprietatea funciară
– statul feudal
– biserica
¾ Spiritul de întreprindere - reprezentat de
întreprinzător, de managerul modern
z B. Întreprinderea modernă: abordarea
organică, sistemică şi managerială
 MEDIU

Decizii Informaţii
A MANAGEMENT

CERCETARE / DEZVOLTARE
ta ti
ta + tv = TC
TC + tp + ti = TR
tp tv
P INTREPRINDERE (sistem) V

A - achiziţii de factori economici tp - timpul de producţie

P - producţie (procesare, prelucrare) ti - timpul informaţional (din interiorul
V - vânzări (desfacere) sistemului şi din mediu)
TC - timpul de circulaţie
ta - timpul de achiziţii TR - timpul rotaţiei complete a capitalului

Managementul este funcţia esenţială în întreprinderea modernă

(integratoare, coordonatoare şi proiectivă).
z C. Întreprinzătorul şi calităţile sale
– W. Sombart
aIdealul
aInteligenţa
aActivitatea
– J. Schumpeter
aÎntreprinzătorul este acela care realizează combinaţii
noi de factori, metode, pieţe etc.
– J.K. Galbraith
aEchipa de conducere - tehnostructura este adevăratul
întreprinzător
– J.C. Beaune
aTehnostructura suverană, maşinală şi indiferentă
– Ph. de Woot
aÎntreprinzătorul de succes este întreprinderea care
utilizează o strategie performantă
¾ „Homo manager“ - întreprinzătorul - manager
absolvent de studii universitare şi decalogul
său de trăsături:
– 1. vizionar
– 2. realizator
– 3. polivalent
– 4. sistemic
– 5. competitiv
– 6. comunicativ
– 7. analist şi critic (autocritic)
– 8. stil de conducere democrat
– 9. inovator
– 10. eficient
 Cap. V. Costurile de producţie
z A. Noţiunea de costuri
– etimologic: cost; costi; coût; kosten
– semantic:
a cheltuială → plată
a cost → consum de factori economici
a preţ de cost → eronat
– conceptual:
Noţiunea(C
Noţiunea (Cp))
p

Teoriacosturilor
Teoria costurilor Teoriacalculaţiei
Teoria calculaţieicosturilor
costurilor

Calculaţia
Calculaţia

Informaţiiprivind
Informaţii privindcosturile
costurile
z B. Clasificarea costurilor de producţie:
tehnologice
tehnologice
¾ a. după procesul tehnologic
administrative
administrative

simple(omogene)
simple (omogene)
¾ b. după conţinutul consumurilor
complexe(eterogene)
complexe (eterogene)

directe
directe
¾ c. după unitatea de produs
indirecte
indirecte
 curente
curente
¾ d. după momentul consumului
anticipate
anticipate

productive
productive
¾ e. după natura activităţii
neproductive
neproductive

¾ f. după volumul fizic al producţiei proporţionale

proporţionale
progresive
progresive

regresive
regresive
flexibile
flexibile

marginale
marginale
z C. Metodele de calculaţie a costurilor
¾ a. normativă → Ke = Kn ± An ± Mn
¾ b. standard - cost → standarde fizice, valorice
de muncă, de calitate
¾ c. direct - costing → semistandard
z D. Calitatea concept şi proces integrativ,
normativ şi general
Calitatea
Calitatea Calitatea
Calitatea Calitatea
Calitatea
factorilor
factorilor + tehnologiilor
tehnologiilor
+ oamenilor
oamenilor
=
utilizaţi
utilizaţi

Calitatea
Calitatea
Calitatea
Calitatea
produselor
produselor + la
la
utilizator
utilizator
 calitate
calitate cost
cost preţ
preţ profit
profit

tehnice
tehnice

¾ Caracteristicile calitative economice

economice

psihosenzorialeşi
psihosenzoriale şisociale
sociale
 Cap. VI. Veniturile primare:
salariul, renta, dobânda, profitul
z A. Salariul şi formele sale
salariul are o dublă funcţie: recompensarea muncii
depuse şi element al costului de producţie
¾ a1) calculul salariilor ca element al costului de
producţie se realizează în următoarele etape:
– a. salarii directe pe unitate de produs pentru o
singură profesiune şi calificare
S i = t pi × O p
– b. salarii directe, pe unitate de produs, pentru mai
multe profesiuni şi calificări
v
Si = ∑ t pi × Op
p =1
– c. salarii directe la totalul producţiei pentru un singur
produs:
v
Q i ⋅ S i = Q i ∑ t pi O p
p =1

– d. salarii directe pentru întreaga producţie şi la toate

produsele:
n n v
∑ Q i ⋅ S i = ∑ Q i ∑ t pi Op
i =1 i =1 p =1

S = salarii directe p = indice de profesii

P = tipuri de produse Q = cantitatea de produse
t = timpul de muncă n = numărul produselor
O = tarife de salarizare v = numărul profesiilor
¾ a2) Conceptul de salariu şi formele sale
– salariul este plata capacităţii de muncă efective
– nivelul minim al salariului a fost definit de David
Ricardo : “preţul natural al muncii” care se deosebeşte
de preţul de piaţă al muncii
– nivelul maxim negociabil
aa) salariul nominal

Sn
ab) salariul real Sr =
Ip
ac) salariul social
z afectat
z amânat
z D. Corelaţia între productivitatea muncii şi
salarii
¾ Productivitatea factorilor economici se referă la:
– productivitatea muncii;
– utilizarea extensivă şi intensivă a capacităţilor de
producţie;
– valorificarea resurselor naturale prin consum specific
redus şi energii joase;

¾ Legea reproducţiei lărgite în corelaţia salariu -

productivitate este creşterea mai rapidă a
productivităţii faţă de creşterea salariului
I w > Is
¾ La nivel macroeconomic:
Fc = Q(1 − a − α )
în care: Q = produsul intern brut
Fc = fondul de consum;
a = coeficientul de înlocuire a capitalului constant
α = coeficientul de acumulare
Concluzie:
¾ la nivel micro - corelaţia asigură:
– reducerea costului pe unitatea de produs
– creşterea acumulărilor
– creşterea venitului lucrătorilor
¾ la nivel macro - corelaţia asigură:
– creşterea eficienţei economice
– stabilitatea circulaţiei mărfurilor
– corelaţia între cerere şi ofertă pe piaţă
– corelarea veniturilor populaţiei şi a mărfurilor (cererea solvabilă)
z B. Renta funciară:
¾ Renta totală apare datorită cultivării
terenurilor, indiferent de fertilitatea lor
¾ Preţurile la produsele agricole se stabilesc
pornind de la suprafeţele cu cea mai scăzută
fertilitate
¾ Renta diferenţială I - obţinută pe terenurile cele
mai fertile
¾ Renta diferenţială II - obţinută prin investirea în
factori economici
¾ Renta de monopol - obţinută la produsele de
excepţie sau unicat
¾ Renta absolută - însuşită de proprietar de la
terenurile arendate
z C. Dobânda:
este o parte a venitului net al întreprinzătorilor
care se transferă băncilor pentru creditele
utilizate sau pe care o primesc cei de la bănci
pentru disponibilităţile băneşti depuse la
bănci, în conturile lor.

Rolul dobânzii:
– pârghie economică pentru stimularea activităţii
întreprinzătorilor

– instrument de funcţionare a băncilor

– pârghie de redistribuire a profitului suplimentar al

întreprinzătorilor
¾ Rata dobânzii la depunere:

Si × d × t
Rd =
12
în care: Rd = rata dobânzii
Si = suma iniţială depusă
d = dobânda la termen, fixată de bancă
t = termenul de depunere

¾ Rata dobânzii la credite (simplă)

Da
Rd = C
× 100

în care: Da = dobânda anuală

C = volumul creditului
 ¾ Rata dobânzii la credite (simplă)

Dn = Dt − (Ch g + Pr )

în care: Dn = dobânda netă (profitul băncii)

Dt = dobânda totală
Chg = cheltuiala de gestiune a băncii
Pr = prima de risc a băncii

z D. Profitul = motorul esenţial al economiei

(Fr. Peroux)
Profitul total, în sens larg, se compune din:
¾ PB = profitul brut
¾ PM = profitul minimal
¾ PN = profitul net
PB = profitul brut, obţinut ca diferenţă între cifra de afaceri
şi volumul costurilor (Ca - Cp)

PM = profitul minimal, sau profitul la capitalul şi aporturile

întreprinzătorului, format din trei elemente:

¾ Rp sau dobânda la capital

¾ salariul de conducere

¾ recompensa de iniţiativă

PN = profitul net sau profitul impozabil, obţinut ca

diferenţă între PB şi PM

PN = PB − PM
¾ Funcţiile profitului
– orientarea generală în economie
– sursă esenţială de autofinanţare
– sursă stimulativă pentru activităţi şi angajaţi
– mijloc de control al eficacităţii în afaceri
– indicator sintetic de eficienţă

P
Rp = × 100
Cp

¾ Factorii generali ai creşterii profitului

– creşterea productivităţii factorilor economici
– calitatea bunurilor şi serviciilor
– viteza de rotaţie a capitalului
– economisirea costurilor cu capitalul constant şi
variabil
Cap. VII. Piaţa economică şi mecanismele ei

z A. Concepte
Dex: "un loc special amenajat unde se face comerţ cu mărfuri,
mai ales agroalimentare " (p. 127)
N. Dobrotă (1993): " piaţa este locul de întâlnire, mai mult sau
mai puţin abstract dintre oferta vânzătorilor şi cererea
cumpărătorilor… "
W. S. Jevons (1931): " la origine, o piaţă era un loc public
dintr-un oraş unde proviziile şi alte obiecte erau expuse la
vânzare… "
în prezent, pieţele nu mai sunt spaţii geografice, ci reţele
complexe ce cuprind vânzători şi cumpărători din întreaga
lume: de la un act de vânzare - cumpărare între 2 persoane,
până la economia virtuală, pe INTERNET
Sunt 5 elemente care definesc piaţa:
¾ geografic (loc de întâlnire între vânzători şi cumpărători)
¾ juridic (cadrul de realizare a actelor de vânzare -
cumpărare)
¾ economic (spaţiul de comunicare între ”actorii ” vieţii
economice)
¾ social (obiect generic al vieţii oamenilor)
¾ accesul (liber sau reglementat pe piaţă)

Fr. Peroux: " concurenţa pe piaţă, pură şi perfectă, a rămas o

simplă supoziţie; concurenţa este imperfectă, ce se
desfăşoară între forţe inegale ”
z B. Elementele funcţionale ale pieţii
¾ cererea: potenţială
solvabilă
efectivă
¾ oferta: totală
reală
competitivă

¾ concurenţa: perfectă
imperfectă

¾ preţul: cu bază obiectivă negociabil

de utilitate finală sau marginală
preţul şanselor sacrificate
z C. Mecanismul clasic al pieţii

P
ofertă excedentară

c d
P3
curba ofertei
e
P2
curba cererii
a b
P1

ofertă deficitară

O qa qc qe qd qb Q
 depiaţă
piaţă
¾ Situaţia A = qaqc are două soluţii de
deintervenţie
de intervenţie
aastatului
statului

a ----- e = subvenţie la producători

¾ Situaţia B = qe cantităţi şi preţuri echilibrate

(situaţie spontană care generează alte dezechilibre)

depiaţă
de piaţă
¾ Situaţia C = qdqb are două soluţii
deintervenţie
de intervenţie
aastatului
statului

e ----- b = indexare de venituri la

consumatori
z D. Pieţe de concurenţă pură şi perfectă, cu
PRICE TAKER = preţuri acceptate
Puritatea concurenţei
¾ A. Atomicitatea: există un
mare număr de ofertanţi şi
cumpărători de talie mică
¾ B. Omogenitatea: produselor
¾ C. Libertatea de intrare sau
de ieşire de pe piaţă
Perfecţiunea concurenţei
¾ A. Transparenţa: informarea
corectă şi permanentă asupra
cantităţilor şi preţurilor de pe
piaţă
¾ B. Fluiditatea cererii şi a
ofertei: mobilitatea actorilor
pieţei şi a raporturilor cerere -
ofertă
 z E. Pieţe de concurenţă imperfectă:
PRICE MAKER = preţuri fixate

Concurenţă Oligopol, Monopol,

monopolistă Duopol monopson

¾ numeroşi vânzători ¾ puţini vânzători şi ¾ există un singur vânzător

¾ numeroase produse, atomicitate la cerere şi atomicitate la cerere
diferenţiate la calitate, ¾ produsul poate fi (monopol)
reputaţie, amplasare etc. diferenţiat (automobil)
¾ diferenţierea permite ¾ există un singur
sau nu (oţel)
monopolul temporar cumpărător şi atomicitate
¾ deciziile sunt influenţate
¾ produsele substituibile la ofertă (monopson)
conduc la concurenţă de rivalitate sau de
¾ numărul mare de înţelegere tacită
vânzători cu costuri
mari şi preţuri ridicate
z F. Pieţe reale, având caracteristici
apropiate de pieţele teoretice, se prezintă
astfel:

Concurenţă Concurenţă
Oligopol Monopol
pură monopolistă

¾ agricultură ¾ comerţul cu ¾ diferenţiat: ¾ electricitate

¾ horticultură amănuntul automobile, pro- ¾ transporturi CFR
¾ caroserii ¾ serviciile duse electronice ¾ poştă
¾ mobilă standard ¾ îmbrăcăminte ¾ nediferenţiat: oţel, ¾ telefon
aluminiu, ciment ¾ invenţii temporare
¾ s.a. ¾ s.a.
¾ s.a. ¾ s.a.
z G. Proceduri reale de fixare a preţurilor la
întreprinderi private:

Concurenţă Costuri Cerere

¾ întreprinzătorii ¾ întreprinzătorii aplică o ¾ elasticitate faţă de preţ
utilizează preţuri marjă sau un coeficient ¾ variabilitate a preţului
negociabile de multiplicare faţă de:
¾ concurenţa imperfectă ¾ Preţul = cost x coef. – client
stimulează libertatea de ¾ Rată de randament la – localizare
mişcare capitalul investit – codul produsului
¾ insuficienţa informaţiei ex: preţ de lansare
¾ monopol local
¾ dominaţie de tip
monopol sau oligopol
z H. Preţul marginal:
¾ preţul cel mai ridicat posibil este cu siguranţă
„cel mai bun": scade cererea şi întreprinzătorul
nu va putea vinde o cantitate suplimentară decât
prin micşorarea preţului său.

¾ răspunsul la întrebarea: de unde ştim dacă

mărirea producţiei va conduce la mărirea
venitului se află prin calcularea reţetei marginale:
 Q RM = P RT = P*Q ∆RT Rm = ∆RT/∆Q

Cantităţi Variaţia Reţeta

Preţ unitar Reţeta totală
produse reţetei totale marginală

1 1000 1000 - -

2 900 1800 800 800

3 800 2400 600 600

4 700 2800 400 400

5 600 3000 200 200

6 500 3000 - -

7 400 2800 -200 -200

Până la Q = 5, reţeta marginală avantajează întreprinzătorul la

cantităţi produse şi spor de venit, după această cantitate va
realiza pierderi (ex. Q = 7).
z I. Preţurile pieţei în viziune franceză
(J. şi F. Vuitton) 1978

Ofertă Infinitate de Asociaţie de Un singur

Cerere vânzători vânzători vânzător

Infinitate de Concurenţă
Oligopol Monopol
cumpărători perfectă

Asociaţie de Oligopol Monopol

Oligopson
cumpărători bilateral contrar

Un singur Monopson Monopol

Monopson
cumpărător contrar bilateral
Cap. VIII. Banii (moneda). Inflaţia

z A. Geneza şi evoluţia banilor

¾ „moneta“ (275 î.e.n.) la Roma. „Junona moneta“

¾ trocul
¾ banii marfă: vite; piei de animale; blănuri; metale
¾ metale preţioase: banii din aur şi argint
¾ banii de hârtie (moneda); bilete de bancă
¾ cardurile; banii de credit; banii scripturali
¾ moneda naţională; monede de referinţă
z B. Rolul şi funcţiile banilor
„fluxul de bani reprezintă sângele care irigă
sistemul economic“ (P. Samuelson)

măsură a valorii

mijloc de circulaţie

Funcţiile
mijloc de plată
banilor

mijloc de tezaurizare şi economisire

bani universali
z C. Inflaţia - cauze şi forme de manifestare

a. deprecierea (devalorizarea) monedei;

b. creşterea preţurilor;
c. cererea excesivă, în raport cu oferta deficitară.

Sub aspectul ordinului de mărime, inflaţia este:

rampantă (controlată) - 3 ÷ 4% anual

deschisă - 5 ÷ 10% anual

galopantă - peste 15% anual

 Politicile antiinflaţioniste sunt considerate:
revalorizarea monedei (reforma monetară)

stabilitatea relativă a preţurilor

echilibrarea cererii şi a ofertei

controlul deficitului bugetar

înlăturarea blocajelor financiare

corelarea salariilor şi productivităţii

Toate acestea au ca numitor comun relansarea economică:
investiţii autohtone şi străine pentru dezvoltarea producţiei
de bunuri şi servicii.
 Cap. IX. Finanţele şi creditul

z A. Finanţele publice în Teoria Economică

Î latinescul< finare > = a încheia un diferend în
legătură cu plata unei sume de bani

Î finanţele publice au apărut odată cu

întreţinerea forţei publice a statului de către
cetăţeni

Î structura finanţelor publice: constituirea

veniturilor şi efectuarea cheltuielilor statului
Finanţele generale mai cuprind:

¾ finanţele firmelor
¾ finanţele internaţionale
¾ asigurările de bunuri şi persoane
¾ creditul

Finanţele publice au un rol important în funcţionarea

societăţii moderne, deţinând 40 - 50% din P.I.B., în
statele cu economie dezvoltată.
z B. Cheltuielile şi veniturile publice
Cheltuielile publice

Ö cheltuieli pentru funcţionarea puterii legislative şi executive în

stat (parlament, guvern), organisme ale administraţiei centrale
şi locale, ale ordinii publice (poliţie, jandarmerie etc.)

Ö cheltuieli pentru scopuri sociale: învăţământ, sănătate, cultură,

asigurări, protecţie socială

Ö cheltuieli militare directe şi indirecte

Ö cheltuieli pentru cercetare - dezvoltare

Ö cheltuieli pentru finanţarea întreprinderilor de stat şi sprijinirea

întreprinderilor private, inclusiv pentru protecţia mediului
 Veniturile publice

Ö curente (impozite, taxe şi venituri din proprietatea publică)

Ö temporare (emisiune monetară şi împrumuturi interne + externe)

Ö impozitele:

¾ directe - reale (pe bunuri)

- personale (pe venit şi pe avere)

¾ indirecte - generale: TVA, pe cifra de afaceri etc.

- speciale: accize la băuturi, tutun, energie, bunuri de

folosinţă îndelungată, combustibili
- taxe: vamale, taxe de timbru, taxe judecătoreşti,
administraţie, consultanţă
z C. Termenii creditului şi rolul său în
economie: creditorul; debitorul; garanţia;
scadenţele; dobânda
Rolul creditului este nesemnificativ în economia
actuală de tranziţie. Cauze:
¾ bănci lipsite de credibilitate;
¾ întreprinzători fără venituri substanţiale;
¾ garanţii solicitate de bănci de 4 ori mai mari decât
valoarea creditelor;
¾ scadenţe neonorate;
¾ dobânzi excesive neîntâlnite încă în mecanismele
economice (peste 100%)
z D. Instituţiile financiare de credit

Î băncile particulare şi cu participarea statului,

inclusiv casele de economii

Î societăţile de asigurări cu participarea statului

şi particulare, inclusiv cu participarea celor
străine

Î inspecţiile financiare şi fiscale

Î trezoreria statului
 Cap. X. Acumulări şi Investiţii
z A. Conţinutul şi necesitatea acumulării
Legea economică a acumulării Adam Smith

Sursele acumulării macroeconomice

Ö fondul de dezvoltare
Ö fondul de amortizare
Ö creditele externe

Rata acumulării: A
a= × 100
BIB
Eficienţa acumulării sau multiplicatorul lui John
Maynard Keynes:
∆ PIB
e=
I

Dinamica economiei, potrivit ideilor lui J.M. Keynes

E=I echilibru în dezvoltare

E>I înclinaţia spre consum
E<I înclinaţia spre investiţii

profitul
Sursele acumulării la întreprinzător
creditul
z Conţinutul şi eficienţa investiţiilor
Investiţii = cheltuielile pentru crearea şi
modernizarea capitalului fix şi circulant,
a bazei materiale a educaţiei, sănătăţii,
culturii şi cercetării ştiinţifice
∆ PIB
Eficienţa macroeconomică Ea =
I

I
Eficienţa microeconomică Is =
Q
I
Tr =
P
 Cap. XI. Criza economică şi şomajul

z A. Premisele crizei economice:

dezechilibrele economice

oferta > cererea crizăde

criză desupraproducţie
supraproducţie

oferta < cererea crizăde

criză desubproducţie
subproducţie
În economia de comandă:
a. contradicţia gravă între libertatea individuală dată de
proprietatea privată şi sistemul economic centralizat;
F. Hayek, laureat al Premiului Nobel pentru economie: „unde
nu există proprietate privată nu poate exista nici măcar
ideea de justiţie şi de concurenţă, oamenii complăcându-se
într-o solidaritate necompetitivă“
b. penurie şi crize economice: în consum şi în producţie;
c. salariile şi preţurile fixate şi nivelate, nu erau corelate decât
parţial;
d. creşterea economică este de tip extensiv, cu o calitate slabă
a produselor;
e. productivitatea ţărilor socialiste a reprezentat 1/3 din cea
obţinută de ţările O.C.D.E.
În economia de tranziţie:
a. privatizarea în România este ineficientă şi clientelară;
b. demonopolizarea este încetinită;
c. recapitalizarea este inexistentă;
d. retehnologizarea se efectuează doar la puţine întreprinderi,
de obicei mixte;
e. restructurarea organizatorică şi managerială este în declin;
f. susţinerea juridică a iniţiativei private este contradictorie:
Ö economia subterană deţine 35 - 38% din P.I.B.
Ö producţia industrială a scăzut în perioada 1990 - 2000,
ca şi numărul de salariaţi la aproape 50%
Ö sporesc impozitele şi taxele
Ö investiţii nu se realizează
Ö sărăcia se adânceşte
Concluzii:

Criza economică de subproducţie şi

subutilizare scade potenţialul naţional,
uman şi material

Sprijinul occidentului este condiţionat şi

contradictoriu, solicitând „state active“,
capabile de autofinanţare a tranziţiei şi
se aplică tratamente diferenţiate între ţări
(Ungaria, Polonia = reeşalonări şi scutiri
de datoria externă)
z B. Şomajul

Populaţiaactivă
Populaţia activă

Cautăangajare
Caută angajare Nucaută
Nu cautăangajare
angajare

Acceptăangajarea
Acceptă angajarea Nuacceptă
Nu acceptăangajarea
angajarea
(şomeri)
(şomeri)
Concluzii:
ÎSchema arată - simplist - că şomeri sunt numai
acei care refuză angajarea. În realitate, şomajul
este o gravă anomalie deoarece primul drept al
omului, după cel de viaţă, este dreptul de a
munci: personalitatea nu se conturează fără
muncă.

ÎDacă guvernul şi întreprinzătorii nu extind

oferta de bunuri şi servicii, va rezulta şomajul,
va stimula inflaţia şi se vor adânci
dezechilibrele, blocajele şi sărăcia.
z C. Inflaţia, şomajul şi costurile de protecţie
socială
Î Datorită incapacităţii guvernelor de a privatiza eficient
întreprinderile, de a le recapitaliza şi moderniza, de a organiza un
management eficient şi a susţine juridic producţia, veniturile,
impozitele, preţurile şi profiturile - inflaţia, şomajul şi protecţia
socială se manifestă în detrimentul progresului economic şi social.
Î Inflaţia conduce la redistribuirea averilor, scăderea investiţiilor şi
creşterea şomajului.
Î Bugetarii şi pensionarii nu pot să se protejeze împotriva inflaţiei.
Indexarea veniturilor este iluzorie din cauza reducerii producţiei, iar
bugetul inflaţionist, subteran şi corupt nu poate asigura protecţia
socială.
Î Piaţa muncii este o piaţă specială: ratele diferite de şomaj nu
reflectă numai diferenţele de cerere şi ofertă pentru locuri de muncă.
Acestea reflectă şi variaţiile din costurile căutării, acceptării şi
păstrării locului de muncă pentru diferiţi oameni.
Cap. XII. Eficienţa economică
rezultate maxime
Concept general de eficienţă
eforturi optime

ecologică - mediul natural

tehnică - randament
Eficienţa
economică - valoare
socială - nivel de viaţă

valoarea produselor obtinute

Eficienţa economică =
valoarea resurselor utilizate
z A. Eficienţa macroeconomică
Y
E=
M+F+C

în care: Y = produsul naţional brut sau net

M = valoarea capacităţii de muncă
F = valoarea capitalului fix
C = valoarea capitalului circulant

Î eficienţa muncii se calculează prin productivitatea muncii:

Y
W=
M
Y
Î eficienţa capitalului fix: E =
F
Î Se mai pot utiliza indicatorii:
K
a. coeficientul mediu al capitalului: C=
Y
unde: C = coeficientul mediu al capitalului
K = capitalul în funcţiune
Y = venitul perioadei respective
∆K ′
b. coeficientul marginal al capitalului: C′ =
∆Y′
unde: C' = coeficientul mediu al capitalului
K' = capitalul în funcţiune
Y' = venitul perioadei respective

Notă: deoarece capitalul suplimentar K' este egal cu

investiţiile I, coeficientul marginal al capitalului devine:
I
C′ =
∆Y
z B. Eficienţa microeconomică (eficienţa
întreprinzătorului)
P
a. rata profitului: Rp = × 100
Cp
Î Se utilizează pentru evaluarea rezultatelor, starea competitivă
pe piaţă şi eficienţa reală a producţiei
P
b. rata rentabilităţii: R r = × 100
CA
Î Se utilizează pentru a reflecta starea generală a unei firme

Se poate determina rentabilitatea capitalului fix, a capitalului

circulant sau a fondului de salarizare. În principiu se
suprapun cu rata profitului.
Cap. XIII. Tranziţia de la economia de
comandă, la economia liber - concurenţială

z A. Esenţa tranziţiei o reformă dublă:

crearea economiei de piaţă şi a democraţiei

Sandu D. (1999) arată că:

¾ schimbările fundamentale în societate constituie proiecte

ale elitelor;

¾ implementarea reformei se realizează prin interacţiune

elite - mase;

¾ realizarea prin persuasiune, contagiune socială sau

constrângere.
Reforma nu se confundă cu revoluţia sau cu
lovitura de stat: este un proces până la capăt; până
la restaurarea societăţii capitaliste, a democraţiei, a
economiei de piaţă moderne.

Reforma economică este cea mai complexă şi mai

dureroasă: Ö privatizare
Ö demonopolizare
Ö recapitalizare
Ö retehnologizare
Ö restructurare
Ö liberalizare
Ö stabilitate liber - concurenţială
Componentele procesului de Reformă economică
pot fi grupate astfel:

a. stabilitatemacroeconomică
stabilitate macroeconomică

b. privatizare
privatizare

c. reformestructurale
reforme structurale şi
şiinstituţionale
instituţionale

d. liberalizareaeconomică
liberalizarea economică
z B. Tipologia economiilor de piaţă
a. tipul anglo-saxon, de esenţă neoliberală;
b. tipul vest-european (Franţa, Italia, Spania) unde flexibilitatea
mecanismelor de piaţă este deschisă intervenţiei statului;
c. economia socială de piaţă (Germania, Austria, Olanda), realizează
un echilibru între obiective sociale şi performanţa economică;
d. tipul nordic de economie (Suedia, Danemarca, Norvegia) unde se
realizează cooperarea dintre sectorul privat şi sectorul statului
„protector “;
e. economia de piaţă paternalistă: statul este „catalizator“, în
economie veghează la echilibrul economic şi acţionează prin
planificare flexibilă şi pârghii financiar-bancare (Japonia);
f. economia socialistă de piaţă (China) îmbină planificarea
centralizată cu pârghiile de piaţă.
z C. Punctul de plecare şi orizontul tranziţiei

Sunt considerate 3 etape ascendente:

1. tranziţia de la comunism la capitalism;

2. tranziţia de la economia de comandă la economia

liber-concurenţială;

3. tranziţia de la plan la piaţă;

Orizontul tranziţiei este apreciat ca trecere la

capitalism, la economia liber - concurenţială şi
la piaţă.
z În România este aplicată o „strategie“ graduală de
tranziţie şi nu „de şoc“.
Acest fapt este inevitabil pe plan financiar şi uman.

z J.K. Galbraith: „terapia de şoc este un termen

pentru medici şi nu pentru economişti“.

z Tranziţia foarte lentă generează „oboseala politică a

tranziţie (M. Ioviţu), specifică României“.

z Z. Brezinski arată că tranziţia românească va dura

17 - 20 ani deoarece atitudinea guvernului ca
„jucător“ şi creator de reguli poate stimula sau frâna
reformele, dar ţine şi de continuitatea şi consistenţa
ajutorului occidental.
a1 Privatizarea eficientă este nodul gordian al tranziţiei.
a2 Întrucât privatizarea nu poate fi depolitizată este controversată
şi clientelară
a3 Concluzie: monopolurile statale şi de ramură constituie cea
mai grea frână pentru dezvoltarea concurenţei şi
externalizarea economiei.

b. Încrederea - element crucial al reformelor

Acest obstacol psihologic se datorează incompetenţei

sau nesincerităţii guvernului.
epuizată
Încrederea poate fi
acumulată
previziuni greşite
Încrederea se poate eroda
şovăieli
z D. Finanţarea tranziţiei
una din cele mai grave probleme în România
Cauze:
Ö cererea mare a finanţării din buget
Ö bugetul este mic, reprezentând 35% din P.I.B.
Ö ponderea economiei subterane este catastrofală: 35 - 38%
din P.I.B.
Ö finanţarea din Vest este selectivă, sunt sprijinite doar
state active cu posibilităţi de autofinanţare
Ö tratamentul diferenţial al statelor (Polonia, Ungaria,
România)
Ö generaţiile actuale sunt împovărate de costurile tranziţiei,
care se adaugă la costurile achitării datoriei externe a lui
Ceauşescu
z E. Sprijinul economic al statului
care poate fi acordat pentru:
Î ajutoare financiare în caz de calamitate
Î acordarea de subvenţii şi indexări
Î scutirea sau reducerea de taxe şi impozite
Î acordarea de credite şi garanţii preferenţiale
Î vânzări de terenuri către întreprinzători sub preţul pieţei
Î investiţii în zone sau domenii deficitare
Î măsuri protecţioniste în comerţ şi servicii
Î facilităţi pentru expansiunea capitalurilor străine şi
autohtone
Notă: Cele mai multe din aceste elemente nu sunt practicate
de guvernele României, în ultimul deceniu.
z F. Falimentul este considerat „medicul“ pieţei:
literatura de specialitate apreciază că 2 - 6% dintre firmele mici şi
mijlocii pot da faliment.

Ö falimentul reprezintă garanţia că va exista un proces de curăţire şi

eliminare a firmelor ineficiente.
Ö capitalismul din TECE a fost înclinat spre firme mici şi un stat slab.
Acest fapt a fost încurajate de BIRD, FMI, şi BERD - locul oferit în
economia internaţională a fost acela al „vărului sărac“ cel care-l
ocupase şi în secolele trecute Europa de Est (Amsden A. ş.a., 1994,
Londra).
Ö ideologia pieţei libere a fost susţinută frenetic de toţi iar dezgustul
faţă de socialism a alimentat o atitudine potrivnică intervenţiei
statului în economie.
Ö în realitate, logica pieţei libere nu se potrivea cu realităţile
patrimoniale şi structurale ale economiei acestui deceniu.
 z G. Piaţa bunurilor şi serviciilor, piaţa muncii
şi piaţa financiară
Piaţa bunurilor şi serviciilor este nucleul economiei de piaţă.
Î Formarea preţurilor pe piaţa liber - concurenţială are la bază:

Comportamentul
Comportamentul Formarea
Formarea Comportamentul
Comportamentul
vânzătorilor
vânzătorilor preţurilor
preţurilor cumpărătorilor
cumpărătorilor

Politiciale
Politici ale
•transparenţeipieţei
•transparenţei pieţei statului •transparenţeipieţei
•transparenţei pieţei
•calculeconomic
economic statului •calculeconomic
economic
•calcul --preţuri
preţuri •calcul
•echilibrumicroeconomic
•echilibru microeconomic •echilibrumicroeconomic
•echilibru microeconomic
•strategiide
depreţ
preţlalavânzare
vânzare --concurenţă
concurenţă
•strategiide
depreţ
preţlalacumpărare
cumpărare
•strategii --subvenţii
subvenţii •strategii
--bunăstare
bunăstare
Libertatea de funcţionare a pieţei are la bază:
libertatea producţiei;
libertatea circulaţiei mărfurilor;
libertatea preţurilor.
Piaţa bunurilor şi serviciilor în România ultimului deceniu se
caracterizează prin:
a. deficit de ofertă (consum final 45%, din volumul bunurilor,
iar din investiţii doar 16,1%)
b. o mare capacitate de absorbţie acoperită de importuri, în
timp ce se distrug capacităţi de producţie existente.

Piaţa muncii este extrem de diferită faţă de occident:

a. presiunea ofertei asupra cererii;
b. şomaj persistent şi de proporţii;
c. rigiditate;
d. neconcordanţe între w şi s;
e. amplificarea (multiplicarea) şomajului şi a inflaţiei =
starea de sărăcie.
Lipsa de control asupra salariilor a subminat procesul
de stabilizare macro şi microeconomică, pe 3 căi:

1.1.majorarea
majorareasalariilor
salariilorşişiimplicit
implicitaapreţurilor;
preţurilor;

2.2.creşterea
creştereasalariilor
salariilorşişiimplicit
implicitreducerea
reducereaprofitului
profitului
şişicreşterea
creştereadeficitului
deficituluibugetar
bugetar

3.3.decapitalizarea
decapitalizareaîntreprinderilor
întreprinderilorcând
cândresursele
resurselede
de
investiţiise
investiţii sefolosesc
folosescpentru
pentrusalarii
salarii

– Nivelul w, pe o persoană ocupată este de 1/8 faţă de

Grecia şi de 1/16 faţă de SUA.

– Politicile cinice ale guvernelor României nu se preocupă

de nivelul ocupării forţei de muncă, de rata şomajului,
costul salariilor, nivelul preţurilor şi rata inflaţiei.
 – Piaţa financiară este slab şi ineficient organizată:

sistemulbancar
sistemul bancareste
estefalimentar,
falimentar,cucumici
miciexcepţii
excepţii(deşi
(deşiîn
în1999
1999
funcţionau40
funcţionau 40de
debănci
băncişişisuscursale
suscursaleromâneşti
româneştişişistrăine);
străine);

rateledobânzilor
ratele dobânzilorsunt
suntastronomice
astronomiceşişireal
realnegative,
negative,contribuind
contribuind
lalablocajul
blocajulîntreprinzătorilor
întreprinzătorilorşişidecapitalizarea
decapitalizareabăncilor;
băncilor;

crediteleneperformante,
creditele neperformante,clientelare
clientelarepolitic
politicse
seaflă
aflăîn
încreştere;
creştere;

multedin
multe dinpierderi
pierderiau
aufost
fostpreluate
preluatelaladatoria
datoriapublică
publicăşişisărăcia
sărăcia
populaţieise
populaţiei seadânceşte;
adânceşte;

circuitulnegativ,
circuitul negativ,credite
crediteneperformante,
neperformante,credite
creditenerestituite
nerestituite
accelereazăinflaţia;
accelerează inflaţia;

CNVMasigură
CNVM asigurăautorizarea
autorizareaşişireglementarea
reglementareapieţei
pieţeicapitalurilor;
capitalurilor;
 instrumentelepieţei
instrumentele pieţeicapitalurilor
capitalurilorsunt:
sunt:bursele
burselede
devalori,
valori,băncile
băncile
comerciale,fondurile
comerciale, fondurilede
deinvestiţii,
investiţii,piaţa
piaţaRASDAQ,
RASDAQ,bursele
burseledede
mărfuri;
mărfuri;
dacăbăncile
dacă băncilearardirija
dirijaooparte
partede
decapital
capitalcătre
cătreburse
burseaceasta
aceastaar ar
conducelalacapitalizarea
conduce capitalizareasocietăţilor
societăţiloremitente
emitentededeacţiuni
acţiunişişiar
ar
constituiun
constitui unsemnal
semnalpozitiv
pozitivpentru
pentruinvestitori
investitoriromâni
românişişistrăini;
străini;

înrealitate,
în realitate,societăţile
societăţilesunt,
sunt,constant,
constant,subevaluate
subevaluateiar
iar
tranzacţionareape
tranzacţionarea pepiaţa
piaţasecundară
secundarăeste
estelimitată
limitatăde
deFPS
FPSşişiBNR
BNR
carenu
care nuacceptă
acceptătranziţionarea
tranziţionareaprin
prinbursă
bursăaatitlurilor
titlurilorde
destat;
stat;

rataridicată
rata ridicatăaainflaţiei
inflaţieiaccentuează
accentueazădecapitalizarea
decapitalizareasocietăţilor
societăţilor
(capitalizarealalapiaţa
(capitalizarea piaţabursei
burseişişilalapiaţa
piaţaRasdaq
Rasdaqreprezintă
reprezintădoar
doar
5%din
5% dinPIB);
PIB);

lipsaunui
lipsa unuisector
sectorsănătos
sănătosalalîntreprinderilor
întreprinderilorproducătoare
producătoarede
de
bunurişişisistemul
bunuri sistemulbancar
bancarfragil
fragilşişiincoerent
incoerentsubminează
subminează
redresareaeconomică
redresarea economicăaaţării.
ţării.
z H. Piedici care frânează funcţionarea
economiei de piaţă

a. legea protecţiei concurenţei adoptată în 1998;

b. legislaţie permisivă faţă de economia subterană şi criminalitate;
c. legea declarării averilor de către demnitari, 1996, dar neaplicată;
d. piaţa de capital a fost iniţiată în 1995;
e. legea răspunderii ministeriale adoptată în 1998 şi corectată în
2001, dar neaplicată;
f. legea falimentului adoptată în 1995 şi neaplicată;
g. probleme grave (falimentare) ale băncilor comerciale, băncilor
populare, fondurilor de investiţii;
h. necorelări între instituţii: Agenţia Naţională de Privatizare; FPS;
FPP; Agenţia de dezvoltare, Ministere, etc.
i. privatizarea lentă şi pe căi neeconomice;
j. neimplicarea statului în dezvoltarea monopolurilor (ex. CONEL;
ROMTELECOM; PETROM etc.);
k. sectorul IMM nu este sprijinit de stat;
l. agricultura şi turismul declarate opţiuni strategice din 1990 au
fost abandonate;
m. depolitizarea tranziţiei întârzie şi chiar se accentuează:
conducerile tuturor băncilor şi societăţilor se ocupă pe criterii
politice, fapt care a agravat corupţia şi şantajul;
n. nivelul scăzut al producţiei naţionale, investiţiilor şi a veniturilor
populaţiei arată o conducere coruptă, neinteresată de opţiunile
majore ale poporului român.
 Cap. XIV. Noua economie
¾ Pârghiile economice şi administrative ale statului
în construirea economiei liber - concurenţiale
moderne sunt descentralizarea, demonopolizarea
şi dereglementarea.
¾ Pârghiile economice motivează oamenii asupra
avantajelor libertăţii economice, iar pârghiile
administrative limitează sau delimitează
instituţional acţiunile economice. În România,
comportamentul faţă de lege este viciat chiar de
legislativ şi executiv.
¾ Noua economie a secolului XXI este o economie
globală, informaţională şi etică.
 Economia: de la
perioada industrială
la perioada cunoaşterii

Noua economie: Tehnologia

comerţul electronic informaţională
planetar - sursa schimbării
Î Fenomenul de ruptură istorică în a doua jumătate a sec.
XX în ţările dezvoltate şi se globalizează în sec. XXI = are
loc introducerea tehnologiei informaţionale şi a gândirii
logice trinare a lui Ştefan Lupaşcu.

Î Bunurile, capitalurile, competenţele, informaţiile şi

comportamentul etic devin accesibile tuturor. Astfel,
globalizarea devine un vector al dezvoltării generale şi
credinţa creştină un vector al dezvoltării personale
(individuale).
Î Aceasta înseamnă şi repunerea în drepturi a suveranităţii
naţiunilor ca şi a specificului comunităţilor locale.

Î Globalizarea are de înfruntat provocarea sistemului nostru

de valori care presupune ca informaţia să aibă valoare de
proprietate; credinţa creştină care se bazează pe trăire şi
nu numai pe cunoaştere va dezvolta indivizii şi va impune
valorile cooperării şi nu ale confruntării.
Î Comerţul mondial s-a dezvoltat în ultimii 50 de ani de două
ori mai repede decât producţia de bunuri. Catolicismul şi
Ortodoxismul, cu excepţia Rusiei, fac importanţi paşi
pentru reunificarea credinţei creştine.
Î Dezvoltarea pieţelor de capital este şi mai rapidă decât a
pieţelor de bunuri. Contextul politic este, aparent, favorabil
extinderii pieţei şi a valorilor creştine.

Î Reglementările instituţionale internaţionale sunt mult mai

eficace, deşi se aplică diferenţiat (FMI; BIRD; BERD).

Î Noua economie până la „economia virtuală“ pe INTERNET

se bazează pe noi forme de investiţii tehnologice şi pe
investiţiile directe ale statelor dezvoltate.

Î În noul mediu economic informaţia devine putere şi

credinţa creştină suport al cooperării, cerută de noile
tehnologii şi de creşterea valorilor spirituale, secularizate,
mai ales în Occident.
Î Cooperarea şi lucrul în reţea informaţională şi etică vor
deveni valorile esenţiale ale economiei secolului XXI.

Î Sectorul informaţional creşte mai rapid decât celelalte

sectoare economice, iar credinţa creştină ar trebui
asumată şi nu determinată de eventuale catastrofe.

Î Întreprinderile viitorului vor fi de patru categorii:

9 neinformatizate
9 bazate pe date
9 bazate pe informaţii (lucru în echipă)
9 bazate pe cunoaştere şi credinţă (datele, cunoştinţele şi
experienţele etice sunt stocate şi folosite în concurenţă).

Î Noua economie se organizează în jurul reţelelor de

capitaluri, gestiune managerială, informaţii şi instituţii ale
credinţei creştine.
Î Primii paşi către informatizarea pieţelor şi dezvoltarea
credinţei a fost făcută în a doua jumătate a secolului al
XX-lea: Transferurile Electronice de Fonduri (E.F.T.) şi
Sistemele de Schimburi Informatizate de date (E.D.I. -
Electronic Data Interchange) au apărut în ’ 60 şi au fost
folosite de bănci.

Î Prin E.D.I. între firme se realizează: zero hârtie; zero

întârzieri; zero greşeli; zero stocuri.

Î În anii ’ 80 au apărut noi tipuri de aplicaţii de tipul poştei

electronice şi noile acţiuni ale bisericii catolice şi ortodoxe
de apropiere.

Î În anii ’ 90 are loc Revoluţia INTERNET: de la 10 milioane

de calculatoare gazdă în 1995 s-a ajuns la peste 70
milioane în anul 2000.
Î Avantajele INTERNET - simplitate şi supleţe; preţuri de
acces şi de comunicare foarte mici; caracter global şi
personal asigurat.

Î Valorile morale ale credinţei creştine vor potenţializa

tehnologiile şi vor permite dezvoltarea omului şi nu numai
a elementelor sale materiale.