P. 1
Management in Agroturism

Management in Agroturism

|Views: 5,978|Likes:
Published by DoarEu Eu

More info:

Published by: DoarEu Eu on May 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/17/2015

pdf

text

original

Sections

  • 1.1 DEFINIREA ŞI SCOPUL TURISMULUI RURAL
  • 1.2 DEFINIREA ŞI SCOPUL AGROTURISMULUI
  • 1.3. INTERFERENŢE ÎNTRE TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISM
  • 1.4. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR DE TURISM RURAL ŞI AGROTURISM
  • 2.1 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL PE PLAN MONDIAL
  • 2.2.1. Austria
  • 2.2.5. Franţa
  • 2.3 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA
  • 3.1 DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM
  • 3.2 CONDIŢIILE NECESARE PENTRU PRACTICAREA AGROTURISMULUI
  • 3.3 SPRIJINUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI
  • 3.4 EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE DEZVOLTĂRII ŞI PERFECŢIONĂRII AGROTURISMULUI
  • 4.1 FORMELE AGROTURISMULUI
  • 4.2 PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI
  • 4.3 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN MEDIUL RURAL
  • 4.4 TIPURI DE GOSPODĂRII CU DESTINAŢIE AGROTURISTICĂ
  • 5.1 AGROTURISMUL CA ACTIVITATE GENERATOARE DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL
  • 5.2 UTILIZAREA RESURSELOR PRIN INTERMEDIUL AGROTURISMULUI
  • 5.3 CĂILE ŞI MIJLOACELE FOLOSITE PENTRU PRACTICAREA EFICIENTĂ A AGROTURISMULUI
  • 6.1. CADRUL JURIDIC PRIVIND AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA
  • 6.2 LEGISLAŢIA SPECIFICĂ TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI ÎN EUROPA
  • 7.1 NOŢIUNEA DE POTENŢIAL AGROTURISTIC
  • 7.2 RESURSELE TURISTICE NATURALE ŞI OBIECTIVE TURISTICE
  • 7.3 VOCAŢIA TURISTICĂ A UNOR LOCALITĂŢI RURALE
  • 7.4 DIRECŢIILE ŞI FORMELE DE DEZVOLTARE ÎN PERSPECTIVĂ ALE AGROTURISMULUI

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi

Facultatea de Zootehnie Învăţământ la distanţă ŞEF LUCR. DR. STEJĂREL BREZULEANU

MANAGEMENT AGROTURISTIC
Material de studiu I.D. Specializarea Zootehnie Anul de studiu VI

IAŞI, 2006
1

CUPRINS
INTRODUCERE CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1.1 Definirea şi scopul turismului rural 1.2 Definirea şi scopul agroturismului 1.3 Interferenţe între turism rural şi agroturism 1.4 Conţinutul activităţilor de turism rural şi agroturism CAP. II EVOLUŢIA AGROTURISMULUI ŞI AGROTURISMULUI 2.1 Turismul rural şi agroturismul pe plan mondial 2.2 Turismul rural şi agroturismul în ţările europene 2.3 Turismul rural şi agroturismul în România 2.4 Forme de cooperare în domeniul turismului rural şi agroturismului CAP. III DEZVOLTAREA, PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3.1 Dezvoltarea activităţii de agroturism 3.2 Condiţiile necesare pentru practicarea agroturismului 3.3. Sprijinul statului în dezvoltarea şi diversificarea agroturismului 3.4. Efectele economico-sociale ale dezvoltării şi perfecţionării agroturismului CAP.IV. FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4.1. Formele agroturismului 4.2.Particularităţile agroturismului 4.3 Factorii care influenţează circulaţia turistică în mediul rural 4.4 Tipuri de gospodării cu destinaţie agroturistică CAP. V. AGROTURISMUL –FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICOSOCIALĂ 5.1. Agroturismul ca activitate generatoare de venit în mediul rural 5.2. Utilizarea resurselor prin intermediul agroturismului 5.3. Căile şi mijloacele folosite pentru practicarea eficientă a agroturismului CAP. VI. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6.1. Cadrul juridic privind agroturismul în România 6.2. Legislaţia specifică turismului rural şi agroturismului în Europa CAP. VII. POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7.1. Noţiunea de potenţial agroturistic 7.2. Resursele turistice naturale şi obiective turistice 7.3. Vocaţia turistică a unor localităţi rurale 7.4 Direcţiile şi formele de dezvoltare în perspectivă ale agroturismului BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE
Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice. Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile, valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate. În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând spontană ori organizată. Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural. Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”. Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil. 3 câteva decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin

În condiţiile de astăzi.CAP. care pune în evidenţă. Prin deschiderea graniţelor europene „Anul turistic“ – 1990 – a fost înfiinţat EUROGITES. Programul de acţiune al C. organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. sate club sau pentru tineret. numeroase organizaţii de turism. ca un domeniu şi o artă a primirii turistului şi a unui comportament ce diferă de alte forme de turism. din diverse ţări europene se preocupă. Astfel. în acţiuni concrete. Astfel. (26) Din anul 1993 România este membră EUROGITES. preocupările de a defini turismul rural sunt sporadice şi pot fi întâlnite în literatura de specialitate diferite definiţii conform unor orientări de moment a specialiştilor. în ultimii ani. în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă.1 DEFINIREA ŞI SCOPUL TURISMULUI RURAL Turismul rural este o activitate economică complexă. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului. ci un oaspete de seamă. turismul rural este definit ca o formă particulară de turism. după unele abordări psihologice (107). Ca urmare. ferme de vacanţă. turismul din toate ţările Europei şi implicit din România trebuie să valorifice iniţiativa. deţine un loc prioritar. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1. Putem aprecia că turismul rural este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali. pasiunea şi curajul întreprinzătorilor particulari. un 4 . circulaţia turistică rurală. staţiuni rurale de odihnă. când EUROGITES nu primeşte fonduri pentru a putea pune în aplicare obiectivele stabilite prin statut şi pentru a avea succes. cu o largă sferă de cuprindere. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele stabilite prin statut. printr-un mecanism propriu. precum şi satul turistic care. Fiind un fenomen socio-economic nou în evoluţia turismului. de organizarea şi instituţionalizarea turismului în spaţiul rural. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe.E. turistul nu este un anonim. care implică foarte mult respect faţă de oaspeţi. lucrative sau obşteşti. de mai mulţi ani.

turismul rural. inedit. turismul rural poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea şi „reîncărcarea bateriilor“ omului modern. cultivându-se continuu relaţii care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului turistic din zonă. activităţi recreative. Din punct de vedere al abordării geografice. a produselor agricole. Este necesar să fie o contribuţie a întregii societăţi rurale. În ansamblul economiei locale. turismul rural se manifestă în spaţiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice şi demografice ale spaţiului rural. alimentaţie. Practicarea turismului rural presupune existenţa următoarelor elemente: (20) existenţa unui spaţiu rural bogat în tradiţii cu un mediu natural deosebit. şi specific etnografic şi cultural. în societatea rurală. (70) turismul rural se defineşte ca fiind “o formă de valorificare turistică a spaţiilor rurale prin exploatarea resurselor naturale. respectiv. menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire. care să impulsioneze oamenii în vederea practicării unei astfel de activităţi. care revine mereu cu plăcere la pensiune. a stresului fizic şi psihic specifice unei existenţe moderne. serviciile oferite de aceşti oameni: cazare şi masă. se poate observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turişti şi gazdă. într-un spaţiu adecvat şi plăcut şi la un preţ rezonabil. Din acest motiv se impune ca turismul rural să rămână un produs al societăţii rurale. în care turiştii descoperă viaţa la ţară. 5 . gospoăria proprietarului. (35). Astfel. respectiv amenajarea spaţiului rural. turismul rural este apreciat în raport cu existenţa spaţiului rural corespunzător.prieten al familiei. Privit prin prisma abordării sociologice. a valorilor şi tradiţiilor culturale şi istorice. a produselor de marcă cu identitate regională. În acest fel se produce inserţia turistului. poate fi definit ca o activitate specifică mediului rural. dornic de a se integra unui mod de viaţă autentic. implementarea echipamentelor de recreere şi odihnă. având grijă să se păstreze originalitatea mediului rural. oamenii interesaţi să practice o astfel de activitate. divertisment şi diverse servicii”. Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecinţă a restrângerii mediului natural în condiţiile urbanizării planetei. existenţa unei baze materiale (care implică mijloace de transport şi căi de acces) şi a unui cadru legislativ adecvat. mediul rural cu tradiţiile şi obiceiurile sale. a aglomeraţiei umane. a poluării. Ca atare.

posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a zonei şi a locului. 6 . „turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice din zonele rurale”. sentimente de stabilitate şi istorie naţională. ci trebuie să aibă anumite trăsături specifice. În Irlanda şi Marea Britanie. În Spania. nici de litoral. zone de litoral sau zone montane. medii nemecanizate. alimentaţie publică şi agrement. o vizită la o fabrică dintr-o zonă rurală sau o zi petrecută într-un parc tematic dintr-o zonă rurală nu reprezintă turism rural în accepţiunea actuală a acestei noţiuni. cum ar fi: deschiderea spre natură. Directorul Programului de Dezvoltare a Agroturismului de la Universitatea Bristol (88). cum ar fi Germania.Turismul rural. contacte personale în antiteză cu anonimatul urban. De exemplu. în general. Luxemburg şi Franţa. (8) Se poate observa astfel că acest concept nu are acelaşi înţeles în toate ţările europene. consideră că turismul rural nu este sinonim cu turismul într-o zonă rurală. ca un ansamblu de o largă varietate de activităţi. termenul de turism rural implică prezenţa anumitor trăsături ale produsului turistic. absenţa aglomeraţiei. utilizate pentru producţia rurală. evenimente. Conform unei definiţii (1). Olanda. Totuşi. În acest context. apar o serie de probleme. linişte. Această definiţie de ordin general şi care poate fi doar parţial acceptată pune în evidenţă agroturismulfaţă de activitatea turistică tradiţională. Bernard Lane. toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. există tendinţa de a înţelege prin zone rurale acele părţi. Această definiţie pare a fi unanim acceptată şi necontestată. Trecând peste această chestiune geografică. Se pune mereu întrebarea: ce se înţelege prin „zone rurale”. servicii de cazare. zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt urbane. sporturi şi distracţii. în care în mod constant. Turismul ruraleste privit. dezvoltate într-un spaţiu caracterizat drept rural. Belgia. În Italia. Portugalia şi Grecia. dar include şi regiunile montane. termenul de zonă rurală reprezintă zone diferite de oraşe. de activităţi. termenul de zonă rurală se referă la zone care nu sunt nici urbane. când este vorba de a defini exact turismul rural. turiştii exclud orice relaţii semnificative cu populaţia. de exemplu. Agroturismuleste un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman. În unele ţări din Europa. regiuni. în ansamblul său include o paletă largă de modalităţi de cazare. festivităţi. evenimente.

agrement. Alături de noţiunea de turism rural. utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. Motivaţia principală a unei asemenea forme de turism este de integrare a turiştilor în mediu natural şi uman şi pe de altă parte implicaţia populaţiei locale în furnizarea de servicii pentru turism. sate de vacanţă şi îmbracă forme variate de sejur. pentru a evita controversa geografică. valorificând resursele turistice locale (naturale. pentru o anumită perioadă determinată. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. tranzacţii sau afaceri. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. drept un concept care acoperă activităţile organizate şi conduse la nivel local şi bazate pe atracţiile mediului natural şi uman. odihnă. desfăşurat în staţiuni şi centre turistice. precum şi multe alte activităţi specifice. distingându-se de turismul alb (sporturi de iarnă).2 DEFINIREA ŞI SCOPUL AGROTURISMULUI În ceea ce priveşte definirea agroturismului. 7 . economice. vin în mediul rural pentru relaxare. cure terapeutice. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive etc. clasic. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.Turismul rural poate fi definit. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. precum şi la oferta „standard” de tip industrial 1. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora.” (72) Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional. turismul albastru (vacanţe pe litoral) şi turismul de lumini (turismul urban). adăposturi. Turismul rural este o formă de turism care “se desfăşoară în mediul rural. termenul de turism verde este adesea utilizat. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale).

distracţie etc. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. creşterea animalelor etc.(95) Agroturismul este o componentă a turismului. prepararea hranei). o de regulă. economic.). ecologic. o oferă servicii turistice (cazare. culturale. turistic. pensiune. o are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. permite realizarea unui turism adecvat 8 . în general şi a agroturismului . să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. pensiune. prin: menţinerea echilibrului ecologic. ambianţa întâlnită de turist este familială. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. cât şi activitatea economică. cultura şi arta ţărănească. agricol. socio-uman o contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. prelucratul produselor agricole. sociale etc. menţinerea diversităţii naturale. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. lipsite de factori de stres. o constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural.). favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. turistul are acces la atracţii turistice naturale. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. o proprietarul desfăşoară. mulsul vacilor. o turiştilor li se oferă posibilitatea. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) o prezintă un grad de complexitate ridicat. agrement). sport. o reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească.Din punct de vedere al divertismentului. folosirea durabilă a resurselor turistice. cu un puternic caracter ospitalier. studii şi documentare. cultural. weekend). pescuit. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. edilitare etc. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. prestări de servicii. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). reprezintă o activitate secundară. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. în scop de recreere. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. o are scopuri diferite: recreere. etnografice. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. culegerea fructelor.

care şi-au pierdut în mare parte funcţia de bază. iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite (Florina Bran. locuinţe de vacanţă.. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 1. au un numitor comun care scoate în evidenţă elementele de identitate. Turiştii doresc să cunoască tradiţiile rurale. agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru (Braşoveanu N. 1997. la diferenţiere. specifice diferitelor zone geografice.diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. tendinţele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut şi divers creează premisele dezvoltării organizate a turismului rural şi a agroturismului. de incluziune. În clarificarea acestor termeni şi stabilirea interferenţelor există două tendinţe de definire a acestor noţiuni. INTERFERENŢE ÎNTRE TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISM Evoluţia socială. apar frecvent termenii de turism rural şi agroturism. Nistoreanu P. 1995. La acest nivel cele două forme de turism trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural şi gospodăria ţărănească în scopul satisfacerii cerinţelor turistului modern. cât şi elemente diferite care le conduc la departajare. tineri căsătoriţi etc. vor să-şi petreacă vacanţa într-un mediu rural intact.(135) o turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea rurală sau numai o parte a acesteia. persoane cu dizabilităţi. Ion Talabă.. familii cu copii mici. 1999. cultura şi natura. care nu sunt legate de gospodăria ţărănească: vacanţe în gospodării. În prima categorie. Deşi acţionează în spaţiul rural. aerul curat şi doresc să poată practica sportul şi drumeţia (32). 9 . În literatura existentă. 1997). Practica a arătat că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel. 1999). inclusiv în cea din ţările Comunităţii Europene. case particulare. să li se ofere produse şi specialităţi regionale.3. o agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. Ei caută liniştea. Vasile Glăvan. Oferta de „Turism rural” defineşte toate ofertele turistice din mediul rural. sejururi în case de vacanţă.

Unele din motivaţiile posibile care au dus la apariţia şi dezvoltarea turismului rural sunt: reîntoarcerea în natură. sportul. termenul de turism rural cuprinde şi cultura. acceptarea alegerii ca destinaţii de vacanţă a ţărilor învecinate. În plus. ca formă complementară a turismului rural. sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus.În cea de-a doua categorie. pe lângă obţinerea unor venituri complementare pentru populaţia locală şi la 10 . serviciile de alimentaţie în turismul rural se bucură de condiţii speciale prin varietatea. Agroturismul este şi va rămâne o activitate complementară sezonieră. criteriul de diferenţiere se bazează pe ponderea diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. formele de agrement şi animaţie etc. cele de cazare. tradiţie şi puritate a naturii şi a necesitat un comportament turistic special. calitatea şi mai ales prin prospeţimea produselor oferite chiar de către gazdă care are în gospodărie animale şi păsări. consumul de alimente. dacă doresc. ascensiunile şi drumeţiile. cadrul de compensare fizică şi spirituală. prezentarea puternică a elementelor patriarhale. gusturi. greu de atins în majoritatea pensiunilor agroturistice. Sub acest aspect. pescuitul sportiv. de transport trebuie să se situeze la nivelul calitativ întâlnit în orice formă de turism. În comparaţie cu agroturismul. limitată în cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual. cunoaşterea şi înţelegerea creativităţii populare. tendinţe către folclor. motivaţiile estetice. turismul cultural şi de cunoaştere. care împreună cu cele specifice din gospodăria ţărănească constituie componente ale ofertei turistice. de alimentaţie. (16) Agroturismul. Prin conţinutul său. principalele categorii de servicii. cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifică zonelor rurale. proaspete. turismul rural. fragmentarea vacanţelor. Astfel. se interferează în mare măsură cu agroturismul. în activitatea de agroturism. turismul rural este acela care a scos la iveală mai ales în ultima perioadă un aspect deosebit de interesant şi anume cerinţe crescândă pentru turismul din regiunile rurale şi reorientarea unor aspiraţii. istoria. vânătoarea. curiozitatea. cu care se completează şi se stimulează reciproc. tradiţiile existente în spaţiul rural. cura de aer sau de fructe. odihna. gustând din senzaţiile noi oferite de un mediu total diferit de cel în care trăieşte în mod curent. contribuie. la activităţile gospodăreşti. Vizitatorii pot participa activ.

turismul ruralîn Europa a resimţit puternic impactul schimbărilor importante în atitudinile şi preferinţele consumatorilor. deoarece descriu realităţi foarte diferite. rezultând un ritm accentuat de schimbare în conţinutul produsului turistic rural. 1. resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie la fel în alt loc. pe aceeaşi bază geografică. prezent şi viitor propriu. căutarea autenticului. Zonele geografice. Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi care au. 11 . fiecare în parte. socială. au stimulat dezvoltarea agroturismului . Satul a ocupat încă de la începuturile activităţilor umane un loc dominant în ansamblul reţelei de aşezări care s-a organizat în cadrul unui anumit peisaj geografic. sănătate. Deplasarea dinspre turismul de masă către turismul individual şi modificarea preferinţelor privind tipul de vacanţă. i-a determinat pe producătorii de voiaje turistice să găsească alternative pentru destinaţiile spre litoral şi munte. atracţiile turistice diverse. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR DE TURISM RURAL ŞI AGROTURISM Începând cu anii 1970. el a contribuit din plin la transformarea mediului geografic. Aceste elemente ale activităţii de turism rural sunt variate în funcţie de regiune sau ţară. ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru un alt grup uman.realizarea unor obiective sociale cum ar fi: continuitatea activităţilor agricole întrun mediu slab-productiv. Interesul crescut pentru sport. Prin istoria. peisaje. ridicarea nivelului general de civilizaţie a unei categorii de populaţie care trăieşte izolat. economică sau culturală. Turismul rural se bazează pe trei elemente principale: spaţiu. oameni şi produse (61). condiţiile economice variate. mobilizarea unui număr însemnat de gospodării şi de persoane.4. iar exploatarea lor în interes turistic nu se face pe un teren uniform. continuitatea şi prezenţa sa permanentă în teritoriu. ameliorarea comportamentului social în relaţiile umane. cultivarea relaţiilor umane şi chiar ameliorarea situaţiei igienico-sanitare din multe localităţi rurale. locuri de mici dimensiuni.

fiind influenţat şi de dotările de infrastructură pe care le deţine habitatul rural. cu sprijinul a numeroase asociaţii de profil. Un element definitoriu care alcătuieşte structura turismului rural îl constituie dezvoltarea susţinută a serviciilor de divertisment şi agrement rural. oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate. practic a luat un mai mare avânt în ultimul deceniu. posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi. locuri care au marcat viaţa oamenilor secole de-a rândul. Satul ocupă un rol deosebit de important în imaginaţia orăşeanului. mici întreprinzători. care a păstrat în interiorul său. ocupaţii. Ferma. Pentru început. multe la nivel de judeţ. a ţăranului. rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorul din mediul urban. Satul grupează artizani comercianţi. biserica. este locul în care se cresc animale domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul. Ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie să fie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică. elemente valoroase ce marchează principalele trăsături istorice şi culturale. semnificând dimensiunea umană. satul. şcoala. locurile cele mai bune de pescuit. 12 .Toate schimbările apărute în structura social-economică în decursul timpului sunt reflectate în viaţa cotidiană a satului. tradiţii. fiind casa fermierului. populaţie. turismul rural se axează pe servicii turistice de bază. în acelaşi timp. locul unde se succed generaţii. iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală. de cules ciuperci apreciate de consumatori. Turismul rural deşi are o istorie mai veche. iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice. În condiţiile în care se vor crea premisele de suport pentru agrementul rural şi numărul turiştilor care vor prefera asemenea vacanţe va creşte. obiceiuri prezintă importante valenţe turistice. este locul unde se pot mânca fructe proaspete. Aşezările rurale prin principalele lor componente – vatră moşie. este locul cu un mod natural de viaţă . Ferma. activi locali care fac viaţa mai uşoară la ţară. animaţia locală specifică. a celui care cunoaşte secretele naturii. evocă primăria. spaţiul rural sunt imagini sau motive pentru care turiştii vin să-şi petreacă vacanţele la ţară. însoţită de serviciile corespunzătoare şi. Locuitorii din mediul rural trebuie să fie principalul element în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari. cafeneaua.

celor care ştiu să o folosească în avantajul sănătăţii şi reconfortării lor fără să o distrugă. Ferma. Turismul rural trebuie înţeles ca o formă de activitate care asigură populaţiei urbane cele mai adecvate condiţii de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieţii cotidiene. la sporturi care cer mediu rural obligatoriu. 13 . a vieţuitoarelor. În plus. de alimentaţie trebuie să se situeze la un înalt nivel calitativ. a parfumurilor şi cânturilor. fotografiere. pescuit. pe malul râurilor şi lacurilor. Spaţiul rural reprezintă simbolul libertăţii. munţii etc. Toate aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară. apei nepoluate. invitând la contemplaţia peisajelor. achiziţionează amintiri. diferite bunuri etc. Turiştii doresc să parcurgă acest spaţiu rural sau să acţioneze în slujba acestuia. împreună sau separat constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. studiul sau observarea naturii. Agrementul reprezintă un element esenţial care contribuie la reuşita vacanţelor la ţară. Se cunoaşte că turismul rural. coborâre cu pluta. ciclism. botez sau de iarnă. Ca formă a turismului de masă. escaladări pe versanţi. care dispune şi de capacitatea de producţie respectivă. cunoaşterea zonelor etc. plimbări. Această formă de turism este puternic influenţată de factorii psihologici şi se adresează prin excelenţă iubitorilor de natură. turismul rural se pretează atât turismului individual cât şi de grup (în special grupurilor mici. prin funcţia lui de consumator. El poate îmbrăca diferite forme. calitatea. familiale) şi este practicat îndeosebi la sfârşit de săptămână sau în timpul vacanţelor. a celor mai frumoase sărbători. participarea la festivaluri rurale. a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă. pe lângă serviciile de cazare solicitare. filmat. aduce o creştere a veniturilor în locurile unde aceşti turişti se deplasează temporar. satul şi spaţiul rural. dar mai ales prin prospeţimea produselor oferite de către gazdă. a locurilor pline de flori.Satul reprezintă de asemenea. recurge şi la serviciile de alimentaţie. Principalele categorii de servicii oferite: de cazare. echitaţie. verdeţei. serviciile de alimentaţie în agroturismulse bucură de condiţii speciale prin varietatea. drumeţie. Spaţiul rural reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă sau gospodăria ţăranului şi a vieţii satului în slujba agroturismului . vânătoare. respiraţiei. datorită faptului că agroturismul. traversând dealurile. dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor. locul de baştină. articole cu specific local.

Raportul turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii fluxului turistic. Impactul turismului rural asupra comunităţilor locale se evidenţiază prin dimensiunea extensivă. Intensitatea de continuă creştere a activităţii turistice în diferite regiuni determină un impact puternic asupra comunităţilor locale ale acelor regiuni. În ultima vreme se cunoaşte o creştere a acestui raport pe măsură ce o anumită destinaţie turistică trece prin stagii succesive de dezvoltare. Sezonalitatea îşi pune amprenta asupra reacţiilor comunităţii prin fluxurile accentuate de turişti în perioade de vârf. turismul rural vine în întâmpinarea dorinţelor tuturor categoriilor de vârstă. apropiere de casă. În regiunile turistice. o dimensiune importantă. tipurile de turişti. o constituie dimensiunea social-culturală. De cele mai multe ori. dar nu trebuie neglijate nici situaţiile în care efectele au fost negative. ca urmare a dezvoltării turismului în zonă. pentru liniştea şi bogăţia cadrului natural. ca şi pentru multiplele posibilităţi de practicare a sportului în aer liber. caracteristici economico-sociale. În cadrul acestui impact. comunităţile locale trec printr-o secvenţă de reacţie. (77) care face referire la caracteristicile localităţii.În ceea ce priveşte limitele de vârstă. etc. sezonalitate. deoarece influenţează măsura în care beneficiile sunt percepute ca fiind mai mari decât costurile. schimbându-şi percepţiile pe măsura experienţei. cum ar fi: rolul ei ca destinaţie turistică. fiind şi motivul pentru care vacanţele localnicilor sunt adesea stabilite ţinând cont de sezonalitate. pentru ambele părţi. fiind practicat atât de persoane de vârsta a treia cât şi de către generaţia tânără. Gradul de implicare a indivizilor şi industria turistică este importantă pentru echilibrul acestei balanţe. 14 . natura activităţii turistice. Relaţiile dintre oaspeţi şi localnici sunt privite ca o balanţă între costuri şi beneficii. raportul turişti / rezidenţi. în afara celei economice. impactul este unul pozitiv. perioadă de şedere etc. pentru alimentaţia sănătoasă şi bogată în vitamine. Dimensiunea intrinsecă se referă la caracteristici ale membrilor comunităţii gazdă care afectează variaţiile impactului turismului asupra respectivei comunităţi: grad de implicare. pentru confortul oferit de locuinţele săteşti modern amenajate.

Potrivit celor enumărate mai sus nu pot face parte din categoria turiştilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniţi din afară. diplomaţii etc. pasagerii aflaţi în croazieră în care debarcă pentru a vizita ţinutul etc. recreere. de asemenea. reprezentanţii consulari. unele activităţi remunerate (86). studii. Prin recreere (lat. congrese. În acest context prin timp liber. misiuni.. 15 . fie să accepte mai uşor impactul negativ al acestuia asupra comunităţii în care trăiesc. Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul. Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o ţară pentru a fi considerată vizitator este de 1 an. excursie etc. situate în locuri diferite cel care o efectuează purtând denumirea de călător. refugiaţii. nomazii. pelerinaje religioase sau de alt ordin. Pot fi incluşi. Durata sejurului (criteriul cazării peste noapte). imigranţii temporari sau permanenţi. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpului liber pentru revitalizare. utilizându-l aşa cum doreşte el. Pentru a fi vorba de recreere. Pot face parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber. sport. vizită. larg utilizate în limbajul curent şi cel de specialitate cum ar fi: motivul sejurului. respectiv persoanele care urmează să exercite în spaţiul avut în vedere. desemnăm timpul asupra căruia omul dispune absolut liber. în rândul turiştilor: străinii nonrezidenţi. Activităţile de turism rural şi agroturism se bazează pe o mulţime de elemente specifice. recreere. pasagerii în tranzit. călătorie. de plecare şi de destinaţie.Persoanele care îşi bazează existenţa pe activităţile turistice sunt înclinate fie să supravegheze impactul pozitiv al turismului. vizitarea rudelor şi prietenilor. realizarea de tratamente medicale. din acea ţară. serveşte la identificarea altor două categorii de vizitatori: excursioniştii sau vizitatorii de o zi care nu îşi petrec noaptea în localitatea sau ţara respectivă şi turiştii care vor rămâne acolo cel puţin o noapte. membrii forţelor armate. Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătoriilor dintr-o localitate sau ţară în două mari categorii şi anume: cei care intră şi cei care nu intră în categoria turiştilor. efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale. naţionalii rezidenţi în afară de membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau în escală şi care apelează la serviciile de cazare – masă. durata sejurului. între cel puţin două puncte. acţiunile angajate în timpul liber trebuie să fie constructive şi plăcute.

într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial. realizarea ofertei de cazare conduce la creşterea veniturilor întreprinzătorilor respectivi. specifice pe de altă parte (103). Astfel. în funcţie de sezonul ales. autorul ei fiind vizitatorul. În cazul excursiilor de aproximativ o zi. Apar. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru construit de calitate. dezvoltare care la rândul ei se realizează prin intensificarea activităţii turistică. Astfel se consolidează gospodăria ţărănească. Ca urmare. într-un han sătesc. pe de o parte. în care se întrepătrund toate elementele de dezvoltare locală. motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat. Între activitatea de agroturism şi dezvoltarea economico-socială a zonelor rurale există o relaţie de corespondenţă şi reciprocitate: astfel creşterea circulaţiei turistice se face prin dezvoltarea generală a zonelor rurale. în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire (colectiv sau privat) situat în locul vizitat. chiar pentru stimularea activităţilor economice. de tradiţii şi obiceiuri de activităţile practicate în aceste areale. unde se pot distinge elementele primii şi cazării turiştilor în cadrul rural. lapte) pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole şi neagricole. reţelele folosite etc. Ei vor 16 . şi pentru desfăşurarea nestigherită. fie de la o activitate de petrecere a timpului liber. indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume.Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism. produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor. se exprimă pornind fie de la un sejur. de asemenea şi schimbări în concepţia celor ce vor construi. Excursia este o vizită având durata de cel mult o zi. Satul sau zona agroturistică reprezintă spaţiul real de atracţie. procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi pentru satisfacerea nevoilor lor. care are ca proprietate principală îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. În acelaşi timp. de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune. Oferta turistică ca element al agroturismului şi agroturismului. Ca urmare a circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local (prelucrarea unor materii prime din producţia proprie de carne. clientela potenţială. care are ca efect îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru constant de calitate.

17 . developare de filme etc). şi altele. ateliere foto (comercializare filme foto şi casete video. agenţii şi dispecerate turistice ca urmare a necesităţii reglementării şi organizării circulaţiei turistice la nivelul localităţii. ansambluri folclorice. Ca urmare a intensificării circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local menite să satisfacă cererea sporită de produse agricole şi neagricole. organizarea de centre culturale împreună cu instituţiile deja existente în cadrul satelor: şcoala. agenţi. ateliere de croitorie şi spălătorie. magazine de desfacere de produse de artizanat şi de suveniruri. de acest lucru beneficiind atât proprietarul cat şi turistul. Ca urmare a dezvoltării activităţii agroturistice se înregistrează transformări fundamentale la nivelul satelor. atât în ceea ce priveşte numărul activităţilor desfăşurate cât şi a calităţii lor. Particularităţile acestor activităţi determină un avantaj în cadrul pieţei suvenirurilor cu influenţe evidente asupra veniturilor meşteşugarilor.Sectorul meşteşugurilor şi artizanatului ocupă un loc aparte deoarece aceste activităţi au o conotaţie de ordin artistic şi cultural fiind totodată diferite de la o localitate la alta. etc. În aceste centre se organizează şi se constituie săli de spectacole. operatori. laboratoare de carmangerie. cât şi cu interiorul acestuia. biserica şi alte unităţi culturale. Astfel dezvoltarea tuturor acestor activităţi duce la creşterea gradului de prosperitate a zonei precum şi al modernizarea infrastructurii locale. Acest segment organizaţional are menirea de a capta şi emite informaţii. muzee locale. tarafuri şi fanfare. Indirect se va realiza o creştere a numărului de locuri de muncă atât în activitatea turistică cât şi în activitatea de producţie şi în servicii. coruri.accepta existenţa unui arhitect în vederea realizării unor construcţii funcţionale. se dezvoltă şi sistematizează activităţile de prestare a activităţilor complementare agroturismului. Ele au fost practicate şi s-au transmis din generaţie în generaţie suportând influenţele economico-sociale ale zonelor respective. Activităţile acestor unităţi este desfăşurată de persoane specializate în turism: manageri turistici. atât în relaţiile cu exteriorul sistemului local. cu un grad de confort mai ridicat. concretizate în unităţi cum ar fi: brutării şi ateliere de patiserie. unităţi de prelucrare a laptelui. după cum urmează: apar centre de informare.

în Austria comunele au sub 5000 de locuitori . conservă în mare măsură mediul natural şi oferă turistului senzaţia existenţei unei economii naturale. Anumite surse bibliografice (63. teritoriile cuprind mai puţin de 1000 de locuitori. în Canada. Pentru stabilirea gradului de ruralizare se folosesc trei criterii şi anume: densitatea populaţiei şi caracteristicele gospodăriilor. utilizarea solului şi raportul dintre agricultură şi silvicultură şi structurile sociale tradiţionale şi aspectele identităţii comunitare şi de patrimoniu.109) fac referire asupra aşezărilor rurale din câteva ţări şi anume: în Australia sunt aşezări cu mai puţin de 1000 de locuitori. Majoritatea specialiştilor definesc zonele rurale ca fiind cele care au 1020% din suprafaţa totală ocupată în construcţii. Franţa are comune sub 2000 de locuitori. neindustrializate. având o densitate a populaţiei sub 400 loc/kmp Danemarca şi Norvegia cuprind aşezări sub 200 de locuitori . II EVOLUŢIA TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI 2. cu excepţia zonelor din staţiunile de vacanţă. tradiţionale. activitatea dominantă este în agricultură sau silvicultură. Complexitatea mediului rural a determinat o 18 . chiar mai mult în cazul satelor foarte mari.1 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL PE PLAN MONDIAL Turismul rural poate fi delimitat din punct de vedere geografic numai după ce se defineşte ruralitatea şi se determină gradul de urbanizare şi ruralizare.CAP. Portugalia şi Elveţia au comune cu mai puţin de 10000 de locuitori . Specificul rural tradiţional. În România. conjugat cu interesul pentru peisaj şi cu posibilităţile de recreere pe care le oferă mediul sătesc. sunt principalele motivaţii care atrag turiştii în mediul rural. aşezările rurale de tipul satelor au un număr de locuitori care variază între 500 şi până la 5000 de locuitori.80. gospodăriile fiind distanţate la cel puţin 200 m unele de altele .

În concepţia economiştilor francezi (13. moduri de viaţă. etc. edilitare. Aceşti factori sunt: creşterea populaţiei globului. specificitate demografică cât şi schimbările datorate mutaţiilor social economice şi politice. societăţi sau agenţii specializate. zone care sunt dificil de definit.89. flora. culturale. clima.141) turismul reprezintă “ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri. modernizarea mijloacelor de transport şi comunicaţii. aşezările omeneşti se pot deplasa dea lungul acestei scări.serie de autori să întoducă noţiunea de continuu rural şi urban. fauna diferenţiaza turismul în: turism montan. prin care se iau în considerare acele zone rurale care se detaşează de ruralul propriu zis. precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice. în general. După provenienţa turiştilor.” Potenţialul turistic este influenţat de o serie de factori: factori naturali (care rămân. valabile pentru toate zonele rurale. litorale sau uneori montane. ruralul echivalează cu spaţiile care nu se includ în categoria celor urbane. indiferent de ţară este dificilă deoarece turismul urban sau de staţiune nu se limitează doar la zonele urbane ci se prelungeşte şi în zonele rurale. turismul se poate clasifica: 19 . pe o durată limitată de timp. neschimbaţi) şi factorii economici. Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului. Astfel. În evoluţia lor. În funcţie de provenienţa turiştilor. curentele turistice şi durata de sejur. deosebim turism intern şi turism extern. ceea ce face ca turistul să influenţeze urbanizarea zonelor rurale. în cadrul ţărilor europene. Unii factori influenţează turismul pe perioade lungi de timp.114. creşterea timpului liber. de schi. Din cele menţionate rezultă că stabilirea unei definiţii complexe. fie pe cont propriu. psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit). reţeaua hidrografică. formele de relief. demografici. de vânătoare etc. politici. turismul este prin excelenţă un concept urban. Conceptul rural-urban se foloseşte pentru a desemna atît diverse peisaje. creşterea veniturilor populaţiei. încurajând modificările economice. Prin istoric şi conţinut. turism de litoral.97. tendinţa fiind orientată către polul urban. întrucât criteriile folosite variază de la o ţară la alta. realizate fie prin intermediul unor organizaţii. deoarece marea majoritate a turiştilor provin din mediul urban.63. iar în funcţie de sensul circulaţiei turistice deosebim turism emitent sau receptor.

turism de vânătoare (safari) răspândit mai ales în Africa.25. Franţa. Marea Britanie. Elveţia şi altele. Canada. helioterapie. de circumstanţă. cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10 % pentru călătorii turistice în străinătate). 20 . cum sunt cele din Africa.(23. peste 1. muzee). de durată medie şi de scurtă durată). În alte regiuni. nămol terapeutic). Elveţia si altele. Germania. băi de mare. turism sportiv (legat de marile competiţii sportive). de durată medie (4-30 zile). de tranzit şi vizite de o zi. turism festivalier. Marea Britanie. de circulaţie (itinerant). Suedia. turism balnear (ape minerale. de tranzit. iar dintre ţările primitoare amintim: Spania. turism maritim-balnear (cură climaterică. Marea Britanie. efectuează călătorii în scopuri turistice. pentru sezonul de schi). (57) Potenţialul turistic si fluxurile turiştilor înregistrează valori diferite de la o regiune la alta. Austria. Franţa.Acest turism se subdivide în: de sejur (de lungă durată (peste 30 zile).5 miliarde persoane. turism cultural (monumente istorice. turism comercial (târguri. – – turism internaţional: receptor: de sejur (de lungă durată. Germania. Potenţialul turistic al Europei şi Americii de Nord şi Centrale este intens valorificat.(7.55) Amploarea fenomenului turistic este ilustrat şi de faptul că. anual. de circulaţie. potenţialul natural nu este valorificat în întregime.126) Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii. expoziţii). Germania. Olanda. Austria. de durată medie şi de scurtă durată). În funcţie de importanţa ofertei turistice (stabilite în general după numărul de turişti primiţi în spaţiul turistic). unele ţări europene. SUA. Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA. distingem mai multe categorii de localizări concentrate ale ofertei turistice. În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire sunt organizate diferite tipuri de turism: turism montan şi de schi (drumeţii. reprezentând aproape o treime din populaţia globului. de circualţie. termale). Italia.24. Franţa. arhitectonice. urmată de Spania. Cele mai mari încasări din turism au fost înregistrate în 2004 în Italia. dar şi în Canada. sporturi de iarnă). aici înregistrându-se un număr mare de turişti şi încasări apreciabile din turism. Arcul Alpin situat în centrul Europei concentrează cea mai mare parte a turismului montan (în special în timpul iernii. Japonia şi altele. turism climateric. emitent: de sejur (de lungă durată. de scurtă durată (13 zile). Australia sau America de Sud.– turism naţional .

Nisipurile de Aur) şi cele din Carpaţii Româneşti. Austria . sprijin logistic. Courmayeur). neuniform răspândiţi între zonele amenajate. atât de pe litoralul românesc. în mare parte. Pe lângă resursele naturale. prin 21 . Bad Gastein). Italia (Cortina d'Ampezzo. Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire (recepţie) existente pe dotările ce se regăsesc. staţiunile au si tradiţii vechi. a organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente. Mangalia) cât şi de pe cel bulgăresc (Varna.Franţa.).E. practicanţi (în calitate de prestatori) ai activităţilor turistice. Europa de Est . turişti.2 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ŢĂRILE EUROPENE Practicarea turismului în general.Anual. amenajările de agrement deosebite care dau un plus de atractivitate zonei.s-a deschis cu adevărat pentru diferitele forme de turism abia în anii '90. Austria (Innsbruck) sau Italia (Cortina d'Ampezzo). în funcţie de condiţiile specifice locale şi tradiţii. în proprietate privată a locuitorilor din spaţiul rural. De un interes deosebit sunt staţiunile de la Marea Neagră. Franţa (Chamonix. Burgas. Înainte de aceasta dată turismul internaţional în zonă se limita numai la anumite teritorii restrânse şi nu îndeajuns dezvoltate. Innsbruck. de existenţa şi activitatea unor organizaţii specializate etc. Eforie Nord. Sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung. formare de cadre şi îndrumare. Germania. ele fiind construite şi amenajate înaintea celui de-al II-lea război mondial în Elveţia (Cras Montana şi Davos). de interesul şi sprijinul pe care îl acordă statul. Berchtesgaden. (53) În această zonă staţiunile cu flux mare de turişti şi amenajări turistice importante se întâlnesc în: Franţa (Grenoble. Megeve şi Axles Bains). Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor Comunităţii Europene. ş. Germania (Garmisch Partenkirchen. a U. Mittenwald) şi Austria (Kitzbuhal. această zonă înregistrează 12-13 mil. staţiunile din aceasta zonă dispun de facilităţile deosebite cum ar fi: căi ferate şi şosele moderne.a. inclusiv a agroturismului. (51) 2. de interesul manifestat de ofertanţi şi consumatori.scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată. Aceasta datorită condiţiilor de organizare create. Totodată. cu dobânda de 3-4 %. Chamonix). (Mamaia. se realizează în mod diferenţiat de la o ţară la alta şi în interiorul fiecărei ţări. Vale d'Aosta.

satul nu trebuie să fie o aglomerare de blocuri iar orice fel de întreprindere industrială va fi amplasată la periferia localităţii. de exemplu în văi. este faptul că tânăra generaţie a transformat activitatea turistică într-un mod de viaţă. în regiune păduroasă. caracterului unui sat. căi ferate. în care turistul poate să-şi petreacă concediul în izolare şi linişte şi în acelaşi timp să cunoască obiceiurile şi bogăţia folclorică a zonei.2. 2. Turismul austriac este dominat de două modele (concepte): (8) „satul turistic de recreaţie“ şi „staţiunea de odihnă“.1. Austria Turismul rural în Austria reprezintă o activitate care contribuie în bună măsură la dezvoltarea aşezărilor rurale. Pentru ca o localitate să fie recunoscută ca „sat turistic de recreaţie“ ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: (59) izolarea aşezării. concepte care au amplificat mişcarea turistică din această ţară. amplasând-o la o distanţă corespunzătoare de căi de comunicaţie mai puţin frecventate. cum este cea a Tirolului. alăturându-se eforturilor celor în vârstă. este destul de substanţial. circumscrisă dintr-o localitate. În cele ce urmează prezentăm succint unele aspecte recente care caracterizează agroturismuldin câteva ţări europene în care această activitate este mai extinsă. Ceea ce este interesant mai ales în anumite regiuni. Turismul a devenit astfel o profesie şi stopează în anumite regiuni exodul către oraş. conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către societatea democrată şi economia de piaţă. în acelaşi timp este recomandabil ca noile construcţii să nu depăşească două nivele. În conceptul de „sat turistic de recreaţie“ este inclusă aşezarea turistică cu caracter predominant ţărănesc. în care s-a creat o tradiţie în care s-au conturat diferite tipuri sau modele ce pot servi ca exemplu pentru cei care doresc să iniţieze afaceri în acest domeniu. 22 . Practicarea acestui gen de activitate a fost determinată de necesitatea obţinerii unor venituri extraagricole. prin numărul şi structura populaţiei. muntoasă sau deluroasă. Elaborarea acestor două concepte este strâns legată de necesitatea turiştilor de a petrece o vacanţă departe de vacarmul citadin. arhitectura trebuie să se integreze în stilul ţinutului. terase aeriene sau piste de aterizare. ca de exemplu şosele principale.intermediul programelor PHARE (primul instrument financiar nerambursabil. ea ar putea fi chiar numai o porţiune izolată. aşezarea să corespundă.

localuri de noapte. totala lipsă de zgomot în satele turistice de recreaţie este una din condiţiile sine qua non ale acestui gen de localităţi. pentru eliminarea cauzelor care provoacă zgomot sau emis anumite „Directive pentru combaterea zgomotului în satele de recreaţie şi staţiuni de odihnă“. Această decizie atrage obligaţia acestui for local administrativ de a asigura păstrarea caracterului acestui tip de localitate. ce se completează de autorităţile locale. Examinarea şi aprobarea unei astfel de cereri se realizează pe baza unor criterii severe. mâncăruri cu specific local. La cerere se anexează şi un formular foarte detaliat. de preferinţă. iar la cele existente se vor reduce timpul şi intensitatea de folosire. săli de dans etc. de petreceri şi de orice fel de manifestări care ar putea tulbura liniştea oaspeţilor. vor fi servite. acolo unde asemenea organizaţii nu există. dotarea acestor unităţi nu va depăşi preţurile medii. se va reduce zgomotul produs de circulaţie. în amenajarea restaurantelor din zonă se va pune accentul pe caracterul ţărănesc în ceea ce priveşte aspectul exterior şi mobilarea încăperilor. Această cerere se va înainta numai în urma deciziei preşedintelui Sfatului comunal. păstrarea datinilor.pentru cazarea vizitatorilor sunt de preferat unităţi modeste. Acordarea calităţii „de sat turistic de recreaţie“ sau „staţiune de odihnă“ se realizează de către Uniunea Comunală (GEMEINDE BUND). şi orice zgomot mecanic. în baza unei proceduri prevăzute de lege. „Staţiunile de odihnă“ se deosebesc de satele turistice de recreaţie doar prin numărul de vizitatori. prezentarea de obiecte de artă populară. a portului popular. pentru a corespunde nevoii de odihnă a vizitatorilor în concediu. aprovizionarea localităţilor prin mijloace motorizate se va limita la anumite zile şi ore. de a deveni sat turistic de recreaţie. se vor exclude zgomotele şi agitaţia produse de localurile de petrecere. Ele reprezintă o treaptă superioară la categoria acestor tipuri noi de localităţi turistice. la felurile de mâncare se vor servi fructe şi legume din regiune. mâncărurile specifice vor avea denumirea locală iar personalul de serviciu va purta costum naţional tradiţional. la cererea localităţii respective. ele se vor crea şi vor fi sprijinite în desfăşurarea activităţilor respective. manifestări sportive locale sunt responsabilităţile organizatorilor locali. instalarea de automate muzicale va fi interzisă. 23 . instalaţii şi tarifele mai mari.

creşterea populaţiei. Astăzi în întreg Tirolul o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriază spaţii de cazare. desigur.care au contribuit la evoluţia aşezărilor săteşti.în 1979 s-au împlinitt 100 de ani . prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare mare (15 ani) şi o dobândă scăzută (3-5%). Deşi trecută prin încercarea celor două războaie mondiale. Şi în această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat. Corelerea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative . să fie retrasă localităţilor care nu mai corespund cerinţelor cerute. Cu începere din anii ‘50 au fost reatinse condiţiile de dinainte de război.la fiecare fermă-6 paturi. „Oficiul de turism al landului” şi „Oficiul pentru promovarea turismului austriac”. Totul a pornit de la poziţia geografică a Tirolului. sugestiv intitulat „Planul Verde”. Analizând statistic realizările domeniului se remarcă poziţia de fanion a regiunii Tirolului. Vechimea acestor preocupări . (8) 24 . a dezvoltat noi preocupări – devenite în timp profesii .au condus la realizarea tradiţiei. creşterea transportului şi infrastructurii necesare acestora. Aprobarea obţinută (fie ca sat turistic de recreaţie. caracterizată printr-un trafic ridicat. În întâmpinarea acestor iniţiative au venit „Sindicatele de iniţiativă sătească”. creşterea bugetului de timp liber. Formele de manifestare ale agroturismului sunt: pensiunea ţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. (181) Creşterea realizată în domeniul turismului s-a bazat pe: creşterea economică a întregii regiuni. zona Tirolului s-a refăcut în viteză de fiecare dată. iar dezvoltarea următoare nu a fost numai rapidă. de regulă.în condiţiile creşterii concurenţei . Toate acestea au condus la: omologarea şi funcţionarea a 25 de comune turistice. în medie existând .au contribuit la înfiinţarea Organizaţiilor Turistice Săteşti (OST). şi a Centrelor de Administraţie a Organizaţiilor Turistice Săteşti (CAOST) la nivelul judeţelor. ci şi foarte puternică. Rezultatele obţinute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului iniţiat de Ministerul Agriculturii şi al Comerţului. prin vizitarea la faţa locului şi consultarea cu organele locale privind interesul turistic al localităţii.Examinarea localităţilor respective se face. fie ca staţiune de odihnă) poate. dezvoltarea noilor sisteme de comunicaţie. în care o familie din două primeşte turişti la fermă. a sporturilor de iarnă şi nu în ultimul rând a urbanizării. aflat la intersecţia rutelor nord-sud şi est-vest. Începând cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elveţiei şi devine zonă de interes turistic.

desemnarea priorităţilor. ceea ce permite utilizarea unor mijloace multiple promoţionale. promovarea turismului rural se realizează atât pe plan local cât şi la nivelul provincial şi federal. birouri ale liniilor aeriene). afişe în locurile publice. La nivel federal funcţionează „Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac“ care are ca scop intensificarea efortului publicitar pentru creşterea fluxurilor turistice internaţionale. cum ar fi plimbările în jurul staţiunilor pe rute deszăpezite şi balizate. participarea la târguri şi expoziţii. cataloagele marilor firme de turism din lume oferă informaţii tot mai amănunţite şi mai atractive privind oferta turistică austriacă în mediul rural. firme. în egală măsură. reviste. participarea la târguri internaţionale etc.Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: camera de Comerţ Exterior. În afara colaborării cu reprezentanţii intereselor turistice din toată lumea (camere de comerţ exterior. prospectarea pieţei. Bugetul de care dispune este utilizat pentru realizarea studiilor de piaţă. emisiuni la radio şi televiziune. capabile să intereseze un public larg în tot cursul anului. Pe plan local intervin „Sindicatele de Iniţiativă Săteşti“ care utilizează pentru promovarea produsului turistic o parte importantă a bugetului de care dispun. conceperea unei politici publicitare. lecţii de ecologie pe un drum forestier. La nivel provincial acţionează „Oficiul de turism al Landului“ care încasează o taxă pentru dezvoltarea turismului din care finanţează propaganda turistică şi care interesează ansamblul zonei (pliante. de bunăvoinţa lor. prospecte. de valoarea oamenilor. pliante. instituţii culturale. prin ziare. 25 . În Austria. birourile liniilor aeriene. instituţiile culturale. organizarea exterioară cuprinde birouri oficiale în principalele ţări emitente de turişti. birourile oficiale din ţările emitente de fluxuri turistice. staţiunile din Tirol sunt în măsură să propună oaspeţilor lor distracţii gratuite sau foarte ieftine. Ca urmare a preocupărilor susţinute pentru promovarea turismului rural. Aceste organisme dispun de venituri considerabile provenind din taxele de sejur plătite de turişti şi din contribuţiile membrilor săi (personale care cotizează sunt membri ai comisiei care beneficiază direct sau indirect de practicarea turismului). angajarea de multiple operaţiuni promoţionale. În aceste cataloage se utilizează însemne standardizate în vederea alegerii locului de vacanţă preferat. Animaţia staţiunilor nu depinde numai de echipamentele create ci. Graţie bogăţiei capitalului uman.).

Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli şi mereu gata să facă o serbare. de gradul de confort şi de posibilităţile de hrană oferite turiştilor. Wallonia este o zonă a pădurilor.când se constituie prima asociaţie devine renumită şi în agroturismul . pragmatici. a lui „Mauneken Pris” şi a altor câteva bine cunoscute repere. Statul încurajează şi sprijină această activitate în interesul său şi a celor care-l oferă şi care-l consumă. a berii. 2. iar în extrasezon se practică preţuri speciale. Prin intermediul organizaţiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispoziţia doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3 000 de paturi. eficienţi pentru a proba şi a demonstra buna lor reputaţie de gazde deosebit de ospitaliere. din 1973 .este una din ţările europene cu o bogată tradiţie în practicarea turismului. (175) Echipamentele sunt omologate. cazarea este oferită în locuinţe la fermă. 2.3 DANEMARCA . Serviciile sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă. controlate şi rezervate prin „Les Gîtes de Walonie” fiind situate mai ales în jumătatea de sud a Belgiei.alături de fotografia fiecărei case care oferă spaţii de cazare pentru turişti şi numele proprietarului. inclusiv a turismului rural şi agroturismului . Tarifele practicate variază în funcţie de zonă.2 BELGIA .este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: „vacanţe active”. Aşa se explică tendinţa de a transforma unele sate obişnuite în sate turistice.2. Flandra şi regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale şi 245 camere „de oaspeţi” în regiuni bogate în patrimoniul artistic şi tradiţii populare.a construcţiilor vechi bine conservate şi a echipamentelor de vacanţă confortabile.2. rezervaţiilor naturale. Ulterior a început stimularea creării unor „mici colonii de vacanţă“ în imediata apropiere a centrelor turistice (sate de vacanţă bine dotate). „Casa de economii pentru călătorii“ apreciază că micile colonii pentru vacanţă par a fi o 26 . Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copii sub 12 ani.ţara lui Tintin. 2.în acelaşi timp al muzeelor . Belgia federală (compusă din: Vallonia.4 Elveţia. de perioadă. dar .2. a râurilor. apartamente independente sau campinguri.

Certificatul este transmisibil. denumită „Tourisme et Espace Rural“ (T. Concomitent cu studierea posibilităţilor de dezvoltare şi modernizarea satelor turistice se experimentează şi forme de exploatare raţională a acestora. amenajate şi mobilate corespunzător. se poate deţine pe o perioadă de 10-20 de ani sau pe un timp nelimitat. (13) Una din formele sub care se manifestă turismul rural francez sunt aşa numitele „les gîtes rureaux“ (adăposturi rurale). Pe baza aşa-numitelor „certificate de vacanţă“ eliberate în condiţii speciale de plată (cumpărarea de acţiuni) şi clasificate pe categorii. Casele de vacanţă sunt mobilate corespunzător şi dotate cu lenjerie şi obiecte de uz casnic.R. Posesorii certificatelor pot să-şi aleagă în fiecare an o altă localitate pentru a-şi petrece vacanţa. lista a 50000 de adrese la ţară. în 4 perioade – în mod eşalonat – într-un sistem de evidenţă foarte uşor de urmărit. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice şi sunt controlate. În cazul în care sejurul se amână pentru următorul an. fapt pentru care Touring Club Suisse promovează realizarea acestui gen de turism – mici colonii de vacanţă situate în imediata apropiere a centrelor turistice. agroturismulare vechi tradiţii şi este foarte diversificat în ceea ce priveşte organizarea şi promovarea. pe care proprietarii le închiriază turiştilor. spre exemplu. O astfel de asociaţie de turism rural denumită „Gîtes de France“ oferea clienţilor săi în anul 2004. munte şi mare. a elaborat un nou sistem de organizare a vacanţelor.2. În acest scop. omologate şi rezervate prin federaţia naţională „Gîtes Ruraux”. Franţa În această ţară turismul în spaţiul rural are vechi tradiţii şi realizează cote maxime de diversificare. În această ţară funcţionează numeroase organizaţii turistice rurale nelucrative care. conducerea administrativă a cantonului Tessin. în Graubunden. această „cumulare“ a vacanţelor fiind posibilă în mod nelimitat.E. proprietarul certificatului are dreptul la două săptămâni de vacanţă. 2. o vacanţă anuală de o săptămână într-una din casele de vacanţă dispersate pe teritoriul Elveţiei de sud. s-au constituit într-o asociaţie generală. organizare şi promovare. (161) Spaţiile de cazare prezentau următoarea clasificare: 27 .soluţie mai raţională decât construirea unor noi sate de vacanţă. ce cuprinde circa 37 000 de aşezăminte. începând din anul 1970. (8) În Franţa.). Programarea vacanţelor se realizează în serii. Aceste adăposturi rurale sunt de fapt case sau apartamente renovat.5.

28 . mare sau munte. este amplasat în imediata apropiere a traseelor de călătorie. se poate rămâne în week-end una sau mai multe săptămâni.„Gîtes rurales“ reprezintă amenajări respectând stilul local. Ei împart împreună cu alţi copii viaţa la ţară şi profită de odihnă în aer curat. „Gîtes de group“ sunt adăposturi rurale de mare capacitate. călare. ele beneficiind de un standard de 1 sau 2 stele. sunt situate într-un spaţiu natural şi formate din 3-25 grupuri.BB) este o altă modalitte de a descoperi miile de feţe ale Franţei. este amenajat pentru a primi aproximativ 20 de persoane. proprietarii rezervă o primire personalizată. în toate sezoanele. Reprezintă modalitatea de a redescoperi supravieţuirea în spaţiul rural. „Champing a la ferme“ (camping la fermă) reprezintă terenuri situate. cu ocazia unei deplasări sau a unui sejur. traiul bun şi bucătăriile regionale.) care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua drumul pe care şi l-au propus să-l parcurgă. „Chambre d’hotel“ (camere de hotel sau bed & breakfast . „Gîtes d’etape“ este destinat primirii de călători (pedeştri. la sosire. turismul rural francez s-a afirmat mult mai greu decât celelalte forme de turism existente cum ar fi turismul balnear şi montan. ciclişti etc. Aceste spaţii de cazare sunt situate în comune cu mai puţin de 5000 de locuitori. situată la ţară. ciclism. pe care poate fi instalat cortul sau rulota. fiind o casă sau o locuinţă independentă. în general. Una din cauzele acestei situaţii ar putea fi rentabilitatea scăzută a capitalului investit faţă de cel din turism balnear şi montan. tir cu arcul etc. În ciuda vechimii sale. prevăzute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 de persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end. „Gîtes d’enfant“ (cuiburi/culcuşuri pentru copii) este forma în care în timpul vacanelor şcolare. în apropierea unei ferme. copii sunt primiţi de familii agreate de „Gîtes de France“ şi supravegheaţi de o persoană competentă. turiştii petrec aici un sejur profitând de linişte şi de natură. Turiştii sunt primiţi „ca prieteni“ la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopţi. fiecare având amenajări pentru circa 6 persoane. iar ca activităţi se practică: pescuit. „Chalets-loisirs“ – reprezintă popasuri de recreere – odihnă.

tipul de agricultură practicat.5%). În acest proiect de creare a infrastructurii turismului rural au fost implicate categoriile de agricultori cu venituri medii şi mari care posedau spaţii corespunzătoare. infrastructura de primire a turiştilor etc. Evoluţia turismului rural francez a fost determinată de ideea de a surprinde plăcut pe turişti şi de a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. La cele de până acum este necesar a adăuga “un puternic ataşament pentru regiunea natală şi o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”. Astfel. Aceste ajutoare pot proveni de la Consiliul Regional. a segmentului de piaţă asupra căruia se exercită acţiunea de promovare ca şi a normelor de promovare a concurenţei. de la Consiliul General sau direct de la alt stat. culturală.Reuşita. Cei care au elaborat proiectul de implementare a turismului în spaţiul rural au urmărit organizarea acestuia într-un tot unitar organizat şi structurat pe două concepte: „staţiune verde“ şi „sat de vacanţă“. hoteliere. În cadrul turismului rural francez trebuie să observăm faptul că s-au dezvoltat două mişcări pline de originalitate: agroturismulpedestru şi ecvestru. capital şi timp liber. Finanţarea studiilor pentru crearea. umane. Ajutoarele oferite variază în fiecare an şi conţin precizări riguroase cu privire la modul lor de utilizare. în principal. poziţia geografică faţă de centrele emitente. turismul rural pedestru oferă turiştilor o imagine personală asupra spaţiului unde îşi petrec vacanţa în timp ce turismul ecvestru implică practicarea unor activităţi diverse şi antrenante (de exemplu: călăritul). mentalitatea locuitorilor faţă de fenomenul turistic. datorită diferenţelor de atracţie climatică istorică. dezvoltarea şi promovarea produsului turistic se face în general apelându-se şi la ajutoare din partea statului (subvenţii. speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (până la 15 ani) şi cu dobândă mică (3. 29 . În turismul rural francez toate acţiunile sunt precedate de studii amănunţite asupra situaţiei actuale a pieţei şi. au fost selecţionate în funcţie de anumite criterii. cum ar fi: atracţiile naturale. Spaţiile rurale franceze. Implementarea turismului în spaţiul francez rural reprezintă o serie de inegalităţi de la o regiune la alta. împrumuturi cu dobânzi avantajoase). culturale. a turismului rural francez a avut ca principal motor iniţiativa privată încurajată şi susţinută de autorităţile publice. precum şi grija autorităţilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole. În plus nu trebuie neglijat raportul preţ-calitate care constituie o preocupare majoră pentru fiecare prestator. care au fost integrate în circuitul turismului rural. deşi târzie.

pacifist şi foarte disciplinat. în 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „De la Marea Nordului până la Alpi”. De asemenea. Sunt omologate peste 50 000 de aşezăminte cu un număr de peste 10 000 de paturi. Cele mai bine de 188 000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur. pot munci în cadrul gospodăriilor sau pot practica sportul .M. aceste mici cabane sau „castele” din lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor.L. (29) 30 .D.cel cel mai adesea echitaţia sau schiul.a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul unui an întreg”. Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor.2.2. 2. la o concluzie apreciată şi bine cunoscută .2.6 FINLANDA . spre exemplu „D.L. printre altele. Agroturismul în Germania este o îndeletnicire cu tradiţie. Germania. proaspăt dar mai răcoros. în vacanţele lor pot participa la viaţa aşezărilor ruruale.A. Organizatorii acestui proiect de turism apreciau că pentru asigurarea succesului se cere o strânsă legătură între gazde şi administraţia comunală. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor între 2 şi 11 ani. Organele competente din Germania au acordat o atenţie deosebită valorificării – din punct de vedere turistic – a unor zone rurale unde există sate şi ferme ţărăneşti bine întreţinute. (176) Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti. dar din anul 1965.7.) – au început să colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse să primească turişti şi să le facă cunoscute publicului sub diferite forme.) şi „Organizaţia pentru stimularea opiniei publice“ (I. Prânzul şi cina se puteau servi la restaurantul unui han. Drept urmare. De regulă.D.ţara „făcută” parcă în întregime din ape. barca pentru peşte şi echipamentul din lemn. ce-şi propune realizarea a 2000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi două paturi). Ţară în acelaşi timp al fiordurilor şi al lui Moş Crăciun. Finlanda posedă un popor calm. La toate cele prezentate până acum trebuie să mai adăugăm lungile nopţi albe din perioada verilor arctice.„Societatea germană pentru agricultură“ (D. ca şi pentru sejururile lungi. două mari organizaţii care reprezintă interesele agricultorilor . modest. a fiordurilor şi în jumătatea sudică a Finlandei. proprietarii acestor ferme oferă camere şi mic dejun. aer şi arbori.“ a editat o broşură cuprinzând peste 900 de adrese. „Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus. sauna. (8) În martie 1967.

peste 7500 de paturi iar numărul acestora a crescut an de an. Potrivit statisticilor. din Germania.G. cu încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german (81)asupra vieţii de familie şi în special legat de poziţia femeii în societate („kinder. Poziţionând geografic. (182) În cadrul acestei acţiuni. În acest scop au fost amenajate peste 2000 de locuinţe de vacanţă de diferite mărimi şi aproximativ 10000 de camere cu unul. Odată cu conturarea Europei Unite. vom întâni dotări începând din Rhemania de Nord. promptitudinea şi stilul german vă fac să credeţi că atmosfera este mai sobră.). kuche und kirche”= „copil.. cu două sau mai multe paturi. în Germania au fost organizate de la începutul anului 1980.Regiunile cele mai dezvoltate în activitate a de turism rural sunt: Schwarzwald şi Messen. Wastfalia. nu mai este eficienţă datorită concurenţei sporite. Sejururile oferite în turismul rural german poartă parfumul serbărilor berii. Pe plan naţional. În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german. veţi afla căldura şi înţelegerea gazdelor germane. copii beneficiind de reduceri importante de preţuri. mai ales atunci când le veţi aduce la cunoştiinţă că nu îndrăgiţi lichiorul de ou crud. Ambianţa rurală este angrenată cu multe iniţiative de petrecere a clipelor de vacanţă şi situează la loc de frunte animaţia turistică. Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust. culoarea Dunării şi căldura copilăriei din poveştile fraţiilor Grimm. numai în regiunea Schwarzwald şi partea de nord a landului Messen.M. promovarea „Agroturismului “ şi a „Vacanţei în gospodării ţărăneşti“ la nivel regional şi de land. posibilităţile convenabile de cazare şi masă de la Marea Nordului până în Munţii Alpi.care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare ascendentă a agroturismului . continuând apoi cu: Hessen. în urma acţiunii „vacanţa în gospodării ţărăneşti“ au fost puse la dispoziţia turiştilor. s-a lansat acţiunea „Vacanţa în gospodăriile ţărăneşti“. Statul a acordat împrumuturi speciale acelor gospodării care ofereau turiştilor locuinţe corespunzătoare. Pentru promovarea ofertelor. În aceste spaţii se permite cazarea familiilor cu copii mici şi cu câini. Bavaria sau Baden Wurtemberg. bucătărie şi biserică”) . Acest grup vizează promovarea turismului 31 . în 1990 a luat fiinţă „Grupul de lucru pentru vacanţă în gospodărie ţărănească şi agroturismul “ din Germania (A. Şi chiar dacă aparent precizia.

Comisia de calitate elaborează criterii de calitate şi un model de categorisire a ofertelor de „Agroturismul “ şi „Turism în gospodăria ţărănească“.G.E. În general copiilor li se acordă 25% reducere. să sporească avantajele în rândul tuturor celor interesaţi pe plan naţional şi în cadrul U. încearcă prin măsurile adoptate în funcţie de condiţiile de piaţă.G. radioul.are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional formula „bed & breakfast” (cazare şi mic dejun). Irishawen. Noile programe de dezvoltare a turismului rural în Germania urmăresc promovarea ofertelor rurale. Astfel. angajând în acest scop presa. Unabhan şi Carlow Country. De asemenea. (87) 2.în gospodăria ţărănească şi a agroturismului .G. Joyce Coountry.D.8 IRLANDA . 32 . Regiunile care se constituie în zonele tradiţionale sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon). sprijină măsurile de promovare a „Vacanţei în gospodăria ţărănească“ şi a „Agroturismului “ şi prin mijloace financiare. iar în zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ variază între 6 şi 10 persoane.2. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă. Zonele renumite în turismul rural rlandez sunt litoralul vestic şi partea centrală între Galway şi Dublin.A. televiziunea. cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei economice a unităţilor de primire. A. Această marcă s-a impus dea lungul timpului.M. Multe din ferme au amenajate locuri de joacă pentru copii şi se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”. diverse societăţi etc. dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completă.) există marca de calitate „Turism în gospodăria ţărănească“. A.M.M. iar calitatea se adaptează mereu la cerinţele actuale.162) Echipamentele posedă în mod frecvent cai (pentru echitaţie). în cadrul „Societăţii Germane pentru Agricultură“ (S. A. (67. În numeroase rânduri cazarea este oferită în apartamente independente sau rezidenţe rurale rezervate în edificii antice. De 22 de ani. colaborează cu „Societatea de marketing în Agricultură“ din Germania pentru prezentarea ofertelor turistice prin organizarea în magazinele din marile oraşe a unor acţiuni de prezentare a prospectelor şi cataloagelor de reclamă pentru „Turismul în gospodării ţărăneşti“ şi „Agroturismul“. instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. împreună cu Ministerul Agriculturii al Germaniei efectuează cursuri de perfecţionare pentru consiliile de administraţie ale Uniunilor.

Renumite sunt regiunile: Piemonte. adrese pentru vacanţe la fermă. (154.2. Puglia. cu o cifră de afaceri de 80 milioane euro (176). dar şi unii dintre cei mai mari emiţători în cadrul mişcării turistice rurale. despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei. renumitele vinuri. mai ales de când durata medie şi frecvenţa fiecărei „vacanţe“ sunt invers proporţionale (unei mai mari frecvenţe îi corespunde o durată mai mică a vacanţei). spre exemplu. arhitectura diverselor monumente istorice. Potrivit celor mai recente publicaţii. case de odihnă. ea reprezintă o parte sănătoasă şi tot mai mare a turismului. Toscana. L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma în 1965. 13-14 paturi fiecare.conţine informaţii. Un alt criteriu de apreciere a nivelului de dezvoltare a turismului rural în Italia îl constituie numărul de paturi turistice (oferta) raportată la populaţia rurală. Ghidul ospitalităţii rurale – editat periodic . astfel că adevărata „vacanţă la ţară“ devine replica cea mai potrivită dată depersonalizării mediului urban. poezia şi legenda fiecărei aşezări în parte. castele şi fortificaţii). vile moderne. Creşterea an de an a numărului de turişti beneficiari ai agroturismului este considerată ca o consecinţă a îngustării spaţiului rural. Calabria. Turismul rural cunoaşte ca formă de manifestare „vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. locuinţe antice renovate. ofertanţi şi consumatori. Specialiştii în domeniu afirmă că deşi încercarea de a cuantifica aşa-numitul turism rural (RT) este complicată şi poate şi riscantă. activităţi anexe. (154) În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat în 1995 de AGRITURIST se regăsesc informaţiii diverse despre aproxomativ 15 000 de echipamente (ferme. Interesant de remarcat este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice. Trentino.. Italia. se extimează că în vara anului 1999 au existat peste 9000 de amenajări agroturistice având. Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţionale culturale şi a peisajelor. Veneto. produse tipice etc. Emilia Romagna. pensiuni. mari investiţii şi beneficii. descrieri ale echipamentelor.2. iar în 7% din cazuri au fost oferite servicii de masă cu produse autohtone. echipamente. Ambruzzo. 33 . Lombardia.9. Liguria. Sicilia şi nu în ultimul rând Alto Adige. dansurile şi cântecele folclorului sau muzicii culte. Umbria. Aşa. largi spaţii de cazare. turismul italian atrage prin: tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene. case traditionale. în medie. Lazio. Campania.167) în Italia turismul şi agroturismul reprezintă activităţi care angajează un număr tot mai mare de persoane.

la nivel naţional oferta era de 5. temeritate. Este desigur forma cea mai economică pentru turist dar presupune tinereţe. sănătate perfectă. înnoirea bogăţiei culturale şi ambientale etc. Referitor la preferinţele turiştilor. spre exemplu. un studiu de caz ne conduce la concluzia că activitatea de turism se corelează direct cu preţurile pentru serviciile turistice şi cu solvabilitatea financiară a turiştilor. relaţiile cu clienţii sunt directe şi „personale“. Făcând corelaţia între diferitele aspecte privind turismul în general şi agroturismul în special.0%).În anul 1998. activităţi de timp liber personalizate. având în vedere aceleaşi criterii. suportate şi de fondurile Uniunii Europene. cabanele alpine etc. probabil datorită amplasării lor în locuri atractive din punct de vedere al peisajului natural. servicii de „confort“ de înaltă calitate şi pe care el le consideră indispensabile. de punere în valoare a tradiţiilor gastronomice şi de valorificare a resurselor locale. pregătire profesională pentru resurse umane. pentru vacanţele ideale. apoi stabilimentele hoteliere cu 13. În ordine descrescândă se situează casele de vacanţă (circa 16. administrarea 34 . spaţii deschise în contact cu natura şi tradiţiile locului. afaceri de artizanat. afaceri mici de turism. (167) Există multe alte criterii de apreciere a dezvoltării şi calităţii agroturismului în Italia. A doua mare preferinţă (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (bungalourile). fermele de vacanţă. cum ar fi pensiunile. grijii proprietarilor de a oferi condiţii cât mai bune şi nu în ultimul rând preţurilor care corespund marelui consumator. Toate eforturile de investiţii în domeniul rural. constatăm că majoritatea (peste un sfert) preferă forma de drumeţie. antrenament. legate de diverse activităţi pentru timpul liber (de la gătit până la ciclism montan). în cadrul căreia turistul nu apelează sau apelează sporadic la serviciile turistice organizate. au drept scop reechilibrarea economică a zonelor dezavantajate. În Italia se consideră ca turism rural cel făcut în zone cu următoarele caracteristici: mai puţin de 10.000 locuitori şi 150 de locuitori pe km pătrat. mediu înconjurător natural.5% care au în vedere solvabilitatea financiară a turiştilor şi rafinamentul mai accelerat. Acest model de consum include dorinţa turistului de a găsi. Urmează apoi alte forme ca preferinţă. având ca prioritate aceleaşi tipuri de zone rurale.4 paturi la 100 locuitori din rural. Acestea au fost asigurate cu infrastructură şi cu servicii minime de ospitalitate.

acolo unde schimbările interne le susţin pe cele externe. Evoluţia turismului rural. nevoia omului de a consuma imagine. 12 insule. ele reinterpretează contextele culturale tradiţionale în lumina celui de-al treilea mileniu şi complexe la nivelul administrării afacerilor. este urgentă şi necesară o dezvoltare profesională a resurselor umane implicate în procesele de producţie şi de antrepriză.căci aici Atlanticul întâlneşte Europa . generale.patrie a unui popor de cuceritori şi descoperitori (Vasco da Gama şi Magellan au fost 35 . deoarece acestea sunt complicate. avem totuşi de-a face cu consumatori „ maturi“ în sensul că ei sunt consumatori vechi. filosofia aplicată este aceea a dezvoltării sustenabile. o celebritate a zonei şi de aceea sunt necesare investiţii masive în comunicaţii (clientul alege mai degrabă o destinaţie decât o activitate). Un studiu efectuat de UE a indicat trei tipuri de produse de turism rural. trebuie să avem în vedere noile deprinderi antreprenoriale necesare progresului: acelea ale administrării afacerilor mici prin participarea la o reţea. poate fi valorificat şi interesează mai ales organizatorii de circuite turistice. iar sistemul trebuie să le înţeleagă preferinţele pentru a le putea „interpreta“ cererea în mod original. (153) Produsele clasice. Toate acestea implică abilităţi specifice din partea producătorilor pentru a crea calitate în acest sens. Este de asemenea necesar celor care intenţionează să se dedice activităţilor de turism rural.10 PORTUGALIA . acest tip de produs cere atingerea unui anumit tip de clientelă şi necesită o strategie de piaţă sofisticată. odată ce se ocupă cu furnizarea produselor personalizate de calitate.800 km de coastă (ţărm-tărâm de vis). se comercializează pe pieţele conexe. Acesta este un produs relativ simplu. prin vânzări directe. dacă vrem să discutăm despre optimizarea activităţilor de turism pe plan local. sunt la fel de potrivite pentru excursii sau pentru turism ecvestru). De aceea. a turismului în general. Produse de consum curent: acestea ţintesc clientela individuală. care să faciliteze comercializarea directă sau prin agenţi specializaţi.2. o pasiune ancestrală pentru ocean . a dat naştere şi la ideea de a optimiza această activitate. de exemplu. 2. Ideea are la bază faptul că deşi consumul de turism rural este în creştere. Produsele specializate: necesită un real potenţial local (nu toate zonele. necesită o imagine puternică. de exemplu.empirică a afacerilor este foarte răspândită.

arhitectonic sau istoric. posibilitatea practicării sportului (înot. care acordă şi autorizaţiile pentru exercitarea acestei activităţi. Deviza lor: „Un turist=un prieten. case rustice sau ferme în plină activitate. vânătoare. Pentru economia spaniolă. „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare. Pentru tineri se înşiră în lungul ţării un lanţ de 18 hanuri.11 Spania. Montanhas. Costa Verde. Portugalia se împarte în opt zone promoţionale: Costa de Lisboa. 40-60%. Se acordă credite pe perioade lungi şi nerambursabile în procent variabil. la: ferme (quinta). engleză. este un segment de vârf. sărbători populare străvechi şi 36 . centrală mai ales pe coastele sale şi bunele condiţii climatice. vile (vila). conace (casa). cu condiţia de a desfăşura această activitate în timp de minim 10 ani. Din punct de vedere turistic. Gazdele vorbesc în marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulaţie internaţională (franceză. Spania are o varietate unică de peisaje şi vegetaţie. Algarve. inclusiv agroturismul. şi nu în ultimul rând locul de unde se „fabrică” vinul de Porto şi se cântă fadoul. mori (moinh). importante monumente artistice. Costa de Prata.2.portughezi). (8) Tturismu rural uneşte peste 100 de echipamente cu peste 1 500 de paturi. „Vacanţele la ţară” în Portugalia oferă un mod deosebit de animaţie. care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII. Există de asemenea numeroase campinguri în toată ţara. castele (castelo). italiană). Planicies. Azorele şi Madeira. ci ca pe teritoriul unde se află mai mult de jumătate din spaţiile protejate ale vechiului continent. iar oraşul Madrid cu împrejurimile sale este probabil singura zonă europeană care dispune de peisaje de o mare frumuseţe. golf) sau a participării la viaţa fermei -vacanţe active. germană. În acelaşi timp se acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice agroturismul. turismul. Sectorul turismului este cordonat de Ministerul Comerţului şi Turismului. o activitate economică care se impune ca un model de petrecere a timpului liber. turismul nu priveşte Spania numai ca destinaţie turistică tradiţională. care oferă posibilitatea petrecerii unei vacanţe economice şi în plin contact cu natura. Astăzi. Zâmbeşte!” 2. tenis. Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. cu o uimitoare capacitate de a dinamiza piaţa turistică. echitaţie. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenţi din mediul rural posesori a unor rezidenţe de interes particular.

a persoanelor ocupate în agroturism este de 12%.000 Euro. între care următoarele se impun după părerea noastră: politica economică generală sprijină prin măsuri specifice (finanţări.) comunităţile rurale mai puţin dezvoltate şi le încurajează să se ajute singure prin finanţarea în totalitate sau în parte a proiectelor iniţiate pe plan local.o inegalabilă ofertă gastronomică. totuşi. ce revin pe un muncitor pe an au fost de 56. În acest context. câteva mici grupuri locale de hoteluri sunt astfel constituite (de exemplu. o sinteză a activităţii de agroturism din Spania şi impactul acestuia cu dezvoltarea economică din rural. realizate contracte între grupuri profesionale hoteliere spaniole şi cele apraţinând de „Logis de France“ în perspectiva realizării unui lanţ de hoteluri rurale spaniole. în aceeaşi perioadă. proiecte. care vizează consolidarea agroturismului. Spania este ţara în care marii întreprinzători. nici naţionale. factorii care influenţează întreprinzătorii spanioli să investească în agroturism. menţinerea şi creşterea valorii proprietăţii.23. literatură de specialitate. artizanat etc. Se are în vedere ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor prin combinarea activităţilor de bază cu altele complementare – turism. financiar etc. întreprinderile hoteliere rurale existente nu sunt încă grupate în lanţuri voluntare regionale. aşa cum rezultă din organizarea prezentată în figura 2. Au fost. implementarea şi consolidarea agroturismului în teritoriu este instituţionalizată la nivel guvernamental. de asemenea. ce presupun un parteneriat lărgit. training etc. din care ajutoarele guvernamentale au fost de peste 40%. în ordinea priorităţilor. În prezent. toate constituind mari privilegii pentru practicarea turismului. Catalonia) în scopul desfăşurării unor acţiuni de promovare colective. rata anuală de creştere. inclusiv statul s-au convins de efectul benefic al agroturismului şi de aceea s-au implicat în dezvoltarea acestuia contribuind pe multiple planuri la: elaborarea de proiecte. studiu şi cercetări. ne conduce la unele concluzii deosebit de interesante şi valoroase. ajutoarele regionale. construcţii. informaţiile din ultimii ani (1994-1998) ca investiţiile medii în agroturism. 37 . ar fi următorii: motivele personale.

Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţiei turistice au evoluat şi echipamentele turistice: de la cele privind transportul (poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor . Mai mult. este o activitate care deţine încă mari rezerve de dezvoltare.noile oportunităţi create de piaţa agroturismului. după părerea noastră. culminând cu manifestarea unui puternic curent literar.: recuperarea investiţiilor într-un timp scurt – 2-3 ani. similar. ca 38 . care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate şi oraşe”. în condiţiile când este bine organizat asigură rezultate economice care rivalizează cu activităţi economice tradiţionale. În ceea ce priveşte manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulaţiei turistice rurale din ţara noastră amintim: obiceiurile de Sânzâiene când. contribuie la dezvoltarea economică a zonelor rurale. obiectul. rata de creştere cantitativă şi calitativă a turiştilor cazaţi. sustenabilitatea canalelor agroturistice etc. 2. următoarele aspecte principale: este benefic pentru viaţă întrucât oferă un mediu mai puţin poluat sau nepoluat.„poştele” care încă mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor. constituind o invitaţie tentantă pentru marii investitori. pelerinajele către locaşurile de cult. „viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre. se impune implicarea statului în activitatea de agroturism pentru a acorda ajutor micilor întreprinzători pentru elaborarea de proiecte strategice pentru tentativa de a optimiza această activitate etc. locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere. Concluzia generală care se poate formula în legătură cu agroturismul din Europa cuprinde. conform tradiţiei maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova.3 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA În România. prin excelenţă agricolă. subiectul şi inspiratorul unui număr însemnat de pictori români. spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. asigură un însemnat număr de locuri de muncă şi prin aceasta contribuie la diminuarea sau chiar stoparea fenomenului de depopulare în spaţiul rural. concluziile rezultate din planurile de afaceri (ex. în operele plastice din perioadele de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secollului XX satul fiind cadrul.). vacanţele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire. dar mai ales obiceiul retragerii către sat în timpul verilor călduroase.la început a fost o ţară de sate.

elemente 39 . etnografie. omenirea a început să fie tot mai preocupată de ţinta (destinaţia) vacanţelor sale. înviorarea tradiţiilor populare. cadrul natural precum şi cel socio-economic. folclor. aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi.tot mai fracventă . din ce în ce mai mulţi turişti şi-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul (spaţiul) rural. economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare. Ion Luca Caragiale. Nestor Urechia. dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale. Ştefan Luchian. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere .exemplu Poşta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea şi masa (vestitele hanuri în toate cele trei ţări române).a vacanţelor în mijlocul naturii. George Enescu. După anii ‘60. Nicolae Grigorescu. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor. surse suplimentare de venituri pentru populaţia rurală. tradiţii. Cercetările înteprinse la începutul deceniului opt al secolului trecut (5) au scos în evidenţă că cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte. Cele prezentate mai sus ne determină să afirmăm că turismul rural s-a derulat în ţara noastră până în a doua jumătate a secolului al XX-lea doar în mod spontan. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. Ştefan Ciobotăraşu şi mulţi alţii. etnografia şi folclorul local Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice arta populară. Nicolae Iorga. toate acestea sunt valenţe ale agroturismului românesc în mod special. de poziţie şi accesibilitate. Mihail Sadoveanu. Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural putem enumera personalităţi ale culturii româneşti ca: Alexandru Vlahuţă. alimentaţie publică şi agrement. cu un fond peisagistic variat şi pitoresc.un cadru natural armonios îmbinat.şi denumirile unor localităţi legate de această activitate . decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate. vestigii istorice . Calistrat Hogaş. îmbunătăţrea nivelului de trai în zonele utilizate ca bază materială a turismului. turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. Octavian Goga. un bogat şi variat folclor. În mod firesc s-au conturat următoarele avantaje: valorificarea bogatului potenţial rural. reducerea la minim a personalului de servire.

Una din acestea este Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990). căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972. această situaţie a dăinuit până în annul 1989. prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare.originale de etnografie şi artizanat. pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. Murighiol. Vaideeni (Vâlcea). sporadic. sate de inters turistic. denumite “sate turistice”. dar spontan. următoarele 14 localităţi: Lereşti (Argeş). prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau. În urma acestor studii. Agroturismulîn ţara noastră se practică din totdeauna. experimental. începând cu deceniul al treilea al secolului trecut. de comun acord cu Oficiile Judeţene de Turism şi organele administraţiei locale s-a atabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale. şi mai ales neorganizat. Bogdan Vodă (Maramureş). satele turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. Poiana Sărată (Bacău). întâmplător. Cu foarte mici excepţii. În anul următor. Racoş (Timiş). Vatra Moldoviţei. cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali în unele aşezări rurale. Sfântu Gheorghe şi Crişan (Tulcea). organizarea şi 40 . Rucăr). Începând cu anul 1990. Tismana (Gorj). Fundata şi Şirmea (Braşov). interesul pentru turismul rural renaşte. În multe localităţi nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr. ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a agroturismului . Iau naştere diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Se pare că a fost un început promiţător. forma sa de materializare o reprezintă. Bogdan Vodă. (15) Cu începere de la 16 iulie 1973. urmare căruia Centrul de Cercetare pentru Promovarea Turistică Internţională procedează la identificarea şi selectarea unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism. Sibiel (Sibiu). Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968. în altele cazarea turiştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără o evidenţă (Crişan. Scurta perioadă de „oficializare” a turismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. inclusiv prin promovarea. Vatra Moldoviţei (Suceava). Vaideeni). care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană.

Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC). 41 . „Daruguş” Balvanyos (Covasna). Urmare a dinamismului activităţii desfăşurate de către ANTREC. considerăm că nu lipsită de importanţă este existenţa. săptămânalul economico-financiar „Capital” a acordat asociaţiei premiul Oskar – Capital pentru anul 1995. 62/24 august 1994) şi Ordinul Ministerului Turismului nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. „Trans Tour” Praid (Harghita). prin ordinul Ministerului turismului 59/ iulie 1995. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov). a peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. Ministerul Educaţiei Naţionale (Învăţământului) şi însuşi Guvernul României. în 15 filiale. „Montana Service” Vidra (Vrancea). Pe lângă cele prezentate până acum. în momentul de faţă. Institutul de Cercetare pentru Turism. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES) şi Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internţional Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului. Activitatea turistică s-a desfăşurat în cadrul a 1240 echipamente (ferme. dezvoltarea şi promovarea agroturismului în România a fost constituită. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.dezvoltarea agroturismului. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre (Ordonanţa Guvernului nr. reunea la sfârşitul anului 1995 peste 2 000 de membri. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. Pentru soluţionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea. Din acestă comisie făceau la acea dată parte specialişti de la ministerele şi instituţiile careşi pot aduce o contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii Pădurii şi Dezvoltării Rurale. recunoscând şi confirmând prin aceasta „iniţiativa cu cel mai mare impact social”. Comisia tehnică pentru dezvoltarea agroturismului . Institutul Naţional de Formare Managerială în Turism. care au atras 18 500 de turişti – din care 3 500 turişti străini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist. Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră ANTREC şi Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate şi nu atât pentru cantitate. 20/1995 referitor la normele şi criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice. „Dublion” Câmpulung (Argeş). Urmează Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) – 1994 -. Urmarea firească a interesului general a fost Legea nr. pensiuni sau gospodării ţărăneşti).

(19) dezvoltarea activităţilor de prelucrare a produselor agricole. Pe de altă parte. realizarea unor mijloace de termoficare (microcentrale termice care să utilizeze resturi vegetale (1 ha paie grâu = 1200 litri motorină = 13. Turismul în spaţiul rural reprezintă o cale de dezvoltare şi poate participa la creşterea nivelului vieţii locale. PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3. legat de evoluţia agriculturii îmbracă două forme: 42 . toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi membrii populaţiei locale. Realizarea unor astfel de lucrări va satisface şi cerinţele populaţiei locale. canalizare pentru perimetrele cu o densitate mai mare a locuinţelor. îmbunătăţirea activităţilor de igienă. În ultimii 10 ani s-au construit mereu case noi în mediul rural. ca activităţi complementare. care pot fi integrate în turismul naţional şi internaţional. Întâlnirea dintre acest mediu fragil şi noul dinamism impus de fenomenul turistic pune problema apariţiei riscurilor de destructurare şi presupune alegerea unei strategii de evoluţie. s-au dezvoltat. învăţământ. sănătate. III DEZVOLTAREA. în primul rând datorită faptului că pune în mişcare un vast evantai de resurse locale prin câteva acţiuni prioritare: modernizarea reţelei stradale existente. de comercializare. dar vor constitui factori decisivi în câştigarea mai multor segmente de turişti. ambele pun accentul pe o intercondiţionare a laturii tradiţionale cu cerinţele turismului modern şi presupun o valorificare superioară a valenţelor economice. naturale şi antropice ale zonei. asigurarea alimentării cu apă prin conducte.1 DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM Numeroase zone din România au valori naturale şi culturale. Multe din noile construcţii pot constitui suportul de susţinere a unor activităţi turistice. Deşi între aceste două forme de turism există deosebiri semnificative. asigurarea de servicii şi mărfuri industriale şi de bunuri de consum necesare locuitorilor. În acest context.CAP. se poate afirma că dezvoltarea turismului în spaţiul rural. Ca o completare de venituri pentru gospodăriile din mediul rural. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de bază ale culturii tradiţionale. agroturismulşi agroturismul. culturale şi de informare.000 KWH).

care determină distribuţia spaţială a fluxurilor turistice. 9 asemenea situaţii în Bucovina. finanţarea unor mici proiecte de ateliere. Astfel. Prin cererea pe care o manifestă pentru o gamă variată de articole de artizanat. colecţiile de etnogratie şi folclor. iar potenţialul turistic trebuie să fie pus în serviciul acestei activităţi dominante. Majoritatea dispun şi de o mică exploataţie agricolă în scop familial şi/sau de un loc de muncă salarizat. mai mult de 10 în Maramureş. dar şi popularizarea unor obiective turistice. meşteşugarii. expoziţiile cu vânzare. Este vorba în special despre centrele ceramice.. Astfel. bogăţia patrimoniului meseriilor constituie o invitaţie la sejururi mai lungi în regiune şi la utilizarea structurilor de primire. Turismul şi agrementul rural ca activităţi complementare agriculturii. Sunt exemple care ilustrează avantajele îmbinării acestor activităţi pentru că 43 . precum şi prestatorii de servicii de cazare îşi văd interesele convergând. ceea ce presupune păstrarea cu orice preţ a activităţilor agricole. Exemplele pot continua: în Maramureş. promovarea meseriilor tradiţionale. Prin activităţile enumerate. dorinţelor de autenticitate ale turiştilor. consolidarea competenţelor manageriale ale artizanilor şi identificarea circuitelor de promovare/comercializare. 8 pe Valea Arieşului. strategie care se bazează pe valorizarea patrimoniului. de asemenea. Meseriile satului contribuie la dezvoltarea turismului şi prin declanşarea şi retenţia unor fluxuri turistice în anumite zone. artizanii din Bucovina sunt integraţi în strategia de dezvoltare turistică a satelor membre ale Asociaţiei Bucovina – Moldova Reţeaua Verde. turismul oferă noi perspective de deschidere pentru meseriile satului. Această concepţie a stat la baza apariţiei şi dezvoltării multor staţiuni montane şi de litoral. Asociaţia Izvoarele Arieşului (Apuseni) pregăteşte un mare proiect de revigorare a cătunelor de munte prin itinerarii turistice în care meşteşugarii ocupă un loc important. motiv pentru care unii meşteşugari conjugă de acum meseria tradiţională şi cazarea turistică. Din acest punct de vedere.Turismul şi agrementul rural care substituie activităţi agricole nerentabile şi ca atare se cer exploatate la maximum toate resursele turistice existente. circuite ale micului patrimoniu. Meseriile tradiţionale răspund. Asociaţia Ţara Maramureşului şi Fundaţia Agro-Tur din Vadu Izei se disting prin orientarea lor în favoarea meseriilor satului: orientarea şomerilor către meseriile tradiţionale şi turism. lecţiile demonstrative prezentate în faţa turiştilor etc. Menţionăm.

trebuind să devină întreprinzători. În acest sens. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea 44 . ci trebuie să facă apel la întregul complex de elemente ce particularizează spaţiul rural. o abandonare a noţiunii de sat.diversificarea producţiei (şi a clientelei). încetează de a mai fi simpli executanţi. trebuie căutate. (178) Procesul de dezvoltare complexă a localităţilor rurale presupune. noi orientări. precum şi pluriactivitatea condiţionează supravieţuirea majorităţii acestor activităţi. agroturistice etc. ele fiind prezente doar în mintea oamenilor. gradul de instruire şi profesionalizare al agenţilor economici etc. în condiţiile concurenţiale oferite de piaţă. cu toate caracteristicile sale socioeconomice şi dar nici generalizarea noţiunii de urban. ca noţiunea de rural să nu mai semnifice o stare de dezvoltare inferioară faţă de urban. cât şi aspectele ce conturează cadrul larg al dezvoltării economice – mediul legislativ. artizanale. considerăm că cele mai greu de evitat sunt obstacolele de ordin psihologic. indiferent de statutul profesional. referindu-se la lipsa de încredere în propriile forţe şi cantonarea în rolul de simpli executanţi. subliniem faptul că fenomenul nu trebuie circumscris doar procesului concurenţial de piaţă privind cererea şi oferta. psihologic şi instructiv. micile firme industriale meşteşugăreşti. social. În acest scop este nevoie însă. demografic. iar pe de altă parte de modificările intervenite în statutul social al ţăranului. noi modalităţi de dezvoltare sau trebuie cultivate complementarităţile şi de aceea. Pentru ca satul să supravieţuiască. instituţional. după părerea noastră. ci o stare socială egală a celor două tipuri de habitat. Dintre acestea.. precum şi al specialiştilor care. Dezvoltarea agroturismului. a exploataţiilor agricole sau a diferitelor tipuri de firme din care fac parte. incluzând aici atât structurile sale interne. în viitor. putând să se afirme ca oameni de afaceri capabili să-şi valorifice roadele muncii familiale. al muncitorului navetist devenit proprietar de pământ şi şomer. Acest proces va determina. reprezintă căi importante de creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a stabilităţii acesteia. uneori. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. Într-o asemenea abordare se are în vedere necesitatea înlăturării unor obstacole de ordin fizic. care considerăm că împiedică sau diminuează posibilităţile de apariţie a întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa rurală. nivelul educaţional. de perceperea corectă a schimbărilor oportunităţilor oferite de economia de piaţă. tehnic. condiţional. toate direcţiile de antrenare a nivelului microeconomic sătesc – exploataţiile agricole. pe de o parte.

dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. cât şi activitatea economică. cure terapeutice. agrement). cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. are scopuri diferite: recreere.). pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. 45 . culegerea fructelor. prelucratul produselor agricole. pensiune. în scop de recreere. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). prepararea hranei). cultura şi arta ţărănească.(95) Dezvoltarea agroturismului este o componentă a turismului. distracţie etc. pentru o anumită perioadă determinată. agrement. proprietarul desfăşoară. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. weekend). studii şi documentare. turiştilor li se oferă posibilitatea. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. sport. tranzacţii sau afaceri. oferă servicii turistice (cazare. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. creşterea animalelor etc. reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. odihnă. Din punct de vedere al divertismentului.potenţialului economic al acestora. mulsul vacilor. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) prezintă un grad de complexitate ridicat. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. prestări de servicii. pescuit. are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. precum şi multe alte activităţi specifice. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. pensiune. în general şi a agroturismului . să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului.). iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. vin în mediul rural pentru relaxare. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale).

existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 3. şi va deveni şi mai accesibilă datorită noii infrastructurii rutiere. lipsite de factori de stres. atraşi de oferta din ecoturism. culturale. fapt care a ajutat la menţinerea unor tradiţii şi moşteniri culturale. A treia condiţie care contribuie la dezvoltarea agroturismului în România este posibilitatea transferului de cunoştinte dinspre vestul spre estul Europei o dată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE). turistic. menţinerea diversităţii naturale.(135) turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. folosirea durabilă a resurselor turistice. agricol. Turiştii din Vest se orientează tot mai vizibil spre ţările Europei de Est. 46 . specifice diferitelor zone geografice. familii cu copii mici. permite realizarea unui turism adecvat diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia.de regulă. ecologic. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. persoane cu dizabilităţi. etnografice. edilitare etc. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. care se va dezvolta aici. Un alt element care favorizează dezvoltarea agroturrismului în România este cererea din ce în ce mai mare de pe piaţa occidentală. constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. sociale etc. aici existând munţi. socio-uman contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. tineri căsătoriţi etc. agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. reprezintă o activitate secundară. cu un puternic caracter ospitalier. cultural. prin: menţinerea echilibrului ecologic. turistul are acces la atracţii turistice naturale.2 CONDIŢIILE NECESARE PENTRU PRACTICAREA AGROTURISMULUI România are potenţialul necesar. această zonă este mai accesibilă dintre toate centrele importante ale Europei de Vest şi Nord. ambianţa întâlnită de turist este familială. păduri şi o populaţie rurală care trăieşte încă din agricultură. economic. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. Aderarea României la UE va avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea turismului şi prin asigurarea accesării unor fonduri pentru modernizare şi extinderea infrastructurii de transport. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. Totodată.

această „personalitate geografică” trebuie să fie dublată în timp şi de vocaţia turistică. 47 peisaje cu puternică unor momente de destindere sau a unor hobbyuri (oglinzi de apă. masive muntoase. respectând şi din acest punct de vedere regulile echilibrului şi armoniei. este nevoie de asigurarea unei capacităţi de cazare care să acopere cererea. păşunile şi fâneţele. implicit la Oceanul Planetar. ape. Dar ceea ce îi conferă locul de frunte în patrimoniul turistic al ţării sunt peiasjele: impresionante. dunărean prin reţeaua lui hidrografică şi pontic prin deschiderea sa la Marea Neagră. vestică şi meridională a Europei. strat . luncile şi câmpiile constituie separat sau la punctul de întâlnire personalitate. rezervaţii ştinţifice sau monumente ale naturii etc: Toate asceste elemente se află într-o strânsă interdependenţă. El are poziţie centrală şi formă de cetate sau inel. dar să permită şi dezvoltarea unor puncte de agrement.De asemenea. nu în puţine rânduri deteriminată de alegerea destinaţiei (munte. dealuri şi podişuri (36%). Spaţiul rural românesc este denumit carpato-danubiano-pontic deoarece este carpatic prin relief. resurse cinegetice. torente. Prezentarea generală a resurselor turistice naturale. soluri etc. teritoriul ţăriii noastre este fomat din proporţii egale din munţi (31%). din preajma acestuia succedându-se celelalte forme de relief. Dunărea şi Delta sa. cadrul de derulare a de zăpadă etc). câmpii şi lunci (35%). pădurile de răşinoase şi foioase. estetică şi peisagistică. reţeaua radiară de râuri ce izvorăsc din lanţul carpatic. valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei. valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri. bogăţii. vegetaţie faună. grădini botanice sau zoologice. câmpie. litoral sau deltă). (38) Clima temperat-continentală. alcătuită din componente naturale de peisaj. Elementele care trebuie puse în valoare în mod special sunt: (136) valoarea recreativă. Lanţul Munţilor Carpaţi reprezintă un rol deosebit pentru climă. deal. pline de căldura oamenilor ce le însoţesc. Această ofertă primară potenţială. Indiscutabil. reprezintă potenţiale resurse agroturistice naturale şi joacă un rol determinant în dezvoltarea agroturismului în general. formând „natura mamă” şi cadrul de viaţă pentru tot ce „mişcă-n ţară” şi pe planeta albastră. apele minerale şi termale cu proprietăţi curative. lacurile şi iazurile. peşteri. Aşezat la răspântia dintre părţile estică.

Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m )în munţii Făgăraş. Rotunda. (39) A treia latură a Cetăţii Carpaţilor se deschide între Defileul Dunării şi Valea Şomeşului. Almaşului etc. Aici. Vrancei. între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc şi începuturile agroturismului şi agroturismului din ţara noastră. Lanţul vulcanic a condus la apatiţia unor depresiuni. Ghimeş.dantelării de basm în forme carstice din regiunile calcaroase. circuri şi văi glaciare. în văile acestora se înşiră deasemenea aşezări pitoreşti. La adăpostul acestora apar vechile vetre de locuire – ţările: Maramureşului. Prislop. în cadrul cărora s-au dezvoltat numeroase aşezări: numim aici Depresiunea Maramureşului. Carpaţii Orientali sunt marcaţi în deosebi de mulţimea trecătorilor naturale: Bratocea. forme inedite sau ciudate ale stâncilor. Bihor. Muntele Mare). Haţegului. Bârsei. dolinele şi peşterile (Cetăţile Ponorului. în acelaşi timp o mare variaţie a peisajului şi reliefuri spectaculoase. abrupturile. a Gurghiului. Peştera Urşilor. Peleaga (2529 m ) în munţii Retezat etc. ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metri: Omu (2505 m) în masivul Bucegi. Făgăraşului. Parâng (2518 m). doar în zona centrală vom întâlni vârfuri de peste 1800 de metri (Curcubăta. Bicaz. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la fel ca şi Prahova împreună cu Dâmboviţa. Pe firul râurilor carpatice. din rândul cărora unele sunt vestite pentru climatul sau apele lor minerale. Porţiunea vestică este reprezentată de lanţul eruptiv unde manifestările post-vulcanice au contribuit la apariţia localităţilor balneare în preajma mofetelor. care au făcut posibilă circulaţia de o parte şi de alta a lanţului carpatic încă din vremuri îndepărtate. este numită de geografi Carpaţii Occidentali. Vlădeasa. Gutâi.între culoarul Timiş-Cerna (la vest) şi Valea Prahovei (la est). Prăbuşirile tectonice au creat aici un aspect insular şi largi culoare. 48 . Supranumiţi şi Alpii Româneşti. Loviştei şi Haţegului-situată în inima vechii Dacii. Peştera Scărişoara. Carpaţii Meridionali. Caracterizată prin platforme netede. fără urmă de dubiu. apelor hipotermale sau izvoare bicarbonate. Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie. între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului. cea a Dornelor. Oituz. Peştera Meziad etc) sunt doar câteva dintre atracţiile turistice al zonei. Cheile. piscuri golaşe. În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului. a Ciucului. Bazaltele de la Detunat.

Drăgăşaniului sau Strehaiei. brăzdate de ape. cea mai mare parte a Deltei fiind acoperită de mlaştini. Pietroasele. ca şi legendele şi poveştile localnicilor sunt tot atâtea atracţii-alături de vinuri. rachiuri ori preparate gastronomice tradiţionale -ca şi chemări. obiceiurile populare transmise din generaţi în generaţie. la cotele obişnuite ale fluviului. unic în felul lui pe întreg teritoriul european. gârle şi ape permanente.Depresiunea şi Podişul Transilvaniei este porţiunea aflată în interiorul arcului carpatic. cărbunilor. Delta Dunării constituie partea cea mai joasă de pe teritoriul ţării noastre. mai nou. creşterea vitelor. ca şi neofitul. care închid mici depresiuni ce seamănă cu Subcarpaţii aflaţi în exteriorul arcului carpatic. reprezintă circa 13%.se află la mare cinste. ei sunt o asociere de culmi înlate. Populaţia se ocupă cu pomicultura. o câmpie în formare prin aluvionare. extragerea minereurilor şi. Porţiunile de uscat. (139) În străfundul lor. dublând parcă zidul de apărare al „cetăţii”. nu le poate rezista. bine pupulate şi cultivate cu cereale sau livezi. adevărat 49 . iar întreaga zonă este foarte scundă. Litoralul Mării Negre reprezintă un loc nepereche şi cu o puternică personalitae. prelucrarea lemnului. iar la sud-vest are o altă rudă mai distantă Podişul Getic. sării şi a izvoarelor de ape minerale. Subcarpaţii sunt dispuşi în exteriorul lanţului carpatic. ce se învecinează în sud-est cu Podişul Dobrogei. cu agroturismul . O atracţie deosebită pentru turism o constituie peisajul exotic. lacuri. În estul României şi a dealurilor subcarpatice relieful coboară domol de la nord spre sud Podişul Moldovei. Murfatlar şi Ostrov. În estul Depresiunii Transilvaniei întâlnim o centură de dealuri înlate. culmile subcarpatice păstrează bogăţia „aurului negru”. acestea sunt bine populate. cărora cel ce a avut şansa de a le cunoaşte. Iaşi şi Huşi sau cele de la Niculiţel. tot în acestă zonă viţa de vie este la ea acasă şi a făcut renumite localităţi ca: Odobeşti. drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari. cu relief ce variază între 700-800 m şi respectiv 350-500 m. Ştafăneşti. Între Chilia şi capul Midia prezintă plaje şi grinduri întinse. Pe cuprinsul acestor locuri o anumită agricultură -pomi şi viticultură. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii getici. cum nu mai puţin vestite sunt cele din preajma Piteştiului. la sud vom întâlni o faleză de 15-20 m lăţime ce adăposteşte plaje cu nisip fin. În schimb. Formaţi din trei subdiviziuni-Subcarpaţii Moldovei. Valea Călugărească etc. Panciu. iar tradiţiile. Dată fiind bogăţia şi frumuseţea zonelor de podiş.

care întregeşte astfel hidrografia patriei şi permite legătura cu toate ţările riverane Oceanului Planetar.sanctuar pe care 280 de specii de păsări şi l-au ales ca lăcaş. Retezat. fiind naviagbilă pe întreg parcursul şi colecând. Cele mai multe izvoare se află de-a lungul Carpaţilor şi Subcarpaţilor. 1.53) Izvoarele şi lacurile. Dunărea străbate ţara noastră pe o lungime de 1075 km. ea îşi are limitele fixate de Valea Someşului şi cea a Timişului. Văliug Bicaz etc. Pentru a conserva şi păstra această lume uimitoare. Partea sa estică se numeşte Bărăgan şi prezintă prin lacurile sale sărate: Lacul Sărat (în apropiere de Brăila). teritoriul prezentat constituie în momentul de faţă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Făgăraş. cum aprecia şi celebrul savant farncez Jacques Ives Cousteau. Lacul Amara (lângă Slobozia). dintre care 2300 sunt naturale. de la Drobeta Turnu-Severin până la Galaţi. Câmpia de Vest este o altă zonă agricolă importantă. Parâng. Vidra. toate râurile româneşti. aflate în număr de peste 2000. Fântânele. Vidraru. Deosebite sunt lacurile de munte formate în circurile glaciare aflate în masivele muntoase Rodna. marea majoritate se găsesc în zonele de câmpie şi prezintă atât importanţă piscicolă cât şi de agrement. prin intermediul Tisei. sectorul românesc al Mării Negre are un potenţial balnear cu excepţionale calităţi. Având o salinitate de 17-21% şi o temperatură medie de 25-27oC vara. Movila Miresei. Câmpiile se întind în sudul şi vestul ţării noastre. iar valoarea terapeutică a apelor a condus la apariţia de peste 160 de staţiuni. Apele colectate sunt vărsate prin cele trei braţe în Marea Neagră. Numeric lacurile sunt peste 3400. (17. sunt cunoscute şi apreciate de peste 2000 de ani (Herculane sau Geoagiu-Băi).2 % din suprafaţa României. Balta Albă interes nu numai agricol ci şi turistic (utilizarea apelor în scopuri terapeutice). Celor prezente anterior li se adaugă lacurile artificiale realizate pentru valorificarea potenţialului energetic: Izvorul Muntelui. direct sau indirect. Lacurile din ţara noastră deţin. 50 . munte fiind termale. Ea asigură aproximativ 40% din producţia agricolă a României. ca şi lacurile unicat: Lacul Roşu -lac de baraj natural şi Lacul Sfânta Ana-adăpostit în craterul unui vulcan. Izvoarele minerale. stuful şi pădurile în deosebi de esenţe moi. Principalele resurse ale Deltei Dunării sunt: fauna piscicolă. Cea mai mare -Câmpia Română-se află la nord de Dunăre. cele mai mari fiind lagunele Razim şi Sinoe.

curativă şi recuperatorie. sulfatate. rezultă prezenţe juxtapuse. mofetele. iodurate. Sursele minerale sunt cel mai puţin similare cu sursele de peste hotare şi pot fi utillizate în terapia profilactică. zona dealurilor subcarpatice şi de podiş.Vegetaţia şi fauna. bradul. Dintre aceste predominante sunt pădurile de stejar. ale diferitelor specii care generează toamna o bogată paletă coloristică care permanentizează peisajul românesc. Aceşti factori sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a ţării. Apele sunt: oligominerale. ce însumează peste 400 de specii. alcaline (bicarbonate). cocoşul de mesteacăn. cerbul carpatin. În forma ei actuală. lopătarul. raţa sălbatică şi altele. factorii climatici. aeroionizarea. arsenicale. plante minerale. Fauna cinegetică-reprezentată prin ursul brun. radioactive. împreună. carbogazoase. salinele. pinul etc. Astfel. călifarul alb. (66) 51 . Nu trebuie să uităm a aminti nici păsările: cocoşul de munte. termale etc. clorurate sodice. iepurele etc. În urma marilor defrişări efectuate de-a lungul timpului. în mare parte în zonele de câmpie. sulfuroase. căpriorul. Din punct de vedere turistic. vom observa diferenţieri generate de altitudine ca şi de etajele climatice. Urmare a interferenţelor. Revenind la izvoarele minerale dispuse în spaţiul rural. şi protejarea pentru o cât mai îndelungată utilizare. pelicanul creţ şi pelicanul comun.-reprezintă o importanţă deosebită. alţii impun recoltarea sau captarea. O schiţare a principalilor factori de cură scoate în relief: apele minerale lacuri terapeutice. şi nu în ultimul rând în câmpie. conservarea. trebuie să consemnăm existenţa. Aceste resurse sunt cantonate mare parte în catena vulcanică Oaş – Călimani . unii necesită instalaţii sau amenajări pentru utilizare. nămolurile.Harghita. egreta mare. dar absolut toţi cer păstrarea. Factori naturali de cură. a unor plante rare-endemice sau relicte ori tipuri specifice altor zone ale planetei. râsul. conifere-molidul. mistreţul. formează potenţialul biogeografic. de fag în Subcarpaţi şi pe munţii mai scunzi. capra neagră. în zonele de tradiţie a reliefului. alcalino-feruginoase. vegetaţia ţării noastre este relativ recentă şi prezintă trăsături caracteristice ale Europei Centrale. pe teritoriul României pădurile mai ocupă aproximativ 26% din suprafaţa totală. în diferite zone din ţara noastră. la limita superioară a altitudinilor. majoritatea nu sunt captate şi protejate corespunzător.

punerea în valoare şi utilizarea în cunoştiinţă de cauză a acestor factori naturali vor contribui la dezvoltarea şi promovarea turismului balnear în cadrul agroturismulromânesc sau agroturismului. iar adaptarea activităţii industriale la specificul fiecărei zone rurale atrage după sine crearea unei multitudini de variante de implementare.. nevrozele astenice. helioterapie sau cure de teren-prin ceea ce generic este numită climatoterapie. deoarece condiţiile concrete nu permit acest lucru. cele două medii aproape s-au contopit din punct de vedere al variabilelor expuse mai sus. devenind neglijabile. Sfera de acţiuni orientate spre dezvoltarea ruralului ocupă un larg areal. structura cheltuielilor. au influenţat şi agricultura românească. În ţara noastră. care se pretează la grefarea pe profilul agricultură. odată cu atragerea ruralului în sfera de influenţă a relaţiilor industriale. Implementarea industriei în activităţile specific agricole pune satul românesc în faţa unor probleme diverse. sursa şi mărimea veniturilor. Maladiile ce pot fi tratate sunt: anemiile. fac posibilă implementarea industriei şi prestărilor de servicii în acest mediu. cum ar fi: natura ocupaţiilor. datorate tranziţiei de la un sistem centralizat la altul. care determină mari transformări. diferenţele dintre aşezările urbane şi cele rurale au fost treptat estompate. afecţiunile respiratorii. În ţările cu un înalt grad de dezvoltare din Europa. de piaţă. marea dispersare a localităţilor. considerente morale etc. precum şi varietatea resurselor naturale. În fiecare zonă urbanizată diferenţierea se face în funcţie de condiţiile specifice şi de activităţile agricole din arealele suburbane limitrofe. Cele mai importante activităţi industriale. stresul. cât şi sistemul de instrumente politice şi legislative care îşi fac simţită din ce în ce mai mult prezenţa în acest spaţiu. tradiţii. standard de viaţă.Mai puţin puşi în valoare în ţara noastră sunt factorii climatici ce pot fi utilizaţi în menţinerea. cuprinzând atât existenţa resurselor materiale şi umane. ameliorarea sau recuperarea stării de sănătate a organismului uman prin: aeroterapie. Dezvoltarea activităţilor industriale în mediul rural nu poate fi făcută oricum şi în orice domeniu conex al agriculturii. Din datele statistice ale ultimilor trei ani rezultă că agricultura contribuie în medie cu circa 20% din PIB (171) şi ocupă circa 35% din forţa de muncă activă. procentul ridicat din populaţie care locuieşte în mediul rural. capătă alte valori. Identificarea. sunt cele legate de sporirea gradului de prelucrare a producţiei 52 . O serie de variabile ale vieţii economico-sociale a satelor. surmenajul fizic şi intelectual. Transformările socio-economice din ultimii 15 ani.

Aceste meserii reprezintă. a balanţei forţei de muncă. mori de vânt sau de apă.102. a conservelor din legume şi fructe sau carne. în literatura de specialitate (14. Printre aceste meserii. joagăre pentru cherestea etc. administraţie. a laptelui. pentru unii autori meşteşugurile se limitează la artizanatul de artă. un ansamblu de activităţi necesare colectivităţii sau pur şi simplu de producţii în scop domestic şi adesea decorative. activităţi industriale. obiecte din lemn sculptat etc.99. a modului de formare a preţurilor produselor agricole brute şi prelucrate. cât şi a celei secundare. în plus. atât a celei principale. ateliere de ceramică. vor arăta calea de urmat în procesul de dezvoltare complexă a mediului rural. Astfel.) de micile unităţi unde se valorifică sau se prelucrează anumite resurse locale (întreprinderi de prelucrare a produselor agricole. costume populare. în timp ce autorii vorbesc despre meseriile satului. iar altele se mulţumesc să fie utilitare. toate acestea au premise favorabile în vederea permanentizării activităţii industriale în zonele rurale din ţara noastră. O interpretare mult mai largă şi mult mai apropiată de definiţia cuvântului meşteşugar este redată în unele ţări occidentale. Zonele montane oferă. în care venitul este obţinut atât din surse agricole cât şi din surse neagricole. ceea ce permite separarea industriei casnice (ce produce ţesături. pentru care România dispune de un însemnat potenţial de dezvoltare. necesitând o prelucrare şi condiţionare imediată. de asemenea. în care includ toate meseriile manuale practicate în afara meseriilor legate de pădure. a balanţei veniturilor şi cheltuielilor realizate pe ramuri ale economiei naţionale.90.agricole. mici fabrici de hârtie. De asemenea. chiar dacă abordarea etnografică a meseriilor tradiţionale oferă acestora un statut „elitist“. producţia de materiale de construcţie. a băuturilor răcoritoare. Atragerea activităţilor industriale în mediul rural va transforma satul românesc într-un mediu poliprofesional. înlesnind apariţia gospodăriilor mixte. a zahărului şi produselor zaharoase. Meşteşugurile au constituit multă vreme forma de bază a pluriactivităţii în satele româneşti.). covoare. Astfel. testarea acestora prin studii de marketing. cercetarea modului de organizare a pieţelor de desfacere. Prelucrarea industrială a producţiei agricole este un domeniu cu aplicaţii vaste în mediul rural: industria morăritului. agricultură.104) are loc o dezbatere aprinsă asupra definiţiei meşteşugurilor. În prezent.98. produse accesorii pădurii. unele pot avea o ambiţie artistică. vărării. Termenul de meşter popular este de asemenea folosit. studierea evoluţiei balanţelor agricole. meşteşugar este: cel care 53 . perisabile dar cu preţuri stimulatoare. În cadrul economiei rurale există o diferenţiere între meşteşuguri şi industrii rurale.

Printre aceşti meşteşugari tradiţionali. sobarul. brodeza. Clientela se găseşte în sat şi în satele vecine. dogari. împletitori. confecţionarea bundiţelor din piele brodate şi îmblănite etc. Se pot distinge astfel trei grupe de meşteşuguri sau meserii artizanale: (71) Meşteşugarii tradiţionali care fabrică şi comercializează obiecte tradiţionale cu folosinţă domestică sau agricolă (rotari. Meşteşugarii bătrâni continuă să-şi exerseze meseria. adesea de origine urbană şi cu pregătire specializată (de ex. 54 . în urma cărora anumite activităţi vor dispărea. dulgherul. Acele meserii care erau până nu demult meserii obişnuite devin meserii rare: odată cu pierderea pieţelor tradiţionale. clientela se găseşte în sat sau în satele învecinate. Lucrătorii manuali care nu fabrică obiecte. iar altele se vor menţine cu preţul unor adaptări uneori dificile (mai ales la nivelul investiţiilor). zidar. Academii de artă). faianţarul. meşteşugul este reevaluat şi chiar supraevaluat: ţesutul. Şi totuşi. Această interpretare non restrictivă a meşteşugarilor pare să fie mult mai aproape de obiectivele dezvoltării locale. bijutierul.). iar meseriile tradiţionale se transformă: este cazul meseriilor din construcţii şi din alimentaţie. reparator de aparate electromenajere. cel care realizează stucaturi. croitoreasa. ceea ce reprezintă o pierdere pentru patrimoniul cultural al unei ţări. În cazul acestora creativitatea se uneşte cu tehnicile tradiţionale iar clientela este urbană şi de categorie socio-profesională ridicată. apare o nouă cerere. de la care primeau materia primă şi sugestii de design şi care asigura distribuţia produselor finite. Meşteşugarii (artizanii) de artă. sculptorul în lemn. broderia. coafeza. geamgiul. tâmplar. tâmplarul. după ei. Asemeni întregii societăţi rurale. meserii legate de îmbrăcăminte etc. dar. Apar nevoi noi. şelari. activitatea riscă să se stingă deoarece nimeni nu preia ştafeta. brutar. instalator. zugravul. dispare şi motivaţia existenţei lor. sticlarul. cizmarul. tehnici noi. fierarul etc. olari. brutarul. meşteşugurile tradiţionale cunosc transformări profunde. În consecinţă.montează instalaţia electrică. ci propun servicii mai mult sau mai puţin complexe: coafor. Meseria lor este cel mai adesea o tradiţie familială sau comunitară. în momentul în care aceste meserii devin rare. electrician. zidarul. unii au lucrat în cadrul sistemului cooperatist de artizanat cu administraţie centralizată. mecanic auto etc.

aprovizionarea cu materii prime. respectiv pe profit. statutul juridic şi fiscal. desfăşurarea activităţii ţine de logica unei mici întreprinderi în care trebuie respectate: legile pieţei. Astfel că. pe o perioadă de 10 ani. parcări acoperite etc. a practicanţilor de turism rural din România.3 SPRIJINUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. venită în completarea Legii nr. „persoanele fizice.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. a fost chiar mulţumitor. Se cunoaşte.În meseriile tradiţionale. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. când acesta a venit. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. chiar dacă foarte simplificată. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea agroturismului . activitatea meşteşugărească poate fi comparată cu o mică întreprindere familială.). În contextul actual al dezvoltării rurale. de asemenea. pluriactivitatea a permis menţinerea până în zilele noastre a majorităţii meseriilor tradiţionale. au apărut unele probleme specifice meşteşugarilor. necesitatea de a planifica. 145/1994. Indiferent care est volumul de muncă. Din fericire. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. acordate pe o perioadă de maximum 55 . pluriactivitatea reprezintă o regulă: meşteşugarul este în acelaşi timp agricultor sau tăietor de lemne sau angajat. din contră. necesitatea unei gestiuni. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. Cea mai mare parte a noilor meserii impun mai multe investiţii şi mai mult profesionalism iar dacă răspund unei cereri în creştere. din rândul cărora reţinem următoarele: izolarea şi lipsa accesului la informaţie. necesare importante sume de bani. 3. în general. de a se proiecta în viitor. piaţa de desfacere. adaptarea la mutaţiile actuale ale societăţii rurale. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială.(165) Conform acestei ordonanţe. faptul că majoritatea meşteşugarilor nu au un statut juridico-fiscal propriu. Dealtfel. Ordonanţa de Guvern 63/1997. grupuri sanitare pentru aceştia. ele pot deveni treptat activitatea principală. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. În general. fie că este vorba despre o activitate cu normă redusă sau cu normă întreagă.

prin prezentarea transparentă a fiscale. în acelaşi timp.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. ameliorarea serviciilor sociale. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă.zece ani. drept ridicată. Proiectele derulate co-finanţate din fondurile europene nerambursabile şi/sau fonduri guvernamentale au vizat domeniile: îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale operatorilor de turism. de asemenea. atitudine şi comportament profesional şi civic. se consideră. Măsura 3. Pensiunile au beneficiat. cu sprijinul agenţiilor de turism afiliate ANTREC. producătorii agricoli beneficiază şi de fonduri nerambursabile prin Programul SAPARD. Pentru astfel de credite.(189) Cu toate aceste greutăţi. De asemenea. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului.«Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice generatoare de activităţi multiple şi venituri alternative» – în care se pot dezvolta proiecte pentru finanţarea agroturismului . iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane fizice. semnalează o expansiune a cazărilor la pensiuni în ultimii ani. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism.4. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. îmbunănăţirea infrastructurii in localităţile rurale pentru un acces mai uşor 56 . realiste. urmărindu-se crearea şi consolidarea unor relaţii publice pozitive şi. furnizarea informaţiilor de interes public. datele privitoare la fluxul de turişti în mediul rural. Pe lângă sprijinul acordat de stat. de alimentare cu apă şi gaz metan. îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri. la racordarea la reţeaua electrică. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. Sprijinirea dezvoltării activităţii de turism rural şi agroturism de către organele locale trebuie să se concretizaze în îmbunătăţirea dialogului cu legislaţiei şi procedurilor partenerii sociali. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. inclusive pentru proprietarii de pensiuni agroturistice. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. precum şi la sistemul de canalizare.

satisfacerea nevoilor populaţiei şi societăţii în ansamblu. 57 . ţinând seama de contribuţia pe care acestea o aduc la utilizarea mai eficientă a resurselor umane.a turiştilor şi nu numai. serviciilor din cele mai diverse domenii.se are în vedere o politică adecvată creditar-bancară şi fiscală de încurajare şi facilitare a acestei activităţi. fără îndoială. ISPA. dacă va profita de posibilităţile ce i se oferă . la scară mondială. Pentru a putea diversifica oferta turistică.4 EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE DEZVOLTĂRII ŞI PERFECŢIONĂRII AGROTURISMULUI Dezvoltarea agroturismului. Se vor resimţi influenţe pozitive asupra mediului ambiant. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în turismul mondial un nou loc de muncă. va conduce la o dezvoltare economică durabilă a localităţilor rurale. Astfel confruntările cu probleme de ordin demografic vor provoca guverne. cu produsele sale complementare. pe de o parte. administraţiile locale în parteneriat cu operatori din domeniul privat sau din sectorul neguvernamental au obţinut finanţări care au permis rezolvarea unor priorităţi din programele de dezvoltare. la căutarea soluţiilor eficace şi eficiente. Activităţile turistice şi agroturistice îndeplinesc un rol important cu referire la: progresul economico-social şi ridicarea calităţii vieţii. Una din soluţii. PHARE (cu subcomponentele sale). comunităţi responsabile de drepturile omului. materiale şi financiare. RICOP sau programe de finanţare ale guvernului. construcţiilor. ţări. caracteristice pentru mediul rural în trecut. promovarea imaginii ţării şi a infrastructurii de turism. datorită efectului multiplicator al acestei activităţi. 3. agriculturii. în special. Astfel la licitaţiile organizate prin programele SAPARD. Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate. În calitate de componente ale produsului turistic rural se vor realiza influenţe pentru punerea în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor populare precum şi pentru diversificarea gamei activităţilor cu caracter cultural-educativ. pe de altă parte. care afectează economiile tuturor ţărilor şi totodată este problema centrală a societăţii contemporane. din Europa. România poate participa în această dezvoltare a agroturismului din întreaga lume şi. industriilor de prelucrare şi alimentare. trebuie să concluzionăm că turismul mondial a devenit cea mai mare “industrie”. se aşteaptă că o dezvoltare importantă o vor înregistra meşteşugurile şi artizanatul. şi a intensifica comerţul cu suveniruri. este agroturismul. transporturilor.

agroturismul se caracterizează printr-un larg evantai de activităţi. în primul rând. astfel ele nu vor mai fi nevoite să plece din propriile comunităţi în căutarea unor locuri de muncă bine plătite. înnoirii şi diversificării procesului bunurilor materiale. prin efectul multiplicator asupra ramurilor conexe. Construirea unei economii moderne presupune nu numai creşterea şi modernizarea acesteia. Se vor crea noi locuri de muncă atât direct – în sfera producerii şi distribuţiei de servicii turistice – cât şi indirect. asigurarea unor condiţii mai bune pentru formarea profesională. d) Rolul serviciilor turistice creşte considerabil şi datorită implicaţiilor tot mai largi pe care le au asupra calităţii vieţii. Totodată. c) În afara contribuţiei pe care o aduc la creşterea calitativă a forţei de muncă. prin contribuţia la procesul creşterii economice. a sporirii aportului la produsul intern. Dezvoltarea activităţilor de agroturism în mediul rural vor contribui la fixarea tinerilor în vetrele satelor. trebuie să crească şi posibilitatea individului de adaptare la aceste schimbări. b) În condiţiile rapidelor transformări care au în permanenţă loc în ştiinţă şi tehnică. În acest context se pot sintetiza următoarele: a) Rolul activităţilor turistice şi agroturistice este ilustrat. prin ``oferirea`` de noi locuri de muncă în cele mai numeroase domenii. sporirea eficienţei economico-sociale a muncii. Din punct de vedere economic.stimularea creşterii. asigurarea condiţiilor pentru ridicarea stării de sănătate a populaţiei etc. asigurarea condiţiilor pentru facilitarea procesului de distribuţie şi consum. se poate sublinia rolul activităţilor turistice şi agroturistice în atragerea într-o măsură din ce în ce mai mare a femeilor în activitatea economicosocială. culturală şi ştiinţifică a membrilor societăţii. folosirea mai eficientă a timpului de muncă şi a timpului liber. la motivarea lor şi în special a populaţiei feminine pentru a participa la aceste activităţi. Este cunoscut că dezvoltarea economică şi socială a impus apariţia unui mod de viaţă specific civilizaţiei industriale. ci şi repartizarea raţională a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul localităţilor de pe Valea Slănicului. 58 . are sarcini multiple pe linia creşterii eficienţei sale economico-sociale. prin crearea condiţiilor pentru folosirea deplină şi raţională a acesteia în toate ramurile de activitate. aceste activităţi participă la menţinerea echilibrului în repartizarea factorului uman.

social. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de recuperare a capacităţii de muncă sau la antrenarea. îmbogăţind cunoştinţele şi înflorind personalitatea umană. Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. Lansarea satelor turistice în toată ţara va conduce la efecte deosebite privind legăturile ce se vor realiza între gazde şi turişti. realizarea unor motivaţii psihice. producând inevitabile mutaţii care îi vor diminua dependenţa de oraş.În mod inevitabil efectele utile ale activităţii de agroturism vor avea caracter multidimensional. eficienţa economică a agroturismului este asociată cu eficienţa socială ce rezidă din asigurarea condiţiilor pentru refacerea capacităţilor de muncă. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. refacere şi reconfortare. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi 59 . petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber. raporturile între modul de a aprecia valorile şi nivelul de trai dintre cei doi participanţi la actul de turism. dublate de ospitalitate. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. Localităţile rurale unde se va practica agroturismul. comunicare şi schimburi de idei. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. diversificarea serviciilor. Ineditul agroturismului. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. modul de rezolvare a unor situaţii inedite. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă locală. cu multiple efecte educaţionale. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. intelectuale sau spirituale.. interes. în odihna educativă şi activă. motivaţie şi aspiraţia spre mai bine. ambiant). Se poate afirma că agroturismul va contribui la recreere. Se poate considera că eficienţa socială reprezintă aportul bazei materiale turistice în antrenarea unui număr cât mai mare de indivizi la practicarea agroturismului. cultural. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă şi responsabilă a satului. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. vor impune şi consacra agroturismul în toate localităţile cu potenţial natural dezvoltat. Astfel. Comunitatea civilă din mediul rural va răspunde prompt comenzii sociale de refacere în mijlocul unui cadru natural nepoluat. condiţiile existente. creşterea nivelului de cultură generală şi pregătire profesională. cultura şi puritatea oamenilor şi locurilor. în special a tinerilor. echilibrat şi benefic. realizând în acelaşi timp un climat de comunicare între diferitele tipuri de personalităţi şi comportamente umane. relaţii ce se stabilesc între prestator (gazdă) şi beneficiar (oaspete/turist).

structura internă complexă a fenomenului turistic. Agroturismul prin efectele sale va deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. care sunt mai izolaţi. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. cel puţin parţiale. locuitorii din mediul rural. f) Un rol important îl are asigurarea mijloacelor de informare în masă. prevenirea. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. În aprecierea eficienţei turismului trebuie pornit de la contribuţia sa la crearea de venit naţional şi.) acesta asigură caracterizarea cea mai completă a calităţii activităţii desfăşurată în turism sau a gradului de utilizare a diferitelor categorii de fonduri. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. Nevoia de informare este o caracteristică a omului modern. manifestarea eficienţei într-o varietate de forme şi exprimări. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. cazare.sanitare. este evidentă prezenţa efectelor sale pe o multitudine de planuri. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. De asemenea. care imprimă o serie de particularităţi criteriilor de apreciere. Importanţa serviciilor turistice rezultă şi din faptul că ele au un rol deosebit în crearea condiţiilor pentru folosirea raţională a timpului liber. volumul fondurilor consumate etc. iar serviciile turistice reprezintă un mijloc de satisfacere a acestei nevoi. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. alimentaţie. sistemului de indicatori şi modalităţii lor de calcul al eficienţei. etc sau a prestaţiei turistice alcătuită din servicii de transport. 60 . mărimea cheltuielilor. Exprimat ca şi în celelalte cazuri prin masa beneficiului sau prin rata rentabilităţii (în raport cu volumul încasărilor. pentru ridicarea competenţei profesionale. prin creşterea şi diversificarea formelor de circulaţie a informaţiei (radioul.. asigură individului posibilităţi multiple pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe. cu posibilitatea descompunerii lui în turism rural. a gradului de cultură generală.anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. agrement etc. în consecinţă. component al calităţii vieţii. Acesta din urmă. presa). Luând drept element de referinţă funcţiile turismului. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. agroturism. televiziunea. comensurarea acesteia prin prisma mărimii venitului net (beneficiului) realizat.

formă specifică de turism rural. activitatea desfăşurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. de obicei ca activitate secundară. care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile având destinaţii. beneficiind de 61 . ele ne fiind ocupate de ţăranii reali/activi. prin includerea lor în consumul turistic. Practicarea adiacentă de către ţărani a turismului conduce la realizarea unei dezvoltări superioare a zonelor săteşti. funcţiuni în domeniul agriculturii.CAP. că în două dintre ţările europene cu vechi stagi de activitate pe tărâmul agroturismului – este vorba de Franţa şi Anglia – se încearcă a se realiza o distincţie între “agroturism” şi “turismul la fermă” pentru a evidenţia simplu şi din capul locului utilizarea caselor ţărăneşti drept locuri de cazare pentru turişti. etc. a serviciilor de cazare. masă. Închirierea gosodăriilor drept case de oaspeţi. în acest fel activitatea turistică contribuind nemijlocit la dezvoltarea şi susţinerea gospodăriei ţărăneşti şi a zonei însăşi. În ciuda acestor consideraţii este evident că ambele forme fac parte din sfera agroturismului . cabane de vânătoare. atât prin aportul adus de încasările din cazare cât mai ales prin valorificarea unor produse agricole locale. rol.IV FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4. Trebuie precizat că în majoritatea cazurilor amfitrionii/gazdele pun la dispoziţia turiştilor spaţiu locuibil excedentar. Agroturismul. agrement şi altele complementare acestora. cel dezafectat şi amenajat ori construit special pentru astfel de activităţi. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea în cadrul gospodăriei ţărăneşti. datorită pierderii unei părţi din încărcătura/funcţia agricolă. utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale. este considerat a nu fi agroturism. Este bine să precizăm.1 FORMELE AGROTURISMULUI Agroturismul. este un concept relativ de dată recentă. Este bine de precizat că o parte dintre veniturile realizate din activităţile de agroturism sunt utilizate pentru investiţii şi modernizare. case de sănătate.

care îşi propune dezvoltarea turismului în mediul rural. În dezvoltarea sa. care trebuie să înnopteze în localitatea respectivă sau se află în zonă cu afaceri sau pur şi simplu face o drumeţie). atestaţi şi agreaţi de organismele de resort. excedentul de cazare şi care dispune de un program agroturistic. Forma cea mai simplă a agroturismului constă în a oferi o cameră de găzduire. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiştilor. proprietarul gospodăriei pune la dispoziţia turiştilor doar spaţiul de cazare. la un moment dat. agroturismul organizare. de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural. la solicitarea unui turist ocazional (în trecere. Agroturismul este una din ramurile economiei naţionale. Serviciile constau în promovarea programelor oferite de organizatorii de turism rural sau în organizarea de excursii pe baza programelor oferite de gospodăriile şi fermele din mediul rural. create ca organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea activităţilor de economie rurală şi turism rural. Organizarea agroturismului şi a agroturismului în cadrul agenţiilor de turism. prin dobândirea autorizaţiei de funcţionare. Avantajul acestei forme este că satisface cererea turistică şi asigură un venit suplimentar gospodăriei. de atracţiile turistice naturale şi de valorile culturalistorice. asociaţii şi federaţii. agrement etc. La nivelul acestei forme se asigură protecţia consumatorului.). Ele prestează anumite servicii pe bază de comision. existând o strânsă legătură între turism şi celelalte ramuri ale economiei locale şi în special agricultura. prin sprijinirea 62 favorizează apariţia câtorva forme de . operează cu programe proprii sau cu programe puse la dispoziţie de alte persoane (fizice sau juridice) şi de către solicitanţii de servicii. în strânsă corelaţie cu economia locală. o asociaţie familială sau o societate comercială care îşi valorifică. Dezavantajul constă în lipsa unui program care să răspundă cerinţelor turiştilor. fără a oferi şi alte servicii (pensiune.un mediu nepoluat şi pitoresc. de ospitalitatea fermierului. O altă formă de organizare se întâlneşte la nivelul agenţilor economici autorizaţi. uneori ocazională. Alte forme de organizare ale agroturismului sunt reprezentate de fundaţii. Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul staţiunilor balneoclimaterice datorită capacităţii de cazare insuficiente a acestora şi este sezonieră.

este parte a agroturismului. mult dezvoltat în economia montană a ţărilor occidentale (29) trebuie să devină treptat o direcţie nouă de acţiune pentru realizarea obiectivelor strategice în special în zona montană din ţara noastră şi o nouă dimensiune sau funcţie a gospodăriei montane în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea. a turismului de agrement şi de participare tot mai activă la comerţul extern. cum ar fi: cunoaşterea limitelor sociale. cunoaşterea situaţiei exacte a capacităţii şi a disponibilităţii exploataţiilor agricole de a primi turişti în gospodăria lor. În ţările dezvoltate din vestul Europei. Atracţia pentru practicarea agroturismului are o semnificaţie mai mult efectivă decât economică. pentru a crea entităţi capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieţii economico-sociale rurale. cât şi ascuns sub forma turismului. Aceste forme asociative reunesc toate iniţiativele locale şi izolate. Dacă agroturismul de şes este mai rar întâlnit şi nu are ca motivaţie principală completarea veniturilor familiei cu venituri suplimentare. organizat şi desfăşurat în zonele submontane şi montane de către gospodăriile ţărăneşti ca o activitate complementară. Acest loc este asigurat de tendinţa practicării pe scară largă a agroturismului . agroturismul ocupă un loc foarte important.pregătirii şi valorificării potenţialului satelor româneşti. Agroturismul este determinat de un ansamblu de factori care influenţează dezvoltarea lui. economice şi culturale ale agroturismului. industrie. cadrul natural reprezintă importanţa practicării agroturismului montan iar condiţiile create în gospodăria sa factorul materializării acestui suport. economie forestieră) inclusiv cu venituri din turism. Agroturismul. atât în mod direct. silvicultură. 63 . Pentru agricultorul din zonele de deal sau de munte. Agroturismul montan. Agroturismul se poate desfăşura şi în zonele de deal sau de şes dar cu îndeplinirea condiţiilor de agroturism minime. agroturismul montan este determinat de nevoia de a completa veniturile agricole cu venituri neagricole (minerit. proiectarea modernizărilor ce trebuie aduse caselor şi gospodăriilor montane pentru a se asigura condiţii civilizate tuturor turiştilor şi crearea unor microcomplexe agroturistice în zona montană.

Una din problemele deloc de neglijat pentru reuşita agroturismului este acea triere exigentă a gospodăriilor, nu atât din punctul de vedere al cadrului construcţiilor cât mai ales din punctul de vedere al gradului de civilizaţie, de educaţie şi de deschidere al celor care se angajează în această activitate. 4.2 PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI Încadrându-se în sfera serviciilor, agroturismul va prezenta toate particularităţile acestora, având şi unele caracteristici proprii, cum ar fi: sezonalitatea, amploarea, intensitatea sa fiind foarte diferite de la o perioadă la alta, interdependenţa produselor turistice (turistul fiind de cele mai multe ori beneficiarul mai multor bunuri materiale şi servicii care se leagă cronologic şi cauzal unele de altele), precum şi nivelul ridicat al costurilor fixe (determinat de caracterul rigid al ofertei şi de caracterul nestocabil al serviciilor). Agroturismul este expresia orientării unei părţi însemnate din turiştii către natură, ca urmare a implicaţiei civilizaţiei post-industriale. Astăzi, natura devine pretext de reflexie, pentru descoperire, pentru educaţie dar şi pentru tratament, performanţe sportive şi implicit pentru o viaţă nouă. Prin conţinutul său, agroturismul prezintă o serie de particularităţi care se întrepătrund în mare măsură cu alte forme de turism cu care se completează şi se stimulează reciproc. În acest sens, avem în vedere turismul cinegetic şi de pescuit, turismul legat de Delta Dunării sau turismul în zonele de munte. Drept urmare, cercetătorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografice–folclorice, de creaţie artistică şi artizanală, climaterice şi peisagistice, pescăreşti, de interes vînătoresc, viti-pomicole etc. (78). Dezvoltarea acestor sate turistice, oferă posibilităţile deosebite de echilibrare a pieţei turistice în profil teritorial, cu numeroase incidenţe pozitive asupra agroturismului . O altă particularitate a agroturismului constă în aceea că prin prezenţa condiţiilor favorabile de desfăşurare în peste 60 % din cuprinsul ţării contribuie la introducerea în circuitul intern şi internaţional a unei părţi însemnate a potenţialului turistic al ţării noastre. Se poate afirma că şansa turismului românesc, depinde în mare măsură de dezvoltarea corespunzătoare a agroturismului . Faţă de alte forme, agroturismul , nu necesită, investiţii prea mari pentru amenajările de infrastructură sau pentru alte dotări şi nu produce aglomerări care 64

creează diverse probleme pentru localităţile urbane. Pentru structurile de primire pe lângă gospodăriile unor săteni, se pot folosi fermele şi pensiunile agricole. Agroturismul începe să-şi constituie în timp o piaţă proprie, definită prin factori de manifestare specifică şi determinanţi de natură economică, socială, politică, geografică şi motivaţională. Agroturismul este practicat în prezent de persoanele care au obligaţia de a se deplasa la ţară, având case sau proprietăţi în aceste localităţi şi trebuie să participe activ la gospodărirea lor, precum şi de persoane urbanizate stabilite de mai multe generaţii la oraş şi care simt nevoia ca la sfârşit de săptămână să petreacă câteva ore în aer liber, curat, nepoluat, consumând produse de la ţară. Acest turism va avea în viitorul apropiat o mai mare răspândire mai ales în zonele montane şi premontane, datorită în primul rând climei şi frumuseţii naturii. Agroturismul constituie un rezultat dar şi o premisă a dezvoltării economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltării teritoriale a ţării. În acest sens, avem în vedere următoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri şi locuri de muncă; încurajarea activităţior tradiţionale locale, cu precădere artizanatul, dar şi cele care pot determina dezvoltarea unui comerţ specific şi crearea de noi locuri de muncă; creşterea veniturilor locuitorilor aşezărilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale şi a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiştilor. În raport cu agricultura, care rămâne activitatea principală a satelor, agroturismul constituie o activitate complementară şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. În condiţiile specifice tranziţiei României la economia de piaţă; agroturismul prezintă particularitatea că îndeplineşte o funcţie de protecţie socială, oferind populaţiei cu venituri reduse posibilitatea realizării unui concediu de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasă, de pe litoralul Mării Negre sau Delta Dunării. Agroturismul este o prezenţă activă pentru 207 localităţi şi în peste 1100 de gospodării, în special în zona montană şi premontană a României dar nu numai (42). Astfel în special pentru lunile iulie şi august şi, în mai mică măsură de Anul Nou, multe din localităţile montane primesc turişti care sosesc aici pentru a-şi petrece timpul liber. Prin specificul său de turism estival, agroturismul trebuie privit ca o modalitate de absorbţie a surplusului de turişti, din anumite perioade ale unor 65

renumite staţiuni turistice sau din acela al marilor aglomerări urbane. Sunt foarte numeroase cazurile în care unii turişti ajung în mediul rural ca urmare a imposibilităţii de a-şi găsi locuri convenabile de odihnă în staţiuni cunoscute. Agroturismul poate fi analizat şi ca factor de determinare a dezvoltării unor activităţi conexe, cu efecte pe linia veniturilor pentru multe familii, decât acelea care dispun de pensiunea turistică. Agroturismul dacă nu este practicat corect, prezintă şi particularităţi negative, prin afectarea tradiţiilor şi obiceiurilor comunităţilor locale şi prin stimularea unor activităţi care sunt numai pe planul turiştilor în detrimentul altora care vin din trecutul istoric (fig. 1). Poluarea mediului natural, a zonelor ocrotite, alimentaţiei, solului, apei

Accentuarea kitschurilor de orice fel AGROTURISMUL

Alterarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale

Costuri mari Venituri reduse, sezoniere şi nesigure

Modificarea structurii sociale şi demografice a satelor

Fig. 1.1 Efectele negative ale agroturismului (95) În măsura în care efectele pozitive ale agroturismului sunt stimulate şi ajustate în dezvoltarea lor, iar cele negative sunt controlate şi diminuate , atunci poate fi găsită o soluţie optimă a unui echilibru care să ducă la o dezvoltare durabilă a agroturismului (fig. 2). Agroturismul prezintă unele trăsături sau particularităţi care îl diferenţiază de turismul tradiţional şi anume:

66

cu valori cultural-educative şi cu o ospitalitate specifică. precum şi originalitatea produselor turistice. uman şi cultural. diferenţiată. organizată şi condusă de fermieri. este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. unde esenţiale sunt calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la familii. de petrecere a timpului liber. multiplă în diversitatea sa. din vacanţe.– consumul turistic se petrece în mediul rural. cunoaşterea mediului natural. deci de oamenii satului. în peisajul pitoresc al mediului rural. week-end-uri. 67 . LOCALITĂŢILE TURISTICE MONTANE PRIMA FORMĂ DE TURISM PRACTICATĂ VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE (ARTIZANAT CARACTER SPONTAN FACTOR EDUCAŢIONAL PERIOADE DE ASCENSIUNE -CĂDERE NOI PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ PESTE 207 LOCALITĂŢI ŞI 1075 AGROTURISM MEDIU FAVORABIL PENTRU NOI AFACERI ELEMENT DE ABSORBŢIE A TURIŞTILOR EFECT MULTIPLICATOR Rentabilitate DEZVOLTARE LOCALĂ MOBILIZAREA ACTIVITĂŢILOR LOCALE Fig. 2 Efectele pozitive ale agroturismului(95) – – – oferta turistică este autentică. oferă populaţiei turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare.

asociaţiile locale şi fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii. factori naturali. în contextul unei activităţi economice pe principii ecologice. în dezvoltarea socioeconomică a localităţii rurale şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană. astfel aparent.146) Una dintre aceste clasificări grupează factorii de influenţă în următoarele categorii: factori economici. urmărirea pieţei. cultural şi istoric. precum şi autenticitatea produselor. factori conjuncturali. promovarea şi comercializarea acestora. amenajări. – – agroturismul este o formă de turism unde omul reprezintă elementul esenţial şi central. raportul cu populaţia autohtonă. factori psihologici. factori demografici. regional şi naţional prin: folosirea durabilă a resurselor turistice. agroturismul are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor.– – nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil. 4. este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în spaţiu. servicii conexe. în lunile de vară: dotări. menţinerea diversităţii naturale. mai ales în condiţiile unui turism de sejur.3 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN MEDIUL RURAL Literatura turistică de specialitate conţine numeroase referinţe cu privire la factorii care influenţează dezvoltarea turismului. – asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor.81. 68 . culturale şi sociale a spaţiului rural şi dezvoltarea ofertei şi a infrastructurii generale şi tehnico-edilitare. Pentru ca această particularitate să-şi înscrie foarte bine în conceptul de agroturism.(26. – – nu este compatibil cu turismul de masă. nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit. cunoaşterii mediului local natural. factori politici. – agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local. trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof.

cu acea motivaţie turistică. dorinţa de a cunoaşte cultura. intenţii. sau vom practica sporturi de iarnă. sezonalitatea constituie una din caracteristicile turismului modern. de reconfortare. localităţilor de popas şi durata sejurului. de la cei cognitivi (necesitatea de a şti. cum ar fi alimentele. Un fenomen care se conturează tot mai pregnant în evoluţia turismului îl constituie intrarea în circuitele turistice a unor noi grupe de vârstă . preferăm zona însorită. De pe acum aşa-numita ``civilizaţie a timpului liber`` a început să capete dimensiuni nebănuite. la trebuinţe. în acest caz. în esenţă. Este relativ uşor de imaginat intensificarea circulaţiei turistice pe măsură ce veniturile cresc şi ajung să depăşească acel nivel critic până la care mijloacele financiare disponibile într-o gospodărie sunt dominate. ridicând o mulţime de aspecte economice şi sociale. a modificărilor intervenite în structura de vârstă şi structura profesională. • Factorii psihologici sunt cel mai greu de estimat. de a înţelege. exprimă preferinţe individualizate foarte diverse. de odihnă fizică.a. După cum se vede. Sigur. deoarece. de necesitatea satisfacerii cerinţelor elementare de consum. impulsuri. îmbrăcămintea produsele industriale de folosinţă îndelungată etc. printre ele figurând nevoia de relaxare. Într-adevăr. ca rezultat al creşterii populaţiei. influenţate de numeroşi alţi factori care acoperă un evantai larg. toate acestea fiind la rândul lor. aşa cum am văzut. • Factorii demografici pot provoca un complex de efecte pozitive asupra principalelor curente turistice. nevoia de a-ţi îngriji sănătatea ş. dorinţe cu caracter personal. motivaţia turistică se referă. În această ordine de idei nu putem face abstracţie de faptul că preferăm litoralul sau muntele. de divertisment sau distracţie. sporirii populaţiei urbane ş.tinerii şi vârstnicii. adică cea care-l determină pe om să se deplaseze din localitatea sa de reţedinţă spre o altă localitate sau zonă geografică.• Referitor la factori economici. Acest fapt se traduce prin diferenţe notabile în volumul ofertei şi cererii 69 . pot fi aduse în discuţie numeroase cauze.m. de a cunoaţte. este clar că acestea pot avea un efect inhibant dacă vor creşte sau vor favoriza fluxurile turistice dacă scad. Cât priveşte tarifele. arta şi tradiţiile altor popoare. în totalitate.d.a. Ne confruntăm. • Factorii naturali ocupă un loc extrem de important în alegerea traseelor. două aspecte ni se par a avea o importanţă mai mare şi anume: venitul personal sau familial şi tarifele percepute pentru serviciile turistice şi agroturistice. până la cei estetici (tendinţa spre frumos şi civilizaţie). de a descoperi).

de condiţiile climaterice şi meteorologice. totuşi. pe cât posibil. fără soare. 70 . Trecând în revistă măsurile menite să atenueze. turistul se vede nevoit să se deplaseze şi să-ţi petreacă sejurul într-o anumită perioadă în condiţii incomode de aglomeraţie. Aceasta. fluctuaţiile turistice ca urmare a influenţei factorilor naturali au început să preocupe tot mai mult pe toţi cei ce se ocupă de acest fenomen. de la o staţiune la alta. aşa cum menţionam mai sus. astfel încât turistul să găsească întotdeauna posibilităţi adecvate de petrecere agreabilă a timpului său liber (îndeosebi în zilele ploioase. Sezonalitatea pronunţată în turism generează o serie de inconveniente şi pentru industria turismului. fără zăpadă). Realmente. Sezonalitatea provocată de factorii naturali nu poate fi complet eliminată. de la o zonă la alta. În plus. ceea ce îl împiedică să-ţi găsească satisfacţii în relaxarea şi odihna pe care şi le-a dorit atât de mult. c) diversificarea ofertei turistice în perioadele de extrasezon prin oferirea de tratamente. literatura de specialitate (26) pune în evidenţă trei posibilităţi mai importante: a) prelungirea sezonului de vârf prin oferirea unor facilităţi de tarife şi de preţuri atractive. posibilităţile turiştilor de a putea alege nivelul de confort prevăzut se diminuează foarte mult.turistice în decursul unui an. cât şi pentru organizatori. excursii spre alte zone de interes turistic ş. datorită suprasolicitărilor în perioadele de vârf de sezon. În perioadele de exploatare redusă. vârfurile sezoniere. tarifele diminuate constituie un stimulent major pentru impulsionarea cererii. în funcţie de condiţiile concrete în care se înscrie activitatea turistică. Fireşte. b) mărirea eforturilor de a menţine un nivel acceptabil al cererii turistice în tot cursul unui an. dar poate fi atenuată. Trebuie să subliniem. preocuparea de bază a prestatorilor de servicii turistice este de a rezolva această contradicţie care apare între oferta turistică rigidă (care nu este condiţionată de factorul vreme/sezon) şi cererea turistică mult mai elastică (condiţionată de urgenţa ei. faptul că eforturile de activizare a cererii în perioadele din afara sezonului nu pot fi absolutizate. Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau o staţiune) este determinată. de posibilităţile de substituire şi sezonalitate).a. deoarece fluctuaţiile sezoniere ridică numeroase probleme economice atât pentru turişti. ca urmare a schimbării condiţiilor climaterice în cursul diferitelor anotimpuri.

44. ca urmare a dezvoltării transporturilor şi a infrastructurii. propice pentru practicarea drumeţiei. particularizate după modul în care au fost construite iniţial.tendinţa de dezvoltare continuu ascendentă. care se pare că va fi de lungă durată.a. Astfel putem deosebi: a) Gospodării realizate pentru satisfacerea nevoilor proprii care nu au fost construite pentru ofertă turistică dar care permit amenajări suplimentare care să ofere condiţii minime pentru practicarea agroturismului sau agroturismului. Susţinerea dezvoltării agroturismului are ca o altă motivaţie şi faptul că prezintă multiple valenţe pentru practicarea unui turism variat şi complex.creşterea duratei şi a distanţei pentru care se efectuează o călătorie. Astfel de gospodării se întâlnesc în 71 . . produsul intern brut pe locuitor şi nivelul de dezvoltare economică.tendinţa de diversificare continuă a cererii turistice ca o consecinţă a motivaţiei turiştilor. 50). pe alocuri. pentru turismul de sfârşit de săptămână. Agroturismul este o industrie a cărei materie primă o reprezintă mediul ambiant. crizele economice. practicabil în toate localităţile din zona montană. capabile să răspundă unor variate motivaţii turistice. modificărilor intervenite în categoriile de vârstă şi a transformării turismului. . proporţiile şomajului. favorizat de existenţa unui relief deosebit de interesant.de tratament. iar gradul de atractivitate al zonelor generează o paletă largă de forme. (43. . a sporturilor de iarnă pentru odihnă şi recreere pentru turismul balnear. Din analiza conjugată a tuturor acestor factori şi din urmărirea evoluţiei de până acum a turismului şi agroturismului.• Factorii conjuncturali au. cu deosebire în zonele montane. 4.tendinţa creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie.înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la o zonă la alta. într-un fenomen de masă. pe măsură ce cresc veniturile populaţiei. 48. se desprind câteva tendinţe caracteristice fluxurilor turistice şi anume: . .4 TIPURI DE GOSPODĂRII CU DESTINAŢIE AGROTURISTICĂ În România există mai multe tipuri de stabilimente de primire turistică. criza energetică ş. modificări intervenite în sistemul valutar. un efect temporar asupra expansiunii turistice spre anumite zone sau regiuni geografice. de regulă. Printre aceşti factori menţionăm fenomenul inflaţionist.

organizarea generală a pensiunii pe zone funcţionale. d) Pensiuni turistice şi agroturistice. De regulă sunt proiectate pentru o anumită clasificare şi permit modernizări pentru creşterea acesteia. Relaţia între spaţiile destinate turiştilor şi cele în folosinţă privată este un important element în ceea ce priveşte clasificarea pensiunilor agroturistice. grădina cu legume fructe. Una dintre aceasta este ca spaţiile pentru turişti să fie amplasate în aceeaşi clădire cu spaţiile private ale proprietarului. şi până la 29 de camere în mediul urban. care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere. poziţia faţă de vecini.). de pe litoral. zona anexelor. poziţia faţă de o apă curgătoare. Se pot întâlni mai multe situaţii în cadrul acestei variante şi anume: intrarea comună pentru turişti şi proprietari: este situaţia cel mai des întâlnită în cazul amenajării unor construcţii existente la care s-au adus modificări funcţionale. poziţia faţă de drumul de acces (şosea). grădinele cu flori. dispun de toate echipamentele şi utilităţile necesare pentru a răspunde cerinţelor agroturistice. totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural. La construirea lor sunt asistate de specialişti (arhitecţi). poziţia faţă de pădure. modul de aşezare a construcţiilorunele faţă de altele. c) Gospodării construite special. fiind proprietatea rezidenţilor sau a unor persoane provenind din marile centre urbane ale ţării şi care au vrut să-şi construiască o casă (vilă ) la ţară. În general gospodăriile păstrează arhitectura locală şi asigură condiţiile minime de confort pentru practicarea agroturismului iar turiştii apreciază autenticitatea găzduirii şi ambianţei. funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente . Criteriile de funcţionalitate pentru atragerea turiştilor se referă în general la: forma şi aspectul pensiunii. Această situaţie generează un anumit disconfort 72 . Se pot întâlni mai multe variante. cu destinaţie agroturistică. zona locuinţei. în general în zonele limitrofe marilor staţiuni (montane. pergola pentru asigurarea umbrei (viţă de vie etc. Acestea sunt întâlnite. (105) b) Gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa agroturismului şi agroturismului.multe din localităţile montane din Moldova. balneoclimaterice) sau în zonele cu tradiţie turistică.

tenis. sănii.). ofertă (bonus) de produse obţinute în gospodărie. Acest aspect creează legături sentimentale şi determină fidelizarea clienţilor. cu fluxul de circulaţie al gazdelor. aceste activităţi constituie atracţii inedite pentru oaspeţii ce provin. prezintă avantajul că elimină disconfortul generat de intersectarea traseelor de activitate a proprietarului cu cele ale turiştilor. asigură un grad de intimitate mai mare pentru turişti. schiuri. divertisment şi aventură. volei. intrare separată şi exclusivă a turiştilor. realizarea unor deplasări cu autovehicule de teren pe drumuri forestiere sau circuite de interes turistic.determinat de intersectarea activităţilor de întreţinere. organizarea de drumeţii (montane sau la orice nivel de altitudine) cu o durată limitată. schi etc. săniuş. 73 . gustul deosebit) mai ales când au văzut la faţa locului modul de obţinere şi de preparare. turiştii preferă autenticitatea produselor naturale (prospeţimea. organizarea unui perimetru pentru practicarea sporturilor (tir cu arcul. bărci. organizarea unor ore de agrement ecvestru (în manej sau pe anumite trasee). însuşirea unor îndemânări suplimentare. pentru a crea experienţe deosebite şi a da vacanţei un plus de varietate. mai ales din mediul urban: Avantajele unor astfel de servicii complementare sunt bilaterale în sensul că pentru gazde întrucât constituie o mână de ajutor suplimentar iar pentru turişti:reprezintă varietate în petrecerea timpului liber. Serviciile suplimentare oferite turiştilor au ca scop satisfacerea solicitărilor acestora. închirierea de biciclete. de artizanat). antrenarea turiştilor în activităţile desfăşurate de gazde în gospodărie (activităţi agricole. diversificarea ofertei pentru atragerea unor noi clienţi şi realizarea fidelizării clienţilor. Conţinutul unor astfel de servicii supimentare poate fi următorul: organizarea de ascensiuni montane pe trasee interesante adaptate vârstei şi nivelului de antrenament al turiştilor. baschet. spaţiile destinate turiştilor sunt amplasate într-o clădire independentă faţă de locuinţa proprietarului şi anexele gospodăreşti şi se asigură condiţii optime de confort pentru turişti. comercializarea de produse din propria gospodărie.

31/1996. alimentare cu energie electrică. Construcţia unei pensiuni agroturistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. 74 . sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid sau gaz metan) care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor de cel puţin 18 grade C în sezonul rece. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. Pentru desfăşurarea de activităţi de turism o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi:(13): alimentare cu apă curentă.Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr 512/2002. amplasarea pensiunilor agroturistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor.

Sătenii pot oferi servicii de cazare în gospodăriile proprii. unde salariile populaţiei sunt sub nivelul mediu. cu o bogată cultură şi tradiţii populare. În România practicarea acestei forme de turism poate să aducă beneficii directe comunităţilor rurale. lipsa apei curente. ca nu există nici o evidenţă exactă a acestor structuri de cazare şi nu se respectă întotdeauna cadrul legislativ necesar pentru a încuraja dezvoltarea agroturismului . ci stadiul precar al infrastructurii fizice fără de care potenţialul acestor zone nu poate fi valorificat.CAP. Ţinând cont de faptul că datorită condiţiilor climatice şi prin natura factorilor de relief zonele deluroase si montane se confruntă deseori cu probleme în exploatarea agricolă vegetală. Astfel multe localităţi din zonele deluroase si montane nu se confruntă doar cu probleme de infrastructură mare (accesul dificil în unele zone.1 AGROTURISMUL CA ACTIVITATE GENERATOARE DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL Mediul rural cu comunităţile sale. canalizării etc. Zonele deluroase şi montane ale ţării sunt zonele care prezintă potenţialul cel mai ridicat pentru practicarea agroturismului . Pornind de la cele două deziderate care definesc agroturismul .V AGROTURISMUL-FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ 5. Problema majoră cu care se confruntă acest sector de activitate nu o reprezintă facilităţile pentru investitori. drumuri greu practicabile). ci şi cu probleme ale infrastructurii de utilităţi cum ar fi : lipsa gazului. 75 . dezvoltarea agroturismului în aceste zone ar reprezenta alături de zootehnie un pas important pe calea dezvoltării economice a acestora. însă. respectiv: producţia şi valorificarea producţiei proprii prin intermediul gospodăriei agroturistice şi promovarea valorilor tradiţionale putem afirma că la ora actuală acest gen de turism se găseşte încă într-o fază incipientă de consituire a sa. creând noi locuri de muncă şi venituri suplimentare pentru producătorii agricoli. reprezintă elemente esenţiale pentru dezvoltarea agroturismului. De menţionat. datorită calităţii aerului şi apei şi a peisajelor de o frumuseţe rară. curentului electric. desfăşurând activităţi agricole specifice.

1%.Există totuşi şi o serie de factori favorizanţi care dau o undă de optimism în dezvoltarea acestui sector de activitate. care au un impact pozitiv asupra comunităţilor rurale. prelucrarea strugurilor . ponderea cea mai mare o deţin cei cu activităţi de comerţ. prelucrarea fructelor şi legumelor . se desfăşoară o serie de activităţi neagricole (turism rural. Din analiza evoluţiei agenţilor economici şi a activităţii economice a acestora rezultă următoarele: faţă de 1998.a.419 unităţi cu personalitate juridică (2. monumentele istorice cu valoare naţională şi internaţională. din care 355.958 exploataţii agricole individuale (97. contribuind la asigurarea de venituri complementare şi la creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă.000 de locuri de cazare. în mediul rural funcţionau 363. comerţ.17. distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice reflectă o dezvoltare a acestora în toate regiunile de dezvoltare.776. calitatea deosebită a produselor ecologice obţinute în aceste zone. agroturism.1% din total). cu multe specii pe cale de dispariţie. piscicultură. Dintre agenţii economici individuali.500.). În anul 2004. prelucrarea furajelor.8 ori. existenţa celor două parcuri naturale. de 28. rezultand o creştere semnificativă de peste 5.9% din total) şi 7.7. din punctul de vedere al numărului de pensiuni şi al infrastructurii.). respectiv 33. În mediul rural. cum ar fi : • • • • • densitatea sporită a populaţiei şi a numărului de case faţă de alte zone deluroase şi montane frumuseţea zonelor deluroase şi montane.9. transporturi–livrări ş. comparativ cu 3. pensiunile dispuneau. numărul acestora a ajuns în 2003 la 3. şi calitatea aerului deosebit de curat existenţa unei faunei şi flore bogate.3% şi prelucrarea cărnii .9%. un trend ascendent. Agenţii economici individuali care desfăşoară alte activităţi neagricole decât cele menţionate deţin o pondere foarte redusă (morărit. în anul 2003. prelucrarea lemnului. meşteşugărie.17. când existau 600 de pensiuni. prelucrarea unor materii prime agricole. o concentrare mai 76 .377 de agenţi economici având preocupări în domeniul activităţilor neagricole. agroturism. urmaţi de cei cu activităţi de prelucrare a laptelui .2%. câte existau în anul 1998.7%. transporturi etc. Agroturismul cunoaşte.

mare a pensiunilor este întâlnită în regiunile Centru, Nord – Est şi Nord – Vest; la nivel judeţean distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice a fost mai intensă în 27 de judeţe. Analizând informaţiile referitoare la evoluţia pensiunilor turistice şi agroturistice existente la nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării, în perioada 1998-2003, se constată următoarele: în regiunea de Nord-Est există un trend crescător al numărului pensiunilor agroturistice, dar pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluţie descrescătoare de la un an la altul; în zona de Sud se manifestă o tendinţă de creştere puternică a numărului pensiunilor agroturistice (o creştere de 420% în 2003 faţă de 1999); această creştere este intensă în judeţele Buzău şi Tulcea; în regiunea de Vest creşterea numărului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faţă de 1999; Popularitatea agroturismului a crescut în ultimii ani.De la iniţiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevărată alternativă de petrecere a timpului liber. Motivul dezvoltării agroturismului ca activitate economică, este conştientizarea de către micii agricultori a necesităţii diversificării activităţii atât în cadrul fermei agricole cât şi în afara acesteia, prin angrenarea în agroturism, sau apelând la activităţi pe timp determinat, în slivicultură sau în interiorul economiei locale. Conform specialiştilor (N. Braşoveanu, Economia zonei montane) prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan, forestier, în finalitatea acţiunilor generatoare de venituri, în condiţiile unor combinaţii de activităţi complexe. Numai în condiţiile în care, pe lângă creşterea animalelor se adaugă activităţi complementare- meşteşuguri, artizanat, turism, cultura pomilor, a legumelor, a plantelor de câmp, se poate sconta pe un venit acoperitor. În aceste condiţii este necesar ca agroturismul să fie apreciat ca o bază de plecare pentru un nivel superior economic şi pentru noi perspective ale dezvoltăriii economice în acest spaţiu. El trebuie încurajat inclusiv prin punerea în valoare a proiectelor care urmăresc pretecţia şi valorificarea patrimoniului natural, istoric şi cultural, care constituie sursele principale de interes turistic. Trebuie să menţionăm faptul că deosebit de importante pentru agroturism sunt două opinii şi anume dezvoltarea rurală integrată prin agroturism echilibrat.

77

Dezvoltarea rurală integrată prin agroturism presupune participarea activă a populaţiei la operaţiunile turistice de primire şi agreement, care trebuie efectuate conform unor proiecte colective de dezvoltare locală. Evitarea daunelor şi păstrarea avantajelor unui agroturism echilibrat pot fi asigurate printr-o concepţie clară referitoare la dezvoltarea turistică locală, care constă în necesitatea obţinerii unor produse alimentare de bază direct de la producătorii agricoli, adaptarea industriilor locale şi arizanale la tradiţia culturală a zonei, evitarea rutelor de transport agglomerate, asigurarea calităţii produselor şi serviciilor din mediul rural, sau a oricăror iniţiative menite să creeze avantaje financiare durabile populaţiei din mediul rural. Deşi agroturismul reprezintă o oportunitate de multiplicare a veniturilor populaţiei din mediul rural, printer condiţiile sale de reuşită se numără: nivelul şi rentabilitatea investiţiilor din zonă, profesionalismul în materie de ospitalitate, integrarea în reţelele locale şi naţionale de comercializare şi promovare a produsului turistic, dezvoltarea noilor activităţi turistice în legătură cu alte structuri locale. Pe lângă avantajele economice şi financiare, agroturismul se constituie într-un adevărat liant de coeziune socială între locuitorii din mediul rural, pregătirea pentru primirea oaspeţilor putând determina reevaluarea trecutului, imprimarea sentimentului de apartenenţă istorică la comunitate, şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Ca orice activitate economică, agroturismul, reprezintă o combinaţie a elementelor negative şi pozitive care trebuie estimate şi dirijate în sensul dorit. Agroturismul manifestă şi dezvoltă spiritul de întreprinzător şi o dinamică de creaţie, de programare a unor activităţi viitoare, de rentabilitate, o etichetă prorie muncii, economiei locale, investiţiilor. Efectele sociale, culturale şi economice ale agroturismului au loc însă etapizat. În prima etapă, are loc un process de imitaţie a unor activităţi incipiente realizate în alte locaţii, îar în cea de-a doua etapă se realizează o încorporare şi o absorbţie, unde agroturismul devin obiective de industrie şi comerţ ca orice activitate. Agroturismul trebuie să fie înţeles şi ca o consecinţă a tuturor proceselor de industrializare, urbanizare şi de trecere la o economie a serviciilor. Efectele agroturismului se intind asupra întregii structuri complexe a sistemului social, fără a le putea izola. 78

Din punct de vedere economic, agroturismul poate avea o serie de efecte pozitive, manifestate în primul rand prin cererea sporită de produse alimentare care poate duce la dezvoltarea producţiei locale, învăţarea unor noi tehnici în domeniuşi poate duce la intensificarea aprovizionării cu aceste produse şi deci la autonomia zonelor în acest sens. Acest fenomen poate avea ca efecte secundare apariţia unei industrii noi de conservare a alimentelor, şi de asemenea un sistem de aprovizionare cu aceste produse. De asemenea, creşterea numărului de turişti cxare vin în mediul rural, şi interesul crescut al acestora pentru anumite produse proaspete şi naturale, poate duce la o intensificare a cererii pentru acestea şi şi implicit la o creştere a producerii lor, sporind astfel veniturile producătorilor, care va permite modernizarea instalaţiilor profesionale proprii (sere, solarii, amenajări piscicole, etc.) Satele turistice situate în special în zonele montane sau premontane, reţin populaţia, în special tânără, şi contribuie la perpetuarea activităţii forestiere, a creşterii animalelor, sau a diferitelor meşteşuguri. În astfel de localităţi, prezenţa turiştilor permite crearea unor fonduri de dezvoltare a noilor infrastructure, prin taxele şi tarifele plătite pentru anumite utilităţi (muzee, parcări cu taxă, campări, etc). De asemenea, prin noile condiţii cerute de clasificarea şi autorizarea pensiunilor agroturistice, în localităţile rurale se dezvoltă activitatea de gospodărire a apelor, modernizarea sistemelor de captare şi tratare a apei şi a reţelei aferente, precum şi a sistemului de canalizare în mediul rural. Ca activităţi economice, agroturismul modern, impune de asemenea dezvoltarea reţelei automate de comunicaţii, şi servicii de telefon, fax, telegraf puse la dispoziţia turiştilor la orice moment. Efectele sociale ale agroturismului asupra localităţilor din mediul rural se manifestă prin diferenţierea structurii sociale, deoarece multe persoane, în special femeile, vor trece de la munca din agricultură la activităţile din sfera serviciilor, manufactură şi artizanat, permiţând în acelaşi timp şi o mică diferenţierea veniturilor familiale. Pe lângă efectele economice şi sociale ale agroturismului, putem face referire şi la unele efecte culturale, cum ar fi îmbunătăţirea activităţii de conservare a monumentelor naturii, arhitectonice şi istorice, prin venituri specifice. Prin veniturile superioare pe care le realizează persoanele implicate în activitatea de agroturism, se manifestă fenomenul de creştere a capacităţii de 79

cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive. integrarea activităţilor de profil de prestări de servicii în planificarea şi strategia de dezvoltare locală.2 UTILIZAREA RESURSELOR PRIN INTERMEDIUL AGROTURISMULUI Agroturismul este acea activitate care se desfăşoară în mediul rural. Prin aceasta. menţinerea diversităţii naturale. Utilizarea integrală a resurselor naturale. recreere. prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice locale. economice şi umane a unei zone cu un bogat potenţial turistic se poate realiza prin implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic. şi îmbracă forme variate de sejur. culturale şi sociale a spaţiului rural. sport.. etc. de obicei ca activitate secundară. Spaţiul rural prin componentele şi resursele sale. şi tehnico-economic. agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a resurselor mediului rural. O altă incidenţă a agroturismului asupra culturii turistului venit în mediul rural. uman. În acelaşi timp. 80 . dând posibilitatea cunoaşterii directe a realităţii vieţii de la sat şi formarea unei anumite atitudini. cură de aer sau balneară. pentru protejarea mediului înconjurător şi a bunurilor culturale. sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunităţii dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale. este cea de socializare. silvic. valorificând resursele turistice locale (naturale. 5. oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir.cazare sau de renovare a unor construcţii care se realizează prin valorificarea în aceste construcţii a arhitecturii locale şi a materialelor de construcţie tradiţionale. facilitează activităţi cu caracter creator. sate de vacanţă etc. cu potenţialul său agricol. Agroturismul este o activitate susţinută de către micii proprietari de la ţară. economice. devine un factor de formare a emoţiilor. şi în anumite condiţii. adăposturi. activitatea desfăşurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupaţie şi sursă de venit. Această activitate utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. Agroturismul poat contribui la valorificarea resurselor şi la dezvoltarea durabilă la nivel local sau regional prin folosirea durabilă a resurselor turistice. turistic. satisface un evantai larg de motivaţii pentru turist: odihnă. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.

Participarea comunităţii locale la promovarea acestor activităţi cu profil turistic în mediul rural se poate realiza pe baza unui parteneriat între autorităţi şi unele forme de asociere a proprietarilor de structuri de primire turistică. În acest sens. De aceea. târguri. Agroturismul ca activitate de economică este fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul natural cultural şi uman pe baza căruia se elaboreează şi promovează produsele turistice la nivel local. în dezvoltarea socio-economică a localităţii rurale şi comunităţii în general. dotări tehnico-edilitare. are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelulu de trai al locuitorilor. Principala caracteristică a agroturismului cu care se impune acest produs turistic în faţa consumatorilor este gradul de compensare fizică şi spirituală a deficienţelor ce însoţesc în multe situaţii viaţa din aglomeratele centre urbane. şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. Aceste parteneriate de valorificare a resurselor se pot realiza doar printr-o contribuţie financiară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare economică generală a localităţii cum ar fi: căi de acces. care coincid şi generează perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le înfăţişează în prezent peisajul rural românesc. în funcţie de situarea lor în teritoriu. sociale. care să ducă la o mai bună organizare. care exprimă şi posibilităţile de dezvoltare a agrementului rural. telecomunicaţii. în contextul unei activităţi economice bazate pe principii ecologice. dezvoltare şi promovare. Se cunoaşte în prezent o întreagă tippologie de sate turistice. interesul comunităţii locale în valorificarea resurselor este să elaboreze o strategie de organizare. agenţii economici din turism sau alte domenii conexe. Sunt numeroase cazurile în care. accesibilitate. încălzire. istorice. alimetare cu apă. cererea turistică este influenţată în alegerea destinaţiei de formele de agrement şi animaţie sau 81 . diversificareaactivităţilor culturale.Din cele prezentate. economice. dezvoltarea reţelei comerciale e aprovizionare şi prestări de servicii. dezvoltare şi promovare a agroturismului cu concurenţa tuturor agenţilor economici împlicaţi în desfăşurarea acestei activităţi. considerăm că satele prezintă calităţi deosebite. sau alte nanifestări. dezvoltarea şi diversifiacrea dotărilor de agrement şi divertisment adaptate la specificul local. realizarea de microcomplexe de producţie agroalimentară pentru aprovizionarea populaţiei şi a turiştilor cu produse locale. putem afirma cu certitudine că agroturismul. teritoriu condiţii fizicogeografice. culturale.

care pot organiza activităţi recreative diversificate. etc. Prin efectul Legii nr. colinar. care pot avea drept scop dezvoltarea societăţii rurale în ansamblul său şi promovarea agroturismului. 5. Turistul de astăzi caută înainte de toate un loc plăcut.resursele prezentate de ofertanţi. cu atât sunt mai atractive şi mai frecventate de turişti. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de baza ale culturii tradiţionale. unde poate întâlni un stil de viaţă agreabil şi unde nu lipsec mijloacele de recreere şi divertisment. dar şi turiştii vor aprecia mai mult spaţiul rural. 21/1994. mai animată. Tinerii locuitori. care se bucură de prezenţa unor resurse naturale şi culturale deosebite. 82 .3 CĂILE ŞI MIJLOACELE FOLOSITE PENTRU PRACTICAREA EFICIENTĂ A AGROTURISMULUI Punctul de plecare în definirea formelor organizatorice de dezvoltare ale agroturismului îl constituie oportunităţile create de cadrul legislativ existent. prin consolidarea şi dezvoltarea sa. În prezent. ca o premisa de a asigura dezvoltarea socioeconomică în plan local şi regional. fără însă a conduce la pierderea unui mod de viaţă autentic. Toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi populaţia locală. Se poate afirma că agroturismul trebuie să contribuie într-o primă etapă la valorificarea tuturor resurselor şi dezvoltarea exploataţiilor agricole. Cu cât sunt mai originale aceste manifestări. Dincolo de aceste măsuri de impulsionare a valorificării tuturor resurselor prin activitatea de agroturism. iar apoi. În această direcţie. horticultură. cele mai solicitate sunt comunităţile rurale situate în spaţiul rural montan. cu cât viaţa culturală va fi mai diversă. ospitalitatea. calitatea primirii şi calitatea mediului sunt punctele forte ale agroturismului românesc. artizanat. Din acest punct de vedere. Putem afirma cu certitudine că reuşita dezvoltării agroturismului depinde de valorificarea corespunzătoare a patrimoniului cultural şi de diversificarea structurilor de agrement destinate turiştilor. creşterea cailor sau a animalelor de agrement. se pot crea şi organiza forme asociative cu personalitate juridică de tipul organismelor neguvernamentale. de litoral. numeroase sate turistice oferă câteva modalităţi originale de petrecere a timpului liber. trebuie să luam în considerare şi anumite programe agricole şi susţinerea exploataţiilor agricole prin noi acşiuni sau desfăşurarea de noi activităţi generatoare de venituri: culturi legumicole de trufanda.

Economică. fie unor categorii bine identificate de clienţi. fie întregului public. Marketing turistic. 83 . de acţiunile întreprinse de aceste organizaţii neguvernamentale care au început să activeze după 1990. Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări. care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare. În cadrul acestui program au fost iniţiate şi susţinute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care exista până la momentul respectiv în domeniul agroturismului.Organizaţiile non-profit pot sprijini. regional. specifice activităţii de turism. a derulat un program PHARE şi a asigurat o bază de date necesară editării unui ghid agroturistic cu primele 2000 de gospodării atestate în perioada 1991-1994. literatura de specialitate (Gherasim T. Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi. direct. Nivelul actual al dezvoltării agroturismului din România este determinat. care dispun de multe avantaje în realizarea de activităţi turistice rurale. Scopul principal al acestor agenţi este profitul. care au contribuit la dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. 54/1990 privind libera iniţiativă pune în evidenţă materializarea atuurilor unei persoane sau a asociaţiilor familiale de a dezvolta activităţi de anvergură mai mică pe linia agroturismului. Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) s-a înfiinţat în anul 1991 şi a elaborat un vast program privind dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. Formele de organizare a agroturismului prin intermediul agenţilor economici rezultaţi în baza prevederilor Decretului Lege nr. 31/1991 (privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale). având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă cunoscute şi promovarea vânzărilor. câteva din realizările unora dintre aceste forme asociative. Dimensiunile în timp şi spaţiu ale dezvoltării coordonatelor agroturismului sunt foarte mari. naţional şi internaţional. Gherasim D. 54/1990 şi a Legii nr.) menţionează că în agroturismul se poate acţiona în două direcţii: promovarea imaginii. sau prin reţelele de intermediari. în principal. Decretul Lege nr. fapt care creează premisele multiplicării coeziunii tuturor formelor de organizare. prin valorificarea resurselor locale. la rândul lor crearea de agenţi economici specializaţi care să fie îndrumaţi şi sprijiniţi în realizarea unei strategii de dezvoltare a agroturismului la nivel local. sunt specifice zonelor cu vocaţie turistică.. cât şi păstrarea celor vechi adresându-se. Ed. FRDM a promovat un proiect de lege pentru susţinerea agroturismului . 1999. Buc.

. • prezentarea ofertei agroturistice la târguri. presa scrisă). ) şi anume: • • • • înscrierea în cataloagele de promovare a ofertei agroturistice specifice: tipărirea de către prestatorii de servicii turistice (fermieri sau asociaţii turistice locale) de pliante. hărţi. prânz. Ministerul Turismului oferă „Prezentarea gratuită a ofertei turistice a pensiunilor turistice şi agroturistice în materiale de promovare turistică şi în acţiuni de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale ministerului“. D. Ed. promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua INTERNET. cină) şi felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări. interne sau străine. Ecoturism. acţiunea de promovare trebuie să fie prezentă la toate 84 . promovarea prin intermediul unor agenţii turistice touroperatoare sau detailiste. expoziţii şi burse de turism. 187/1998 privind aprobarea OUG nr. comuna din care face parte gospodăria.. avându-se în vedere următoarele elemente(Mitrache Şt. prin Legea nr. • nivelurile. Pentru a fi eficientă. câte mese pot fi asigurate (mic dejun. mese în familie. mese oficiale.2002 Agroturism. banchete.De asemeni. promovarea pensiunilor turistice şi agroturistice se realizează prin mai multe forme şi mijloace publicitare ( Glăvan V. alte asociaţii europene de profil). Şi colab): • • • situarea gospodăriei în vatra satului. mese pentru evenimente familiale – nunţi. terenuri de sport şi agrement în apropiere sau în zonă. 2. Sibiu. 63/1997. La nivelul gospodăriilor aceasta se poate realiza prin editarea de ghiduri proprii sau pliante în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă cât şi împrejurimile. ANTREC şi filiale judeţene) sau internaţionale (EUROGÎTES. cu zonele de atracţie. promovarea prin mass-media (audio-vizuală. Alma Mater. ghiduri etc. botezuri etc.). • colaborarea cu diverse organisme specializate interne (OVR. alin. În materialul publicitar respectiv se recomandă a fi prezentat pe scurt şi satul. art. alţi agenţi economici interesaţi.

schiţă cu amplasarea gospodăriei faţă de şosele. • alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat. ce poate orienta un potenţial turist. materialele publicitare elaborate se pot clasifica în: materiale ce conţin informaţii de detaliu şi materiale ce conţin informaţii generale. informaţii despre gospodărie. cu adresele şi numerele lor de telefon. agroturism în Oltenia). incluse ulterior într-un material de promovare mai amplu. pajişti pentru jocuri. La nivel de sat. la nivel naţional.. urmând ca amănuntele să fie oferite de agenţiile specializate. informaţii privind preţul cazării. şezlonguri.• • • • • • • informaţii despre bucătăria familiei (mâncăruri şi produse specifice). la nivel de zonă. zonă agroturistică. prin lucrătorii acestora. La acest nivel. însoţită de o prezentare grafică sugestivă. condiţii de cazare şi confort. al mesei şi al serviciilor etc. 85 . În fine. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv (de exemplu: turism rural în Ţara Oaşului. După caracterul informaţiilor pe care le conţin. care să prezinte imagini sugestive din zona respectivă. sau sub forma unei casete video. un îndrumar agroturistic. comună. elemente de inedit care pot fi întâlnite etc. cu toate informaţiile necesare pentru identificarea gospodăriei în funcţie de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul. În situaţia în care o gospodărie nu dispune de resursele financiare necesare realizării unui astfel de material. judeţ etc. promovarea se poate face prin intermediul unui material publicitar scris – ghid turistic de exemplu. agroturism în Bucovina. drumuri şi căi de acces. Indiferent de prezentare. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. care va întocmi o fişă. produse agroalimentare specifice). se poate concepe un ghid. Acest ghid poate cuprinde lista agenţiilor teritoriale. informaţiile oferite vor fi de ordin general. dacă sunt admise animalele turiştilor. materialul trebuie să inventarieze totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism dar va include şi informaţii referitoare la ansamblul teritoriului. meşteşuguri.

fructe sau alte produse specifice. prilej cu care vor putea fi distribuite şi pliante prezentând zona şi posibilităţile de practicare a agroturismului. Presupunând. pot fi avute în vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv şi interesant. la rândul lor. de exemplu. posibilităţi de alimentare cu apă (caldă şi/sau rece). • prezentarea modului în care se poate ajunge în satul. posibilităţi de încălzire. suprafaţa de teren a gospodăriei) etc. La acestea se adaugă o serie de modalităţi de promovare specifice agroturismului: • organizarea de mese. originalitatea. În cadrul activităţii de promovare a agroturismului. pe anumite trasee turistice frecventate (hanuri. pot fi considerate expoziţii în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară tradiţională (cusături. vase de lut etc. felul acestora. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete şi cât mai sugestive. în cadrul materialelor incluzând informaţii de detaliu. sărbători locale.. situaţia este diferită. distanţa faţă de cele mai apropiate oraşe. cu mâncăruri tradiţionale sau degustări de vinuri.). că într-o 86 . organizarea unor expoziţii cu imagini din diferite gospodării care. amplasarea gospodăriei. durata călătoriei. un rol important poate fi jucat de promovarea unor produse agricole. Difuzarea materialelor publicitare poate fi făcută prin intermediul agenţiilor de turism specializate sau prin participarea unui agent de agroturism la târgurile zonale ce au loc în diferite momente ale anului şi cu diverse prilejuri. moteluri). • • publicitatea făcută cu prilejul unor târguri. zona respectivă: mijloace de transport. • prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care pot trezi interesul turiştilor). împletituri. creativitatea. număr de locuri de cazare în fiecare cameră. manifestări prilejuite de anumite obiceiuri (agricole îndeosebi). inventivitatea.Dacă în privinţa materialelor cuprinzând informaţii generale. dotări amenajări. alte informaţii despre gospodărie (număr de animale. Se recomandă ca ele să conţină în mod obligatoriu: • prezentarea cât mai amănunţită a gospodăriei: număr de camere. felul acestora.

ospitalitatea. ce dispun de o suprafaţă mai mare. cu ajutorul unor 87 . care vor face. revenirea lui la destinaţia respectivă. vitele. din orice colţ al lumii. oricât de performante ar fi ele şi oricât de adecvat ar fi mesajul comunicat. nu sunt suficiente pentru a asigura calitatea politicii de promovare. mai ales datorită faptului că nu pot fi redate cu uşurinţă de mijloace şi suporturi tehnice. Casele. în fine. promovarea nu se referă numai la imagine. Site-urile Web reprezintă un instrument excelent pentru a furniza informaţii de calitate şi pentru a promova într-un mod profesionist toate atracţiile turistice şi etno-culturale de care dispune românia. fermele. dulceaţă). în vederea degustării fructelor. Vor fi ambalate mici cantităţi de fructe proaspete. va fi sprijinit în organizarea prelucrării mecanizate a fructelor cu mici maşini frigorifice. într-un mod extrem de tentant pentru potenţialul client. agenţiile care se ocupă de agroturism preocupându-se să facă reclamă acestor gospodării. indirect. şi şi-au realizat pagini de prezentare – pagini web – prin care şi-au apropiat ofertele de potenţialii clienţi. o altă grupă de gospodării va fi sprijinită în prelucrarea industrială. Agenţiile de turism au fost printre primele întreprinderi care au sesizat şi valorificat potenţialul Internet-ului. sunt factori importanţi care influenţează rezultatele politicii de promovare. Câştigarea unui nou client trebuie să fie urmată de păstrarea acestuia.zonă este bine reprezentată producţia pomicolă. prin vânzare. aspectuoase. mediul natural sau elemente ale acestuia prezentate într-un pliant. În aceste condiţii. aflaţi la mii sau zeci de mii de kilometri depărtare. pentru care se vor obţine preţuri corespunzătoare unui produs obţinut în condiţii manufacturiere. gospodăriile. turismul fiind una din afacerile care pot exploata Internet-ul la maxim. Aceste pagini web pot fi considerate „pliante electronice“. cu reţete tradiţionale. publicitate zonei respective. În acest „pliant“ pot fi descrise serviciile oferite. alt grup de gospodării. ambianţa. potrivit căreia clienţii care vor veni vor beneficia de facilităţile enumerate. tipice zonei respective (peltea. infrastructura existentă etc. Ideea de bază a promovării agroturismului este aceea a prezentării unei „promisiuni“. într-o măsură destul de mare şi de continuitatea ei. având ca rezultat obţinerea satisfacţiei dorite. Totuşi. se pot constitui două-trei grupe de gospodării care se vor specializa într-o anumită direcţie de valorificare: una dintre grupe se va specializa în efectuarea curelor de fructe. atitudinea gazdelor. text şi sunet. Reuşita promovării depinde. care pot fi procurate şi citite de către orice persoană conectată la Internet. gem.

Prezenţa pe Internet a unei firme impune promovarea unui anumit tip de imagine: aceea a unei firme serioase şi puternice. Acest site este realizat de firma Norbert Computer. fără a face eforturi de căutare sau financiare pentru a-şi putea procura informaţiile dorite. video şi audio. prospere şi moderne.RoTravel. care în scurt timp a reuşit să adune la un loc ofertanţi de produse turistice şi clienţi potenţiali. fiecare având posibilitatea de a se prezenta sau de a alege într-un mod civilizat. o firmă specializată în dezvoltarea de servicii de promovare a turismului românesc pe Internet. consultarea de către un prestator de servicii turistice a paginilor firmelor concurente îi face cunoscutp în orice moment situaţia în care se află în raport cu concurenţa. 88 . De asemenea. acum fiind utilizată de câteva zeci de mii de firme româneşti. www. pentru a putea fi considerată un partener de afaceri cu statut şi drepturi egale de către potenţialii furnizori sau beneficiari.prezentări grafice.com este primul site românesc de promovare turistică a ţării. Printre facilităţile oferite de acest mijloc de promovare se numără şi posibilitatea introducerii unor formulare pentru rezervare şi a unor chestionare interactive pentru a putea studia direcţiile de orientare ale pieţei turistice rurale. În ultimii ani. această metodă de promovare a serviciilor turistice a căpătat amploare şi în ţara noastră.

cu influenţă mai mare sau mai redusă asupra activităţii turistice şi cu conţinut specific fiecărei ţări iar în cadrul acestora diferenţiat pe zone. Această activitate nu era încă reglementată prin acte juridice şi nici îndrumată. într-un număr mai mic sau mai mare. în principal. mai săracă şi mai puţin cuprinzătoare. Cadrul juridic al activităţii de turism şi agroturism. are. să reglementeze relaţiile dintre solicitanţi şi ofertanţi şi în interiorul acestora. sociali. de tradiţie şi efectul asupra celor care practică turismul (ofertanţi şi beneficiari). precum şi a unei legislaţii corespunzătoare. Este cunoscut faptul că agroturismul reprezintă un fenomen care datează din timpuri străvechi. unde agroturismul se manifestă mai modest ca fenomen şi se practică de dată mai recentă. instrucţiuni etc.. concretizat în acordarea de masă şi cazare de către ţărani drumeţilor care parcurgeau drumuri mai lungi şi înnoptau în diferite localităţi. Odată cu extinderea turismului. în funcţie de factorii naturali. formele. sub toate formele. manifestând în acest fel tradiţionala bunătate a românului. să promoveze studiile şi cercetările în domeniu. economici.CAP VI LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6. comparativ cu ţările cu tradiţie în acest domeniu şi legislaţia aferentă este. respectiv agroturism. menirea să stimuleze şi să protejeze această activitate. de asemenea. 89 . CADRUL JURIDIC PRIVIND AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA Dezvoltarea impetuoasă a turismului. precum şi alte aspecte care caracterizează această activitate. mai ample sau mai restrânse.1. gazda nu percepea nici o plată pentru serviciile oferite. sprijinită sau controlată. inclusiv a agroturismului. teritoriile. De multe ori. relaţiile. În România. a impus elaborarea unor norme juridice care reglementează condiţiile. Ea se realiza ad-hoc pe baza înţelegerii dintre cei doi parteneri. inclusiv a agroturismului. precum şi obligaţiile ce revin participanţilor la activitatea de turism faţă de mediul înconjurător şi faţă de stat. hotărâri. primele acţiuni s-au întreprins în deceniul al şaptelea al secolului trecut pentru turiştii aflaţi pe litoralul românesc al Mării negre şi în Delta Dunării. a apărut necesitatea elaborării unor studii şi cercetări. Aceste norme se constituie într-un pachet de legi. pentru mediul rural.

Lereşti. Vatra Moldoviţei şi Văideni. Normele juridice de bază pentru practicarea agroturismului în ţara noastră sunt reprezentate de Ordonanţa guvernului nr. 774. În anul 1993 comisia se reorganizează şi atribuţiile ei sunt preluate de Federaţia Română pentru dezvoltare Montană. 63/1997. 62/1994 şi Legea 145/1994 apar noi reglementări în domeniul practicării turismului în România. dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice şi agroturistice. Sfântul Gheorghe. 438 privind înfiinţarea Comisiei Zonei Montane. Au mai rămas valabile doar unele sate în care ONT Carpaţi transporta turişti pentru a participa la diferite manifestări cultural-folclorice. fapt care a însemnat nefuncţionalitatea localităţilor agroturistice stabilite prin OMT nr. care prevede şi unele modificări ale ordonanţei de guvern. Rucăr. precum şi la reţeaua de gaz metan. 297. Sibiel. sub toate formele de către Ministerul turismului. Murighiol. Ulterior. asistenţă tehnică de specialitate. 187/1998. Tismana. Şirnea. 774 al aceluiaşi minister sunt declarate experimental 13 localităţi rurale: Bogdan Vodă. prin Ordinul nr. Abia în deceniul trecut se reia activitatea turistică în mediul rural şi chiar în anul 1990 apare Hotărârea de Guvern nr. Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internaţional selectează şi introduce în circuit 118 localităţi rurale din România iar în anul 1973. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate prestarea de servicii în pensiuni turistice şi agroturistice. Din conţinutul lor rezultă că statul român sprijină persoanele fizice. Hălmagiu. prin birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate. Dar aceste acte normative n-au fost de bun augur pentru că în anul 1974 prin decretul 225 este interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele persoanelor particulare. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural şi Legea nr. includerea în programele instituţiilor de 90 . asociaţiile familiale şi societăţile comerciale menţionate beneficiază de următoarele înlesniri: comisiile locale pot pune la dispoziţie terenuri necesare construirii. în baza Ordinului Ministerului Turismului nr. prezentarea gratuită de către Ministerul Turismului a efectelor pensiunilor turistice şi agroturistice privind promovarea. pentru aprobarea Ordonanţei de guvern. prin Ordonanţa de Guvern nr. Răşinari. acordarea de priorităţi pentru instalarea de linii de telecomunicaţii. Fundata. Persoanele fizice. precum şi Hotărârea de Guvern nr. racordarea la reţeaua electrică. de alimentare cu apă şi canalizare.În anul 1972. 688 care stabileşte atribuţiile acestei comisii.

ca pensiunile turistice şi agroturistice să-şi menţină obiectul de activitate pe toată durata cât beneficiază de scutiri de impozite şi celelalte facilităţi. 423 din 25 aprilie 2001 şi Hotărârea de Guvern nr. de asemenea. 1998. 511 din 27 august 1998. excursii. Legea prevede. cu o capacitate de cazare de până la 10 camere şi maximum 30 locuri (paturi) şi care funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri special construite pentru a asigura condiţii de cazare şi servirea mesei cu produse proprii din gospodăria agricolă. Hotărârea de Guvern nr. activităţi culturale şi sportive etc. inclusiv a agroturismului. plata în tariful de uz casnic a consumurilor de energie electrică şi gaz metan. Pe lângă activitatea de cazare şi servire a mesei. scutirea de la plata impozitului pe venit sau profit. arendarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de cazare. 91 . dacă activitatea este întreruptă pe o perioadă mai mică decât dublul perioadei de scutire. Hotărârea de Guvern nr. pensiunile agroturistice sunt amplasate în mediul rural. distracţii. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are la bază Ordonanţa de Guvern nr. În caz contrar. legea prevede constituirea unui fond special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. Hotărârea de Guvern nr. 43 din 27 iulie 1998. Legea nr. respectiv a tarifelor pentru persoane fizice a serviciilor de telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi agroturistice. raportat la întreaga perioadă de scutire. 712 din 2 septembrie 1999. Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestările de servicii gratuite şi asigurarea sumelor necesare acordării de credite cu dobândă preferenţială. inclusiv a agroturismului. În perioada care a urmat. se aprobă anual ca anexă la legea bugetului de stat şi se gestionează de către ministerul turismului. această ordonanţă a suferit numeroase intervenţii de modificare şi completare concretizate în Ordonanţa de guvern nr. Potrivit aceloraşi norme juridice. dobânda reprezentând 50% din cea practicată pe piaţa bancară. Hotărârea de Guvern nr. 23 din 27 martie 2000. respectiv profit. Din aceste acte normative rezultă că Bugetul Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului.învăţământ cu profil turistic şi agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice. 8 din 30 I. ele sunt obligate să verse la bugetul de stat sau la bugetele locale impozitul pe venit. 296 din 8 martie 2001. pe o perioadă de 10 ani din momentul punerii în funcţiune a pensiunii turistice sau agroturistice. 619 din 27 iunie 2001. pensiunile turistice şi agroturistice oferă turiştilor servicii de agrement.

cu dobândă preferenţială. Aceleaşi acte normative precizează că nu pot fi finanţate proiecte propuse de persoane juridice române autorizate dar care sunt declarate. conform legislaţiei în vigoare. creşterea veniturilor valutare din activitatea turistică. Accesul la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului în vederea realizării de proiecte destinate acestui scop îl pot avea. naturale şi antropice. venitul net al Institutului Naţional de Formare şi management pentru turism etc. acţiuni de conştientizare. programe şi acţiuni de instruire şi de formare profesională de specialitate. care au plăţile/conturile blocate conform unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă. din activitatea de agrement. autorizate în activitatea de turism.Constituirea fondului special are la bază numeroase surse. persoane fizice şi juridice. pentru proiecte de investiţii în turism. programe de informatizare. cu unele excepţii şi contribuţia din veniturile turistice (veniturile din cazare. comisioane. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are ca scop asigurarea întregii activităţi turistice iar sumele alocate pentru diferite activităţi au în vedere importanţa acestora şi efectul final al activităţii respective. creşterea eficienţei utilizării resurselor turistice. între care contribuţia pentru turism de 3% plătită de agenţii economici. programe pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor în turism şi testarea calităţii acestora. conform legii. alte acţiuni. Fondul special se redistribuie ţinând seama de anumite priorităţi în activitatea turistică. persoane juridice române care au în obiectul lor de activitate turismul sau al căror scop îl constituie promovarea şi dezvoltarea turismului. sprijinirea componentelor turistice de dezvoltare locală şi regională. acordarea de credite pe termen mediu. precum şi persoane fizice sau asociaţii familiale cu domiciliul în România. În cadrul scopului principal se mai înscriu creşterea calităţii serviciilor turistice. cum ar fi de exemplu: finanţarea programelor de creare şi dezvoltare a produselor turistice interne şi internaţionale. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi particular în turism. protecţia şi conservarea mediului înconjurător. din alimentaţia publică. din transporturi. De asemenea. în incapacitate de plată. care 92 . conform legislaţiei în vigoare. educare şi formare a turiştilor şi a populaţiei cu privire la turism. crearea şi reabilitarea de programe turistice pentru România. alte venituri) sunt esenţiale. care nu au achitat la termen contribuţia pentru turism de 3% la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. crearea de noi locuri de muncă în turism.

are responsabilitatea directă de a cheltui in exclusivitate. uz de fals. care au încălcat. Harghita. Marea Britanie etc. Ministerul Agriculturii. mărturie mincinoasă. Ministerul Turismului. precum şi persoanele fizice care se fac vinovate de declaraţii false cu privire la situaţia lor economică. „Trans Tour” SRL Praid. Centrul de Informare Economică Bucureşti. ca disponibilul fondului existent la finele omului să se raporteze în anul următor. Asociaţia „Operaţiunea Satele Româneşti”. Franţa. de asemenea. institutele de cercetări: Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Asociaţia turistică Botiza (1993). Sirnea şi Fundata. înşelăciune. Au apărut organisme neguvernamentale interesate de dezvoltarea turismului rural şi agroturismului. a tuturor fondurilor. „Ovidiu Tour” Bran etc. Moieciu. abuz de încredere.. turiştilor din Germania. „Dublian” SRL – Câmpulung. Institutul de Geografie. „Branimpex” din Bran. în calitate de ordonator principal de credite. Dintre societăţile comerciale cu activitate în domeniul turismului rural amintim: Fundaţia „Ţara Dornelor” din Vatra Dornei. fundaţii şi asociaţii preocupate de comunitatea rurală şi de viitorul acesteia. gestiune frauduloasă. „Drăguş” Covasna. în total circa 25 de tour-operatori. deturnare de fonduri şi alte încălcări legale. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Fundaţia turistică „AGRO-TUR”. SUA. 1991.C. în scopul pentru care au fost create iar controlul respectării acestei prevederi se face potrivit legislaţiei în vigoare. Actele normative menţionate prevăd. Agenţia Română pentru Agroturism (1993) (95). S. instituţii de învăţământ superior. cum sunt: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1991). jud. OSR (1994). care închiriază circa 150 de case în satele Bran. prevederile unui alt contract finanţat din fonduri publice sau au fost condamnate pentru furt. bugetele locale şi la fondurile speciale. având aceeaşi destinaţie. Ministerul Tineretului şi Sportului. au manifestat interes pentru dezvoltarea turismului rural şi unele organisme guvernamentale cum sunt: Autoritatea Naţională pentru Turism. din reţeaua de stat şi particulară. Asociaţia de Turism Montan Prahova. După anul 1990. cu bună ştiinţă.au restanţe la plata impozitelor şi taxelor datorate la bugetul de stat. Pădurilor şi Apelor. Dintre acestea se remarcă activitatea S. Braşov. dare sau luare de mită. jud. Institutul de Economie Agrară). 93 . liceal. fals. „Branimpex” SRL din Bran. delapidare. bugetul asigurărilor sociale de stat.C. postliceal.

Referindu-ne la eforturile care s-au făcut în Bucovina putem prezenta câteva rezultate pozitive şi anume (186) – înfiinţarea în 1992 în cadrul grupului şcolar Dorna Condrenilor – a primei şcoli postliceale de tehnicieni în agroturism montan din România la iniţiativa fostei Comisii a zonei Montane. În temeiul Hotărârii de Guvern nr. 62/1994 şi Legea nr. nonprofit. utilităţi. partea I. Acest ordin este completat cu Ordinul nr. rural în zona montană.09. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre. indiferent de amplasament se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministrului turismului nr. de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde. Asociaţia Naţională pentru Turism Rural. cu un număr de aproximativ 2300 membri. 20 din aprilie 1995. În anul 1994 apar şi primele reglementări legale în turismul rural românesc: Ordonanţa Guvernamentală nr.În scopul promovării turismului rural. Ecologic şi Cultural (ANTREC). "staţiunea turistică este definită ca fiind „localitatea cu funcţie turistică specificată.(192) ANTREC este o organizaţie neguvernamentală. din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. însumând circa 7500 camere. 77/1996. având în prezent o reţea de 30 de filiale din tot atâtea judeţe. cursuri de scurtă şi lungă durată. 1995. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. al României nr.O. al informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest nou domeniu a luat fiinţă. încă din 1994. dotată cu resurse naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării turismului” care îndeplineşte anumite condiţii privind cadrul şi calitatea mediului. a luat fiinţă în anul 1994. publicat în Ministerul Oficial al României. schimburi de experienţă şi de a organiza campanii de publicitate pentru unităţile clasificate şi omologate. din 25 mai 1995. Pensiunile şi fermele agroturistice. 101. 94 . apolitică. structurile de primire turistice. 145/1994 care au introdus unele facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism. Scopul ANTREC este de a identifica şi promova potenţialul turistic rural. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural EUROSITES. nr. accesul în staţiune. 220 din 25. agenţii de turism rural prin seminarii. publicat în M. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural. peste 2500 de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice omologate.

226 din 30. 1998. Conform acestei ordonanţe. Prin H. intitulat „Sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural”. a început activitatea de formare şi pentru agroturism în cadrul Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC). Guvernul României aprobă Programul special pentru zonele defavorizate. cu un laborator practic de agroturism. priorităţi la instalarea de linii de telecomunicaţii. înfiinţarea Federaţiei Agricultorilor de Munte – Dorna. publicat în Monitorul Oficial al României nr. importanţei turismului în economia naţională şi stimularea cererii turistice interne şi internaţionale. publicat în Monitorul Oficial al României nr. 140 din 21 martie 2001 şi Hotărârea nr. respectiv artă culinară şi servire. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi conştientizarea rolului. persoanele fizice. Programul avea ca obiective: îmbunătăţirea imaginii produsului turistic românesc pe pieţele externe. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice clasificate. În contextul sprijinirii de către stat a dezvoltării turismului rural. beneficiază de anumite facilităţi acordate potrivit legii întreprinderilor mici şi mijlocii şi de anumite facilităţi cum ar fi: suprafeţe de teren pentru construirea şi dezvoltarea pensiunilor agroturistice./1997 se stabilesc anumite facilităţi privind dezvoltarea turismului rural. Începând cu anul 1997 prin Ordonanţa Guvernului nr. 296 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Programului de marketing şi promovare turistică pentru anul 2001.08. 63/1997. nr. 314 din 6 iunie 2000. Prin Ordinul Ministrului Turismului nr. cum ar fi: Hotărârea nr. Guvernul României a emis o serie de hotărâri şi ordonanţe. care are ca obiective printre altele şi dezvoltarea spiritului antreprenorial şi creşterea nivelului de pregătire a întreprinzătorilor din mediul rural.G. în situaţia în care capacitatea de cazare este de maximum 10 camere. scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani. publicată în Monitorul Oficial al României nr. 522 din 22 iunie 2000. asistenţă tehnică de specialitate. 619 din 27 iunie 2001 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 95 . cuprinderea ofertei pensiunilor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului. 61/1999 se elaborează omologarea pensiunilor turistice şi clasificarea acestora.- 1994. 286/2001.

a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. din contră. a fost chiar mulţumitor.Dincolo de cadrul legal care reglementează.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. venită în completarea Legii nr. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. Astfel că. companii de marketing turistic şi oportunităţi de training în evidenţierea iniţiativelor de dezvoltare a fermelor agroturistice. necesare importante sume de bani. într-o oarecare măsură modestă şi puţin detaliată.(165) Conform acestei ordonanţe. respectiv pe profit. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane 96 . în sprijinirea iniţiativei dezvoltării potenţialului turistic regional şi local. se impune un efort susţinut din partea administraţiilor. La sprijinirea cu resurse financiare şi logistice a unor programe de dezvoltare a turismului rural trebuie să se implice atât guvernul. cât şi organizaţiile neguvernamentale. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. „persoanele fizice. măsuri de conservare a ecosistemelor naturale. Comunităţile locale cu potenţial turistic trebuie susţinute prin investiţii economice. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. a practicanţilor de turism rural din România. facilităţi financiare şi suport de consiliere. la nivel central şi mai ales local.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural. Din fericire. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. 145/1994. parcări acoperite etc. în general. când acesta a venit. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. dar mai ales organele administraţiei locale. grupuri sanitare pentru aceştia. Ordonanţa de Guvern 63/1997. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. acordate pe o perioadă de maximum zece ani. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. pe o perioadă de 10 ani.). Pentru astfel de credite.

căsuţe. Construcţia unei pensiuni turistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. Structura spaţiilor de cazare poate fi: camere. Dotările din camerele şi grupurile sanitare destinate turiştilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziţia turiştilor. se consideră. la racordarea la reţeaua electrică. garsoniere. amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. turistul trebuie să-şi depoziteze bagajul în condiţii decente. În interiorul acestor spaţii nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălţăminte. precum şi la sistemul de canalizare. Pentru desfăşurarea de activităţi de turism. de alimentare cu apă şi gaz metan. bibelouri.(189) Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului 510/2002.fizice. De asemenea. Astfel în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu un pat sau mai multe paturi. Camera trebuie să asigure turistului odihnă şi posibilitatea de a desfăşura diferite activităţi. 31/1996. apartamente. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. de asemenea. de cel puţin 180 C în sezonul rece. alimentare cu energie electrică. Începând cu 4 margarete. alte obiecte personale care ar stânjeni turiştii). iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. 97 . racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor. o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi: (70)alimentare cu apă. Pensiunile au beneficiat. este obligatoriu ca peste somieră sau peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea minimă de 5 cm. în acest spaţiu. solid sau gaz metan). Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism. 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. drept ridicată. De asemenea. sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid.

cu lăţimea minimă de 0. glasvand. trebuie să existe o plapumă. perdele transparente. cu lăţimea de 1. Garsonierele/apartamentele sunt spaţii de cazare în care zona de odihnă.40 m saupat dublu. în funcţie de categoria de clasificare. cuier. cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled / pătură / plapumă. halat de baie (începând cu 4 margarete).90 m.90 m pentru 1 şi 2 margarete şi de 2 m pentru categoriile superioare. în cazul în care sunt destinate şi pentru consumatori din afară. dar nu mai mic de 20 de locuri la mese. 510/2002. scrumiere (opţional). În cazul garsonierei cele două zone sunt separate prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie. este obligatoriu cuvertura pentru acoperirea patului. veioze sau aplice la capul patului (obligatorii începând cu 2 margarete). scaune (câte unul pentru fiecare loc de cazare). începând cu 3 margarete. Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei. cu lăţimea minimă de 1. ce pot fi despărţite printr-o uşă. frigider. se clasifică ca unităţile de alimentaţie pentru turism. Camera de cazare poate avea: noptiere sau etajere. pahare (câte două bucăţi pentru fiecare loc de cazare). cu demifotolii.60 m. vaze cu flori. potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului. perii pentru haine şi pantofi. spaţii amenajate pentru haine sau dulap cu umeraşe (cel puţin câte 4 pentru fiecare loc de cazare). numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare. canapea. prosoape pluşate pentru baie. oglindă sau masă de toaletă. lucru şi alte activităţi este bine delimitată şi de mai mare amploare. set de pahare pentru apă. 98 . în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt despărţite printr-un perete despărţitor. Pensiunile turistice rurale trebuie să deţină spaţii pentru prepararea şi servirea mesei diferenţiate în funcţie de categoria de clasificare acordată. iar la 4 margarete este obligatorie husa de protecţie. băuturi spirtoase etc. televizor. pled sau pătură. prosoape pentru faţă. câte două pentru fiecare persoană. Suita este compusă din două camere standard care pot funcţiona împreună sau separat. Lungimea minimă a patului este de 1. Patul poate fi: pat simplu. conform normelor prevăzute în Ordinul Ministrului Turismului nr. fotolii. suport pentru bagaje (opţionale). aparat de radio.Pentru fiecare loc de dormit. o masă sau măsuţă. Aceste spaţii se dotează suplimentar. pat matrimonial. Începând cu 2 margarete. perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii.

pavilioane. de 3 margarete – 80 puncte. de 4 margarete – 120 puncte. în suprafaţă minimă de 12 mp. fără a se trece prin alte camere – holul de primire. criteriile privind echiparea sanitară şi dimensiunea parcelelor. de 3 stele – 80 puncte.Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de cumpărare vor respecta pentru montarea corturilor şi rulotelor. cu spaţii verzi – împrejmuiri estetice şi eficiente – curte cu amenajările florale – amenajări în aer liber pentru odihnă şi relaxare (chioşcuri.. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul: 1) pentru pensiuni urbane: de 5 stele – 150 puncte. inclusiv anexele gospodăreşti. terase acoperite etc. Organizarea spaţiilor: – accesul în camerele de dormit şi în grupurile sanitare să fie direct. 2) Pentru pensiuni turistice rurale: de 5 margarete – 150 puncte. să fie în stare: – foarte bună – bună – să se încadreze în stilul arhitectural cu specific local – căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare întreţinute – curte proprie. să fie mobilat şi decorat Flori (margarete) 5 4 3 2 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 1 x x x x x 99 . Tabelul 1 Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale (132) Pensiuni turistice rurale Criterii obligatorii 1. Criterii generale: – clădirile.) – suprafeţe de joacă pentru copii – garaj sau adăpost acoperit – parcare proprie 2. de 4 stele – 120 puncte. rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute la prezentele norme metodologice. Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor şi de realizarea următorului punctaj minim. de 2 margarete – 40 puncte. de 2 stele – 40 puncte.

scaune.– spaţii corespunzătoare şi igienice. Echipare sanitară: – camerele dispun de grup sanitar propriu (cadă sau cuvă cu duş. dotate cu echipamente de preparare şi conservare – sufragerie dotată cu mobilier adecvat. Dotarea camerelor: – pardoseli acoperite cu covoare sau mochetă de bună calitate (pardoselile din parchet. pentru prepararea mesei. marmură şi alte materiale similare pot fi acoperite şi parţial) – pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete x 20 x x - x x - x x x - x x x x x x x x x x x 16 20 20 20 2 x x - x x x x x 15 18 18 18 2 x x - x x x x x 10 13 13 14 2 x x - x x x x 9 12 16 12 12 3 x x x x x 8 11 11 16 11 11 4 x x x - x - x x 100 . dotat cu mobilier (mese. Instalaţii: – încălzire centrală sau cu gaze la sobă de teracotă. banchete) şi inventar de servire – camere cu grup sanitar propriu – grup sanitar comun (la pensiunile turistice de 1 stea se admit în WC uscate şi spălătoare exterioare alimentate la surse naturale din rezervoare) 3. Număr maxim de paturi simple într-o cameră: 6. Suprafaţa minimă a camerelor (mp): – cameră cu 1 pat – cameră cu 2 paturi – cameră cu 3 paturi – cameră cu 4 paturi – dormitorul din apartamente – salonul din apartamente 5. de calitate superioară şi cu inventar de servire de calitate – salon cu suprafaţa minimă de … mp – elemente decorative de bun gust în interior – spaţiu pentru servirea mesei. lavoar şi WC) – grup sanitar comun compus din: – 1 cabină WC la 10 locuri*) – 1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă/rece la 10 locuri**) – 1 cabină duş cu apă caldă/rece la 15 locuri *) La pensiunile turistice rurale de o stea poate exista şi WC uscat **) Spălătorul poate fi şi în aer liber 7. mai puţin la unităţile sezoniere estivale – încălzire cu sobă de teracotă sau cu alte echipamente admise de normele PSI – sursă de încălzire în camerele de baie (încălzire centrală sau alte mijloace admise de normele PSI) – instalaţie cu apă curentă caldă/rece la bucătărie – instalaţie de apă curentă rece la bucătărie – aer condiţionat – racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare şi epurare – clădirea să fie racordată la reţeaua electrică publică 4.

) – prosoape pluşate pentru baie (1 buc/pers) – halat de baie – perdele transparente – perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii – peri pentru haine şi pantofi – scrumiere (opţional) – pahare (2 buc/pers. covor de calitatea celor din dormitor 8. garsonieră sau apartament – TV şi aparat de radio în spaţii comune Garsonierele şi apartamentele vor avea în plus: – fotolii sau canapea – demifotolii. Dotarea bucătăriilor: – plită electrică sau cu gaze – maşină de gătit sau reşou electric cu minim două ochiuri – cuptor cu microunde – vase şi ustensile de bucătărie din inox – vase şi ustensile de bucătărie – echipamente pentru păstrarea prin frig a alimentelor 9. vin. pătură sau plapumă – cuvertură de pat – husă de protecţie – masă şi scaune – dulap sau spaţii amenajate pentru haine.) – vaze cu flori – TV şi aparat de radio în cameră. Alte criterii: – anexele gospodăreşti pentru creşterea animalelor şi păsărilor vor fi amplasate şi întreţinute astfel încât să nu creeze disconfort pentru turişti – – – – – x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 101 . cu umeraşe – cuier – oglindă sau toaletă la dispoziţia turiştilor – veioză sau aplică la capătul patului – prosoape pentru faţă (1 buc/pers. coniac – perdea. pled sau pături (câte două bucăţi de persoană) – perne mari – cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled. scaune – masă sau măsuţă – frigider – set de pahare pentru apă.mobilier uniform ca stil şi de calitate superioară pat cu somieră cu saltea sau pat cu saltea relaxa pat cu saltea saltea de lână cu o grosime de 5 cm plapumă. Telefon la dispoziţia turiştilor 10.

– – –

animalele de la care provin produsele lactate să fie atestate ca sănătoase, iar produsele din carne să fie examinate sanitar-veterinar minim 20 % din alimente să provină din surse locale minimum o persoană să fie absolventă a unui curs de formare în domeniu (în cazul unităţilor de 5 flori criteriul este obligatoriu pentru cele cu peste cinci camere) asigurarea posibilităţilor turiştilor de a achiziţiona suveniruri sau produse alimentare sau nealimentare cu specific local

x x x

x x x

x x

x -

x -

x

x

-

-

-

Criterii suplimentare facultative 1. Construcţii, aspect general şi echipare exterioară – drum carosabil până la poarta pensiunii – semnalizare de la şoseaua principală – situarea într-o zonă nepoluată fonic, vizual sau olfactiv – iluminat exterior – încadrarea în stilul arhitectural cu specific local – izolarea fonică a clădirii – ambianţa generală a exteriorului: • aspectul construcţiilor • aspectul anexelor gospodăreşti • amenajarea spaţiilor exterioare (curte, grădină, livadă, spaţii amenajate în aer liber pentru divertisment) 2. Dotarea camerelor – izolarea fonică între camere şi spaţiile comune – salon de primire – living cu spaţiu amenajat pentru deconectare, lecturare, conversaţie – perdele obturante – şemineu – bibliotecă (cărţi, reviste, ziare, albume etc.) – dotare cu jocuri de societate (şah, table, remy, cărţi de joc etc. – biliard – tenis de masă – aer condiţionat – telefon în fiecare cameră – decorarea de ansamblu a interiorului – calitatea mobilierului, armonia culorilor 3. Dotarea bucătăriilor – adaptarea suprafeţei şi a dotărilor la numărul de camere – veselă şi ustensile de bucătărie de bună calitate, nedesperechiate, în număr corespunzător capacităţii de cazare – aparatură electrică: • robot-mixer • cafetieră • cuptor cu microunde • hotă • maşini de spălat vase

Punctaj 3 2 6 3 7 6 10 10 10 8 10 3 9 8 4 8 8 10 10 10 10 8 8 6 3 3 3 6 8 10 102

4. Alte dotări şi amenajări – masă şi fier de călcat – maşină automată de spălat rufe – feon – grătar în aer liber – locuri de joacă amenajate pentru copii – sală de fitness – saună – piscină în aer liber – piscină acoperită – terenuri de sport proprii sau intermediare la terţi – obiecte şi echipamente pentru practicarea sporturilor (schiuri, sănii, biciclete, ambarcaţiuni etc.) – aparat-video – antenă satelit sau cablu – posibilităţi de participare ca divertisment la unele activităţi gospodăreşti

2 10 3 3 10 10 10 8 10 8 8 2 2 8

Nu lipsit de importanţă în ceea ce priveşte cadrul legislativ al turismului rural şi agroturismului este ORDINUL nr. 143 din 4 martie 2005 privind definirea şi caracterizarea spaţiului rural. În baza Notei nr. 87.236 din 6 octombrie 2004, întocmită de Direcţia de dezvoltare rurală, privind necesitatea definirii şi caracterizării spaţiului rural în România în acord cu prevederile Reglementării Consiliului Europei nr. 1.296/1996 privind Carta Europeană a spaţiului rural, în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările ulterioare, şi al art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare, la Art. 1 se precizează: “Prin spaţiu rural, în înţelesul prezentului ordin, sunt definite zonele aparţinând comunelor, precum şi zonele periurbane ale oraşelor sau municipiilor, în care se desfăşoară, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, activităţi încadrate în următoarele domenii economice: a ) producţie agricolă vegetală şi/sau zootehnică, silvică, de pescuit şi acvacultură; b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultură, precum şi activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie; c )servicii de turism şi de agrement rural.” Conform Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 143/610/2005, publicat în Monitorul 103

Oficial al României, toţi cei interesati de iniţierea/dezvoltarea unui proiect în cadrul Programului SAPARD trebuie să ceară de la primărie o adeverinţă din care să reiasă că proprietatea imobiliară este amplasată în zonă rurală. 6.2 LEGISLAŢIA SPECIFICĂ TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI ÎN EUROPA În ţările în care turismul participă în mod substanţial la realizarea avuţiei naţionale, ca de exemplu Spania, Italia, Franţa, Elveţia, Austria, Suedia şi altele, întâlnim şi o legislaţie bogată menită să evidenţieze importanţa, modul de funcţionare şi efectele practicării turismului în general, a diferitelor forme în particular. Activitatea de agroturism din Italia, spre exemplu, are la bază, în prezent, Legea nr. 730 din decembrie 1985, la nivel naţional, precum şi o serie de alte legi care consfinţesc activităţi în timp sau se referă la teritorii restrânse strict delimitate, respectiv diverse regiuni. Legea generală menţionată cuprinde un număr de 15 articole: generalităţi (1), definirea activităţii de agroturism (2), folosirea condiţiilor locale pentru activitatea de agroturism (3), stabilirea criteriilor şi limitele activităţii agroturistice (4), normele igienico-sanitare necesare în activitatea de agroturism (5), lista regională (6), disciplina administrativă (7), autorizarea de către organele locale de stat (primării) (8), stabilirea tarifelor (9), programa regională a activităţii de agroturism şi de revitalizare a spaţiului rural (10), activitatea de studii şi cercetări şi formarea profesională (11), popularizarea ofertei agroturistice (12), intervenţia organelor locale şi planuri integrate ale intervenţiei extraordinare (13), iniţiativa întreprinzătorilor agricoli şi toate iniţiativele care vizează activitatea de agroturism (14), regiuni cu statut special şi provincii autonome în care se practică agroturismul (15). Referitor la ultimul articol al Legii 730, menţionăm Legea nr. 9 din 18.IV.1997 care se referă la Regiunea Veneto, care cuprinde normele specifice practicării agroturismului, în această regiune sau Legea Regională nr. 28 din iunie 1994 care se referă la regiunea Emilia Romagna etc. Menţionăm, de asemenea, Legea nr. 32/31 mai 1994 care aduce îmbunătăţiri substanţiale în activitatea de agroturism, confirmând preocuparea statului de a ţine pasul în probleme de agroturism, cu tot ceea ce se schimbă, se prefecţionează în ansamblu pe întreaga economie.

104

începând cu elaborarea normelor juridice. 105 . Exemplificăm acest din urmă aspect prin „Guida all’AGROTURISMO in Italia“ pe anul 2002/2003 care conţine toate unităţile agroturistice din Italia. terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi.călărie etc. ale statului italian. fiecare unitate este prezentată şi cu fotografia pensiunii. cinematograf. precum şi anexe ca piscine. dar şi de diferite forme de societăţi de persoane sau de capital. Asemenea Italiei şi în celelalte ţări menţionate. fiecare unitate este prezentată într-o reclamă care cuprinde: denumirea. activitatea de agroturism se desfăşoară pe baza unor norme juridice corespunzătoare. cluburi. discoteci. turistul îşi poate alege după preferinţă zona. facilităţi care stimulează deopotrivă activitatea ofertanţilor cât şi a beneficiarilor. obiective naturale. perioada şi pensiunea care-i oferă satisfacerea cât mai deplină a dorinţelor. De asemenea. Această lege este foarte simplă şi clară fiind structurată doar pe 16 articole. La articolul 2 se prezintă o definiţie a activităţii agroturistice şi anume: ” prin activitate agroturistică se înţelege activitatea de primire şi ospitalitate exercitată de producătorii agricoli individuali. continuând cu acordarea de subvenţii în condiţii avantajoase pentru solicitanţi iar în final prin publicaţii de o calitate ireproşabilă care reprezintă un îndrumător serios şi corect pentru turişti. . culturale din localitatea respectivă şi din împrejurimi. localitatea. şi ale diferitelor regiuni. Consultând acest ghid. La articolul 1 este prezentat faptul că Republica Italiană. urmărindu-se ca între cei doi parteneri să se menţină o cât mai bună armonie şi adecvată schimbării condiţiilor în care se practică agroturismul. preţurile pentru masă şi cazare. În mod sugestiv. nominalizaţi la articolul 2135 din Codul civil italian. Prezentăm în continuare câteva elemente care prezintă înteres şi pentru activitatea agroturistică din România. Statul italian se implică într-o măsură mare în activitatea de agroturism. susţine agricultura şi prin diferitele forme de promovare ale turismului rural şi agroturismului. în concordanţă cu programele de dezvoltare ale U. perioada în care îşi desfăşoară activitatea (permanent sau sezonier).Noile reglementări juridice au ca scop să creeze facilităţi superioare în activitatea de agroturism din Italia. amplasarea geografică în cadrul celor 20 de regiuni turistice. istorice. produsele locale şi tradiţionale pe care le oferă patronul pensiunii agroturistice.. În Italia cea mai recentă lege privind activitatea agroturistică este Legea Agroturismului aprobată şi publicată la data de 8 februarie 2006.E.

prin cele două instituţii subordonate. elaborarea de noi strategii în domeniul turismului naţional. la care participă asociaţii ale operatorilor în agroturism cei mai reprezentativi la nivel territorial. care va fi în subordinea Ministerului pentru politici agricole şiu silvice. organizarea de degustări pentru diferite produse sau mâncăruri obţinute în pensiune. Din prima categorie fac parte: Secretariatul de Stat pentru Turism-Comerţ. Printre activităţile agroturistice care se pot desfăşura alături de cele clasice. componentă a Ministerului Industriei Turismului şi Comerţului. şi Institutul de Turism (TURESPAÑA). subordonat aceluiaşi Secretariat. culturale. şi care are ca scop culegerea şi interpretarea informaţiilor provenite de la diferite regiuni şi asociaţii. vinderea de produse alimentare ori de băuturi răcoritoare sau alcoolice de marcă recunoscută. Administratia de stat in domeniul turismului in Spania este reprezentată de următoarele institutii: Instituţiile Centrale de Stat şi Administraţia locală. didactice. cooperarea cu comunităţile autonome în elaborarea strategiei 106 . dar care să fie cuprinse în lista naţională a produselor agroalimentare tradiţionale. La art. publicând annual un raport naţional asupra activităţilor agroturistice. activităţile silvice sau creşterea animalelor”. organizarea de activităţi recreative. în raport de conexiune cu activităţile agricole de cultivare a terenului. subordonată Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert.sau asociaţii ale acestora. Direcţia Generala de Turism. sportive. Toate aceste activităţi snt însă limitate pentru un număr nu mai mare de 10 persoane. Directia Generală de Turism are următoarele funcţii: elaborarea planurilor generale care să permită stimularea produselor turistice şi să contribuie la ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al întreprinderilor turistice şi cooperării dintre acestea. Legislaţia turistică în Spania. această lege enumeră la acelaşi articol aliniatul 3 următoarele: oferirea de spaţii de cazare în stabilimente speciale sau spaţii deschise. utilizând propriile gospodării sau stabilimente. care să pună mai bine în valoare patrimonial rural. politica guvernului în domeniul turismului. Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert îi revine misiunea de a pune în practică. punerea în practică a politicii guvernului în domeniul turismului. identificarea de noi resurse turistice. formulând şi diferite soluţii pentru dezvoltarea acestui sector. obţinute în gospodăria proprie. 13 se prezintă înfiinţarea Obsrvatorului naţional pentru agroturism.

asigurând interacţiunea şi integrarea în politica turistică a statului şi a Uniunii Europene în domeniul agroturismului. având personalitate juridică şi îndeplinind următoarele funcţii: planificarea. aprobarea planurilor de promovare agroturistică. 107 . Institutul de Turism (TURESPAÑA) este un organism autonom. a centrelor de interes turistic naţional.şi planificării generale a sectorului. nu există o lege a turismului cu caracter naţional. ca o consecinţă a transferului de competenţă în domeniul turismului de la nivel central la nivel local. autorizarea. coordonarea şi controlul activităţii birourilor de informaţii turistice situate pe teritoriul comunităţii. Legat de cadrul legislativ al funcţionarii sectorului agroturism în Spania. planuri ce definesc modelul şi strategia de dezvoltare turistică a zonei şi trebuie să se integreze în acţiunile de dezvoltare regională. aparţinând celor 17 comunităţi autonome. organisme locale şi cu sectorul privat în promovarea şi comercializarea produselor agroturistice ale acestora pe piaţa externă. licentierea şi controlul activităţii agenţilor economici din agroturismul local. initiativa în privinţa declarării zonelor agroturistice preferenţiale şi a centrelor şi zonelor de interes agroturistic naţional. planificarea activităţii agroturistice în comunitate. Administraţia locală este reprezentată de instituţiile din domeniul turismului şi agroturismului. comunităţile autonome au competente în ceea ce priveste promovarea şi coordonarea agroturismului la nivel teritorial. dezvoltarea relaţiilor cu organisme supranaţionale. La nivelul fiecărei comunităţi autonome se elaborează planuri strategice de acţiune integrată. ci fiecare comunitate autonomă îşi are propria legislaţie în domeniu. dezvoltarea şi promovarea turismului şi agroturismului spaniol pe piaţa internaţională. studii asupra infrastructurii existente. publice şi private. Organismul teritorial abilitat sa coordoneze activitatea de agroturism şi care depinde de primăriile locale este Consiliul pentru Turism al Comunităţii. administraţiei locale îi revin următoarele atribuţii: realizarea de campanii publicitare pentru promovarea produselor agroturistice locale. în domeniul turismului. Astfel. sprijină comercializarea produselor turistice şi agroturistice spaniole în străinătate şi cooperează cu comunităţile autonome. aprobarea planurilor de promovare agroturistică a centrelor de interes agroturistic naţional. cu caracter comercial. internaţionale. în vederea susţinerii dezvoltării zonei. Conform Constituţiei spaniole.

autorităţile publice şi alte organisme oficiale. cu excepţia serviciilor de alimentaţie din cadrul pensiunilor pentru care este de 12%. atâta timp cât investiţiile se fac pe teritoriul Suediei. Finanţarea se face atat de la bugetul de stat. Pentru sustinerea propriei industrii turistice. pentru proiecte separate contribuind toţi cei care pot avea potenţiale beneficii (firme. Băncile acordă credite în condiţii foarte avantajoase. Din cea de-a doua categorie fac parte: apartamentele turistice. unitatile agro-turistice. Fiecare regiune sau municipalitate este liberă să ăşi organizeze activităţile din domeniul turismului. Autoritatea Suedeză pentru Turism este o instituţie guvernmentală independentă şi are in special ca obiect de activitate efectuarea de analize. cele mai multe comunităţi autonome clasifică structurile de primire astfel: . Cele mai multe au denumirea generică de Regional Tourist Board. studii. zonele de campare municipale. Guvernul. dar asta este valabil pentru toate sectoarele economiei. Costurile pentru funcţionarea birourilor precum şi pentru promovarea generală a Suediei ca destinaţie turistică se face numai cu suport guvernamental. În Suedia. cât şi cu contribuţia directă a industriei turistice. organisme zonale si locale. Măsurile de stimulare de natură financiar-fiscală sau valutara sunt inexistente. hanurile. etc). apartamentele şi hostelurile de la 4 la 1 stea. Ea reprezintă organizaţiile de turism în contactul cu Parlamentul. având organizaţii turistice locale care îşi au propriile obiective şi diferite structuri organizaţionale.unităţi turistice hoteliere . campingurile. În anumite regiuni 108 . Hotelurile pot fi clasificate de la 5 la 1 stea.Clasificarea structurilor de primire este diferită de la o comunitate la alta.unităţi turistice extrahoteliere Din prima categorie fac parte: hotelurile. O altă organizaţie foarte importantă este Swedish Travel and Tourist Industry Federation. TVA-ul care se percepe este la nivelul maxim de 25%. cu dobânzi foarte mici (2-3%). taberele şcolare şi similare. Suedia este organizată în 21 de regiuni şi 289 municipalităţi. Din grupul hotelurilor fac parte hotelurile şi hotelurile-apartament. Suedia se bazează în special pe măsuri de natura promoţională. hostalurile şi pensiunile. cu referire la numele regiunii. vilele de vacanţă. iar pensiunile de la 3 la 1 stea. statistici pe care le pune la dispoziţia agenţilor de turism interesaţi.

Alte asociaţiî sunt: Asociaţia Hotelurilor şi Restaurantelor. în cazul în care firma vânzătoare ajunge in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile faţă de aceştia. Asociaţia Propietarilor de Camping-uri. Legea pentru constituirea fondului de garanţie prevede contribuţia fiecărei firme care are activitate de turism internaţional pentru formarea unui fond de garanţie. În ce priveste hotelurile acestea nu sunt clasificate. Legea pentru pachetele turistice. De asemenea pot fi organizate şi de către organizaţiile guvernamentale. 109 . Firmele suedeze care au activitate de turism international nu platesc TVA. comunitatea regională sau de catre municipalităţile din regiune. cu suport financiar de la organizaţia guvernamentală regională şi de la comunitatea regională. însă există reglementări care prevăd cine are dreptul să lucreze în acestea. ce evidenţe trebuiesc păstrate şi ce condiţii de securitate trebuiesc îndeplinite. etc. Asociaţia Transportatorilor Turistici Internaţionali. Din acest fond se suportă cheltuielile legate de sejurul si repatrierea celor care şi-au cumparat programe turistice din Suedia.organizaţia este condusă de către industria turismului de pe plan local. Asociaţia Birourilor Naţionale de Turism. Principalele legi care stau la baza cadrului legal al desfăşurarii activităţii de turism rural sunt: Legea pentru constituirea fondului de garanţie. Legea pentru desfăşurarea activităţii din cazinouri. etc.

(137) potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale. relief. atracţii turistice pretabile pentru vizitare. resursele turistice naturale reprezintă.). infrastructura cu specific turistic. artă. conţinutul şi valoarea lor.1 NOŢIUNEA DE POTENŢIAL AGROTURISTIC Într-o accepţiune generală. cu factorii naturali (aşezare geografică. cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea personalului din turism. agricultură. diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de apă. pe de o parte. economice şi cultural-istorice. cuprinde ansamblul resurselor turistice naturale şi turistice antropice care generează diverse forme de turism.CAP VII POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7. Prin specificul. istorie. a căror valorificare. infrastructura generală a zonei incluzând dezvoltarea economică generală (industrie. poate determina o activitate de turism şi includerea acelui teritoriu în circuitul turistic intern şi internaţional. climă. folclor. dar o anumită funcţionalitate pentru turism şi deci constituie o premisă pentru dezvoltarea activităţii de turism. Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic. infrastructura generală edilitară. noţiunea de potenţial turistic.).2 RESURSELE TURISTICE NATURALE ŞI OBIECTIVE TURISTICE Noţiunea de „resursă“ turistică este mai completă şi defineşte mai concret implicaţiile acesteia asupra activităţii de turism ca domeniu economic. care reprezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică. izvoare. ele pot fi 110 . pe fondul unor amenajări complexe. cultură etc. Elementele care concură la crearea produsului turistic includ următoarele categorii: patrimoniul turistic. comerţ). În mod sintetic. lacuri). în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice. obiceiuri şi datini. 7. factorul uman (ospitalitatea. transporturi. cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism. iar pe de altă parte. dezvoltarea demografică (populaţie şi aşezări umane).

ape subterane. satul turistic respectiv să întrunească un cuantum de condiţii naturale şi istorice. generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă. alături de dorinţa şi intenţia organizatorilor. problema tipologiei satelor turistice poate fi abordată ca o chestiune de natură operaţională. constituind sau intrând în componenţa diferitelor produse turistice şi generând anumite forme de turism (factori naturali de cură în turismul balnear. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale. suport al unor activităţi turistice. etc ). determinarea tipului atuului turistic. lacuri. valoarea balneoclimaterică a unor componente. cât şi de principalele motivaţii şi opţiuni ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă. dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii etc. sociale şi economice.a. indiferent de locul unde se află (uneori aceasta este determinată de motivaţia turistică: peisaj montan. resursele turistice naturale ale Văii Slănicului reprezintă o însumare a capacităţilor de potenţial oferite de toate componentele fizico-geografice. Pentru aceasta. în general. Ele prezintă importanţă pentru activitatea de turism prin următoarele elemente: valoarea peisagistică. Resursele turistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al zonei prin componentele sale: relief.valorificate direct în activitatea de turism ca „materie primă“. au un rol principal în dezvoltarea turismului şi constituie oferta primară potenţială.3 VOCAŢIA TURISTICĂ A UNOR LOCALITĂŢI RURALE Din punct de vedere teoretic. considerate ca factori naturali de cură. în vederea promovării. care să fie definitorii şi caracteristicile pentru fiecare tip de sat turistic.). Aceste componente naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potenţiale. inclusiv bioclimatul. însă decizia aplicării ei în practică. a celor mai adecvate forme de turism în funcţie atât de principalele caracteristici geografice. grosimea şi durata stratului de zăpadă în turismul montan ş. valoarea cognitivă. în fiecare localitate. este de natură obiectivă. râuri. resursele cinegetice etc.). este necesar ca. estetică şi recreativă. După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus. izvoare minerale vegetaţie şi faună etc. oglinzile de apă. 111 . social-economice obiective. condiţii climatice. 7.

ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice. mobilarea şi decorarea interioară. reţeaua rutieră. arhitectura. în funcţie de principalele caracteristici social-economice ale clientelei turistice. dotări comerciale. la cerere. cu cât fiecare localitate rurală constituie o entitate. linguri de lemn. Aceasta permite o mai bună cunoaştere şi funcţionare a mecanismului economic cerere-ofertă şi. cât mai eficient posibil. parţial modernizată“. accesibilitatea uşoară la drumurile naţionale şi căile ferate. stabilirea de sate turistice permite realizarea unei publicaţii concrete şi specifice în funcţie de particularităţile fiecărui tip de sat turistic. ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului. meniuri tradiţionale servite în veselă şi tacâmuri specifice – farfurii şi străchini de ceramică. ceea ce nu exclude. desigur. cu particularităţi proprii şi activităţi specifice. decor.. a tacâmurilor moderne). echipament de pat în stil popular. satele turistice sunt „aşezări rurale situate într-un cadru pitoresc şi nepoluat. monumente cultural-istorice. (76) Sate turistice etnografice – folclorice. Vama (Suceava). Răşinari (Sibiu). Avram Iancu (Alba). dotări de infrastructură generală (alimentare cu energie electrică în întreaga localitate). organizarea spaţiilor de cazare şi a celorlalte servicii. în sfârşit. şi posibilitatea utilizării. în aceste sate pot fi oferite turiştilor servicii de cazare şi masă în condiţii autentice (mobilier. din punct de vedere turistic. apă şi canalizare (circa 80% din gospodării). respectiv. sanitare şi de telecomunicaţie. aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul. chiar de la o localitate la alta. Într-o concepţie larg adoptată. Această categorie grupează satele în care portul tradiţional. Năruja (Vrancea) etc.(66) Întrucât caracteristicile care pot lua în considerare tipologia satelor turistice sunt numeroase şi variate de la zonă geografică la alta. în funcţie de principalele lor motivaţii şi opţiuni turistice.Aplicarea principiului specializării în domeniul organizării şi funcţionării satului turistic este cu atât mai necesară. muzica şi coregrafia populară predomină şi se impun ca însuşiri esenţiale ale satului: Curtişoara (Gorj). 112 . De asemenea. muzee şi atracţii naturale şi culturale. stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selecţionare a turiştilor. ca urmare. care nu trebuie decât să fie identificate şi valorificate. care prezintă următoarele avantaje: tradiţii etnofolclorice nealterate şi case cu arhitectură specifică unei zone etnografice: gospodării ţărăneşti (cu un anumit grad de confort) ce se închiriază turiştilor.

pentru mediul rustic în general. Săpânţa) se practică doar turismul de circulaţie.) reprezintă. a etnografiei (portul. Este de ştiut că păstrarea şi perpetuarea folclorului şi. aceste localităţi având şanse să devină baze turistice permanente. permanentizare horele duminicale şi la sărbători. tehnicile de lucru. de la producătorul însuşi. posibilitatea practicării unui turism de sejur. pictură naivă. sculptură în lemn şi piatră. se poate perpetua. Margina. însă. Abordând viitorul unor localităţi rurale din perspectivă turistică şi adaptându-le acestui scop. îndeosebi. se pot amenaja una sau mai multe gospodării. Săcel. deosebit de rentabile. ca şi dorinţa lor pentru achiziţionarea unor astfel de creaţii direct de la sursă. în cel mai bun caz. Târpăceşti. specificul etnografic şi spiritual al unor sate româneşti. confecţii şi cusături populare. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult. ceramică. Formele şi conţinutul modului de viaţă citadin au pătruns şi continuă să pătrundă. Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes din partea organelor administrative şi de specialitate. De asemenea. se pot organiza expoziţii artizanale permanente (cu vânzare). ţesătorie populară. Aceste sate oferă. impetuos şi ireversibil. mobilarea şi decorarea interioarelor etc. Corund. ci numai o vizitează. considerăm că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi perpetuat (în forme adecvate). pot fi identificaţi şi stimulaţi rapsozii populari (vocali sau instrumentali). cu cât numeroşi săteni din unele localităţi manifestă vădit interes pentru menţinerea stilului lor tradiţional de viaţă. Humuleşti. chiar şi în condiţiile civilizaţiei contemporane. puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a ţării. un muzeu etnografic în aer liber. aflate în declin. în caz contrar. în aceste localităţi (Oboga. iar pentru turiştii care nu rămân în localitate. de popularitate internaţională.În aceste sate. turiştii s-ar putea iniţia în artă şi tehnici populare arhaice: icoane pe sticlă. Până în prezent. va scădea treptat. în atelierele special amenajate şi cu îndrumarea unor artişti şi meşteri populari renumiţi. Avem în vedere identificarea posibilităţilor de practicare a unora dintre aceste activităţi 113 . alte obiceiuri şi tradiţii locale la care să participe efectiv şi turiştii. în cadrul căruia. arhitectura. şi în mediul rural. Sate de creaţie artistică şi artizanală Sunt cunoscute interesele numeroşilor turişti pentru creaţia artistică artizanală. muzică şi dansuri populare etc. interesul actual al turiştilor pentru satul românesc. unele din ele sunt incluse în itinerarele turistice. în formele lor originale şi tradiţionale. în aceste sate.

Agapia. la o oarecare distanţă unele faţă de altele. de plimbări solitare într-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural şi poziţia izolate de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie. Sate turistice pastorale În această grupă pot fi incluse. Tismana (Gorj). băi de aer. Şiria. situate în zonele de deal şi de munte. ar urma să fie producţia lor artistică şi artizanală valorificată turistic complex şi eficient. sate de munte. helioterapie. pe bază de fructe. Prin urmare. Vânători-Neamţ etc. De asemenea. activităţi în care pot fi iniţiaţi turiştii amatori. unele forme de agrement specifice – pescăreşti şi vânătoreşti (vânătoare. cusăturile sau broderiile populare. pentru turişti.chiar în cadrul gospodăriilor găzduitoare. Şirnea (în Culoarul Rucăr-Bran). Botiza (Maramureş). cu pajişti. Vama-Veche. safari): satele de pe văile Vişeului şi Bistriţei. Există numeroase sate în care preocupările de bază ale gospodăriilor sunt ţesutul la războaie ţărăneşti. cât şi după aceea prin oferirea fructelor. o sursă principală de venituri poate să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante. pot fi avute în vedere multe alte preparate culinare. Gurghiu şi din Delta Dunării. Aşezările turistice de acest tip. preparate din fructe: Recaş. Aceste meniuri pot fi completate cu 114 . pescăreşti şi vânătoreşti. populaţia locală poate organiza. fâneţe sau livezi. dar şi în zona litorală (oarecum izolată de marile artere de circulaţie) sunt adecvate turismului de sejur. activităţile turistice sunt posibile pe toată durata anului. drumeţie: Fundata. atât în perioada recoltării. imaginea lor de marcă. în general. În aceste sate. o atracţie deosebită şi. comune sau dietetice. în care preocuparea de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a vitelor şi care pot atrage turiştii prin meniuri bazate pe produse lactate. pescuit. cu casele răspândite pe văi şi coline. Sate turistice pescăreşti şi de interes vânătoresc În afara posibilităţilor de cazare. oferind posibilităţi de plimbare în aer liber. în aceste sate se pot oferi servicii culinargastronomice. Sate turistice viti-pomicole În aceste localităţi predomină activităţile de cultivare a pomilor fructiferi şi a viţei de vie. Sate turistice climaterice şi peisagistice Caracteristicile predominante ale acestor sate. în acelaşi timp. Giarmata. De asemenea. strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. caracteristica esenţială a acestor sate. adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de linişte. 2 Mai (Constanţa) etc. Brădet (Argeş).

Şirnea. Mila 23 etc. cu renumitele biserici fortificate (Hărman. Pentru această categorie. Văratec etc. Bosanci şi Sadova (Suceava). Săcelu (Gorj) etc. Murighiol. Oglinzi şi Bălţăteşti (în Subcarpaţii Moldovei). Coştiui (Maramureş). rezultatul renaşterii moldave din secolele XV-XVII (Suceviţa. cu o salbă impresionantă de mănăstiri. Acest tip de sat poate să atragă două categorii de turişti. petreceri specifice şi tradiţionale: Prislop. De asemenea. înot. Chiuzbaia (Maramureş) etc. în aceste sate. Dragomirna. dar dornici să se iniţieze şi să le practice. În organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în satele turistice. urdă şi jintiţă).ouă. pot fi organizate ospeţe ciobăneşti (batal la proţap. Polovragi. Sate cu monumente istorice. balmuş. carne de pasăre. turişti iniţiati sau mai puţin iniţiati. Feldioara. ovine şi bovine. atrag spre vizitare numeroşi turişti străini şi autohtoni: Andrieşeni (Vrancea). Horezu. Sate turistice pentru practicarea sporturilor Numeroase localităţi rurale prezintă excelente condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă (sate montane şi de deal) şi nautice pe râurile interioare. berbec haiducesc. prin inedit. mofete. bob. izvoare sau lacuri sărate. iniţiaţi în practicarea sporturilor respective.). Moeciu. sudului Transilvaniei. în general din rândul tineretului: sportivi amatori. sunt specifice Moldovei. acelaşi tip putând cuprinde caracteristici specifice celorlalte tipuri. un rol important îl ocupă abordarea acestei activităţi într-un sistem de management – 115 . Cozia. Putna. unicitate. recrutaţi din rândul populaţiei locale. Cotmeana. Covasna. cu valoare de excepţie. Cristian etc. renumite pe plan naţional şi internaţional. Jina. nămol etc. Cireşu (Mehedinţi). Vaideeni. Subcarpaţilor Getici (Aninoasa. Satele cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de rezervaţii naturale care. (9) Este evident că multe din tipurile de sate prezentate anterior nu au caracteristici tranşante. Bala (Mehedinţi). Tismana). Prejmer.). Satele balneare susţin turismul balnear de importanţă locală şi mai rar regională.: Zizin. Agapia. bazându-se pe o serie de resurse turistice exploatate şi valorificate: ape minerale carbogazoase. iar pentru divertisment. pot exista instructori de schi. pot funcţiona puncte de închiriere a echipamentului sportiv (Fundata. frumuseţe. fără amenajări speciale şi costisitoare. Călacea (Timiş). de artă şi arhitectură. Biertan. delimitarea realizată fiind mai mult teoretică. lacuri de acumulare.).

repararea şi modernizarea drumurilor de acces la obiective sau de legătură cu magistralele rutiere). cu efecte benefice pentru primirea şi găzduirea turiştilor. fie prin sprijin financiar de la anumite fundaţii din ţară sau din străinătate. cât şi a posibilităţilor de valorificare şi constituire într-o ofertă turistică competitivă. Prin studii de conjunctură se aleg pieţele cele mai favorabile. prin asociere cu societăţi comerciale româneşti şi străine. gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători şi de limbi străine). dotări tehnico-edilitare şi comerciale. material uman şi financiar (surse şi mijloace de finanţare). trebuie să se ţină seama şi de: valoarea şi varietatea resurselor turistice. epurarea apelor uzate. echitaţie) etc. a căilor şi mijloacelor de promovare şi publicitate. Este vorba. pe programe. de asemenea. terenuri de sport. până la stabilirea tarifelor. prin credite de la bancă. poteci turistice. ocupaţiile agropastorale şi tradiţiile etnofolclorice din zonă. cinste şi moralitate. dezvoltarea socio-economică ridicată a satelor care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodarilor. care îi conferă un grad mare de ospitalitate. În realizarea acestui demers. trăsăturile psihostructurale ale populaţiei. de: amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apă. căile şi mijloacele de promovare şi publicitate. Formarea produsului turistic implică atât analiza potenţialului turistic (natural şi cultural-istoric. poziţia favorabilă pe o arteră turistică importantă sau în apropierea unor centre turistice şi staţiuni renumite. transport cu cablu. pornind de la formarea „produsului turistic“ pe componente şi în ansamblu. ridicarea gradului de confort al gospodăriilor primitoare de turişti. dotări pentru agrement sportiv (pârtii de schi. în principal. încălzire. Realizarea investiţiilor. 116 . urmărindu-se realizarea în etape şi în funcţie de eficienţa economică a fiecărei investiţii. forţa de muncă.). se poate face cu forţe proprii. (68) Urmează analiza tehnico-economică a fiecărui program în parte şi soluţionarea financiară a propunerilor. care trebuie continuată cu analiza detaliată a posibilităţilor de valorificare şi de construire a produsului turistic. inventarierea resurselor turistice naturale şi socio-economice. trăsăturile psihosociale ale populaţiei etc.marketing. sau de către anumiţi agenţi economici (este vorba mai ales despre dotările de agrement). inclusiv din străinătate. poziţie geografică. apropierea de masive montane de mare atractivitate şi circulaţie turistică. Este necesară.

baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor ţărăneşti amenajate pentru primirea turiştilor. b) gospodării turistice de găzduire şi sejur pentru copii (gospodarul oferă copiilor turişti şi însoţitorilor acestora cazare. c) gospodării nou construite. Gospodăriile ţărăneşti pot fi clasificate după mai multe criterii: (77) 1) Din punct de vedere al utilităţii şi destinaţiei gospodăriei. iar serviciile sunt oferite de un 117 . veniturile obţinute au un caracter permanent. trebuie avute în vedere două tipuri de implementări: cele datorate activităţii agroturistice şi cele de turism rural. în componenţa acesteia se includ mai multe zone: zona locuinţei şi a spaţiilor auxiliare (cuprinde. coteţe cu padocuri pentru porci şi păsări). 2) Din punct de vedere al serviciilor oferite turiştilor. cât şi din punct de vedere al serviciilor. zona anexelor gospodăreşti (adăpost pentru animale mari. mic dejun. de regulă. atestate şi racordate la o anumită formă de organizare. asistate de specialişti şi prevăzute cu echipamente şi utilităţi necesare pentru a răspunde cerinţelor turistice. gospodăriile ţărăneşti turistice pot fi clasificate astfel: a) gospodării turistice de găzduire (gospodarul oferă turiştilor. În ceea ce priveşte turismul rural. locuinţa propriu-zisă. acesta dispune de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. Astfel. şi anume: a) gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii. în scopul realizării funcţiunilor pentru care au fost concepute atât din punct de vedere al utilizării cadrului construit. În jurul acestei entităţi se desfăşoară activităţi de turism specializate. zona pomilor fructiferi. o magazie în imediata apropiere a locuinţei). o bucătărie de vară. zona grădinii de legume şi zarzavat. saivane de oi şi capre.Pentru organizarea. b) gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa turistică. cu alimente de bază produse şi preparate în propria gospodărie. mesele de prânz şi seară. dezvoltarea şi promovarea turismului din spaţiul rural. În ceea ce priveşte modul de organizare al unei gospodării. se deosebesc trei grupe. în proporţie de peste 50%). Entităţile organizaţionale ale turismului rural sunt structuri special amenajate. în afară de cazare şi mic dejun şi mesele de prânz şi seară).

În satele turistice. satele turistice trebuie să dispună de produse agroalimentare locale (lactate. care locuiesc în gospodării diferite. contribuind. volei). (145) În ceea ce priveşte baza de servicii comerciale. alpinism. terenuri de sport multifuncţionale (tenis. cooperează cu deţinătorii de baze de cazare. Resursele turistice variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de petrecere a timpului. la amenajarea unor dotări în satul sau zona respectivă. servirea mesei pentru turişti se poate realiza în mai multe modalităţi: pensiunea completă la gospodarul-gazdă. Activitatea de bază a acestor structuri este caracteristică prestaţiilor de servicii turistice şi au caracter permanent. în unele sate turistice se pot 118 . Totodată. În zonele montane se pot amenaja astfel. saune adiacente caselor de vacanţă. În ţările cu tradiţie. cu cote-părţi. pârtii de schi (alpin şi de fond) dotate cu mijloace de transport cu cablu (baby-schi. formând asociaţii mixte ce pot suporta mai bine concurenţa. prin amenajarea sau organizarea a diverse dotări şi acţiuni turistice corespunzătoare unora dintre cele mai diferite motivaţii şi segmente de clientelă. turism de cunoaştere etc. agenţii economici ce organizează sporturile de iarnă. se pot amenaja piscine. (124) Animaţia şi agrementul au un loc important în ocuparea timpului liber într-un sejur turistic. cu produsele lor sau ale gospodarului şi cu utilajele acestuia. Acolo unde condiţiile naturale o permit. teleschi şi chiar telescaune). agrementul nautic. plajă şi înot. pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică din localitate (restaurant. demipensiune. legume. alte sporturi sau programe de speoturism sau alpinism.personal specializat. poteci marcate pentru drumeţie etc. care pot fi cumpărate de către turiştii sosiţi pentru sejur sau cei aflaţi în tranzit prin localitate. carne. locuri de picnic. drumeţii montane. mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei (casei). lacuri pentru agrement nautic. patinoare. realizarea unor programe de mare eficienţă dar şi atractive. Toate aceste posibilităţi de agrement. după experienţa altor ţări. pensiune etc.). pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai mare de turişti. acţiuni şi programe turistice presupun amenajări cu investiţii mici sau de mai mari proporţii.). pregătirea mesei de către turişti. precum şi o bună organizare. se pot organiza programe pentru speoturism. Dotările de agrement general se pot realiza de către asociaţia turistică locală dar şi de către anumiţi agenţi economici. fructe etc.

constituind o reală rezervă ca potenţial valorificat încă la scară redusă. în acelaşi timp. care. la stadiul unei activităţi socio-economice clar conturate. a ţării noastre în structurile Uniunii Europene. integrarea mai rapidă. Considerăm deci că agroturismul în general.urmare a cointeresării sătenilor pentru practicarea agroturismului prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice pot contribui substanţial la ridicarea nivelului de trai şi civilizaţie. poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu investiţii minime. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte pozitive remarcabile. Configuraţia geografică a României. Numărul celor care practică activităţi de turism rural este totuşi mare. clasificate sau desfăşurând activitatea în mod nelegal. în perioada actuală. la fixarea tineretului în localităţile rurale. transferul geografic de resurse. Veniturile realizate din aceasta activitate . iar practicarea acestuia este necesară în etapa actuală. Activitatea turistică în spaţiul rural românesc a evoluat. să redevină una din susrsele complementare de venituri în special în zonele defavorizate din punct de vedere agricol.4 DIRECŢIILE ŞI FORMELE DE DEZVOLTARE ÎN PERSPECTIVĂ ALE AGROTURISMULUI România are mari posibilităţi de dezvoltare a agroturismului în multe zone. cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri suplimentare. considerăm că este necesar a realiza o analiză succintă pentru o bună determinare a priorităţilor dezvoltării turismului rural în judeţul Bacău. bine influenţată şi gospodărită. oferă condiţii ideale atât pentru agroturismul propriu-zis. cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă. din faza de promisiune cu perspective de dezvoltare. 7. prin turism. amenajarea şi sistematizarea teritoriului. 119 . echilibrarea bugetelor locale. care să comercializeze produsele proprii. într-o perioadă relativ scurtă de timp. o bună parte dintre echipamente nefiind omologate.amenaja şi dezvolta şi unele complexe industriale agroalimentare. dintre care amintim: crearea de noi locuri de muncă. care beneficiază de pârghiile legislative şi instituţionale corespunzătoare. trebuie să-şi evalueze mult mai riguros şansele de relansare şi. Luând în calcul şi faptul că industria turismului are un impact mai mare decât orice altă industrie.

În România. În concluzie. cât şi pentru alimentaţia publică. însă prin plusurile lor încearcă să-şi domine lipsurile şi să convingă. refacerea acestuia necesită eforturi şi cheltuieli deosebite pe durata a mai mulţi ani. calitatea produsului este deosebit de importantă. clasificare.servicii de proastă calitate poate compromite. organizarea unor cursuri de marketing. Din literatura de specialitate şi din practică rezultă că odată compromis un produs turistic. Se subînţelege că echipamentele agroturismului trebuie să dispună de o dotare sanitară modernă. amenajare şi compartimentare a spaţiilor de primire. confruntată în ultimii ani cu profundele mutaţii impuse de procesul de tranziţie la economia de piaţă. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă 120 . standarde de calitate. Agroturismul s-a aflat şi se află în rezonanţă cu întreaga mişcare turistică românească. Ţinând cont de aceasta este cunoscut faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri / echipamente ce oferă – prin personalul său . de condiţii de confort atât pentru găzduire (primire). pe termen lung. se impune: formarea . În altă ordine de idei. omologare. Pentru turist. iniţierea în comportamentul şi relaţiile cu turiştii (comunicare). realizarea unui sistem informaţional competitiv (evidenţă operativă. înfiinţarea unui ziar (revistă) de profil.unui corp de experţi capabili a acorda asistenţă tehnică.în cadrul asociaţiilor profesionale . un agroturism de calitate presupune servicii şi prestaţii de calitate. un produs sau o destinaţie. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv Localităţile rurale unde se va practica agroturismul şi turismul ecologic. de căi de acces şi comunicaţie civilizate. Considerăm că nu în ultimul rând. fenomen resimţit atât în domeniul cererii cât şi în cel al ofertei de produse turistice. elaborarea unor programe de media. agroturismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali. realizarea unui oficiu de informare şi difuzare. pregătire şi servire a mesei (catering şi reguli de servire a mesei). sistem de rezervări). trebuie acordată o deosebită importanţă promovării produsului turistic rural care necesită: publicarea unor buletine informative. desfăşurarea unor acţiuni de instruire în igienă şi ecologie. editarea anuală a unui catalog la standardele europene.

stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. ecologic şi cultural prin efectele sale vor deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. Turismul rural. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. inclusiv şi a turismului rural. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. Agroturismul. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. prevenirea. care sunt mai izolaţi. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. în baza cunoştinţelor manageriale şi tehnologiilor nonpoluante în armonie cu principiile dezvoltării durabile – cu siguranţă va deveni un stimulant material serios pentru locuitorii satelor. Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. cultural. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. ecoturismul şi turismul durabil oferă cetăţenilor din spaţiul rural oportunităţi şi mecanisme pentru a-şi trăi viaţa pe care şi-o doresc cu un viitor sigur pentru ei înşişi şi copiii lor.sanitare. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. 121 . Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. ambiant). Dezvoltarea antreprenoriatului rural. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. social.locală. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. locuitorii din mediul rural. asigurându-le un trai decent şi un loc de muncă la ei acasă. cel puţin parţiale.

Biji. 9. Editura Sport-Turism. – Teoria şi practica amenajării turistice.. Modelul european. 592. Potenţial şi valorificare. Annales de Geeographie nr. Simon Tamara. în volumul Turismul rural românesc. 2004. I. 1998 – Îndrumar pentru turismul rural. 18-19. 2004 . M 1977. Ed. 1996 – Valorificarea resurselor locale prin activitatea de turism rural. Actualitate şi perspectivă“. comuna Vama. 2001. Editura Rentrop & Straton. 1998– Economia turismului şi mediul înconjurător. 7. Bran Florina şi colaboratorii. 2002– Tendinţe în dezvoltarea turismului rural. Honciat Doiniţa.. Bucureşti. Editura Pan Europe. Bucureşti. Editura Economică Bucureşti. Penciu A. Bucureşti.. Bran Florina. Iaşi 6. Brad I.nr. 3. Editura Pan Europe. Germania. Edit Armand Colin Paris 5. . Roşca E. Istrate I.M.. Alecu I. 2. Beteilee R. în Turismul rural românesc. Bran Florina. Şerban.. . Miron A. Iaşi. Bucureşti. Marin D. Iaşi.. 1996– Agroturism şi turism rural. în volumul „Turismul rural românesc.. Brezuleanu S. 1997 – Turismul rural. 12.BIBLIOGRAFIE 1.. Berbecaru. Editura Economică. 14. Botez G. Bucureşti. 1996-L”agritourisme dans les espace ruraux europeens. BREZULEANU S.Wurttemberg.. Stoian M. Bucureşti 11. Acatrinei Marilena.MANAGEMENT EDITURA PERFORMANTICA. Bran.. Universitatea de Ştiinţe 122 AGRICOL - TEORIE ŞI PRACTICĂ.. Editura Economică.Consideraţii privind activităţile agroturistice din landul Baden . Manole V. 8.. 2002. şi colab. E. Bran Florina. 1999– Unele probleme cu privire la indicatorii resurselor materiale din turismul rural.Funcţiile turismului rural. Lupu N.Influenţa turismului asupra meseriilor satului.. D. Matei Daniela. în „Tribuna economică“.. 10. 16. . Botez. Marin D. Apetroaie Camelia. 13. Pan Europe. judeţul Suceava. Bălinişteanu Domniţa.. 4. Editura Economică. IAŞI. Turismul rural românesc. Şimon Tamara 1997– Turismul rural. Bran Florina şi colab. Editura Economică. Florina 1997– Ecoturismul: turismul durabil şi turismul rural.. 15. Turismul rural românesc. 1997 – Turismul rural – modelul european.

38. 24. Lucrări Ştiinţifice. . 41. Editura ALE . Lucrări Ştiinţifice. Brezuleanu Carmen Olguţa 2001. Brezuleanu S. Ungureanu G.C... Lucrări ştiinţifice. Bran Florina . J. 1999 -Agriculture in mountain and submountain areas of Moldavia. Facultatea de Agricultură.. 1998. Vasilescu N.Lucrări ştiinţifice.Studii privivnd valorificarea potenţialului agroturistic în zona Caşin-Oituz.. 26.The management of tourism.. Bucureşti.. V. Editione Conquiste. V.Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Brezuleanu Carmen-Olguţa.. Universitatea Agronomică Iaşi.. Ciurea I. -Posibilităţi de dezvoltare a spaţiului rural din zona Oituz – judeţul Bacău. 25. Popa E. economici ed estimativi. 1995Organizarea activităţilor economico-sociale în sistem agroturistic.. Ştefan G. vol. Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală..V. vol. 19. Facultatea de Management. Bologna. Tendinţe privind orientarea structurilor de producţie în agricultura zonelor defavorizate din Moldova. Ciurea I. Programul TEMPUS-PHARE – Contributi allo studio dell’a transizione dell agricoltura rumena verso il mercato: aspetti strutturali. Brezuleanu S. 17. Brezuleanu S. 22. Bucureşti 21.V. Burkhart A.. Mihalache Roxana 2004 . 1999 Economia turismului şi agroturismului. Revista Cercetări Agronomice în Moldova.Aspects du dévéloppement rurale du Departement de Bistriţa-Nãsãud . sat Poiana Sărată. Mereu Nicoleta. Editura Economică. Ciurea I. Brezuleanu S. Vrânceanu S. 1999. Brezuleanu.Spaţiul geografic românesc 2001.. London. Ciurea I.A. PoduIloaiei..A. 1998 Researches regarding the efficiency of technical-economic activities of some mountain farms from western carpathians. S. Ciurea I.. 23.Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi. Ciurea I. judeţul Bacău.V. Ciurea I. seria Agronomie. Gîndu Elena. Facultatea de Agricultură. V. judeţul 123 . Brezuleanu S. seria Agronomie. Cîndea Melinda. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti.. 18. Present and Development prospects. Brezuleanu S.. Ungureanu G. Bodescu D.. 20. vol 3-4. U. Ungureanu G... S.M. Buciuman E. Iaşi. Iaşi. Chiran A. a localităţilor montane de pe Valea Oituzului... 2002.

L. Editura Mirton. Csosz I. Ecoturism”. Irina Bilanseac. 36. Teorie şi realitate. 124 . 34. Bucureşti. G. 2004 –O pensiune agroturistică cu atmosferă ”La Izvor km 256”. Ionescu I. Timişoara..Agroturismul montan. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Bucureşti. Bucureşti. 27. în volumul „Turismul rural.R. Glăvan V.. Lucrări Ştiinţifice.. jud Bacău. 31. 2002– Cadrul juridic al activităţii de turism în „Turismul Rural Românesc”. 2000.. Diaconu C. Orbeni. Gheorghiu O şi colab. Magazin P. Seria Agricultură.. în Turismul rural românesc. 2002– Turismul rural şi dezvoltarea regională – Editura T. Programul RICOPO. 2000 – Aspecte ale agroturismului în unele ţări din U... Spindler. Editura Fax Press. Diaconu C.J.Bacău. I 1996. Editura Pan Europe. 39. Editura Economică. 29. 28. Revista Romanian SMEs building a strong future. . fenomen complex contemporan. Glăvan V. 42. 38.. 32. 2002 – „Agroturism.R. Vol 43. Istrate. H.. J. – Amenajări turistice.. Iaşi. Erdeli. Editura Terra Nostra Iaşi 41.. 30.. Sibiu 37. Drand. Iaşi. 2001 Oportunităţi pentru dezvoltarea turismului rural în perspectiva integrării europene a României . Luntraşu Mariana. octombrie .Îndrumător pentru turismul rural. Editura Universitatea Bucureşti. 4. Turismul fenomen socio-economic şi cultural. 40. Potenţial şi valorificare. Iftime Elena. Facultatea de Horticultură.. Gounirard.. Iaşi. 1994– Economie et politique du tourisme. 33. Şt.. Editura Pan Europe. 1999 – „Criterii de omologare şi tipuri de sate turistice”.D.. Matei Daniela 2005 – Turismul rural. Iaşi. Actualitate şi perspective”. 1998– Turismul. I.E. Analele USAMV . Mitache. 1995– Agroturismul – factor determinant în dezvoltarea economico-socială a satului românesc. Editura Pan Europe. 1996– Turismul rural şi agroturismul. Iaşi. 1998. 35. Ferenţ E. Glăvan V. în Revista Română de Turism nr.G. 1996 . Cosmescu. P. Editura Alma Mater. Paris. Editura Oscar Print.

Popa C.T.. 47.. Bucureşti.. 1998– Îndrumar pentru turismul rural. Facultatea de Horticultură. Bucureşti. Nistoreanu. P. 125 . Bucureşti. Lucrări Ştiinţifice.. Tacu Al. 52. Editura Presa universitară Clujeană.R... 50.. 2005 – Managementul pensiunii – manual şi supliment legislativ. 53. 45. Istrate I.N. Editura Ceres.. Turismul rural. Craiova 55. Metode şi tehnici de cercetare. 1996– Agroturism şi turism rural.Viitor în Carpaţi. Petrescu. Stoian M. II Edition.. Petrea Rodica. 1979. Facultatea de Horticultură. 48. 51. N. 2000. P. 2000. 49. Editura ALL BACK. Popa C. Manole V. 1988– Amenajarea locuinţelor rurale. Editura Sport-Turism. Editura Pan Europe.E. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. La Documentation Française. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. 1999– Turismul şi dezvoltarea durabilă.. Paris. 1999– Turismul rural. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent şi perspective.Turismul rural românesc. în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Carmen 1978– Modelul turistic Chamonix Mont Blanc. Bran Fl. Răducu. 56... Py Pierre 1996– Le tourisme – Un phénomène économique. Bucureşti. Bucureşti. Rey R... În „Turismul rural – actualitate şi perspective. Editura Expert.. P. 2004 – Oportunităţi de dezvoltare a turismului rural şi agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Bucureşti. 57. Mitrache Şt. Stoian Maria.. Iaşi. Neacşu. 46. 1999– Agroturismul – o şansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte. Răducanu.C.. Ed. Fax Press. A. N. Lucrări Ştiinţifice... Bucureşti. şi colab 2002 . Editura Rentrop and Straton. Nistoreanu. Rey R. Lucrări Ştiinţifice USAMV-Iaşi. 54.Economia resurselor naturale. Petrea D. V.43. V. Raducu. Editura Scrisul Românesc. 44.

Bucureşti. *** Les villages de vacances familiales en Frances – material publicitar. Talabă I. Talabă I. Editura Pan Europe. – Turismul rural între mit şi realitate.V.. *** Anuarul UCECOM. Bucureşti 64. mijloc de evidenţă a activităţii economico-financiare. 1. 1985. *** L’Ordre juridique communitaire – J. 50 din 26 februarie 1936. în România. actualitate şi perspective. 73. în Anuarul Centrului de Cercetări Economice „Gh. *** – Hotărârea Guvernului României nr. *** Legea privind înfiinţarea Ministerului Turismului nr. 66. 1992. Comitetul de redacţie Mariana Rusus. 58 din 10 martie 1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului. 69. *** – Anuarul Turistic al României (Romanian Touristic Yearbook) – Descriere bazată pe anul 2003. Comission of the European Communities. Louis.58. *** Logis of Great Bretain. 1995. Iaşi. 60.Buletin informativ. Zane“ Iaşi. Editura Roprint. Tom 6/1997. 1998. ***Guida all’AGROTURISMO in Italia 2002/2003 68. Actualitate şi perspective. 2002. *** Buletine informative ANTREC – Bucureşti. 71. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. Sibiu. *** Muntele. 126 . 1999 – Turismul rural între mit şi realitate – în „Turismul rural. *** – Contribuţii ale cercetării ştiinţifice la dezvoltarea socio-economică a zonei rural-montane: Simpozionul din 15-16 mai 1998. Revue et mise a jouer. Alimentaţiei şi Pădurilor. Agroturism sau turism rural? Între teorie şi practică. 63. Doina Popa. 67. Talabă I. *** – Ordonanţa Guvernului României nr. Florin Prica. Iaşi. Tacu Al P . 74. 1992. *** Legea pentru organizarea turismului. in vol în „Turismul rural. 59. CEFIDEC. Talabă I. 2003. Ministerul Turismului şi Comisia Naţională pentru Statistică. 61. 70. 2000-2005 65. 1999 62. 27/1971 72. Monitorul Oficial nr. în volumul Turismul rural. actualitate şi perspective. nr. Ministerul Agriculturii. Iaşi. 5-e edition. *** Europeans and their Holidays. 2001 75. 1999-Crearea pensiunii turistice rurale.

Centrul de Studii şi Proiectare pentru promovarea turismului.w.w.76. 1995. Institutul de Cercetare pentru Turism – Materiale prezentate la sesiunea ştiinţifică jubiliară.com 88.w. 1999. agrotour. 12/1991. ***www.w.ro/rural 127 . Ministerul Turismului.R. turism.M. www. 78.w. *** – Sustainable integrate rural development and the role of the rural tourism. sapard. *** w. Cluj-Napoca.ro 87.it 83. *** w. *** – Prognoze privind turismul – Ministerul Turismului. 81. *** Revista Română pentru Turism.picturesofplaces.F. 1972 (2 volume).sv.ecovalahia.RoTravel. Bucureşti.agriturist.D. ***www.w. 2003-2005.com 91.antrec. 8. 77. *** www.geocities. ***www.11. *** Strategia dezvoltării turismului rural. Tempus Phare.de 89. ***www. Bucureşti 80.ro 84. *** www.ro 85. 82. 79. Cartea Cărţii de Ştiinţă. Bucureşti.com 90.agrotourism. *** www. *** Revista Terra Miskhuna nr. *** w.ro 92. landtourismus.1996. *** – Turismul secolului XXI.ro 86.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->