Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi

Facultatea de Zootehnie Învăţământ la distanţă ŞEF LUCR. DR. STEJĂREL BREZULEANU

MANAGEMENT AGROTURISTIC
Material de studiu I.D. Specializarea Zootehnie Anul de studiu VI

IAŞI, 2006
1

CUPRINS
INTRODUCERE CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1.1 Definirea şi scopul turismului rural 1.2 Definirea şi scopul agroturismului 1.3 Interferenţe între turism rural şi agroturism 1.4 Conţinutul activităţilor de turism rural şi agroturism CAP. II EVOLUŢIA AGROTURISMULUI ŞI AGROTURISMULUI 2.1 Turismul rural şi agroturismul pe plan mondial 2.2 Turismul rural şi agroturismul în ţările europene 2.3 Turismul rural şi agroturismul în România 2.4 Forme de cooperare în domeniul turismului rural şi agroturismului CAP. III DEZVOLTAREA, PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3.1 Dezvoltarea activităţii de agroturism 3.2 Condiţiile necesare pentru practicarea agroturismului 3.3. Sprijinul statului în dezvoltarea şi diversificarea agroturismului 3.4. Efectele economico-sociale ale dezvoltării şi perfecţionării agroturismului CAP.IV. FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4.1. Formele agroturismului 4.2.Particularităţile agroturismului 4.3 Factorii care influenţează circulaţia turistică în mediul rural 4.4 Tipuri de gospodării cu destinaţie agroturistică CAP. V. AGROTURISMUL –FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICOSOCIALĂ 5.1. Agroturismul ca activitate generatoare de venit în mediul rural 5.2. Utilizarea resurselor prin intermediul agroturismului 5.3. Căile şi mijloacele folosite pentru practicarea eficientă a agroturismului CAP. VI. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6.1. Cadrul juridic privind agroturismul în România 6.2. Legislaţia specifică turismului rural şi agroturismului în Europa CAP. VII. POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7.1. Noţiunea de potenţial agroturistic 7.2. Resursele turistice naturale şi obiective turistice 7.3. Vocaţia turistică a unor localităţi rurale 7.4 Direcţiile şi formele de dezvoltare în perspectivă ale agroturismului BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE
Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice. Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile, valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate. În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând spontană ori organizată. Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural. Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”. Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil. 3 câteva decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin

sate club sau pentru tineret. Astfel. precum şi satul turistic care. numeroase organizaţii de turism. Fiind un fenomen socio-economic nou în evoluţia turismului.CAP. (26) Din anul 1993 România este membră EUROGITES. În condiţiile de astăzi. de mai mulţi ani. turismul rural este definit ca o formă particulară de turism. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1. organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. Programul de acţiune al C. ferme de vacanţă.E. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe. circulaţia turistică rurală. pasiunea şi curajul întreprinzătorilor particulari. un 4 . Putem aprecia că turismul rural este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali. turistul nu este un anonim. Prin deschiderea graniţelor europene „Anul turistic“ – 1990 – a fost înfiinţat EUROGITES. Astfel. staţiuni rurale de odihnă. cu o largă sferă de cuprindere. preocupările de a defini turismul rural sunt sporadice şi pot fi întâlnite în literatura de specialitate diferite definiţii conform unor orientări de moment a specialiştilor. în acţiuni concrete. lucrative sau obşteşti. care pune în evidenţă. când EUROGITES nu primeşte fonduri pentru a putea pune în aplicare obiectivele stabilite prin statut şi pentru a avea succes. în ultimii ani. ci un oaspete de seamă. ca un domeniu şi o artă a primirii turistului şi a unui comportament ce diferă de alte forme de turism. din diverse ţări europene se preocupă. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele stabilite prin statut. în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă. după unele abordări psihologice (107). printr-un mecanism propriu. turismul din toate ţările Europei şi implicit din România trebuie să valorifice iniţiativa.1 DEFINIREA ŞI SCOPUL TURISMULUI RURAL Turismul rural este o activitate economică complexă. care implică foarte mult respect faţă de oaspeţi. deţine un loc prioritar. de organizarea şi instituţionalizarea turismului în spaţiul rural. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului. Ca urmare.

care să impulsioneze oamenii în vederea practicării unei astfel de activităţi. gospoăria proprietarului. turismul rural se manifestă în spaţiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice şi demografice ale spaţiului rural. În acest fel se produce inserţia turistului. a poluării. implementarea echipamentelor de recreere şi odihnă. Este necesar să fie o contribuţie a întregii societăţi rurale. 5 . activităţi recreative. respectiv amenajarea spaţiului rural. având grijă să se păstreze originalitatea mediului rural. într-un spaţiu adecvat şi plăcut şi la un preţ rezonabil. Din punct de vedere al abordării geografice. divertisment şi diverse servicii”. şi specific etnografic şi cultural. poate fi definit ca o activitate specifică mediului rural. Practicarea turismului rural presupune existenţa următoarelor elemente: (20) existenţa unui spaţiu rural bogat în tradiţii cu un mediu natural deosebit. mediul rural cu tradiţiile şi obiceiurile sale. turismul rural. dornic de a se integra unui mod de viaţă autentic. a produselor de marcă cu identitate regională. respectiv. a valorilor şi tradiţiilor culturale şi istorice. turismul rural poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea şi „reîncărcarea bateriilor“ omului modern. inedit. Astfel. turismul rural este apreciat în raport cu existenţa spaţiului rural corespunzător. Ca atare. menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire. (35). existenţa unei baze materiale (care implică mijloace de transport şi căi de acces) şi a unui cadru legislativ adecvat. cultivându-se continuu relaţii care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului turistic din zonă. în societatea rurală. În ansamblul economiei locale. serviciile oferite de aceşti oameni: cazare şi masă. Din acest motiv se impune ca turismul rural să rămână un produs al societăţii rurale. a aglomeraţiei umane. a produselor agricole. Privit prin prisma abordării sociologice. care revine mereu cu plăcere la pensiune.prieten al familiei. alimentaţie. în care turiştii descoperă viaţa la ţară. a stresului fizic şi psihic specifice unei existenţe moderne. se poate observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turişti şi gazdă. Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecinţă a restrângerii mediului natural în condiţiile urbanizării planetei. (70) turismul rural se defineşte ca fiind “o formă de valorificare turistică a spaţiilor rurale prin exploatarea resurselor naturale. oamenii interesaţi să practice o astfel de activitate.

în care în mod constant. dezvoltate într-un spaţiu caracterizat drept rural. În Irlanda şi Marea Britanie. Bernard Lane. În Spania. evenimente. Conform unei definiţii (1). linişte. Această definiţie pare a fi unanim acceptată şi necontestată. termenul de zonă rurală reprezintă zone diferite de oraşe. Luxemburg şi Franţa. de exemplu. medii nemecanizate. Se pune mereu întrebarea: ce se înţelege prin „zone rurale”. toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. Turismul ruraleste privit. festivităţi. cum ar fi Germania. dar include şi regiunile montane. consideră că turismul rural nu este sinonim cu turismul într-o zonă rurală. când este vorba de a defini exact turismul rural. Trecând peste această chestiune geografică. De exemplu. zone de litoral sau zone montane. Totuşi. contacte personale în antiteză cu anonimatul urban. alimentaţie publică şi agrement. posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a zonei şi a locului. nici de litoral. o vizită la o fabrică dintr-o zonă rurală sau o zi petrecută într-un parc tematic dintr-o zonă rurală nu reprezintă turism rural în accepţiunea actuală a acestei noţiuni. absenţa aglomeraţiei. Belgia. ci trebuie să aibă anumite trăsături specifice. (8) Se poate observa astfel că acest concept nu are acelaşi înţeles în toate ţările europene. există tendinţa de a înţelege prin zone rurale acele părţi. turiştii exclud orice relaţii semnificative cu populaţia. În acest context. În Italia. Olanda. Agroturismuleste un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman. 6 . „turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice din zonele rurale”. în ansamblul său include o paletă largă de modalităţi de cazare. Această definiţie de ordin general şi care poate fi doar parţial acceptată pune în evidenţă agroturismulfaţă de activitatea turistică tradiţională. termenul de turism rural implică prezenţa anumitor trăsături ale produsului turistic. în general. sentimente de stabilitate şi istorie naţională. evenimente. regiuni. cum ar fi: deschiderea spre natură. În unele ţări din Europa.Turismul rural. ca un ansamblu de o largă varietate de activităţi. utilizate pentru producţia rurală. de activităţi. zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt urbane. apar o serie de probleme. servicii de cazare. termenul de zonă rurală se referă la zone care nu sunt nici urbane. Portugalia şi Grecia. Directorul Programului de Dezvoltare a Agroturismului de la Universitatea Bristol (88). sporturi şi distracţii.

economice. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. adăposturi. cure terapeutice. vin în mediul rural pentru relaxare. Motivaţia principală a unei asemenea forme de turism este de integrare a turiştilor în mediu natural şi uman şi pe de altă parte implicaţia populaţiei locale în furnizarea de servicii pentru turism. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. clasic. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora. desfăşurat în staţiuni şi centre turistice. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.2 DEFINIREA ŞI SCOPUL AGROTURISMULUI În ceea ce priveşte definirea agroturismului. precum şi multe alte activităţi specifice. odihnă. agrement. precum şi la oferta „standard” de tip industrial 1. sate de vacanţă şi îmbracă forme variate de sejur. Alături de noţiunea de turism rural. 7 . Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. valorificând resursele turistice locale (naturale. utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive etc. drept un concept care acoperă activităţile organizate şi conduse la nivel local şi bazate pe atracţiile mediului natural şi uman.Turismul rural poate fi definit. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. distingându-se de turismul alb (sporturi de iarnă).” (72) Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. pentru o anumită perioadă determinată. turismul albastru (vacanţe pe litoral) şi turismul de lumini (turismul urban). termenul de turism verde este adesea utilizat. tranzacţii sau afaceri. Turismul rural este o formă de turism care “se desfăşoară în mediul rural. pentru a evita controversa geografică.

sociale etc. prelucratul produselor agricole. etnografice. cultural. pensiune. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. studii şi documentare. o proprietarul desfăşoară. reprezintă o activitate secundară. să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. o oferă servicii turistice (cazare. culegerea fructelor. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. în general şi a agroturismului . sport. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. distracţie etc. o de regulă. prestări de servicii. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) o prezintă un grad de complexitate ridicat. socio-uman o contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. economic. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. edilitare etc. o constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. culturale. agrement). ecologic. cultura şi arta ţărănească. turistic. agricol. în scop de recreere. o reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. prepararea hranei). agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. folosirea durabilă a resurselor turistice. o turiştilor li se oferă posibilitatea. mulsul vacilor. pensiune. creşterea animalelor etc.Din punct de vedere al divertismentului. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). o are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. turistul are acces la atracţii turistice naturale. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. prin: menţinerea echilibrului ecologic. pescuit. permite realizarea unui turism adecvat 8 . menţinerea diversităţii naturale. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. lipsite de factori de stres. cât şi activitatea economică. cu un puternic caracter ospitalier.).). weekend).(95) Agroturismul este o componentă a turismului. o are scopuri diferite: recreere. ambianţa întâlnită de turist este familială.

INTERFERENŢE ÎNTRE TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISM Evoluţia socială. locuinţe de vacanţă. 1999). Nistoreanu P. În literatura existentă. 9 . Turiştii doresc să cunoască tradiţiile rurale. specifice diferitelor zone geografice. Oferta de „Turism rural” defineşte toate ofertele turistice din mediul rural. au un numitor comun care scoate în evidenţă elementele de identitate. tendinţele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut şi divers creează premisele dezvoltării organizate a turismului rural şi a agroturismului. Vasile Glăvan. aerul curat şi doresc să poată practica sportul şi drumeţia (32). Ei caută liniştea. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 1. care şi-au pierdut în mare parte funcţia de bază.diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite (Florina Bran. apar frecvent termenii de turism rural şi agroturism. Ion Talabă. 1999. la diferenţiere. Practica a arătat că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel. criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea rurală sau numai o parte a acesteia. 1997. persoane cu dizabilităţi. La acest nivel cele două forme de turism trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural şi gospodăria ţărănească în scopul satisfacerii cerinţelor turistului modern. familii cu copii mici.. vor să-şi petreacă vacanţa într-un mediu rural intact. să li se ofere produse şi specialităţi regionale.(135) o turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. tineri căsătoriţi etc. care nu sunt legate de gospodăria ţărănească: vacanţe în gospodării. cât şi elemente diferite care le conduc la departajare. de incluziune.. case particulare. cultura şi natura. În clarificarea acestor termeni şi stabilirea interferenţelor există două tendinţe de definire a acestor noţiuni. inclusiv în cea din ţările Comunităţii Europene. sejururi în case de vacanţă. În prima categorie.3. Deşi acţionează în spaţiul rural. o agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru (Braşoveanu N. 1995. 1997).

termenul de turism rural cuprinde şi cultura. În plus. se interferează în mare măsură cu agroturismul. de alimentaţie. Vizitatorii pot participa activ. cadrul de compensare fizică şi spirituală. cele de cazare. gustând din senzaţiile noi oferite de un mediu total diferit de cel în care trăieşte în mod curent. ascensiunile şi drumeţiile. pe lângă obţinerea unor venituri complementare pentru populaţia locală şi la 10 . de transport trebuie să se situeze la nivelul calitativ întâlnit în orice formă de turism. acceptarea alegerii ca destinaţii de vacanţă a ţărilor învecinate. istoria. serviciile de alimentaţie în turismul rural se bucură de condiţii speciale prin varietatea. gusturi. prezentarea puternică a elementelor patriarhale. tradiţiile existente în spaţiul rural. (16) Agroturismul. cura de aer sau de fructe. În comparaţie cu agroturismul. Unele din motivaţiile posibile care au dus la apariţia şi dezvoltarea turismului rural sunt: reîntoarcerea în natură. vânătoarea. cunoaşterea şi înţelegerea creativităţii populare. Agroturismul este şi va rămâne o activitate complementară sezonieră. în activitatea de agroturism. principalele categorii de servicii. care împreună cu cele specifice din gospodăria ţărănească constituie componente ale ofertei turistice. calitatea şi mai ales prin prospeţimea produselor oferite chiar de către gazdă care are în gospodărie animale şi păsări. sportul. dacă doresc. fragmentarea vacanţelor. Prin conţinutul său. la activităţile gospodăreşti. cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifică zonelor rurale. cu care se completează şi se stimulează reciproc. formele de agrement şi animaţie etc. odihna. proaspete. criteriul de diferenţiere se bazează pe ponderea diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. turismul rural. sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus. ca formă complementară a turismului rural. motivaţiile estetice.În cea de-a doua categorie. tradiţie şi puritate a naturii şi a necesitat un comportament turistic special. limitată în cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual. pescuitul sportiv. consumul de alimente. turismul cultural şi de cunoaştere. contribuie. Astfel. tendinţe către folclor. turismul rural este acela care a scos la iveală mai ales în ultima perioadă un aspect deosebit de interesant şi anume cerinţe crescândă pentru turismul din regiunile rurale şi reorientarea unor aspiraţii. greu de atins în majoritatea pensiunilor agroturistice. curiozitatea. Sub acest aspect.

Prin istoria. ameliorarea comportamentului social în relaţiile umane. deoarece descriu realităţi foarte diferite. continuitatea şi prezenţa sa permanentă în teritoriu. ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru un alt grup uman. peisaje. atracţiile turistice diverse. oameni şi produse (61). Interesul crescut pentru sport. turismul ruralîn Europa a resimţit puternic impactul schimbărilor importante în atitudinile şi preferinţele consumatorilor. prezent şi viitor propriu. rezultând un ritm accentuat de schimbare în conţinutul produsului turistic rural. Aceste elemente ale activităţii de turism rural sunt variate în funcţie de regiune sau ţară. ridicarea nivelului general de civilizaţie a unei categorii de populaţie care trăieşte izolat. iar exploatarea lor în interes turistic nu se face pe un teren uniform. economică sau culturală. căutarea autenticului. sănătate. condiţiile economice variate. pe aceeaşi bază geografică.realizarea unor obiective sociale cum ar fi: continuitatea activităţilor agricole întrun mediu slab-productiv. socială. Deplasarea dinspre turismul de masă către turismul individual şi modificarea preferinţelor privind tipul de vacanţă. Turismul rural se bazează pe trei elemente principale: spaţiu. au stimulat dezvoltarea agroturismului . el a contribuit din plin la transformarea mediului geografic. i-a determinat pe producătorii de voiaje turistice să găsească alternative pentru destinaţiile spre litoral şi munte. 11 . fiecare în parte. Satul a ocupat încă de la începuturile activităţilor umane un loc dominant în ansamblul reţelei de aşezări care s-a organizat în cadrul unui anumit peisaj geografic. mobilizarea unui număr însemnat de gospodării şi de persoane. Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi care au. 1. Zonele geografice. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR DE TURISM RURAL ŞI AGROTURISM Începând cu anii 1970. cultivarea relaţiilor umane şi chiar ameliorarea situaţiei igienico-sanitare din multe localităţi rurale.4. locuri de mici dimensiuni. resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie la fel în alt loc.

obiceiuri prezintă importante valenţe turistice. şcoala. Un element definitoriu care alcătuieşte structura turismului rural îl constituie dezvoltarea susţinută a serviciilor de divertisment şi agrement rural. este locul unde se pot mânca fructe proaspete. În condiţiile în care se vor crea premisele de suport pentru agrementul rural şi numărul turiştilor care vor prefera asemenea vacanţe va creşte. Ferma. cafeneaua. satul. locurile cele mai bune de pescuit. a celui care cunoaşte secretele naturii. Satul ocupă un rol deosebit de important în imaginaţia orăşeanului. elemente valoroase ce marchează principalele trăsături istorice şi culturale. populaţie. care a păstrat în interiorul său. însoţită de serviciile corespunzătoare şi. iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală. biserica. fiind casa fermierului. Ferma. Turismul rural deşi are o istorie mai veche. tradiţii. mici întreprinzători. practic a luat un mai mare avânt în ultimul deceniu. activi locali care fac viaţa mai uşoară la ţară. este locul cu un mod natural de viaţă . Locuitorii din mediul rural trebuie să fie principalul element în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari. turismul rural se axează pe servicii turistice de bază. cu sprijinul a numeroase asociaţii de profil. multe la nivel de judeţ. semnificând dimensiunea umană. Ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie să fie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică. spaţiul rural sunt imagini sau motive pentru care turiştii vin să-şi petreacă vacanţele la ţară. fiind influenţat şi de dotările de infrastructură pe care le deţine habitatul rural. de cules ciuperci apreciate de consumatori. Satul grupează artizani comercianţi. este locul în care se cresc animale domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul. iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice. animaţia locală specifică. a ţăranului. posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi. în acelaşi timp. oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate.Toate schimbările apărute în structura social-economică în decursul timpului sunt reflectate în viaţa cotidiană a satului. rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorul din mediul urban. evocă primăria. Pentru început. 12 . ocupaţii. locuri care au marcat viaţa oamenilor secole de-a rândul. Aşezările rurale prin principalele lor componente – vatră moşie. locul unde se succed generaţii.

de alimentaţie trebuie să se situeze la un înalt nivel calitativ. diferite bunuri etc. munţii etc. ciclism. Agrementul reprezintă un element esenţial care contribuie la reuşita vacanţelor la ţară. la sporturi care cer mediu rural obligatoriu. plimbări. a parfumurilor şi cânturilor. turismul rural se pretează atât turismului individual cât şi de grup (în special grupurilor mici. pe malul râurilor şi lacurilor. dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor. apei nepoluate. Principalele categorii de servicii oferite: de cazare. a locurilor pline de flori. serviciile de alimentaţie în agroturismulse bucură de condiţii speciale prin varietatea. studiul sau observarea naturii. dar mai ales prin prospeţimea produselor oferite de către gazdă.Satul reprezintă de asemenea. participarea la festivaluri rurale. verdeţei. a vieţuitoarelor. traversând dealurile. filmat. celor care ştiu să o folosească în avantajul sănătăţii şi reconfortării lor fără să o distrugă. Această formă de turism este puternic influenţată de factorii psihologici şi se adresează prin excelenţă iubitorilor de natură. botez sau de iarnă. invitând la contemplaţia peisajelor. a celor mai frumoase sărbători. pe lângă serviciile de cazare solicitare. În plus. recurge şi la serviciile de alimentaţie. satul şi spaţiul rural. prin funcţia lui de consumator. a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă. Toate aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară. El poate îmbrăca diferite forme. Ca formă a turismului de masă. Se cunoaşte că turismul rural. coborâre cu pluta. escaladări pe versanţi. drumeţie. Spaţiul rural reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă sau gospodăria ţăranului şi a vieţii satului în slujba agroturismului . vânătoare. achiziţionează amintiri. respiraţiei. 13 . Ferma. familiale) şi este practicat îndeosebi la sfârşit de săptămână sau în timpul vacanţelor. cunoaşterea zonelor etc. fotografiere. echitaţie. pescuit. calitatea. Turismul rural trebuie înţeles ca o formă de activitate care asigură populaţiei urbane cele mai adecvate condiţii de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieţii cotidiene. articole cu specific local. datorită faptului că agroturismul. împreună sau separat constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. Spaţiul rural reprezintă simbolul libertăţii. care dispune şi de capacitatea de producţie respectivă. locul de baştină. Turiştii doresc să parcurgă acest spaţiu rural sau să acţioneze în slujba acestuia. aduce o creştere a veniturilor în locurile unde aceşti turişti se deplasează temporar.

dar nu trebuie neglijate nici situaţiile în care efectele au fost negative. raportul turişti / rezidenţi. ca urmare a dezvoltării turismului în zonă. Gradul de implicare a indivizilor şi industria turistică este importantă pentru echilibrul acestei balanţe. natura activităţii turistice. comunităţile locale trec printr-o secvenţă de reacţie. În regiunile turistice. perioadă de şedere etc. 14 . Intensitatea de continuă creştere a activităţii turistice în diferite regiuni determină un impact puternic asupra comunităţilor locale ale acelor regiuni. Relaţiile dintre oaspeţi şi localnici sunt privite ca o balanţă între costuri şi beneficii. etc. De cele mai multe ori. Impactul turismului rural asupra comunităţilor locale se evidenţiază prin dimensiunea extensivă. (77) care face referire la caracteristicile localităţii. turismul rural vine în întâmpinarea dorinţelor tuturor categoriilor de vârstă. În ultima vreme se cunoaşte o creştere a acestui raport pe măsură ce o anumită destinaţie turistică trece prin stagii succesive de dezvoltare. o constituie dimensiunea social-culturală. schimbându-şi percepţiile pe măsura experienţei. pentru alimentaţia sănătoasă şi bogată în vitamine. Dimensiunea intrinsecă se referă la caracteristici ale membrilor comunităţii gazdă care afectează variaţiile impactului turismului asupra respectivei comunităţi: grad de implicare. În cadrul acestui impact. impactul este unul pozitiv. deoarece influenţează măsura în care beneficiile sunt percepute ca fiind mai mari decât costurile. pentru liniştea şi bogăţia cadrului natural. fiind şi motivul pentru care vacanţele localnicilor sunt adesea stabilite ţinând cont de sezonalitate.În ceea ce priveşte limitele de vârstă. cum ar fi: rolul ei ca destinaţie turistică. sezonalitate. în afara celei economice. apropiere de casă. tipurile de turişti. o dimensiune importantă. fiind practicat atât de persoane de vârsta a treia cât şi de către generaţia tânără. pentru ambele părţi. pentru confortul oferit de locuinţele săteşti modern amenajate. caracteristici economico-sociale. Sezonalitatea îşi pune amprenta asupra reacţiilor comunităţii prin fluxurile accentuate de turişti în perioade de vârf. ca şi pentru multiplele posibilităţi de practicare a sportului în aer liber. Raportul turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii fluxului turistic.

Pot fi incluşi. misiuni. Prin recreere (lat. nomazii. 15 .. studii.Persoanele care îşi bazează existenţa pe activităţile turistice sunt înclinate fie să supravegheze impactul pozitiv al turismului. congrese. acţiunile angajate în timpul liber trebuie să fie constructive şi plăcute. Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătoriilor dintr-o localitate sau ţară în două mari categorii şi anume: cei care intră şi cei care nu intră în categoria turiştilor. naţionalii rezidenţi în afară de membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau în escală şi care apelează la serviciile de cazare – masă. recreere. Pentru a fi vorba de recreere. de asemenea. Activităţile de turism rural şi agroturism se bazează pe o mulţime de elemente specifice. realizarea de tratamente medicale. pelerinaje religioase sau de alt ordin. unele activităţi remunerate (86). situate în locuri diferite cel care o efectuează purtând denumirea de călător. respectiv persoanele care urmează să exercite în spaţiul avut în vedere. În acest context prin timp liber. Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o ţară pentru a fi considerată vizitator este de 1 an. pasagerii în tranzit. sport. efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale. între cel puţin două puncte. desemnăm timpul asupra căruia omul dispune absolut liber. recreere. din acea ţară. serveşte la identificarea altor două categorii de vizitatori: excursioniştii sau vizitatorii de o zi care nu îşi petrec noaptea în localitatea sau ţara respectivă şi turiştii care vor rămâne acolo cel puţin o noapte. fie să accepte mai uşor impactul negativ al acestuia asupra comunităţii în care trăiesc. refugiaţii. Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul. diplomaţii etc. de plecare şi de destinaţie. în rândul turiştilor: străinii nonrezidenţi. pasagerii aflaţi în croazieră în care debarcă pentru a vizita ţinutul etc. reprezentanţii consulari. călătorie. Pot face parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber. excursie etc. vizitarea rudelor şi prietenilor. utilizându-l aşa cum doreşte el. vizită. membrii forţelor armate. durata sejurului. Durata sejurului (criteriul cazării peste noapte). larg utilizate în limbajul curent şi cel de specialitate cum ar fi: motivul sejurului. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpului liber pentru revitalizare. imigranţii temporari sau permanenţi. Potrivit celor enumărate mai sus nu pot face parte din categoria turiştilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniţi din afară.

reţelele folosite etc. dezvoltare care la rândul ei se realizează prin intensificarea activităţii turistică. pe de o parte. autorul ei fiind vizitatorul. Ei vor 16 . procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi pentru satisfacerea nevoilor lor. Ca urmare.Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru construit de calitate. Apar. care are ca proprietate principală îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. Oferta turistică ca element al agroturismului şi agroturismului. În acelaşi timp. Satul sau zona agroturistică reprezintă spaţiul real de atracţie. într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial. care are ca efect îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. Între activitatea de agroturism şi dezvoltarea economico-socială a zonelor rurale există o relaţie de corespondenţă şi reciprocitate: astfel creşterea circulaţiei turistice se face prin dezvoltarea generală a zonelor rurale. în funcţie de sezonul ales. motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat. clientela potenţială. în care se întrepătrund toate elementele de dezvoltare locală. Astfel se consolidează gospodăria ţărănească. de asemenea şi schimbări în concepţia celor ce vor construi. Ca urmare a circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local (prelucrarea unor materii prime din producţia proprie de carne. se exprimă pornind fie de la un sejur. indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume. unde se pot distinge elementele primii şi cazării turiştilor în cadrul rural. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru constant de calitate. de tradiţii şi obiceiuri de activităţile practicate în aceste areale. în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire (colectiv sau privat) situat în locul vizitat. Excursia este o vizită având durata de cel mult o zi. chiar pentru stimularea activităţilor economice. Astfel. În cazul excursiilor de aproximativ o zi. realizarea ofertei de cazare conduce la creşterea veniturilor întreprinzătorilor respectivi. într-un han sătesc. şi pentru desfăşurarea nestigherită. produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor. de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune. specifice pe de altă parte (103). lapte) pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole şi neagricole. fie de la o activitate de petrecere a timpului liber.

ateliere foto (comercializare filme foto şi casete video. Ca urmare a intensificării circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local menite să satisfacă cererea sporită de produse agricole şi neagricole. agenţii şi dispecerate turistice ca urmare a necesităţii reglementării şi organizării circulaţiei turistice la nivelul localităţii.Sectorul meşteşugurilor şi artizanatului ocupă un loc aparte deoarece aceste activităţi au o conotaţie de ordin artistic şi cultural fiind totodată diferite de la o localitate la alta. coruri. şi altele. 17 . etc. muzee locale. concretizate în unităţi cum ar fi: brutării şi ateliere de patiserie. Astfel dezvoltarea tuturor acestor activităţi duce la creşterea gradului de prosperitate a zonei precum şi al modernizarea infrastructurii locale.accepta existenţa unui arhitect în vederea realizării unor construcţii funcţionale. Indirect se va realiza o creştere a numărului de locuri de muncă atât în activitatea turistică cât şi în activitatea de producţie şi în servicii. magazine de desfacere de produse de artizanat şi de suveniruri. Particularităţile acestor activităţi determină un avantaj în cadrul pieţei suvenirurilor cu influenţe evidente asupra veniturilor meşteşugarilor. se dezvoltă şi sistematizează activităţile de prestare a activităţilor complementare agroturismului. developare de filme etc). Ca urmare a dezvoltării activităţii agroturistice se înregistrează transformări fundamentale la nivelul satelor. atât în relaţiile cu exteriorul sistemului local. Activităţile acestor unităţi este desfăşurată de persoane specializate în turism: manageri turistici. laboratoare de carmangerie. agenţi. ateliere de croitorie şi spălătorie. tarafuri şi fanfare. În aceste centre se organizează şi se constituie săli de spectacole. după cum urmează: apar centre de informare. operatori. Acest segment organizaţional are menirea de a capta şi emite informaţii. ansambluri folclorice. biserica şi alte unităţi culturale. cât şi cu interiorul acestuia. organizarea de centre culturale împreună cu instituţiile deja existente în cadrul satelor: şcoala. de acest lucru beneficiind atât proprietarul cat şi turistul. Ele au fost practicate şi s-au transmis din generaţie în generaţie suportând influenţele economico-sociale ale zonelor respective. cu un grad de confort mai ridicat. unităţi de prelucrare a laptelui. atât în ceea ce priveşte numărul activităţilor desfăşurate cât şi a calităţii lor.

1 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL PE PLAN MONDIAL Turismul rural poate fi delimitat din punct de vedere geografic numai după ce se defineşte ruralitatea şi se determină gradul de urbanizare şi ruralizare. Majoritatea specialiştilor definesc zonele rurale ca fiind cele care au 1020% din suprafaţa totală ocupată în construcţii. cu excepţia zonelor din staţiunile de vacanţă.CAP. II EVOLUŢIA TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI 2. Anumite surse bibliografice (63. utilizarea solului şi raportul dintre agricultură şi silvicultură şi structurile sociale tradiţionale şi aspectele identităţii comunitare şi de patrimoniu. având o densitate a populaţiei sub 400 loc/kmp Danemarca şi Norvegia cuprind aşezări sub 200 de locuitori . conjugat cu interesul pentru peisaj şi cu posibilităţile de recreere pe care le oferă mediul sătesc. chiar mai mult în cazul satelor foarte mari. conservă în mare măsură mediul natural şi oferă turistului senzaţia existenţei unei economii naturale. în Canada.80. sunt principalele motivaţii care atrag turiştii în mediul rural. în Austria comunele au sub 5000 de locuitori . Franţa are comune sub 2000 de locuitori.109) fac referire asupra aşezărilor rurale din câteva ţări şi anume: în Australia sunt aşezări cu mai puţin de 1000 de locuitori. activitatea dominantă este în agricultură sau silvicultură. tradiţionale. Complexitatea mediului rural a determinat o 18 . teritoriile cuprind mai puţin de 1000 de locuitori. Pentru stabilirea gradului de ruralizare se folosesc trei criterii şi anume: densitatea populaţiei şi caracteristicele gospodăriilor. Portugalia şi Elveţia au comune cu mai puţin de 10000 de locuitori . gospodăriile fiind distanţate la cel puţin 200 m unele de altele . În România. aşezările rurale de tipul satelor au un număr de locuitori care variază între 500 şi până la 5000 de locuitori. neindustrializate. Specificul rural tradiţional.

În funcţie de provenienţa turiştilor. culturale.63.serie de autori să întoducă noţiunea de continuu rural şi urban. etc. După provenienţa turiştilor. în general. Aceşti factori sunt: creşterea populaţiei globului. turismul se poate clasifica: 19 . politici. zone care sunt dificil de definit. Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului. ceea ce face ca turistul să influenţeze urbanizarea zonelor rurale. prin care se iau în considerare acele zone rurale care se detaşează de ruralul propriu zis. modernizarea mijloacelor de transport şi comunicaţii. de schi. Din cele menţionate rezultă că stabilirea unei definiţii complexe. psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit). încurajând modificările economice. în cadrul ţărilor europene. întrucât criteriile folosite variază de la o ţară la alta. flora. ruralul echivalează cu spaţiile care nu se includ în categoria celor urbane. clima. Astfel. neschimbaţi) şi factorii economici.89. litorale sau uneori montane. Prin istoric şi conţinut. turismul este prin excelenţă un concept urban.114. creşterea veniturilor populaţiei. Unii factori influenţează turismul pe perioade lungi de timp. moduri de viaţă. pe o durată limitată de timp. fie pe cont propriu. de vânătoare etc. formele de relief. precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice. iar în funcţie de sensul circulaţiei turistice deosebim turism emitent sau receptor. deoarece marea majoritate a turiştilor provin din mediul urban. societăţi sau agenţii specializate. valabile pentru toate zonele rurale. specificitate demografică cât şi schimbările datorate mutaţiilor social economice şi politice. În concepţia economiştilor francezi (13. Conceptul rural-urban se foloseşte pentru a desemna atît diverse peisaje. demografici. aşezările omeneşti se pot deplasa dea lungul acestei scări. deosebim turism intern şi turism extern. reţeaua hidrografică. realizate fie prin intermediul unor organizaţii. curentele turistice şi durata de sejur. tendinţa fiind orientată către polul urban. În evoluţia lor. edilitare. turism de litoral.97. creşterea timpului liber.141) turismul reprezintă “ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri.” Potenţialul turistic este influenţat de o serie de factori: factori naturali (care rămân. indiferent de ţară este dificilă deoarece turismul urban sau de staţiune nu se limitează doar la zonele urbane ci se prelungeşte şi în zonele rurale. fauna diferenţiaza turismul în: turism montan.

efectuează călătorii în scopuri turistice. de durată medie şi de scurtă durată). potenţialul natural nu este valorificat în întregime. turism climateric. dar şi în Canada. sporturi de iarnă). băi de mare.– turism naţional . Japonia şi altele. – – turism internaţional: receptor: de sejur (de lungă durată. de durată medie şi de scurtă durată). turism festivalier. Arcul Alpin situat în centrul Europei concentrează cea mai mare parte a turismului montan (în special în timpul iernii. cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10 % pentru călătorii turistice în străinătate). În alte regiuni. În funcţie de importanţa ofertei turistice (stabilite în general după numărul de turişti primiţi în spaţiul turistic). de circumstanţă.24. helioterapie. de tranzit. În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire sunt organizate diferite tipuri de turism: turism montan şi de schi (drumeţii.Acest turism se subdivide în: de sejur (de lungă durată (peste 30 zile). turism maritim-balnear (cură climaterică.25. Suedia.55) Amploarea fenomenului turistic este ilustrat şi de faptul că. de tranzit şi vizite de o zi. unele ţări europene. distingem mai multe categorii de localizări concentrate ale ofertei turistice. aici înregistrându-se un număr mare de turişti şi încasări apreciabile din turism. expoziţii). pentru sezonul de schi). SUA. emitent: de sejur (de lungă durată. Italia. muzee). Potenţialul turistic al Europei şi Americii de Nord şi Centrale este intens valorificat. de circulaţie. (57) Potenţialul turistic si fluxurile turiştilor înregistrează valori diferite de la o regiune la alta. Germania. turism de vânătoare (safari) răspândit mai ales în Africa. turism comercial (târguri. de circulaţie (itinerant). cum sunt cele din Africa. Olanda. Elveţia si altele. anual. Canada.(7. urmată de Spania.5 miliarde persoane. termale). de circualţie. Marea Britanie. nămol terapeutic). Australia sau America de Sud. turism balnear (ape minerale. Marea Britanie. de durată medie (4-30 zile). 20 . Germania. Franţa. Germania.(23. iar dintre ţările primitoare amintim: Spania. Austria. Marea Britanie. Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA.126) Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii. Austria. Franţa. arhitectonice. turism cultural (monumente istorice. Elveţia şi altele. reprezentând aproape o treime din populaţia globului. peste 1. de scurtă durată (13 zile). turism sportiv (legat de marile competiţii sportive). Franţa. Cele mai mari încasări din turism au fost înregistrate în 2004 în Italia.

cu dobânda de 3-4 %. Europa de Est . se realizează în mod diferenţiat de la o ţară la alta şi în interiorul fiecărei ţări. a organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente. Austria . în proprietate privată a locuitorilor din spaţiul rural. prin 21 . Berchtesgaden. Franţa (Chamonix. în mare parte. ş. formare de cadre şi îndrumare. inclusiv a agroturismului. De un interes deosebit sunt staţiunile de la Marea Neagră.2 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ŢĂRILE EUROPENE Practicarea turismului în general. Înainte de aceasta dată turismul internaţional în zonă se limita numai la anumite teritorii restrânse şi nu îndeajuns dezvoltate. staţiunile din aceasta zonă dispun de facilităţile deosebite cum ar fi: căi ferate şi şosele moderne. Germania (Garmisch Partenkirchen.Franţa. de interesul manifestat de ofertanţi şi consumatori. Courmayeur). staţiunile au si tradiţii vechi. ele fiind construite şi amenajate înaintea celui de-al II-lea război mondial în Elveţia (Cras Montana şi Davos). Italia (Cortina d'Ampezzo. Sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung. practicanţi (în calitate de prestatori) ai activităţilor turistice. Megeve şi Axles Bains).scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată. Bad Gastein). Chamonix). Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor Comunităţii Europene. Totodată.). Nisipurile de Aur) şi cele din Carpaţii Româneşti. amenajările de agrement deosebite care dau un plus de atractivitate zonei. Vale d'Aosta. Mittenwald) şi Austria (Kitzbuhal.a.Anual. Pe lângă resursele naturale.s-a deschis cu adevărat pentru diferitele forme de turism abia în anii '90. Eforie Nord. Innsbruck. Germania. de existenţa şi activitatea unor organizaţii specializate etc. Mangalia) cât şi de pe cel bulgăresc (Varna. Austria (Innsbruck) sau Italia (Cortina d'Ampezzo). neuniform răspândiţi între zonele amenajate. Aceasta datorită condiţiilor de organizare create. atât de pe litoralul românesc.E. de interesul şi sprijinul pe care îl acordă statul. Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire (recepţie) existente pe dotările ce se regăsesc. turişti. (Mamaia. în funcţie de condiţiile specifice locale şi tradiţii. sprijin logistic. (51) 2. (53) În această zonă staţiunile cu flux mare de turişti şi amenajări turistice importante se întâlnesc în: Franţa (Grenoble. a U. această zonă înregistrează 12-13 mil. Burgas.

Turismul a devenit astfel o profesie şi stopează în anumite regiuni exodul către oraş. prin numărul şi structura populaţiei.intermediul programelor PHARE (primul instrument financiar nerambursabil. în care s-a creat o tradiţie în care s-au conturat diferite tipuri sau modele ce pot servi ca exemplu pentru cei care doresc să iniţieze afaceri în acest domeniu. Austria Turismul rural în Austria reprezintă o activitate care contribuie în bună măsură la dezvoltarea aşezărilor rurale. circumscrisă dintr-o localitate. în care turistul poate să-şi petreacă concediul în izolare şi linişte şi în acelaşi timp să cunoască obiceiurile şi bogăţia folclorică a zonei. În conceptul de „sat turistic de recreaţie“ este inclusă aşezarea turistică cu caracter predominant ţărănesc. 22 . Ceea ce este interesant mai ales în anumite regiuni. Elaborarea acestor două concepte este strâns legată de necesitatea turiştilor de a petrece o vacanţă departe de vacarmul citadin. de exemplu în văi. Turismul austriac este dominat de două modele (concepte): (8) „satul turistic de recreaţie“ şi „staţiunea de odihnă“. alăturându-se eforturilor celor în vârstă. aşezarea să corespundă. Practicarea acestui gen de activitate a fost determinată de necesitatea obţinerii unor venituri extraagricole. arhitectura trebuie să se integreze în stilul ţinutului.2. conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către societatea democrată şi economia de piaţă. în acelaşi timp este recomandabil ca noile construcţii să nu depăşească două nivele. ca de exemplu şosele principale. cum este cea a Tirolului. amplasând-o la o distanţă corespunzătoare de căi de comunicaţie mai puţin frecventate. terase aeriene sau piste de aterizare. 2. este destul de substanţial. în regiune păduroasă. căi ferate. În cele ce urmează prezentăm succint unele aspecte recente care caracterizează agroturismuldin câteva ţări europene în care această activitate este mai extinsă. satul nu trebuie să fie o aglomerare de blocuri iar orice fel de întreprindere industrială va fi amplasată la periferia localităţii. caracterului unui sat. muntoasă sau deluroasă. concepte care au amplificat mişcarea turistică din această ţară. este faptul că tânăra generaţie a transformat activitatea turistică într-un mod de viaţă. Pentru ca o localitate să fie recunoscută ca „sat turistic de recreaţie“ ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: (59) izolarea aşezării. ea ar putea fi chiar numai o porţiune izolată.1.

Această decizie atrage obligaţia acestui for local administrativ de a asigura păstrarea caracterului acestui tip de localitate. mâncăruri cu specific local. prezentarea de obiecte de artă populară. acolo unde asemenea organizaţii nu există. săli de dans etc. dotarea acestor unităţi nu va depăşi preţurile medii. Ele reprezintă o treaptă superioară la categoria acestor tipuri noi de localităţi turistice. de preferinţă.pentru cazarea vizitatorilor sunt de preferat unităţi modeste. se va reduce zgomotul produs de circulaţie. instalaţii şi tarifele mai mari. iar la cele existente se vor reduce timpul şi intensitatea de folosire. Acordarea calităţii „de sat turistic de recreaţie“ sau „staţiune de odihnă“ se realizează de către Uniunea Comunală (GEMEINDE BUND). totala lipsă de zgomot în satele turistice de recreaţie este una din condiţiile sine qua non ale acestui gen de localităţi. pentru a corespunde nevoii de odihnă a vizitatorilor în concediu. instalarea de automate muzicale va fi interzisă. de petreceri şi de orice fel de manifestări care ar putea tulbura liniştea oaspeţilor. în baza unei proceduri prevăzute de lege. a portului popular. la cererea localităţii respective. Această cerere se va înainta numai în urma deciziei preşedintelui Sfatului comunal. şi orice zgomot mecanic. aprovizionarea localităţilor prin mijloace motorizate se va limita la anumite zile şi ore. se vor exclude zgomotele şi agitaţia produse de localurile de petrecere. mâncărurile specifice vor avea denumirea locală iar personalul de serviciu va purta costum naţional tradiţional. 23 . pentru eliminarea cauzelor care provoacă zgomot sau emis anumite „Directive pentru combaterea zgomotului în satele de recreaţie şi staţiuni de odihnă“. de a deveni sat turistic de recreaţie. ce se completează de autorităţile locale. Examinarea şi aprobarea unei astfel de cereri se realizează pe baza unor criterii severe. vor fi servite. la felurile de mâncare se vor servi fructe şi legume din regiune. localuri de noapte. manifestări sportive locale sunt responsabilităţile organizatorilor locali. păstrarea datinilor. „Staţiunile de odihnă“ se deosebesc de satele turistice de recreaţie doar prin numărul de vizitatori. ele se vor crea şi vor fi sprijinite în desfăşurarea activităţilor respective. în amenajarea restaurantelor din zonă se va pune accentul pe caracterul ţărănesc în ceea ce priveşte aspectul exterior şi mobilarea încăperilor. La cerere se anexează şi un formular foarte detaliat.

„Oficiul de turism al landului” şi „Oficiul pentru promovarea turismului austriac”.au condus la realizarea tradiţiei. aflat la intersecţia rutelor nord-sud şi est-vest. a sporturilor de iarnă şi nu în ultimul rând a urbanizării. prin vizitarea la faţa locului şi consultarea cu organele locale privind interesul turistic al localităţii. creşterea transportului şi infrastructurii necesare acestora. Corelerea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative .în 1979 s-au împlinitt 100 de ani . Totul a pornit de la poziţia geografică a Tirolului. Astăzi în întreg Tirolul o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriază spaţii de cazare. în care o familie din două primeşte turişti la fermă. caracterizată printr-un trafic ridicat.Examinarea localităţilor respective se face.în condiţiile creşterii concurenţei . creşterea populaţiei. Analizând statistic realizările domeniului se remarcă poziţia de fanion a regiunii Tirolului. Începând cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elveţiei şi devine zonă de interes turistic. Rezultatele obţinute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului iniţiat de Ministerul Agriculturii şi al Comerţului. (8) 24 . creşterea bugetului de timp liber. (181) Creşterea realizată în domeniul turismului s-a bazat pe: creşterea economică a întregii regiuni. ci şi foarte puternică.la fiecare fermă-6 paturi. desigur. În întâmpinarea acestor iniţiative au venit „Sindicatele de iniţiativă sătească”. zona Tirolului s-a refăcut în viteză de fiecare dată. să fie retrasă localităţilor care nu mai corespund cerinţelor cerute. a dezvoltat noi preocupări – devenite în timp profesii . în medie existând . Formele de manifestare ale agroturismului sunt: pensiunea ţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. Cu începere din anii ‘50 au fost reatinse condiţiile de dinainte de război. sugestiv intitulat „Planul Verde”. Aprobarea obţinută (fie ca sat turistic de recreaţie. şi a Centrelor de Administraţie a Organizaţiilor Turistice Săteşti (CAOST) la nivelul judeţelor. Toate acestea au condus la: omologarea şi funcţionarea a 25 de comune turistice. fie ca staţiune de odihnă) poate.care au contribuit la evoluţia aşezărilor săteşti. prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare mare (15 ani) şi o dobândă scăzută (3-5%). iar dezvoltarea următoare nu a fost numai rapidă. dezvoltarea noilor sisteme de comunicaţie. Şi în această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat.au contribuit la înfiinţarea Organizaţiilor Turistice Săteşti (OST). Deşi trecută prin încercarea celor două războaie mondiale. Vechimea acestor preocupări . de regulă.

angajarea de multiple operaţiuni promoţionale. birourile liniilor aeriene. de valoarea oamenilor. pliante.Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: camera de Comerţ Exterior.). cum ar fi plimbările în jurul staţiunilor pe rute deszăpezite şi balizate. instituţiile culturale. staţiunile din Tirol sunt în măsură să propună oaspeţilor lor distracţii gratuite sau foarte ieftine. firme. instituţii culturale. Aceste organisme dispun de venituri considerabile provenind din taxele de sejur plătite de turişti şi din contribuţiile membrilor săi (personale care cotizează sunt membri ai comisiei care beneficiază direct sau indirect de practicarea turismului). Graţie bogăţiei capitalului uman. promovarea turismului rural se realizează atât pe plan local cât şi la nivelul provincial şi federal. Animaţia staţiunilor nu depinde numai de echipamentele create ci. cataloagele marilor firme de turism din lume oferă informaţii tot mai amănunţite şi mai atractive privind oferta turistică austriacă în mediul rural. emisiuni la radio şi televiziune. prospectarea pieţei. Pe plan local intervin „Sindicatele de Iniţiativă Săteşti“ care utilizează pentru promovarea produsului turistic o parte importantă a bugetului de care dispun. birouri ale liniilor aeriene). În aceste cataloage se utilizează însemne standardizate în vederea alegerii locului de vacanţă preferat. ceea ce permite utilizarea unor mijloace multiple promoţionale. participarea la târguri şi expoziţii. afişe în locurile publice. La nivel provincial acţionează „Oficiul de turism al Landului“ care încasează o taxă pentru dezvoltarea turismului din care finanţează propaganda turistică şi care interesează ansamblul zonei (pliante. În Austria. 25 . lecţii de ecologie pe un drum forestier. participarea la târguri internaţionale etc. de bunăvoinţa lor. organizarea exterioară cuprinde birouri oficiale în principalele ţări emitente de turişti. desemnarea priorităţilor. conceperea unei politici publicitare. La nivel federal funcţionează „Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac“ care are ca scop intensificarea efortului publicitar pentru creşterea fluxurilor turistice internaţionale. în egală măsură. Bugetul de care dispune este utilizat pentru realizarea studiilor de piaţă. reviste. prin ziare. Ca urmare a preocupărilor susţinute pentru promovarea turismului rural. capabile să intereseze un public larg în tot cursul anului. birourile oficiale din ţările emitente de fluxuri turistice. În afara colaborării cu reprezentanţii intereselor turistice din toată lumea (camere de comerţ exterior. prospecte.

Statul încurajează şi sprijină această activitate în interesul său şi a celor care-l oferă şi care-l consumă. cazarea este oferită în locuinţe la fermă. Tarifele practicate variază în funcţie de zonă. Flandra şi regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale şi 245 camere „de oaspeţi” în regiuni bogate în patrimoniul artistic şi tradiţii populare. controlate şi rezervate prin „Les Gîtes de Walonie” fiind situate mai ales în jumătatea de sud a Belgiei. 2. „Casa de economii pentru călătorii“ apreciază că micile colonii pentru vacanţă par a fi o 26 . pragmatici. eficienţi pentru a proba şi a demonstra buna lor reputaţie de gazde deosebit de ospitaliere. Prin intermediul organizaţiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispoziţia doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3 000 de paturi. Serviciile sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă.ţara lui Tintin.2. iar în extrasezon se practică preţuri speciale. 2. apartamente independente sau campinguri.în acelaşi timp al muzeelor . de gradul de confort şi de posibilităţile de hrană oferite turiştilor. Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copii sub 12 ani.2. Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli şi mereu gata să facă o serbare.alături de fotografia fiecărei case care oferă spaţii de cazare pentru turişti şi numele proprietarului. Belgia federală (compusă din: Vallonia. dar . a râurilor. Ulterior a început stimularea creării unor „mici colonii de vacanţă“ în imediata apropiere a centrelor turistice (sate de vacanţă bine dotate). (175) Echipamentele sunt omologate. Wallonia este o zonă a pădurilor. a berii.când se constituie prima asociaţie devine renumită şi în agroturismul . inclusiv a turismului rural şi agroturismului .2.a construcţiilor vechi bine conservate şi a echipamentelor de vacanţă confortabile. rezervaţiilor naturale. din 1973 . 2.2 BELGIA .este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: „vacanţe active”.este una din ţările europene cu o bogată tradiţie în practicarea turismului. Aşa se explică tendinţa de a transforma unele sate obişnuite în sate turistice.3 DANEMARCA .4 Elveţia. a lui „Mauneken Pris” şi a altor câteva bine cunoscute repere. de perioadă.

în Graubunden.). această „cumulare“ a vacanţelor fiind posibilă în mod nelimitat. spre exemplu. (8) În Franţa. începând din anul 1970. denumită „Tourisme et Espace Rural“ (T. O astfel de asociaţie de turism rural denumită „Gîtes de France“ oferea clienţilor săi în anul 2004. a elaborat un nou sistem de organizare a vacanţelor. conducerea administrativă a cantonului Tessin. omologate şi rezervate prin federaţia naţională „Gîtes Ruraux”. organizare şi promovare.E. ce cuprinde circa 37 000 de aşezăminte. Casele de vacanţă sunt mobilate corespunzător şi dotate cu lenjerie şi obiecte de uz casnic. Concomitent cu studierea posibilităţilor de dezvoltare şi modernizarea satelor turistice se experimentează şi forme de exploatare raţională a acestora. Programarea vacanţelor se realizează în serii. munte şi mare. se poate deţine pe o perioadă de 10-20 de ani sau pe un timp nelimitat. lista a 50000 de adrese la ţară. fapt pentru care Touring Club Suisse promovează realizarea acestui gen de turism – mici colonii de vacanţă situate în imediata apropiere a centrelor turistice. Franţa În această ţară turismul în spaţiul rural are vechi tradiţii şi realizează cote maxime de diversificare. Aceste adăposturi rurale sunt de fapt case sau apartamente renovat.2. 2.soluţie mai raţională decât construirea unor noi sate de vacanţă. pe care proprietarii le închiriază turiştilor. (161) Spaţiile de cazare prezentau următoarea clasificare: 27 . În cazul în care sejurul se amână pentru următorul an. În acest scop. Pe baza aşa-numitelor „certificate de vacanţă“ eliberate în condiţii speciale de plată (cumpărarea de acţiuni) şi clasificate pe categorii. o vacanţă anuală de o săptămână într-una din casele de vacanţă dispersate pe teritoriul Elveţiei de sud. în 4 perioade – în mod eşalonat – într-un sistem de evidenţă foarte uşor de urmărit. proprietarul certificatului are dreptul la două săptămâni de vacanţă. amenajate şi mobilate corespunzător. (13) Una din formele sub care se manifestă turismul rural francez sunt aşa numitele „les gîtes rureaux“ (adăposturi rurale). Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice şi sunt controlate. agroturismulare vechi tradiţii şi este foarte diversificat în ceea ce priveşte organizarea şi promovarea.5. Posesorii certificatelor pot să-şi aleagă în fiecare an o altă localitate pentru a-şi petrece vacanţa.R. În această ţară funcţionează numeroase organizaţii turistice rurale nelucrative care. Certificatul este transmisibil. s-au constituit într-o asociaţie generală.

BB) este o altă modalitte de a descoperi miile de feţe ale Franţei. pe care poate fi instalat cortul sau rulota. sunt situate într-un spaţiu natural şi formate din 3-25 grupuri. turismul rural francez s-a afirmat mult mai greu decât celelalte forme de turism existente cum ar fi turismul balnear şi montan. în general. fiecare având amenajări pentru circa 6 persoane. Ei împart împreună cu alţi copii viaţa la ţară şi profită de odihnă în aer curat. turiştii petrec aici un sejur profitând de linişte şi de natură. prevăzute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 de persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end. „Chalets-loisirs“ – reprezintă popasuri de recreere – odihnă.„Gîtes rurales“ reprezintă amenajări respectând stilul local.) care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua drumul pe care şi l-au propus să-l parcurgă. proprietarii rezervă o primire personalizată. traiul bun şi bucătăriile regionale. mare sau munte. „Gîtes d’enfant“ (cuiburi/culcuşuri pentru copii) este forma în care în timpul vacanelor şcolare. În ciuda vechimii sale. fiind o casă sau o locuinţă independentă. cu ocazia unei deplasări sau a unui sejur. în toate sezoanele. ciclişti etc. se poate rămâne în week-end una sau mai multe săptămâni. în apropierea unei ferme. „Gîtes de group“ sunt adăposturi rurale de mare capacitate. Aceste spaţii de cazare sunt situate în comune cu mai puţin de 5000 de locuitori. „Champing a la ferme“ (camping la fermă) reprezintă terenuri situate. este amenajat pentru a primi aproximativ 20 de persoane. situată la ţară. ciclism. la sosire. 28 . călare. tir cu arcul etc. Una din cauzele acestei situaţii ar putea fi rentabilitatea scăzută a capitalului investit faţă de cel din turism balnear şi montan. ele beneficiind de un standard de 1 sau 2 stele. copii sunt primiţi de familii agreate de „Gîtes de France“ şi supravegheaţi de o persoană competentă. Reprezintă modalitatea de a redescoperi supravieţuirea în spaţiul rural. iar ca activităţi se practică: pescuit. „Chambre d’hotel“ (camere de hotel sau bed & breakfast . Turiştii sunt primiţi „ca prieteni“ la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopţi. este amplasat în imediata apropiere a traseelor de călătorie. „Gîtes d’etape“ este destinat primirii de călători (pedeştri.

5%). umane. În plus nu trebuie neglijat raportul preţ-calitate care constituie o preocupare majoră pentru fiecare prestator. au fost selecţionate în funcţie de anumite criterii.Reuşita. În acest proiect de creare a infrastructurii turismului rural au fost implicate categoriile de agricultori cu venituri medii şi mari care posedau spaţii corespunzătoare. 29 . La cele de până acum este necesar a adăuga “un puternic ataşament pentru regiunea natală şi o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”. turismul rural pedestru oferă turiştilor o imagine personală asupra spaţiului unde îşi petrec vacanţa în timp ce turismul ecvestru implică practicarea unor activităţi diverse şi antrenante (de exemplu: călăritul). capital şi timp liber. În cadrul turismului rural francez trebuie să observăm faptul că s-au dezvoltat două mişcări pline de originalitate: agroturismulpedestru şi ecvestru. tipul de agricultură practicat. Spaţiile rurale franceze. precum şi grija autorităţilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole. infrastructura de primire a turiştilor etc. speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (până la 15 ani) şi cu dobândă mică (3. a turismului rural francez a avut ca principal motor iniţiativa privată încurajată şi susţinută de autorităţile publice. a segmentului de piaţă asupra căruia se exercită acţiunea de promovare ca şi a normelor de promovare a concurenţei. Evoluţia turismului rural francez a fost determinată de ideea de a surprinde plăcut pe turişti şi de a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. culturală. Ajutoarele oferite variază în fiecare an şi conţin precizări riguroase cu privire la modul lor de utilizare. care au fost integrate în circuitul turismului rural. În turismul rural francez toate acţiunile sunt precedate de studii amănunţite asupra situaţiei actuale a pieţei şi. mentalitatea locuitorilor faţă de fenomenul turistic. împrumuturi cu dobânzi avantajoase). Aceste ajutoare pot proveni de la Consiliul Regional. hoteliere. de la Consiliul General sau direct de la alt stat. cum ar fi: atracţiile naturale. Astfel. Cei care au elaborat proiectul de implementare a turismului în spaţiul rural au urmărit organizarea acestuia într-un tot unitar organizat şi structurat pe două concepte: „staţiune verde“ şi „sat de vacanţă“. dezvoltarea şi promovarea produsului turistic se face în general apelându-se şi la ajutoare din partea statului (subvenţii. Implementarea turismului în spaţiul francez rural reprezintă o serie de inegalităţi de la o regiune la alta. deşi târzie. culturale. Finanţarea studiilor pentru crearea. poziţia geografică faţă de centrele emitente. datorită diferenţelor de atracţie climatică istorică. în principal.

ţara „făcută” parcă în întregime din ape.2.D. Organizatorii acestui proiect de turism apreciau că pentru asigurarea succesului se cere o strânsă legătură între gazde şi administraţia comunală.M.) – au început să colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse să primească turişti şi să le facă cunoscute publicului sub diferite forme. proprietarii acestor ferme oferă camere şi mic dejun. la o concluzie apreciată şi bine cunoscută . barca pentru peşte şi echipamentul din lemn. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor între 2 şi 11 ani.7. spre exemplu „D.L. 2. în 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „De la Marea Nordului până la Alpi”. Agroturismul în Germania este o îndeletnicire cu tradiţie. ce-şi propune realizarea a 2000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi două paturi).2.„Societatea germană pentru agricultură“ (D. dar din anul 1965.2. Organele competente din Germania au acordat o atenţie deosebită valorificării – din punct de vedere turistic – a unor zone rurale unde există sate şi ferme ţărăneşti bine întreţinute. De asemenea. Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor.cel cel mai adesea echitaţia sau schiul. Finlanda posedă un popor calm. (29) 30 . Sunt omologate peste 50 000 de aşezăminte cu un număr de peste 10 000 de paturi.D. aer şi arbori. Germania.6 FINLANDA .a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul unui an întreg”. proaspăt dar mai răcoros.L. „Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus. sauna.“ a editat o broşură cuprinzând peste 900 de adrese. De regulă. Ţară în acelaşi timp al fiordurilor şi al lui Moş Crăciun. două mari organizaţii care reprezintă interesele agricultorilor . Cele mai bine de 188 000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur. Drept urmare. Prânzul şi cina se puteau servi la restaurantul unui han. pacifist şi foarte disciplinat. La toate cele prezentate până acum trebuie să mai adăugăm lungile nopţi albe din perioada verilor arctice. ca şi pentru sejururile lungi. modest.A. a fiordurilor şi în jumătatea sudică a Finlandei. (176) Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti. (8) În martie 1967. în vacanţele lor pot participa la viaţa aşezărilor ruruale. aceste mici cabane sau „castele” din lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor.) şi „Organizaţia pentru stimularea opiniei publice“ (I. printre altele. pot munci în cadrul gospodăriilor sau pot practica sportul .

Bavaria sau Baden Wurtemberg. copii beneficiind de reduceri importante de preţuri. vom întâni dotări începând din Rhemania de Nord. din Germania. (182) În cadrul acestei acţiuni. Acest grup vizează promovarea turismului 31 . cu încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german (81)asupra vieţii de familie şi în special legat de poziţia femeii în societate („kinder. Poziţionând geografic.Regiunile cele mai dezvoltate în activitate a de turism rural sunt: Schwarzwald şi Messen. cu două sau mai multe paturi. În aceste spaţii se permite cazarea familiilor cu copii mici şi cu câini. kuche und kirche”= „copil. bucătărie şi biserică”) . veţi afla căldura şi înţelegerea gazdelor germane. promptitudinea şi stilul german vă fac să credeţi că atmosfera este mai sobră. mai ales atunci când le veţi aduce la cunoştiinţă că nu îndrăgiţi lichiorul de ou crud. numai în regiunea Schwarzwald şi partea de nord a landului Messen. Statul a acordat împrumuturi speciale acelor gospodării care ofereau turiştilor locuinţe corespunzătoare.G. Sejururile oferite în turismul rural german poartă parfumul serbărilor berii. în Germania au fost organizate de la începutul anului 1980. Odată cu conturarea Europei Unite. Wastfalia.. posibilităţile convenabile de cazare şi masă de la Marea Nordului până în Munţii Alpi. promovarea „Agroturismului “ şi a „Vacanţei în gospodării ţărăneşti“ la nivel regional şi de land. Potrivit statisticilor. Şi chiar dacă aparent precizia.).care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare ascendentă a agroturismului . nu mai este eficienţă datorită concurenţei sporite. continuând apoi cu: Hessen. Ambianţa rurală este angrenată cu multe iniţiative de petrecere a clipelor de vacanţă şi situează la loc de frunte animaţia turistică. Pentru promovarea ofertelor. în urma acţiunii „vacanţa în gospodării ţărăneşti“ au fost puse la dispoziţia turiştilor. în 1990 a luat fiinţă „Grupul de lucru pentru vacanţă în gospodărie ţărănească şi agroturismul “ din Germania (A. s-a lansat acţiunea „Vacanţa în gospodăriile ţărăneşti“.M. Pe plan naţional. Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust. În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german. peste 7500 de paturi iar numărul acestora a crescut an de an. culoarea Dunării şi căldura copilăriei din poveştile fraţiilor Grimm. În acest scop au fost amenajate peste 2000 de locuinţe de vacanţă de diferite mărimi şi aproximativ 10000 de camere cu unul.

E. Irishawen. De 22 de ani. (67. televiziunea.are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional formula „bed & breakfast” (cazare şi mic dejun).în gospodăria ţărănească şi a agroturismului . Astfel. să sporească avantajele în rândul tuturor celor interesaţi pe plan naţional şi în cadrul U. Unabhan şi Carlow Country. iar calitatea se adaptează mereu la cerinţele actuale.162) Echipamentele posedă în mod frecvent cai (pentru echitaţie). cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei economice a unităţilor de primire. diverse societăţi etc.G. instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf.A. În general copiilor li se acordă 25% reducere. A.) există marca de calitate „Turism în gospodăria ţărănească“. împreună cu Ministerul Agriculturii al Germaniei efectuează cursuri de perfecţionare pentru consiliile de administraţie ale Uniunilor. De asemenea. radioul. Multe din ferme au amenajate locuri de joacă pentru copii şi se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”.M. Zonele renumite în turismul rural rlandez sunt litoralul vestic şi partea centrală între Galway şi Dublin. A. Joyce Coountry.M. în cadrul „Societăţii Germane pentru Agricultură“ (S.G. Regiunile care se constituie în zonele tradiţionale sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon). Noile programe de dezvoltare a turismului rural în Germania urmăresc promovarea ofertelor rurale.M. dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completă. iar în zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota. A.D. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă.8 IRLANDA . colaborează cu „Societatea de marketing în Agricultură“ din Germania pentru prezentarea ofertelor turistice prin organizarea în magazinele din marile oraşe a unor acţiuni de prezentare a prospectelor şi cataloagelor de reclamă pentru „Turismul în gospodării ţărăneşti“ şi „Agroturismul“. Această marcă s-a impus dea lungul timpului.2. Comisia de calitate elaborează criterii de calitate şi un model de categorisire a ofertelor de „Agroturismul “ şi „Turism în gospodăria ţărănească“. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ variază între 6 şi 10 persoane. angajând în acest scop presa. 32 . încearcă prin măsurile adoptate în funcţie de condiţiile de piaţă. sprijină măsurile de promovare a „Vacanţei în gospodăria ţărănească“ şi a „Agroturismului “ şi prin mijloace financiare. În numeroase rânduri cazarea este oferită în apartamente independente sau rezidenţe rurale rezervate în edificii antice. (87) 2.G.

Renumite sunt regiunile: Piemonte. în medie. Ghidul ospitalităţii rurale – editat periodic . turismul italian atrage prin: tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene. Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţionale culturale şi a peisajelor. poezia şi legenda fiecărei aşezări în parte. ofertanţi şi consumatori. 13-14 paturi fiecare. dar şi unii dintre cei mai mari emiţători în cadrul mişcării turistice rurale. Interesant de remarcat este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice. astfel că adevărata „vacanţă la ţară“ devine replica cea mai potrivită dată depersonalizării mediului urban. 33 . (154) În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat în 1995 de AGRITURIST se regăsesc informaţiii diverse despre aproxomativ 15 000 de echipamente (ferme. dansurile şi cântecele folclorului sau muzicii culte. vile moderne.167) în Italia turismul şi agroturismul reprezintă activităţi care angajează un număr tot mai mare de persoane.conţine informaţii. ea reprezintă o parte sănătoasă şi tot mai mare a turismului. largi spaţii de cazare. locuinţe antice renovate. Specialiştii în domeniu afirmă că deşi încercarea de a cuantifica aşa-numitul turism rural (RT) este complicată şi poate şi riscantă. Emilia Romagna. Liguria. mari investiţii şi beneficii. Ambruzzo. Aşa. Toscana. Lombardia. produse tipice etc.9. L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma în 1965. castele şi fortificaţii). spre exemplu. descrieri ale echipamentelor. Lazio. Puglia..2. Creşterea an de an a numărului de turişti beneficiari ai agroturismului este considerată ca o consecinţă a îngustării spaţiului rural. Veneto. Turismul rural cunoaşte ca formă de manifestare „vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. Un alt criteriu de apreciere a nivelului de dezvoltare a turismului rural în Italia îl constituie numărul de paturi turistice (oferta) raportată la populaţia rurală. pensiuni.2. Sicilia şi nu în ultimul rând Alto Adige. (154. echipamente. Italia. mai ales de când durata medie şi frecvenţa fiecărei „vacanţe“ sunt invers proporţionale (unei mai mari frecvenţe îi corespunde o durată mai mică a vacanţei). arhitectura diverselor monumente istorice. despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei. Campania. Umbria. cu o cifră de afaceri de 80 milioane euro (176). renumitele vinuri. activităţi anexe. se extimează că în vara anului 1999 au existat peste 9000 de amenajări agroturistice având. Calabria. iar în 7% din cazuri au fost oferite servicii de masă cu produse autohtone. case de odihnă. case traditionale. Potrivit celor mai recente publicaţii. adrese pentru vacanţe la fermă. Trentino.

afaceri mici de turism. sănătate perfectă. spaţii deschise în contact cu natura şi tradiţiile locului. activităţi de timp liber personalizate. cum ar fi pensiunile. Referitor la preferinţele turiştilor. Urmează apoi alte forme ca preferinţă. Toate eforturile de investiţii în domeniul rural. În Italia se consideră ca turism rural cel făcut în zone cu următoarele caracteristici: mai puţin de 10. Este desigur forma cea mai economică pentru turist dar presupune tinereţe. În ordine descrescândă se situează casele de vacanţă (circa 16. legate de diverse activităţi pentru timpul liber (de la gătit până la ciclism montan). de punere în valoare a tradiţiilor gastronomice şi de valorificare a resurselor locale. având în vedere aceleaşi criterii. constatăm că majoritatea (peste un sfert) preferă forma de drumeţie. A doua mare preferinţă (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (bungalourile). Făcând corelaţia între diferitele aspecte privind turismul în general şi agroturismul în special.5% care au în vedere solvabilitatea financiară a turiştilor şi rafinamentul mai accelerat.4 paturi la 100 locuitori din rural. afaceri de artizanat. relaţiile cu clienţii sunt directe şi „personale“. înnoirea bogăţiei culturale şi ambientale etc. servicii de „confort“ de înaltă calitate şi pe care el le consideră indispensabile. cabanele alpine etc. grijii proprietarilor de a oferi condiţii cât mai bune şi nu în ultimul rând preţurilor care corespund marelui consumator. spre exemplu. suportate şi de fondurile Uniunii Europene. (167) Există multe alte criterii de apreciere a dezvoltării şi calităţii agroturismului în Italia. antrenament. Acestea au fost asigurate cu infrastructură şi cu servicii minime de ospitalitate. Acest model de consum include dorinţa turistului de a găsi. pregătire profesională pentru resurse umane. administrarea 34 . în cadrul căreia turistul nu apelează sau apelează sporadic la serviciile turistice organizate.În anul 1998.0%). apoi stabilimentele hoteliere cu 13. temeritate. pentru vacanţele ideale.000 locuitori şi 150 de locuitori pe km pătrat. la nivel naţional oferta era de 5. mediu înconjurător natural. un studiu de caz ne conduce la concluzia că activitatea de turism se corelează direct cu preţurile pentru serviciile turistice şi cu solvabilitatea financiară a turiştilor. probabil datorită amplasării lor în locuri atractive din punct de vedere al peisajului natural. au drept scop reechilibrarea economică a zonelor dezavantajate. având ca prioritate aceleaşi tipuri de zone rurale. fermele de vacanţă.

a dat naştere şi la ideea de a optimiza această activitate. odată ce se ocupă cu furnizarea produselor personalizate de calitate.800 km de coastă (ţărm-tărâm de vis). este urgentă şi necesară o dezvoltare profesională a resurselor umane implicate în procesele de producţie şi de antrepriză. poate fi valorificat şi interesează mai ales organizatorii de circuite turistice.patrie a unui popor de cuceritori şi descoperitori (Vasco da Gama şi Magellan au fost 35 . o celebritate a zonei şi de aceea sunt necesare investiţii masive în comunicaţii (clientul alege mai degrabă o destinaţie decât o activitate). filosofia aplicată este aceea a dezvoltării sustenabile. ele reinterpretează contextele culturale tradiţionale în lumina celui de-al treilea mileniu şi complexe la nivelul administrării afacerilor. necesită o imagine puternică. Acesta este un produs relativ simplu. Produse de consum curent: acestea ţintesc clientela individuală. trebuie să avem în vedere noile deprinderi antreprenoriale necesare progresului: acelea ale administrării afacerilor mici prin participarea la o reţea. iar sistemul trebuie să le înţeleagă preferinţele pentru a le putea „interpreta“ cererea în mod original. avem totuşi de-a face cu consumatori „ maturi“ în sensul că ei sunt consumatori vechi. Este de asemenea necesar celor care intenţionează să se dedice activităţilor de turism rural. Un studiu efectuat de UE a indicat trei tipuri de produse de turism rural. o pasiune ancestrală pentru ocean . Produsele specializate: necesită un real potenţial local (nu toate zonele. prin vânzări directe.empirică a afacerilor este foarte răspândită. dacă vrem să discutăm despre optimizarea activităţilor de turism pe plan local. acolo unde schimbările interne le susţin pe cele externe. acest tip de produs cere atingerea unui anumit tip de clientelă şi necesită o strategie de piaţă sofisticată. de exemplu. se comercializează pe pieţele conexe.căci aici Atlanticul întâlneşte Europa .10 PORTUGALIA . 2. (153) Produsele clasice. deoarece acestea sunt complicate. Evoluţia turismului rural.2. generale. care să faciliteze comercializarea directă sau prin agenţi specializaţi. 12 insule. de exemplu. sunt la fel de potrivite pentru excursii sau pentru turism ecvestru). Toate acestea implică abilităţi specifice din partea producătorilor pentru a crea calitate în acest sens. De aceea. nevoia omului de a consuma imagine. Ideea are la bază faptul că deşi consumul de turism rural este în creştere. a turismului în general.

În acelaşi timp se acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice agroturismul. germană. la: ferme (quinta). Pentru tineri se înşiră în lungul ţării un lanţ de 18 hanuri. importante monumente artistice. turismul. Se acordă credite pe perioade lungi şi nerambursabile în procent variabil. italiană). vile (vila). Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. Spania are o varietate unică de peisaje şi vegetaţie. „Vacanţele la ţară” în Portugalia oferă un mod deosebit de animaţie. case rustice sau ferme în plină activitate. inclusiv agroturismul. care acordă şi autorizaţiile pentru exercitarea acestei activităţi. Planicies.2. centrală mai ales pe coastele sale şi bunele condiţii climatice. Azorele şi Madeira. conace (casa). 40-60%. echitaţie. o activitate economică care se impune ca un model de petrecere a timpului liber. cu condiţia de a desfăşura această activitate în timp de minim 10 ani. Gazdele vorbesc în marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulaţie internaţională (franceză. engleză. Portugalia se împarte în opt zone promoţionale: Costa de Lisboa. Sectorul turismului este cordonat de Ministerul Comerţului şi Turismului. Din punct de vedere turistic. Costa Verde. iar oraşul Madrid cu împrejurimile sale este probabil singura zonă europeană care dispune de peisaje de o mare frumuseţe. Există de asemenea numeroase campinguri în toată ţara. şi nu în ultimul rând locul de unde se „fabrică” vinul de Porto şi se cântă fadoul. posibilitatea practicării sportului (înot. care oferă posibilitatea petrecerii unei vacanţe economice şi în plin contact cu natura. care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII. cu o uimitoare capacitate de a dinamiza piaţa turistică. golf) sau a participării la viaţa fermei -vacanţe active. sărbători populare străvechi şi 36 . vânătoare. Montanhas. Costa de Prata. Algarve. este un segment de vârf. (8) Tturismu rural uneşte peste 100 de echipamente cu peste 1 500 de paturi. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenţi din mediul rural posesori a unor rezidenţe de interes particular.11 Spania.portughezi). castele (castelo). Deviza lor: „Un turist=un prieten. ci ca pe teritoriul unde se află mai mult de jumătate din spaţiile protejate ale vechiului continent. „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare. arhitectonic sau istoric. Pentru economia spaniolă. mori (moinh). Astăzi. Zâmbeşte!” 2. tenis. turismul nu priveşte Spania numai ca destinaţie turistică tradiţională.

o sinteză a activităţii de agroturism din Spania şi impactul acestuia cu dezvoltarea economică din rural. totuşi. implementarea şi consolidarea agroturismului în teritoriu este instituţionalizată la nivel guvernamental. factorii care influenţează întreprinzătorii spanioli să investească în agroturism. între care următoarele se impun după părerea noastră: politica economică generală sprijină prin măsuri specifice (finanţări. ne conduce la unele concluzii deosebit de interesante şi valoroase.) comunităţile rurale mai puţin dezvoltate şi le încurajează să se ajute singure prin finanţarea în totalitate sau în parte a proiectelor iniţiate pe plan local. ce presupun un parteneriat lărgit. care vizează consolidarea agroturismului. Au fost. construcţii. financiar etc. a persoanelor ocupate în agroturism este de 12%. În acest context. ar fi următorii: motivele personale. menţinerea şi creşterea valorii proprietăţii. ce revin pe un muncitor pe an au fost de 56.o inegalabilă ofertă gastronomică. Spania este ţara în care marii întreprinzători. 37 . rata anuală de creştere. în ordinea priorităţilor. Catalonia) în scopul desfăşurării unor acţiuni de promovare colective. nici naţionale. câteva mici grupuri locale de hoteluri sunt astfel constituite (de exemplu. studiu şi cercetări. Se are în vedere ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor prin combinarea activităţilor de bază cu altele complementare – turism. din care ajutoarele guvernamentale au fost de peste 40%. literatură de specialitate. informaţiile din ultimii ani (1994-1998) ca investiţiile medii în agroturism.23. aşa cum rezultă din organizarea prezentată în figura 2. în aceeaşi perioadă.000 Euro. de asemenea. realizate contracte între grupuri profesionale hoteliere spaniole şi cele apraţinând de „Logis de France“ în perspectiva realizării unui lanţ de hoteluri rurale spaniole. artizanat etc. întreprinderile hoteliere rurale existente nu sunt încă grupate în lanţuri voluntare regionale. proiecte. toate constituind mari privilegii pentru practicarea turismului. inclusiv statul s-au convins de efectul benefic al agroturismului şi de aceea s-au implicat în dezvoltarea acestuia contribuind pe multiple planuri la: elaborarea de proiecte. training etc. ajutoarele regionale. În prezent.

culminând cu manifestarea unui puternic curent literar. Mai mult.„poştele” care încă mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor. prin excelenţă agricolă. care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate şi oraşe”. este o activitate care deţine încă mari rezerve de dezvoltare. rata de creştere cantitativă şi calitativă a turiştilor cazaţi. vacanţele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire. se impune implicarea statului în activitatea de agroturism pentru a acorda ajutor micilor întreprinzători pentru elaborarea de proiecte strategice pentru tentativa de a optimiza această activitate etc. În ceea ce priveşte manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulaţiei turistice rurale din ţara noastră amintim: obiceiurile de Sânzâiene când. obiectul. după părerea noastră.noile oportunităţi create de piaţa agroturismului. 2. Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţiei turistice au evoluat şi echipamentele turistice: de la cele privind transportul (poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor . concluziile rezultate din planurile de afaceri (ex. în condiţiile când este bine organizat asigură rezultate economice care rivalizează cu activităţi economice tradiţionale. contribuie la dezvoltarea economică a zonelor rurale. similar. ca 38 . pelerinajele către locaşurile de cult. sustenabilitatea canalelor agroturistice etc. conform tradiţiei maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova. constituind o invitaţie tentantă pentru marii investitori.3 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA În România.). Concluzia generală care se poate formula în legătură cu agroturismul din Europa cuprinde.: recuperarea investiţiilor într-un timp scurt – 2-3 ani.la început a fost o ţară de sate. următoarele aspecte principale: este benefic pentru viaţă întrucât oferă un mediu mai puţin poluat sau nepoluat. „viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre. dar mai ales obiceiul retragerii către sat în timpul verilor călduroase. asigură un însemnat număr de locuri de muncă şi prin aceasta contribuie la diminuarea sau chiar stoparea fenomenului de depopulare în spaţiul rural. subiectul şi inspiratorul unui număr însemnat de pictori români. locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere. spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. în operele plastice din perioadele de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secollului XX satul fiind cadrul.

a vacanţelor în mijlocul naturii. alimentaţie publică şi agrement. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor. tradiţii. îmbunătăţrea nivelului de trai în zonele utilizate ca bază materială a turismului. cadrul natural precum şi cel socio-economic.şi denumirile unor localităţi legate de această activitate . dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale. După anii ‘60. Nestor Urechia. elemente 39 . Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere . Ion Luca Caragiale. Ştefan Ciobotăraşu şi mulţi alţii. Barbu Ştefănescu-Delavrancea.un cadru natural armonios îmbinat. turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural putem enumera personalităţi ale culturii româneşti ca: Alexandru Vlahuţă. cu un fond peisagistic variat şi pitoresc. toate acestea sunt valenţe ale agroturismului românesc în mod special. reducerea la minim a personalului de servire. folclor. Calistrat Hogaş. Cercetările înteprinse la începutul deceniului opt al secolului trecut (5) au scos în evidenţă că cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte. decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate. vestigii istorice . Cele prezentate mai sus ne determină să afirmăm că turismul rural s-a derulat în ţara noastră până în a doua jumătate a secolului al XX-lea doar în mod spontan. Nicolae Grigorescu. Ştefan Luchian. economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare. George Enescu. surse suplimentare de venituri pentru populaţia rurală. Nicolae Iorga. În mod firesc s-au conturat următoarele avantaje: valorificarea bogatului potenţial rural. aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi. etnografie.tot mai fracventă . omenirea a început să fie tot mai preocupată de ţinta (destinaţia) vacanţelor sale. un bogat şi variat folclor. din ce în ce mai mulţi turişti şi-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul (spaţiul) rural. Mihail Sadoveanu. înviorarea tradiţiilor populare.exemplu Poşta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea şi masa (vestitele hanuri în toate cele trei ţări române). etnografia şi folclorul local Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice arta populară. Octavian Goga. de poziţie şi accesibilitate.

Rucăr). Bogdan Vodă (Maramureş). Poiana Sărată (Bacău). Murighiol. denumite “sate turistice”. experimental. Racoş (Timiş). În multe localităţi nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr. Vaideeni (Vâlcea). de comun acord cu Oficiile Judeţene de Turism şi organele administraţiei locale s-a atabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale. interesul pentru turismul rural renaşte. (15) Cu începere de la 16 iulie 1973. Scurta perioadă de „oficializare” a turismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. Vatra Moldoviţei (Suceava). Vatra Moldoviţei. Iau naştere diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Bogdan Vodă. prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare. care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană. satele turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. Sibiel (Sibiu). ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a agroturismului . forma sa de materializare o reprezintă. începând cu deceniul al treilea al secolului trecut. Fundata şi Şirmea (Braşov). Tismana (Gorj). Cu foarte mici excepţii. Agroturismulîn ţara noastră se practică din totdeauna. dar spontan. pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. această situaţie a dăinuit până în annul 1989. Vaideeni). În anul următor. Sfântu Gheorghe şi Crişan (Tulcea). şi mai ales neorganizat. sate de inters turistic. căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972. întâmplător. inclusiv prin promovarea. următoarele 14 localităţi: Lereşti (Argeş).originale de etnografie şi artizanat. organizarea şi 40 . În urma acestor studii. cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali în unele aşezări rurale. prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau. Una din acestea este Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990). Începând cu anul 1990. Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968. sporadic. în altele cazarea turiştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără o evidenţă (Crişan. urmare căruia Centrul de Cercetare pentru Promovarea Turistică Internţională procedează la identificarea şi selectarea unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism. Se pare că a fost un început promiţător.

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Pe lângă cele prezentate până acum. Ministerul Educaţiei Naţionale (Învăţământului) şi însuşi Guvernul României. „Montana Service” Vidra (Vrancea). Delta Dunării şi litoralul Mării Negre (Ordonanţa Guvernului nr. 62/24 august 1994) şi Ordinul Ministerului Turismului nr. în momentul de faţă. pensiuni sau gospodării ţărăneşti). dezvoltarea şi promovarea agroturismului în România a fost constituită. Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră ANTREC şi Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate şi nu atât pentru cantitate. Ministerul Tineretului şi Sporturilor.dezvoltarea agroturismului. reunea la sfârşitul anului 1995 peste 2 000 de membri. prin ordinul Ministerului turismului 59/ iulie 1995. 145/1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. „Trans Tour” Praid (Harghita). membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES) şi Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internţional Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului. Urmează Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) – 1994 -. a peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. care au atras 18 500 de turişti – din care 3 500 turişti străini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist. recunoscând şi confirmând prin aceasta „iniţiativa cu cel mai mare impact social”. Urmare a dinamismului activităţii desfăşurate de către ANTREC. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov). 41 . în 15 filiale. Institutul de Cercetare pentru Turism. Din acestă comisie făceau la acea dată parte specialişti de la ministerele şi instituţiile careşi pot aduce o contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii Pădurii şi Dezvoltării Rurale. 20/1995 referitor la normele şi criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC). Institutul Naţional de Formare Managerială în Turism. Urmarea firească a interesului general a fost Legea nr. considerăm că nu lipsită de importanţă este existenţa. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. Comisia tehnică pentru dezvoltarea agroturismului . Activitatea turistică s-a desfăşurat în cadrul a 1240 echipamente (ferme. Pentru soluţionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea. „Daruguş” Balvanyos (Covasna). „Dublion” Câmpulung (Argeş). săptămânalul economico-financiar „Capital” a acordat asociaţiei premiul Oskar – Capital pentru anul 1995.

Întâlnirea dintre acest mediu fragil şi noul dinamism impus de fenomenul turistic pune problema apariţiei riscurilor de destructurare şi presupune alegerea unei strategii de evoluţie. III DEZVOLTAREA. culturale şi de informare. canalizare pentru perimetrele cu o densitate mai mare a locuinţelor. Ca o completare de venituri pentru gospodăriile din mediul rural. naturale şi antropice ale zonei. Turismul în spaţiul rural reprezintă o cale de dezvoltare şi poate participa la creşterea nivelului vieţii locale. Multe din noile construcţii pot constitui suportul de susţinere a unor activităţi turistice. dar vor constitui factori decisivi în câştigarea mai multor segmente de turişti.1 DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM Numeroase zone din România au valori naturale şi culturale. În acest context. Pe de altă parte. asigurarea alimentării cu apă prin conducte.000 KWH). învăţământ. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de bază ale culturii tradiţionale. în primul rând datorită faptului că pune în mişcare un vast evantai de resurse locale prin câteva acţiuni prioritare: modernizarea reţelei stradale existente. asigurarea de servicii şi mărfuri industriale şi de bunuri de consum necesare locuitorilor. Realizarea unor astfel de lucrări va satisface şi cerinţele populaţiei locale. de comercializare. agroturismulşi agroturismul. În ultimii 10 ani s-au construit mereu case noi în mediul rural. ambele pun accentul pe o intercondiţionare a laturii tradiţionale cu cerinţele turismului modern şi presupun o valorificare superioară a valenţelor economice. sănătate. s-au dezvoltat. realizarea unor mijloace de termoficare (microcentrale termice care să utilizeze resturi vegetale (1 ha paie grâu = 1200 litri motorină = 13. (19) dezvoltarea activităţilor de prelucrare a produselor agricole. legat de evoluţia agriculturii îmbracă două forme: 42 . PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3.CAP. toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi membrii populaţiei locale. ca activităţi complementare. se poate afirma că dezvoltarea turismului în spaţiul rural. îmbunătăţirea activităţilor de igienă. Deşi între aceste două forme de turism există deosebiri semnificative. care pot fi integrate în turismul naţional şi internaţional.

meşteşugarii. dar şi popularizarea unor obiective turistice. artizanii din Bucovina sunt integraţi în strategia de dezvoltare turistică a satelor membre ale Asociaţiei Bucovina – Moldova Reţeaua Verde. Asociaţia Izvoarele Arieşului (Apuseni) pregăteşte un mare proiect de revigorare a cătunelor de munte prin itinerarii turistice în care meşteşugarii ocupă un loc important. motiv pentru care unii meşteşugari conjugă de acum meseria tradiţională şi cazarea turistică. Prin cererea pe care o manifestă pentru o gamă variată de articole de artizanat. Din acest punct de vedere. mai mult de 10 în Maramureş. care determină distribuţia spaţială a fluxurilor turistice. Astfel. consolidarea competenţelor manageriale ale artizanilor şi identificarea circuitelor de promovare/comercializare.. turismul oferă noi perspective de deschidere pentru meseriile satului. de asemenea. lecţiile demonstrative prezentate în faţa turiştilor etc. dorinţelor de autenticitate ale turiştilor. ceea ce presupune păstrarea cu orice preţ a activităţilor agricole. iar potenţialul turistic trebuie să fie pus în serviciul acestei activităţi dominante.Turismul şi agrementul rural care substituie activităţi agricole nerentabile şi ca atare se cer exploatate la maximum toate resursele turistice existente. colecţiile de etnogratie şi folclor. Sunt exemple care ilustrează avantajele îmbinării acestor activităţi pentru că 43 . finanţarea unor mici proiecte de ateliere. Meseriile tradiţionale răspund. strategie care se bazează pe valorizarea patrimoniului. Asociaţia Ţara Maramureşului şi Fundaţia Agro-Tur din Vadu Izei se disting prin orientarea lor în favoarea meseriilor satului: orientarea şomerilor către meseriile tradiţionale şi turism. precum şi prestatorii de servicii de cazare îşi văd interesele convergând. Astfel. Meseriile satului contribuie la dezvoltarea turismului şi prin declanşarea şi retenţia unor fluxuri turistice în anumite zone. bogăţia patrimoniului meseriilor constituie o invitaţie la sejururi mai lungi în regiune şi la utilizarea structurilor de primire. circuite ale micului patrimoniu. Este vorba în special despre centrele ceramice. Majoritatea dispun şi de o mică exploataţie agricolă în scop familial şi/sau de un loc de muncă salarizat. Menţionăm. 9 asemenea situaţii în Bucovina. expoziţiile cu vânzare. 8 pe Valea Arieşului. Exemplele pot continua: în Maramureş. promovarea meseriilor tradiţionale. Această concepţie a stat la baza apariţiei şi dezvoltării multor staţiuni montane şi de litoral. Prin activităţile enumerate. Turismul şi agrementul rural ca activităţi complementare agriculturii.

reprezintă căi importante de creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a stabilităţii acesteia. referindu-se la lipsa de încredere în propriile forţe şi cantonarea în rolul de simpli executanţi. nivelul educaţional. uneori. după părerea noastră. psihologic şi instructiv. Într-o asemenea abordare se are în vedere necesitatea înlăturării unor obstacole de ordin fizic. iar pe de altă parte de modificările intervenite în statutul social al ţăranului. precum şi pluriactivitatea condiţionează supravieţuirea majorităţii acestor activităţi. demografic. gradul de instruire şi profesionalizare al agenţilor economici etc. putând să se afirme ca oameni de afaceri capabili să-şi valorifice roadele muncii familiale. instituţional. cât şi aspectele ce conturează cadrul larg al dezvoltării economice – mediul legislativ. social. în viitor. în condiţiile concurenţiale oferite de piaţă. trebuind să devină întreprinzători. În acest scop este nevoie însă. artizanale. incluzând aici atât structurile sale interne. Dezvoltarea agroturismului. Pentru ca satul să supravieţuiască. considerăm că cele mai greu de evitat sunt obstacolele de ordin psihologic. precum şi al specialiştilor care. Dintre acestea. În acest sens. subliniem faptul că fenomenul nu trebuie circumscris doar procesului concurenţial de piaţă privind cererea şi oferta. ci trebuie să facă apel la întregul complex de elemente ce particularizează spaţiul rural. care considerăm că împiedică sau diminuează posibilităţile de apariţie a întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa rurală. trebuie căutate. încetează de a mai fi simpli executanţi.diversificarea producţiei (şi a clientelei). condiţional. o abandonare a noţiunii de sat. a exploataţiilor agricole sau a diferitelor tipuri de firme din care fac parte. al muncitorului navetist devenit proprietar de pământ şi şomer.. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. noi orientări. toate direcţiile de antrenare a nivelului microeconomic sătesc – exploataţiile agricole. (178) Procesul de dezvoltare complexă a localităţilor rurale presupune. Acest proces va determina. micile firme industriale meşteşugăreşti. ci o stare socială egală a celor două tipuri de habitat. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea 44 . tehnic. cu toate caracteristicile sale socioeconomice şi dar nici generalizarea noţiunii de urban. ca noţiunea de rural să nu mai semnifice o stare de dezvoltare inferioară faţă de urban. indiferent de statutul profesional. noi modalităţi de dezvoltare sau trebuie cultivate complementarităţile şi de aceea. agroturistice etc. ele fiind prezente doar în mintea oamenilor. pe de o parte. de perceperea corectă a schimbărilor oportunităţilor oferite de economia de piaţă.

reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. în scop de recreere. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) prezintă un grad de complexitate ridicat. Din punct de vedere al divertismentului.(95) Dezvoltarea agroturismului este o componentă a turismului. 45 . prepararea hranei). agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. în general şi a agroturismului . agrement). cure terapeutice. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). distracţie etc. pentru o anumită perioadă determinată. precum şi multe alte activităţi specifice. prelucratul produselor agricole. are scopuri diferite: recreere. mulsul vacilor. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. studii şi documentare.). să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. agrement. are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. pescuit. turiştilor li se oferă posibilitatea. prestări de servicii. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). cultura şi arta ţărănească. pensiune. proprietarul desfăşoară. culegerea fructelor. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. cât şi activitatea economică. odihnă. weekend). în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. pensiune.). iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. creşterea animalelor etc. vin în mediul rural pentru relaxare. sport. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate. oferă servicii turistice (cazare. tranzacţii sau afaceri.potenţialului economic al acestora.

care se va dezvolta aici. prin: menţinerea echilibrului ecologic. Totodată. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. aici existând munţi. folosirea durabilă a resurselor turistice. specifice diferitelor zone geografice. constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. persoane cu dizabilităţi. ecologic. permite realizarea unui turism adecvat diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. familii cu copii mici. fapt care a ajutat la menţinerea unor tradiţii şi moşteniri culturale. 46 . şi va deveni şi mai accesibilă datorită noii infrastructurii rutiere.2 CONDIŢIILE NECESARE PENTRU PRACTICAREA AGROTURISMULUI România are potenţialul necesar. Un alt element care favorizează dezvoltarea agroturrismului în România este cererea din ce în ce mai mare de pe piaţa occidentală.de regulă. cultural. Turiştii din Vest se orientează tot mai vizibil spre ţările Europei de Est. etnografice.(135) turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. reprezintă o activitate secundară. economic. edilitare etc. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 3. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. turistul are acces la atracţii turistice naturale. culturale. această zonă este mai accesibilă dintre toate centrele importante ale Europei de Vest şi Nord. tineri căsătoriţi etc. menţinerea diversităţii naturale. sociale etc. ambianţa întâlnită de turist este familială. cu un puternic caracter ospitalier. atraşi de oferta din ecoturism. A treia condiţie care contribuie la dezvoltarea agroturismului în România este posibilitatea transferului de cunoştinte dinspre vestul spre estul Europei o dată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE). lipsite de factori de stres. păduri şi o populaţie rurală care trăieşte încă din agricultură. socio-uman contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. Aderarea României la UE va avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea turismului şi prin asigurarea accesării unor fonduri pentru modernizare şi extinderea infrastructurii de transport. agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. agricol. turistic.

rezervaţii ştinţifice sau monumente ale naturii etc: Toate asceste elemente se află într-o strânsă interdependenţă. lacurile şi iazurile. este nevoie de asigurarea unei capacităţi de cazare care să acopere cererea. alcătuită din componente naturale de peisaj. grădini botanice sau zoologice. păşunile şi fâneţele.De asemenea. Aşezat la răspântia dintre părţile estică. dar să permită şi dezvoltarea unor puncte de agrement. strat . Dar ceea ce îi conferă locul de frunte în patrimoniul turistic al ţării sunt peiasjele: impresionante. din preajma acestuia succedându-se celelalte forme de relief. peşteri. (38) Clima temperat-continentală. valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri. pădurile de răşinoase şi foioase. torente. Lanţul Munţilor Carpaţi reprezintă un rol deosebit pentru climă. Spaţiul rural românesc este denumit carpato-danubiano-pontic deoarece este carpatic prin relief. litoral sau deltă). teritoriul ţăriii noastre este fomat din proporţii egale din munţi (31%). vestică şi meridională a Europei. Prezentarea generală a resurselor turistice naturale. El are poziţie centrală şi formă de cetate sau inel. dunărean prin reţeaua lui hidrografică şi pontic prin deschiderea sa la Marea Neagră. estetică şi peisagistică. luncile şi câmpiile constituie separat sau la punctul de întâlnire personalitate. reprezintă potenţiale resurse agroturistice naturale şi joacă un rol determinant în dezvoltarea agroturismului în general. dealuri şi podişuri (36%). respectând şi din acest punct de vedere regulile echilibrului şi armoniei. Elementele care trebuie puse în valoare în mod special sunt: (136) valoarea recreativă. reţeaua radiară de râuri ce izvorăsc din lanţul carpatic. nu în puţine rânduri deteriminată de alegerea destinaţiei (munte. implicit la Oceanul Planetar. masive muntoase. vegetaţie faună. soluri etc. apele minerale şi termale cu proprietăţi curative. Dunărea şi Delta sa. Indiscutabil. Această ofertă primară potenţială. deal. cadrul de derulare a de zăpadă etc). resurse cinegetice. 47 peisaje cu puternică unor momente de destindere sau a unor hobbyuri (oglinzi de apă. valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei. formând „natura mamă” şi cadrul de viaţă pentru tot ce „mişcă-n ţară” şi pe planeta albastră. bogăţii. această „personalitate geografică” trebuie să fie dublată în timp şi de vocaţia turistică. ape. câmpii şi lunci (35%). pline de căldura oamenilor ce le însoţesc. câmpie.

în cadrul cărora s-au dezvoltat numeroase aşezări: numim aici Depresiunea Maramureşului. Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie. forme inedite sau ciudate ale stâncilor. circuri şi văi glaciare. Bihor. În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului. Lanţul vulcanic a condus la apatiţia unor depresiuni. Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m )în munţii Făgăraş. La adăpostul acestora apar vechile vetre de locuire – ţările: Maramureşului. ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metri: Omu (2505 m) în masivul Bucegi. în văile acestora se înşiră deasemenea aşezări pitoreşti. Bazaltele de la Detunat. este numită de geografi Carpaţii Occidentali. Cheile. Făgăraşului. Rotunda. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la fel ca şi Prahova împreună cu Dâmboviţa. Carpaţii Orientali sunt marcaţi în deosebi de mulţimea trecătorilor naturale: Bratocea. Oituz. Gutâi. Prăbuşirile tectonice au creat aici un aspect insular şi largi culoare. fără urmă de dubiu. Caracterizată prin platforme netede. Haţegului. Parâng (2518 m). doar în zona centrală vom întâlni vârfuri de peste 1800 de metri (Curcubăta. Prislop. cea a Dornelor. apelor hipotermale sau izvoare bicarbonate. Loviştei şi Haţegului-situată în inima vechii Dacii. a Ciucului. Supranumiţi şi Alpii Româneşti. Ghimeş.între culoarul Timiş-Cerna (la vest) şi Valea Prahovei (la est). Bârsei. care au făcut posibilă circulaţia de o parte şi de alta a lanţului carpatic încă din vremuri îndepărtate. Peleaga (2529 m ) în munţii Retezat etc. dolinele şi peşterile (Cetăţile Ponorului. Vrancei. între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc şi începuturile agroturismului şi agroturismului din ţara noastră. Almaşului etc.dantelării de basm în forme carstice din regiunile calcaroase. Muntele Mare). Aici. în acelaşi timp o mare variaţie a peisajului şi reliefuri spectaculoase. (39) A treia latură a Cetăţii Carpaţilor se deschide între Defileul Dunării şi Valea Şomeşului. Peştera Scărişoara. între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului. abrupturile. piscuri golaşe. Vlădeasa. Peştera Meziad etc) sunt doar câteva dintre atracţiile turistice al zonei. din rândul cărora unele sunt vestite pentru climatul sau apele lor minerale. a Gurghiului. 48 . Pe firul râurilor carpatice. Porţiunea vestică este reprezentată de lanţul eruptiv unde manifestările post-vulcanice au contribuit la apariţia localităţilor balneare în preajma mofetelor. Bicaz. Peştera Urşilor. Carpaţii Meridionali.

ce se învecinează în sud-est cu Podişul Dobrogei. Pietroasele. la sud vom întâlni o faleză de 15-20 m lăţime ce adăposteşte plaje cu nisip fin. tot în acestă zonă viţa de vie este la ea acasă şi a făcut renumite localităţi ca: Odobeşti. care închid mici depresiuni ce seamănă cu Subcarpaţii aflaţi în exteriorul arcului carpatic. ca şi neofitul. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii getici. cum nu mai puţin vestite sunt cele din preajma Piteştiului. cărora cel ce a avut şansa de a le cunoaşte. Formaţi din trei subdiviziuni-Subcarpaţii Moldovei. nu le poate rezista. extragerea minereurilor şi. creşterea vitelor. unic în felul lui pe întreg teritoriul european. acestea sunt bine populate. În estul Depresiunii Transilvaniei întâlnim o centură de dealuri înlate. gârle şi ape permanente. mai nou. cu relief ce variază între 700-800 m şi respectiv 350-500 m. Porţiunile de uscat. ca şi legendele şi poveştile localnicilor sunt tot atâtea atracţii-alături de vinuri. cu agroturismul . dublând parcă zidul de apărare al „cetăţii”. Panciu. lacuri. Pe cuprinsul acestor locuri o anumită agricultură -pomi şi viticultură. O atracţie deosebită pentru turism o constituie peisajul exotic. rachiuri ori preparate gastronomice tradiţionale -ca şi chemări.se află la mare cinste. Valea Călugărească etc. prelucrarea lemnului. ei sunt o asociere de culmi înlate. la cotele obişnuite ale fluviului. Ştafăneşti. Populaţia se ocupă cu pomicultura. Litoralul Mării Negre reprezintă un loc nepereche şi cu o puternică personalitae. Drăgăşaniului sau Strehaiei. sării şi a izvoarelor de ape minerale. adevărat 49 . Între Chilia şi capul Midia prezintă plaje şi grinduri întinse. culmile subcarpatice păstrează bogăţia „aurului negru”. În schimb. reprezintă circa 13%. iar întreaga zonă este foarte scundă. obiceiurile populare transmise din generaţi în generaţie. iar tradiţiile. În estul României şi a dealurilor subcarpatice relieful coboară domol de la nord spre sud Podişul Moldovei. iar la sud-vest are o altă rudă mai distantă Podişul Getic. bine pupulate şi cultivate cu cereale sau livezi. o câmpie în formare prin aluvionare. Dată fiind bogăţia şi frumuseţea zonelor de podiş. Subcarpaţii sunt dispuşi în exteriorul lanţului carpatic. (139) În străfundul lor. cea mai mare parte a Deltei fiind acoperită de mlaştini.Depresiunea şi Podişul Transilvaniei este porţiunea aflată în interiorul arcului carpatic. cărbunilor. brăzdate de ape. Murfatlar şi Ostrov. Iaşi şi Huşi sau cele de la Niculiţel. drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari. Delta Dunării constituie partea cea mai joasă de pe teritoriul ţării noastre.

Văliug Bicaz etc. fiind naviagbilă pe întreg parcursul şi colecând. care întregeşte astfel hidrografia patriei şi permite legătura cu toate ţările riverane Oceanului Planetar. Apele colectate sunt vărsate prin cele trei braţe în Marea Neagră.2 % din suprafaţa României. Balta Albă interes nu numai agricol ci şi turistic (utilizarea apelor în scopuri terapeutice). cum aprecia şi celebrul savant farncez Jacques Ives Cousteau. Câmpiile se întind în sudul şi vestul ţării noastre. Numeric lacurile sunt peste 3400. Partea sa estică se numeşte Bărăgan şi prezintă prin lacurile sale sărate: Lacul Sărat (în apropiere de Brăila). Pentru a conserva şi păstra această lume uimitoare. stuful şi pădurile în deosebi de esenţe moi. cele mai mari fiind lagunele Razim şi Sinoe. Celor prezente anterior li se adaugă lacurile artificiale realizate pentru valorificarea potenţialului energetic: Izvorul Muntelui.53) Izvoarele şi lacurile. dintre care 2300 sunt naturale. sunt cunoscute şi apreciate de peste 2000 de ani (Herculane sau Geoagiu-Băi). Câmpia de Vest este o altă zonă agricolă importantă. sectorul românesc al Mării Negre are un potenţial balnear cu excepţionale calităţi. toate râurile româneşti. 1. Dunărea străbate ţara noastră pe o lungime de 1075 km. Vidraru. ea îşi are limitele fixate de Valea Someşului şi cea a Timişului. Principalele resurse ale Deltei Dunării sunt: fauna piscicolă. teritoriul prezentat constituie în momentul de faţă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Izvoarele minerale. Cea mai mare -Câmpia Română-se află la nord de Dunăre. Movila Miresei. iar valoarea terapeutică a apelor a condus la apariţia de peste 160 de staţiuni. direct sau indirect. Făgăraş. prin intermediul Tisei.sanctuar pe care 280 de specii de păsări şi l-au ales ca lăcaş. munte fiind termale. Parâng. Fântânele. aflate în număr de peste 2000. Ea asigură aproximativ 40% din producţia agricolă a României. Lacul Amara (lângă Slobozia). Deosebite sunt lacurile de munte formate în circurile glaciare aflate în masivele muntoase Rodna. Retezat. Vidra. Cele mai multe izvoare se află de-a lungul Carpaţilor şi Subcarpaţilor. de la Drobeta Turnu-Severin până la Galaţi. Lacurile din ţara noastră deţin. ca şi lacurile unicat: Lacul Roşu -lac de baraj natural şi Lacul Sfânta Ana-adăpostit în craterul unui vulcan. (17. 50 . marea majoritate se găsesc în zonele de câmpie şi prezintă atât importanţă piscicolă cât şi de agrement. Având o salinitate de 17-21% şi o temperatură medie de 25-27oC vara.

conifere-molidul. Urmare a interferenţelor. formează potenţialul biogeografic. carbogazoase.-reprezintă o importanţă deosebită. bradul. unii necesită instalaţii sau amenajări pentru utilizare. căpriorul. vom observa diferenţieri generate de altitudine ca şi de etajele climatice. capra neagră.Vegetaţia şi fauna.Harghita. clorurate sodice. pelicanul creţ şi pelicanul comun. trebuie să consemnăm existenţa. pinul etc. cocoşul de mesteacăn. Nu trebuie să uităm a aminti nici păsările: cocoşul de munte. Dintre aceste predominante sunt pădurile de stejar. nămolurile. Factori naturali de cură. mistreţul. alţii impun recoltarea sau captarea. rezultă prezenţe juxtapuse. dar absolut toţi cer păstrarea. pe teritoriul României pădurile mai ocupă aproximativ 26% din suprafaţa totală. şi protejarea pentru o cât mai îndelungată utilizare. şi nu în ultimul rând în câmpie. sulfatate. râsul. În urma marilor defrişări efectuate de-a lungul timpului. salinele. În forma ei actuală. Sursele minerale sunt cel mai puţin similare cu sursele de peste hotare şi pot fi utillizate în terapia profilactică. termale etc. Revenind la izvoarele minerale dispuse în spaţiul rural. iodurate. alcalino-feruginoase. majoritatea nu sunt captate şi protejate corespunzător. alcaline (bicarbonate). conservarea. Din punct de vedere turistic. Astfel. împreună. vegetaţia ţării noastre este relativ recentă şi prezintă trăsături caracteristice ale Europei Centrale. cerbul carpatin. Fauna cinegetică-reprezentată prin ursul brun. radioactive. curativă şi recuperatorie. a unor plante rare-endemice sau relicte ori tipuri specifice altor zone ale planetei. în mare parte în zonele de câmpie. călifarul alb. lopătarul. plante minerale. aeroionizarea. sulfuroase. Aceste resurse sunt cantonate mare parte în catena vulcanică Oaş – Călimani . zona dealurilor subcarpatice şi de podiş. ale diferitelor specii care generează toamna o bogată paletă coloristică care permanentizează peisajul românesc. mofetele. (66) 51 . raţa sălbatică şi altele. Aceşti factori sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a ţării. în zonele de tradiţie a reliefului. factorii climatici. ce însumează peste 400 de specii. Apele sunt: oligominerale. în diferite zone din ţara noastră. iepurele etc. arsenicale. de fag în Subcarpaţi şi pe munţii mai scunzi. O schiţare a principalilor factori de cură scoate în relief: apele minerale lacuri terapeutice. egreta mare. la limita superioară a altitudinilor.

cum ar fi: natura ocupaţiilor. fac posibilă implementarea industriei şi prestărilor de servicii în acest mediu. surmenajul fizic şi intelectual. Cele mai importante activităţi industriale. punerea în valoare şi utilizarea în cunoştiinţă de cauză a acestor factori naturali vor contribui la dezvoltarea şi promovarea turismului balnear în cadrul agroturismulromânesc sau agroturismului. precum şi varietatea resurselor naturale. Dezvoltarea activităţilor industriale în mediul rural nu poate fi făcută oricum şi în orice domeniu conex al agriculturii. cele două medii aproape s-au contopit din punct de vedere al variabilelor expuse mai sus. Din datele statistice ale ultimilor trei ani rezultă că agricultura contribuie în medie cu circa 20% din PIB (171) şi ocupă circa 35% din forţa de muncă activă. standard de viaţă. iar adaptarea activităţii industriale la specificul fiecărei zone rurale atrage după sine crearea unei multitudini de variante de implementare. stresul. care se pretează la grefarea pe profilul agricultură. devenind neglijabile. cuprinzând atât existenţa resurselor materiale şi umane. sunt cele legate de sporirea gradului de prelucrare a producţiei 52 . tradiţii. Sfera de acţiuni orientate spre dezvoltarea ruralului ocupă un larg areal. care determină mari transformări. Identificarea. deoarece condiţiile concrete nu permit acest lucru. structura cheltuielilor. considerente morale etc. O serie de variabile ale vieţii economico-sociale a satelor. sursa şi mărimea veniturilor.Mai puţin puşi în valoare în ţara noastră sunt factorii climatici ce pot fi utilizaţi în menţinerea. cât şi sistemul de instrumente politice şi legislative care îşi fac simţită din ce în ce mai mult prezenţa în acest spaţiu. odată cu atragerea ruralului în sfera de influenţă a relaţiilor industriale. capătă alte valori.. au influenţat şi agricultura românească. helioterapie sau cure de teren-prin ceea ce generic este numită climatoterapie. În ţările cu un înalt grad de dezvoltare din Europa. Implementarea industriei în activităţile specific agricole pune satul românesc în faţa unor probleme diverse. marea dispersare a localităţilor. Transformările socio-economice din ultimii 15 ani. procentul ridicat din populaţie care locuieşte în mediul rural. de piaţă. Maladiile ce pot fi tratate sunt: anemiile. diferenţele dintre aşezările urbane şi cele rurale au fost treptat estompate. nevrozele astenice. În ţara noastră. afecţiunile respiratorii. ameliorarea sau recuperarea stării de sănătate a organismului uman prin: aeroterapie. datorate tranziţiei de la un sistem centralizat la altul. În fiecare zonă urbanizată diferenţierea se face în funcţie de condiţiile specifice şi de activităţile agricole din arealele suburbane limitrofe.

vor arăta calea de urmat în procesul de dezvoltare complexă a mediului rural. ateliere de ceramică.102. în literatura de specialitate (14. Termenul de meşter popular este de asemenea folosit. unele pot avea o ambiţie artistică. activităţi industriale. necesitând o prelucrare şi condiţionare imediată. ceea ce permite separarea industriei casnice (ce produce ţesături. administraţie. Aceste meserii reprezintă. în timp ce autorii vorbesc despre meseriile satului. În prezent.agricole. cercetarea modului de organizare a pieţelor de desfacere. vărării. perisabile dar cu preţuri stimulatoare. a băuturilor răcoritoare. Printre aceste meserii. Astfel. producţia de materiale de construcţie. iar altele se mulţumesc să fie utilitare. studierea evoluţiei balanţelor agricole. pentru care România dispune de un însemnat potenţial de dezvoltare.) de micile unităţi unde se valorifică sau se prelucrează anumite resurse locale (întreprinderi de prelucrare a produselor agricole. produse accesorii pădurii. a balanţei veniturilor şi cheltuielilor realizate pe ramuri ale economiei naţionale. chiar dacă abordarea etnografică a meseriilor tradiţionale oferă acestora un statut „elitist“. a conservelor din legume şi fructe sau carne.98. testarea acestora prin studii de marketing. Atragerea activităţilor industriale în mediul rural va transforma satul românesc într-un mediu poliprofesional. joagăre pentru cherestea etc. În cadrul economiei rurale există o diferenţiere între meşteşuguri şi industrii rurale. obiecte din lemn sculptat etc. un ansamblu de activităţi necesare colectivităţii sau pur şi simplu de producţii în scop domestic şi adesea decorative. în care venitul este obţinut atât din surse agricole cât şi din surse neagricole. a zahărului şi produselor zaharoase. costume populare. atât a celei principale. în care includ toate meseriile manuale practicate în afara meseriilor legate de pădure. cât şi a celei secundare.90.99. pentru unii autori meşteşugurile se limitează la artizanatul de artă. a balanţei forţei de muncă. mori de vânt sau de apă. mici fabrici de hârtie.104) are loc o dezbatere aprinsă asupra definiţiei meşteşugurilor. în plus. Prelucrarea industrială a producţiei agricole este un domeniu cu aplicaţii vaste în mediul rural: industria morăritului. agricultură.). Zonele montane oferă. meşteşugar este: cel care 53 . covoare. Astfel. O interpretare mult mai largă şi mult mai apropiată de definiţia cuvântului meşteşugar este redată în unele ţări occidentale. Meşteşugurile au constituit multă vreme forma de bază a pluriactivităţii în satele româneşti. înlesnind apariţia gospodăriilor mixte. toate acestea au premise favorabile în vederea permanentizării activităţii industriale în zonele rurale din ţara noastră. a modului de formare a preţurilor produselor agricole brute şi prelucrate. a laptelui. de asemenea. De asemenea.

Se pot distinge astfel trei grupe de meşteşuguri sau meserii artizanale: (71) Meşteşugarii tradiţionali care fabrică şi comercializează obiecte tradiţionale cu folosinţă domestică sau agricolă (rotari. ci propun servicii mai mult sau mai puţin complexe: coafor. Academii de artă). sticlarul. coafeza. meşteşugurile tradiţionale cunosc transformări profunde. Printre aceşti meşteşugari tradiţionali. în momentul în care aceste meserii devin rare. fierarul etc. În consecinţă. mecanic auto etc. sculptorul în lemn. după ei. Şi totuşi. meşteşugul este reevaluat şi chiar supraevaluat: ţesutul. tâmplarul. Meseria lor este cel mai adesea o tradiţie familială sau comunitară. brodeza. În cazul acestora creativitatea se uneşte cu tehnicile tradiţionale iar clientela este urbană şi de categorie socio-profesională ridicată. Lucrătorii manuali care nu fabrică obiecte. zugravul. confecţionarea bundiţelor din piele brodate şi îmblănite etc. reparator de aparate electromenajere. Meşteşugarii (artizanii) de artă. iar meseriile tradiţionale se transformă: este cazul meseriilor din construcţii şi din alimentaţie. dogari. iar altele se vor menţine cu preţul unor adaptări uneori dificile (mai ales la nivelul investiţiilor). cel care realizează stucaturi. în urma cărora anumite activităţi vor dispărea. bijutierul. Apar nevoi noi. Această interpretare non restrictivă a meşteşugarilor pare să fie mult mai aproape de obiectivele dezvoltării locale. clientela se găseşte în sat sau în satele învecinate. sobarul. geamgiul. 54 . brutar.). şelari. tehnici noi. apare o nouă cerere. dispare şi motivaţia existenţei lor.montează instalaţia electrică. împletitori. brutarul. Asemeni întregii societăţi rurale. unii au lucrat în cadrul sistemului cooperatist de artizanat cu administraţie centralizată. meserii legate de îmbrăcăminte etc. zidar. tâmplar. dar. dulgherul. instalator. Meşteşugarii bătrâni continuă să-şi exerseze meseria. zidarul. faianţarul. adesea de origine urbană şi cu pregătire specializată (de ex. Clientela se găseşte în sat şi în satele vecine. de la care primeau materia primă şi sugestii de design şi care asigura distribuţia produselor finite. activitatea riscă să se stingă deoarece nimeni nu preia ştafeta. cizmarul. olari. electrician. Acele meserii care erau până nu demult meserii obişnuite devin meserii rare: odată cu pierderea pieţelor tradiţionale. croitoreasa. broderia. ceea ce reprezintă o pierdere pentru patrimoniul cultural al unei ţări.

statutul juridic şi fiscal. necesitatea unei gestiuni. piaţa de desfacere. au apărut unele probleme specifice meşteşugarilor. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. pluriactivitatea reprezintă o regulă: meşteşugarul este în acelaşi timp agricultor sau tăietor de lemne sau angajat. Ordonanţa de Guvern 63/1997. acordate pe o perioadă de maximum 55 . pluriactivitatea a permis menţinerea până în zilele noastre a majorităţii meseriilor tradiţionale. desfăşurarea activităţii ţine de logica unei mici întreprinderi în care trebuie respectate: legile pieţei. adaptarea la mutaţiile actuale ale societăţii rurale. 145/1994. pe o perioadă de 10 ani.În meseriile tradiţionale.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. Cea mai mare parte a noilor meserii impun mai multe investiţii şi mai mult profesionalism iar dacă răspund unei cereri în creştere. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns.(165) Conform acestei ordonanţe. chiar dacă foarte simplificată. „persoanele fizice. faptul că majoritatea meşteşugarilor nu au un statut juridico-fiscal propriu. de a se proiecta în viitor.3 SPRIJINUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. din contră. aprovizionarea cu materii prime. 3.). Din fericire. Dealtfel. necesare importante sume de bani. necesitatea de a planifica. activitatea meşteşugărească poate fi comparată cu o mică întreprindere familială. parcări acoperite etc. grupuri sanitare pentru aceştia. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. de asemenea. Indiferent care est volumul de muncă. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. când acesta a venit. În general. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. ele pot deveni treptat activitatea principală. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea agroturismului . în general. a fost chiar mulţumitor. Astfel că. din rândul cărora reţinem următoarele: izolarea şi lipsa accesului la informaţie. În contextul actual al dezvoltării rurale. respectiv pe profit. venită în completarea Legii nr. Se cunoaşte. fie că este vorba despre o activitate cu normă redusă sau cu normă întreagă. a practicanţilor de turism rural din România.

atitudine şi comportament profesional şi civic. realiste. Proiectele derulate co-finanţate din fondurile europene nerambursabile şi/sau fonduri guvernamentale au vizat domeniile: îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale operatorilor de turism. drept ridicată. precum şi la sistemul de canalizare. de alimentare cu apă şi gaz metan. de asemenea. Pe lângă sprijinul acordat de stat. Pentru astfel de credite. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. la racordarea la reţeaua electrică.zece ani. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism. semnalează o expansiune a cazărilor la pensiuni în ultimii ani. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. De asemenea. producătorii agricoli beneficiază şi de fonduri nerambursabile prin Programul SAPARD. în acelaşi timp. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. îmbunănăţirea infrastructurii in localităţile rurale pentru un acces mai uşor 56 . furnizarea informaţiilor de interes public. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă.(189) Cu toate aceste greutăţi. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. Măsura 3. urmărindu-se crearea şi consolidarea unor relaţii publice pozitive şi. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. cu sprijinul agenţiilor de turism afiliate ANTREC.4. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. datele privitoare la fluxul de turişti în mediul rural. prin prezentarea transparentă a fiscale. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane fizice. inclusive pentru proprietarii de pensiuni agroturistice. se consideră.«Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice generatoare de activităţi multiple şi venituri alternative» – în care se pot dezvolta proiecte pentru finanţarea agroturismului . de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri. Pensiunile au beneficiat.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. Sprijinirea dezvoltării activităţii de turism rural şi agroturism de către organele locale trebuie să se concretizaze în îmbunătăţirea dialogului cu legislaţiei şi procedurilor partenerii sociali. ameliorarea serviciilor sociale.

serviciilor din cele mai diverse domenii. ţinând seama de contribuţia pe care acestea o aduc la utilizarea mai eficientă a resurselor umane. la căutarea soluţiilor eficace şi eficiente. industriilor de prelucrare şi alimentare. caracteristice pentru mediul rural în trecut. trebuie să concluzionăm că turismul mondial a devenit cea mai mare “industrie”. cu produsele sale complementare. comunităţi responsabile de drepturile omului. Astfel la licitaţiile organizate prin programele SAPARD. Una din soluţii. ISPA. promovarea imaginii ţării şi a infrastructurii de turism. Astfel confruntările cu probleme de ordin demografic vor provoca guverne. 57 . ţări. 3. pe de o parte. în special. Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate. va conduce la o dezvoltare economică durabilă a localităţilor rurale. România poate participa în această dezvoltare a agroturismului din întreaga lume şi. satisfacerea nevoilor populaţiei şi societăţii în ansamblu. PHARE (cu subcomponentele sale). administraţiile locale în parteneriat cu operatori din domeniul privat sau din sectorul neguvernamental au obţinut finanţări care au permis rezolvarea unor priorităţi din programele de dezvoltare. din Europa. este agroturismul. care afectează economiile tuturor ţărilor şi totodată este problema centrală a societăţii contemporane. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în turismul mondial un nou loc de muncă. construcţiilor. Se vor resimţi influenţe pozitive asupra mediului ambiant. agriculturii. Pentru a putea diversifica oferta turistică. Activităţile turistice şi agroturistice îndeplinesc un rol important cu referire la: progresul economico-social şi ridicarea calităţii vieţii.se are în vedere o politică adecvată creditar-bancară şi fiscală de încurajare şi facilitare a acestei activităţi.4 EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE DEZVOLTĂRII ŞI PERFECŢIONĂRII AGROTURISMULUI Dezvoltarea agroturismului. RICOP sau programe de finanţare ale guvernului. datorită efectului multiplicator al acestei activităţi. la scară mondială. transporturilor. se aşteaptă că o dezvoltare importantă o vor înregistra meşteşugurile şi artizanatul. materiale şi financiare. şi a intensifica comerţul cu suveniruri. fără îndoială. În calitate de componente ale produsului turistic rural se vor realiza influenţe pentru punerea în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor populare precum şi pentru diversificarea gamei activităţilor cu caracter cultural-educativ. dacă va profita de posibilităţile ce i se oferă . pe de altă parte.a turiştilor şi nu numai.

folosirea mai eficientă a timpului de muncă şi a timpului liber. a sporirii aportului la produsul intern. aceste activităţi participă la menţinerea echilibrului în repartizarea factorului uman. asigurarea condiţiilor pentru facilitarea procesului de distribuţie şi consum. astfel ele nu vor mai fi nevoite să plece din propriile comunităţi în căutarea unor locuri de muncă bine plătite. prin ``oferirea`` de noi locuri de muncă în cele mai numeroase domenii. Construirea unei economii moderne presupune nu numai creşterea şi modernizarea acesteia. b) În condiţiile rapidelor transformări care au în permanenţă loc în ştiinţă şi tehnică. Din punct de vedere economic. Totodată. asigurarea condiţiilor pentru ridicarea stării de sănătate a populaţiei etc. 58 . Este cunoscut că dezvoltarea economică şi socială a impus apariţia unui mod de viaţă specific civilizaţiei industriale. prin efectul multiplicator asupra ramurilor conexe. c) În afara contribuţiei pe care o aduc la creşterea calitativă a forţei de muncă. Dezvoltarea activităţilor de agroturism în mediul rural vor contribui la fixarea tinerilor în vetrele satelor. în primul rând. se poate sublinia rolul activităţilor turistice şi agroturistice în atragerea într-o măsură din ce în ce mai mare a femeilor în activitatea economicosocială. În acest context se pot sintetiza următoarele: a) Rolul activităţilor turistice şi agroturistice este ilustrat. prin contribuţia la procesul creşterii economice.stimularea creşterii. are sarcini multiple pe linia creşterii eficienţei sale economico-sociale. sporirea eficienţei economico-sociale a muncii. agroturismul se caracterizează printr-un larg evantai de activităţi. culturală şi ştiinţifică a membrilor societăţii. Se vor crea noi locuri de muncă atât direct – în sfera producerii şi distribuţiei de servicii turistice – cât şi indirect. asigurarea unor condiţii mai bune pentru formarea profesională. înnoirii şi diversificării procesului bunurilor materiale. d) Rolul serviciilor turistice creşte considerabil şi datorită implicaţiilor tot mai largi pe care le au asupra calităţii vieţii. trebuie să crească şi posibilitatea individului de adaptare la aceste schimbări. prin crearea condiţiilor pentru folosirea deplină şi raţională a acesteia în toate ramurile de activitate. ci şi repartizarea raţională a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul localităţilor de pe Valea Slănicului. la motivarea lor şi în special a populaţiei feminine pentru a participa la aceste activităţi.

Lansarea satelor turistice în toată ţara va conduce la efecte deosebite privind legăturile ce se vor realiza între gazde şi turişti. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de recuperare a capacităţii de muncă sau la antrenarea. Ineditul agroturismului. Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. interes. realizând în acelaşi timp un climat de comunicare între diferitele tipuri de personalităţi şi comportamente umane. motivaţie şi aspiraţia spre mai bine. Localităţile rurale unde se va practica agroturismul. petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă locală. social. modul de rezolvare a unor situaţii inedite. în special a tinerilor. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. vor impune şi consacra agroturismul în toate localităţile cu potenţial natural dezvoltat. Se poate considera că eficienţa socială reprezintă aportul bazei materiale turistice în antrenarea unui număr cât mai mare de indivizi la practicarea agroturismului. cu multiple efecte educaţionale. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. Astfel. raporturile între modul de a aprecia valorile şi nivelul de trai dintre cei doi participanţi la actul de turism. relaţii ce se stabilesc între prestator (gazdă) şi beneficiar (oaspete/turist). eficienţa economică a agroturismului este asociată cu eficienţa socială ce rezidă din asigurarea condiţiilor pentru refacerea capacităţilor de muncă. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi 59 . dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. Comunitatea civilă din mediul rural va răspunde prompt comenzii sociale de refacere în mijlocul unui cadru natural nepoluat. în odihna educativă şi activă.În mod inevitabil efectele utile ale activităţii de agroturism vor avea caracter multidimensional. intelectuale sau spirituale. creşterea nivelului de cultură generală şi pregătire profesională. ambiant).. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. Se poate afirma că agroturismul va contribui la recreere. refacere şi reconfortare. condiţiile existente. cultural. producând inevitabile mutaţii care îi vor diminua dependenţa de oraş. cultura şi puritatea oamenilor şi locurilor. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă şi responsabilă a satului. diversificarea serviciilor. comunicare şi schimburi de idei. realizarea unor motivaţii psihice. dublate de ospitalitate. echilibrat şi benefic. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. îmbogăţind cunoştinţele şi înflorind personalitatea umană.

cazare. cu posibilitatea descompunerii lui în turism rural. volumul fondurilor consumate etc.sanitare. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. mărimea cheltuielilor. structura internă complexă a fenomenului turistic. în consecinţă. În aprecierea eficienţei turismului trebuie pornit de la contribuţia sa la crearea de venit naţional şi. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. sistemului de indicatori şi modalităţii lor de calcul al eficienţei. Agroturismul prin efectele sale va deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului.) acesta asigură caracterizarea cea mai completă a calităţii activităţii desfăşurată în turism sau a gradului de utilizare a diferitelor categorii de fonduri. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. f) Un rol important îl are asigurarea mijloacelor de informare în masă. care imprimă o serie de particularităţi criteriilor de apreciere. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. Nevoia de informare este o caracteristică a omului modern. locuitorii din mediul rural. prevenirea. Luând drept element de referinţă funcţiile turismului. este evidentă prezenţa efectelor sale pe o multitudine de planuri. care sunt mai izolaţi. iar serviciile turistice reprezintă un mijloc de satisfacere a acestei nevoi. a gradului de cultură generală. televiziunea. comensurarea acesteia prin prisma mărimii venitului net (beneficiului) realizat. agroturism. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. Importanţa serviciilor turistice rezultă şi din faptul că ele au un rol deosebit în crearea condiţiilor pentru folosirea raţională a timpului liber. Exprimat ca şi în celelalte cazuri prin masa beneficiului sau prin rata rentabilităţii (în raport cu volumul încasărilor. agrement etc. component al calităţii vieţii. 60 . pentru ridicarea competenţei profesionale. alimentaţie. cel puţin parţiale. De asemenea. etc sau a prestaţiei turistice alcătuită din servicii de transport. manifestarea eficienţei într-o varietate de forme şi exprimări. presa). prin creşterea şi diversificarea formelor de circulaţie a informaţiei (radioul. asigură individului posibilităţi multiple pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic.anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. Acesta din urmă. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural..

CAP. cabane de vânătoare. rol. case de sănătate. de obicei ca activitate secundară. că în două dintre ţările europene cu vechi stagi de activitate pe tărâmul agroturismului – este vorba de Franţa şi Anglia – se încearcă a se realiza o distincţie între “agroturism” şi “turismul la fermă” pentru a evidenţia simplu şi din capul locului utilizarea caselor ţărăneşti drept locuri de cazare pentru turişti. Practicarea adiacentă de către ţărani a turismului conduce la realizarea unei dezvoltări superioare a zonelor săteşti. utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice. etc. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale. ele ne fiind ocupate de ţăranii reali/activi. Este bine de precizat că o parte dintre veniturile realizate din activităţile de agroturism sunt utilizate pentru investiţii şi modernizare. care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile având destinaţii. beneficiind de 61 . Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea în cadrul gospodăriei ţărăneşti. funcţiuni în domeniul agriculturii.IV FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4. este considerat a nu fi agroturism.1 FORMELE AGROTURISMULUI Agroturismul. datorită pierderii unei părţi din încărcătura/funcţia agricolă. a serviciilor de cazare. este un concept relativ de dată recentă. activitatea desfăşurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. masă. în acest fel activitatea turistică contribuind nemijlocit la dezvoltarea şi susţinerea gospodăriei ţărăneşti şi a zonei însăşi. formă specifică de turism rural. cel dezafectat şi amenajat ori construit special pentru astfel de activităţi. Închirierea gosodăriilor drept case de oaspeţi. prin includerea lor în consumul turistic. atât prin aportul adus de încasările din cazare cât mai ales prin valorificarea unor produse agricole locale. agrement şi altele complementare acestora. Este bine să precizăm. Agroturismul. Trebuie precizat că în majoritatea cazurilor amfitrionii/gazdele pun la dispoziţia turiştilor spaţiu locuibil excedentar. În ciuda acestor consideraţii este evident că ambele forme fac parte din sfera agroturismului .

agrement etc. În dezvoltarea sa. O altă formă de organizare se întâlneşte la nivelul agenţilor economici autorizaţi. care trebuie să înnopteze în localitatea respectivă sau se află în zonă cu afaceri sau pur şi simplu face o drumeţie).un mediu nepoluat şi pitoresc. prin sprijinirea 62 favorizează apariţia câtorva forme de . existând o strânsă legătură între turism şi celelalte ramuri ale economiei locale şi în special agricultura. prin dobândirea autorizaţiei de funcţionare. de atracţiile turistice naturale şi de valorile culturalistorice. Alte forme de organizare ale agroturismului sunt reprezentate de fundaţii. Serviciile constau în promovarea programelor oferite de organizatorii de turism rural sau în organizarea de excursii pe baza programelor oferite de gospodăriile şi fermele din mediul rural. o asociaţie familială sau o societate comercială care îşi valorifică. în strânsă corelaţie cu economia locală. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiştilor. Ele prestează anumite servicii pe bază de comision. care îşi propune dezvoltarea turismului în mediul rural. uneori ocazională. Agroturismul este una din ramurile economiei naţionale. de ospitalitatea fermierului. create ca organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea activităţilor de economie rurală şi turism rural. La nivelul acestei forme se asigură protecţia consumatorului. proprietarul gospodăriei pune la dispoziţia turiştilor doar spaţiul de cazare. Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul staţiunilor balneoclimaterice datorită capacităţii de cazare insuficiente a acestora şi este sezonieră.). Organizarea agroturismului şi a agroturismului în cadrul agenţiilor de turism. asociaţii şi federaţii. excedentul de cazare şi care dispune de un program agroturistic. fără a oferi şi alte servicii (pensiune. agroturismul organizare. operează cu programe proprii sau cu programe puse la dispoziţie de alte persoane (fizice sau juridice) şi de către solicitanţii de servicii. Avantajul acestei forme este că satisface cererea turistică şi asigură un venit suplimentar gospodăriei. Dezavantajul constă în lipsa unui program care să răspundă cerinţelor turiştilor. la un moment dat. de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural. Forma cea mai simplă a agroturismului constă în a oferi o cameră de găzduire. la solicitarea unui turist ocazional (în trecere. atestaţi şi agreaţi de organismele de resort.

Acest loc este asigurat de tendinţa practicării pe scară largă a agroturismului . industrie. Dacă agroturismul de şes este mai rar întâlnit şi nu are ca motivaţie principală completarea veniturilor familiei cu venituri suplimentare. pentru a crea entităţi capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieţii economico-sociale rurale. a turismului de agrement şi de participare tot mai activă la comerţul extern. este parte a agroturismului. cât şi ascuns sub forma turismului. mult dezvoltat în economia montană a ţărilor occidentale (29) trebuie să devină treptat o direcţie nouă de acţiune pentru realizarea obiectivelor strategice în special în zona montană din ţara noastră şi o nouă dimensiune sau funcţie a gospodăriei montane în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea. agroturismul montan este determinat de nevoia de a completa veniturile agricole cu venituri neagricole (minerit. 63 . Pentru agricultorul din zonele de deal sau de munte.pregătirii şi valorificării potenţialului satelor româneşti. proiectarea modernizărilor ce trebuie aduse caselor şi gospodăriilor montane pentru a se asigura condiţii civilizate tuturor turiştilor şi crearea unor microcomplexe agroturistice în zona montană. economice şi culturale ale agroturismului. cadrul natural reprezintă importanţa practicării agroturismului montan iar condiţiile create în gospodăria sa factorul materializării acestui suport. Aceste forme asociative reunesc toate iniţiativele locale şi izolate. agroturismul ocupă un loc foarte important. Agroturismul este determinat de un ansamblu de factori care influenţează dezvoltarea lui. Agroturismul se poate desfăşura şi în zonele de deal sau de şes dar cu îndeplinirea condiţiilor de agroturism minime. silvicultură. cum ar fi: cunoaşterea limitelor sociale. organizat şi desfăşurat în zonele submontane şi montane de către gospodăriile ţărăneşti ca o activitate complementară. În ţările dezvoltate din vestul Europei. cunoaşterea situaţiei exacte a capacităţii şi a disponibilităţii exploataţiilor agricole de a primi turişti în gospodăria lor. Atracţia pentru practicarea agroturismului are o semnificaţie mai mult efectivă decât economică. Agroturismul. Agroturismul montan. atât în mod direct. economie forestieră) inclusiv cu venituri din turism.

Una din problemele deloc de neglijat pentru reuşita agroturismului este acea triere exigentă a gospodăriilor, nu atât din punctul de vedere al cadrului construcţiilor cât mai ales din punctul de vedere al gradului de civilizaţie, de educaţie şi de deschidere al celor care se angajează în această activitate. 4.2 PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI Încadrându-se în sfera serviciilor, agroturismul va prezenta toate particularităţile acestora, având şi unele caracteristici proprii, cum ar fi: sezonalitatea, amploarea, intensitatea sa fiind foarte diferite de la o perioadă la alta, interdependenţa produselor turistice (turistul fiind de cele mai multe ori beneficiarul mai multor bunuri materiale şi servicii care se leagă cronologic şi cauzal unele de altele), precum şi nivelul ridicat al costurilor fixe (determinat de caracterul rigid al ofertei şi de caracterul nestocabil al serviciilor). Agroturismul este expresia orientării unei părţi însemnate din turiştii către natură, ca urmare a implicaţiei civilizaţiei post-industriale. Astăzi, natura devine pretext de reflexie, pentru descoperire, pentru educaţie dar şi pentru tratament, performanţe sportive şi implicit pentru o viaţă nouă. Prin conţinutul său, agroturismul prezintă o serie de particularităţi care se întrepătrund în mare măsură cu alte forme de turism cu care se completează şi se stimulează reciproc. În acest sens, avem în vedere turismul cinegetic şi de pescuit, turismul legat de Delta Dunării sau turismul în zonele de munte. Drept urmare, cercetătorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografice–folclorice, de creaţie artistică şi artizanală, climaterice şi peisagistice, pescăreşti, de interes vînătoresc, viti-pomicole etc. (78). Dezvoltarea acestor sate turistice, oferă posibilităţile deosebite de echilibrare a pieţei turistice în profil teritorial, cu numeroase incidenţe pozitive asupra agroturismului . O altă particularitate a agroturismului constă în aceea că prin prezenţa condiţiilor favorabile de desfăşurare în peste 60 % din cuprinsul ţării contribuie la introducerea în circuitul intern şi internaţional a unei părţi însemnate a potenţialului turistic al ţării noastre. Se poate afirma că şansa turismului românesc, depinde în mare măsură de dezvoltarea corespunzătoare a agroturismului . Faţă de alte forme, agroturismul , nu necesită, investiţii prea mari pentru amenajările de infrastructură sau pentru alte dotări şi nu produce aglomerări care 64

creează diverse probleme pentru localităţile urbane. Pentru structurile de primire pe lângă gospodăriile unor săteni, se pot folosi fermele şi pensiunile agricole. Agroturismul începe să-şi constituie în timp o piaţă proprie, definită prin factori de manifestare specifică şi determinanţi de natură economică, socială, politică, geografică şi motivaţională. Agroturismul este practicat în prezent de persoanele care au obligaţia de a se deplasa la ţară, având case sau proprietăţi în aceste localităţi şi trebuie să participe activ la gospodărirea lor, precum şi de persoane urbanizate stabilite de mai multe generaţii la oraş şi care simt nevoia ca la sfârşit de săptămână să petreacă câteva ore în aer liber, curat, nepoluat, consumând produse de la ţară. Acest turism va avea în viitorul apropiat o mai mare răspândire mai ales în zonele montane şi premontane, datorită în primul rând climei şi frumuseţii naturii. Agroturismul constituie un rezultat dar şi o premisă a dezvoltării economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltării teritoriale a ţării. În acest sens, avem în vedere următoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri şi locuri de muncă; încurajarea activităţior tradiţionale locale, cu precădere artizanatul, dar şi cele care pot determina dezvoltarea unui comerţ specific şi crearea de noi locuri de muncă; creşterea veniturilor locuitorilor aşezărilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale şi a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiştilor. În raport cu agricultura, care rămâne activitatea principală a satelor, agroturismul constituie o activitate complementară şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. În condiţiile specifice tranziţiei României la economia de piaţă; agroturismul prezintă particularitatea că îndeplineşte o funcţie de protecţie socială, oferind populaţiei cu venituri reduse posibilitatea realizării unui concediu de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasă, de pe litoralul Mării Negre sau Delta Dunării. Agroturismul este o prezenţă activă pentru 207 localităţi şi în peste 1100 de gospodării, în special în zona montană şi premontană a României dar nu numai (42). Astfel în special pentru lunile iulie şi august şi, în mai mică măsură de Anul Nou, multe din localităţile montane primesc turişti care sosesc aici pentru a-şi petrece timpul liber. Prin specificul său de turism estival, agroturismul trebuie privit ca o modalitate de absorbţie a surplusului de turişti, din anumite perioade ale unor 65

renumite staţiuni turistice sau din acela al marilor aglomerări urbane. Sunt foarte numeroase cazurile în care unii turişti ajung în mediul rural ca urmare a imposibilităţii de a-şi găsi locuri convenabile de odihnă în staţiuni cunoscute. Agroturismul poate fi analizat şi ca factor de determinare a dezvoltării unor activităţi conexe, cu efecte pe linia veniturilor pentru multe familii, decât acelea care dispun de pensiunea turistică. Agroturismul dacă nu este practicat corect, prezintă şi particularităţi negative, prin afectarea tradiţiilor şi obiceiurilor comunităţilor locale şi prin stimularea unor activităţi care sunt numai pe planul turiştilor în detrimentul altora care vin din trecutul istoric (fig. 1). Poluarea mediului natural, a zonelor ocrotite, alimentaţiei, solului, apei

Accentuarea kitschurilor de orice fel AGROTURISMUL

Alterarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale

Costuri mari Venituri reduse, sezoniere şi nesigure

Modificarea structurii sociale şi demografice a satelor

Fig. 1.1 Efectele negative ale agroturismului (95) În măsura în care efectele pozitive ale agroturismului sunt stimulate şi ajustate în dezvoltarea lor, iar cele negative sunt controlate şi diminuate , atunci poate fi găsită o soluţie optimă a unui echilibru care să ducă la o dezvoltare durabilă a agroturismului (fig. 2). Agroturismul prezintă unele trăsături sau particularităţi care îl diferenţiază de turismul tradiţional şi anume:

66

oferă populaţiei turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare.– consumul turistic se petrece în mediul rural. din vacanţe. precum şi originalitatea produselor turistice. 67 . deci de oamenii satului. LOCALITĂŢILE TURISTICE MONTANE PRIMA FORMĂ DE TURISM PRACTICATĂ VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE (ARTIZANAT CARACTER SPONTAN FACTOR EDUCAŢIONAL PERIOADE DE ASCENSIUNE -CĂDERE NOI PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ PESTE 207 LOCALITĂŢI ŞI 1075 AGROTURISM MEDIU FAVORABIL PENTRU NOI AFACERI ELEMENT DE ABSORBŢIE A TURIŞTILOR EFECT MULTIPLICATOR Rentabilitate DEZVOLTARE LOCALĂ MOBILIZAREA ACTIVITĂŢILOR LOCALE Fig. unde esenţiale sunt calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la familii. uman şi cultural. diferenţiată. este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. multiplă în diversitatea sa. de petrecere a timpului liber. 2 Efectele pozitive ale agroturismului(95) – – – oferta turistică este autentică. organizată şi condusă de fermieri. week-end-uri. în peisajul pitoresc al mediului rural. cunoaşterea mediului natural. cu valori cultural-educative şi cu o ospitalitate specifică.

4. în lunile de vară: dotări. urmărirea pieţei. agroturismul are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor.(26. – – agroturismul este o formă de turism unde omul reprezintă elementul esenţial şi central. factori conjuncturali. factori naturali.81. cunoaşterii mediului local natural. în contextul unei activităţi economice pe principii ecologice.3 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN MEDIUL RURAL Literatura turistică de specialitate conţine numeroase referinţe cu privire la factorii care influenţează dezvoltarea turismului. servicii conexe. astfel aparent. cultural şi istoric. promovarea şi comercializarea acestora. – asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor. – agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local. ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană. nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit. asociaţiile locale şi fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii. trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof. factori psihologici. – – nu este compatibil cu turismul de masă. amenajări. Pentru ca această particularitate să-şi înscrie foarte bine în conceptul de agroturism. este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în spaţiu. mai ales în condiţiile unui turism de sejur. în dezvoltarea socioeconomică a localităţii rurale şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. 68 . factori politici. regional şi naţional prin: folosirea durabilă a resurselor turistice.146) Una dintre aceste clasificări grupează factorii de influenţă în următoarele categorii: factori economici.– – nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil. menţinerea diversităţii naturale. factori demografici. culturale şi sociale a spaţiului rural şi dezvoltarea ofertei şi a infrastructurii generale şi tehnico-edilitare. raportul cu populaţia autohtonă. precum şi autenticitatea produselor.

de a înţelege. în totalitate. arta şi tradiţiile altor popoare. îmbrăcămintea produsele industriale de folosinţă îndelungată etc. Un fenomen care se conturează tot mai pregnant în evoluţia turismului îl constituie intrarea în circuitele turistice a unor noi grupe de vârstă . influenţate de numeroşi alţi factori care acoperă un evantai larg. Acest fapt se traduce prin diferenţe notabile în volumul ofertei şi cererii 69 .a.d. până la cei estetici (tendinţa spre frumos şi civilizaţie). De pe acum aşa-numita ``civilizaţie a timpului liber`` a început să capete dimensiuni nebănuite. • Factorii demografici pot provoca un complex de efecte pozitive asupra principalelor curente turistice. cu acea motivaţie turistică. pot fi aduse în discuţie numeroase cauze. După cum se vede. adică cea care-l determină pe om să se deplaseze din localitatea sa de reţedinţă spre o altă localitate sau zonă geografică. de odihnă fizică.tinerii şi vârstnicii. a modificărilor intervenite în structura de vârstă şi structura profesională. dorinţe cu caracter personal. de a descoperi). impulsuri. sezonalitatea constituie una din caracteristicile turismului modern. În această ordine de idei nu putem face abstracţie de faptul că preferăm litoralul sau muntele.a. Într-adevăr. Este relativ uşor de imaginat intensificarea circulaţiei turistice pe măsură ce veniturile cresc şi ajung să depăşească acel nivel critic până la care mijloacele financiare disponibile într-o gospodărie sunt dominate. Sigur. de necesitatea satisfacerii cerinţelor elementare de consum. aşa cum am văzut. este clar că acestea pot avea un efect inhibant dacă vor creşte sau vor favoriza fluxurile turistice dacă scad. Cât priveşte tarifele.m. printre ele figurând nevoia de relaxare. de reconfortare. motivaţia turistică se referă.• Referitor la factori economici. două aspecte ni se par a avea o importanţă mai mare şi anume: venitul personal sau familial şi tarifele percepute pentru serviciile turistice şi agroturistice. ridicând o mulţime de aspecte economice şi sociale. nevoia de a-ţi îngriji sănătatea ş. Ne confruntăm. cum ar fi alimentele. ca rezultat al creşterii populaţiei. dorinţa de a cunoaşte cultura. preferăm zona însorită. localităţilor de popas şi durata sejurului. în esenţă. • Factorii psihologici sunt cel mai greu de estimat. de divertisment sau distracţie. la trebuinţe. în acest caz. sau vom practica sporturi de iarnă. deoarece. sporirii populaţiei urbane ş. exprimă preferinţe individualizate foarte diverse. toate acestea fiind la rândul lor. de la cei cognitivi (necesitatea de a şti. • Factorii naturali ocupă un loc extrem de important în alegerea traseelor. intenţii. de a cunoaţte.

excursii spre alte zone de interes turistic ş. literatura de specialitate (26) pune în evidenţă trei posibilităţi mai importante: a) prelungirea sezonului de vârf prin oferirea unor facilităţi de tarife şi de preţuri atractive. de la o zonă la alta. Fireşte. totuşi. Realmente. ca urmare a schimbării condiţiilor climaterice în cursul diferitelor anotimpuri. fluctuaţiile turistice ca urmare a influenţei factorilor naturali au început să preocupe tot mai mult pe toţi cei ce se ocupă de acest fenomen. posibilităţile turiştilor de a putea alege nivelul de confort prevăzut se diminuează foarte mult. Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau o staţiune) este determinată. astfel încât turistul să găsească întotdeauna posibilităţi adecvate de petrecere agreabilă a timpului său liber (îndeosebi în zilele ploioase. de posibilităţile de substituire şi sezonalitate). faptul că eforturile de activizare a cererii în perioadele din afara sezonului nu pot fi absolutizate. pe cât posibil. cât şi pentru organizatori. preocuparea de bază a prestatorilor de servicii turistice este de a rezolva această contradicţie care apare între oferta turistică rigidă (care nu este condiţionată de factorul vreme/sezon) şi cererea turistică mult mai elastică (condiţionată de urgenţa ei. turistul se vede nevoit să se deplaseze şi să-ţi petreacă sejurul într-o anumită perioadă în condiţii incomode de aglomeraţie. datorită suprasolicitărilor în perioadele de vârf de sezon. Sezonalitatea pronunţată în turism generează o serie de inconveniente şi pentru industria turismului. Sezonalitatea provocată de factorii naturali nu poate fi complet eliminată. fără soare. În perioadele de exploatare redusă. de la o staţiune la alta. vârfurile sezoniere. 70 . dar poate fi atenuată.a. Trecând în revistă măsurile menite să atenueze. ceea ce îl împiedică să-ţi găsească satisfacţii în relaxarea şi odihna pe care şi le-a dorit atât de mult. în funcţie de condiţiile concrete în care se înscrie activitatea turistică. aşa cum menţionam mai sus.turistice în decursul unui an. Aceasta. Trebuie să subliniem. de condiţiile climaterice şi meteorologice. deoarece fluctuaţiile sezoniere ridică numeroase probleme economice atât pentru turişti. tarifele diminuate constituie un stimulent major pentru impulsionarea cererii. În plus. c) diversificarea ofertei turistice în perioadele de extrasezon prin oferirea de tratamente. b) mărirea eforturilor de a menţine un nivel acceptabil al cererii turistice în tot cursul unui an. fără zăpadă).

favorizat de existenţa unui relief deosebit de interesant. iar gradul de atractivitate al zonelor generează o paletă largă de forme. un efect temporar asupra expansiunii turistice spre anumite zone sau regiuni geografice. se desprind câteva tendinţe caracteristice fluxurilor turistice şi anume: .• Factorii conjuncturali au. Din analiza conjugată a tuturor acestor factori şi din urmărirea evoluţiei de până acum a turismului şi agroturismului. (43. 50).tendinţa de diversificare continuă a cererii turistice ca o consecinţă a motivaţiei turiştilor. criza energetică ş. pentru turismul de sfârşit de săptămână. 48. . 44. capabile să răspundă unor variate motivaţii turistice. cu deosebire în zonele montane. proporţiile şomajului. modificărilor intervenite în categoriile de vârstă şi a transformării turismului.creşterea duratei şi a distanţei pentru care se efectuează o călătorie.tendinţa de dezvoltare continuu ascendentă. Agroturismul este o industrie a cărei materie primă o reprezintă mediul ambiant. 4. . a sporturilor de iarnă pentru odihnă şi recreere pentru turismul balnear. produsul intern brut pe locuitor şi nivelul de dezvoltare economică. Susţinerea dezvoltării agroturismului are ca o altă motivaţie şi faptul că prezintă multiple valenţe pentru practicarea unui turism variat şi complex. crizele economice. Astfel putem deosebi: a) Gospodării realizate pentru satisfacerea nevoilor proprii care nu au fost construite pentru ofertă turistică dar care permit amenajări suplimentare care să ofere condiţii minime pentru practicarea agroturismului sau agroturismului. pe măsură ce cresc veniturile populaţiei. Astfel de gospodării se întâlnesc în 71 . . particularizate după modul în care au fost construite iniţial.4 TIPURI DE GOSPODĂRII CU DESTINAŢIE AGROTURISTICĂ În România există mai multe tipuri de stabilimente de primire turistică.a. într-un fenomen de masă. modificări intervenite în sistemul valutar.tendinţa creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie. propice pentru practicarea drumeţiei. . practicabil în toate localităţile din zona montană.înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la o zonă la alta.de tratament. ca urmare a dezvoltării transporturilor şi a infrastructurii. de regulă. pe alocuri. care se pare că va fi de lungă durată. Printre aceşti factori menţionăm fenomenul inflaţionist.

Se pot întâlni mai multe situaţii în cadrul acestei variante şi anume: intrarea comună pentru turişti şi proprietari: este situaţia cel mai des întâlnită în cazul amenajării unor construcţii existente la care s-au adus modificări funcţionale. La construirea lor sunt asistate de specialişti (arhitecţi). Una dintre aceasta este ca spaţiile pentru turişti să fie amplasate în aceeaşi clădire cu spaţiile private ale proprietarului. Se pot întâlni mai multe variante. c) Gospodării construite special. În general gospodăriile păstrează arhitectura locală şi asigură condiţiile minime de confort pentru practicarea agroturismului iar turiştii apreciază autenticitatea găzduirii şi ambianţei. poziţia faţă de drumul de acces (şosea). Această situaţie generează un anumit disconfort 72 . grădina cu legume fructe. modul de aşezare a construcţiilorunele faţă de altele. fiind proprietatea rezidenţilor sau a unor persoane provenind din marile centre urbane ale ţării şi care au vrut să-şi construiască o casă (vilă ) la ţară. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere. de pe litoral. Criteriile de funcţionalitate pentru atragerea turiştilor se referă în general la: forma şi aspectul pensiunii. poziţia faţă de vecini. funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente .).multe din localităţile montane din Moldova. în general în zonele limitrofe marilor staţiuni (montane. Relaţia între spaţiile destinate turiştilor şi cele în folosinţă privată este un important element în ceea ce priveşte clasificarea pensiunilor agroturistice. organizarea generală a pensiunii pe zone funcţionale. d) Pensiuni turistice şi agroturistice. dispun de toate echipamentele şi utilităţile necesare pentru a răspunde cerinţelor agroturistice. De regulă sunt proiectate pentru o anumită clasificare şi permit modernizări pentru creşterea acesteia. poziţia faţă de pădure. şi până la 29 de camere în mediul urban. totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural. (105) b) Gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa agroturismului şi agroturismului. pergola pentru asigurarea umbrei (viţă de vie etc. care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. grădinele cu flori. Acestea sunt întâlnite. cu destinaţie agroturistică. zona locuinţei. poziţia faţă de o apă curgătoare. zona anexelor. balneoclimaterice) sau în zonele cu tradiţie turistică.

). organizarea unui perimetru pentru practicarea sporturilor (tir cu arcul. închirierea de biciclete. bărci. aceste activităţi constituie atracţii inedite pentru oaspeţii ce provin. însuşirea unor îndemânări suplimentare. sănii. Acest aspect creează legături sentimentale şi determină fidelizarea clienţilor. volei. săniuş. 73 . divertisment şi aventură.determinat de intersectarea activităţilor de întreţinere. schiuri. gustul deosebit) mai ales când au văzut la faţa locului modul de obţinere şi de preparare. organizarea unor ore de agrement ecvestru (în manej sau pe anumite trasee). schi etc. cu fluxul de circulaţie al gazdelor. comercializarea de produse din propria gospodărie. organizarea de drumeţii (montane sau la orice nivel de altitudine) cu o durată limitată. spaţiile destinate turiştilor sunt amplasate într-o clădire independentă faţă de locuinţa proprietarului şi anexele gospodăreşti şi se asigură condiţii optime de confort pentru turişti. de artizanat). asigură un grad de intimitate mai mare pentru turişti. Conţinutul unor astfel de servicii supimentare poate fi următorul: organizarea de ascensiuni montane pe trasee interesante adaptate vârstei şi nivelului de antrenament al turiştilor. pentru a crea experienţe deosebite şi a da vacanţei un plus de varietate. realizarea unor deplasări cu autovehicule de teren pe drumuri forestiere sau circuite de interes turistic. intrare separată şi exclusivă a turiştilor. diversificarea ofertei pentru atragerea unor noi clienţi şi realizarea fidelizării clienţilor. ofertă (bonus) de produse obţinute în gospodărie. mai ales din mediul urban: Avantajele unor astfel de servicii complementare sunt bilaterale în sensul că pentru gazde întrucât constituie o mână de ajutor suplimentar iar pentru turişti:reprezintă varietate în petrecerea timpului liber. turiştii preferă autenticitatea produselor naturale (prospeţimea. antrenarea turiştilor în activităţile desfăşurate de gazde în gospodărie (activităţi agricole. baschet. tenis. Serviciile suplimentare oferite turiştilor au ca scop satisfacerea solicitărilor acestora. prezintă avantajul că elimină disconfortul generat de intersectarea traseelor de activitate a proprietarului cu cele ale turiştilor.

racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. 74 . amplasarea pensiunilor agroturistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. Pentru desfăşurarea de activităţi de turism o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi:(13): alimentare cu apă curentă. sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid sau gaz metan) care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor de cel puţin 18 grade C în sezonul rece. alimentare cu energie electrică. 31/1996.Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr 512/2002. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. Construcţia unei pensiuni agroturistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr.

75 . Pornind de la cele două deziderate care definesc agroturismul . lipsa apei curente. drumuri greu practicabile). Sătenii pot oferi servicii de cazare în gospodăriile proprii. desfăşurând activităţi agricole specifice.CAP.V AGROTURISMUL-FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ 5. canalizării etc. ca nu există nici o evidenţă exactă a acestor structuri de cazare şi nu se respectă întotdeauna cadrul legislativ necesar pentru a încuraja dezvoltarea agroturismului . Ţinând cont de faptul că datorită condiţiilor climatice şi prin natura factorilor de relief zonele deluroase si montane se confruntă deseori cu probleme în exploatarea agricolă vegetală. dezvoltarea agroturismului în aceste zone ar reprezenta alături de zootehnie un pas important pe calea dezvoltării economice a acestora. reprezintă elemente esenţiale pentru dezvoltarea agroturismului. datorită calităţii aerului şi apei şi a peisajelor de o frumuseţe rară. însă. curentului electric. De menţionat. Problema majoră cu care se confruntă acest sector de activitate nu o reprezintă facilităţile pentru investitori. Zonele deluroase şi montane ale ţării sunt zonele care prezintă potenţialul cel mai ridicat pentru practicarea agroturismului . creând noi locuri de muncă şi venituri suplimentare pentru producătorii agricoli. ci stadiul precar al infrastructurii fizice fără de care potenţialul acestor zone nu poate fi valorificat. Astfel multe localităţi din zonele deluroase si montane nu se confruntă doar cu probleme de infrastructură mare (accesul dificil în unele zone. cu o bogată cultură şi tradiţii populare.1 AGROTURISMUL CA ACTIVITATE GENERATOARE DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL Mediul rural cu comunităţile sale. În România practicarea acestei forme de turism poate să aducă beneficii directe comunităţilor rurale. unde salariile populaţiei sunt sub nivelul mediu. respectiv: producţia şi valorificarea producţiei proprii prin intermediul gospodăriei agroturistice şi promovarea valorilor tradiţionale putem afirma că la ora actuală acest gen de turism se găseşte încă într-o fază incipientă de consituire a sa. ci şi cu probleme ale infrastructurii de utilităţi cum ar fi : lipsa gazului.

Există totuşi şi o serie de factori favorizanţi care dau o undă de optimism în dezvoltarea acestui sector de activitate. În anul 2004. de 28.a. respectiv 33.419 unităţi cu personalitate juridică (2. Dintre agenţii economici individuali. prelucrarea fructelor şi legumelor .1%. pensiunile dispuneau. comparativ cu 3.500.9%. cum ar fi : • • • • • densitatea sporită a populaţiei şi a numărului de case faţă de alte zone deluroase şi montane frumuseţea zonelor deluroase şi montane. cu multe specii pe cale de dispariţie. transporturi etc. în mediul rural funcţionau 363. rezultand o creştere semnificativă de peste 5. numărul acestora a ajuns în 2003 la 3.1% din total).7. urmaţi de cei cu activităţi de prelucrare a laptelui . şi calitatea aerului deosebit de curat existenţa unei faunei şi flore bogate.8 ori. piscicultură.9.9% din total) şi 7. agroturism.). prelucrarea strugurilor .000 de locuri de cazare. monumentele istorice cu valoare naţională şi internaţională. un trend ascendent. ponderea cea mai mare o deţin cei cu activităţi de comerţ. câte existau în anul 1998. când existau 600 de pensiuni. prelucrarea furajelor.776. În mediul rural. Agroturismul cunoaşte.3% şi prelucrarea cărnii . prelucrarea unor materii prime agricole. meşteşugărie. o concentrare mai 76 . din care 355. în anul 2003.377 de agenţi economici având preocupări în domeniul activităţilor neagricole. existenţa celor două parcuri naturale. agroturism. se desfăşoară o serie de activităţi neagricole (turism rural. contribuind la asigurarea de venituri complementare şi la creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă. comerţ.2%. Agenţii economici individuali care desfăşoară alte activităţi neagricole decât cele menţionate deţin o pondere foarte redusă (morărit. transporturi–livrări ş. din punctul de vedere al numărului de pensiuni şi al infrastructurii.958 exploataţii agricole individuale (97.7%. calitatea deosebită a produselor ecologice obţinute în aceste zone.17. care au un impact pozitiv asupra comunităţilor rurale. Din analiza evoluţiei agenţilor economici şi a activităţii economice a acestora rezultă următoarele: faţă de 1998. prelucrarea lemnului.17.). distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice reflectă o dezvoltare a acestora în toate regiunile de dezvoltare.

mare a pensiunilor este întâlnită în regiunile Centru, Nord – Est şi Nord – Vest; la nivel judeţean distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice a fost mai intensă în 27 de judeţe. Analizând informaţiile referitoare la evoluţia pensiunilor turistice şi agroturistice existente la nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării, în perioada 1998-2003, se constată următoarele: în regiunea de Nord-Est există un trend crescător al numărului pensiunilor agroturistice, dar pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluţie descrescătoare de la un an la altul; în zona de Sud se manifestă o tendinţă de creştere puternică a numărului pensiunilor agroturistice (o creştere de 420% în 2003 faţă de 1999); această creştere este intensă în judeţele Buzău şi Tulcea; în regiunea de Vest creşterea numărului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faţă de 1999; Popularitatea agroturismului a crescut în ultimii ani.De la iniţiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevărată alternativă de petrecere a timpului liber. Motivul dezvoltării agroturismului ca activitate economică, este conştientizarea de către micii agricultori a necesităţii diversificării activităţii atât în cadrul fermei agricole cât şi în afara acesteia, prin angrenarea în agroturism, sau apelând la activităţi pe timp determinat, în slivicultură sau în interiorul economiei locale. Conform specialiştilor (N. Braşoveanu, Economia zonei montane) prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan, forestier, în finalitatea acţiunilor generatoare de venituri, în condiţiile unor combinaţii de activităţi complexe. Numai în condiţiile în care, pe lângă creşterea animalelor se adaugă activităţi complementare- meşteşuguri, artizanat, turism, cultura pomilor, a legumelor, a plantelor de câmp, se poate sconta pe un venit acoperitor. În aceste condiţii este necesar ca agroturismul să fie apreciat ca o bază de plecare pentru un nivel superior economic şi pentru noi perspective ale dezvoltăriii economice în acest spaţiu. El trebuie încurajat inclusiv prin punerea în valoare a proiectelor care urmăresc pretecţia şi valorificarea patrimoniului natural, istoric şi cultural, care constituie sursele principale de interes turistic. Trebuie să menţionăm faptul că deosebit de importante pentru agroturism sunt două opinii şi anume dezvoltarea rurală integrată prin agroturism echilibrat.

77

Dezvoltarea rurală integrată prin agroturism presupune participarea activă a populaţiei la operaţiunile turistice de primire şi agreement, care trebuie efectuate conform unor proiecte colective de dezvoltare locală. Evitarea daunelor şi păstrarea avantajelor unui agroturism echilibrat pot fi asigurate printr-o concepţie clară referitoare la dezvoltarea turistică locală, care constă în necesitatea obţinerii unor produse alimentare de bază direct de la producătorii agricoli, adaptarea industriilor locale şi arizanale la tradiţia culturală a zonei, evitarea rutelor de transport agglomerate, asigurarea calităţii produselor şi serviciilor din mediul rural, sau a oricăror iniţiative menite să creeze avantaje financiare durabile populaţiei din mediul rural. Deşi agroturismul reprezintă o oportunitate de multiplicare a veniturilor populaţiei din mediul rural, printer condiţiile sale de reuşită se numără: nivelul şi rentabilitatea investiţiilor din zonă, profesionalismul în materie de ospitalitate, integrarea în reţelele locale şi naţionale de comercializare şi promovare a produsului turistic, dezvoltarea noilor activităţi turistice în legătură cu alte structuri locale. Pe lângă avantajele economice şi financiare, agroturismul se constituie într-un adevărat liant de coeziune socială între locuitorii din mediul rural, pregătirea pentru primirea oaspeţilor putând determina reevaluarea trecutului, imprimarea sentimentului de apartenenţă istorică la comunitate, şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Ca orice activitate economică, agroturismul, reprezintă o combinaţie a elementelor negative şi pozitive care trebuie estimate şi dirijate în sensul dorit. Agroturismul manifestă şi dezvoltă spiritul de întreprinzător şi o dinamică de creaţie, de programare a unor activităţi viitoare, de rentabilitate, o etichetă prorie muncii, economiei locale, investiţiilor. Efectele sociale, culturale şi economice ale agroturismului au loc însă etapizat. În prima etapă, are loc un process de imitaţie a unor activităţi incipiente realizate în alte locaţii, îar în cea de-a doua etapă se realizează o încorporare şi o absorbţie, unde agroturismul devin obiective de industrie şi comerţ ca orice activitate. Agroturismul trebuie să fie înţeles şi ca o consecinţă a tuturor proceselor de industrializare, urbanizare şi de trecere la o economie a serviciilor. Efectele agroturismului se intind asupra întregii structuri complexe a sistemului social, fără a le putea izola. 78

Din punct de vedere economic, agroturismul poate avea o serie de efecte pozitive, manifestate în primul rand prin cererea sporită de produse alimentare care poate duce la dezvoltarea producţiei locale, învăţarea unor noi tehnici în domeniuşi poate duce la intensificarea aprovizionării cu aceste produse şi deci la autonomia zonelor în acest sens. Acest fenomen poate avea ca efecte secundare apariţia unei industrii noi de conservare a alimentelor, şi de asemenea un sistem de aprovizionare cu aceste produse. De asemenea, creşterea numărului de turişti cxare vin în mediul rural, şi interesul crescut al acestora pentru anumite produse proaspete şi naturale, poate duce la o intensificare a cererii pentru acestea şi şi implicit la o creştere a producerii lor, sporind astfel veniturile producătorilor, care va permite modernizarea instalaţiilor profesionale proprii (sere, solarii, amenajări piscicole, etc.) Satele turistice situate în special în zonele montane sau premontane, reţin populaţia, în special tânără, şi contribuie la perpetuarea activităţii forestiere, a creşterii animalelor, sau a diferitelor meşteşuguri. În astfel de localităţi, prezenţa turiştilor permite crearea unor fonduri de dezvoltare a noilor infrastructure, prin taxele şi tarifele plătite pentru anumite utilităţi (muzee, parcări cu taxă, campări, etc). De asemenea, prin noile condiţii cerute de clasificarea şi autorizarea pensiunilor agroturistice, în localităţile rurale se dezvoltă activitatea de gospodărire a apelor, modernizarea sistemelor de captare şi tratare a apei şi a reţelei aferente, precum şi a sistemului de canalizare în mediul rural. Ca activităţi economice, agroturismul modern, impune de asemenea dezvoltarea reţelei automate de comunicaţii, şi servicii de telefon, fax, telegraf puse la dispoziţia turiştilor la orice moment. Efectele sociale ale agroturismului asupra localităţilor din mediul rural se manifestă prin diferenţierea structurii sociale, deoarece multe persoane, în special femeile, vor trece de la munca din agricultură la activităţile din sfera serviciilor, manufactură şi artizanat, permiţând în acelaşi timp şi o mică diferenţierea veniturilor familiale. Pe lângă efectele economice şi sociale ale agroturismului, putem face referire şi la unele efecte culturale, cum ar fi îmbunătăţirea activităţii de conservare a monumentelor naturii, arhitectonice şi istorice, prin venituri specifice. Prin veniturile superioare pe care le realizează persoanele implicate în activitatea de agroturism, se manifestă fenomenul de creştere a capacităţii de 79

5. menţinerea diversităţii naturale. dând posibilitatea cunoaşterii directe a realităţii vieţii de la sat şi formarea unei anumite atitudini. Spaţiul rural prin componentele şi resursele sale. Agroturismul poat contribui la valorificarea resurselor şi la dezvoltarea durabilă la nivel local sau regional prin folosirea durabilă a resurselor turistice. satisface un evantai larg de motivaţii pentru turist: odihnă. sport. şi tehnico-economic. uman. devine un factor de formare a emoţiilor. O altă incidenţă a agroturismului asupra culturii turistului venit în mediul rural. agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a resurselor mediului rural. prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice locale. facilitează activităţi cu caracter creator. pentru protejarea mediului înconjurător şi a bunurilor culturale. etc. valorificând resursele turistice locale (naturale. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive. 80 . cură de aer sau balneară. şi îmbracă forme variate de sejur. recreere. În acelaşi timp. oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. Această activitate utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. Agroturismul este o activitate susţinută de către micii proprietari de la ţară.. sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunităţii dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. silvic. turistic. economice şi umane a unei zone cu un bogat potenţial turistic se poate realiza prin implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic. activitatea desfăşurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupaţie şi sursă de venit.2 UTILIZAREA RESURSELOR PRIN INTERMEDIUL AGROTURISMULUI Agroturismul este acea activitate care se desfăşoară în mediul rural. integrarea activităţilor de profil de prestări de servicii în planificarea şi strategia de dezvoltare locală. cu potenţialul său agricol. economice. şi în anumite condiţii. este cea de socializare. sate de vacanţă etc.cazare sau de renovare a unor construcţii care se realizează prin valorificarea în aceste construcţii a arhitecturii locale şi a materialelor de construcţie tradiţionale. Prin aceasta. de obicei ca activitate secundară. culturale şi sociale a spaţiului rural. adăposturi. Utilizarea integrală a resurselor naturale.

Aceste parteneriate de valorificare a resurselor se pot realiza doar printr-o contribuţie financiară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare economică generală a localităţii cum ar fi: căi de acces. în dezvoltarea socio-economică a localităţii rurale şi comunităţii în general. În acest sens. Se cunoaşte în prezent o întreagă tippologie de sate turistice. Sunt numeroase cazurile în care. Principala caracteristică a agroturismului cu care se impune acest produs turistic în faţa consumatorilor este gradul de compensare fizică şi spirituală a deficienţelor ce însoţesc în multe situaţii viaţa din aglomeratele centre urbane. care exprimă şi posibilităţile de dezvoltare a agrementului rural. dezvoltarea şi diversifiacrea dotărilor de agrement şi divertisment adaptate la specificul local. putem afirma cu certitudine că agroturismul. care coincid şi generează perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le înfăţişează în prezent peisajul rural românesc. şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. alimetare cu apă. are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelulu de trai al locuitorilor. încălzire.Din cele prezentate. care să ducă la o mai bună organizare. teritoriu condiţii fizicogeografice. economice. diversificareaactivităţilor culturale. agenţii economici din turism sau alte domenii conexe. realizarea de microcomplexe de producţie agroalimentară pentru aprovizionarea populaţiei şi a turiştilor cu produse locale. culturale. accesibilitate. telecomunicaţii. istorice. sociale. dezvoltarea reţelei comerciale e aprovizionare şi prestări de servicii. cererea turistică este influenţată în alegerea destinaţiei de formele de agrement şi animaţie sau 81 . Agroturismul ca activitate de economică este fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul natural cultural şi uman pe baza căruia se elaboreează şi promovează produsele turistice la nivel local. Participarea comunităţii locale la promovarea acestor activităţi cu profil turistic în mediul rural se poate realiza pe baza unui parteneriat între autorităţi şi unele forme de asociere a proprietarilor de structuri de primire turistică. în funcţie de situarea lor în teritoriu. interesul comunităţii locale în valorificarea resurselor este să elaboreze o strategie de organizare. dotări tehnico-edilitare. dezvoltare şi promovare a agroturismului cu concurenţa tuturor agenţilor economici împlicaţi în desfăşurarea acestei activităţi. târguri. considerăm că satele prezintă calităţi deosebite. De aceea. sau alte nanifestări. dezvoltare şi promovare. în contextul unei activităţi economice bazate pe principii ecologice.

Tinerii locuitori. ca o premisa de a asigura dezvoltarea socioeconomică în plan local şi regional. trebuie să luam în considerare şi anumite programe agricole şi susţinerea exploataţiilor agricole prin noi acşiuni sau desfăşurarea de noi activităţi generatoare de venituri: culturi legumicole de trufanda. Dincolo de aceste măsuri de impulsionare a valorificării tuturor resurselor prin activitatea de agroturism.resursele prezentate de ofertanţi. Cu cât sunt mai originale aceste manifestări. mai animată.3 CĂILE ŞI MIJLOACELE FOLOSITE PENTRU PRACTICAREA EFICIENTĂ A AGROTURISMULUI Punctul de plecare în definirea formelor organizatorice de dezvoltare ale agroturismului îl constituie oportunităţile create de cadrul legislativ existent. Turistul de astăzi caută înainte de toate un loc plăcut. prin consolidarea şi dezvoltarea sa. Prin efectul Legii nr. Se poate afirma că agroturismul trebuie să contribuie într-o primă etapă la valorificarea tuturor resurselor şi dezvoltarea exploataţiilor agricole. În prezent. 5. În această direcţie. unde poate întâlni un stil de viaţă agreabil şi unde nu lipsec mijloacele de recreere şi divertisment. cu atât sunt mai atractive şi mai frecventate de turişti. se pot crea şi organiza forme asociative cu personalitate juridică de tipul organismelor neguvernamentale. dar şi turiştii vor aprecia mai mult spaţiul rural. etc. ospitalitatea. colinar. creşterea cailor sau a animalelor de agrement. 21/1994. calitatea primirii şi calitatea mediului sunt punctele forte ale agroturismului românesc. Putem afirma cu certitudine că reuşita dezvoltării agroturismului depinde de valorificarea corespunzătoare a patrimoniului cultural şi de diversificarea structurilor de agrement destinate turiştilor. cu cât viaţa culturală va fi mai diversă. fără însă a conduce la pierderea unui mod de viaţă autentic. cele mai solicitate sunt comunităţile rurale situate în spaţiul rural montan. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de baza ale culturii tradiţionale. care pot organiza activităţi recreative diversificate. care pot avea drept scop dezvoltarea societăţii rurale în ansamblul său şi promovarea agroturismului. de litoral. 82 . iar apoi. numeroase sate turistice oferă câteva modalităţi originale de petrecere a timpului liber. Toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi populaţia locală. care se bucură de prezenţa unor resurse naturale şi culturale deosebite. Din acest punct de vedere. horticultură. artizanat.

Organizaţiile non-profit pot sprijini. câteva din realizările unora dintre aceste forme asociative. Scopul principal al acestor agenţi este profitul. literatura de specialitate (Gherasim T. sau prin reţelele de intermediari. Economică. a derulat un program PHARE şi a asigurat o bază de date necesară editării unui ghid agroturistic cu primele 2000 de gospodării atestate în perioada 1991-1994. prin valorificarea resurselor locale. Ed. Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări. 1999. 83 . cât şi păstrarea celor vechi adresându-se. care au contribuit la dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. Formele de organizare a agroturismului prin intermediul agenţilor economici rezultaţi în baza prevederilor Decretului Lege nr. 54/1990 privind libera iniţiativă pune în evidenţă materializarea atuurilor unei persoane sau a asociaţiilor familiale de a dezvolta activităţi de anvergură mai mică pe linia agroturismului. 54/1990 şi a Legii nr. În cadrul acestui program au fost iniţiate şi susţinute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care exista până la momentul respectiv în domeniul agroturismului. 31/1991 (privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale). direct. de acţiunile întreprinse de aceste organizaţii neguvernamentale care au început să activeze după 1990. în principal. la rândul lor crearea de agenţi economici specializaţi care să fie îndrumaţi şi sprijiniţi în realizarea unei strategii de dezvoltare a agroturismului la nivel local. Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) s-a înfiinţat în anul 1991 şi a elaborat un vast program privind dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare. sunt specifice zonelor cu vocaţie turistică. Marketing turistic. Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi. naţional şi internaţional. având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă cunoscute şi promovarea vânzărilor. Nivelul actual al dezvoltării agroturismului din România este determinat.. Buc. fie întregului public. regional. specifice activităţii de turism. Decretul Lege nr. fapt care creează premisele multiplicării coeziunii tuturor formelor de organizare. Dimensiunile în timp şi spaţiu ale dezvoltării coordonatelor agroturismului sunt foarte mari. Gherasim D. fie unor categorii bine identificate de clienţi. FRDM a promovat un proiect de lege pentru susţinerea agroturismului . care dispun de multe avantaje în realizarea de activităţi turistice rurale.) menţionează că în agroturismul se poate acţiona în două direcţii: promovarea imaginii.

). banchete. Pentru a fi eficientă. cu zonele de atracţie. art. mese în familie. 63/1997. alte asociaţii europene de profil). prin Legea nr. La nivelul gospodăriilor aceasta se poate realiza prin editarea de ghiduri proprii sau pliante în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă cât şi împrejurimile.2002 Agroturism. avându-se în vedere următoarele elemente(Mitrache Şt. Alma Mater. promovarea prin mass-media (audio-vizuală. ghiduri etc. 2. D. cină) şi felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări. alin. ANTREC şi filiale judeţene) sau internaţionale (EUROGÎTES. mese oficiale. câte mese pot fi asigurate (mic dejun. hărţi. prânz. terenuri de sport şi agrement în apropiere sau în zonă. Şi colab): • • • situarea gospodăriei în vatra satului. botezuri etc. mese pentru evenimente familiale – nunţi. 187/1998 privind aprobarea OUG nr. expoziţii şi burse de turism. alţi agenţi economici interesaţi. promovarea pensiunilor turistice şi agroturistice se realizează prin mai multe forme şi mijloace publicitare ( Glăvan V. • colaborarea cu diverse organisme specializate interne (OVR. comuna din care face parte gospodăria. promovarea prin intermediul unor agenţii turistice touroperatoare sau detailiste. Ministerul Turismului oferă „Prezentarea gratuită a ofertei turistice a pensiunilor turistice şi agroturistice în materiale de promovare turistică şi în acţiuni de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale ministerului“. ) şi anume: • • • • înscrierea în cataloagele de promovare a ofertei agroturistice specifice: tipărirea de către prestatorii de servicii turistice (fermieri sau asociaţii turistice locale) de pliante. acţiunea de promovare trebuie să fie prezentă la toate 84 .. Sibiu.. Ed.De asemeni. Ecoturism. • prezentarea ofertei agroturistice la târguri. promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua INTERNET. • nivelurile. presa scrisă). interne sau străine. În materialul publicitar respectiv se recomandă a fi prezentat pe scurt şi satul.

• alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat. produse agroalimentare specifice). 85 . incluse ulterior într-un material de promovare mai amplu. sau sub forma unei casete video. ce poate orienta un potenţial turist. cu toate informaţiile necesare pentru identificarea gospodăriei în funcţie de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul. informaţiile oferite vor fi de ordin general. drumuri şi căi de acces. Indiferent de prezentare. care să prezinte imagini sugestive din zona respectivă. al mesei şi al serviciilor etc. La acest nivel. materialele publicitare elaborate se pot clasifica în: materiale ce conţin informaţii de detaliu şi materiale ce conţin informaţii generale. După caracterul informaţiilor pe care le conţin. meşteşuguri. Acest ghid poate cuprinde lista agenţiilor teritoriale. elemente de inedit care pot fi întâlnite etc. pajişti pentru jocuri. La nivel de sat. şezlonguri. un îndrumar agroturistic. promovarea se poate face prin intermediul unui material publicitar scris – ghid turistic de exemplu. la nivel naţional. agroturism în Oltenia). informaţii despre gospodărie. schiţă cu amplasarea gospodăriei faţă de şosele. prin lucrătorii acestora. zonă agroturistică. la nivel de zonă. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. cu adresele şi numerele lor de telefon. însoţită de o prezentare grafică sugestivă. dacă sunt admise animalele turiştilor. În situaţia în care o gospodărie nu dispune de resursele financiare necesare realizării unui astfel de material. informaţii privind preţul cazării. În fine. urmând ca amănuntele să fie oferite de agenţiile specializate. materialul trebuie să inventarieze totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism dar va include şi informaţii referitoare la ansamblul teritoriului. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv (de exemplu: turism rural în Ţara Oaşului. comună. care va întocmi o fişă.. condiţii de cazare şi confort.• • • • • • • informaţii despre bucătăria familiei (mâncăruri şi produse specifice). agroturism în Bucovina. judeţ etc. se poate concepe un ghid.

cu mâncăruri tradiţionale sau degustări de vinuri. felul acestora. la rândul lor. creativitatea. pe anumite trasee turistice frecventate (hanuri. alte informaţii despre gospodărie (număr de animale. Presupunând. că într-o 86 . • prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care pot trezi interesul turiştilor). felul acestora. număr de locuri de cazare în fiecare cameră. posibilităţi de alimentare cu apă (caldă şi/sau rece). originalitatea. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete şi cât mai sugestive. de exemplu. Se recomandă ca ele să conţină în mod obligatoriu: • prezentarea cât mai amănunţită a gospodăriei: număr de camere.). La acestea se adaugă o serie de modalităţi de promovare specifice agroturismului: • organizarea de mese. organizarea unor expoziţii cu imagini din diferite gospodării care. un rol important poate fi jucat de promovarea unor produse agricole. amplasarea gospodăriei. inventivitatea. fructe sau alte produse specifice. În cadrul activităţii de promovare a agroturismului. posibilităţi de încălzire. durata călătoriei. vase de lut etc. distanţa faţă de cele mai apropiate oraşe. sărbători locale. împletituri. moteluri). situaţia este diferită.Dacă în privinţa materialelor cuprinzând informaţii generale. pot fi considerate expoziţii în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară tradiţională (cusături.. Difuzarea materialelor publicitare poate fi făcută prin intermediul agenţiilor de turism specializate sau prin participarea unui agent de agroturism la târgurile zonale ce au loc în diferite momente ale anului şi cu diverse prilejuri. zona respectivă: mijloace de transport. • • publicitatea făcută cu prilejul unor târguri. suprafaţa de teren a gospodăriei) etc. pot fi avute în vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv şi interesant. dotări amenajări. prilej cu care vor putea fi distribuite şi pliante prezentând zona şi posibilităţile de practicare a agroturismului. manifestări prilejuite de anumite obiceiuri (agricole îndeosebi). în cadrul materialelor incluzând informaţii de detaliu. • prezentarea modului în care se poate ajunge în satul.

ambianţa. Aceste pagini web pot fi considerate „pliante electronice“. o altă grupă de gospodării va fi sprijinită în prelucrarea industrială. ospitalitatea. Casele. dulceaţă). aflaţi la mii sau zeci de mii de kilometri depărtare. tipice zonei respective (peltea. indirect. agenţiile care se ocupă de agroturism preocupându-se să facă reclamă acestor gospodării. mai ales datorită faptului că nu pot fi redate cu uşurinţă de mijloace şi suporturi tehnice. cu ajutorul unor 87 . Câştigarea unui nou client trebuie să fie urmată de păstrarea acestuia. Site-urile Web reprezintă un instrument excelent pentru a furniza informaţii de calitate şi pentru a promova într-un mod profesionist toate atracţiile turistice şi etno-culturale de care dispune românia. prin vânzare. care pot fi procurate şi citite de către orice persoană conectată la Internet. infrastructura existentă etc. cu reţete tradiţionale. sunt factori importanţi care influenţează rezultatele politicii de promovare. având ca rezultat obţinerea satisfacţiei dorite. Ideea de bază a promovării agroturismului este aceea a prezentării unei „promisiuni“. potrivit căreia clienţii care vor veni vor beneficia de facilităţile enumerate. gospodăriile. în fine. fermele. se pot constitui două-trei grupe de gospodării care se vor specializa într-o anumită direcţie de valorificare: una dintre grupe se va specializa în efectuarea curelor de fructe. oricât de performante ar fi ele şi oricât de adecvat ar fi mesajul comunicat. într-o măsură destul de mare şi de continuitatea ei. text şi sunet. Agenţiile de turism au fost printre primele întreprinderi care au sesizat şi valorificat potenţialul Internet-ului. Totuşi. atitudinea gazdelor. care vor face. din orice colţ al lumii. În aceste condiţii. ce dispun de o suprafaţă mai mare. publicitate zonei respective. vitele. în vederea degustării fructelor. turismul fiind una din afacerile care pot exploata Internet-ul la maxim. Reuşita promovării depinde.zonă este bine reprezentată producţia pomicolă. mediul natural sau elemente ale acestuia prezentate într-un pliant. şi şi-au realizat pagini de prezentare – pagini web – prin care şi-au apropiat ofertele de potenţialii clienţi. într-un mod extrem de tentant pentru potenţialul client. promovarea nu se referă numai la imagine. revenirea lui la destinaţia respectivă. aspectuoase. nu sunt suficiente pentru a asigura calitatea politicii de promovare. alt grup de gospodării. pentru care se vor obţine preţuri corespunzătoare unui produs obţinut în condiţii manufacturiere. În acest „pliant“ pot fi descrise serviciile oferite. va fi sprijinit în organizarea prelucrării mecanizate a fructelor cu mici maşini frigorifice. gem. Vor fi ambalate mici cantităţi de fructe proaspete.

În ultimii ani. www. o firmă specializată în dezvoltarea de servicii de promovare a turismului românesc pe Internet. care în scurt timp a reuşit să adune la un loc ofertanţi de produse turistice şi clienţi potenţiali. prospere şi moderne. acum fiind utilizată de câteva zeci de mii de firme româneşti.com este primul site românesc de promovare turistică a ţării.prezentări grafice. Printre facilităţile oferite de acest mijloc de promovare se numără şi posibilitatea introducerii unor formulare pentru rezervare şi a unor chestionare interactive pentru a putea studia direcţiile de orientare ale pieţei turistice rurale. fiecare având posibilitatea de a se prezenta sau de a alege într-un mod civilizat. consultarea de către un prestator de servicii turistice a paginilor firmelor concurente îi face cunoscutp în orice moment situaţia în care se află în raport cu concurenţa. această metodă de promovare a serviciilor turistice a căpătat amploare şi în ţara noastră. video şi audio. fără a face eforturi de căutare sau financiare pentru a-şi putea procura informaţiile dorite. pentru a putea fi considerată un partener de afaceri cu statut şi drepturi egale de către potenţialii furnizori sau beneficiari. Prezenţa pe Internet a unei firme impune promovarea unui anumit tip de imagine: aceea a unei firme serioase şi puternice. 88 . Acest site este realizat de firma Norbert Computer. De asemenea.RoTravel.

Ea se realiza ad-hoc pe baza înţelegerii dintre cei doi parteneri. manifestând în acest fel tradiţionala bunătate a românului. în funcţie de factorii naturali. precum şi a unei legislaţii corespunzătoare. Aceste norme se constituie într-un pachet de legi. inclusiv a agroturismului. sub toate formele. cu influenţă mai mare sau mai redusă asupra activităţii turistice şi cu conţinut specific fiecărei ţări iar în cadrul acestora diferenţiat pe zone. primele acţiuni s-au întreprins în deceniul al şaptelea al secolului trecut pentru turiştii aflaţi pe litoralul românesc al Mării negre şi în Delta Dunării. să promoveze studiile şi cercetările în domeniu. de asemenea. În România. într-un număr mai mic sau mai mare. unde agroturismul se manifestă mai modest ca fenomen şi se practică de dată mai recentă. a apărut necesitatea elaborării unor studii şi cercetări. instrucţiuni etc.. Cadrul juridic al activităţii de turism şi agroturism. are.1. hotărâri. CADRUL JURIDIC PRIVIND AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA Dezvoltarea impetuoasă a turismului. concretizat în acordarea de masă şi cazare de către ţărani drumeţilor care parcurgeau drumuri mai lungi şi înnoptau în diferite localităţi. sociali. comparativ cu ţările cu tradiţie în acest domeniu şi legislaţia aferentă este. gazda nu percepea nici o plată pentru serviciile oferite. teritoriile. mai săracă şi mai puţin cuprinzătoare. formele. respectiv agroturism. în principal. să reglementeze relaţiile dintre solicitanţi şi ofertanţi şi în interiorul acestora. economici. precum şi alte aspecte care caracterizează această activitate. 89 . sprijinită sau controlată. de tradiţie şi efectul asupra celor care practică turismul (ofertanţi şi beneficiari). mai ample sau mai restrânse. Această activitate nu era încă reglementată prin acte juridice şi nici îndrumată. precum şi obligaţiile ce revin participanţilor la activitatea de turism faţă de mediul înconjurător şi faţă de stat. De multe ori. relaţiile. inclusiv a agroturismului. pentru mediul rural. a impus elaborarea unor norme juridice care reglementează condiţiile.CAP VI LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6. Odată cu extinderea turismului. menirea să stimuleze şi să protejeze această activitate. Este cunoscut faptul că agroturismul reprezintă un fenomen care datează din timpuri străvechi.

Persoanele fizice. Normele juridice de bază pentru practicarea agroturismului în ţara noastră sunt reprezentate de Ordonanţa guvernului nr. Murighiol. 774 al aceluiaşi minister sunt declarate experimental 13 localităţi rurale: Bogdan Vodă. 187/1998. Din conţinutul lor rezultă că statul român sprijină persoanele fizice. 774. prin Ordinul nr. precum şi la reţeaua de gaz metan. fapt care a însemnat nefuncţionalitatea localităţilor agroturistice stabilite prin OMT nr. de alimentare cu apă şi canalizare. precum şi Hotărârea de Guvern nr. 438 privind înfiinţarea Comisiei Zonei Montane. Rucăr.În anul 1972. în baza Ordinului Ministerului Turismului nr. racordarea la reţeaua electrică. Vatra Moldoviţei şi Văideni. prezentarea gratuită de către Ministerul Turismului a efectelor pensiunilor turistice şi agroturistice privind promovarea. 63/1997. Au mai rămas valabile doar unele sate în care ONT Carpaţi transporta turişti pentru a participa la diferite manifestări cultural-folclorice. 688 care stabileşte atribuţiile acestei comisii. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale menţionate beneficiază de următoarele înlesniri: comisiile locale pot pune la dispoziţie terenuri necesare construirii. acordarea de priorităţi pentru instalarea de linii de telecomunicaţii. Ulterior. pentru aprobarea Ordonanţei de guvern. prin Ordonanţa de Guvern nr. prin birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate. Hălmagiu. În anul 1993 comisia se reorganizează şi atribuţiile ei sunt preluate de Federaţia Română pentru dezvoltare Montană. Lereşti. Răşinari. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural şi Legea nr. 297. Abia în deceniul trecut se reia activitatea turistică în mediul rural şi chiar în anul 1990 apare Hotărârea de Guvern nr. sub toate formele de către Ministerul turismului. includerea în programele instituţiilor de 90 . care prevede şi unele modificări ale ordonanţei de guvern. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate prestarea de servicii în pensiuni turistice şi agroturistice. 62/1994 şi Legea 145/1994 apar noi reglementări în domeniul practicării turismului în România. Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internaţional selectează şi introduce în circuit 118 localităţi rurale din România iar în anul 1973. Fundata. Sibiel. asistenţă tehnică de specialitate. Şirnea. Sfântul Gheorghe. Tismana. Dar aceste acte normative n-au fost de bun augur pentru că în anul 1974 prin decretul 225 este interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele persoanelor particulare. dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice şi agroturistice.

această ordonanţă a suferit numeroase intervenţii de modificare şi completare concretizate în Ordonanţa de guvern nr. pe o perioadă de 10 ani din momentul punerii în funcţiune a pensiunii turistice sau agroturistice. 511 din 27 august 1998. 23 din 27 martie 2000. inclusiv a agroturismului. legea prevede constituirea unui fond special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. Potrivit aceloraşi norme juridice. distracţii. pensiunile turistice şi agroturistice oferă turiştilor servicii de agrement. de asemenea. În perioada care a urmat. 296 din 8 martie 2001. arendarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de cazare. Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestările de servicii gratuite şi asigurarea sumelor necesare acordării de credite cu dobândă preferenţială. plata în tariful de uz casnic a consumurilor de energie electrică şi gaz metan. se aprobă anual ca anexă la legea bugetului de stat şi se gestionează de către ministerul turismului. dacă activitatea este întreruptă pe o perioadă mai mică decât dublul perioadei de scutire. cu o capacitate de cazare de până la 10 camere şi maximum 30 locuri (paturi) şi care funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri special construite pentru a asigura condiţii de cazare şi servirea mesei cu produse proprii din gospodăria agricolă. Pe lângă activitatea de cazare şi servire a mesei. Hotărârea de Guvern nr. Hotărârea de Guvern nr. excursii. raportat la întreaga perioadă de scutire. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are la bază Ordonanţa de Guvern nr. În caz contrar. Legea nr. 91 . 8 din 30 I.învăţământ cu profil turistic şi agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice. dobânda reprezentând 50% din cea practicată pe piaţa bancară. scutirea de la plata impozitului pe venit sau profit. Hotărârea de Guvern nr. 712 din 2 septembrie 1999. Legea prevede. inclusiv a agroturismului. ca pensiunile turistice şi agroturistice să-şi menţină obiectul de activitate pe toată durata cât beneficiază de scutiri de impozite şi celelalte facilităţi. 43 din 27 iulie 1998. pensiunile agroturistice sunt amplasate în mediul rural. Din aceste acte normative rezultă că Bugetul Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. 423 din 25 aprilie 2001 şi Hotărârea de Guvern nr. 1998. 619 din 27 iunie 2001. ele sunt obligate să verse la bugetul de stat sau la bugetele locale impozitul pe venit. respectiv profit. Hotărârea de Guvern nr. respectiv a tarifelor pentru persoane fizice a serviciilor de telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi agroturistice. activităţi culturale şi sportive etc.

creşterea veniturilor valutare din activitatea turistică. naturale şi antropice. care au plăţile/conturile blocate conform unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă. programe pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor în turism şi testarea calităţii acestora. Aceleaşi acte normative precizează că nu pot fi finanţate proiecte propuse de persoane juridice române autorizate dar care sunt declarate. precum şi persoane fizice sau asociaţii familiale cu domiciliul în România. protecţia şi conservarea mediului înconjurător. creşterea eficienţei utilizării resurselor turistice. alte venituri) sunt esenţiale. care nu au achitat la termen contribuţia pentru turism de 3% la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. De asemenea. crearea şi reabilitarea de programe turistice pentru România. între care contribuţia pentru turism de 3% plătită de agenţii economici.Constituirea fondului special are la bază numeroase surse. din alimentaţia publică. educare şi formare a turiştilor şi a populaţiei cu privire la turism. din activitatea de agrement. conform legii. acţiuni de conştientizare. în incapacitate de plată. persoane juridice române care au în obiectul lor de activitate turismul sau al căror scop îl constituie promovarea şi dezvoltarea turismului. din transporturi. programe şi acţiuni de instruire şi de formare profesională de specialitate. care 92 . conform legislaţiei în vigoare. conform legislaţiei în vigoare. În cadrul scopului principal se mai înscriu creşterea calităţii serviciilor turistice. acordarea de credite pe termen mediu. alte acţiuni. autorizate în activitatea de turism. pentru proiecte de investiţii în turism. cu unele excepţii şi contribuţia din veniturile turistice (veniturile din cazare. Accesul la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului în vederea realizării de proiecte destinate acestui scop îl pot avea. sprijinirea componentelor turistice de dezvoltare locală şi regională. venitul net al Institutului Naţional de Formare şi management pentru turism etc. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi particular în turism. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are ca scop asigurarea întregii activităţi turistice iar sumele alocate pentru diferite activităţi au în vedere importanţa acestora şi efectul final al activităţii respective. programe de informatizare. cum ar fi de exemplu: finanţarea programelor de creare şi dezvoltare a produselor turistice interne şi internaţionale. crearea de noi locuri de muncă în turism. comisioane. persoane fizice şi juridice. cu dobândă preferenţială. Fondul special se redistribuie ţinând seama de anumite priorităţi în activitatea turistică.

Franţa. S. în calitate de ordonator principal de credite. jud. Sirnea şi Fundata. Au apărut organisme neguvernamentale interesate de dezvoltarea turismului rural şi agroturismului.C. Harghita. precum şi persoanele fizice care se fac vinovate de declaraţii false cu privire la situaţia lor economică..au restanţe la plata impozitelor şi taxelor datorate la bugetul de stat. Braşov. Pădurilor şi Apelor. bugetele locale şi la fondurile speciale. „Drăguş” Covasna. care au încălcat. Asociaţia de Turism Montan Prahova. cu bună ştiinţă. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. având aceeaşi destinaţie. OSR (1994). Agenţia Română pentru Agroturism (1993) (95). fals. care închiriază circa 150 de case în satele Bran. de asemenea. în scopul pentru care au fost create iar controlul respectării acestei prevederi se face potrivit legislaţiei în vigoare. are responsabilitatea directă de a cheltui in exclusivitate. delapidare. liceal. abuz de încredere. instituţii de învăţământ superior. Institutul de Geografie. jud. 1991. Fundaţia turistică „AGRO-TUR”. din reţeaua de stat şi particulară. postliceal. dare sau luare de mită.C. Marea Britanie etc. au manifestat interes pentru dezvoltarea turismului rural şi unele organisme guvernamentale cum sunt: Autoritatea Naţională pentru Turism. fundaţii şi asociaţii preocupate de comunitatea rurală şi de viitorul acesteia. Asociaţia turistică Botiza (1993). prevederile unui alt contract finanţat din fonduri publice sau au fost condamnate pentru furt. Ministerul Agriculturii. Dintre acestea se remarcă activitatea S. SUA. bugetul asigurărilor sociale de stat. 93 . „Branimpex” din Bran. cum sunt: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1991). ca disponibilul fondului existent la finele omului să se raporteze în anul următor. institutele de cercetări: Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Institutul de Economie Agrară). După anul 1990. mărturie mincinoasă. gestiune frauduloasă. în total circa 25 de tour-operatori. uz de fals. „Trans Tour” SRL Praid. „Ovidiu Tour” Bran etc. turiştilor din Germania. Moieciu. Actele normative menţionate prevăd. înşelăciune. „Dublian” SRL – Câmpulung. Asociaţia „Operaţiunea Satele Româneşti”. a tuturor fondurilor. Ministerul Tineretului şi Sportului. Centrul de Informare Economică Bucureşti. Dintre societăţile comerciale cu activitate în domeniul turismului rural amintim: Fundaţia „Ţara Dornelor” din Vatra Dornei. deturnare de fonduri şi alte încălcări legale. „Branimpex” SRL din Bran. Ministerul Turismului.

Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural. încă din 1994. nonprofit. cu un număr de aproximativ 2300 membri. publicat în M. indiferent de amplasament se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministrului turismului nr. agenţii de turism rural prin seminarii.O. schimburi de experienţă şi de a organiza campanii de publicitate pentru unităţile clasificate şi omologate. Scopul ANTREC este de a identifica şi promova potenţialul turistic rural. "staţiunea turistică este definită ca fiind „localitatea cu funcţie turistică specificată. 220 din 25. nr. utilităţi. de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde. Referindu-ne la eforturile care s-au făcut în Bucovina putem prezenta câteva rezultate pozitive şi anume (186) – înfiinţarea în 1992 în cadrul grupului şcolar Dorna Condrenilor – a primei şcoli postliceale de tehnicieni în agroturism montan din România la iniţiativa fostei Comisii a zonei Montane. Pensiunile şi fermele agroturistice. Ecologic şi Cultural (ANTREC). 62/1994 şi Legea nr. Asociaţia Naţională pentru Turism Rural. publicat în Ministerul Oficial al României. apolitică. 77/1996. rural în zona montană. 101. structurile de primire turistice. a luat fiinţă în anul 1994.În scopul promovării turismului rural. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural EUROSITES. al informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest nou domeniu a luat fiinţă. însumând circa 7500 camere.09. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. 145/1994 care au introdus unele facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism. peste 2500 de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice omologate. dotată cu resurse naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării turismului” care îndeplineşte anumite condiţii privind cadrul şi calitatea mediului. În anul 1994 apar şi primele reglementări legale în turismul rural românesc: Ordonanţa Guvernamentală nr.(192) ANTREC este o organizaţie neguvernamentală. Acest ordin este completat cu Ordinul nr. al României nr. 20 din aprilie 1995. cursuri de scurtă şi lungă durată. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre. din 25 mai 1995. 94 . 1995. partea I. În temeiul Hotărârii de Guvern nr. din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. accesul în staţiune. având în prezent o reţea de 30 de filiale din tot atâtea judeţe.

- 1994./1997 se stabilesc anumite facilităţi privind dezvoltarea turismului rural. Guvernul României a emis o serie de hotărâri şi ordonanţe. înfiinţarea Federaţiei Agricultorilor de Munte – Dorna.G. care are ca obiective printre altele şi dezvoltarea spiritului antreprenorial şi creşterea nivelului de pregătire a întreprinzătorilor din mediul rural. 95 . cu un laborator practic de agroturism. 61/1999 se elaborează omologarea pensiunilor turistice şi clasificarea acestora. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice clasificate. publicat în Monitorul Oficial al României nr. 296 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Programului de marketing şi promovare turistică pentru anul 2001. nr. a început activitatea de formare şi pentru agroturism în cadrul Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC). 286/2001. priorităţi la instalarea de linii de telecomunicaţii. respectiv artă culinară şi servire. 226 din 30. scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani. Prin Ordinul Ministrului Turismului nr. Începând cu anul 1997 prin Ordonanţa Guvernului nr. cuprinderea ofertei pensiunilor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului. În contextul sprijinirii de către stat a dezvoltării turismului rural. 314 din 6 iunie 2000. Conform acestei ordonanţe. intitulat „Sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural”. Guvernul României aprobă Programul special pentru zonele defavorizate. publicată în Monitorul Oficial al României nr. publicat în Monitorul Oficial al României nr. asistenţă tehnică de specialitate. beneficiază de anumite facilităţi acordate potrivit legii întreprinderilor mici şi mijlocii şi de anumite facilităţi cum ar fi: suprafeţe de teren pentru construirea şi dezvoltarea pensiunilor agroturistice. Prin H. în situaţia în care capacitatea de cazare este de maximum 10 camere. persoanele fizice. 140 din 21 martie 2001 şi Hotărârea nr. importanţei turismului în economia naţională şi stimularea cererii turistice interne şi internaţionale. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi conştientizarea rolului. cum ar fi: Hotărârea nr. Programul avea ca obiective: îmbunătăţirea imaginii produsului turistic românesc pe pieţele externe. 63/1997. 1998.08. 619 din 27 iunie 2001 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 522 din 22 iunie 2000.

grupuri sanitare pentru aceştia. parcări acoperite etc. respectiv pe profit. „persoanele fizice. Ordonanţa de Guvern 63/1997. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. cât şi organizaţiile neguvernamentale. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. Pentru astfel de credite. companii de marketing turistic şi oportunităţi de training în evidenţierea iniţiativelor de dezvoltare a fermelor agroturistice.(165) Conform acestei ordonanţe. când acesta a venit.). 145/1994. La sprijinirea cu resurse financiare şi logistice a unor programe de dezvoltare a turismului rural trebuie să se implice atât guvernul.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. la nivel central şi mai ales local. Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. în sprijinirea iniţiativei dezvoltării potenţialului turistic regional şi local. Comunităţile locale cu potenţial turistic trebuie susţinute prin investiţii economice. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. Din fericire. venită în completarea Legii nr. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane 96 . necesare importante sume de bani. a practicanţilor de turism rural din România. pe o perioadă de 10 ani. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. a fost chiar mulţumitor. dar mai ales organele administraţiei locale. facilităţi financiare şi suport de consiliere. se impune un efort susţinut din partea administraţiilor. Astfel că. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. acordate pe o perioadă de maximum zece ani. într-o oarecare măsură modestă şi puţin detaliată. în general. măsuri de conservare a ecosistemelor naturale. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic.Dincolo de cadrul legal care reglementează. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. din contră.

amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. precum şi la sistemul de canalizare. care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor. turistul trebuie să-şi depoziteze bagajul în condiţii decente. de asemenea. 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. Astfel în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu un pat sau mai multe paturi. de alimentare cu apă şi gaz metan. o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi: (70)alimentare cu apă. căsuţe. drept ridicată. solid sau gaz metan). de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. Pentru desfăşurarea de activităţi de turism. garsoniere. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. Camera trebuie să asigure turistului odihnă şi posibilitatea de a desfăşura diferite activităţi. 31/1996. alimentare cu energie electrică. Începând cu 4 margarete. în acest spaţiu. 97 . la racordarea la reţeaua electrică. bibelouri.(189) Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului 510/2002. Construcţia unei pensiuni turistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr. este obligatoriu ca peste somieră sau peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea minimă de 5 cm. se consideră. De asemenea. sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid. Dotările din camerele şi grupurile sanitare destinate turiştilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziţia turiştilor.fizice. iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. Structura spaţiilor de cazare poate fi: camere. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. Pensiunile au beneficiat. De asemenea. de cel puţin 180 C în sezonul rece. alte obiecte personale care ar stânjeni turiştii). În interiorul acestor spaţii nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălţăminte. apartamente. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu.

vaze cu flori. veioze sau aplice la capul patului (obligatorii începând cu 2 margarete). Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei. Aceste spaţii se dotează suplimentar.40 m saupat dublu. în funcţie de categoria de clasificare. Suita este compusă din două camere standard care pot funcţiona împreună sau separat. cu lăţimea minimă de 0. Începând cu 2 margarete. 510/2002. halat de baie (începând cu 4 margarete).Pentru fiecare loc de dormit. numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare.60 m. frigider. cu demifotolii.90 m pentru 1 şi 2 margarete şi de 2 m pentru categoriile superioare. pat matrimonial. perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii. în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt despărţite printr-un perete despărţitor. perdele transparente. Lungimea minimă a patului este de 1. canapea. set de pahare pentru apă. oglindă sau masă de toaletă. 98 . cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled / pătură / plapumă. prosoape pentru faţă. scaune (câte unul pentru fiecare loc de cazare). iar la 4 margarete este obligatorie husa de protecţie. perii pentru haine şi pantofi. trebuie să existe o plapumă. spaţii amenajate pentru haine sau dulap cu umeraşe (cel puţin câte 4 pentru fiecare loc de cazare). începând cu 3 margarete. cu lăţimea minimă de 1. scrumiere (opţional). o masă sau măsuţă. este obligatoriu cuvertura pentru acoperirea patului. prosoape pluşate pentru baie. fotolii. glasvand. cuier. televizor. câte două pentru fiecare persoană. ce pot fi despărţite printr-o uşă.90 m. dar nu mai mic de 20 de locuri la mese. lucru şi alte activităţi este bine delimitată şi de mai mare amploare. Patul poate fi: pat simplu. conform normelor prevăzute în Ordinul Ministrului Turismului nr. se clasifică ca unităţile de alimentaţie pentru turism. potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului. În cazul garsonierei cele două zone sunt separate prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie. Camera de cazare poate avea: noptiere sau etajere. Garsonierele/apartamentele sunt spaţii de cazare în care zona de odihnă. Pensiunile turistice rurale trebuie să deţină spaţii pentru prepararea şi servirea mesei diferenţiate în funcţie de categoria de clasificare acordată. cu lăţimea de 1. pahare (câte două bucăţi pentru fiecare loc de cazare). băuturi spirtoase etc. în cazul în care sunt destinate şi pentru consumatori din afară. suport pentru bagaje (opţionale). aparat de radio. pled sau pătură.

2) Pentru pensiuni turistice rurale: de 5 margarete – 150 puncte. să fie mobilat şi decorat Flori (margarete) 5 4 3 2 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 1 x x x x x 99 . Organizarea spaţiilor: – accesul în camerele de dormit şi în grupurile sanitare să fie direct.Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de cumpărare vor respecta pentru montarea corturilor şi rulotelor. Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor şi de realizarea următorului punctaj minim. criteriile privind echiparea sanitară şi dimensiunea parcelelor. de 4 stele – 120 puncte.. de 4 margarete – 120 puncte. de 2 stele – 40 puncte. inclusiv anexele gospodăreşti. de 3 margarete – 80 puncte. Tabelul 1 Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale (132) Pensiuni turistice rurale Criterii obligatorii 1. terase acoperite etc. rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute la prezentele norme metodologice. fără a se trece prin alte camere – holul de primire. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul: 1) pentru pensiuni urbane: de 5 stele – 150 puncte. să fie în stare: – foarte bună – bună – să se încadreze în stilul arhitectural cu specific local – căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare întreţinute – curte proprie. pavilioane. în suprafaţă minimă de 12 mp. cu spaţii verzi – împrejmuiri estetice şi eficiente – curte cu amenajările florale – amenajări în aer liber pentru odihnă şi relaxare (chioşcuri.) – suprafeţe de joacă pentru copii – garaj sau adăpost acoperit – parcare proprie 2. de 3 stele – 80 puncte. de 2 margarete – 40 puncte. Criterii generale: – clădirile.

mai puţin la unităţile sezoniere estivale – încălzire cu sobă de teracotă sau cu alte echipamente admise de normele PSI – sursă de încălzire în camerele de baie (încălzire centrală sau alte mijloace admise de normele PSI) – instalaţie cu apă curentă caldă/rece la bucătărie – instalaţie de apă curentă rece la bucătărie – aer condiţionat – racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare şi epurare – clădirea să fie racordată la reţeaua electrică publică 4. Echipare sanitară: – camerele dispun de grup sanitar propriu (cadă sau cuvă cu duş. marmură şi alte materiale similare pot fi acoperite şi parţial) – pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete x 20 x x - x x - x x x - x x x x x x x x x x x 16 20 20 20 2 x x - x x x x x 15 18 18 18 2 x x - x x x x x 10 13 13 14 2 x x - x x x x 9 12 16 12 12 3 x x x x x 8 11 11 16 11 11 4 x x x - x - x x 100 . dotat cu mobilier (mese. de calitate superioară şi cu inventar de servire de calitate – salon cu suprafaţa minimă de … mp – elemente decorative de bun gust în interior – spaţiu pentru servirea mesei. Instalaţii: – încălzire centrală sau cu gaze la sobă de teracotă. banchete) şi inventar de servire – camere cu grup sanitar propriu – grup sanitar comun (la pensiunile turistice de 1 stea se admit în WC uscate şi spălătoare exterioare alimentate la surse naturale din rezervoare) 3. pentru prepararea mesei. Dotarea camerelor: – pardoseli acoperite cu covoare sau mochetă de bună calitate (pardoselile din parchet. Suprafaţa minimă a camerelor (mp): – cameră cu 1 pat – cameră cu 2 paturi – cameră cu 3 paturi – cameră cu 4 paturi – dormitorul din apartamente – salonul din apartamente 5. dotate cu echipamente de preparare şi conservare – sufragerie dotată cu mobilier adecvat. scaune. lavoar şi WC) – grup sanitar comun compus din: – 1 cabină WC la 10 locuri*) – 1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă/rece la 10 locuri**) – 1 cabină duş cu apă caldă/rece la 15 locuri *) La pensiunile turistice rurale de o stea poate exista şi WC uscat **) Spălătorul poate fi şi în aer liber 7. Număr maxim de paturi simple într-o cameră: 6.– spaţii corespunzătoare şi igienice.

cu umeraşe – cuier – oglindă sau toaletă la dispoziţia turiştilor – veioză sau aplică la capătul patului – prosoape pentru faţă (1 buc/pers. pled sau pături (câte două bucăţi de persoană) – perne mari – cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled. coniac – perdea.) – prosoape pluşate pentru baie (1 buc/pers) – halat de baie – perdele transparente – perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii – peri pentru haine şi pantofi – scrumiere (opţional) – pahare (2 buc/pers. Dotarea bucătăriilor: – plită electrică sau cu gaze – maşină de gătit sau reşou electric cu minim două ochiuri – cuptor cu microunde – vase şi ustensile de bucătărie din inox – vase şi ustensile de bucătărie – echipamente pentru păstrarea prin frig a alimentelor 9. covor de calitatea celor din dormitor 8. vin. Telefon la dispoziţia turiştilor 10. Alte criterii: – anexele gospodăreşti pentru creşterea animalelor şi păsărilor vor fi amplasate şi întreţinute astfel încât să nu creeze disconfort pentru turişti – – – – – x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 101 . pătură sau plapumă – cuvertură de pat – husă de protecţie – masă şi scaune – dulap sau spaţii amenajate pentru haine.) – vaze cu flori – TV şi aparat de radio în cameră. garsonieră sau apartament – TV şi aparat de radio în spaţii comune Garsonierele şi apartamentele vor avea în plus: – fotolii sau canapea – demifotolii. scaune – masă sau măsuţă – frigider – set de pahare pentru apă.mobilier uniform ca stil şi de calitate superioară pat cu somieră cu saltea sau pat cu saltea relaxa pat cu saltea saltea de lână cu o grosime de 5 cm plapumă.

– – –

animalele de la care provin produsele lactate să fie atestate ca sănătoase, iar produsele din carne să fie examinate sanitar-veterinar minim 20 % din alimente să provină din surse locale minimum o persoană să fie absolventă a unui curs de formare în domeniu (în cazul unităţilor de 5 flori criteriul este obligatoriu pentru cele cu peste cinci camere) asigurarea posibilităţilor turiştilor de a achiziţiona suveniruri sau produse alimentare sau nealimentare cu specific local

x x x

x x x

x x

x -

x -

x

x

-

-

-

Criterii suplimentare facultative 1. Construcţii, aspect general şi echipare exterioară – drum carosabil până la poarta pensiunii – semnalizare de la şoseaua principală – situarea într-o zonă nepoluată fonic, vizual sau olfactiv – iluminat exterior – încadrarea în stilul arhitectural cu specific local – izolarea fonică a clădirii – ambianţa generală a exteriorului: • aspectul construcţiilor • aspectul anexelor gospodăreşti • amenajarea spaţiilor exterioare (curte, grădină, livadă, spaţii amenajate în aer liber pentru divertisment) 2. Dotarea camerelor – izolarea fonică între camere şi spaţiile comune – salon de primire – living cu spaţiu amenajat pentru deconectare, lecturare, conversaţie – perdele obturante – şemineu – bibliotecă (cărţi, reviste, ziare, albume etc.) – dotare cu jocuri de societate (şah, table, remy, cărţi de joc etc. – biliard – tenis de masă – aer condiţionat – telefon în fiecare cameră – decorarea de ansamblu a interiorului – calitatea mobilierului, armonia culorilor 3. Dotarea bucătăriilor – adaptarea suprafeţei şi a dotărilor la numărul de camere – veselă şi ustensile de bucătărie de bună calitate, nedesperechiate, în număr corespunzător capacităţii de cazare – aparatură electrică: • robot-mixer • cafetieră • cuptor cu microunde • hotă • maşini de spălat vase

Punctaj 3 2 6 3 7 6 10 10 10 8 10 3 9 8 4 8 8 10 10 10 10 8 8 6 3 3 3 6 8 10 102

4. Alte dotări şi amenajări – masă şi fier de călcat – maşină automată de spălat rufe – feon – grătar în aer liber – locuri de joacă amenajate pentru copii – sală de fitness – saună – piscină în aer liber – piscină acoperită – terenuri de sport proprii sau intermediare la terţi – obiecte şi echipamente pentru practicarea sporturilor (schiuri, sănii, biciclete, ambarcaţiuni etc.) – aparat-video – antenă satelit sau cablu – posibilităţi de participare ca divertisment la unele activităţi gospodăreşti

2 10 3 3 10 10 10 8 10 8 8 2 2 8

Nu lipsit de importanţă în ceea ce priveşte cadrul legislativ al turismului rural şi agroturismului este ORDINUL nr. 143 din 4 martie 2005 privind definirea şi caracterizarea spaţiului rural. În baza Notei nr. 87.236 din 6 octombrie 2004, întocmită de Direcţia de dezvoltare rurală, privind necesitatea definirii şi caracterizării spaţiului rural în România în acord cu prevederile Reglementării Consiliului Europei nr. 1.296/1996 privind Carta Europeană a spaţiului rural, în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările ulterioare, şi al art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare, la Art. 1 se precizează: “Prin spaţiu rural, în înţelesul prezentului ordin, sunt definite zonele aparţinând comunelor, precum şi zonele periurbane ale oraşelor sau municipiilor, în care se desfăşoară, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, activităţi încadrate în următoarele domenii economice: a ) producţie agricolă vegetală şi/sau zootehnică, silvică, de pescuit şi acvacultură; b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultură, precum şi activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie; c )servicii de turism şi de agrement rural.” Conform Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 143/610/2005, publicat în Monitorul 103

Oficial al României, toţi cei interesati de iniţierea/dezvoltarea unui proiect în cadrul Programului SAPARD trebuie să ceară de la primărie o adeverinţă din care să reiasă că proprietatea imobiliară este amplasată în zonă rurală. 6.2 LEGISLAŢIA SPECIFICĂ TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI ÎN EUROPA În ţările în care turismul participă în mod substanţial la realizarea avuţiei naţionale, ca de exemplu Spania, Italia, Franţa, Elveţia, Austria, Suedia şi altele, întâlnim şi o legislaţie bogată menită să evidenţieze importanţa, modul de funcţionare şi efectele practicării turismului în general, a diferitelor forme în particular. Activitatea de agroturism din Italia, spre exemplu, are la bază, în prezent, Legea nr. 730 din decembrie 1985, la nivel naţional, precum şi o serie de alte legi care consfinţesc activităţi în timp sau se referă la teritorii restrânse strict delimitate, respectiv diverse regiuni. Legea generală menţionată cuprinde un număr de 15 articole: generalităţi (1), definirea activităţii de agroturism (2), folosirea condiţiilor locale pentru activitatea de agroturism (3), stabilirea criteriilor şi limitele activităţii agroturistice (4), normele igienico-sanitare necesare în activitatea de agroturism (5), lista regională (6), disciplina administrativă (7), autorizarea de către organele locale de stat (primării) (8), stabilirea tarifelor (9), programa regională a activităţii de agroturism şi de revitalizare a spaţiului rural (10), activitatea de studii şi cercetări şi formarea profesională (11), popularizarea ofertei agroturistice (12), intervenţia organelor locale şi planuri integrate ale intervenţiei extraordinare (13), iniţiativa întreprinzătorilor agricoli şi toate iniţiativele care vizează activitatea de agroturism (14), regiuni cu statut special şi provincii autonome în care se practică agroturismul (15). Referitor la ultimul articol al Legii 730, menţionăm Legea nr. 9 din 18.IV.1997 care se referă la Regiunea Veneto, care cuprinde normele specifice practicării agroturismului, în această regiune sau Legea Regională nr. 28 din iunie 1994 care se referă la regiunea Emilia Romagna etc. Menţionăm, de asemenea, Legea nr. 32/31 mai 1994 care aduce îmbunătăţiri substanţiale în activitatea de agroturism, confirmând preocuparea statului de a ţine pasul în probleme de agroturism, cu tot ceea ce se schimbă, se prefecţionează în ansamblu pe întreaga economie.

104

obiective naturale. Statul italian se implică într-o măsură mare în activitatea de agroturism. susţine agricultura şi prin diferitele forme de promovare ale turismului rural şi agroturismului. cluburi. fiecare unitate este prezentată şi cu fotografia pensiunii. dar şi de diferite forme de societăţi de persoane sau de capital. Exemplificăm acest din urmă aspect prin „Guida all’AGROTURISMO in Italia“ pe anul 2002/2003 care conţine toate unităţile agroturistice din Italia. terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi. ale statului italian. nominalizaţi la articolul 2135 din Codul civil italian.călărie etc. şi ale diferitelor regiuni. localitatea. culturale din localitatea respectivă şi din împrejurimi.. perioada în care îşi desfăşoară activitatea (permanent sau sezonier).E. În mod sugestiv. Asemenea Italiei şi în celelalte ţări menţionate. urmărindu-se ca între cei doi parteneri să se menţină o cât mai bună armonie şi adecvată schimbării condiţiilor în care se practică agroturismul. În Italia cea mai recentă lege privind activitatea agroturistică este Legea Agroturismului aprobată şi publicată la data de 8 februarie 2006. precum şi anexe ca piscine. continuând cu acordarea de subvenţii în condiţii avantajoase pentru solicitanţi iar în final prin publicaţii de o calitate ireproşabilă care reprezintă un îndrumător serios şi corect pentru turişti. . La articolul 2 se prezintă o definiţie a activităţii agroturistice şi anume: ” prin activitate agroturistică se înţelege activitatea de primire şi ospitalitate exercitată de producătorii agricoli individuali. turistul îşi poate alege după preferinţă zona. Această lege este foarte simplă şi clară fiind structurată doar pe 16 articole. activitatea de agroturism se desfăşoară pe baza unor norme juridice corespunzătoare. facilităţi care stimulează deopotrivă activitatea ofertanţilor cât şi a beneficiarilor. Prezentăm în continuare câteva elemente care prezintă înteres şi pentru activitatea agroturistică din România. discoteci. La articolul 1 este prezentat faptul că Republica Italiană. perioada şi pensiunea care-i oferă satisfacerea cât mai deplină a dorinţelor. produsele locale şi tradiţionale pe care le oferă patronul pensiunii agroturistice. 105 . Consultând acest ghid. preţurile pentru masă şi cazare. cinematograf. începând cu elaborarea normelor juridice. amplasarea geografică în cadrul celor 20 de regiuni turistice. în concordanţă cu programele de dezvoltare ale U. De asemenea. fiecare unitate este prezentată într-o reclamă care cuprinde: denumirea. istorice.Noile reglementări juridice au ca scop să creeze facilităţi superioare în activitatea de agroturism din Italia.

didactice. sportive. şi Institutul de Turism (TURESPAÑA). Din prima categorie fac parte: Secretariatul de Stat pentru Turism-Comerţ. la care participă asociaţii ale operatorilor în agroturism cei mai reprezentativi la nivel territorial. Legislaţia turistică în Spania. activităţile silvice sau creşterea animalelor”. organizarea de degustări pentru diferite produse sau mâncăruri obţinute în pensiune. cooperarea cu comunităţile autonome în elaborarea strategiei 106 . publicând annual un raport naţional asupra activităţilor agroturistice. şi care are ca scop culegerea şi interpretarea informaţiilor provenite de la diferite regiuni şi asociaţii. punerea în practică a politicii guvernului în domeniul turismului. Administratia de stat in domeniul turismului in Spania este reprezentată de următoarele institutii: Instituţiile Centrale de Stat şi Administraţia locală. vinderea de produse alimentare ori de băuturi răcoritoare sau alcoolice de marcă recunoscută. Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert îi revine misiunea de a pune în practică. componentă a Ministerului Industriei Turismului şi Comerţului. Directia Generală de Turism are următoarele funcţii: elaborarea planurilor generale care să permită stimularea produselor turistice şi să contribuie la ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al întreprinderilor turistice şi cooperării dintre acestea. culturale. La art.sau asociaţii ale acestora. subordonată Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert. Direcţia Generala de Turism. politica guvernului în domeniul turismului. 13 se prezintă înfiinţarea Obsrvatorului naţional pentru agroturism. această lege enumeră la acelaşi articol aliniatul 3 următoarele: oferirea de spaţii de cazare în stabilimente speciale sau spaţii deschise. dar care să fie cuprinse în lista naţională a produselor agroalimentare tradiţionale. în raport de conexiune cu activităţile agricole de cultivare a terenului. care să pună mai bine în valoare patrimonial rural. prin cele două instituţii subordonate. care va fi în subordinea Ministerului pentru politici agricole şiu silvice. elaborarea de noi strategii în domeniul turismului naţional. formulând şi diferite soluţii pentru dezvoltarea acestui sector. obţinute în gospodăria proprie. identificarea de noi resurse turistice. Printre activităţile agroturistice care se pot desfăşura alături de cele clasice. Toate aceste activităţi snt însă limitate pentru un număr nu mai mare de 10 persoane. utilizând propriile gospodării sau stabilimente. subordonat aceluiaşi Secretariat. organizarea de activităţi recreative.

Administraţia locală este reprezentată de instituţiile din domeniul turismului şi agroturismului. initiativa în privinţa declarării zonelor agroturistice preferenţiale şi a centrelor şi zonelor de interes agroturistic naţional. aprobarea planurilor de promovare agroturistică a centrelor de interes agroturistic naţional. 107 . dezvoltarea relaţiilor cu organisme supranaţionale. ca o consecinţă a transferului de competenţă în domeniul turismului de la nivel central la nivel local. Legat de cadrul legislativ al funcţionarii sectorului agroturism în Spania. aparţinând celor 17 comunităţi autonome. asigurând interacţiunea şi integrarea în politica turistică a statului şi a Uniunii Europene în domeniul agroturismului. studii asupra infrastructurii existente. dezvoltarea şi promovarea turismului şi agroturismului spaniol pe piaţa internaţională. Institutul de Turism (TURESPAÑA) este un organism autonom. comunităţile autonome au competente în ceea ce priveste promovarea şi coordonarea agroturismului la nivel teritorial. coordonarea şi controlul activităţii birourilor de informaţii turistice situate pe teritoriul comunităţii. publice şi private. în domeniul turismului. în vederea susţinerii dezvoltării zonei. a centrelor de interes turistic naţional. planuri ce definesc modelul şi strategia de dezvoltare turistică a zonei şi trebuie să se integreze în acţiunile de dezvoltare regională.şi planificării generale a sectorului. Conform Constituţiei spaniole. La nivelul fiecărei comunităţi autonome se elaborează planuri strategice de acţiune integrată. organisme locale şi cu sectorul privat în promovarea şi comercializarea produselor agroturistice ale acestora pe piaţa externă. Organismul teritorial abilitat sa coordoneze activitatea de agroturism şi care depinde de primăriile locale este Consiliul pentru Turism al Comunităţii. internaţionale. având personalitate juridică şi îndeplinind următoarele funcţii: planificarea. planificarea activităţii agroturistice în comunitate. cu caracter comercial. nu există o lege a turismului cu caracter naţional. ci fiecare comunitate autonomă îşi are propria legislaţie în domeniu. sprijină comercializarea produselor turistice şi agroturistice spaniole în străinătate şi cooperează cu comunităţile autonome. Astfel. administraţiei locale îi revin următoarele atribuţii: realizarea de campanii publicitare pentru promovarea produselor agroturistice locale. licentierea şi controlul activităţii agenţilor economici din agroturismul local. aprobarea planurilor de promovare agroturistică. autorizarea.

Din grupul hotelurilor fac parte hotelurile şi hotelurile-apartament. Băncile acordă credite în condiţii foarte avantajoase. organisme zonale si locale. Suedia este organizată în 21 de regiuni şi 289 municipalităţi. taberele şcolare şi similare. hostalurile şi pensiunile. Costurile pentru funcţionarea birourilor precum şi pentru promovarea generală a Suediei ca destinaţie turistică se face numai cu suport guvernamental. Finanţarea se face atat de la bugetul de stat. TVA-ul care se percepe este la nivelul maxim de 25%. Fiecare regiune sau municipalitate este liberă să ăşi organizeze activităţile din domeniul turismului. cu dobânzi foarte mici (2-3%). Autoritatea Suedeză pentru Turism este o instituţie guvernmentală independentă şi are in special ca obiect de activitate efectuarea de analize. O altă organizaţie foarte importantă este Swedish Travel and Tourist Industry Federation.unităţi turistice hoteliere . Pentru sustinerea propriei industrii turistice. autorităţile publice şi alte organisme oficiale. Ea reprezintă organizaţiile de turism în contactul cu Parlamentul. Hotelurile pot fi clasificate de la 5 la 1 stea.Clasificarea structurilor de primire este diferită de la o comunitate la alta. pentru proiecte separate contribuind toţi cei care pot avea potenţiale beneficii (firme. vilele de vacanţă. campingurile. cu referire la numele regiunii. studii. dar asta este valabil pentru toate sectoarele economiei. Suedia se bazează în special pe măsuri de natura promoţională. apartamentele şi hostelurile de la 4 la 1 stea. Guvernul. hanurile. cu excepţia serviciilor de alimentaţie din cadrul pensiunilor pentru care este de 12%. unitatile agro-turistice. atâta timp cât investiţiile se fac pe teritoriul Suediei. iar pensiunile de la 3 la 1 stea. În Suedia. statistici pe care le pune la dispoziţia agenţilor de turism interesaţi. cele mai multe comunităţi autonome clasifică structurile de primire astfel: . zonele de campare municipale. Din cea de-a doua categorie fac parte: apartamentele turistice. cât şi cu contribuţia directă a industriei turistice. etc). Cele mai multe au denumirea generică de Regional Tourist Board. având organizaţii turistice locale care îşi au propriile obiective şi diferite structuri organizaţionale. În anumite regiuni 108 . Măsurile de stimulare de natură financiar-fiscală sau valutara sunt inexistente.unităţi turistice extrahoteliere Din prima categorie fac parte: hotelurile.

etc. Asociaţia Birourilor Naţionale de Turism. Legea pentru pachetele turistice. cu suport financiar de la organizaţia guvernamentală regională şi de la comunitatea regională. În ce priveste hotelurile acestea nu sunt clasificate. în cazul în care firma vânzătoare ajunge in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile faţă de aceştia. 109 . Principalele legi care stau la baza cadrului legal al desfăşurarii activităţii de turism rural sunt: Legea pentru constituirea fondului de garanţie. comunitatea regională sau de catre municipalităţile din regiune. Asociaţia Transportatorilor Turistici Internaţionali. Asociaţia Propietarilor de Camping-uri. Din acest fond se suportă cheltuielile legate de sejurul si repatrierea celor care şi-au cumparat programe turistice din Suedia. Firmele suedeze care au activitate de turism international nu platesc TVA. De asemenea pot fi organizate şi de către organizaţiile guvernamentale. etc.organizaţia este condusă de către industria turismului de pe plan local. Legea pentru constituirea fondului de garanţie prevede contribuţia fiecărei firme care are activitate de turism internaţional pentru formarea unui fond de garanţie. Alte asociaţiî sunt: Asociaţia Hotelurilor şi Restaurantelor. ce evidenţe trebuiesc păstrate şi ce condiţii de securitate trebuiesc îndeplinite. însă există reglementări care prevăd cine are dreptul să lucreze în acestea. Legea pentru desfăşurarea activităţii din cazinouri.

artă. resursele turistice naturale reprezintă. Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic. cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism. istorie. 7.1 NOŢIUNEA DE POTENŢIAL AGROTURISTIC Într-o accepţiune generală. (137) potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale. cuprinde ansamblul resurselor turistice naturale şi turistice antropice care generează diverse forme de turism. care reprezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică. comerţ). infrastructura cu specific turistic. iar pe de altă parte. Elementele care concură la crearea produsului turistic includ următoarele categorii: patrimoniul turistic. diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de apă. pe de o parte. folclor. poate determina o activitate de turism şi includerea acelui teritoriu în circuitul turistic intern şi internaţional. obiceiuri şi datini. izvoare. atracţii turistice pretabile pentru vizitare.). factorul uman (ospitalitatea. pe fondul unor amenajări complexe. cultură etc. ele pot fi 110 . conţinutul şi valoarea lor.2 RESURSELE TURISTICE NATURALE ŞI OBIECTIVE TURISTICE Noţiunea de „resursă“ turistică este mai completă şi defineşte mai concret implicaţiile acesteia asupra activităţii de turism ca domeniu economic. agricultură. cu factorii naturali (aşezare geografică.CAP VII POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7. economice şi cultural-istorice. dezvoltarea demografică (populaţie şi aşezări umane). lacuri). transporturi. a căror valorificare.). infrastructura generală edilitară. noţiunea de potenţial turistic. climă. cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea personalului din turism. Prin specificul. În mod sintetic. în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice. infrastructura generală a zonei incluzând dezvoltarea economică generală (industrie. dar o anumită funcţionalitate pentru turism şi deci constituie o premisă pentru dezvoltarea activităţii de turism. relief.

constituind sau intrând în componenţa diferitelor produse turistice şi generând anumite forme de turism (factori naturali de cură în turismul balnear. satul turistic respectiv să întrunească un cuantum de condiţii naturale şi istorice.). resursele cinegetice etc. condiţii climatice. valoarea cognitivă. râuri. 111 .valorificate direct în activitatea de turism ca „materie primă“. considerate ca factori naturali de cură. determinarea tipului atuului turistic. dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii etc. estetică şi recreativă. este de natură obiectivă. resursele turistice naturale ale Văii Slănicului reprezintă o însumare a capacităţilor de potenţial oferite de toate componentele fizico-geografice. este necesar ca. izvoare minerale vegetaţie şi faună etc. După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus. Ele prezintă importanţă pentru activitatea de turism prin următoarele elemente: valoarea peisagistică. grosimea şi durata stratului de zăpadă în turismul montan ş. valoarea balneoclimaterică a unor componente. cât şi de principalele motivaţii şi opţiuni ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă. care să fie definitorii şi caracteristicile pentru fiecare tip de sat turistic. Aceste componente naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potenţiale.3 VOCAŢIA TURISTICĂ A UNOR LOCALITĂŢI RURALE Din punct de vedere teoretic. generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă. au un rol principal în dezvoltarea turismului şi constituie oferta primară potenţială. în vederea promovării. Resursele turistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al zonei prin componentele sale: relief. indiferent de locul unde se află (uneori aceasta este determinată de motivaţia turistică: peisaj montan. sociale şi economice. lacuri. a celor mai adecvate forme de turism în funcţie atât de principalele caracteristici geografice. în fiecare localitate. suport al unor activităţi turistice.a. în general. oglinzile de apă. etc ). 7.). inclusiv bioclimatul. alături de dorinţa şi intenţia organizatorilor. însă decizia aplicării ei în practică. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale. Pentru aceasta. social-economice obiective. problema tipologiei satelor turistice poate fi abordată ca o chestiune de natură operaţională. ape subterane.

Această categorie grupează satele în care portul tradiţional. organizarea spaţiilor de cazare şi a celorlalte servicii. meniuri tradiţionale servite în veselă şi tacâmuri specifice – farfurii şi străchini de ceramică. ca urmare. (76) Sate turistice etnografice – folclorice. parţial modernizată“. din punct de vedere turistic. care prezintă următoarele avantaje: tradiţii etnofolclorice nealterate şi case cu arhitectură specifică unei zone etnografice: gospodării ţărăneşti (cu un anumit grad de confort) ce se închiriază turiştilor. cu cât fiecare localitate rurală constituie o entitate. cu particularităţi proprii şi activităţi specifice. Vama (Suceava). şi posibilitatea utilizării. Aceasta permite o mai bună cunoaştere şi funcţionare a mecanismului economic cerere-ofertă şi. decor.(66) Întrucât caracteristicile care pot lua în considerare tipologia satelor turistice sunt numeroase şi variate de la zonă geografică la alta. reţeaua rutieră. care nu trebuie decât să fie identificate şi valorificate.Aplicarea principiului specializării în domeniul organizării şi funcţionării satului turistic este cu atât mai necesară. desigur. 112 . apă şi canalizare (circa 80% din gospodării). respectiv. chiar de la o localitate la alta. satele turistice sunt „aşezări rurale situate într-un cadru pitoresc şi nepoluat. muzica şi coregrafia populară predomină şi se impun ca însuşiri esenţiale ale satului: Curtişoara (Gorj). stabilirea de sate turistice permite realizarea unei publicaţii concrete şi specifice în funcţie de particularităţile fiecărui tip de sat turistic. Răşinari (Sibiu). Avram Iancu (Alba). sanitare şi de telecomunicaţie. dotări de infrastructură generală (alimentare cu energie electrică în întreaga localitate). în sfârşit. ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice. ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului. a tacâmurilor moderne). stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selecţionare a turiştilor. la cerere. echipament de pat în stil popular. arhitectura. monumente cultural-istorice. cât mai eficient posibil. muzee şi atracţii naturale şi culturale. ceea ce nu exclude. accesibilitatea uşoară la drumurile naţionale şi căile ferate. mobilarea şi decorarea interioară. dotări comerciale. în funcţie de principalele lor motivaţii şi opţiuni turistice. De asemenea. linguri de lemn. Năruja (Vrancea) etc.. Într-o concepţie larg adoptată. aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul. în funcţie de principalele caracteristici social-economice ale clientelei turistice. în aceste sate pot fi oferite turiştilor servicii de cazare şi masă în condiţii autentice (mobilier.

chiar şi în condiţiile civilizaţiei contemporane. Săpânţa) se practică doar turismul de circulaţie. în formele lor originale şi tradiţionale. De asemenea. Târpăceşti. ci numai o vizitează. Corund. în aceste sate. în atelierele special amenajate şi cu îndrumarea unor artişti şi meşteri populari renumiţi. Săcel. arhitectura. sculptură în lemn şi piatră. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult. un muzeu etnografic în aer liber. Este de ştiut că păstrarea şi perpetuarea folclorului şi. cu cât numeroşi săteni din unele localităţi manifestă vădit interes pentru menţinerea stilului lor tradiţional de viaţă. considerăm că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi perpetuat (în forme adecvate). pictură naivă. însă. Formele şi conţinutul modului de viaţă citadin au pătruns şi continuă să pătrundă. Margina. aceste localităţi având şanse să devină baze turistice permanente. se poate perpetua. confecţii şi cusături populare. interesul actual al turiştilor pentru satul românesc. deosebit de rentabile. impetuos şi ireversibil. Humuleşti. în caz contrar. posibilitatea practicării unui turism de sejur. a etnografiei (portul. Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes din partea organelor administrative şi de specialitate. puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a ţării. se pot organiza expoziţii artizanale permanente (cu vânzare). ţesătorie populară. de la producătorul însuşi. de popularitate internaţională. va scădea treptat. pot fi identificaţi şi stimulaţi rapsozii populari (vocali sau instrumentali). tehnicile de lucru. specificul etnografic şi spiritual al unor sate româneşti. Aceste sate oferă. unele din ele sunt incluse în itinerarele turistice. pentru mediul rustic în general. aflate în declin. permanentizare horele duminicale şi la sărbători. iar pentru turiştii care nu rămân în localitate. Abordând viitorul unor localităţi rurale din perspectivă turistică şi adaptându-le acestui scop. îndeosebi.În aceste sate. se pot amenaja una sau mai multe gospodării. alte obiceiuri şi tradiţii locale la care să participe efectiv şi turiştii.) reprezintă. mobilarea şi decorarea interioarelor etc. în cadrul căruia. ca şi dorinţa lor pentru achiziţionarea unor astfel de creaţii direct de la sursă. în aceste localităţi (Oboga. ceramică. muzică şi dansuri populare etc. Sate de creaţie artistică şi artizanală Sunt cunoscute interesele numeroşilor turişti pentru creaţia artistică artizanală. Până în prezent. turiştii s-ar putea iniţia în artă şi tehnici populare arhaice: icoane pe sticlă. în cel mai bun caz. şi în mediul rural. Avem în vedere identificarea posibilităţilor de practicare a unora dintre aceste activităţi 113 .

cu pajişti. în aceste sate se pot oferi servicii culinargastronomice. pot fi avute în vedere multe alte preparate culinare. drumeţie: Fundata. unele forme de agrement specifice – pescăreşti şi vânătoreşti (vânătoare. activităţi în care pot fi iniţiaţi turiştii amatori. De asemenea. De asemenea. pentru turişti. cu casele răspândite pe văi şi coline. Botiza (Maramureş). safari): satele de pe văile Vişeului şi Bistriţei. 2 Mai (Constanţa) etc. băi de aer. la o oarecare distanţă unele faţă de altele. pescăreşti şi vânătoreşti. fâneţe sau livezi. sate de munte. Există numeroase sate în care preocupările de bază ale gospodăriilor sunt ţesutul la războaie ţărăneşti. Aşezările turistice de acest tip. ar urma să fie producţia lor artistică şi artizanală valorificată turistic complex şi eficient. cusăturile sau broderiile populare. adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de linişte. în care preocuparea de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a vitelor şi care pot atrage turiştii prin meniuri bazate pe produse lactate. pescuit. În aceste sate. populaţia locală poate organiza. o atracţie deosebită şi. helioterapie. strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. Aceste meniuri pot fi completate cu 114 . Giarmata. Gurghiu şi din Delta Dunării. situate în zonele de deal şi de munte. activităţile turistice sunt posibile pe toată durata anului. atât în perioada recoltării. Şiria. dar şi în zona litorală (oarecum izolată de marile artere de circulaţie) sunt adecvate turismului de sejur. Vama-Veche. Sate turistice pescăreşti şi de interes vânătoresc În afara posibilităţilor de cazare.chiar în cadrul gospodăriilor găzduitoare. pe bază de fructe. Tismana (Gorj). Vânători-Neamţ etc. oferind posibilităţi de plimbare în aer liber. o sursă principală de venituri poate să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante. Agapia. Şirnea (în Culoarul Rucăr-Bran). în general. în acelaşi timp. de plimbări solitare într-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural şi poziţia izolate de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie. imaginea lor de marcă. Sate turistice climaterice şi peisagistice Caracteristicile predominante ale acestor sate. Prin urmare. Sate turistice viti-pomicole În aceste localităţi predomină activităţile de cultivare a pomilor fructiferi şi a viţei de vie. Sate turistice pastorale În această grupă pot fi incluse. cât şi după aceea prin oferirea fructelor. preparate din fructe: Recaş. comune sau dietetice. caracteristica esenţială a acestor sate. Brădet (Argeş).

ouă. Cozia. ovine şi bovine. Jina.: Zizin. Biertan. nămol etc. Putna. Acest tip de sat poate să atragă două categorii de turişti. Bala (Mehedinţi). Chiuzbaia (Maramureş) etc. Cotmeana. Săcelu (Gorj) etc. cu valoare de excepţie. de artă şi arhitectură. Sate cu monumente istorice. prin inedit. iniţiaţi în practicarea sporturilor respective. unicitate. bob. turişti iniţiati sau mai puţin iniţiati. sudului Transilvaniei. Coştiui (Maramureş). fără amenajări speciale şi costisitoare. Agapia. Vaideeni. Şirnea. Satele cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de rezervaţii naturale care. Bosanci şi Sadova (Suceava). mofete. berbec haiducesc. Sate turistice pentru practicarea sporturilor Numeroase localităţi rurale prezintă excelente condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă (sate montane şi de deal) şi nautice pe râurile interioare. izvoare sau lacuri sărate. pot fi organizate ospeţe ciobăneşti (batal la proţap.). atrag spre vizitare numeroşi turişti străini şi autohtoni: Andrieşeni (Vrancea). Prejmer. renumite pe plan naţional şi internaţional. cu o salbă impresionantă de mănăstiri.). Mila 23 etc. sunt specifice Moldovei. În organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în satele turistice. Satele balneare susţin turismul balnear de importanţă locală şi mai rar regională. Subcarpaţilor Getici (Aninoasa. pot exista instructori de schi. delimitarea realizată fiind mai mult teoretică. înot. bazându-se pe o serie de resurse turistice exploatate şi valorificate: ape minerale carbogazoase. (9) Este evident că multe din tipurile de sate prezentate anterior nu au caracteristici tranşante. Cristian etc. carne de pasăre. în general din rândul tineretului: sportivi amatori. Cireşu (Mehedinţi). Dragomirna. în aceste sate. rezultatul renaşterii moldave din secolele XV-XVII (Suceviţa. balmuş. Murighiol. Covasna. acelaşi tip putând cuprinde caracteristici specifice celorlalte tipuri. lacuri de acumulare. Moeciu. Văratec etc. Horezu. dar dornici să se iniţieze şi să le practice.). Călacea (Timiş). pot funcţiona puncte de închiriere a echipamentului sportiv (Fundata. Polovragi. iar pentru divertisment. Pentru această categorie. Tismana). un rol important îl ocupă abordarea acestei activităţi într-un sistem de management – 115 . Oglinzi şi Bălţăteşti (în Subcarpaţii Moldovei). urdă şi jintiţă). recrutaţi din rândul populaţiei locale. petreceri specifice şi tradiţionale: Prislop. cu renumitele biserici fortificate (Hărman. De asemenea. Feldioara. frumuseţe.

care trebuie continuată cu analiza detaliată a posibilităţilor de valorificare şi de construire a produsului turistic. material uman şi financiar (surse şi mijloace de finanţare). care îi conferă un grad mare de ospitalitate. Prin studii de conjunctură se aleg pieţele cele mai favorabile. Formarea produsului turistic implică atât analiza potenţialului turistic (natural şi cultural-istoric. inclusiv din străinătate. cinste şi moralitate. poziţie geografică. dezvoltarea socio-economică ridicată a satelor care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodarilor. cu efecte benefice pentru primirea şi găzduirea turiştilor. ridicarea gradului de confort al gospodăriilor primitoare de turişti. Realizarea investiţiilor. fie prin sprijin financiar de la anumite fundaţii din ţară sau din străinătate. terenuri de sport. se poate face cu forţe proprii. (68) Urmează analiza tehnico-economică a fiecărui program în parte şi soluţionarea financiară a propunerilor. până la stabilirea tarifelor.marketing.). trăsăturile psihosociale ale populaţiei etc. epurarea apelor uzate. de asemenea. echitaţie) etc. prin credite de la bancă. poteci turistice. trebuie să se ţină seama şi de: valoarea şi varietatea resurselor turistice. gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători şi de limbi străine). ocupaţiile agropastorale şi tradiţiile etnofolclorice din zonă. pe programe. Este vorba. dotări tehnico-edilitare şi comerciale. 116 . încălzire. forţa de muncă. dotări pentru agrement sportiv (pârtii de schi. prin asociere cu societăţi comerciale româneşti şi străine. căile şi mijloacele de promovare şi publicitate. Este necesară. apropierea de masive montane de mare atractivitate şi circulaţie turistică. În realizarea acestui demers. pornind de la formarea „produsului turistic“ pe componente şi în ansamblu. urmărindu-se realizarea în etape şi în funcţie de eficienţa economică a fiecărei investiţii. cât şi a posibilităţilor de valorificare şi constituire într-o ofertă turistică competitivă. poziţia favorabilă pe o arteră turistică importantă sau în apropierea unor centre turistice şi staţiuni renumite. a căilor şi mijloacelor de promovare şi publicitate. inventarierea resurselor turistice naturale şi socio-economice. trăsăturile psihostructurale ale populaţiei. în principal. sau de către anumiţi agenţi economici (este vorba mai ales despre dotările de agrement). de: amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apă. repararea şi modernizarea drumurilor de acces la obiective sau de legătură cu magistralele rutiere). transport cu cablu.

baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor ţărăneşti amenajate pentru primirea turiştilor. Astfel. şi anume: a) gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii. în afară de cazare şi mic dejun şi mesele de prânz şi seară). c) gospodării nou construite. atestate şi racordate la o anumită formă de organizare. saivane de oi şi capre. mic dejun. o magazie în imediata apropiere a locuinţei). În jurul acestei entităţi se desfăşoară activităţi de turism specializate. locuinţa propriu-zisă. 2) Din punct de vedere al serviciilor oferite turiştilor. veniturile obţinute au un caracter permanent. cu alimente de bază produse şi preparate în propria gospodărie. în proporţie de peste 50%). coteţe cu padocuri pentru porci şi păsări). în componenţa acesteia se includ mai multe zone: zona locuinţei şi a spaţiilor auxiliare (cuprinde.Pentru organizarea. zona grădinii de legume şi zarzavat. zona pomilor fructiferi. asistate de specialişti şi prevăzute cu echipamente şi utilităţi necesare pentru a răspunde cerinţelor turistice. de regulă. acesta dispune de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. în scopul realizării funcţiunilor pentru care au fost concepute atât din punct de vedere al utilizării cadrului construit. b) gospodării turistice de găzduire şi sejur pentru copii (gospodarul oferă copiilor turişti şi însoţitorilor acestora cazare. iar serviciile sunt oferite de un 117 . Gospodăriile ţărăneşti pot fi clasificate după mai multe criterii: (77) 1) Din punct de vedere al utilităţii şi destinaţiei gospodăriei. trebuie avute în vedere două tipuri de implementări: cele datorate activităţii agroturistice şi cele de turism rural. gospodăriile ţărăneşti turistice pot fi clasificate astfel: a) gospodării turistice de găzduire (gospodarul oferă turiştilor. mesele de prânz şi seară. o bucătărie de vară. În ceea ce priveşte modul de organizare al unei gospodării. se deosebesc trei grupe. În ceea ce priveşte turismul rural. b) gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa turistică. Entităţile organizaţionale ale turismului rural sunt structuri special amenajate. zona anexelor gospodăreşti (adăpost pentru animale mari. dezvoltarea şi promovarea turismului din spaţiul rural. cât şi din punct de vedere al serviciilor.

prin amenajarea sau organizarea a diverse dotări şi acţiuni turistice corespunzătoare unora dintre cele mai diferite motivaţii şi segmente de clientelă. locuri de picnic. saune adiacente caselor de vacanţă. poteci marcate pentru drumeţie etc. volei). agrementul nautic. Activitatea de bază a acestor structuri este caracteristică prestaţiilor de servicii turistice şi au caracter permanent. Toate aceste posibilităţi de agrement. patinoare. pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai mare de turişti. În satele turistice. lacuri pentru agrement nautic.). Acolo unde condiţiile naturale o permit. realizarea unor programe de mare eficienţă dar şi atractive. teleschi şi chiar telescaune). contribuind. alte sporturi sau programe de speoturism sau alpinism. demipensiune.personal specializat. carne. la amenajarea unor dotări în satul sau zona respectivă. în unele sate turistice se pot 118 . satele turistice trebuie să dispună de produse agroalimentare locale (lactate. legume. Totodată. pregătirea mesei de către turişti. În zonele montane se pot amenaja astfel. după experienţa altor ţări. care pot fi cumpărate de către turiştii sosiţi pentru sejur sau cei aflaţi în tranzit prin localitate. fructe etc. alpinism. cu produsele lor sau ale gospodarului şi cu utilajele acestuia. (124) Animaţia şi agrementul au un loc important în ocuparea timpului liber într-un sejur turistic. cu cote-părţi. pârtii de schi (alpin şi de fond) dotate cu mijloace de transport cu cablu (baby-schi. drumeţii montane. (145) În ceea ce priveşte baza de servicii comerciale. Dotările de agrement general se pot realiza de către asociaţia turistică locală dar şi de către anumiţi agenţi economici. se pot organiza programe pentru speoturism. turism de cunoaştere etc. pensiune etc. plajă şi înot. pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică din localitate (restaurant. terenuri de sport multifuncţionale (tenis. precum şi o bună organizare. agenţii economici ce organizează sporturile de iarnă. mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei (casei). cooperează cu deţinătorii de baze de cazare. acţiuni şi programe turistice presupun amenajări cu investiţii mici sau de mai mari proporţii. Resursele turistice variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de petrecere a timpului. care locuiesc în gospodării diferite. se pot amenaja piscine.). formând asociaţii mixte ce pot suporta mai bine concurenţa. În ţările cu tradiţie. servirea mesei pentru turişti se poate realiza în mai multe modalităţi: pensiunea completă la gospodarul-gazdă.

echilibrarea bugetelor locale. Activitatea turistică în spaţiul rural românesc a evoluat. amenajarea şi sistematizarea teritoriului. iar practicarea acestuia este necesară în etapa actuală. în acelaşi timp. cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri suplimentare. Luând în calcul şi faptul că industria turismului are un impact mai mare decât orice altă industrie. o bună parte dintre echipamente nefiind omologate. Veniturile realizate din aceasta activitate . dintre care amintim: crearea de noi locuri de muncă. bine influenţată şi gospodărită. integrarea mai rapidă. care beneficiază de pârghiile legislative şi instituţionale corespunzătoare. într-o perioadă relativ scurtă de timp.amenaja şi dezvolta şi unele complexe industriale agroalimentare. Numărul celor care practică activităţi de turism rural este totuşi mare. din faza de promisiune cu perspective de dezvoltare. a ţării noastre în structurile Uniunii Europene. clasificate sau desfăşurând activitatea în mod nelegal. constituind o reală rezervă ca potenţial valorificat încă la scară redusă. trebuie să-şi evalueze mult mai riguros şansele de relansare şi. Considerăm deci că agroturismul în general. poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu investiţii minime. care. transferul geografic de resurse. oferă condiţii ideale atât pentru agroturismul propriu-zis.4 DIRECŢIILE ŞI FORMELE DE DEZVOLTARE ÎN PERSPECTIVĂ ALE AGROTURISMULUI România are mari posibilităţi de dezvoltare a agroturismului în multe zone. considerăm că este necesar a realiza o analiză succintă pentru o bună determinare a priorităţilor dezvoltării turismului rural în judeţul Bacău. la fixarea tineretului în localităţile rurale. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte pozitive remarcabile. prin turism. Configuraţia geografică a României. să redevină una din susrsele complementare de venituri în special în zonele defavorizate din punct de vedere agricol. în perioada actuală. la stadiul unei activităţi socio-economice clar conturate. care să comercializeze produsele proprii. cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă. 7. 119 .urmare a cointeresării sătenilor pentru practicarea agroturismului prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice pot contribui substanţial la ridicarea nivelului de trai şi civilizaţie.

elaborarea unor programe de media. cât şi pentru alimentaţia publică. se impune: formarea . realizarea unui oficiu de informare şi difuzare. desfăşurarea unor acţiuni de instruire în igienă şi ecologie. omologare. un produs sau o destinaţie. standarde de calitate. Considerăm că nu în ultimul rând. editarea anuală a unui catalog la standardele europene. În concluzie. însă prin plusurile lor încearcă să-şi domine lipsurile şi să convingă. Agroturismul s-a aflat şi se află în rezonanţă cu întreaga mişcare turistică românească. realizarea unui sistem informaţional competitiv (evidenţă operativă. iniţierea în comportamentul şi relaţiile cu turiştii (comunicare). În altă ordine de idei. confruntată în ultimii ani cu profundele mutaţii impuse de procesul de tranziţie la economia de piaţă. înfiinţarea unui ziar (revistă) de profil. trebuie acordată o deosebită importanţă promovării produsului turistic rural care necesită: publicarea unor buletine informative. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv Localităţile rurale unde se va practica agroturismul şi turismul ecologic. de condiţii de confort atât pentru găzduire (primire).În România. refacerea acestuia necesită eforturi şi cheltuieli deosebite pe durata a mai mulţi ani. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă 120 . Se subînţelege că echipamentele agroturismului trebuie să dispună de o dotare sanitară modernă. de căi de acces şi comunicaţie civilizate. sistem de rezervări).unui corp de experţi capabili a acorda asistenţă tehnică. organizarea unor cursuri de marketing. pregătire şi servire a mesei (catering şi reguli de servire a mesei). un agroturism de calitate presupune servicii şi prestaţii de calitate. amenajare şi compartimentare a spaţiilor de primire. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. Din literatura de specialitate şi din practică rezultă că odată compromis un produs turistic. pe termen lung.servicii de proastă calitate poate compromite. calitatea produsului este deosebit de importantă.în cadrul asociaţiilor profesionale . clasificare. agroturismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali. fenomen resimţit atât în domeniul cererii cât şi în cel al ofertei de produse turistice. Ţinând cont de aceasta este cunoscut faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri / echipamente ce oferă – prin personalul său . Pentru turist.

respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. asigurându-le un trai decent şi un loc de muncă la ei acasă. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. ambiant). Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii.sanitare. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. locuitorii din mediul rural. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. în baza cunoştinţelor manageriale şi tehnologiilor nonpoluante în armonie cu principiile dezvoltării durabile – cu siguranţă va deveni un stimulant material serios pentru locuitorii satelor. Dezvoltarea antreprenoriatului rural. prevenirea. ecologic şi cultural prin efectele sale vor deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. Turismul rural. care sunt mai izolaţi. 121 . social. cel puţin parţiale. ecoturismul şi turismul durabil oferă cetăţenilor din spaţiul rural oportunităţi şi mecanisme pentru a-şi trăi viaţa pe care şi-o doresc cu un viitor sigur pentru ei înşişi şi copiii lor.locală. cultural. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. Agroturismul. inclusiv şi a turismului rural.

Botez. D.nr. Bran. Marin D. Miron A. Berbecaru. în volumul Turismul rural românesc. Manole V.. Bran Florina şi colaboratorii. Iaşi. Şerban.. E. şi colab.M. Penciu A. Honciat Doiniţa. 14. IAŞI. Editura Sport-Turism. Editura Pan Europe. 1996– Agroturism şi turism rural. Turismul rural românesc. Editura Economică. 7. Acatrinei Marilena. Bălinişteanu Domniţa. Matei Daniela. Bucureşti. 1997 – Turismul rural..MANAGEMENT EDITURA PERFORMANTICA. Iaşi 6. Editura Economică Bucureşti. 592. 4. 12. Simon Tamara. Edit Armand Colin Paris 5. I. 1998– Economia turismului şi mediul înconjurător. Stoian M. Editura Rentrop & Straton. . în Turismul rural românesc. 3. 2004.. Bran Florina şi colab.. 15. 10. Bucureşti.. Lupu N. 2002. Florina 1997– Ecoturismul: turismul durabil şi turismul rural.. judeţul Suceava. Bran Florina.Funcţiile turismului rural.. Istrate I..... 2002– Tendinţe în dezvoltarea turismului rural. Brezuleanu S. . Alecu I. Iaşi.Influenţa turismului asupra meseriilor satului.. 1996-L”agritourisme dans les espace ruraux europeens. Editura Economică. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE 1. 8. 9. Roşca E. BREZULEANU S. Apetroaie Camelia. 2. Bucureşti. 18-19. Universitatea de Ştiinţe 122 AGRICOL - TEORIE ŞI PRACTICĂ. Biji. Annales de Geeographie nr. Bucureşti 11. Modelul european. Ed. – Teoria şi practica amenajării turistice. Botez G. 1998 – Îndrumar pentru turismul rural. Germania. 1999– Unele probleme cu privire la indicatorii resurselor materiale din turismul rural.. Bucureşti. Editura Economică. 13. Pan Europe. Potenţial şi valorificare. 2001. 1997 – Turismul rural – modelul european. comuna Vama. Bran Florina.Consideraţii privind activităţile agroturistice din landul Baden .. Marin D. 16. 1996 – Valorificarea resurselor locale prin activitatea de turism rural. în „Tribuna economică“. în volumul „Turismul rural românesc.. . Bran Florina. 2004 . Brad I. Editura Economică. Actualitate şi perspectivă“. Beteilee R. Şimon Tamara 1997– Turismul rural. Editura Pan Europe.Wurttemberg. M 1977. Turismul rural românesc.

. Iaşi. Mereu Nicoleta. Brezuleanu S. 1998 Researches regarding the efficiency of technical-economic activities of some mountain farms from western carpathians... Ungureanu G. . Lucrări ştiinţifice. Bucureşti 21. 26...Lucrări ştiinţifice. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti. 38. Revista Cercetări Agronomice în Moldova. 22.Spaţiul geografic românesc 2001. Vrânceanu S. 19. Popa E. -Posibilităţi de dezvoltare a spaţiului rural din zona Oituz – judeţul Bacău. 41. Lucrări Ştiinţifice. 1998. Cîndea Melinda. Vasilescu N. Facultatea de Management. Bucureşti. J. Ciurea I.. Brezuleanu Carmen-Olguţa.. Buciuman E. V. Brezuleanu S. Brezuleanu. Gîndu Elena. Bodescu D. Programul TEMPUS-PHARE – Contributi allo studio dell’a transizione dell agricoltura rumena verso il mercato: aspetti strutturali.. Chiran A. S. S. 23. Ciurea I.V. Present and Development prospects. V. Ciurea I.The management of tourism. Ştefan G. vol 3-4.C.. 1999 -Agriculture in mountain and submountain areas of Moldavia. Brezuleanu S. seria Agronomie.M.V. judeţul 123 .A.. 24. V. PoduIloaiei. seria Agronomie.. Editione Conquiste. sat Poiana Sărată. Brezuleanu S.Studii privivnd valorificarea potenţialului agroturistic în zona Caşin-Oituz. 2002.. 18.. Burkhart A. Facultatea de Agricultură. 17. Ungureanu G. 1999. 20. vol. U.Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi. Bran Florina . 25.V. Brezuleanu S. vol.. Ciurea I. Lucrări Ştiinţifice... Brezuleanu Carmen Olguţa 2001. Ungureanu G. judeţul Bacău.Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Tendinţe privind orientarea structurilor de producţie în agricultura zonelor defavorizate din Moldova. Brezuleanu S. Facultatea de Agricultură. London. Bologna. Ciurea I. Mihalache Roxana 2004 .A. Universitatea Agronomică Iaşi. 1999 Economia turismului şi agroturismului. Ciurea I... Editura ALE .. Ciurea I. economici ed estimativi. Editura Economică. 1995Organizarea activităţilor economico-sociale în sistem agroturistic.Aspects du dévéloppement rurale du Departement de Bistriţa-Nãsãud .. Iaşi. a localităţilor montane de pe Valea Oituzului..

Sibiu 37. Analele USAMV . Irina Bilanseac. Editura Economică. 2002– Turismul rural şi dezvoltarea regională – Editura T. 124 . 1996 . Istrate. 33. 1999 – „Criterii de omologare şi tipuri de sate turistice”. 42.Îndrumător pentru turismul rural. Mitache. 1998– Turismul. Editura Terra Nostra Iaşi 41. Iftime Elena. Editura Pan Europe.G.. în volumul „Turismul rural. 40. jud Bacău.Agroturismul montan.. în Turismul rural românesc. Vol 43.. Editura Oscar Print. Glăvan V.. în Revista Română de Turism nr. Editura Alma Mater. Facultatea de Horticultură.R. 2004 –O pensiune agroturistică cu atmosferă ”La Izvor km 256”.E. Luntraşu Mariana. Iaşi. Gounirard. 38. 36.. 31.D. Turismul fenomen socio-economic şi cultural. 1995– Agroturismul – factor determinant în dezvoltarea economico-socială a satului românesc. Programul RICOPO. . Csosz I.. Şt. 30. Ecoturism”.. Teorie şi realitate. I. G. Diaconu C. Iaşi. Bucureşti. Editura Pan Europe. Ferenţ E. 1994– Economie et politique du tourisme..J. 29. Revista Romanian SMEs building a strong future. I 1996. 27. fenomen complex contemporan. 28. 4. J. 2000. 39. Iaşi. Bucureşti. 2002 – „Agroturism. – Amenajări turistice.. L. Diaconu C.. Seria Agricultură. 1998.. Cosmescu. Lucrări Ştiinţifice.. Ionescu I. Orbeni. Editura Pan Europe. Erdeli. Actualitate şi perspective”. Gheorghiu O şi colab. Editura Fax Press. 2002– Cadrul juridic al activităţii de turism în „Turismul Rural Românesc”. Iaşi. H. Editura Mirton.. 2000 – Aspecte ale agroturismului în unele ţări din U.. Timişoara.Bacău. Paris. Drand. 35. 32. octombrie .. Magazin P. P. Iaşi. Editura Universitatea Bucureşti. Glăvan V. Matei Daniela 2005 – Turismul rural.. 2001 Oportunităţi pentru dezvoltarea turismului rural în perspectiva integrării europene a României . Potenţial şi valorificare.R. 1996– Turismul rural şi agroturismul. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Glăvan V. Spindler. 34. Bucureşti.

.. 1999– Turismul rural.. Petrea D. 44. 1996– Agroturism şi turism rural. Editura Scrisul Românesc. 45.43... Rey R. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. N. Manole V. V. Popa C.Viitor în Carpaţi. Facultatea de Horticultură.. Carmen 1978– Modelul turistic Chamonix Mont Blanc. 1998– Îndrumar pentru turismul rural. Fax Press. Editura Ceres. Tacu Al. N.Turismul rural românesc.. 52. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. P. 56. 47. Bucureşti. 49.. Mitrache Şt. 51. Py Pierre 1996– Le tourisme – Un phénomène économique. Petrescu. Editura Pan Europe. Facultatea de Horticultură... Metode şi tehnici de cercetare. P. Craiova 55. 2000. 57. 2005 – Managementul pensiunii – manual şi supliment legislativ.Economia resurselor naturale. 48. 53. Istrate I.C. Nistoreanu. Editura Expert. Editura Presa universitară Clujeană. Răducu. Editura Sport-Turism. La Documentation Française.. 54.. şi colab 2002 ... 1999– Turismul şi dezvoltarea durabilă. Bran Fl.. P. Bucureşti. Paris. Ed. Bucureşti. Lucrări Ştiinţifice USAMV-Iaşi. 2004 – Oportunităţi de dezvoltare a turismului rural şi agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Neacşu. în contextul integrării României în Uniunea Europeană. II Edition. Răducanu. Editura ALL BACK.T. Turismul rural. Rey R. Iaşi. 50..R. Bucureşti. Editura Rentrop and Straton.N.E. 1999– Agroturismul – o şansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte. 1979... Lucrări Ştiinţifice. 2000. Stoian Maria. Bucureşti. Bucureşti. 1988– Amenajarea locuinţelor rurale. Nistoreanu. A. În „Turismul rural – actualitate şi perspective. V. Stoian M. Lucrări Ştiinţifice. Raducu. 125 . Bucureşti. 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent şi perspective. 46. Popa C. Editura Didactică şi Pedagogică.. Bucureşti. Petrea Rodica.

74. 126 . 1992. Actualitate şi perspective. *** Legea pentru organizarea turismului. 70. *** Europeans and their Holidays. 5-e edition. 1998. 1999 – Turismul rural între mit şi realitate – în „Turismul rural. Florin Prica. Ministerul Agriculturii. 73.V. Iaşi. Bucureşti.58. mijloc de evidenţă a activităţii economico-financiare. Comitetul de redacţie Mariana Rusus. – Turismul rural între mit şi realitate. *** Logis of Great Bretain. Bucureşti 64. Editura Roprint. 27/1971 72. 1985. Zane“ Iaşi. Ministerul Turismului şi Comisia Naţională pentru Statistică. *** – Ordonanţa Guvernului României nr. Sibiu. Talabă I. *** Les villages de vacances familiales en Frances – material publicitar. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. 1995. în România. 1. *** Buletine informative ANTREC – Bucureşti. 71. *** – Contribuţii ale cercetării ştiinţifice la dezvoltarea socio-economică a zonei rural-montane: Simpozionul din 15-16 mai 1998. Agroturism sau turism rural? Între teorie şi practică. 2001 75. 1999-Crearea pensiunii turistice rurale. actualitate şi perspective. în Anuarul Centrului de Cercetări Economice „Gh. Iaşi. 61. *** – Hotărârea Guvernului României nr. 58 din 10 martie 1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului. 67. *** Muntele. Louis. 2002. CEFIDEC. 66. Monitorul Oficial nr. Talabă I. ***Guida all’AGROTURISMO in Italia 2002/2003 68. *** Anuarul UCECOM. Tom 6/1997. *** L’Ordre juridique communitaire – J. in vol în „Turismul rural. 63. 59. Doina Popa. 1992. Editura Pan Europe. 2000-2005 65. 50 din 26 februarie 1936. Iaşi. 1999 62. Alimentaţiei şi Pădurilor. Revue et mise a jouer. Comission of the European Communities. actualitate şi perspective. 69. Tacu Al P .Buletin informativ. *** Legea privind înfiinţarea Ministerului Turismului nr. 2003.. Talabă I. *** – Anuarul Turistic al României (Romanian Touristic Yearbook) – Descriere bazată pe anul 2003. în volumul Turismul rural. Talabă I. nr. 60.

w.w. 2003-2005. *** w.11. 82.F.ecovalahia. Bucureşti.agrotourism. sapard. *** w.geocities. *** www. 81.agriturist. ***www. *** www.ro 87.antrec. Bucureşti. 79.com 88. *** Revista Română pentru Turism.w. *** Strategia dezvoltării turismului rural. 78. 1972 (2 volume).it 83.1996. 1999. *** Revista Terra Miskhuna nr. Cartea Cărţii de Ştiinţă.com 90. ***www.w.sv. *** w. 12/1991. 77.ro/rural 127 . *** – Sustainable integrate rural development and the role of the rural tourism. ***www.ro 85. Tempus Phare. *** www. Institutul de Cercetare pentru Turism – Materiale prezentate la sesiunea ştiinţifică jubiliară. ***www.w. 1995.ro 92.ro 84.R. *** – Turismul secolului XXI.com 91.RoTravel.D. 8.M. Bucureşti 80. Cluj-Napoca.picturesofplaces.w. Centrul de Studii şi Proiectare pentru promovarea turismului.de 89. turism. landtourismus. agrotour. Ministerul Turismului. www.76.ro 86. *** – Prognoze privind turismul – Ministerul Turismului.