Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi

Facultatea de Zootehnie Învăţământ la distanţă ŞEF LUCR. DR. STEJĂREL BREZULEANU

MANAGEMENT AGROTURISTIC
Material de studiu I.D. Specializarea Zootehnie Anul de studiu VI

IAŞI, 2006
1

CUPRINS
INTRODUCERE CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1.1 Definirea şi scopul turismului rural 1.2 Definirea şi scopul agroturismului 1.3 Interferenţe între turism rural şi agroturism 1.4 Conţinutul activităţilor de turism rural şi agroturism CAP. II EVOLUŢIA AGROTURISMULUI ŞI AGROTURISMULUI 2.1 Turismul rural şi agroturismul pe plan mondial 2.2 Turismul rural şi agroturismul în ţările europene 2.3 Turismul rural şi agroturismul în România 2.4 Forme de cooperare în domeniul turismului rural şi agroturismului CAP. III DEZVOLTAREA, PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3.1 Dezvoltarea activităţii de agroturism 3.2 Condiţiile necesare pentru practicarea agroturismului 3.3. Sprijinul statului în dezvoltarea şi diversificarea agroturismului 3.4. Efectele economico-sociale ale dezvoltării şi perfecţionării agroturismului CAP.IV. FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4.1. Formele agroturismului 4.2.Particularităţile agroturismului 4.3 Factorii care influenţează circulaţia turistică în mediul rural 4.4 Tipuri de gospodării cu destinaţie agroturistică CAP. V. AGROTURISMUL –FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICOSOCIALĂ 5.1. Agroturismul ca activitate generatoare de venit în mediul rural 5.2. Utilizarea resurselor prin intermediul agroturismului 5.3. Căile şi mijloacele folosite pentru practicarea eficientă a agroturismului CAP. VI. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6.1. Cadrul juridic privind agroturismul în România 6.2. Legislaţia specifică turismului rural şi agroturismului în Europa CAP. VII. POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7.1. Noţiunea de potenţial agroturistic 7.2. Resursele turistice naturale şi obiective turistice 7.3. Vocaţia turistică a unor localităţi rurale 7.4 Direcţiile şi formele de dezvoltare în perspectivă ale agroturismului BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE
Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice. Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile, valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate. În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând spontană ori organizată. Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural. Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”. Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil. 3 câteva decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin

în ultimii ani. Prin deschiderea graniţelor europene „Anul turistic“ – 1990 – a fost înfiinţat EUROGITES. ferme de vacanţă. cu o largă sferă de cuprindere. Astfel. de organizarea şi instituţionalizarea turismului în spaţiul rural. de mai mulţi ani. care implică foarte mult respect faţă de oaspeţi.CAP. după unele abordări psihologice (107). Putem aprecia că turismul rural este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali. sate club sau pentru tineret. Astfel. organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1. deţine un loc prioritar. precum şi satul turistic care.1 DEFINIREA ŞI SCOPUL TURISMULUI RURAL Turismul rural este o activitate economică complexă. ca un domeniu şi o artă a primirii turistului şi a unui comportament ce diferă de alte forme de turism. ci un oaspete de seamă. turistul nu este un anonim. Programul de acţiune al C. pasiunea şi curajul întreprinzătorilor particulari. (26) Din anul 1993 România este membră EUROGITES. când EUROGITES nu primeşte fonduri pentru a putea pune în aplicare obiectivele stabilite prin statut şi pentru a avea succes. în acţiuni concrete. circulaţia turistică rurală. staţiuni rurale de odihnă. lucrative sau obşteşti. preocupările de a defini turismul rural sunt sporadice şi pot fi întâlnite în literatura de specialitate diferite definiţii conform unor orientări de moment a specialiştilor. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului. un 4 . numeroase organizaţii de turism. Fiind un fenomen socio-economic nou în evoluţia turismului. turismul din toate ţările Europei şi implicit din România trebuie să valorifice iniţiativa. În condiţiile de astăzi. turismul rural este definit ca o formă particulară de turism. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele stabilite prin statut. printr-un mecanism propriu. din diverse ţări europene se preocupă.E. în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă. care pune în evidenţă. Ca urmare.

inedit. (35). alimentaţie. într-un spaţiu adecvat şi plăcut şi la un preţ rezonabil. mediul rural cu tradiţiile şi obiceiurile sale. divertisment şi diverse servicii”. cultivându-se continuu relaţii care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului turistic din zonă. dornic de a se integra unui mod de viaţă autentic. în care turiştii descoperă viaţa la ţară. în societatea rurală. Este necesar să fie o contribuţie a întregii societăţi rurale. a poluării. 5 . respectiv amenajarea spaţiului rural. turismul rural. a stresului fizic şi psihic specifice unei existenţe moderne. se poate observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turişti şi gazdă. implementarea echipamentelor de recreere şi odihnă. şi specific etnografic şi cultural. a produselor de marcă cu identitate regională. serviciile oferite de aceşti oameni: cazare şi masă. oamenii interesaţi să practice o astfel de activitate. În acest fel se produce inserţia turistului. a valorilor şi tradiţiilor culturale şi istorice. Ca atare. Practicarea turismului rural presupune existenţa următoarelor elemente: (20) existenţa unui spaţiu rural bogat în tradiţii cu un mediu natural deosebit. turismul rural se manifestă în spaţiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice şi demografice ale spaţiului rural. Astfel. În ansamblul economiei locale. Privit prin prisma abordării sociologice. Din acest motiv se impune ca turismul rural să rămână un produs al societăţii rurale. turismul rural poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea şi „reîncărcarea bateriilor“ omului modern. activităţi recreative. având grijă să se păstreze originalitatea mediului rural. menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire. poate fi definit ca o activitate specifică mediului rural. turismul rural este apreciat în raport cu existenţa spaţiului rural corespunzător. a aglomeraţiei umane. respectiv. care revine mereu cu plăcere la pensiune. Din punct de vedere al abordării geografice. gospoăria proprietarului. Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecinţă a restrângerii mediului natural în condiţiile urbanizării planetei.prieten al familiei. care să impulsioneze oamenii în vederea practicării unei astfel de activităţi. (70) turismul rural se defineşte ca fiind “o formă de valorificare turistică a spaţiilor rurale prin exploatarea resurselor naturale. a produselor agricole. existenţa unei baze materiale (care implică mijloace de transport şi căi de acces) şi a unui cadru legislativ adecvat.

când este vorba de a defini exact turismul rural. zone de litoral sau zone montane. în general. termenul de zonă rurală reprezintă zone diferite de oraşe. servicii de cazare. În Italia. „turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice din zonele rurale”. alimentaţie publică şi agrement. termenul de zonă rurală se referă la zone care nu sunt nici urbane. Conform unei definiţii (1). nici de litoral. ci trebuie să aibă anumite trăsături specifice. toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. turiştii exclud orice relaţii semnificative cu populaţia. sentimente de stabilitate şi istorie naţională. în care în mod constant. o vizită la o fabrică dintr-o zonă rurală sau o zi petrecută într-un parc tematic dintr-o zonă rurală nu reprezintă turism rural în accepţiunea actuală a acestei noţiuni. festivităţi. Bernard Lane. Această definiţie de ordin general şi care poate fi doar parţial acceptată pune în evidenţă agroturismulfaţă de activitatea turistică tradiţională. În acest context. linişte. apar o serie de probleme. Olanda. zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt urbane. medii nemecanizate. În Spania. Belgia. Totuşi. în ansamblul său include o paletă largă de modalităţi de cazare. regiuni. Directorul Programului de Dezvoltare a Agroturismului de la Universitatea Bristol (88). Această definiţie pare a fi unanim acceptată şi necontestată. contacte personale în antiteză cu anonimatul urban. În unele ţări din Europa. utilizate pentru producţia rurală. dezvoltate într-un spaţiu caracterizat drept rural. dar include şi regiunile montane. evenimente. termenul de turism rural implică prezenţa anumitor trăsături ale produsului turistic. ca un ansamblu de o largă varietate de activităţi. Portugalia şi Grecia. sporturi şi distracţii. 6 . De exemplu. Turismul ruraleste privit. posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a zonei şi a locului. (8) Se poate observa astfel că acest concept nu are acelaşi înţeles în toate ţările europene. există tendinţa de a înţelege prin zone rurale acele părţi. Se pune mereu întrebarea: ce se înţelege prin „zone rurale”. de activităţi. cum ar fi: deschiderea spre natură. Luxemburg şi Franţa. În Irlanda şi Marea Britanie. de exemplu. Trecând peste această chestiune geografică.Turismul rural. cum ar fi Germania. Agroturismuleste un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman. absenţa aglomeraţiei. evenimente. consideră că turismul rural nu este sinonim cu turismul într-o zonă rurală.

2 DEFINIREA ŞI SCOPUL AGROTURISMULUI În ceea ce priveşte definirea agroturismului. 7 . în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora. pentru o anumită perioadă determinată. termenul de turism verde este adesea utilizat. turismul albastru (vacanţe pe litoral) şi turismul de lumini (turismul urban). agrement. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. clasic. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. precum şi la oferta „standard” de tip industrial 1.” (72) Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional. Alături de noţiunea de turism rural. cure terapeutice. desfăşurat în staţiuni şi centre turistice.Turismul rural poate fi definit. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. economice. adăposturi. distingându-se de turismul alb (sporturi de iarnă). tranzacţii sau afaceri. sate de vacanţă şi îmbracă forme variate de sejur. vin în mediul rural pentru relaxare. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. odihnă. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive etc. drept un concept care acoperă activităţile organizate şi conduse la nivel local şi bazate pe atracţiile mediului natural şi uman. pentru a evita controversa geografică. Turismul rural este o formă de turism care “se desfăşoară în mediul rural. valorificând resursele turistice locale (naturale. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. Motivaţia principală a unei asemenea forme de turism este de integrare a turiştilor în mediu natural şi uman şi pe de altă parte implicaţia populaţiei locale în furnizarea de servicii pentru turism. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. precum şi multe alte activităţi specifice.

sociale etc. edilitare etc. în scop de recreere.Din punct de vedere al divertismentului. ambianţa întâlnită de turist este familială.). studii şi documentare. cultura şi arta ţărănească. o are scopuri diferite: recreere. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. turistul are acces la atracţii turistice naturale. cât şi activitatea economică. etnografice. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) o prezintă un grad de complexitate ridicat. culturale. o turiştilor li se oferă posibilitatea. prin: menţinerea echilibrului ecologic. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. mulsul vacilor. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). pensiune. weekend). prepararea hranei). reprezintă o activitate secundară. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. o de regulă. o reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. sport. lipsite de factori de stres. cultural. în general şi a agroturismului . o constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. agricol. prestări de servicii. turistic. culegerea fructelor. o proprietarul desfăşoară. ecologic. prelucratul produselor agricole. cu un puternic caracter ospitalier. o oferă servicii turistice (cazare. creşterea animalelor etc. o are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. folosirea durabilă a resurselor turistice. economic. distracţie etc. agrement). agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. menţinerea diversităţii naturale. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. permite realizarea unui turism adecvat 8 .). pensiune.(95) Agroturismul este o componentă a turismului. socio-uman o contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. pescuit. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului.

la diferenţiere. Turiştii doresc să cunoască tradiţiile rurale. vor să-şi petreacă vacanţa într-un mediu rural intact. 9 . În literatura existentă. Vasile Glăvan. 1999. locuinţe de vacanţă. INTERFERENŢE ÎNTRE TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISM Evoluţia socială. de incluziune. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 1. Deşi acţionează în spaţiul rural. agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru (Braşoveanu N. persoane cu dizabilităţi. care şi-au pierdut în mare parte funcţia de bază.diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia.(135) o turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. specifice diferitelor zone geografice. Ei caută liniştea. cultura şi natura. În clarificarea acestor termeni şi stabilirea interferenţelor există două tendinţe de definire a acestor noţiuni. au un numitor comun care scoate în evidenţă elementele de identitate. case particulare. 1997). familii cu copii mici. 1995.. Nistoreanu P. În prima categorie. care nu sunt legate de gospodăria ţărănească: vacanţe în gospodării. La acest nivel cele două forme de turism trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural şi gospodăria ţărănească în scopul satisfacerii cerinţelor turistului modern. să li se ofere produse şi specialităţi regionale. o agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. apar frecvent termenii de turism rural şi agroturism. Practica a arătat că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel.3. cât şi elemente diferite care le conduc la departajare. tineri căsătoriţi etc.. Ion Talabă. tendinţele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut şi divers creează premisele dezvoltării organizate a turismului rural şi a agroturismului. criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea rurală sau numai o parte a acesteia. 1999). Oferta de „Turism rural” defineşte toate ofertele turistice din mediul rural. inclusiv în cea din ţările Comunităţii Europene. iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite (Florina Bran. sejururi în case de vacanţă. aerul curat şi doresc să poată practica sportul şi drumeţia (32). 1997.

serviciile de alimentaţie în turismul rural se bucură de condiţii speciale prin varietatea. în activitatea de agroturism. greu de atins în majoritatea pensiunilor agroturistice. Astfel. ca formă complementară a turismului rural. istoria. care împreună cu cele specifice din gospodăria ţărănească constituie componente ale ofertei turistice.În cea de-a doua categorie. se interferează în mare măsură cu agroturismul. motivaţiile estetice. gustând din senzaţiile noi oferite de un mediu total diferit de cel în care trăieşte în mod curent. curiozitatea. Unele din motivaţiile posibile care au dus la apariţia şi dezvoltarea turismului rural sunt: reîntoarcerea în natură. de alimentaţie. fragmentarea vacanţelor. termenul de turism rural cuprinde şi cultura. consumul de alimente. Agroturismul este şi va rămâne o activitate complementară sezonieră. pescuitul sportiv. odihna. cadrul de compensare fizică şi spirituală. limitată în cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual. sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus. tradiţiile existente în spaţiul rural. contribuie. tendinţe către folclor. În comparaţie cu agroturismul. de transport trebuie să se situeze la nivelul calitativ întâlnit în orice formă de turism. gusturi. proaspete. pe lângă obţinerea unor venituri complementare pentru populaţia locală şi la 10 . Prin conţinutul său. cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifică zonelor rurale. prezentarea puternică a elementelor patriarhale. ascensiunile şi drumeţiile. cele de cazare. acceptarea alegerii ca destinaţii de vacanţă a ţărilor învecinate. cu care se completează şi se stimulează reciproc. (16) Agroturismul. turismul cultural şi de cunoaştere. sportul. cunoaşterea şi înţelegerea creativităţii populare. turismul rural este acela care a scos la iveală mai ales în ultima perioadă un aspect deosebit de interesant şi anume cerinţe crescândă pentru turismul din regiunile rurale şi reorientarea unor aspiraţii. vânătoarea. criteriul de diferenţiere se bazează pe ponderea diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. tradiţie şi puritate a naturii şi a necesitat un comportament turistic special. turismul rural. formele de agrement şi animaţie etc. cura de aer sau de fructe. dacă doresc. În plus. la activităţile gospodăreşti. Vizitatorii pot participa activ. principalele categorii de servicii. calitatea şi mai ales prin prospeţimea produselor oferite chiar de către gazdă care are în gospodărie animale şi păsări. Sub acest aspect.

11 . ridicarea nivelului general de civilizaţie a unei categorii de populaţie care trăieşte izolat. deoarece descriu realităţi foarte diferite. condiţiile economice variate. economică sau culturală. pe aceeaşi bază geografică. el a contribuit din plin la transformarea mediului geografic. fiecare în parte. prezent şi viitor propriu. i-a determinat pe producătorii de voiaje turistice să găsească alternative pentru destinaţiile spre litoral şi munte. 1. Aceste elemente ale activităţii de turism rural sunt variate în funcţie de regiune sau ţară. mobilizarea unui număr însemnat de gospodării şi de persoane.4. oameni şi produse (61). continuitatea şi prezenţa sa permanentă în teritoriu. Deplasarea dinspre turismul de masă către turismul individual şi modificarea preferinţelor privind tipul de vacanţă. resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie la fel în alt loc. Satul a ocupat încă de la începuturile activităţilor umane un loc dominant în ansamblul reţelei de aşezări care s-a organizat în cadrul unui anumit peisaj geografic. ameliorarea comportamentului social în relaţiile umane. atracţiile turistice diverse. cultivarea relaţiilor umane şi chiar ameliorarea situaţiei igienico-sanitare din multe localităţi rurale. socială. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR DE TURISM RURAL ŞI AGROTURISM Începând cu anii 1970. ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru un alt grup uman. locuri de mici dimensiuni. rezultând un ritm accentuat de schimbare în conţinutul produsului turistic rural. Prin istoria. Zonele geografice. iar exploatarea lor în interes turistic nu se face pe un teren uniform. turismul ruralîn Europa a resimţit puternic impactul schimbărilor importante în atitudinile şi preferinţele consumatorilor. căutarea autenticului. Interesul crescut pentru sport. Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi care au. sănătate. Turismul rural se bazează pe trei elemente principale: spaţiu. au stimulat dezvoltarea agroturismului . peisaje.realizarea unor obiective sociale cum ar fi: continuitatea activităţilor agricole întrun mediu slab-productiv.

este locul cu un mod natural de viaţă . rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorul din mediul urban. Locuitorii din mediul rural trebuie să fie principalul element în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari. satul. elemente valoroase ce marchează principalele trăsături istorice şi culturale. populaţie. ocupaţii. Aşezările rurale prin principalele lor componente – vatră moşie. multe la nivel de judeţ. este locul unde se pot mânca fructe proaspete. animaţia locală specifică. mici întreprinzători. a celui care cunoaşte secretele naturii. tradiţii. Ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie să fie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică. de cules ciuperci apreciate de consumatori. oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate. însoţită de serviciile corespunzătoare şi. a ţăranului. posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi. care a păstrat în interiorul său. locuri care au marcat viaţa oamenilor secole de-a rândul. fiind influenţat şi de dotările de infrastructură pe care le deţine habitatul rural. Ferma. Satul grupează artizani comercianţi. este locul în care se cresc animale domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul. În condiţiile în care se vor crea premisele de suport pentru agrementul rural şi numărul turiştilor care vor prefera asemenea vacanţe va creşte. locurile cele mai bune de pescuit. practic a luat un mai mare avânt în ultimul deceniu. locul unde se succed generaţii. turismul rural se axează pe servicii turistice de bază. cafeneaua. în acelaşi timp. biserica. Turismul rural deşi are o istorie mai veche. iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice. activi locali care fac viaţa mai uşoară la ţară. Pentru început. 12 . şcoala.Toate schimbările apărute în structura social-economică în decursul timpului sunt reflectate în viaţa cotidiană a satului. evocă primăria. iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală. semnificând dimensiunea umană. obiceiuri prezintă importante valenţe turistice. spaţiul rural sunt imagini sau motive pentru care turiştii vin să-şi petreacă vacanţele la ţară. Satul ocupă un rol deosebit de important în imaginaţia orăşeanului. Un element definitoriu care alcătuieşte structura turismului rural îl constituie dezvoltarea susţinută a serviciilor de divertisment şi agrement rural. Ferma. fiind casa fermierului. cu sprijinul a numeroase asociaţii de profil.

fotografiere. 13 . pe malul râurilor şi lacurilor. El poate îmbrăca diferite forme. Spaţiul rural reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă sau gospodăria ţăranului şi a vieţii satului în slujba agroturismului . locul de baştină. ciclism. articole cu specific local. munţii etc. turismul rural se pretează atât turismului individual cât şi de grup (în special grupurilor mici. Se cunoaşte că turismul rural. recurge şi la serviciile de alimentaţie. respiraţiei. Turiştii doresc să parcurgă acest spaţiu rural sau să acţioneze în slujba acestuia. pe lângă serviciile de cazare solicitare. a parfumurilor şi cânturilor. care dispune şi de capacitatea de producţie respectivă. familiale) şi este practicat îndeosebi la sfârşit de săptămână sau în timpul vacanţelor. coborâre cu pluta. calitatea. celor care ştiu să o folosească în avantajul sănătăţii şi reconfortării lor fără să o distrugă. aduce o creştere a veniturilor în locurile unde aceşti turişti se deplasează temporar. studiul sau observarea naturii.Satul reprezintă de asemenea. Ca formă a turismului de masă. Principalele categorii de servicii oferite: de cazare. a locurilor pline de flori. Agrementul reprezintă un element esenţial care contribuie la reuşita vacanţelor la ţară. pescuit. de alimentaţie trebuie să se situeze la un înalt nivel calitativ. vânătoare. achiziţionează amintiri. prin funcţia lui de consumator. escaladări pe versanţi. apei nepoluate. Ferma. diferite bunuri etc. satul şi spaţiul rural. Toate aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară. a celor mai frumoase sărbători. la sporturi care cer mediu rural obligatoriu. participarea la festivaluri rurale. serviciile de alimentaţie în agroturismulse bucură de condiţii speciale prin varietatea. Această formă de turism este puternic influenţată de factorii psihologici şi se adresează prin excelenţă iubitorilor de natură. Spaţiul rural reprezintă simbolul libertăţii. cunoaşterea zonelor etc. Turismul rural trebuie înţeles ca o formă de activitate care asigură populaţiei urbane cele mai adecvate condiţii de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieţii cotidiene. filmat. verdeţei. drumeţie. datorită faptului că agroturismul. În plus. invitând la contemplaţia peisajelor. dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor. plimbări. a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă. împreună sau separat constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. echitaţie. dar mai ales prin prospeţimea produselor oferite de către gazdă. botez sau de iarnă. a vieţuitoarelor. traversând dealurile.

fiind şi motivul pentru care vacanţele localnicilor sunt adesea stabilite ţinând cont de sezonalitate. schimbându-şi percepţiile pe măsura experienţei. În cadrul acestui impact. Gradul de implicare a indivizilor şi industria turistică este importantă pentru echilibrul acestei balanţe. o constituie dimensiunea social-culturală. apropiere de casă. pentru alimentaţia sănătoasă şi bogată în vitamine. În ultima vreme se cunoaşte o creştere a acestui raport pe măsură ce o anumită destinaţie turistică trece prin stagii succesive de dezvoltare. perioadă de şedere etc. Relaţiile dintre oaspeţi şi localnici sunt privite ca o balanţă între costuri şi beneficii. etc. tipurile de turişti. Impactul turismului rural asupra comunităţilor locale se evidenţiază prin dimensiunea extensivă. Dimensiunea intrinsecă se referă la caracteristici ale membrilor comunităţii gazdă care afectează variaţiile impactului turismului asupra respectivei comunităţi: grad de implicare. sezonalitate. impactul este unul pozitiv. De cele mai multe ori. deoarece influenţează măsura în care beneficiile sunt percepute ca fiind mai mari decât costurile. Sezonalitatea îşi pune amprenta asupra reacţiilor comunităţii prin fluxurile accentuate de turişti în perioade de vârf. Raportul turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii fluxului turistic. ca şi pentru multiplele posibilităţi de practicare a sportului în aer liber. ca urmare a dezvoltării turismului în zonă. cum ar fi: rolul ei ca destinaţie turistică. fiind practicat atât de persoane de vârsta a treia cât şi de către generaţia tânără. natura activităţii turistice. turismul rural vine în întâmpinarea dorinţelor tuturor categoriilor de vârstă. dar nu trebuie neglijate nici situaţiile în care efectele au fost negative. (77) care face referire la caracteristicile localităţii. în afara celei economice. Intensitatea de continuă creştere a activităţii turistice în diferite regiuni determină un impact puternic asupra comunităţilor locale ale acelor regiuni. 14 . o dimensiune importantă. comunităţile locale trec printr-o secvenţă de reacţie.În ceea ce priveşte limitele de vârstă. raportul turişti / rezidenţi. pentru confortul oferit de locuinţele săteşti modern amenajate. În regiunile turistice. caracteristici economico-sociale. pentru ambele părţi. pentru liniştea şi bogăţia cadrului natural.

efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale. naţionalii rezidenţi în afară de membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau în escală şi care apelează la serviciile de cazare – masă. pasagerii aflaţi în croazieră în care debarcă pentru a vizita ţinutul etc. vizitarea rudelor şi prietenilor. durata sejurului. larg utilizate în limbajul curent şi cel de specialitate cum ar fi: motivul sejurului. Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul. respectiv persoanele care urmează să exercite în spaţiul avut în vedere. 15 . Pot face parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber. unele activităţi remunerate (86). recreere. Durata sejurului (criteriul cazării peste noapte). misiuni.. imigranţii temporari sau permanenţi. acţiunile angajate în timpul liber trebuie să fie constructive şi plăcute.Persoanele care îşi bazează existenţa pe activităţile turistice sunt înclinate fie să supravegheze impactul pozitiv al turismului. fie să accepte mai uşor impactul negativ al acestuia asupra comunităţii în care trăiesc. vizită. de asemenea. nomazii. situate în locuri diferite cel care o efectuează purtând denumirea de călător. în rândul turiştilor: străinii nonrezidenţi. membrii forţelor armate. recreere. desemnăm timpul asupra căruia omul dispune absolut liber. Activităţile de turism rural şi agroturism se bazează pe o mulţime de elemente specifice. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpului liber pentru revitalizare. Pot fi incluşi. excursie etc. Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătoriilor dintr-o localitate sau ţară în două mari categorii şi anume: cei care intră şi cei care nu intră în categoria turiştilor. călătorie. refugiaţii. sport. diplomaţii etc. de plecare şi de destinaţie. Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o ţară pentru a fi considerată vizitator este de 1 an. utilizându-l aşa cum doreşte el. realizarea de tratamente medicale. congrese. între cel puţin două puncte. pasagerii în tranzit. Prin recreere (lat. Potrivit celor enumărate mai sus nu pot face parte din categoria turiştilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniţi din afară. Pentru a fi vorba de recreere. În acest context prin timp liber. din acea ţară. reprezentanţii consulari. studii. serveşte la identificarea altor două categorii de vizitatori: excursioniştii sau vizitatorii de o zi care nu îşi petrec noaptea în localitatea sau ţara respectivă şi turiştii care vor rămâne acolo cel puţin o noapte. pelerinaje religioase sau de alt ordin.

Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru construit de calitate. de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune. de asemenea şi schimbări în concepţia celor ce vor construi. în care se întrepătrund toate elementele de dezvoltare locală. Astfel se consolidează gospodăria ţărănească. În cazul excursiilor de aproximativ o zi. care are ca efect îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial. indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume. chiar pentru stimularea activităţilor economice. realizarea ofertei de cazare conduce la creşterea veniturilor întreprinzătorilor respectivi. Oferta turistică ca element al agroturismului şi agroturismului. Satul sau zona agroturistică reprezintă spaţiul real de atracţie. unde se pot distinge elementele primii şi cazării turiştilor în cadrul rural. specifice pe de altă parte (103). autorul ei fiind vizitatorul. şi pentru desfăşurarea nestigherită. se exprimă pornind fie de la un sejur. Între activitatea de agroturism şi dezvoltarea economico-socială a zonelor rurale există o relaţie de corespondenţă şi reciprocitate: astfel creşterea circulaţiei turistice se face prin dezvoltarea generală a zonelor rurale. pe de o parte. Ca urmare. Ca urmare a circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local (prelucrarea unor materii prime din producţia proprie de carne. Apar. În acelaşi timp. fie de la o activitate de petrecere a timpului liber. în funcţie de sezonul ales. motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat. de tradiţii şi obiceiuri de activităţile practicate în aceste areale. Excursia este o vizită având durata de cel mult o zi. lapte) pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole şi neagricole. Ei vor 16 . care are ca proprietate principală îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. într-un han sătesc.Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism. dezvoltare care la rândul ei se realizează prin intensificarea activităţii turistică. Astfel. reţelele folosite etc. în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire (colectiv sau privat) situat în locul vizitat. clientela potenţială. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru constant de calitate. procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi pentru satisfacerea nevoilor lor. produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor.

Activităţile acestor unităţi este desfăşurată de persoane specializate în turism: manageri turistici. după cum urmează: apar centre de informare. În aceste centre se organizează şi se constituie săli de spectacole.Sectorul meşteşugurilor şi artizanatului ocupă un loc aparte deoarece aceste activităţi au o conotaţie de ordin artistic şi cultural fiind totodată diferite de la o localitate la alta.accepta existenţa unui arhitect în vederea realizării unor construcţii funcţionale. atât în ceea ce priveşte numărul activităţilor desfăşurate cât şi a calităţii lor. etc. Particularităţile acestor activităţi determină un avantaj în cadrul pieţei suvenirurilor cu influenţe evidente asupra veniturilor meşteşugarilor. coruri. agenţii şi dispecerate turistice ca urmare a necesităţii reglementării şi organizării circulaţiei turistice la nivelul localităţii. laboratoare de carmangerie. Ca urmare a dezvoltării activităţii agroturistice se înregistrează transformări fundamentale la nivelul satelor. biserica şi alte unităţi culturale. ansambluri folclorice. se dezvoltă şi sistematizează activităţile de prestare a activităţilor complementare agroturismului. cu un grad de confort mai ridicat. muzee locale. ateliere foto (comercializare filme foto şi casete video. operatori. Acest segment organizaţional are menirea de a capta şi emite informaţii. Ele au fost practicate şi s-au transmis din generaţie în generaţie suportând influenţele economico-sociale ale zonelor respective. şi altele. de acest lucru beneficiind atât proprietarul cat şi turistul. cât şi cu interiorul acestuia. Indirect se va realiza o creştere a numărului de locuri de muncă atât în activitatea turistică cât şi în activitatea de producţie şi în servicii. atât în relaţiile cu exteriorul sistemului local. organizarea de centre culturale împreună cu instituţiile deja existente în cadrul satelor: şcoala. concretizate în unităţi cum ar fi: brutării şi ateliere de patiserie. 17 . Ca urmare a intensificării circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local menite să satisfacă cererea sporită de produse agricole şi neagricole. developare de filme etc). ateliere de croitorie şi spălătorie. magazine de desfacere de produse de artizanat şi de suveniruri. agenţi. tarafuri şi fanfare. unităţi de prelucrare a laptelui. Astfel dezvoltarea tuturor acestor activităţi duce la creşterea gradului de prosperitate a zonei precum şi al modernizarea infrastructurii locale.

80. gospodăriile fiind distanţate la cel puţin 200 m unele de altele . Pentru stabilirea gradului de ruralizare se folosesc trei criterii şi anume: densitatea populaţiei şi caracteristicele gospodăriilor. În România.109) fac referire asupra aşezărilor rurale din câteva ţări şi anume: în Australia sunt aşezări cu mai puţin de 1000 de locuitori. aşezările rurale de tipul satelor au un număr de locuitori care variază între 500 şi până la 5000 de locuitori. utilizarea solului şi raportul dintre agricultură şi silvicultură şi structurile sociale tradiţionale şi aspectele identităţii comunitare şi de patrimoniu. tradiţionale. activitatea dominantă este în agricultură sau silvicultură.1 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL PE PLAN MONDIAL Turismul rural poate fi delimitat din punct de vedere geografic numai după ce se defineşte ruralitatea şi se determină gradul de urbanizare şi ruralizare. Specificul rural tradiţional. Anumite surse bibliografice (63. chiar mai mult în cazul satelor foarte mari. Portugalia şi Elveţia au comune cu mai puţin de 10000 de locuitori . Complexitatea mediului rural a determinat o 18 . în Canada. conservă în mare măsură mediul natural şi oferă turistului senzaţia existenţei unei economii naturale. cu excepţia zonelor din staţiunile de vacanţă. în Austria comunele au sub 5000 de locuitori . neindustrializate. Franţa are comune sub 2000 de locuitori. sunt principalele motivaţii care atrag turiştii în mediul rural. II EVOLUŢIA TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI 2. Majoritatea specialiştilor definesc zonele rurale ca fiind cele care au 1020% din suprafaţa totală ocupată în construcţii. teritoriile cuprind mai puţin de 1000 de locuitori. conjugat cu interesul pentru peisaj şi cu posibilităţile de recreere pe care le oferă mediul sătesc. având o densitate a populaţiei sub 400 loc/kmp Danemarca şi Norvegia cuprind aşezări sub 200 de locuitori .CAP.

fie pe cont propriu.97. edilitare. în cadrul ţărilor europene. creşterea timpului liber.114. ruralul echivalează cu spaţiile care nu se includ în categoria celor urbane. creşterea veniturilor populaţiei. prin care se iau în considerare acele zone rurale care se detaşează de ruralul propriu zis. neschimbaţi) şi factorii economici. precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice. În concepţia economiştilor francezi (13. încurajând modificările economice. deosebim turism intern şi turism extern. ceea ce face ca turistul să influenţeze urbanizarea zonelor rurale. tendinţa fiind orientată către polul urban.serie de autori să întoducă noţiunea de continuu rural şi urban. turismul este prin excelenţă un concept urban. etc. clima. culturale. După provenienţa turiştilor. În funcţie de provenienţa turiştilor. în general. iar în funcţie de sensul circulaţiei turistice deosebim turism emitent sau receptor. În evoluţia lor. formele de relief. flora. turismul se poate clasifica: 19 . Astfel. Din cele menţionate rezultă că stabilirea unei definiţii complexe. psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit). Unii factori influenţează turismul pe perioade lungi de timp. deoarece marea majoritate a turiştilor provin din mediul urban. fauna diferenţiaza turismul în: turism montan. valabile pentru toate zonele rurale. reţeaua hidrografică. politici. Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului. societăţi sau agenţii specializate. Prin istoric şi conţinut. litorale sau uneori montane.89. de vânătoare etc. zone care sunt dificil de definit. aşezările omeneşti se pot deplasa dea lungul acestei scări. Aceşti factori sunt: creşterea populaţiei globului.141) turismul reprezintă “ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri.63. specificitate demografică cât şi schimbările datorate mutaţiilor social economice şi politice. turism de litoral. pe o durată limitată de timp. moduri de viaţă. curentele turistice şi durata de sejur. demografici. realizate fie prin intermediul unor organizaţii. de schi. modernizarea mijloacelor de transport şi comunicaţii. indiferent de ţară este dificilă deoarece turismul urban sau de staţiune nu se limitează doar la zonele urbane ci se prelungeşte şi în zonele rurale. Conceptul rural-urban se foloseşte pentru a desemna atît diverse peisaje.” Potenţialul turistic este influenţat de o serie de factori: factori naturali (care rămân. întrucât criteriile folosite variază de la o ţară la alta.

băi de mare. iar dintre ţările primitoare amintim: Spania. 20 . turism festivalier.– turism naţional . Franţa. Marea Britanie. În funcţie de importanţa ofertei turistice (stabilite în general după numărul de turişti primiţi în spaţiul turistic). de durată medie şi de scurtă durată). cum sunt cele din Africa. – – turism internaţional: receptor: de sejur (de lungă durată. arhitectonice. turism comercial (târguri. turism balnear (ape minerale.25. Italia. de scurtă durată (13 zile). peste 1. de circulaţie (itinerant). Japonia şi altele.55) Amploarea fenomenului turistic este ilustrat şi de faptul că. nămol terapeutic). Austria. turism sportiv (legat de marile competiţii sportive). aici înregistrându-se un număr mare de turişti şi încasări apreciabile din turism. Suedia. Germania. În alte regiuni. helioterapie. Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA. de circulaţie. Austria. turism cultural (monumente istorice. expoziţii). Marea Britanie. urmată de Spania. Germania. turism de vânătoare (safari) răspândit mai ales în Africa. sporturi de iarnă). muzee). În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire sunt organizate diferite tipuri de turism: turism montan şi de schi (drumeţii. Elveţia şi altele.24. termale). de tranzit. unele ţări europene. reprezentând aproape o treime din populaţia globului. de circumstanţă. SUA. Marea Britanie. cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10 % pentru călătorii turistice în străinătate). efectuează călătorii în scopuri turistice. distingem mai multe categorii de localizări concentrate ale ofertei turistice.Acest turism se subdivide în: de sejur (de lungă durată (peste 30 zile). Elveţia si altele. turism maritim-balnear (cură climaterică. de circualţie. Cele mai mari încasări din turism au fost înregistrate în 2004 în Italia. Australia sau America de Sud. Arcul Alpin situat în centrul Europei concentrează cea mai mare parte a turismului montan (în special în timpul iernii. Franţa. turism climateric.(7. dar şi în Canada. emitent: de sejur (de lungă durată. anual. Canada.5 miliarde persoane. de tranzit şi vizite de o zi. pentru sezonul de schi). Franţa.126) Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii. Olanda.(23. Germania. Potenţialul turistic al Europei şi Americii de Nord şi Centrale este intens valorificat. de durată medie şi de scurtă durată). de durată medie (4-30 zile). potenţialul natural nu este valorificat în întregime. (57) Potenţialul turistic si fluxurile turiştilor înregistrează valori diferite de la o regiune la alta.

această zonă înregistrează 12-13 mil. Berchtesgaden. cu dobânda de 3-4 %. în funcţie de condiţiile specifice locale şi tradiţii. Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor Comunităţii Europene.E. de interesul şi sprijinul pe care îl acordă statul. ele fiind construite şi amenajate înaintea celui de-al II-lea război mondial în Elveţia (Cras Montana şi Davos). (53) În această zonă staţiunile cu flux mare de turişti şi amenajări turistice importante se întâlnesc în: Franţa (Grenoble. formare de cadre şi îndrumare. Aceasta datorită condiţiilor de organizare create. Innsbruck. Sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung. Pe lângă resursele naturale.scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată.). prin 21 . sprijin logistic. de interesul manifestat de ofertanţi şi consumatori. inclusiv a agroturismului. De un interes deosebit sunt staţiunile de la Marea Neagră. Totodată. Înainte de aceasta dată turismul internaţional în zonă se limita numai la anumite teritorii restrânse şi nu îndeajuns dezvoltate. staţiunile din aceasta zonă dispun de facilităţile deosebite cum ar fi: căi ferate şi şosele moderne. Austria (Innsbruck) sau Italia (Cortina d'Ampezzo). ş. turişti. Vale d'Aosta. Eforie Nord. Nisipurile de Aur) şi cele din Carpaţii Româneşti. (51) 2. amenajările de agrement deosebite care dau un plus de atractivitate zonei. Germania. Italia (Cortina d'Ampezzo. Mittenwald) şi Austria (Kitzbuhal. practicanţi (în calitate de prestatori) ai activităţilor turistice. Mangalia) cât şi de pe cel bulgăresc (Varna. Europa de Est . în mare parte. Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire (recepţie) existente pe dotările ce se regăsesc. Burgas. neuniform răspândiţi între zonele amenajate. Courmayeur).a. staţiunile au si tradiţii vechi. Germania (Garmisch Partenkirchen.Franţa.2 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ŢĂRILE EUROPENE Practicarea turismului în general. Bad Gastein). a U.s-a deschis cu adevărat pentru diferitele forme de turism abia în anii '90.Anual. (Mamaia. se realizează în mod diferenţiat de la o ţară la alta şi în interiorul fiecărei ţări. a organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente. Chamonix). în proprietate privată a locuitorilor din spaţiul rural. Megeve şi Axles Bains). de existenţa şi activitatea unor organizaţii specializate etc. Franţa (Chamonix. Austria . atât de pe litoralul românesc.

2. cum este cea a Tirolului. este faptul că tânăra generaţie a transformat activitatea turistică într-un mod de viaţă. arhitectura trebuie să se integreze în stilul ţinutului. este destul de substanţial. ea ar putea fi chiar numai o porţiune izolată. terase aeriene sau piste de aterizare. aşezarea să corespundă. circumscrisă dintr-o localitate. În cele ce urmează prezentăm succint unele aspecte recente care caracterizează agroturismuldin câteva ţări europene în care această activitate este mai extinsă. de exemplu în văi. în care s-a creat o tradiţie în care s-au conturat diferite tipuri sau modele ce pot servi ca exemplu pentru cei care doresc să iniţieze afaceri în acest domeniu. alăturându-se eforturilor celor în vârstă. amplasând-o la o distanţă corespunzătoare de căi de comunicaţie mai puţin frecventate. Turismul austriac este dominat de două modele (concepte): (8) „satul turistic de recreaţie“ şi „staţiunea de odihnă“. concepte care au amplificat mişcarea turistică din această ţară. În conceptul de „sat turistic de recreaţie“ este inclusă aşezarea turistică cu caracter predominant ţărănesc.2. căi ferate. Ceea ce este interesant mai ales în anumite regiuni. Austria Turismul rural în Austria reprezintă o activitate care contribuie în bună măsură la dezvoltarea aşezărilor rurale. 22 . conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către societatea democrată şi economia de piaţă. Elaborarea acestor două concepte este strâns legată de necesitatea turiştilor de a petrece o vacanţă departe de vacarmul citadin. Pentru ca o localitate să fie recunoscută ca „sat turistic de recreaţie“ ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: (59) izolarea aşezării. în acelaşi timp este recomandabil ca noile construcţii să nu depăşească două nivele.1. în regiune păduroasă. muntoasă sau deluroasă.intermediul programelor PHARE (primul instrument financiar nerambursabil. Practicarea acestui gen de activitate a fost determinată de necesitatea obţinerii unor venituri extraagricole. în care turistul poate să-şi petreacă concediul în izolare şi linişte şi în acelaşi timp să cunoască obiceiurile şi bogăţia folclorică a zonei. satul nu trebuie să fie o aglomerare de blocuri iar orice fel de întreprindere industrială va fi amplasată la periferia localităţii. Turismul a devenit astfel o profesie şi stopează în anumite regiuni exodul către oraş. prin numărul şi structura populaţiei. ca de exemplu şosele principale. caracterului unui sat.

dotarea acestor unităţi nu va depăşi preţurile medii. de petreceri şi de orice fel de manifestări care ar putea tulbura liniştea oaspeţilor. 23 . a portului popular. mâncărurile specifice vor avea denumirea locală iar personalul de serviciu va purta costum naţional tradiţional. La cerere se anexează şi un formular foarte detaliat. vor fi servite. „Staţiunile de odihnă“ se deosebesc de satele turistice de recreaţie doar prin numărul de vizitatori. Această decizie atrage obligaţia acestui for local administrativ de a asigura păstrarea caracterului acestui tip de localitate. manifestări sportive locale sunt responsabilităţile organizatorilor locali. Această cerere se va înainta numai în urma deciziei preşedintelui Sfatului comunal. de a deveni sat turistic de recreaţie. de preferinţă. ele se vor crea şi vor fi sprijinite în desfăşurarea activităţilor respective. la cererea localităţii respective.pentru cazarea vizitatorilor sunt de preferat unităţi modeste. acolo unde asemenea organizaţii nu există. prezentarea de obiecte de artă populară. mâncăruri cu specific local. Examinarea şi aprobarea unei astfel de cereri se realizează pe baza unor criterii severe. săli de dans etc. se va reduce zgomotul produs de circulaţie. păstrarea datinilor. Acordarea calităţii „de sat turistic de recreaţie“ sau „staţiune de odihnă“ se realizează de către Uniunea Comunală (GEMEINDE BUND). se vor exclude zgomotele şi agitaţia produse de localurile de petrecere. pentru eliminarea cauzelor care provoacă zgomot sau emis anumite „Directive pentru combaterea zgomotului în satele de recreaţie şi staţiuni de odihnă“. şi orice zgomot mecanic. aprovizionarea localităţilor prin mijloace motorizate se va limita la anumite zile şi ore. instalarea de automate muzicale va fi interzisă. în baza unei proceduri prevăzute de lege. la felurile de mâncare se vor servi fructe şi legume din regiune. instalaţii şi tarifele mai mari. ce se completează de autorităţile locale. Ele reprezintă o treaptă superioară la categoria acestor tipuri noi de localităţi turistice. iar la cele existente se vor reduce timpul şi intensitatea de folosire. localuri de noapte. în amenajarea restaurantelor din zonă se va pune accentul pe caracterul ţărănesc în ceea ce priveşte aspectul exterior şi mobilarea încăperilor. pentru a corespunde nevoii de odihnă a vizitatorilor în concediu. totala lipsă de zgomot în satele turistice de recreaţie este una din condiţiile sine qua non ale acestui gen de localităţi.

prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare mare (15 ani) şi o dobândă scăzută (3-5%). Astăzi în întreg Tirolul o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriază spaţii de cazare. Toate acestea au condus la: omologarea şi funcţionarea a 25 de comune turistice. Începând cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elveţiei şi devine zonă de interes turistic. În întâmpinarea acestor iniţiative au venit „Sindicatele de iniţiativă sătească”. creşterea bugetului de timp liber. Formele de manifestare ale agroturismului sunt: pensiunea ţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri.la fiecare fermă-6 paturi. creşterea transportului şi infrastructurii necesare acestora. sugestiv intitulat „Planul Verde”. Corelerea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative . „Oficiul de turism al landului” şi „Oficiul pentru promovarea turismului austriac”. zona Tirolului s-a refăcut în viteză de fiecare dată. prin vizitarea la faţa locului şi consultarea cu organele locale privind interesul turistic al localităţii. Totul a pornit de la poziţia geografică a Tirolului. Cu începere din anii ‘50 au fost reatinse condiţiile de dinainte de război. desigur. a dezvoltat noi preocupări – devenite în timp profesii . dezvoltarea noilor sisteme de comunicaţie. Deşi trecută prin încercarea celor două războaie mondiale. Analizând statistic realizările domeniului se remarcă poziţia de fanion a regiunii Tirolului. fie ca staţiune de odihnă) poate.au contribuit la înfiinţarea Organizaţiilor Turistice Săteşti (OST). (8) 24 .care au contribuit la evoluţia aşezărilor săteşti. să fie retrasă localităţilor care nu mai corespund cerinţelor cerute. în care o familie din două primeşte turişti la fermă. a sporturilor de iarnă şi nu în ultimul rând a urbanizării.au condus la realizarea tradiţiei. caracterizată printr-un trafic ridicat.în 1979 s-au împlinitt 100 de ani . Şi în această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat. aflat la intersecţia rutelor nord-sud şi est-vest. şi a Centrelor de Administraţie a Organizaţiilor Turistice Săteşti (CAOST) la nivelul judeţelor. de regulă. iar dezvoltarea următoare nu a fost numai rapidă. creşterea populaţiei.în condiţiile creşterii concurenţei .Examinarea localităţilor respective se face. Rezultatele obţinute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului iniţiat de Ministerul Agriculturii şi al Comerţului. în medie existând . Vechimea acestor preocupări . (181) Creşterea realizată în domeniul turismului s-a bazat pe: creşterea economică a întregii regiuni. ci şi foarte puternică. Aprobarea obţinută (fie ca sat turistic de recreaţie.

Ca urmare a preocupărilor susţinute pentru promovarea turismului rural. instituţii culturale. reviste. La nivel federal funcţionează „Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac“ care are ca scop intensificarea efortului publicitar pentru creşterea fluxurilor turistice internaţionale. în egală măsură. ceea ce permite utilizarea unor mijloace multiple promoţionale. participarea la târguri şi expoziţii. Aceste organisme dispun de venituri considerabile provenind din taxele de sejur plătite de turişti şi din contribuţiile membrilor săi (personale care cotizează sunt membri ai comisiei care beneficiază direct sau indirect de practicarea turismului). de bunăvoinţa lor. angajarea de multiple operaţiuni promoţionale. participarea la târguri internaţionale etc. Pe plan local intervin „Sindicatele de Iniţiativă Săteşti“ care utilizează pentru promovarea produsului turistic o parte importantă a bugetului de care dispun. birouri ale liniilor aeriene). prin ziare. emisiuni la radio şi televiziune. promovarea turismului rural se realizează atât pe plan local cât şi la nivelul provincial şi federal. firme. Animaţia staţiunilor nu depinde numai de echipamentele create ci. cum ar fi plimbările în jurul staţiunilor pe rute deszăpezite şi balizate. În aceste cataloage se utilizează însemne standardizate în vederea alegerii locului de vacanţă preferat. birourile oficiale din ţările emitente de fluxuri turistice. Bugetul de care dispune este utilizat pentru realizarea studiilor de piaţă. afişe în locurile publice. instituţiile culturale. lecţii de ecologie pe un drum forestier.Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: camera de Comerţ Exterior. 25 . de valoarea oamenilor. pliante. capabile să intereseze un public larg în tot cursul anului. Graţie bogăţiei capitalului uman. birourile liniilor aeriene. La nivel provincial acţionează „Oficiul de turism al Landului“ care încasează o taxă pentru dezvoltarea turismului din care finanţează propaganda turistică şi care interesează ansamblul zonei (pliante.). conceperea unei politici publicitare. cataloagele marilor firme de turism din lume oferă informaţii tot mai amănunţite şi mai atractive privind oferta turistică austriacă în mediul rural. prospectarea pieţei. În afara colaborării cu reprezentanţii intereselor turistice din toată lumea (camere de comerţ exterior. desemnarea priorităţilor. prospecte. organizarea exterioară cuprinde birouri oficiale în principalele ţări emitente de turişti. staţiunile din Tirol sunt în măsură să propună oaspeţilor lor distracţii gratuite sau foarte ieftine. În Austria.

controlate şi rezervate prin „Les Gîtes de Walonie” fiind situate mai ales în jumătatea de sud a Belgiei. Ulterior a început stimularea creării unor „mici colonii de vacanţă“ în imediata apropiere a centrelor turistice (sate de vacanţă bine dotate). de perioadă.2. 2. eficienţi pentru a proba şi a demonstra buna lor reputaţie de gazde deosebit de ospitaliere.când se constituie prima asociaţie devine renumită şi în agroturismul .este una din ţările europene cu o bogată tradiţie în practicarea turismului. de gradul de confort şi de posibilităţile de hrană oferite turiştilor. Tarifele practicate variază în funcţie de zonă.este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: „vacanţe active”. a berii.2. Aşa se explică tendinţa de a transforma unele sate obişnuite în sate turistice. Serviciile sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă.a construcţiilor vechi bine conservate şi a echipamentelor de vacanţă confortabile. (175) Echipamentele sunt omologate.4 Elveţia.alături de fotografia fiecărei case care oferă spaţii de cazare pentru turişti şi numele proprietarului. 2.2 BELGIA . Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli şi mereu gata să facă o serbare.în acelaşi timp al muzeelor . Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copii sub 12 ani.2. dar . iar în extrasezon se practică preţuri speciale. Belgia federală (compusă din: Vallonia. Wallonia este o zonă a pădurilor. a lui „Mauneken Pris” şi a altor câteva bine cunoscute repere. Flandra şi regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale şi 245 camere „de oaspeţi” în regiuni bogate în patrimoniul artistic şi tradiţii populare. din 1973 . a râurilor. „Casa de economii pentru călătorii“ apreciază că micile colonii pentru vacanţă par a fi o 26 . inclusiv a turismului rural şi agroturismului .3 DANEMARCA . Prin intermediul organizaţiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispoziţia doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3 000 de paturi. Statul încurajează şi sprijină această activitate în interesul său şi a celor care-l oferă şi care-l consumă. rezervaţiilor naturale. cazarea este oferită în locuinţe la fermă.ţara lui Tintin. apartamente independente sau campinguri. pragmatici. 2.

Pe baza aşa-numitelor „certificate de vacanţă“ eliberate în condiţii speciale de plată (cumpărarea de acţiuni) şi clasificate pe categorii. amenajate şi mobilate corespunzător. începând din anul 1970. Concomitent cu studierea posibilităţilor de dezvoltare şi modernizarea satelor turistice se experimentează şi forme de exploatare raţională a acestora. (8) În Franţa. 2. fapt pentru care Touring Club Suisse promovează realizarea acestui gen de turism – mici colonii de vacanţă situate în imediata apropiere a centrelor turistice. se poate deţine pe o perioadă de 10-20 de ani sau pe un timp nelimitat. (13) Una din formele sub care se manifestă turismul rural francez sunt aşa numitele „les gîtes rureaux“ (adăposturi rurale). Programarea vacanţelor se realizează în serii.). Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice şi sunt controlate. O astfel de asociaţie de turism rural denumită „Gîtes de France“ oferea clienţilor săi în anul 2004. în 4 perioade – în mod eşalonat – într-un sistem de evidenţă foarte uşor de urmărit. pe care proprietarii le închiriază turiştilor. Certificatul este transmisibil. s-au constituit într-o asociaţie generală.soluţie mai raţională decât construirea unor noi sate de vacanţă.E. a elaborat un nou sistem de organizare a vacanţelor.2. Franţa În această ţară turismul în spaţiul rural are vechi tradiţii şi realizează cote maxime de diversificare. organizare şi promovare.R. (161) Spaţiile de cazare prezentau următoarea clasificare: 27 . denumită „Tourisme et Espace Rural“ (T.5. conducerea administrativă a cantonului Tessin. spre exemplu. Aceste adăposturi rurale sunt de fapt case sau apartamente renovat. această „cumulare“ a vacanţelor fiind posibilă în mod nelimitat. o vacanţă anuală de o săptămână într-una din casele de vacanţă dispersate pe teritoriul Elveţiei de sud. omologate şi rezervate prin federaţia naţională „Gîtes Ruraux”. În această ţară funcţionează numeroase organizaţii turistice rurale nelucrative care. agroturismulare vechi tradiţii şi este foarte diversificat în ceea ce priveşte organizarea şi promovarea. în Graubunden. În acest scop. Casele de vacanţă sunt mobilate corespunzător şi dotate cu lenjerie şi obiecte de uz casnic. lista a 50000 de adrese la ţară. ce cuprinde circa 37 000 de aşezăminte. Posesorii certificatelor pot să-şi aleagă în fiecare an o altă localitate pentru a-şi petrece vacanţa. munte şi mare. proprietarul certificatului are dreptul la două săptămâni de vacanţă. În cazul în care sejurul se amână pentru următorul an.

ciclism. Una din cauzele acestei situaţii ar putea fi rentabilitatea scăzută a capitalului investit faţă de cel din turism balnear şi montan. ele beneficiind de un standard de 1 sau 2 stele. în general. este amplasat în imediata apropiere a traseelor de călătorie. sunt situate într-un spaţiu natural şi formate din 3-25 grupuri. situată la ţară. Aceste spaţii de cazare sunt situate în comune cu mai puţin de 5000 de locuitori. călare. fiecare având amenajări pentru circa 6 persoane. ciclişti etc. mare sau munte. în apropierea unei ferme. Ei împart împreună cu alţi copii viaţa la ţară şi profită de odihnă în aer curat. copii sunt primiţi de familii agreate de „Gîtes de France“ şi supravegheaţi de o persoană competentă.BB) este o altă modalitte de a descoperi miile de feţe ale Franţei. iar ca activităţi se practică: pescuit. „Gîtes d’etape“ este destinat primirii de călători (pedeştri. Turiştii sunt primiţi „ca prieteni“ la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopţi. 28 . „Gîtes de group“ sunt adăposturi rurale de mare capacitate. „Champing a la ferme“ (camping la fermă) reprezintă terenuri situate. „Chambre d’hotel“ (camere de hotel sau bed & breakfast . în toate sezoanele. traiul bun şi bucătăriile regionale. fiind o casă sau o locuinţă independentă. proprietarii rezervă o primire personalizată. pe care poate fi instalat cortul sau rulota. „Chalets-loisirs“ – reprezintă popasuri de recreere – odihnă. „Gîtes d’enfant“ (cuiburi/culcuşuri pentru copii) este forma în care în timpul vacanelor şcolare. tir cu arcul etc. În ciuda vechimii sale. la sosire. prevăzute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 de persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end.) care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua drumul pe care şi l-au propus să-l parcurgă. cu ocazia unei deplasări sau a unui sejur. este amenajat pentru a primi aproximativ 20 de persoane. turiştii petrec aici un sejur profitând de linişte şi de natură. se poate rămâne în week-end una sau mai multe săptămâni. turismul rural francez s-a afirmat mult mai greu decât celelalte forme de turism existente cum ar fi turismul balnear şi montan.„Gîtes rurales“ reprezintă amenajări respectând stilul local. Reprezintă modalitatea de a redescoperi supravieţuirea în spaţiul rural.

La cele de până acum este necesar a adăuga “un puternic ataşament pentru regiunea natală şi o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”. 29 . cum ar fi: atracţiile naturale. tipul de agricultură practicat.5%). culturale. deşi târzie. capital şi timp liber. hoteliere. mentalitatea locuitorilor faţă de fenomenul turistic. Aceste ajutoare pot proveni de la Consiliul Regional. poziţia geografică faţă de centrele emitente. În plus nu trebuie neglijat raportul preţ-calitate care constituie o preocupare majoră pentru fiecare prestator. în principal.Reuşita. speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (până la 15 ani) şi cu dobândă mică (3. infrastructura de primire a turiştilor etc. Cei care au elaborat proiectul de implementare a turismului în spaţiul rural au urmărit organizarea acestuia într-un tot unitar organizat şi structurat pe două concepte: „staţiune verde“ şi „sat de vacanţă“. umane. turismul rural pedestru oferă turiştilor o imagine personală asupra spaţiului unde îşi petrec vacanţa în timp ce turismul ecvestru implică practicarea unor activităţi diverse şi antrenante (de exemplu: călăritul). a turismului rural francez a avut ca principal motor iniţiativa privată încurajată şi susţinută de autorităţile publice. În cadrul turismului rural francez trebuie să observăm faptul că s-au dezvoltat două mişcări pline de originalitate: agroturismulpedestru şi ecvestru. dezvoltarea şi promovarea produsului turistic se face în general apelându-se şi la ajutoare din partea statului (subvenţii. au fost selecţionate în funcţie de anumite criterii. Ajutoarele oferite variază în fiecare an şi conţin precizări riguroase cu privire la modul lor de utilizare. împrumuturi cu dobânzi avantajoase). culturală. Implementarea turismului în spaţiul francez rural reprezintă o serie de inegalităţi de la o regiune la alta. Evoluţia turismului rural francez a fost determinată de ideea de a surprinde plăcut pe turişti şi de a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. În turismul rural francez toate acţiunile sunt precedate de studii amănunţite asupra situaţiei actuale a pieţei şi. de la Consiliul General sau direct de la alt stat. a segmentului de piaţă asupra căruia se exercită acţiunea de promovare ca şi a normelor de promovare a concurenţei. Astfel. datorită diferenţelor de atracţie climatică istorică. În acest proiect de creare a infrastructurii turismului rural au fost implicate categoriile de agricultori cu venituri medii şi mari care posedau spaţii corespunzătoare. care au fost integrate în circuitul turismului rural. Spaţiile rurale franceze. Finanţarea studiilor pentru crearea. precum şi grija autorităţilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole.

barca pentru peşte şi echipamentul din lemn.2. Agroturismul în Germania este o îndeletnicire cu tradiţie. Organizatorii acestui proiect de turism apreciau că pentru asigurarea succesului se cere o strânsă legătură între gazde şi administraţia comunală. „Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus. dar din anul 1965.L. Ţară în acelaşi timp al fiordurilor şi al lui Moş Crăciun. sauna.) şi „Organizaţia pentru stimularea opiniei publice“ (I. (29) 30 . Cele mai bine de 188 000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur. modest. 2. proprietarii acestor ferme oferă camere şi mic dejun.D. De regulă. ce-şi propune realizarea a 2000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi două paturi). a fiordurilor şi în jumătatea sudică a Finlandei. Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor. Organele competente din Germania au acordat o atenţie deosebită valorificării – din punct de vedere turistic – a unor zone rurale unde există sate şi ferme ţărăneşti bine întreţinute. printre altele.2. (8) În martie 1967.a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul unui an întreg”.ţara „făcută” parcă în întregime din ape. aer şi arbori. Drept urmare.M. proaspăt dar mai răcoros.L. ca şi pentru sejururile lungi.) – au început să colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse să primească turişti şi să le facă cunoscute publicului sub diferite forme. (176) Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti. în vacanţele lor pot participa la viaţa aşezărilor ruruale. pacifist şi foarte disciplinat. Germania. De asemenea.D.“ a editat o broşură cuprinzând peste 900 de adrese. spre exemplu „D. Sunt omologate peste 50 000 de aşezăminte cu un număr de peste 10 000 de paturi. pot munci în cadrul gospodăriilor sau pot practica sportul . Sunt acordate reduceri de 50% copiilor între 2 şi 11 ani. Finlanda posedă un popor calm.7. Prânzul şi cina se puteau servi la restaurantul unui han.6 FINLANDA .„Societatea germană pentru agricultură“ (D. La toate cele prezentate până acum trebuie să mai adăugăm lungile nopţi albe din perioada verilor arctice. în 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „De la Marea Nordului până la Alpi”. aceste mici cabane sau „castele” din lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor. două mari organizaţii care reprezintă interesele agricultorilor .cel cel mai adesea echitaţia sau schiul. la o concluzie apreciată şi bine cunoscută .2.A.

mai ales atunci când le veţi aduce la cunoştiinţă că nu îndrăgiţi lichiorul de ou crud. Odată cu conturarea Europei Unite.care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare ascendentă a agroturismului . Potrivit statisticilor.Regiunile cele mai dezvoltate în activitate a de turism rural sunt: Schwarzwald şi Messen. în Germania au fost organizate de la începutul anului 1980. culoarea Dunării şi căldura copilăriei din poveştile fraţiilor Grimm. În acest scop au fost amenajate peste 2000 de locuinţe de vacanţă de diferite mărimi şi aproximativ 10000 de camere cu unul. vom întâni dotări începând din Rhemania de Nord. Pentru promovarea ofertelor. peste 7500 de paturi iar numărul acestora a crescut an de an. în urma acţiunii „vacanţa în gospodării ţărăneşti“ au fost puse la dispoziţia turiştilor. din Germania. copii beneficiind de reduceri importante de preţuri. Wastfalia.). kuche und kirche”= „copil. numai în regiunea Schwarzwald şi partea de nord a landului Messen.G.M. Sejururile oferite în turismul rural german poartă parfumul serbărilor berii. Bavaria sau Baden Wurtemberg. în 1990 a luat fiinţă „Grupul de lucru pentru vacanţă în gospodărie ţărănească şi agroturismul “ din Germania (A. nu mai este eficienţă datorită concurenţei sporite. posibilităţile convenabile de cazare şi masă de la Marea Nordului până în Munţii Alpi. (182) În cadrul acestei acţiuni. promovarea „Agroturismului “ şi a „Vacanţei în gospodării ţărăneşti“ la nivel regional şi de land.. În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german. Şi chiar dacă aparent precizia. bucătărie şi biserică”) . promptitudinea şi stilul german vă fac să credeţi că atmosfera este mai sobră. s-a lansat acţiunea „Vacanţa în gospodăriile ţărăneşti“. cu încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german (81)asupra vieţii de familie şi în special legat de poziţia femeii în societate („kinder. Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust. În aceste spaţii se permite cazarea familiilor cu copii mici şi cu câini. Statul a acordat împrumuturi speciale acelor gospodării care ofereau turiştilor locuinţe corespunzătoare. veţi afla căldura şi înţelegerea gazdelor germane. Ambianţa rurală este angrenată cu multe iniţiative de petrecere a clipelor de vacanţă şi situează la loc de frunte animaţia turistică. Poziţionând geografic. Pe plan naţional. cu două sau mai multe paturi. Acest grup vizează promovarea turismului 31 . continuând apoi cu: Hessen.

) există marca de calitate „Turism în gospodăria ţărănească“. Multe din ferme au amenajate locuri de joacă pentru copii şi se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”. diverse societăţi etc. împreună cu Ministerul Agriculturii al Germaniei efectuează cursuri de perfecţionare pentru consiliile de administraţie ale Uniunilor. iar calitatea se adaptează mereu la cerinţele actuale. încearcă prin măsurile adoptate în funcţie de condiţiile de piaţă. în cadrul „Societăţii Germane pentru Agricultură“ (S.162) Echipamentele posedă în mod frecvent cai (pentru echitaţie). De 22 de ani.are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional formula „bed & breakfast” (cazare şi mic dejun).G.în gospodăria ţărănească şi a agroturismului . În general copiilor li se acordă 25% reducere. angajând în acest scop presa. A.M.G. Astfel. sprijină măsurile de promovare a „Vacanţei în gospodăria ţărănească“ şi a „Agroturismului “ şi prin mijloace financiare. În numeroase rânduri cazarea este oferită în apartamente independente sau rezidenţe rurale rezervate în edificii antice. cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei economice a unităţilor de primire. iar în zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota. A. 32 . Această marcă s-a impus dea lungul timpului. De asemenea. instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă. Irishawen. Unabhan şi Carlow Country. A. Regiunile care se constituie în zonele tradiţionale sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon). televiziunea. să sporească avantajele în rândul tuturor celor interesaţi pe plan naţional şi în cadrul U. radioul. Joyce Coountry. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ variază între 6 şi 10 persoane.M.2. colaborează cu „Societatea de marketing în Agricultură“ din Germania pentru prezentarea ofertelor turistice prin organizarea în magazinele din marile oraşe a unor acţiuni de prezentare a prospectelor şi cataloagelor de reclamă pentru „Turismul în gospodării ţărăneşti“ şi „Agroturismul“. (67.D.G.M.8 IRLANDA . Zonele renumite în turismul rural rlandez sunt litoralul vestic şi partea centrală între Galway şi Dublin. Comisia de calitate elaborează criterii de calitate şi un model de categorisire a ofertelor de „Agroturismul “ şi „Turism în gospodăria ţărănească“. (87) 2. Noile programe de dezvoltare a turismului rural în Germania urmăresc promovarea ofertelor rurale.A. dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completă.E.

spre exemplu. dar şi unii dintre cei mai mari emiţători în cadrul mişcării turistice rurale.167) în Italia turismul şi agroturismul reprezintă activităţi care angajează un număr tot mai mare de persoane. Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţionale culturale şi a peisajelor. castele şi fortificaţii).. Toscana. Turismul rural cunoaşte ca formă de manifestare „vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. Trentino. Renumite sunt regiunile: Piemonte. Campania. largi spaţii de cazare. Ambruzzo. despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei. Creşterea an de an a numărului de turişti beneficiari ai agroturismului este considerată ca o consecinţă a îngustării spaţiului rural. descrieri ale echipamentelor.2. 33 . locuinţe antice renovate. iar în 7% din cazuri au fost oferite servicii de masă cu produse autohtone.2. poezia şi legenda fiecărei aşezări în parte. Specialiştii în domeniu afirmă că deşi încercarea de a cuantifica aşa-numitul turism rural (RT) este complicată şi poate şi riscantă. Puglia. produse tipice etc. astfel că adevărata „vacanţă la ţară“ devine replica cea mai potrivită dată depersonalizării mediului urban. Lazio. mari investiţii şi beneficii. Italia. adrese pentru vacanţe la fermă. se extimează că în vara anului 1999 au existat peste 9000 de amenajări agroturistice având. (154. ofertanţi şi consumatori. ea reprezintă o parte sănătoasă şi tot mai mare a turismului. dansurile şi cântecele folclorului sau muzicii culte. case traditionale. Potrivit celor mai recente publicaţii. în medie.conţine informaţii. Liguria. L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma în 1965. Veneto. 13-14 paturi fiecare.9. (154) În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat în 1995 de AGRITURIST se regăsesc informaţiii diverse despre aproxomativ 15 000 de echipamente (ferme. activităţi anexe. case de odihnă. arhitectura diverselor monumente istorice. vile moderne. mai ales de când durata medie şi frecvenţa fiecărei „vacanţe“ sunt invers proporţionale (unei mai mari frecvenţe îi corespunde o durată mai mică a vacanţei). Sicilia şi nu în ultimul rând Alto Adige. echipamente. Aşa. cu o cifră de afaceri de 80 milioane euro (176). Lombardia. turismul italian atrage prin: tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene. Umbria. Ghidul ospitalităţii rurale – editat periodic . Emilia Romagna. pensiuni. Calabria. Un alt criteriu de apreciere a nivelului de dezvoltare a turismului rural în Italia îl constituie numărul de paturi turistice (oferta) raportată la populaţia rurală. Interesant de remarcat este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice. renumitele vinuri.

administrarea 34 .000 locuitori şi 150 de locuitori pe km pătrat. pentru vacanţele ideale. un studiu de caz ne conduce la concluzia că activitatea de turism se corelează direct cu preţurile pentru serviciile turistice şi cu solvabilitatea financiară a turiştilor.5% care au în vedere solvabilitatea financiară a turiştilor şi rafinamentul mai accelerat. au drept scop reechilibrarea economică a zonelor dezavantajate. suportate şi de fondurile Uniunii Europene.0%). Făcând corelaţia între diferitele aspecte privind turismul în general şi agroturismul în special. pregătire profesională pentru resurse umane. Acestea au fost asigurate cu infrastructură şi cu servicii minime de ospitalitate. A doua mare preferinţă (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (bungalourile). fermele de vacanţă. relaţiile cu clienţii sunt directe şi „personale“. având ca prioritate aceleaşi tipuri de zone rurale. temeritate. În ordine descrescândă se situează casele de vacanţă (circa 16. înnoirea bogăţiei culturale şi ambientale etc. Este desigur forma cea mai economică pentru turist dar presupune tinereţe. afaceri de artizanat. (167) Există multe alte criterii de apreciere a dezvoltării şi calităţii agroturismului în Italia.În anul 1998. având în vedere aceleaşi criterii. probabil datorită amplasării lor în locuri atractive din punct de vedere al peisajului natural. În Italia se consideră ca turism rural cel făcut în zone cu următoarele caracteristici: mai puţin de 10. antrenament. constatăm că majoritatea (peste un sfert) preferă forma de drumeţie. Urmează apoi alte forme ca preferinţă. la nivel naţional oferta era de 5. Referitor la preferinţele turiştilor. sănătate perfectă. spaţii deschise în contact cu natura şi tradiţiile locului. servicii de „confort“ de înaltă calitate şi pe care el le consideră indispensabile. afaceri mici de turism.4 paturi la 100 locuitori din rural. cabanele alpine etc. apoi stabilimentele hoteliere cu 13. cum ar fi pensiunile. Acest model de consum include dorinţa turistului de a găsi. legate de diverse activităţi pentru timpul liber (de la gătit până la ciclism montan). grijii proprietarilor de a oferi condiţii cât mai bune şi nu în ultimul rând preţurilor care corespund marelui consumator. de punere în valoare a tradiţiilor gastronomice şi de valorificare a resurselor locale. spre exemplu. Toate eforturile de investiţii în domeniul rural. în cadrul căreia turistul nu apelează sau apelează sporadic la serviciile turistice organizate. activităţi de timp liber personalizate. mediu înconjurător natural.

De aceea. Acesta este un produs relativ simplu. trebuie să avem în vedere noile deprinderi antreprenoriale necesare progresului: acelea ale administrării afacerilor mici prin participarea la o reţea. necesită o imagine puternică. dacă vrem să discutăm despre optimizarea activităţilor de turism pe plan local. de exemplu. acolo unde schimbările interne le susţin pe cele externe. odată ce se ocupă cu furnizarea produselor personalizate de calitate. ele reinterpretează contextele culturale tradiţionale în lumina celui de-al treilea mileniu şi complexe la nivelul administrării afacerilor. care să faciliteze comercializarea directă sau prin agenţi specializaţi. o pasiune ancestrală pentru ocean . avem totuşi de-a face cu consumatori „ maturi“ în sensul că ei sunt consumatori vechi. nevoia omului de a consuma imagine. poate fi valorificat şi interesează mai ales organizatorii de circuite turistice.căci aici Atlanticul întâlneşte Europa . Evoluţia turismului rural.2. o celebritate a zonei şi de aceea sunt necesare investiţii masive în comunicaţii (clientul alege mai degrabă o destinaţie decât o activitate). Un studiu efectuat de UE a indicat trei tipuri de produse de turism rural. prin vânzări directe. de exemplu.10 PORTUGALIA . sunt la fel de potrivite pentru excursii sau pentru turism ecvestru). este urgentă şi necesară o dezvoltare profesională a resurselor umane implicate în procesele de producţie şi de antrepriză. Toate acestea implică abilităţi specifice din partea producătorilor pentru a crea calitate în acest sens. a turismului în general. deoarece acestea sunt complicate. a dat naştere şi la ideea de a optimiza această activitate.800 km de coastă (ţărm-tărâm de vis). 12 insule. Ideea are la bază faptul că deşi consumul de turism rural este în creştere. generale. se comercializează pe pieţele conexe. Este de asemenea necesar celor care intenţionează să se dedice activităţilor de turism rural. filosofia aplicată este aceea a dezvoltării sustenabile. (153) Produsele clasice.empirică a afacerilor este foarte răspândită. Produse de consum curent: acestea ţintesc clientela individuală. 2. Produsele specializate: necesită un real potenţial local (nu toate zonele. iar sistemul trebuie să le înţeleagă preferinţele pentru a le putea „interpreta“ cererea în mod original.patrie a unui popor de cuceritori şi descoperitori (Vasco da Gama şi Magellan au fost 35 . acest tip de produs cere atingerea unui anumit tip de clientelă şi necesită o strategie de piaţă sofisticată.

El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenţi din mediul rural posesori a unor rezidenţe de interes particular. turismul nu priveşte Spania numai ca destinaţie turistică tradiţională. care oferă posibilitatea petrecerii unei vacanţe economice şi în plin contact cu natura. şi nu în ultimul rând locul de unde se „fabrică” vinul de Porto şi se cântă fadoul. mori (moinh). Din punct de vedere turistic. vânătoare. Deviza lor: „Un turist=un prieten. cu o uimitoare capacitate de a dinamiza piaţa turistică. Planicies. la: ferme (quinta). germană. Azorele şi Madeira. engleză.2. Astăzi. Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. Costa de Prata. este un segment de vârf. 40-60%. italiană). centrală mai ales pe coastele sale şi bunele condiţii climatice. Sectorul turismului este cordonat de Ministerul Comerţului şi Turismului. Algarve. sărbători populare străvechi şi 36 . posibilitatea practicării sportului (înot. case rustice sau ferme în plină activitate. inclusiv agroturismul. cu condiţia de a desfăşura această activitate în timp de minim 10 ani. Pentru economia spaniolă. care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII. conace (casa).11 Spania. Pentru tineri se înşiră în lungul ţării un lanţ de 18 hanuri. Spania are o varietate unică de peisaje şi vegetaţie. castele (castelo). „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare. arhitectonic sau istoric. vile (vila). Zâmbeşte!” 2. Portugalia se împarte în opt zone promoţionale: Costa de Lisboa.portughezi). Se acordă credite pe perioade lungi şi nerambursabile în procent variabil. Există de asemenea numeroase campinguri în toată ţara. echitaţie. o activitate economică care se impune ca un model de petrecere a timpului liber. care acordă şi autorizaţiile pentru exercitarea acestei activităţi. (8) Tturismu rural uneşte peste 100 de echipamente cu peste 1 500 de paturi. „Vacanţele la ţară” în Portugalia oferă un mod deosebit de animaţie. golf) sau a participării la viaţa fermei -vacanţe active. iar oraşul Madrid cu împrejurimile sale este probabil singura zonă europeană care dispune de peisaje de o mare frumuseţe. tenis. Gazdele vorbesc în marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulaţie internaţională (franceză. turismul. Montanhas. În acelaşi timp se acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice agroturismul. importante monumente artistice. Costa Verde. ci ca pe teritoriul unde se află mai mult de jumătate din spaţiile protejate ale vechiului continent.

Spania este ţara în care marii întreprinzători. Catalonia) în scopul desfăşurării unor acţiuni de promovare colective. ce revin pe un muncitor pe an au fost de 56. inclusiv statul s-au convins de efectul benefic al agroturismului şi de aceea s-au implicat în dezvoltarea acestuia contribuind pe multiple planuri la: elaborarea de proiecte. întreprinderile hoteliere rurale existente nu sunt încă grupate în lanţuri voluntare regionale. din care ajutoarele guvernamentale au fost de peste 40%. training etc. artizanat etc. construcţii. de asemenea. în aceeaşi perioadă. literatură de specialitate. ne conduce la unele concluzii deosebit de interesante şi valoroase.000 Euro. toate constituind mari privilegii pentru practicarea turismului. ce presupun un parteneriat lărgit. proiecte. În acest context. aşa cum rezultă din organizarea prezentată în figura 2. realizate contracte între grupuri profesionale hoteliere spaniole şi cele apraţinând de „Logis de France“ în perspectiva realizării unui lanţ de hoteluri rurale spaniole. rata anuală de creştere.23.) comunităţile rurale mai puţin dezvoltate şi le încurajează să se ajute singure prin finanţarea în totalitate sau în parte a proiectelor iniţiate pe plan local. studiu şi cercetări. în ordinea priorităţilor. între care următoarele se impun după părerea noastră: politica economică generală sprijină prin măsuri specifice (finanţări. Se are în vedere ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor prin combinarea activităţilor de bază cu altele complementare – turism. totuşi. nici naţionale. financiar etc.o inegalabilă ofertă gastronomică. menţinerea şi creşterea valorii proprietăţii. a persoanelor ocupate în agroturism este de 12%. ar fi următorii: motivele personale. informaţiile din ultimii ani (1994-1998) ca investiţiile medii în agroturism. o sinteză a activităţii de agroturism din Spania şi impactul acestuia cu dezvoltarea economică din rural. factorii care influenţează întreprinzătorii spanioli să investească în agroturism. care vizează consolidarea agroturismului. implementarea şi consolidarea agroturismului în teritoriu este instituţionalizată la nivel guvernamental. În prezent. ajutoarele regionale. 37 . Au fost. câteva mici grupuri locale de hoteluri sunt astfel constituite (de exemplu.

subiectul şi inspiratorul unui număr însemnat de pictori români. concluziile rezultate din planurile de afaceri (ex. în operele plastice din perioadele de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secollului XX satul fiind cadrul. locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere. următoarele aspecte principale: este benefic pentru viaţă întrucât oferă un mediu mai puţin poluat sau nepoluat. este o activitate care deţine încă mari rezerve de dezvoltare. în condiţiile când este bine organizat asigură rezultate economice care rivalizează cu activităţi economice tradiţionale. Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţiei turistice au evoluat şi echipamentele turistice: de la cele privind transportul (poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor . ca 38 . Concluzia generală care se poate formula în legătură cu agroturismul din Europa cuprinde.la început a fost o ţară de sate. rata de creştere cantitativă şi calitativă a turiştilor cazaţi. dar mai ales obiceiul retragerii către sat în timpul verilor călduroase.). În ceea ce priveşte manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulaţiei turistice rurale din ţara noastră amintim: obiceiurile de Sânzâiene când. obiectul. sustenabilitatea canalelor agroturistice etc. pelerinajele către locaşurile de cult. vacanţele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire. care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate şi oraşe”. constituind o invitaţie tentantă pentru marii investitori. similar. conform tradiţiei maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova.3 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA În România.noile oportunităţi create de piaţa agroturismului.: recuperarea investiţiilor într-un timp scurt – 2-3 ani. asigură un însemnat număr de locuri de muncă şi prin aceasta contribuie la diminuarea sau chiar stoparea fenomenului de depopulare în spaţiul rural.„poştele” care încă mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor. spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. prin excelenţă agricolă. „viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre. contribuie la dezvoltarea economică a zonelor rurale. se impune implicarea statului în activitatea de agroturism pentru a acorda ajutor micilor întreprinzători pentru elaborarea de proiecte strategice pentru tentativa de a optimiza această activitate etc. culminând cu manifestarea unui puternic curent literar. Mai mult. 2. după părerea noastră.

exemplu Poşta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea şi masa (vestitele hanuri în toate cele trei ţări române).un cadru natural armonios îmbinat. Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural putem enumera personalităţi ale culturii româneşti ca: Alexandru Vlahuţă. Octavian Goga. Cercetările înteprinse la începutul deceniului opt al secolului trecut (5) au scos în evidenţă că cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte. omenirea a început să fie tot mai preocupată de ţinta (destinaţia) vacanţelor sale. turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume.tot mai fracventă .şi denumirile unor localităţi legate de această activitate . de poziţie şi accesibilitate. tradiţii. elemente 39 . din ce în ce mai mulţi turişti şi-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul (spaţiul) rural. etnografie. Calistrat Hogaş. îmbunătăţrea nivelului de trai în zonele utilizate ca bază materială a turismului. etnografia şi folclorul local Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice arta populară.a vacanţelor în mijlocul naturii. înviorarea tradiţiilor populare. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor. Ştefan Luchian. Ştefan Ciobotăraşu şi mulţi alţii. În mod firesc s-au conturat următoarele avantaje: valorificarea bogatului potenţial rural. cadrul natural precum şi cel socio-economic. folclor. Nestor Urechia. Mihail Sadoveanu. cu un fond peisagistic variat şi pitoresc. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere . Cele prezentate mai sus ne determină să afirmăm că turismul rural s-a derulat în ţara noastră până în a doua jumătate a secolului al XX-lea doar în mod spontan. Ion Luca Caragiale. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. reducerea la minim a personalului de servire. Nicolae Iorga. toate acestea sunt valenţe ale agroturismului românesc în mod special. economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare. decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate. dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale. un bogat şi variat folclor. alimentaţie publică şi agrement. vestigii istorice . surse suplimentare de venituri pentru populaţia rurală. aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi. George Enescu. După anii ‘60. Nicolae Grigorescu.

începând cu deceniul al treilea al secolului trecut. Iau naştere diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Poiana Sărată (Bacău). interesul pentru turismul rural renaşte. de comun acord cu Oficiile Judeţene de Turism şi organele administraţiei locale s-a atabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale. dar spontan. întâmplător. Rucăr). Vaideeni). în altele cazarea turiştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără o evidenţă (Crişan. Se pare că a fost un început promiţător. Scurta perioadă de „oficializare” a turismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localităţi nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr. căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972. Vatra Moldoviţei. care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană. Agroturismulîn ţara noastră se practică din totdeauna. această situaţie a dăinuit până în annul 1989. prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau. Cu foarte mici excepţii. şi mai ales neorganizat. (15) Cu începere de la 16 iulie 1973. sate de inters turistic. Una din acestea este Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990). urmare căruia Centrul de Cercetare pentru Promovarea Turistică Internţională procedează la identificarea şi selectarea unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism. cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali în unele aşezări rurale. Tismana (Gorj). Vatra Moldoviţei (Suceava). În anul următor. Bogdan Vodă (Maramureş). Racoş (Timiş). inclusiv prin promovarea. denumite “sate turistice”.originale de etnografie şi artizanat. sporadic. Sfântu Gheorghe şi Crişan (Tulcea). prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare. ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a agroturismului . organizarea şi 40 . satele turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional. În urma acestor studii. forma sa de materializare o reprezintă. Sibiel (Sibiu). pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. Bogdan Vodă. experimental. Începând cu anul 1990. Vaideeni (Vâlcea). Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968. următoarele 14 localităţi: Lereşti (Argeş). Murighiol. Fundata şi Şirmea (Braşov).

„Daruguş” Balvanyos (Covasna). Pentru soluţionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea. „Trans Tour” Praid (Harghita). „Dublion” Câmpulung (Argeş). care au atras 18 500 de turişti – din care 3 500 turişti străini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC). Activitatea turistică s-a desfăşurat în cadrul a 1240 echipamente (ferme. a peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. prin ordinul Ministerului turismului 59/ iulie 1995. considerăm că nu lipsită de importanţă este existenţa. în 15 filiale. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre (Ordonanţa Guvernului nr. săptămânalul economico-financiar „Capital” a acordat asociaţiei premiul Oskar – Capital pentru anul 1995. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. reunea la sfârşitul anului 1995 peste 2 000 de membri. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. Pe lângă cele prezentate până acum. 145/1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. dezvoltarea şi promovarea agroturismului în România a fost constituită. 20/1995 referitor la normele şi criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES) şi Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internţional Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului.dezvoltarea agroturismului. Din acestă comisie făceau la acea dată parte specialişti de la ministerele şi instituţiile careşi pot aduce o contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii Pădurii şi Dezvoltării Rurale. 62/24 august 1994) şi Ordinul Ministerului Turismului nr. recunoscând şi confirmând prin aceasta „iniţiativa cu cel mai mare impact social”. Urmează Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) – 1994 -. Urmarea firească a interesului general a fost Legea nr. Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră ANTREC şi Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate şi nu atât pentru cantitate. Institutul de Cercetare pentru Turism. Ministerul Educaţiei Naţionale (Învăţământului) şi însuşi Guvernul României. Comisia tehnică pentru dezvoltarea agroturismului . 41 . Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. în momentul de faţă. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov). pensiuni sau gospodării ţărăneşti). Institutul Naţional de Formare Managerială în Turism. „Montana Service” Vidra (Vrancea). Urmare a dinamismului activităţii desfăşurate de către ANTREC.

(19) dezvoltarea activităţilor de prelucrare a produselor agricole. îmbunătăţirea activităţilor de igienă. III DEZVOLTAREA. Pe de altă parte. În ultimii 10 ani s-au construit mereu case noi în mediul rural. naturale şi antropice ale zonei. ca activităţi complementare. de comercializare.000 KWH). sănătate. care pot fi integrate în turismul naţional şi internaţional. Turismul în spaţiul rural reprezintă o cale de dezvoltare şi poate participa la creşterea nivelului vieţii locale. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de bază ale culturii tradiţionale. în primul rând datorită faptului că pune în mişcare un vast evantai de resurse locale prin câteva acţiuni prioritare: modernizarea reţelei stradale existente. Întâlnirea dintre acest mediu fragil şi noul dinamism impus de fenomenul turistic pune problema apariţiei riscurilor de destructurare şi presupune alegerea unei strategii de evoluţie. Realizarea unor astfel de lucrări va satisface şi cerinţele populaţiei locale. toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi membrii populaţiei locale. Multe din noile construcţii pot constitui suportul de susţinere a unor activităţi turistice. asigurarea de servicii şi mărfuri industriale şi de bunuri de consum necesare locuitorilor. agroturismulşi agroturismul. învăţământ.1 DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM Numeroase zone din România au valori naturale şi culturale. realizarea unor mijloace de termoficare (microcentrale termice care să utilizeze resturi vegetale (1 ha paie grâu = 1200 litri motorină = 13. În acest context. legat de evoluţia agriculturii îmbracă două forme: 42 . s-au dezvoltat. dar vor constitui factori decisivi în câştigarea mai multor segmente de turişti. asigurarea alimentării cu apă prin conducte. Deşi între aceste două forme de turism există deosebiri semnificative.CAP. culturale şi de informare. PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3. Ca o completare de venituri pentru gospodăriile din mediul rural. ambele pun accentul pe o intercondiţionare a laturii tradiţionale cu cerinţele turismului modern şi presupun o valorificare superioară a valenţelor economice. se poate afirma că dezvoltarea turismului în spaţiul rural. canalizare pentru perimetrele cu o densitate mai mare a locuinţelor.

Turismul şi agrementul rural ca activităţi complementare agriculturii. Asociaţia Ţara Maramureşului şi Fundaţia Agro-Tur din Vadu Izei se disting prin orientarea lor în favoarea meseriilor satului: orientarea şomerilor către meseriile tradiţionale şi turism. Astfel. meşteşugarii. bogăţia patrimoniului meseriilor constituie o invitaţie la sejururi mai lungi în regiune şi la utilizarea structurilor de primire. Este vorba în special despre centrele ceramice. Asociaţia Izvoarele Arieşului (Apuseni) pregăteşte un mare proiect de revigorare a cătunelor de munte prin itinerarii turistice în care meşteşugarii ocupă un loc important.Turismul şi agrementul rural care substituie activităţi agricole nerentabile şi ca atare se cer exploatate la maximum toate resursele turistice existente. Menţionăm. ceea ce presupune păstrarea cu orice preţ a activităţilor agricole. Din acest punct de vedere. turismul oferă noi perspective de deschidere pentru meseriile satului. Astfel. Meseriile satului contribuie la dezvoltarea turismului şi prin declanşarea şi retenţia unor fluxuri turistice în anumite zone. motiv pentru care unii meşteşugari conjugă de acum meseria tradiţională şi cazarea turistică. Prin activităţile enumerate. finanţarea unor mici proiecte de ateliere. Această concepţie a stat la baza apariţiei şi dezvoltării multor staţiuni montane şi de litoral. Exemplele pot continua: în Maramureş. mai mult de 10 în Maramureş. Sunt exemple care ilustrează avantajele îmbinării acestor activităţi pentru că 43 . Prin cererea pe care o manifestă pentru o gamă variată de articole de artizanat. consolidarea competenţelor manageriale ale artizanilor şi identificarea circuitelor de promovare/comercializare. dar şi popularizarea unor obiective turistice. circuite ale micului patrimoniu. dorinţelor de autenticitate ale turiştilor. expoziţiile cu vânzare. artizanii din Bucovina sunt integraţi în strategia de dezvoltare turistică a satelor membre ale Asociaţiei Bucovina – Moldova Reţeaua Verde. strategie care se bazează pe valorizarea patrimoniului. 9 asemenea situaţii în Bucovina. de asemenea. lecţiile demonstrative prezentate în faţa turiştilor etc. Majoritatea dispun şi de o mică exploataţie agricolă în scop familial şi/sau de un loc de muncă salarizat. iar potenţialul turistic trebuie să fie pus în serviciul acestei activităţi dominante. precum şi prestatorii de servicii de cazare îşi văd interesele convergând. care determină distribuţia spaţială a fluxurilor turistice.. colecţiile de etnogratie şi folclor. Meseriile tradiţionale răspund. promovarea meseriilor tradiţionale. 8 pe Valea Arieşului.

diversificarea producţiei (şi a clientelei). noi modalităţi de dezvoltare sau trebuie cultivate complementarităţile şi de aceea. demografic. condiţional. ci o stare socială egală a celor două tipuri de habitat. a exploataţiilor agricole sau a diferitelor tipuri de firme din care fac parte. uneori. putând să se afirme ca oameni de afaceri capabili să-şi valorifice roadele muncii familiale. după părerea noastră. o abandonare a noţiunii de sat. Dezvoltarea agroturismului. toate direcţiile de antrenare a nivelului microeconomic sătesc – exploataţiile agricole. în viitor. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea 44 . Dintre acestea. agroturistice etc. În acest sens. social. reprezintă căi importante de creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a stabilităţii acesteia. ele fiind prezente doar în mintea oamenilor. noi orientări. care considerăm că împiedică sau diminuează posibilităţile de apariţie a întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa rurală. Pentru ca satul să supravieţuiască. pe de o parte. Acest proces va determina. trebuind să devină întreprinzători. gradul de instruire şi profesionalizare al agenţilor economici etc. în condiţiile concurenţiale oferite de piaţă. subliniem faptul că fenomenul nu trebuie circumscris doar procesului concurenţial de piaţă privind cererea şi oferta. al muncitorului navetist devenit proprietar de pământ şi şomer. indiferent de statutul profesional. de perceperea corectă a schimbărilor oportunităţilor oferite de economia de piaţă. incluzând aici atât structurile sale interne. micile firme industriale meşteşugăreşti. nivelul educaţional. psihologic şi instructiv. încetează de a mai fi simpli executanţi. iar pe de altă parte de modificările intervenite în statutul social al ţăranului. considerăm că cele mai greu de evitat sunt obstacolele de ordin psihologic. precum şi al specialiştilor care.. trebuie căutate. (178) Procesul de dezvoltare complexă a localităţilor rurale presupune. ci trebuie să facă apel la întregul complex de elemente ce particularizează spaţiul rural. cât şi aspectele ce conturează cadrul larg al dezvoltării economice – mediul legislativ. referindu-se la lipsa de încredere în propriile forţe şi cantonarea în rolul de simpli executanţi. precum şi pluriactivitatea condiţionează supravieţuirea majorităţii acestor activităţi. În acest scop este nevoie însă. artizanale. instituţional. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. cu toate caracteristicile sale socioeconomice şi dar nici generalizarea noţiunii de urban. tehnic. Într-o asemenea abordare se are în vedere necesitatea înlăturării unor obstacole de ordin fizic. ca noţiunea de rural să nu mai semnifice o stare de dezvoltare inferioară faţă de urban.

oferă servicii turistice (cazare. Din punct de vedere al divertismentului. studii şi documentare. pescuit. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. mulsul vacilor. are scopuri diferite: recreere. weekend). tranzacţii sau afaceri. pensiune. agrement).potenţialului economic al acestora. cât şi activitatea economică. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. pensiune. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. turiştilor li se oferă posibilitatea. culegerea fructelor. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.). sport. cultura şi arta ţărănească. proprietarul desfăşoară. în scop de recreere. creşterea animalelor etc. vin în mediul rural pentru relaxare. 45 . în general şi a agroturismului . prestări de servicii. prepararea hranei). de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. agrement. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) prezintă un grad de complexitate ridicat. odihnă. cure terapeutice. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. pentru o anumită perioadă determinată.).(95) Dezvoltarea agroturismului este o componentă a turismului. să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). prelucratul produselor agricole. distracţie etc. Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. precum şi multe alte activităţi specifice. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat.

fapt care a ajutat la menţinerea unor tradiţii şi moşteniri culturale.2 CONDIŢIILE NECESARE PENTRU PRACTICAREA AGROTURISMULUI România are potenţialul necesar. prin: menţinerea echilibrului ecologic. constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. cu un puternic caracter ospitalier. agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. permite realizarea unui turism adecvat diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. ambianţa întâlnită de turist este familială. menţinerea diversităţii naturale. agricol.(135) turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. păduri şi o populaţie rurală care trăieşte încă din agricultură. Un alt element care favorizează dezvoltarea agroturrismului în România este cererea din ce în ce mai mare de pe piaţa occidentală. cultural. turistic. socio-uman contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. culturale. Turiştii din Vest se orientează tot mai vizibil spre ţările Europei de Est. etnografice. reprezintă o activitate secundară. A treia condiţie care contribuie la dezvoltarea agroturismului în România este posibilitatea transferului de cunoştinte dinspre vestul spre estul Europei o dată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE). lipsite de factori de stres.de regulă. această zonă este mai accesibilă dintre toate centrele importante ale Europei de Vest şi Nord. sociale etc. atraşi de oferta din ecoturism. ecologic. Aderarea României la UE va avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea turismului şi prin asigurarea accesării unor fonduri pentru modernizare şi extinderea infrastructurii de transport. persoane cu dizabilităţi. familii cu copii mici. specifice diferitelor zone geografice. aici existând munţi. folosirea durabilă a resurselor turistice. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. tineri căsătoriţi etc. şi va deveni şi mai accesibilă datorită noii infrastructurii rutiere. 46 . existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 3. Totodată. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. edilitare etc. economic. turistul are acces la atracţii turistice naturale. care se va dezvolta aici.

soluri etc. 47 peisaje cu puternică unor momente de destindere sau a unor hobbyuri (oglinzi de apă. valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri. apele minerale şi termale cu proprietăţi curative. peşteri. teritoriul ţăriii noastre este fomat din proporţii egale din munţi (31%). Spaţiul rural românesc este denumit carpato-danubiano-pontic deoarece este carpatic prin relief. Lanţul Munţilor Carpaţi reprezintă un rol deosebit pentru climă. alcătuită din componente naturale de peisaj. reţeaua radiară de râuri ce izvorăsc din lanţul carpatic. torente.De asemenea. resurse cinegetice. masive muntoase. nu în puţine rânduri deteriminată de alegerea destinaţiei (munte. estetică şi peisagistică. dunărean prin reţeaua lui hidrografică şi pontic prin deschiderea sa la Marea Neagră. (38) Clima temperat-continentală. Această ofertă primară potenţială. rezervaţii ştinţifice sau monumente ale naturii etc: Toate asceste elemente se află într-o strânsă interdependenţă. pădurile de răşinoase şi foioase. dar să permită şi dezvoltarea unor puncte de agrement. câmpii şi lunci (35%). lacurile şi iazurile. Dunărea şi Delta sa. ape. vestică şi meridională a Europei. implicit la Oceanul Planetar. această „personalitate geografică” trebuie să fie dublată în timp şi de vocaţia turistică. Aşezat la răspântia dintre părţile estică. strat . Indiscutabil. pline de căldura oamenilor ce le însoţesc. dealuri şi podişuri (36%). bogăţii. respectând şi din acest punct de vedere regulile echilibrului şi armoniei. Dar ceea ce îi conferă locul de frunte în patrimoniul turistic al ţării sunt peiasjele: impresionante. deal. litoral sau deltă). valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei. cadrul de derulare a de zăpadă etc). luncile şi câmpiile constituie separat sau la punctul de întâlnire personalitate. formând „natura mamă” şi cadrul de viaţă pentru tot ce „mişcă-n ţară” şi pe planeta albastră. vegetaţie faună. din preajma acestuia succedându-se celelalte forme de relief. El are poziţie centrală şi formă de cetate sau inel. reprezintă potenţiale resurse agroturistice naturale şi joacă un rol determinant în dezvoltarea agroturismului în general. câmpie. păşunile şi fâneţele. Prezentarea generală a resurselor turistice naturale. grădini botanice sau zoologice. este nevoie de asigurarea unei capacităţi de cazare care să acopere cererea. Elementele care trebuie puse în valoare în mod special sunt: (136) valoarea recreativă.

a Gurghiului. Cheile. În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului. Vrancei. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la fel ca şi Prahova împreună cu Dâmboviţa. între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului. Bicaz. abrupturile. Bârsei. în văile acestora se înşiră deasemenea aşezări pitoreşti. Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m )în munţii Făgăraş. Lanţul vulcanic a condus la apatiţia unor depresiuni. Haţegului. a Ciucului. Aici. apelor hipotermale sau izvoare bicarbonate. Prăbuşirile tectonice au creat aici un aspect insular şi largi culoare. care au făcut posibilă circulaţia de o parte şi de alta a lanţului carpatic încă din vremuri îndepărtate. Peştera Meziad etc) sunt doar câteva dintre atracţiile turistice al zonei. între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc şi începuturile agroturismului şi agroturismului din ţara noastră. Pe firul râurilor carpatice. Peleaga (2529 m ) în munţii Retezat etc. doar în zona centrală vom întâlni vârfuri de peste 1800 de metri (Curcubăta. Loviştei şi Haţegului-situată în inima vechii Dacii. Bazaltele de la Detunat. fără urmă de dubiu. Almaşului etc. 48 . Peştera Scărişoara. din rândul cărora unele sunt vestite pentru climatul sau apele lor minerale. Prislop. Rotunda. cea a Dornelor.între culoarul Timiş-Cerna (la vest) şi Valea Prahovei (la est). circuri şi văi glaciare. Muntele Mare). (39) A treia latură a Cetăţii Carpaţilor se deschide între Defileul Dunării şi Valea Şomeşului. Ghimeş. în acelaşi timp o mare variaţie a peisajului şi reliefuri spectaculoase. Vlădeasa. Peştera Urşilor. forme inedite sau ciudate ale stâncilor. Făgăraşului. Oituz. Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie.dantelării de basm în forme carstice din regiunile calcaroase. Parâng (2518 m). Carpaţii Meridionali. Bihor. este numită de geografi Carpaţii Occidentali. Gutâi. Caracterizată prin platforme netede. în cadrul cărora s-au dezvoltat numeroase aşezări: numim aici Depresiunea Maramureşului. ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metri: Omu (2505 m) în masivul Bucegi. Carpaţii Orientali sunt marcaţi în deosebi de mulţimea trecătorilor naturale: Bratocea. La adăpostul acestora apar vechile vetre de locuire – ţările: Maramureşului. dolinele şi peşterile (Cetăţile Ponorului. piscuri golaşe. Supranumiţi şi Alpii Româneşti. Porţiunea vestică este reprezentată de lanţul eruptiv unde manifestările post-vulcanice au contribuit la apariţia localităţilor balneare în preajma mofetelor.

creşterea vitelor. drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari. (139) În străfundul lor. sării şi a izvoarelor de ape minerale. Dată fiind bogăţia şi frumuseţea zonelor de podiş. Formaţi din trei subdiviziuni-Subcarpaţii Moldovei. Între Chilia şi capul Midia prezintă plaje şi grinduri întinse. iar la sud-vest are o altă rudă mai distantă Podişul Getic. Iaşi şi Huşi sau cele de la Niculiţel.Depresiunea şi Podişul Transilvaniei este porţiunea aflată în interiorul arcului carpatic. Subcarpaţii sunt dispuşi în exteriorul lanţului carpatic. brăzdate de ape. Delta Dunării constituie partea cea mai joasă de pe teritoriul ţării noastre. Murfatlar şi Ostrov. la cotele obişnuite ale fluviului. iar întreaga zonă este foarte scundă. lacuri. rachiuri ori preparate gastronomice tradiţionale -ca şi chemări. O atracţie deosebită pentru turism o constituie peisajul exotic. Porţiunile de uscat.se află la mare cinste. unic în felul lui pe întreg teritoriul european. În estul României şi a dealurilor subcarpatice relieful coboară domol de la nord spre sud Podişul Moldovei. obiceiurile populare transmise din generaţi în generaţie. Litoralul Mării Negre reprezintă un loc nepereche şi cu o puternică personalitae. ca şi neofitul. cu agroturismul . extragerea minereurilor şi. la sud vom întâlni o faleză de 15-20 m lăţime ce adăposteşte plaje cu nisip fin. reprezintă circa 13%. cărbunilor. În schimb. Drăgăşaniului sau Strehaiei. cărora cel ce a avut şansa de a le cunoaşte. care închid mici depresiuni ce seamănă cu Subcarpaţii aflaţi în exteriorul arcului carpatic. iar tradiţiile. culmile subcarpatice păstrează bogăţia „aurului negru”. gârle şi ape permanente. Pe cuprinsul acestor locuri o anumită agricultură -pomi şi viticultură. Valea Călugărească etc. bine pupulate şi cultivate cu cereale sau livezi. mai nou. cu relief ce variază între 700-800 m şi respectiv 350-500 m. acestea sunt bine populate. o câmpie în formare prin aluvionare. ei sunt o asociere de culmi înlate. dublând parcă zidul de apărare al „cetăţii”. În estul Depresiunii Transilvaniei întâlnim o centură de dealuri înlate. Pietroasele. adevărat 49 . ce se învecinează în sud-est cu Podişul Dobrogei. ca şi legendele şi poveştile localnicilor sunt tot atâtea atracţii-alături de vinuri. tot în acestă zonă viţa de vie este la ea acasă şi a făcut renumite localităţi ca: Odobeşti. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii getici. nu le poate rezista. cum nu mai puţin vestite sunt cele din preajma Piteştiului. Populaţia se ocupă cu pomicultura. prelucrarea lemnului. Ştafăneşti. Panciu. cea mai mare parte a Deltei fiind acoperită de mlaştini.

iar valoarea terapeutică a apelor a condus la apariţia de peste 160 de staţiuni. 1. Având o salinitate de 17-21% şi o temperatură medie de 25-27oC vara. sunt cunoscute şi apreciate de peste 2000 de ani (Herculane sau Geoagiu-Băi). Ea asigură aproximativ 40% din producţia agricolă a României. Vidraru. Apele colectate sunt vărsate prin cele trei braţe în Marea Neagră. fiind naviagbilă pe întreg parcursul şi colecând. 50 . Numeric lacurile sunt peste 3400. Câmpia de Vest este o altă zonă agricolă importantă.53) Izvoarele şi lacurile. care întregeşte astfel hidrografia patriei şi permite legătura cu toate ţările riverane Oceanului Planetar. Izvoarele minerale. Vidra. toate râurile româneşti. Câmpiile se întind în sudul şi vestul ţării noastre. Deosebite sunt lacurile de munte formate în circurile glaciare aflate în masivele muntoase Rodna. de la Drobeta Turnu-Severin până la Galaţi. Pentru a conserva şi păstra această lume uimitoare. cum aprecia şi celebrul savant farncez Jacques Ives Cousteau. stuful şi pădurile în deosebi de esenţe moi. Parâng. Principalele resurse ale Deltei Dunării sunt: fauna piscicolă. Fântânele. teritoriul prezentat constituie în momentul de faţă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. (17. Văliug Bicaz etc.sanctuar pe care 280 de specii de păsări şi l-au ales ca lăcaş. direct sau indirect. prin intermediul Tisei. cele mai mari fiind lagunele Razim şi Sinoe. Făgăraş. marea majoritate se găsesc în zonele de câmpie şi prezintă atât importanţă piscicolă cât şi de agrement.2 % din suprafaţa României. munte fiind termale. Cele mai multe izvoare se află de-a lungul Carpaţilor şi Subcarpaţilor. Lacurile din ţara noastră deţin. sectorul românesc al Mării Negre are un potenţial balnear cu excepţionale calităţi. Movila Miresei. dintre care 2300 sunt naturale. aflate în număr de peste 2000. Lacul Amara (lângă Slobozia). Partea sa estică se numeşte Bărăgan şi prezintă prin lacurile sale sărate: Lacul Sărat (în apropiere de Brăila). Cea mai mare -Câmpia Română-se află la nord de Dunăre. Dunărea străbate ţara noastră pe o lungime de 1075 km. Retezat. Celor prezente anterior li se adaugă lacurile artificiale realizate pentru valorificarea potenţialului energetic: Izvorul Muntelui. ca şi lacurile unicat: Lacul Roşu -lac de baraj natural şi Lacul Sfânta Ana-adăpostit în craterul unui vulcan. Balta Albă interes nu numai agricol ci şi turistic (utilizarea apelor în scopuri terapeutice). ea îşi are limitele fixate de Valea Someşului şi cea a Timişului.

alcalino-feruginoase. În forma ei actuală.-reprezintă o importanţă deosebită. Nu trebuie să uităm a aminti nici păsările: cocoşul de munte. carbogazoase. în zonele de tradiţie a reliefului. Aceste resurse sunt cantonate mare parte în catena vulcanică Oaş – Călimani . lopătarul. salinele. cocoşul de mesteacăn. În urma marilor defrişări efectuate de-a lungul timpului. ce însumează peste 400 de specii. căpriorul. clorurate sodice. bradul. alţii impun recoltarea sau captarea.Vegetaţia şi fauna. împreună. O schiţare a principalilor factori de cură scoate în relief: apele minerale lacuri terapeutice. plante minerale. egreta mare. călifarul alb. zona dealurilor subcarpatice şi de podiş. mistreţul. Revenind la izvoarele minerale dispuse în spaţiul rural. iodurate. şi nu în ultimul rând în câmpie. curativă şi recuperatorie. de fag în Subcarpaţi şi pe munţii mai scunzi. Urmare a interferenţelor. formează potenţialul biogeografic. majoritatea nu sunt captate şi protejate corespunzător. pelicanul creţ şi pelicanul comun. conservarea. Astfel. Sursele minerale sunt cel mai puţin similare cu sursele de peste hotare şi pot fi utillizate în terapia profilactică. dar absolut toţi cer păstrarea. (66) 51 . Factori naturali de cură.Harghita. termale etc. arsenicale. raţa sălbatică şi altele. pe teritoriul României pădurile mai ocupă aproximativ 26% din suprafaţa totală. Din punct de vedere turistic. sulfuroase. Apele sunt: oligominerale. rezultă prezenţe juxtapuse. Dintre aceste predominante sunt pădurile de stejar. a unor plante rare-endemice sau relicte ori tipuri specifice altor zone ale planetei. ale diferitelor specii care generează toamna o bogată paletă coloristică care permanentizează peisajul românesc. la limita superioară a altitudinilor. râsul. sulfatate. iepurele etc. alcaline (bicarbonate). Fauna cinegetică-reprezentată prin ursul brun. şi protejarea pentru o cât mai îndelungată utilizare. factorii climatici. aeroionizarea. radioactive. capra neagră. trebuie să consemnăm existenţa. mofetele. vom observa diferenţieri generate de altitudine ca şi de etajele climatice. nămolurile. în diferite zone din ţara noastră. conifere-molidul. vegetaţia ţării noastre este relativ recentă şi prezintă trăsături caracteristice ale Europei Centrale. Aceşti factori sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a ţării. cerbul carpatin. în mare parte în zonele de câmpie. pinul etc. unii necesită instalaţii sau amenajări pentru utilizare.

procentul ridicat din populaţie care locuieşte în mediul rural. Maladiile ce pot fi tratate sunt: anemiile. precum şi varietatea resurselor naturale. standard de viaţă. afecţiunile respiratorii. surmenajul fizic şi intelectual. sursa şi mărimea veniturilor. cele două medii aproape s-au contopit din punct de vedere al variabilelor expuse mai sus. au influenţat şi agricultura românească. tradiţii. punerea în valoare şi utilizarea în cunoştiinţă de cauză a acestor factori naturali vor contribui la dezvoltarea şi promovarea turismului balnear în cadrul agroturismulromânesc sau agroturismului. iar adaptarea activităţii industriale la specificul fiecărei zone rurale atrage după sine crearea unei multitudini de variante de implementare. În ţara noastră. datorate tranziţiei de la un sistem centralizat la altul. nevrozele astenice. În ţările cu un înalt grad de dezvoltare din Europa. fac posibilă implementarea industriei şi prestărilor de servicii în acest mediu. Implementarea industriei în activităţile specific agricole pune satul românesc în faţa unor probleme diverse.. Dezvoltarea activităţilor industriale în mediul rural nu poate fi făcută oricum şi în orice domeniu conex al agriculturii. Transformările socio-economice din ultimii 15 ani. stresul. ameliorarea sau recuperarea stării de sănătate a organismului uman prin: aeroterapie. de piaţă. deoarece condiţiile concrete nu permit acest lucru. marea dispersare a localităţilor. structura cheltuielilor. diferenţele dintre aşezările urbane şi cele rurale au fost treptat estompate. odată cu atragerea ruralului în sfera de influenţă a relaţiilor industriale. devenind neglijabile.Mai puţin puşi în valoare în ţara noastră sunt factorii climatici ce pot fi utilizaţi în menţinerea. Din datele statistice ale ultimilor trei ani rezultă că agricultura contribuie în medie cu circa 20% din PIB (171) şi ocupă circa 35% din forţa de muncă activă. cât şi sistemul de instrumente politice şi legislative care îşi fac simţită din ce în ce mai mult prezenţa în acest spaţiu. O serie de variabile ale vieţii economico-sociale a satelor. Sfera de acţiuni orientate spre dezvoltarea ruralului ocupă un larg areal. cuprinzând atât existenţa resurselor materiale şi umane. cum ar fi: natura ocupaţiilor. care determină mari transformări. În fiecare zonă urbanizată diferenţierea se face în funcţie de condiţiile specifice şi de activităţile agricole din arealele suburbane limitrofe. helioterapie sau cure de teren-prin ceea ce generic este numită climatoterapie. Cele mai importante activităţi industriale. Identificarea. considerente morale etc. capătă alte valori. care se pretează la grefarea pe profilul agricultură. sunt cele legate de sporirea gradului de prelucrare a producţiei 52 .

producţia de materiale de construcţie. înlesnind apariţia gospodăriilor mixte. administraţie. produse accesorii pădurii. un ansamblu de activităţi necesare colectivităţii sau pur şi simplu de producţii în scop domestic şi adesea decorative.98. toate acestea au premise favorabile în vederea permanentizării activităţii industriale în zonele rurale din ţara noastră. perisabile dar cu preţuri stimulatoare. în care venitul este obţinut atât din surse agricole cât şi din surse neagricole. covoare. Astfel. a balanţei veniturilor şi cheltuielilor realizate pe ramuri ale economiei naţionale. unele pot avea o ambiţie artistică. testarea acestora prin studii de marketing. Zonele montane oferă. În prezent. costume populare. mori de vânt sau de apă.99. a modului de formare a preţurilor produselor agricole brute şi prelucrate. necesitând o prelucrare şi condiţionare imediată. a balanţei forţei de muncă.) de micile unităţi unde se valorifică sau se prelucrează anumite resurse locale (întreprinderi de prelucrare a produselor agricole.). Astfel. atât a celei principale.90. joagăre pentru cherestea etc. activităţi industriale. mici fabrici de hârtie. Atragerea activităţilor industriale în mediul rural va transforma satul românesc într-un mediu poliprofesional. a băuturilor răcoritoare. vor arăta calea de urmat în procesul de dezvoltare complexă a mediului rural. De asemenea. obiecte din lemn sculptat etc.102. ceea ce permite separarea industriei casnice (ce produce ţesături. pentru care România dispune de un însemnat potenţial de dezvoltare. chiar dacă abordarea etnografică a meseriilor tradiţionale oferă acestora un statut „elitist“. în plus. în timp ce autorii vorbesc despre meseriile satului. meşteşugar este: cel care 53 . ateliere de ceramică. Prelucrarea industrială a producţiei agricole este un domeniu cu aplicaţii vaste în mediul rural: industria morăritului. a laptelui.104) are loc o dezbatere aprinsă asupra definiţiei meşteşugurilor. studierea evoluţiei balanţelor agricole. Meşteşugurile au constituit multă vreme forma de bază a pluriactivităţii în satele româneşti. a zahărului şi produselor zaharoase. în literatura de specialitate (14. de asemenea. În cadrul economiei rurale există o diferenţiere între meşteşuguri şi industrii rurale. a conservelor din legume şi fructe sau carne. pentru unii autori meşteşugurile se limitează la artizanatul de artă. în care includ toate meseriile manuale practicate în afara meseriilor legate de pădure. O interpretare mult mai largă şi mult mai apropiată de definiţia cuvântului meşteşugar este redată în unele ţări occidentale. Termenul de meşter popular este de asemenea folosit. cât şi a celei secundare. cercetarea modului de organizare a pieţelor de desfacere. Aceste meserii reprezintă.agricole. Printre aceste meserii. iar altele se mulţumesc să fie utilitare. agricultură. vărării.

instalator. tâmplarul. Apar nevoi noi. Meseria lor este cel mai adesea o tradiţie familială sau comunitară. Asemeni întregii societăţi rurale. meşteşugul este reevaluat şi chiar supraevaluat: ţesutul. adesea de origine urbană şi cu pregătire specializată (de ex.montează instalaţia electrică. brutarul. Şi totuşi. broderia. iar meseriile tradiţionale se transformă: este cazul meseriilor din construcţii şi din alimentaţie. iar altele se vor menţine cu preţul unor adaptări uneori dificile (mai ales la nivelul investiţiilor). confecţionarea bundiţelor din piele brodate şi îmblănite etc. dispare şi motivaţia existenţei lor. Acele meserii care erau până nu demult meserii obişnuite devin meserii rare: odată cu pierderea pieţelor tradiţionale. Lucrătorii manuali care nu fabrică obiecte. sculptorul în lemn.). dogari. fierarul etc. 54 . meserii legate de îmbrăcăminte etc. sticlarul. Meşteşugarii bătrâni continuă să-şi exerseze meseria. şelari. în urma cărora anumite activităţi vor dispărea. meşteşugurile tradiţionale cunosc transformări profunde. zugravul. În cazul acestora creativitatea se uneşte cu tehnicile tradiţionale iar clientela este urbană şi de categorie socio-profesională ridicată. apare o nouă cerere. cel care realizează stucaturi. tâmplar. dulgherul. zidar. olari. mecanic auto etc. faianţarul. după ei. ceea ce reprezintă o pierdere pentru patrimoniul cultural al unei ţări. dar. zidarul. tehnici noi. ci propun servicii mai mult sau mai puţin complexe: coafor. Meşteşugarii (artizanii) de artă. brodeza. geamgiul. Academii de artă). activitatea riscă să se stingă deoarece nimeni nu preia ştafeta. bijutierul. de la care primeau materia primă şi sugestii de design şi care asigura distribuţia produselor finite. croitoreasa. în momentul în care aceste meserii devin rare. sobarul. cizmarul. brutar. Această interpretare non restrictivă a meşteşugarilor pare să fie mult mai aproape de obiectivele dezvoltării locale. În consecinţă. clientela se găseşte în sat sau în satele învecinate. reparator de aparate electromenajere. Clientela se găseşte în sat şi în satele vecine. Se pot distinge astfel trei grupe de meşteşuguri sau meserii artizanale: (71) Meşteşugarii tradiţionali care fabrică şi comercializează obiecte tradiţionale cu folosinţă domestică sau agricolă (rotari. coafeza. Printre aceşti meşteşugari tradiţionali. electrician. împletitori. unii au lucrat în cadrul sistemului cooperatist de artizanat cu administraţie centralizată.

În contextul actual al dezvoltării rurale. grupuri sanitare pentru aceştia. chiar dacă foarte simplificată. de a se proiecta în viitor.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. aprovizionarea cu materii prime.(165) Conform acestei ordonanţe. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. pe o perioadă de 10 ani. a fost chiar mulţumitor. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. „persoanele fizice. în general. Se cunoaşte. de asemenea. Astfel că. activitatea meşteşugărească poate fi comparată cu o mică întreprindere familială. pluriactivitatea reprezintă o regulă: meşteşugarul este în acelaşi timp agricultor sau tăietor de lemne sau angajat. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. ele pot deveni treptat activitatea principală. pluriactivitatea a permis menţinerea până în zilele noastre a majorităţii meseriilor tradiţionale. din rândul cărora reţinem următoarele: izolarea şi lipsa accesului la informaţie. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea agroturismului . Indiferent care est volumul de muncă.3 SPRIJINUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. au apărut unele probleme specifice meşteşugarilor. adaptarea la mutaţiile actuale ale societăţii rurale. faptul că majoritatea meşteşugarilor nu au un statut juridico-fiscal propriu. necesare importante sume de bani. Cea mai mare parte a noilor meserii impun mai multe investiţii şi mai mult profesionalism iar dacă răspund unei cereri în creştere. În general. respectiv pe profit.În meseriile tradiţionale. Ordonanţa de Guvern 63/1997. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. din contră. necesitatea unei gestiuni. piaţa de desfacere. venită în completarea Legii nr. necesitatea de a planifica. statutul juridic şi fiscal. fie că este vorba despre o activitate cu normă redusă sau cu normă întreagă. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. a practicanţilor de turism rural din România. acordate pe o perioadă de maximum 55 . Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. Dealtfel. Din fericire. 3. 145/1994. desfăşurarea activităţii ţine de logica unei mici întreprinderi în care trebuie respectate: legile pieţei. parcări acoperite etc. când acesta a venit.).

prin prezentarea transparentă a fiscale. Pentru astfel de credite.«Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice generatoare de activităţi multiple şi venituri alternative» – în care se pot dezvolta proiecte pentru finanţarea agroturismului .(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. inclusive pentru proprietarii de pensiuni agroturistice. îmbunănăţirea infrastructurii in localităţile rurale pentru un acces mai uşor 56 . cu sprijinul agenţiilor de turism afiliate ANTREC. realiste. se consideră. de asemenea. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism.(189) Cu toate aceste greutăţi. Proiectele derulate co-finanţate din fondurile europene nerambursabile şi/sau fonduri guvernamentale au vizat domeniile: îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale operatorilor de turism.4. atitudine şi comportament profesional şi civic. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. De asemenea.zece ani. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. semnalează o expansiune a cazărilor la pensiuni în ultimii ani. îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri. precum şi la sistemul de canalizare. urmărindu-se crearea şi consolidarea unor relaţii publice pozitive şi. iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. Sprijinirea dezvoltării activităţii de turism rural şi agroturism de către organele locale trebuie să se concretizaze în îmbunătăţirea dialogului cu legislaţiei şi procedurilor partenerii sociali. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. Pe lângă sprijinul acordat de stat. la racordarea la reţeaua electrică. de alimentare cu apă şi gaz metan. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. ameliorarea serviciilor sociale. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. datele privitoare la fluxul de turişti în mediul rural. Măsura 3. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane fizice. producătorii agricoli beneficiază şi de fonduri nerambursabile prin Programul SAPARD. furnizarea informaţiilor de interes public. Pensiunile au beneficiat. în acelaşi timp. drept ridicată.

Una din soluţii. se aşteaptă că o dezvoltare importantă o vor înregistra meşteşugurile şi artizanatul. comunităţi responsabile de drepturile omului. Astfel confruntările cu probleme de ordin demografic vor provoca guverne. industriilor de prelucrare şi alimentare. la căutarea soluţiilor eficace şi eficiente. fără îndoială. satisfacerea nevoilor populaţiei şi societăţii în ansamblu. PHARE (cu subcomponentele sale). ţinând seama de contribuţia pe care acestea o aduc la utilizarea mai eficientă a resurselor umane.se are în vedere o politică adecvată creditar-bancară şi fiscală de încurajare şi facilitare a acestei activităţi. promovarea imaginii ţării şi a infrastructurii de turism. ţări. Activităţile turistice şi agroturistice îndeplinesc un rol important cu referire la: progresul economico-social şi ridicarea calităţii vieţii. În calitate de componente ale produsului turistic rural se vor realiza influenţe pentru punerea în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor populare precum şi pentru diversificarea gamei activităţilor cu caracter cultural-educativ. agriculturii. 57 . în special. România poate participa în această dezvoltare a agroturismului din întreaga lume şi. serviciilor din cele mai diverse domenii. dacă va profita de posibilităţile ce i se oferă . pe de o parte. pe de altă parte. şi a intensifica comerţul cu suveniruri. din Europa. materiale şi financiare. este agroturismul. datorită efectului multiplicator al acestei activităţi. construcţiilor. administraţiile locale în parteneriat cu operatori din domeniul privat sau din sectorul neguvernamental au obţinut finanţări care au permis rezolvarea unor priorităţi din programele de dezvoltare. Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate. va conduce la o dezvoltare economică durabilă a localităţilor rurale. 3.a turiştilor şi nu numai. caracteristice pentru mediul rural în trecut. Se vor resimţi influenţe pozitive asupra mediului ambiant. RICOP sau programe de finanţare ale guvernului. Astfel la licitaţiile organizate prin programele SAPARD.4 EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE DEZVOLTĂRII ŞI PERFECŢIONĂRII AGROTURISMULUI Dezvoltarea agroturismului. ISPA. la scară mondială. trebuie să concluzionăm că turismul mondial a devenit cea mai mare “industrie”. cu produsele sale complementare. transporturilor. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în turismul mondial un nou loc de muncă. care afectează economiile tuturor ţărilor şi totodată este problema centrală a societăţii contemporane. Pentru a putea diversifica oferta turistică.

asigurarea condiţiilor pentru ridicarea stării de sănătate a populaţiei etc. are sarcini multiple pe linia creşterii eficienţei sale economico-sociale. în primul rând. prin ``oferirea`` de noi locuri de muncă în cele mai numeroase domenii. prin efectul multiplicator asupra ramurilor conexe.stimularea creşterii. Totodată. culturală şi ştiinţifică a membrilor societăţii. a sporirii aportului la produsul intern. 58 . înnoirii şi diversificării procesului bunurilor materiale. asigurarea condiţiilor pentru facilitarea procesului de distribuţie şi consum. trebuie să crească şi posibilitatea individului de adaptare la aceste schimbări. prin crearea condiţiilor pentru folosirea deplină şi raţională a acesteia în toate ramurile de activitate. Este cunoscut că dezvoltarea economică şi socială a impus apariţia unui mod de viaţă specific civilizaţiei industriale. Din punct de vedere economic. Dezvoltarea activităţilor de agroturism în mediul rural vor contribui la fixarea tinerilor în vetrele satelor. folosirea mai eficientă a timpului de muncă şi a timpului liber. se poate sublinia rolul activităţilor turistice şi agroturistice în atragerea într-o măsură din ce în ce mai mare a femeilor în activitatea economicosocială. astfel ele nu vor mai fi nevoite să plece din propriile comunităţi în căutarea unor locuri de muncă bine plătite. asigurarea unor condiţii mai bune pentru formarea profesională. agroturismul se caracterizează printr-un larg evantai de activităţi. prin contribuţia la procesul creşterii economice. sporirea eficienţei economico-sociale a muncii. Construirea unei economii moderne presupune nu numai creşterea şi modernizarea acesteia. la motivarea lor şi în special a populaţiei feminine pentru a participa la aceste activităţi. aceste activităţi participă la menţinerea echilibrului în repartizarea factorului uman. ci şi repartizarea raţională a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul localităţilor de pe Valea Slănicului. b) În condiţiile rapidelor transformări care au în permanenţă loc în ştiinţă şi tehnică. Se vor crea noi locuri de muncă atât direct – în sfera producerii şi distribuţiei de servicii turistice – cât şi indirect. d) Rolul serviciilor turistice creşte considerabil şi datorită implicaţiilor tot mai largi pe care le au asupra calităţii vieţii. c) În afara contribuţiei pe care o aduc la creşterea calitativă a forţei de muncă. În acest context se pot sintetiza următoarele: a) Rolul activităţilor turistice şi agroturistice este ilustrat.

. Localităţile rurale unde se va practica agroturismul. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. intelectuale sau spirituale. condiţiile existente. Se poate afirma că agroturismul va contribui la recreere.În mod inevitabil efectele utile ale activităţii de agroturism vor avea caracter multidimensional. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă locală. cultura şi puritatea oamenilor şi locurilor. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. social. realizând în acelaşi timp un climat de comunicare între diferitele tipuri de personalităţi şi comportamente umane. dublate de ospitalitate. raporturile între modul de a aprecia valorile şi nivelul de trai dintre cei doi participanţi la actul de turism. modul de rezolvare a unor situaţii inedite. echilibrat şi benefic. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi 59 . Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. Se poate considera că eficienţa socială reprezintă aportul bazei materiale turistice în antrenarea unui număr cât mai mare de indivizi la practicarea agroturismului. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă şi responsabilă a satului. producând inevitabile mutaţii care îi vor diminua dependenţa de oraş. vor impune şi consacra agroturismul în toate localităţile cu potenţial natural dezvoltat. eficienţa economică a agroturismului este asociată cu eficienţa socială ce rezidă din asigurarea condiţiilor pentru refacerea capacităţilor de muncă. comunicare şi schimburi de idei. cu multiple efecte educaţionale. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. diversificarea serviciilor. Comunitatea civilă din mediul rural va răspunde prompt comenzii sociale de refacere în mijlocul unui cadru natural nepoluat. ambiant). Ineditul agroturismului. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de recuperare a capacităţii de muncă sau la antrenarea. Lansarea satelor turistice în toată ţara va conduce la efecte deosebite privind legăturile ce se vor realiza între gazde şi turişti. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber. relaţii ce se stabilesc între prestator (gazdă) şi beneficiar (oaspete/turist). Astfel. realizarea unor motivaţii psihice. refacere şi reconfortare. creşterea nivelului de cultură generală şi pregătire profesională. în special a tinerilor. în odihna educativă şi activă. îmbogăţind cunoştinţele şi înflorind personalitatea umană. cultural. interes. motivaţie şi aspiraţia spre mai bine.

este evidentă prezenţa efectelor sale pe o multitudine de planuri. alimentaţie. prevenirea. asigură individului posibilităţi multiple pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe. component al calităţii vieţii. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. agrement etc. Importanţa serviciilor turistice rezultă şi din faptul că ele au un rol deosebit în crearea condiţiilor pentru folosirea raţională a timpului liber. De asemenea. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. a gradului de cultură generală. manifestarea eficienţei într-o varietate de forme şi exprimări. care imprimă o serie de particularităţi criteriilor de apreciere. mărimea cheltuielilor. în consecinţă. sistemului de indicatori şi modalităţii lor de calcul al eficienţei. pentru ridicarea competenţei profesionale. care sunt mai izolaţi. televiziunea. prin creşterea şi diversificarea formelor de circulaţie a informaţiei (radioul. structura internă complexă a fenomenului turistic. etc sau a prestaţiei turistice alcătuită din servicii de transport. Agroturismul prin efectele sale va deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. presa). a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. agroturism. Nevoia de informare este o caracteristică a omului modern. Exprimat ca şi în celelalte cazuri prin masa beneficiului sau prin rata rentabilităţii (în raport cu volumul încasărilor.sanitare. iar serviciile turistice reprezintă un mijloc de satisfacere a acestei nevoi. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. cu posibilitatea descompunerii lui în turism rural.anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. f) Un rol important îl are asigurarea mijloacelor de informare în masă. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. 60 . locuitorii din mediul rural. Acesta din urmă. cel puţin parţiale. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. volumul fondurilor consumate etc.) acesta asigură caracterizarea cea mai completă a calităţii activităţii desfăşurată în turism sau a gradului de utilizare a diferitelor categorii de fonduri. În aprecierea eficienţei turismului trebuie pornit de la contribuţia sa la crearea de venit naţional şi. comensurarea acesteia prin prisma mărimii venitului net (beneficiului) realizat. Luând drept element de referinţă funcţiile turismului.. cazare.

Agroturismul. datorită pierderii unei părţi din încărcătura/funcţia agricolă.CAP. este un concept relativ de dată recentă. formă specifică de turism rural. cel dezafectat şi amenajat ori construit special pentru astfel de activităţi. activitatea desfăşurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. de obicei ca activitate secundară.1 FORMELE AGROTURISMULUI Agroturismul. cabane de vânătoare. atât prin aportul adus de încasările din cazare cât mai ales prin valorificarea unor produse agricole locale. Trebuie precizat că în majoritatea cazurilor amfitrionii/gazdele pun la dispoziţia turiştilor spaţiu locuibil excedentar. Este bine să precizăm. În ciuda acestor consideraţii este evident că ambele forme fac parte din sfera agroturismului . în acest fel activitatea turistică contribuind nemijlocit la dezvoltarea şi susţinerea gospodăriei ţărăneşti şi a zonei însăşi. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea în cadrul gospodăriei ţărăneşti. ele ne fiind ocupate de ţăranii reali/activi. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale. Este bine de precizat că o parte dintre veniturile realizate din activităţile de agroturism sunt utilizate pentru investiţii şi modernizare. prin includerea lor în consumul turistic. care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile având destinaţii. utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice. etc. beneficiind de 61 . agrement şi altele complementare acestora. case de sănătate. că în două dintre ţările europene cu vechi stagi de activitate pe tărâmul agroturismului – este vorba de Franţa şi Anglia – se încearcă a se realiza o distincţie între “agroturism” şi “turismul la fermă” pentru a evidenţia simplu şi din capul locului utilizarea caselor ţărăneşti drept locuri de cazare pentru turişti.IV FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4. a serviciilor de cazare. rol. este considerat a nu fi agroturism. Practicarea adiacentă de către ţărani a turismului conduce la realizarea unei dezvoltări superioare a zonelor săteşti. funcţiuni în domeniul agriculturii. Închirierea gosodăriilor drept case de oaspeţi. masă.

de atracţiile turistice naturale şi de valorile culturalistorice. fără a oferi şi alte servicii (pensiune. în strânsă corelaţie cu economia locală. asociaţii şi federaţii. operează cu programe proprii sau cu programe puse la dispoziţie de alte persoane (fizice sau juridice) şi de către solicitanţii de servicii.). agrement etc. O altă formă de organizare se întâlneşte la nivelul agenţilor economici autorizaţi. Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul staţiunilor balneoclimaterice datorită capacităţii de cazare insuficiente a acestora şi este sezonieră. care trebuie să înnopteze în localitatea respectivă sau se află în zonă cu afaceri sau pur şi simplu face o drumeţie). care îşi propune dezvoltarea turismului în mediul rural. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiştilor.un mediu nepoluat şi pitoresc. Alte forme de organizare ale agroturismului sunt reprezentate de fundaţii. create ca organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea activităţilor de economie rurală şi turism rural. proprietarul gospodăriei pune la dispoziţia turiştilor doar spaţiul de cazare. Serviciile constau în promovarea programelor oferite de organizatorii de turism rural sau în organizarea de excursii pe baza programelor oferite de gospodăriile şi fermele din mediul rural. la un moment dat. La nivelul acestei forme se asigură protecţia consumatorului. Agroturismul este una din ramurile economiei naţionale. uneori ocazională. de ospitalitatea fermierului. la solicitarea unui turist ocazional (în trecere. agroturismul organizare. Avantajul acestei forme este că satisface cererea turistică şi asigură un venit suplimentar gospodăriei. Dezavantajul constă în lipsa unui program care să răspundă cerinţelor turiştilor. Forma cea mai simplă a agroturismului constă în a oferi o cameră de găzduire. prin sprijinirea 62 favorizează apariţia câtorva forme de . de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural. o asociaţie familială sau o societate comercială care îşi valorifică. Organizarea agroturismului şi a agroturismului în cadrul agenţiilor de turism. excedentul de cazare şi care dispune de un program agroturistic. existând o strânsă legătură între turism şi celelalte ramuri ale economiei locale şi în special agricultura. Ele prestează anumite servicii pe bază de comision. În dezvoltarea sa. atestaţi şi agreaţi de organismele de resort. prin dobândirea autorizaţiei de funcţionare.

atât în mod direct. În ţările dezvoltate din vestul Europei. cât şi ascuns sub forma turismului. Agroturismul este determinat de un ansamblu de factori care influenţează dezvoltarea lui. agroturismul ocupă un loc foarte important. mult dezvoltat în economia montană a ţărilor occidentale (29) trebuie să devină treptat o direcţie nouă de acţiune pentru realizarea obiectivelor strategice în special în zona montană din ţara noastră şi o nouă dimensiune sau funcţie a gospodăriei montane în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea. Agroturismul. silvicultură.pregătirii şi valorificării potenţialului satelor româneşti. economie forestieră) inclusiv cu venituri din turism. este parte a agroturismului. organizat şi desfăşurat în zonele submontane şi montane de către gospodăriile ţărăneşti ca o activitate complementară. Agroturismul montan. Pentru agricultorul din zonele de deal sau de munte. cum ar fi: cunoaşterea limitelor sociale. pentru a crea entităţi capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieţii economico-sociale rurale. industrie. economice şi culturale ale agroturismului. Atracţia pentru practicarea agroturismului are o semnificaţie mai mult efectivă decât economică. Agroturismul se poate desfăşura şi în zonele de deal sau de şes dar cu îndeplinirea condiţiilor de agroturism minime. Dacă agroturismul de şes este mai rar întâlnit şi nu are ca motivaţie principală completarea veniturilor familiei cu venituri suplimentare. a turismului de agrement şi de participare tot mai activă la comerţul extern. proiectarea modernizărilor ce trebuie aduse caselor şi gospodăriilor montane pentru a se asigura condiţii civilizate tuturor turiştilor şi crearea unor microcomplexe agroturistice în zona montană. Acest loc este asigurat de tendinţa practicării pe scară largă a agroturismului . 63 . Aceste forme asociative reunesc toate iniţiativele locale şi izolate. cunoaşterea situaţiei exacte a capacităţii şi a disponibilităţii exploataţiilor agricole de a primi turişti în gospodăria lor. cadrul natural reprezintă importanţa practicării agroturismului montan iar condiţiile create în gospodăria sa factorul materializării acestui suport. agroturismul montan este determinat de nevoia de a completa veniturile agricole cu venituri neagricole (minerit.

Una din problemele deloc de neglijat pentru reuşita agroturismului este acea triere exigentă a gospodăriilor, nu atât din punctul de vedere al cadrului construcţiilor cât mai ales din punctul de vedere al gradului de civilizaţie, de educaţie şi de deschidere al celor care se angajează în această activitate. 4.2 PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI Încadrându-se în sfera serviciilor, agroturismul va prezenta toate particularităţile acestora, având şi unele caracteristici proprii, cum ar fi: sezonalitatea, amploarea, intensitatea sa fiind foarte diferite de la o perioadă la alta, interdependenţa produselor turistice (turistul fiind de cele mai multe ori beneficiarul mai multor bunuri materiale şi servicii care se leagă cronologic şi cauzal unele de altele), precum şi nivelul ridicat al costurilor fixe (determinat de caracterul rigid al ofertei şi de caracterul nestocabil al serviciilor). Agroturismul este expresia orientării unei părţi însemnate din turiştii către natură, ca urmare a implicaţiei civilizaţiei post-industriale. Astăzi, natura devine pretext de reflexie, pentru descoperire, pentru educaţie dar şi pentru tratament, performanţe sportive şi implicit pentru o viaţă nouă. Prin conţinutul său, agroturismul prezintă o serie de particularităţi care se întrepătrund în mare măsură cu alte forme de turism cu care se completează şi se stimulează reciproc. În acest sens, avem în vedere turismul cinegetic şi de pescuit, turismul legat de Delta Dunării sau turismul în zonele de munte. Drept urmare, cercetătorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografice–folclorice, de creaţie artistică şi artizanală, climaterice şi peisagistice, pescăreşti, de interes vînătoresc, viti-pomicole etc. (78). Dezvoltarea acestor sate turistice, oferă posibilităţile deosebite de echilibrare a pieţei turistice în profil teritorial, cu numeroase incidenţe pozitive asupra agroturismului . O altă particularitate a agroturismului constă în aceea că prin prezenţa condiţiilor favorabile de desfăşurare în peste 60 % din cuprinsul ţării contribuie la introducerea în circuitul intern şi internaţional a unei părţi însemnate a potenţialului turistic al ţării noastre. Se poate afirma că şansa turismului românesc, depinde în mare măsură de dezvoltarea corespunzătoare a agroturismului . Faţă de alte forme, agroturismul , nu necesită, investiţii prea mari pentru amenajările de infrastructură sau pentru alte dotări şi nu produce aglomerări care 64

creează diverse probleme pentru localităţile urbane. Pentru structurile de primire pe lângă gospodăriile unor săteni, se pot folosi fermele şi pensiunile agricole. Agroturismul începe să-şi constituie în timp o piaţă proprie, definită prin factori de manifestare specifică şi determinanţi de natură economică, socială, politică, geografică şi motivaţională. Agroturismul este practicat în prezent de persoanele care au obligaţia de a se deplasa la ţară, având case sau proprietăţi în aceste localităţi şi trebuie să participe activ la gospodărirea lor, precum şi de persoane urbanizate stabilite de mai multe generaţii la oraş şi care simt nevoia ca la sfârşit de săptămână să petreacă câteva ore în aer liber, curat, nepoluat, consumând produse de la ţară. Acest turism va avea în viitorul apropiat o mai mare răspândire mai ales în zonele montane şi premontane, datorită în primul rând climei şi frumuseţii naturii. Agroturismul constituie un rezultat dar şi o premisă a dezvoltării economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltării teritoriale a ţării. În acest sens, avem în vedere următoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri şi locuri de muncă; încurajarea activităţior tradiţionale locale, cu precădere artizanatul, dar şi cele care pot determina dezvoltarea unui comerţ specific şi crearea de noi locuri de muncă; creşterea veniturilor locuitorilor aşezărilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale şi a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiştilor. În raport cu agricultura, care rămâne activitatea principală a satelor, agroturismul constituie o activitate complementară şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. În condiţiile specifice tranziţiei României la economia de piaţă; agroturismul prezintă particularitatea că îndeplineşte o funcţie de protecţie socială, oferind populaţiei cu venituri reduse posibilitatea realizării unui concediu de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasă, de pe litoralul Mării Negre sau Delta Dunării. Agroturismul este o prezenţă activă pentru 207 localităţi şi în peste 1100 de gospodării, în special în zona montană şi premontană a României dar nu numai (42). Astfel în special pentru lunile iulie şi august şi, în mai mică măsură de Anul Nou, multe din localităţile montane primesc turişti care sosesc aici pentru a-şi petrece timpul liber. Prin specificul său de turism estival, agroturismul trebuie privit ca o modalitate de absorbţie a surplusului de turişti, din anumite perioade ale unor 65

renumite staţiuni turistice sau din acela al marilor aglomerări urbane. Sunt foarte numeroase cazurile în care unii turişti ajung în mediul rural ca urmare a imposibilităţii de a-şi găsi locuri convenabile de odihnă în staţiuni cunoscute. Agroturismul poate fi analizat şi ca factor de determinare a dezvoltării unor activităţi conexe, cu efecte pe linia veniturilor pentru multe familii, decât acelea care dispun de pensiunea turistică. Agroturismul dacă nu este practicat corect, prezintă şi particularităţi negative, prin afectarea tradiţiilor şi obiceiurilor comunităţilor locale şi prin stimularea unor activităţi care sunt numai pe planul turiştilor în detrimentul altora care vin din trecutul istoric (fig. 1). Poluarea mediului natural, a zonelor ocrotite, alimentaţiei, solului, apei

Accentuarea kitschurilor de orice fel AGROTURISMUL

Alterarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale

Costuri mari Venituri reduse, sezoniere şi nesigure

Modificarea structurii sociale şi demografice a satelor

Fig. 1.1 Efectele negative ale agroturismului (95) În măsura în care efectele pozitive ale agroturismului sunt stimulate şi ajustate în dezvoltarea lor, iar cele negative sunt controlate şi diminuate , atunci poate fi găsită o soluţie optimă a unui echilibru care să ducă la o dezvoltare durabilă a agroturismului (fig. 2). Agroturismul prezintă unele trăsături sau particularităţi care îl diferenţiază de turismul tradiţional şi anume:

66

precum şi originalitatea produselor turistice.– consumul turistic se petrece în mediul rural. unde esenţiale sunt calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la familii. din vacanţe. multiplă în diversitatea sa. este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. 67 . diferenţiată. de petrecere a timpului liber. în peisajul pitoresc al mediului rural. 2 Efectele pozitive ale agroturismului(95) – – – oferta turistică este autentică. oferă populaţiei turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare. uman şi cultural. LOCALITĂŢILE TURISTICE MONTANE PRIMA FORMĂ DE TURISM PRACTICATĂ VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE (ARTIZANAT CARACTER SPONTAN FACTOR EDUCAŢIONAL PERIOADE DE ASCENSIUNE -CĂDERE NOI PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ PESTE 207 LOCALITĂŢI ŞI 1075 AGROTURISM MEDIU FAVORABIL PENTRU NOI AFACERI ELEMENT DE ABSORBŢIE A TURIŞTILOR EFECT MULTIPLICATOR Rentabilitate DEZVOLTARE LOCALĂ MOBILIZAREA ACTIVITĂŢILOR LOCALE Fig. week-end-uri. deci de oamenii satului. cu valori cultural-educative şi cu o ospitalitate specifică. cunoaşterea mediului natural. organizată şi condusă de fermieri.

în dezvoltarea socioeconomică a localităţii rurale şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. cunoaşterii mediului local natural. factori politici.3 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN MEDIUL RURAL Literatura turistică de specialitate conţine numeroase referinţe cu privire la factorii care influenţează dezvoltarea turismului. amenajări. – – nu este compatibil cu turismul de masă. servicii conexe. în lunile de vară: dotări. – – agroturismul este o formă de turism unde omul reprezintă elementul esenţial şi central. este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în spaţiu.– – nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil. agroturismul are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor.81. trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof. factori psihologici. asociaţiile locale şi fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii. raportul cu populaţia autohtonă. – asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor. – agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local. ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană. promovarea şi comercializarea acestora. cultural şi istoric. factori naturali. factori conjuncturali. culturale şi sociale a spaţiului rural şi dezvoltarea ofertei şi a infrastructurii generale şi tehnico-edilitare. nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit. 4.146) Una dintre aceste clasificări grupează factorii de influenţă în următoarele categorii: factori economici. Pentru ca această particularitate să-şi înscrie foarte bine în conceptul de agroturism. regional şi naţional prin: folosirea durabilă a resurselor turistice. urmărirea pieţei. în contextul unei activităţi economice pe principii ecologice. precum şi autenticitatea produselor. factori demografici. astfel aparent. menţinerea diversităţii naturale. 68 . mai ales în condiţiile unui turism de sejur.(26.

a. În această ordine de idei nu putem face abstracţie de faptul că preferăm litoralul sau muntele. îmbrăcămintea produsele industriale de folosinţă îndelungată etc. ridicând o mulţime de aspecte economice şi sociale. De pe acum aşa-numita ``civilizaţie a timpului liber`` a început să capete dimensiuni nebănuite. dorinţe cu caracter personal. motivaţia turistică se referă. Ne confruntăm. de a descoperi). deoarece. două aspecte ni se par a avea o importanţă mai mare şi anume: venitul personal sau familial şi tarifele percepute pentru serviciile turistice şi agroturistice. de a cunoaţte. de odihnă fizică. a modificărilor intervenite în structura de vârstă şi structura profesională.• Referitor la factori economici. cum ar fi alimentele. Cât priveşte tarifele. intenţii. de divertisment sau distracţie.a. localităţilor de popas şi durata sejurului.tinerii şi vârstnicii.m. influenţate de numeroşi alţi factori care acoperă un evantai larg. în totalitate. toate acestea fiind la rândul lor. sezonalitatea constituie una din caracteristicile turismului modern. exprimă preferinţe individualizate foarte diverse. este clar că acestea pot avea un efect inhibant dacă vor creşte sau vor favoriza fluxurile turistice dacă scad. • Factorii psihologici sunt cel mai greu de estimat. până la cei estetici (tendinţa spre frumos şi civilizaţie). în acest caz. printre ele figurând nevoia de relaxare. Este relativ uşor de imaginat intensificarea circulaţiei turistice pe măsură ce veniturile cresc şi ajung să depăşească acel nivel critic până la care mijloacele financiare disponibile într-o gospodărie sunt dominate. ca rezultat al creşterii populaţiei. de a înţelege. în esenţă. Acest fapt se traduce prin diferenţe notabile în volumul ofertei şi cererii 69 . la trebuinţe. arta şi tradiţiile altor popoare. de necesitatea satisfacerii cerinţelor elementare de consum. de la cei cognitivi (necesitatea de a şti.d. • Factorii demografici pot provoca un complex de efecte pozitive asupra principalelor curente turistice. adică cea care-l determină pe om să se deplaseze din localitatea sa de reţedinţă spre o altă localitate sau zonă geografică. dorinţa de a cunoaşte cultura. Sigur. pot fi aduse în discuţie numeroase cauze. impulsuri. aşa cum am văzut. După cum se vede. nevoia de a-ţi îngriji sănătatea ş. Într-adevăr. cu acea motivaţie turistică. sau vom practica sporturi de iarnă. preferăm zona însorită. sporirii populaţiei urbane ş. de reconfortare. • Factorii naturali ocupă un loc extrem de important în alegerea traseelor. Un fenomen care se conturează tot mai pregnant în evoluţia turismului îl constituie intrarea în circuitele turistice a unor noi grupe de vârstă .

a. de la o zonă la alta. ca urmare a schimbării condiţiilor climaterice în cursul diferitelor anotimpuri. pe cât posibil. 70 . În plus. Trecând în revistă măsurile menite să atenueze. fără soare. literatura de specialitate (26) pune în evidenţă trei posibilităţi mai importante: a) prelungirea sezonului de vârf prin oferirea unor facilităţi de tarife şi de preţuri atractive. Sezonalitatea pronunţată în turism generează o serie de inconveniente şi pentru industria turismului. Trebuie să subliniem. faptul că eforturile de activizare a cererii în perioadele din afara sezonului nu pot fi absolutizate.turistice în decursul unui an. fără zăpadă). Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau o staţiune) este determinată. preocuparea de bază a prestatorilor de servicii turistice este de a rezolva această contradicţie care apare între oferta turistică rigidă (care nu este condiţionată de factorul vreme/sezon) şi cererea turistică mult mai elastică (condiţionată de urgenţa ei. aşa cum menţionam mai sus. fluctuaţiile turistice ca urmare a influenţei factorilor naturali au început să preocupe tot mai mult pe toţi cei ce se ocupă de acest fenomen. totuşi. de condiţiile climaterice şi meteorologice. dar poate fi atenuată. Sezonalitatea provocată de factorii naturali nu poate fi complet eliminată. În perioadele de exploatare redusă. tarifele diminuate constituie un stimulent major pentru impulsionarea cererii. turistul se vede nevoit să se deplaseze şi să-ţi petreacă sejurul într-o anumită perioadă în condiţii incomode de aglomeraţie. excursii spre alte zone de interes turistic ş. ceea ce îl împiedică să-ţi găsească satisfacţii în relaxarea şi odihna pe care şi le-a dorit atât de mult. vârfurile sezoniere. în funcţie de condiţiile concrete în care se înscrie activitatea turistică. posibilităţile turiştilor de a putea alege nivelul de confort prevăzut se diminuează foarte mult. cât şi pentru organizatori. Aceasta. b) mărirea eforturilor de a menţine un nivel acceptabil al cererii turistice în tot cursul unui an. c) diversificarea ofertei turistice în perioadele de extrasezon prin oferirea de tratamente. deoarece fluctuaţiile sezoniere ridică numeroase probleme economice atât pentru turişti. datorită suprasolicitărilor în perioadele de vârf de sezon. de posibilităţile de substituire şi sezonalitate). Fireşte. astfel încât turistul să găsească întotdeauna posibilităţi adecvate de petrecere agreabilă a timpului său liber (îndeosebi în zilele ploioase. Realmente. de la o staţiune la alta.

tendinţa creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie. a sporturilor de iarnă pentru odihnă şi recreere pentru turismul balnear. Astfel de gospodării se întâlnesc în 71 . pe măsură ce cresc veniturile populaţiei. cu deosebire în zonele montane. capabile să răspundă unor variate motivaţii turistice. Printre aceşti factori menţionăm fenomenul inflaţionist.tendinţa de diversificare continuă a cererii turistice ca o consecinţă a motivaţiei turiştilor.înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la o zonă la alta. particularizate după modul în care au fost construite iniţial. Agroturismul este o industrie a cărei materie primă o reprezintă mediul ambiant. modificărilor intervenite în categoriile de vârstă şi a transformării turismului. pentru turismul de sfârşit de săptămână.creşterea duratei şi a distanţei pentru care se efectuează o călătorie. ca urmare a dezvoltării transporturilor şi a infrastructurii.• Factorii conjuncturali au. 50). se desprind câteva tendinţe caracteristice fluxurilor turistice şi anume: . iar gradul de atractivitate al zonelor generează o paletă largă de forme. 44. un efect temporar asupra expansiunii turistice spre anumite zone sau regiuni geografice.a. propice pentru practicarea drumeţiei. 4. modificări intervenite în sistemul valutar. pe alocuri. crizele economice. Susţinerea dezvoltării agroturismului are ca o altă motivaţie şi faptul că prezintă multiple valenţe pentru practicarea unui turism variat şi complex. Astfel putem deosebi: a) Gospodării realizate pentru satisfacerea nevoilor proprii care nu au fost construite pentru ofertă turistică dar care permit amenajări suplimentare care să ofere condiţii minime pentru practicarea agroturismului sau agroturismului.tendinţa de dezvoltare continuu ascendentă. . de regulă. . Din analiza conjugată a tuturor acestor factori şi din urmărirea evoluţiei de până acum a turismului şi agroturismului. proporţiile şomajului.4 TIPURI DE GOSPODĂRII CU DESTINAŢIE AGROTURISTICĂ În România există mai multe tipuri de stabilimente de primire turistică.de tratament. practicabil în toate localităţile din zona montană. favorizat de existenţa unui relief deosebit de interesant. care se pare că va fi de lungă durată. criza energetică ş. într-un fenomen de masă. . 48. (43. . produsul intern brut pe locuitor şi nivelul de dezvoltare economică.

poziţia faţă de vecini. De regulă sunt proiectate pentru o anumită clasificare şi permit modernizări pentru creşterea acesteia. poziţia faţă de o apă curgătoare. Acestea sunt întâlnite. grădina cu legume fructe. în general în zonele limitrofe marilor staţiuni (montane. balneoclimaterice) sau în zonele cu tradiţie turistică. Relaţia între spaţiile destinate turiştilor şi cele în folosinţă privată este un important element în ceea ce priveşte clasificarea pensiunilor agroturistice. funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente . şi până la 29 de camere în mediul urban. poziţia faţă de drumul de acces (şosea). dispun de toate echipamentele şi utilităţile necesare pentru a răspunde cerinţelor agroturistice. Una dintre aceasta este ca spaţiile pentru turişti să fie amplasate în aceeaşi clădire cu spaţiile private ale proprietarului. de pe litoral. poziţia faţă de pădure. În general gospodăriile păstrează arhitectura locală şi asigură condiţiile minime de confort pentru practicarea agroturismului iar turiştii apreciază autenticitatea găzduirii şi ambianţei. (105) b) Gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa agroturismului şi agroturismului. zona locuinţei. organizarea generală a pensiunii pe zone funcţionale. Se pot întâlni mai multe variante. d) Pensiuni turistice şi agroturistice. Această situaţie generează un anumit disconfort 72 . La construirea lor sunt asistate de specialişti (arhitecţi). modul de aşezare a construcţiilorunele faţă de altele. c) Gospodării construite special. totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere. Se pot întâlni mai multe situaţii în cadrul acestei variante şi anume: intrarea comună pentru turişti şi proprietari: este situaţia cel mai des întâlnită în cazul amenajării unor construcţii existente la care s-au adus modificări funcţionale. cu destinaţie agroturistică. fiind proprietatea rezidenţilor sau a unor persoane provenind din marile centre urbane ale ţării şi care au vrut să-şi construiască o casă (vilă ) la ţară. pergola pentru asigurarea umbrei (viţă de vie etc. Criteriile de funcţionalitate pentru atragerea turiştilor se referă în general la: forma şi aspectul pensiunii. care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. zona anexelor.multe din localităţile montane din Moldova.). grădinele cu flori.

divertisment şi aventură. bărci. volei. Acest aspect creează legături sentimentale şi determină fidelizarea clienţilor. 73 . organizarea unor ore de agrement ecvestru (în manej sau pe anumite trasee).determinat de intersectarea activităţilor de întreţinere. antrenarea turiştilor în activităţile desfăşurate de gazde în gospodărie (activităţi agricole. organizarea de drumeţii (montane sau la orice nivel de altitudine) cu o durată limitată. aceste activităţi constituie atracţii inedite pentru oaspeţii ce provin. gustul deosebit) mai ales când au văzut la faţa locului modul de obţinere şi de preparare. spaţiile destinate turiştilor sunt amplasate într-o clădire independentă faţă de locuinţa proprietarului şi anexele gospodăreşti şi se asigură condiţii optime de confort pentru turişti. Serviciile suplimentare oferite turiştilor au ca scop satisfacerea solicitărilor acestora. realizarea unor deplasări cu autovehicule de teren pe drumuri forestiere sau circuite de interes turistic. săniuş. asigură un grad de intimitate mai mare pentru turişti. ofertă (bonus) de produse obţinute în gospodărie. sănii. organizarea unui perimetru pentru practicarea sporturilor (tir cu arcul. diversificarea ofertei pentru atragerea unor noi clienţi şi realizarea fidelizării clienţilor. de artizanat). turiştii preferă autenticitatea produselor naturale (prospeţimea. închirierea de biciclete. schiuri.). tenis. prezintă avantajul că elimină disconfortul generat de intersectarea traseelor de activitate a proprietarului cu cele ale turiştilor. baschet. cu fluxul de circulaţie al gazdelor. intrare separată şi exclusivă a turiştilor. Conţinutul unor astfel de servicii supimentare poate fi următorul: organizarea de ascensiuni montane pe trasee interesante adaptate vârstei şi nivelului de antrenament al turiştilor. pentru a crea experienţe deosebite şi a da vacanţei un plus de varietate. comercializarea de produse din propria gospodărie. schi etc. însuşirea unor îndemânări suplimentare. mai ales din mediul urban: Avantajele unor astfel de servicii complementare sunt bilaterale în sensul că pentru gazde întrucât constituie o mână de ajutor suplimentar iar pentru turişti:reprezintă varietate în petrecerea timpului liber.

31/1996. sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid sau gaz metan) care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor de cel puţin 18 grade C în sezonul rece.Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr 512/2002. 74 . Pentru desfăşurarea de activităţi de turism o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi:(13): alimentare cu apă curentă. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. amplasarea pensiunilor agroturistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. alimentare cu energie electrică. Construcţia unei pensiuni agroturistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu.

ci şi cu probleme ale infrastructurii de utilităţi cum ar fi : lipsa gazului. Ţinând cont de faptul că datorită condiţiilor climatice şi prin natura factorilor de relief zonele deluroase si montane se confruntă deseori cu probleme în exploatarea agricolă vegetală.V AGROTURISMUL-FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ 5. dezvoltarea agroturismului în aceste zone ar reprezenta alături de zootehnie un pas important pe calea dezvoltării economice a acestora. ci stadiul precar al infrastructurii fizice fără de care potenţialul acestor zone nu poate fi valorificat. datorită calităţii aerului şi apei şi a peisajelor de o frumuseţe rară.CAP.1 AGROTURISMUL CA ACTIVITATE GENERATOARE DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL Mediul rural cu comunităţile sale. lipsa apei curente. reprezintă elemente esenţiale pentru dezvoltarea agroturismului. respectiv: producţia şi valorificarea producţiei proprii prin intermediul gospodăriei agroturistice şi promovarea valorilor tradiţionale putem afirma că la ora actuală acest gen de turism se găseşte încă într-o fază incipientă de consituire a sa. canalizării etc. 75 . De menţionat. În România practicarea acestei forme de turism poate să aducă beneficii directe comunităţilor rurale. ca nu există nici o evidenţă exactă a acestor structuri de cazare şi nu se respectă întotdeauna cadrul legislativ necesar pentru a încuraja dezvoltarea agroturismului . creând noi locuri de muncă şi venituri suplimentare pentru producătorii agricoli. Problema majoră cu care se confruntă acest sector de activitate nu o reprezintă facilităţile pentru investitori. Astfel multe localităţi din zonele deluroase si montane nu se confruntă doar cu probleme de infrastructură mare (accesul dificil în unele zone. curentului electric. Zonele deluroase şi montane ale ţării sunt zonele care prezintă potenţialul cel mai ridicat pentru practicarea agroturismului . Pornind de la cele două deziderate care definesc agroturismul . desfăşurând activităţi agricole specifice. însă. cu o bogată cultură şi tradiţii populare. unde salariile populaţiei sunt sub nivelul mediu. Sătenii pot oferi servicii de cazare în gospodăriile proprii. drumuri greu practicabile).

o concentrare mai 76 .). transporturi etc.7%.9%.17. un trend ascendent. existenţa celor două parcuri naturale. în anul 2003.3% şi prelucrarea cărnii .7. numărul acestora a ajuns în 2003 la 3.9% din total) şi 7.958 exploataţii agricole individuale (97. agroturism.). În mediul rural. de 28. comerţ.1% din total). transporturi–livrări ş. se desfăşoară o serie de activităţi neagricole (turism rural. urmaţi de cei cu activităţi de prelucrare a laptelui .8 ori.000 de locuri de cazare. cum ar fi : • • • • • densitatea sporită a populaţiei şi a numărului de case faţă de alte zone deluroase şi montane frumuseţea zonelor deluroase şi montane.2%.a.9. În anul 2004.17. comparativ cu 3. în mediul rural funcţionau 363. prelucrarea fructelor şi legumelor . agroturism. calitatea deosebită a produselor ecologice obţinute în aceste zone.377 de agenţi economici având preocupări în domeniul activităţilor neagricole. şi calitatea aerului deosebit de curat existenţa unei faunei şi flore bogate.419 unităţi cu personalitate juridică (2. Dintre agenţii economici individuali. câte existau în anul 1998. din punctul de vedere al numărului de pensiuni şi al infrastructurii. prelucrarea strugurilor . din care 355. meşteşugărie. distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice reflectă o dezvoltare a acestora în toate regiunile de dezvoltare. prelucrarea unor materii prime agricole. contribuind la asigurarea de venituri complementare şi la creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă.1%. prelucrarea lemnului. care au un impact pozitiv asupra comunităţilor rurale. cu multe specii pe cale de dispariţie. Agroturismul cunoaşte. Din analiza evoluţiei agenţilor economici şi a activităţii economice a acestora rezultă următoarele: faţă de 1998.776. monumentele istorice cu valoare naţională şi internaţională. pensiunile dispuneau. piscicultură. Agenţii economici individuali care desfăşoară alte activităţi neagricole decât cele menţionate deţin o pondere foarte redusă (morărit.Există totuşi şi o serie de factori favorizanţi care dau o undă de optimism în dezvoltarea acestui sector de activitate. rezultand o creştere semnificativă de peste 5. prelucrarea furajelor. respectiv 33. când existau 600 de pensiuni. ponderea cea mai mare o deţin cei cu activităţi de comerţ.500.

mare a pensiunilor este întâlnită în regiunile Centru, Nord – Est şi Nord – Vest; la nivel judeţean distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice a fost mai intensă în 27 de judeţe. Analizând informaţiile referitoare la evoluţia pensiunilor turistice şi agroturistice existente la nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării, în perioada 1998-2003, se constată următoarele: în regiunea de Nord-Est există un trend crescător al numărului pensiunilor agroturistice, dar pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluţie descrescătoare de la un an la altul; în zona de Sud se manifestă o tendinţă de creştere puternică a numărului pensiunilor agroturistice (o creştere de 420% în 2003 faţă de 1999); această creştere este intensă în judeţele Buzău şi Tulcea; în regiunea de Vest creşterea numărului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faţă de 1999; Popularitatea agroturismului a crescut în ultimii ani.De la iniţiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevărată alternativă de petrecere a timpului liber. Motivul dezvoltării agroturismului ca activitate economică, este conştientizarea de către micii agricultori a necesităţii diversificării activităţii atât în cadrul fermei agricole cât şi în afara acesteia, prin angrenarea în agroturism, sau apelând la activităţi pe timp determinat, în slivicultură sau în interiorul economiei locale. Conform specialiştilor (N. Braşoveanu, Economia zonei montane) prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan, forestier, în finalitatea acţiunilor generatoare de venituri, în condiţiile unor combinaţii de activităţi complexe. Numai în condiţiile în care, pe lângă creşterea animalelor se adaugă activităţi complementare- meşteşuguri, artizanat, turism, cultura pomilor, a legumelor, a plantelor de câmp, se poate sconta pe un venit acoperitor. În aceste condiţii este necesar ca agroturismul să fie apreciat ca o bază de plecare pentru un nivel superior economic şi pentru noi perspective ale dezvoltăriii economice în acest spaţiu. El trebuie încurajat inclusiv prin punerea în valoare a proiectelor care urmăresc pretecţia şi valorificarea patrimoniului natural, istoric şi cultural, care constituie sursele principale de interes turistic. Trebuie să menţionăm faptul că deosebit de importante pentru agroturism sunt două opinii şi anume dezvoltarea rurală integrată prin agroturism echilibrat.

77

Dezvoltarea rurală integrată prin agroturism presupune participarea activă a populaţiei la operaţiunile turistice de primire şi agreement, care trebuie efectuate conform unor proiecte colective de dezvoltare locală. Evitarea daunelor şi păstrarea avantajelor unui agroturism echilibrat pot fi asigurate printr-o concepţie clară referitoare la dezvoltarea turistică locală, care constă în necesitatea obţinerii unor produse alimentare de bază direct de la producătorii agricoli, adaptarea industriilor locale şi arizanale la tradiţia culturală a zonei, evitarea rutelor de transport agglomerate, asigurarea calităţii produselor şi serviciilor din mediul rural, sau a oricăror iniţiative menite să creeze avantaje financiare durabile populaţiei din mediul rural. Deşi agroturismul reprezintă o oportunitate de multiplicare a veniturilor populaţiei din mediul rural, printer condiţiile sale de reuşită se numără: nivelul şi rentabilitatea investiţiilor din zonă, profesionalismul în materie de ospitalitate, integrarea în reţelele locale şi naţionale de comercializare şi promovare a produsului turistic, dezvoltarea noilor activităţi turistice în legătură cu alte structuri locale. Pe lângă avantajele economice şi financiare, agroturismul se constituie într-un adevărat liant de coeziune socială între locuitorii din mediul rural, pregătirea pentru primirea oaspeţilor putând determina reevaluarea trecutului, imprimarea sentimentului de apartenenţă istorică la comunitate, şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Ca orice activitate economică, agroturismul, reprezintă o combinaţie a elementelor negative şi pozitive care trebuie estimate şi dirijate în sensul dorit. Agroturismul manifestă şi dezvoltă spiritul de întreprinzător şi o dinamică de creaţie, de programare a unor activităţi viitoare, de rentabilitate, o etichetă prorie muncii, economiei locale, investiţiilor. Efectele sociale, culturale şi economice ale agroturismului au loc însă etapizat. În prima etapă, are loc un process de imitaţie a unor activităţi incipiente realizate în alte locaţii, îar în cea de-a doua etapă se realizează o încorporare şi o absorbţie, unde agroturismul devin obiective de industrie şi comerţ ca orice activitate. Agroturismul trebuie să fie înţeles şi ca o consecinţă a tuturor proceselor de industrializare, urbanizare şi de trecere la o economie a serviciilor. Efectele agroturismului se intind asupra întregii structuri complexe a sistemului social, fără a le putea izola. 78

Din punct de vedere economic, agroturismul poate avea o serie de efecte pozitive, manifestate în primul rand prin cererea sporită de produse alimentare care poate duce la dezvoltarea producţiei locale, învăţarea unor noi tehnici în domeniuşi poate duce la intensificarea aprovizionării cu aceste produse şi deci la autonomia zonelor în acest sens. Acest fenomen poate avea ca efecte secundare apariţia unei industrii noi de conservare a alimentelor, şi de asemenea un sistem de aprovizionare cu aceste produse. De asemenea, creşterea numărului de turişti cxare vin în mediul rural, şi interesul crescut al acestora pentru anumite produse proaspete şi naturale, poate duce la o intensificare a cererii pentru acestea şi şi implicit la o creştere a producerii lor, sporind astfel veniturile producătorilor, care va permite modernizarea instalaţiilor profesionale proprii (sere, solarii, amenajări piscicole, etc.) Satele turistice situate în special în zonele montane sau premontane, reţin populaţia, în special tânără, şi contribuie la perpetuarea activităţii forestiere, a creşterii animalelor, sau a diferitelor meşteşuguri. În astfel de localităţi, prezenţa turiştilor permite crearea unor fonduri de dezvoltare a noilor infrastructure, prin taxele şi tarifele plătite pentru anumite utilităţi (muzee, parcări cu taxă, campări, etc). De asemenea, prin noile condiţii cerute de clasificarea şi autorizarea pensiunilor agroturistice, în localităţile rurale se dezvoltă activitatea de gospodărire a apelor, modernizarea sistemelor de captare şi tratare a apei şi a reţelei aferente, precum şi a sistemului de canalizare în mediul rural. Ca activităţi economice, agroturismul modern, impune de asemenea dezvoltarea reţelei automate de comunicaţii, şi servicii de telefon, fax, telegraf puse la dispoziţia turiştilor la orice moment. Efectele sociale ale agroturismului asupra localităţilor din mediul rural se manifestă prin diferenţierea structurii sociale, deoarece multe persoane, în special femeile, vor trece de la munca din agricultură la activităţile din sfera serviciilor, manufactură şi artizanat, permiţând în acelaşi timp şi o mică diferenţierea veniturilor familiale. Pe lângă efectele economice şi sociale ale agroturismului, putem face referire şi la unele efecte culturale, cum ar fi îmbunătăţirea activităţii de conservare a monumentelor naturii, arhitectonice şi istorice, prin venituri specifice. Prin veniturile superioare pe care le realizează persoanele implicate în activitatea de agroturism, se manifestă fenomenul de creştere a capacităţii de 79

În acelaşi timp.. cu potenţialul său agricol. Această activitate utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunităţii dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale.2 UTILIZAREA RESURSELOR PRIN INTERMEDIUL AGROTURISMULUI Agroturismul este acea activitate care se desfăşoară în mediul rural. devine un factor de formare a emoţiilor. facilitează activităţi cu caracter creator. cură de aer sau balneară. economice. dând posibilitatea cunoaşterii directe a realităţii vieţii de la sat şi formarea unei anumite atitudini. Agroturismul este o activitate susţinută de către micii proprietari de la ţară. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive. oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. sate de vacanţă etc. adăposturi. prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice locale. satisface un evantai larg de motivaţii pentru turist: odihnă. şi tehnico-economic. integrarea activităţilor de profil de prestări de servicii în planificarea şi strategia de dezvoltare locală. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. valorificând resursele turistice locale (naturale. 80 . Utilizarea integrală a resurselor naturale. sport. de obicei ca activitate secundară. culturale şi sociale a spaţiului rural. Prin aceasta. Agroturismul poat contribui la valorificarea resurselor şi la dezvoltarea durabilă la nivel local sau regional prin folosirea durabilă a resurselor turistice. etc. recreere. Spaţiul rural prin componentele şi resursele sale. agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a resurselor mediului rural. este cea de socializare. activitatea desfăşurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupaţie şi sursă de venit. uman. pentru protejarea mediului înconjurător şi a bunurilor culturale.cazare sau de renovare a unor construcţii care se realizează prin valorificarea în aceste construcţii a arhitecturii locale şi a materialelor de construcţie tradiţionale. economice şi umane a unei zone cu un bogat potenţial turistic se poate realiza prin implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic. şi în anumite condiţii. şi îmbracă forme variate de sejur. O altă incidenţă a agroturismului asupra culturii turistului venit în mediul rural. turistic. silvic. 5. menţinerea diversităţii naturale. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice.

accesibilitate. putem afirma cu certitudine că agroturismul. Participarea comunităţii locale la promovarea acestor activităţi cu profil turistic în mediul rural se poate realiza pe baza unui parteneriat între autorităţi şi unele forme de asociere a proprietarilor de structuri de primire turistică. dezvoltare şi promovare a agroturismului cu concurenţa tuturor agenţilor economici împlicaţi în desfăşurarea acestei activităţi. care coincid şi generează perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le înfăţişează în prezent peisajul rural românesc. culturale. încălzire. care să ducă la o mai bună organizare. în dezvoltarea socio-economică a localităţii rurale şi comunităţii în general. care exprimă şi posibilităţile de dezvoltare a agrementului rural. Aceste parteneriate de valorificare a resurselor se pot realiza doar printr-o contribuţie financiară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare economică generală a localităţii cum ar fi: căi de acces. teritoriu condiţii fizicogeografice. în contextul unei activităţi economice bazate pe principii ecologice. târguri. sociale. interesul comunităţii locale în valorificarea resurselor este să elaboreze o strategie de organizare. În acest sens. De aceea. Principala caracteristică a agroturismului cu care se impune acest produs turistic în faţa consumatorilor este gradul de compensare fizică şi spirituală a deficienţelor ce însoţesc în multe situaţii viaţa din aglomeratele centre urbane. dotări tehnico-edilitare. considerăm că satele prezintă calităţi deosebite. sau alte nanifestări. diversificareaactivităţilor culturale. economice. dezvoltarea şi diversifiacrea dotărilor de agrement şi divertisment adaptate la specificul local. Sunt numeroase cazurile în care. dezvoltarea reţelei comerciale e aprovizionare şi prestări de servicii. Se cunoaşte în prezent o întreagă tippologie de sate turistice. cererea turistică este influenţată în alegerea destinaţiei de formele de agrement şi animaţie sau 81 . dezvoltare şi promovare. realizarea de microcomplexe de producţie agroalimentară pentru aprovizionarea populaţiei şi a turiştilor cu produse locale. istorice. agenţii economici din turism sau alte domenii conexe. în funcţie de situarea lor în teritoriu. telecomunicaţii. Agroturismul ca activitate de economică este fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul natural cultural şi uman pe baza căruia se elaboreează şi promovează produsele turistice la nivel local.Din cele prezentate. şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelulu de trai al locuitorilor. alimetare cu apă.

resursele prezentate de ofertanţi. 5. prin consolidarea şi dezvoltarea sa. care pot organiza activităţi recreative diversificate. Putem afirma cu certitudine că reuşita dezvoltării agroturismului depinde de valorificarea corespunzătoare a patrimoniului cultural şi de diversificarea structurilor de agrement destinate turiştilor. 82 . În prezent. iar apoi. creşterea cailor sau a animalelor de agrement. mai animată. ospitalitatea. Cu cât sunt mai originale aceste manifestări. horticultură. Dincolo de aceste măsuri de impulsionare a valorificării tuturor resurselor prin activitatea de agroturism. cele mai solicitate sunt comunităţile rurale situate în spaţiul rural montan. numeroase sate turistice oferă câteva modalităţi originale de petrecere a timpului liber. ca o premisa de a asigura dezvoltarea socioeconomică în plan local şi regional. cu cât viaţa culturală va fi mai diversă. În această direcţie. calitatea primirii şi calitatea mediului sunt punctele forte ale agroturismului românesc.3 CĂILE ŞI MIJLOACELE FOLOSITE PENTRU PRACTICAREA EFICIENTĂ A AGROTURISMULUI Punctul de plecare în definirea formelor organizatorice de dezvoltare ale agroturismului îl constituie oportunităţile create de cadrul legislativ existent. Se poate afirma că agroturismul trebuie să contribuie într-o primă etapă la valorificarea tuturor resurselor şi dezvoltarea exploataţiilor agricole. de litoral. artizanat. Din acest punct de vedere. dar şi turiştii vor aprecia mai mult spaţiul rural. trebuie să luam în considerare şi anumite programe agricole şi susţinerea exploataţiilor agricole prin noi acşiuni sau desfăşurarea de noi activităţi generatoare de venituri: culturi legumicole de trufanda. se pot crea şi organiza forme asociative cu personalitate juridică de tipul organismelor neguvernamentale. cu atât sunt mai atractive şi mai frecventate de turişti. Toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi populaţia locală. Turistul de astăzi caută înainte de toate un loc plăcut. etc. unde poate întâlni un stil de viaţă agreabil şi unde nu lipsec mijloacele de recreere şi divertisment. colinar. care pot avea drept scop dezvoltarea societăţii rurale în ansamblul său şi promovarea agroturismului. 21/1994. care se bucură de prezenţa unor resurse naturale şi culturale deosebite. Tinerii locuitori. fără însă a conduce la pierderea unui mod de viaţă autentic. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de baza ale culturii tradiţionale. Prin efectul Legii nr.

de acţiunile întreprinse de aceste organizaţii neguvernamentale care au început să activeze după 1990. cât şi păstrarea celor vechi adresându-se. a derulat un program PHARE şi a asigurat o bază de date necesară editării unui ghid agroturistic cu primele 2000 de gospodării atestate în perioada 1991-1994. Gherasim D. 54/1990 şi a Legii nr. Scopul principal al acestor agenţi este profitul. În cadrul acestui program au fost iniţiate şi susţinute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care exista până la momentul respectiv în domeniul agroturismului. fie întregului public.Organizaţiile non-profit pot sprijini. Decretul Lege nr. Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) s-a înfiinţat în anul 1991 şi a elaborat un vast program privind dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România.. la rândul lor crearea de agenţi economici specializaţi care să fie îndrumaţi şi sprijiniţi în realizarea unei strategii de dezvoltare a agroturismului la nivel local. literatura de specialitate (Gherasim T. 83 . sau prin reţelele de intermediari. care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare. sunt specifice zonelor cu vocaţie turistică. specifice activităţii de turism. Marketing turistic.) menţionează că în agroturismul se poate acţiona în două direcţii: promovarea imaginii. prin valorificarea resurselor locale. Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi. în principal. Dimensiunile în timp şi spaţiu ale dezvoltării coordonatelor agroturismului sunt foarte mari. Nivelul actual al dezvoltării agroturismului din România este determinat. 31/1991 (privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale). naţional şi internaţional. FRDM a promovat un proiect de lege pentru susţinerea agroturismului . direct. Ed. 1999. care dispun de multe avantaje în realizarea de activităţi turistice rurale. Formele de organizare a agroturismului prin intermediul agenţilor economici rezultaţi în baza prevederilor Decretului Lege nr. Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări. care au contribuit la dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. Buc. regional. fie unor categorii bine identificate de clienţi. 54/1990 privind libera iniţiativă pune în evidenţă materializarea atuurilor unei persoane sau a asociaţiilor familiale de a dezvolta activităţi de anvergură mai mică pe linia agroturismului. câteva din realizările unora dintre aceste forme asociative. având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă cunoscute şi promovarea vânzărilor. Economică. fapt care creează premisele multiplicării coeziunii tuturor formelor de organizare.

promovarea prin mass-media (audio-vizuală. ghiduri etc. alţi agenţi economici interesaţi. botezuri etc. 63/1997. interne sau străine. Şi colab): • • • situarea gospodăriei în vatra satului. mese oficiale. D. promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua INTERNET. • prezentarea ofertei agroturistice la târguri. • nivelurile. banchete.. ) şi anume: • • • • înscrierea în cataloagele de promovare a ofertei agroturistice specifice: tipărirea de către prestatorii de servicii turistice (fermieri sau asociaţii turistice locale) de pliante. prin Legea nr. Alma Mater. cu zonele de atracţie. hărţi. presa scrisă). Ministerul Turismului oferă „Prezentarea gratuită a ofertei turistice a pensiunilor turistice şi agroturistice în materiale de promovare turistică şi în acţiuni de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale ministerului“.De asemeni. promovarea pensiunilor turistice şi agroturistice se realizează prin mai multe forme şi mijloace publicitare ( Glăvan V. Sibiu. • colaborarea cu diverse organisme specializate interne (OVR.2002 Agroturism. Ed. comuna din care face parte gospodăria. Pentru a fi eficientă. acţiunea de promovare trebuie să fie prezentă la toate 84 . art. mese pentru evenimente familiale – nunţi.. expoziţii şi burse de turism. În materialul publicitar respectiv se recomandă a fi prezentat pe scurt şi satul. promovarea prin intermediul unor agenţii turistice touroperatoare sau detailiste. 187/1998 privind aprobarea OUG nr. câte mese pot fi asigurate (mic dejun. La nivelul gospodăriilor aceasta se poate realiza prin editarea de ghiduri proprii sau pliante în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă cât şi împrejurimile. cină) şi felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări. alin. ANTREC şi filiale judeţene) sau internaţionale (EUROGÎTES. 2. terenuri de sport şi agrement în apropiere sau în zonă. avându-se în vedere următoarele elemente(Mitrache Şt. alte asociaţii europene de profil). prânz. Ecoturism. mese în familie.).

informaţii privind preţul cazării. cu toate informaţiile necesare pentru identificarea gospodăriei în funcţie de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul. dacă sunt admise animalele turiştilor. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv (de exemplu: turism rural în Ţara Oaşului. La acest nivel. După caracterul informaţiilor pe care le conţin. comună. ce poate orienta un potenţial turist. meşteşuguri. materialul trebuie să inventarieze totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism dar va include şi informaţii referitoare la ansamblul teritoriului.• • • • • • • informaţii despre bucătăria familiei (mâncăruri şi produse specifice). sau sub forma unei casete video. produse agroalimentare specifice). În situaţia în care o gospodărie nu dispune de resursele financiare necesare realizării unui astfel de material. şezlonguri. informaţiile oferite vor fi de ordin general. prin lucrătorii acestora. la nivel naţional. Acest ghid poate cuprinde lista agenţiilor teritoriale. incluse ulterior într-un material de promovare mai amplu. La nivel de sat. al mesei şi al serviciilor etc. • alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat. schiţă cu amplasarea gospodăriei faţă de şosele. urmând ca amănuntele să fie oferite de agenţiile specializate. În fine. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. drumuri şi căi de acces. însoţită de o prezentare grafică sugestivă. materialele publicitare elaborate se pot clasifica în: materiale ce conţin informaţii de detaliu şi materiale ce conţin informaţii generale. promovarea se poate face prin intermediul unui material publicitar scris – ghid turistic de exemplu.. Indiferent de prezentare. zonă agroturistică. agroturism în Bucovina. 85 . elemente de inedit care pot fi întâlnite etc. informaţii despre gospodărie. la nivel de zonă. care să prezinte imagini sugestive din zona respectivă. pajişti pentru jocuri. judeţ etc. se poate concepe un ghid. cu adresele şi numerele lor de telefon. agroturism în Oltenia). condiţii de cazare şi confort. un îndrumar agroturistic. care va întocmi o fişă.

la rândul lor. dotări amenajări. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete şi cât mai sugestive. amplasarea gospodăriei. în cadrul materialelor incluzând informaţii de detaliu. posibilităţi de alimentare cu apă (caldă şi/sau rece). cu mâncăruri tradiţionale sau degustări de vinuri. • prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care pot trezi interesul turiştilor). moteluri). Presupunând. de exemplu. creativitatea. împletituri. felul acestora. alte informaţii despre gospodărie (număr de animale. număr de locuri de cazare în fiecare cameră. durata călătoriei. un rol important poate fi jucat de promovarea unor produse agricole. manifestări prilejuite de anumite obiceiuri (agricole îndeosebi). inventivitatea.). • • publicitatea făcută cu prilejul unor târguri. sărbători locale. felul acestora.. Difuzarea materialelor publicitare poate fi făcută prin intermediul agenţiilor de turism specializate sau prin participarea unui agent de agroturism la târgurile zonale ce au loc în diferite momente ale anului şi cu diverse prilejuri. că într-o 86 . situaţia este diferită. organizarea unor expoziţii cu imagini din diferite gospodării care. vase de lut etc. pot fi avute în vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv şi interesant. prilej cu care vor putea fi distribuite şi pliante prezentând zona şi posibilităţile de practicare a agroturismului. originalitatea. suprafaţa de teren a gospodăriei) etc. fructe sau alte produse specifice.Dacă în privinţa materialelor cuprinzând informaţii generale. zona respectivă: mijloace de transport. Se recomandă ca ele să conţină în mod obligatoriu: • prezentarea cât mai amănunţită a gospodăriei: număr de camere. posibilităţi de încălzire. pe anumite trasee turistice frecventate (hanuri. • prezentarea modului în care se poate ajunge în satul. pot fi considerate expoziţii în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară tradiţională (cusături. distanţa faţă de cele mai apropiate oraşe. La acestea se adaugă o serie de modalităţi de promovare specifice agroturismului: • organizarea de mese. În cadrul activităţii de promovare a agroturismului.

într-o măsură destul de mare şi de continuitatea ei. Vor fi ambalate mici cantităţi de fructe proaspete. ospitalitatea. text şi sunet. în vederea degustării fructelor. sunt factori importanţi care influenţează rezultatele politicii de promovare. care pot fi procurate şi citite de către orice persoană conectată la Internet. va fi sprijinit în organizarea prelucrării mecanizate a fructelor cu mici maşini frigorifice. aflaţi la mii sau zeci de mii de kilometri depărtare. într-un mod extrem de tentant pentru potenţialul client. Site-urile Web reprezintă un instrument excelent pentru a furniza informaţii de calitate şi pentru a promova într-un mod profesionist toate atracţiile turistice şi etno-culturale de care dispune românia. turismul fiind una din afacerile care pot exploata Internet-ul la maxim. Totuşi. aspectuoase. pentru care se vor obţine preţuri corespunzătoare unui produs obţinut în condiţii manufacturiere. tipice zonei respective (peltea. Casele. cu ajutorul unor 87 . publicitate zonei respective. ce dispun de o suprafaţă mai mare. prin vânzare. fermele. o altă grupă de gospodării va fi sprijinită în prelucrarea industrială. mai ales datorită faptului că nu pot fi redate cu uşurinţă de mijloace şi suporturi tehnice.zonă este bine reprezentată producţia pomicolă. Ideea de bază a promovării agroturismului este aceea a prezentării unei „promisiuni“. alt grup de gospodării. promovarea nu se referă numai la imagine. Câştigarea unui nou client trebuie să fie urmată de păstrarea acestuia. Reuşita promovării depinde. şi şi-au realizat pagini de prezentare – pagini web – prin care şi-au apropiat ofertele de potenţialii clienţi. indirect. având ca rezultat obţinerea satisfacţiei dorite. În aceste condiţii. cu reţete tradiţionale. oricât de performante ar fi ele şi oricât de adecvat ar fi mesajul comunicat. din orice colţ al lumii. gospodăriile. potrivit căreia clienţii care vor veni vor beneficia de facilităţile enumerate. agenţiile care se ocupă de agroturism preocupându-se să facă reclamă acestor gospodării. În acest „pliant“ pot fi descrise serviciile oferite. revenirea lui la destinaţia respectivă. care vor face. Aceste pagini web pot fi considerate „pliante electronice“. atitudinea gazdelor. Agenţiile de turism au fost printre primele întreprinderi care au sesizat şi valorificat potenţialul Internet-ului. gem. ambianţa. în fine. se pot constitui două-trei grupe de gospodării care se vor specializa într-o anumită direcţie de valorificare: una dintre grupe se va specializa în efectuarea curelor de fructe. infrastructura existentă etc. nu sunt suficiente pentru a asigura calitatea politicii de promovare. mediul natural sau elemente ale acestuia prezentate într-un pliant. vitele. dulceaţă).

Printre facilităţile oferite de acest mijloc de promovare se numără şi posibilitatea introducerii unor formulare pentru rezervare şi a unor chestionare interactive pentru a putea studia direcţiile de orientare ale pieţei turistice rurale. fără a face eforturi de căutare sau financiare pentru a-şi putea procura informaţiile dorite. www. 88 . o firmă specializată în dezvoltarea de servicii de promovare a turismului românesc pe Internet. această metodă de promovare a serviciilor turistice a căpătat amploare şi în ţara noastră. În ultimii ani. consultarea de către un prestator de servicii turistice a paginilor firmelor concurente îi face cunoscutp în orice moment situaţia în care se află în raport cu concurenţa. pentru a putea fi considerată un partener de afaceri cu statut şi drepturi egale de către potenţialii furnizori sau beneficiari. acum fiind utilizată de câteva zeci de mii de firme româneşti. De asemenea. care în scurt timp a reuşit să adune la un loc ofertanţi de produse turistice şi clienţi potenţiali. video şi audio.RoTravel. Acest site este realizat de firma Norbert Computer.com este primul site românesc de promovare turistică a ţării. fiecare având posibilitatea de a se prezenta sau de a alege într-un mod civilizat. Prezenţa pe Internet a unei firme impune promovarea unui anumit tip de imagine: aceea a unei firme serioase şi puternice. prospere şi moderne.prezentări grafice.

pentru mediul rural. să promoveze studiile şi cercetările în domeniu. inclusiv a agroturismului.. în principal. precum şi alte aspecte care caracterizează această activitate. sprijinită sau controlată. instrucţiuni etc. formele. manifestând în acest fel tradiţionala bunătate a românului. sub toate formele. concretizat în acordarea de masă şi cazare de către ţărani drumeţilor care parcurgeau drumuri mai lungi şi înnoptau în diferite localităţi.CAP VI LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6. 89 . inclusiv a agroturismului. are. De multe ori. de tradiţie şi efectul asupra celor care practică turismul (ofertanţi şi beneficiari). hotărâri. În România. precum şi obligaţiile ce revin participanţilor la activitatea de turism faţă de mediul înconjurător şi faţă de stat. Odată cu extinderea turismului. Această activitate nu era încă reglementată prin acte juridice şi nici îndrumată. menirea să stimuleze şi să protejeze această activitate. gazda nu percepea nici o plată pentru serviciile oferite. de asemenea. să reglementeze relaţiile dintre solicitanţi şi ofertanţi şi în interiorul acestora. precum şi a unei legislaţii corespunzătoare.1. a apărut necesitatea elaborării unor studii şi cercetări. CADRUL JURIDIC PRIVIND AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA Dezvoltarea impetuoasă a turismului. cu influenţă mai mare sau mai redusă asupra activităţii turistice şi cu conţinut specific fiecărei ţări iar în cadrul acestora diferenţiat pe zone. mai ample sau mai restrânse. Aceste norme se constituie într-un pachet de legi. relaţiile. a impus elaborarea unor norme juridice care reglementează condiţiile. sociali. mai săracă şi mai puţin cuprinzătoare. în funcţie de factorii naturali. teritoriile. respectiv agroturism. primele acţiuni s-au întreprins în deceniul al şaptelea al secolului trecut pentru turiştii aflaţi pe litoralul românesc al Mării negre şi în Delta Dunării. comparativ cu ţările cu tradiţie în acest domeniu şi legislaţia aferentă este. într-un număr mai mic sau mai mare. unde agroturismul se manifestă mai modest ca fenomen şi se practică de dată mai recentă. economici. Este cunoscut faptul că agroturismul reprezintă un fenomen care datează din timpuri străvechi. Ea se realiza ad-hoc pe baza înţelegerii dintre cei doi parteneri. Cadrul juridic al activităţii de turism şi agroturism.

Răşinari. de alimentare cu apă şi canalizare. precum şi la reţeaua de gaz metan. Sibiel. Abia în deceniul trecut se reia activitatea turistică în mediul rural şi chiar în anul 1990 apare Hotărârea de Guvern nr.În anul 1972. 438 privind înfiinţarea Comisiei Zonei Montane. Fundata. 187/1998. Normele juridice de bază pentru practicarea agroturismului în ţara noastră sunt reprezentate de Ordonanţa guvernului nr. Ulterior. 774 al aceluiaşi minister sunt declarate experimental 13 localităţi rurale: Bogdan Vodă. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale menţionate beneficiază de următoarele înlesniri: comisiile locale pot pune la dispoziţie terenuri necesare construirii. Din conţinutul lor rezultă că statul român sprijină persoanele fizice. prin Ordonanţa de Guvern nr. care prevede şi unele modificări ale ordonanţei de guvern. Dar aceste acte normative n-au fost de bun augur pentru că în anul 1974 prin decretul 225 este interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele persoanelor particulare. sub toate formele de către Ministerul turismului. prin birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate prestarea de servicii în pensiuni turistice şi agroturistice. Au mai rămas valabile doar unele sate în care ONT Carpaţi transporta turişti pentru a participa la diferite manifestări cultural-folclorice. pentru aprobarea Ordonanţei de guvern. Sfântul Gheorghe. precum şi Hotărârea de Guvern nr. 297. Rucăr. 774. în baza Ordinului Ministerului Turismului nr. Lereşti. Tismana. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural şi Legea nr. Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internaţional selectează şi introduce în circuit 118 localităţi rurale din România iar în anul 1973. 62/1994 şi Legea 145/1994 apar noi reglementări în domeniul practicării turismului în România. Persoanele fizice. În anul 1993 comisia se reorganizează şi atribuţiile ei sunt preluate de Federaţia Română pentru dezvoltare Montană. Vatra Moldoviţei şi Văideni. Murighiol. racordarea la reţeaua electrică. includerea în programele instituţiilor de 90 . 688 care stabileşte atribuţiile acestei comisii. dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice şi agroturistice. Şirnea. prin Ordinul nr. fapt care a însemnat nefuncţionalitatea localităţilor agroturistice stabilite prin OMT nr. Hălmagiu. asistenţă tehnică de specialitate. 63/1997. prezentarea gratuită de către Ministerul Turismului a efectelor pensiunilor turistice şi agroturistice privind promovarea. acordarea de priorităţi pentru instalarea de linii de telecomunicaţii.

învăţământ cu profil turistic şi agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice. scutirea de la plata impozitului pe venit sau profit. Legea nr. activităţi culturale şi sportive etc. această ordonanţă a suferit numeroase intervenţii de modificare şi completare concretizate în Ordonanţa de guvern nr. 1998. Hotărârea de Guvern nr. 619 din 27 iunie 2001. dacă activitatea este întreruptă pe o perioadă mai mică decât dublul perioadei de scutire. 712 din 2 septembrie 1999. Hotărârea de Guvern nr. plata în tariful de uz casnic a consumurilor de energie electrică şi gaz metan. legea prevede constituirea unui fond special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. pensiunile agroturistice sunt amplasate în mediul rural. ca pensiunile turistice şi agroturistice să-şi menţină obiectul de activitate pe toată durata cât beneficiază de scutiri de impozite şi celelalte facilităţi. 23 din 27 martie 2000. de asemenea. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are la bază Ordonanţa de Guvern nr. 8 din 30 I. raportat la întreaga perioadă de scutire. Legea prevede. distracţii. inclusiv a agroturismului. Din aceste acte normative rezultă că Bugetul Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. În caz contrar. 43 din 27 iulie 1998. 91 . 511 din 27 august 1998. pe o perioadă de 10 ani din momentul punerii în funcţiune a pensiunii turistice sau agroturistice. Hotărârea de Guvern nr. se aprobă anual ca anexă la legea bugetului de stat şi se gestionează de către ministerul turismului. excursii. inclusiv a agroturismului. În perioada care a urmat. Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestările de servicii gratuite şi asigurarea sumelor necesare acordării de credite cu dobândă preferenţială. Pe lângă activitatea de cazare şi servire a mesei. respectiv profit. Potrivit aceloraşi norme juridice. arendarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de cazare. 296 din 8 martie 2001. Hotărârea de Guvern nr. cu o capacitate de cazare de până la 10 camere şi maximum 30 locuri (paturi) şi care funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri special construite pentru a asigura condiţii de cazare şi servirea mesei cu produse proprii din gospodăria agricolă. pensiunile turistice şi agroturistice oferă turiştilor servicii de agrement. respectiv a tarifelor pentru persoane fizice a serviciilor de telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi agroturistice. ele sunt obligate să verse la bugetul de stat sau la bugetele locale impozitul pe venit. 423 din 25 aprilie 2001 şi Hotărârea de Guvern nr. dobânda reprezentând 50% din cea practicată pe piaţa bancară.

Fondul special se redistribuie ţinând seama de anumite priorităţi în activitatea turistică. conform legii.Constituirea fondului special are la bază numeroase surse. programe şi acţiuni de instruire şi de formare profesională de specialitate. în incapacitate de plată. care nu au achitat la termen contribuţia pentru turism de 3% la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. educare şi formare a turiştilor şi a populaţiei cu privire la turism. pentru proiecte de investiţii în turism. între care contribuţia pentru turism de 3% plătită de agenţii economici. din activitatea de agrement. creşterea eficienţei utilizării resurselor turistice. Accesul la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului în vederea realizării de proiecte destinate acestui scop îl pot avea. alte acţiuni. naturale şi antropice. venitul net al Institutului Naţional de Formare şi management pentru turism etc. programe pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor în turism şi testarea calităţii acestora. precum şi persoane fizice sau asociaţii familiale cu domiciliul în România. persoane juridice române care au în obiectul lor de activitate turismul sau al căror scop îl constituie promovarea şi dezvoltarea turismului. cum ar fi de exemplu: finanţarea programelor de creare şi dezvoltare a produselor turistice interne şi internaţionale. protecţia şi conservarea mediului înconjurător. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi particular în turism. care au plăţile/conturile blocate conform unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă. Aceleaşi acte normative precizează că nu pot fi finanţate proiecte propuse de persoane juridice române autorizate dar care sunt declarate. În cadrul scopului principal se mai înscriu creşterea calităţii serviciilor turistice. De asemenea. conform legislaţiei în vigoare. creşterea veniturilor valutare din activitatea turistică. sprijinirea componentelor turistice de dezvoltare locală şi regională. crearea de noi locuri de muncă în turism. din transporturi. cu unele excepţii şi contribuţia din veniturile turistice (veniturile din cazare. comisioane. acţiuni de conştientizare. care 92 . Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are ca scop asigurarea întregii activităţi turistice iar sumele alocate pentru diferite activităţi au în vedere importanţa acestora şi efectul final al activităţii respective. persoane fizice şi juridice. programe de informatizare. acordarea de credite pe termen mediu. conform legislaţiei în vigoare. autorizate în activitatea de turism. cu dobândă preferenţială. din alimentaţia publică. crearea şi reabilitarea de programe turistice pentru România. alte venituri) sunt esenţiale.

au manifestat interes pentru dezvoltarea turismului rural şi unele organisme guvernamentale cum sunt: Autoritatea Naţională pentru Turism. S. „Branimpex” din Bran. 1991. „Drăguş” Covasna. ca disponibilul fondului existent la finele omului să se raporteze în anul următor.C.C. Asociaţia „Operaţiunea Satele Româneşti”. Institutul de Economie Agrară).. în total circa 25 de tour-operatori.au restanţe la plata impozitelor şi taxelor datorate la bugetul de stat. fundaţii şi asociaţii preocupate de comunitatea rurală şi de viitorul acesteia. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. „Ovidiu Tour” Bran etc. Au apărut organisme neguvernamentale interesate de dezvoltarea turismului rural şi agroturismului. având aceeaşi destinaţie. de asemenea. Fundaţia turistică „AGRO-TUR”. bugetele locale şi la fondurile speciale. SUA. Ministerul Tineretului şi Sportului. abuz de încredere. OSR (1994). „Branimpex” SRL din Bran. Sirnea şi Fundata. jud. Marea Britanie etc. Franţa. Braşov. Asociaţia de Turism Montan Prahova. uz de fals. postliceal. care au încălcat. Actele normative menţionate prevăd. liceal. mărturie mincinoasă. are responsabilitatea directă de a cheltui in exclusivitate. Moieciu. din reţeaua de stat şi particulară. institutele de cercetări: Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Turism. care închiriază circa 150 de case în satele Bran. Centrul de Informare Economică Bucureşti. cu bună ştiinţă. „Trans Tour” SRL Praid. prevederile unui alt contract finanţat din fonduri publice sau au fost condamnate pentru furt. a tuturor fondurilor. instituţii de învăţământ superior. Asociaţia turistică Botiza (1993). Ministerul Turismului. Agenţia Română pentru Agroturism (1993) (95). deturnare de fonduri şi alte încălcări legale. delapidare. Institutul de Geografie. turiştilor din Germania. 93 . în calitate de ordonator principal de credite. precum şi persoanele fizice care se fac vinovate de declaraţii false cu privire la situaţia lor economică. cum sunt: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1991). Harghita. După anul 1990. Dintre acestea se remarcă activitatea S. bugetul asigurărilor sociale de stat. înşelăciune. Dintre societăţile comerciale cu activitate în domeniul turismului rural amintim: Fundaţia „Ţara Dornelor” din Vatra Dornei. Ministerul Agriculturii. Pădurilor şi Apelor. gestiune frauduloasă. „Dublian” SRL – Câmpulung. jud. dare sau luare de mită. în scopul pentru care au fost create iar controlul respectării acestei prevederi se face potrivit legislaţiei în vigoare. fals.

Acest ordin este completat cu Ordinul nr. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. publicat în M.09. de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural EUROSITES. 101. accesul în staţiune. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural. utilităţi. 1995. 77/1996. nonprofit. 145/1994 care au introdus unele facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism.(192) ANTREC este o organizaţie neguvernamentală. dotată cu resurse naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării turismului” care îndeplineşte anumite condiţii privind cadrul şi calitatea mediului. 220 din 25. schimburi de experienţă şi de a organiza campanii de publicitate pentru unităţile clasificate şi omologate. agenţii de turism rural prin seminarii. având în prezent o reţea de 30 de filiale din tot atâtea judeţe. al României nr. apolitică. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre. rural în zona montană. încă din 1994.În scopul promovării turismului rural. peste 2500 de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice omologate. Scopul ANTREC este de a identifica şi promova potenţialul turistic rural. 20 din aprilie 1995. din 25 mai 1995. Referindu-ne la eforturile care s-au făcut în Bucovina putem prezenta câteva rezultate pozitive şi anume (186) – înfiinţarea în 1992 în cadrul grupului şcolar Dorna Condrenilor – a primei şcoli postliceale de tehnicieni în agroturism montan din România la iniţiativa fostei Comisii a zonei Montane. Ecologic şi Cultural (ANTREC). al informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest nou domeniu a luat fiinţă. nr. indiferent de amplasament se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministrului turismului nr. cursuri de scurtă şi lungă durată.O. În anul 1994 apar şi primele reglementări legale în turismul rural românesc: Ordonanţa Guvernamentală nr. din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. cu un număr de aproximativ 2300 membri. 62/1994 şi Legea nr. Asociaţia Naţională pentru Turism Rural. a luat fiinţă în anul 1994. Pensiunile şi fermele agroturistice. structurile de primire turistice. publicat în Ministerul Oficial al României. În temeiul Hotărârii de Guvern nr. însumând circa 7500 camere. "staţiunea turistică este definită ca fiind „localitatea cu funcţie turistică specificată. 94 . partea I.

în situaţia în care capacitatea de cazare este de maximum 10 camere. Guvernul României a emis o serie de hotărâri şi ordonanţe. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi conştientizarea rolului. scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani.G. nr. publicat în Monitorul Oficial al României nr. Guvernul României aprobă Programul special pentru zonele defavorizate. 619 din 27 iunie 2001 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. asistenţă tehnică de specialitate. 296 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Programului de marketing şi promovare turistică pentru anul 2001. priorităţi la instalarea de linii de telecomunicaţii. 63/1997. cuprinderea ofertei pensiunilor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului. beneficiază de anumite facilităţi acordate potrivit legii întreprinderilor mici şi mijlocii şi de anumite facilităţi cum ar fi: suprafeţe de teren pentru construirea şi dezvoltarea pensiunilor agroturistice. 61/1999 se elaborează omologarea pensiunilor turistice şi clasificarea acestora. 140 din 21 martie 2001 şi Hotărârea nr. În contextul sprijinirii de către stat a dezvoltării turismului rural. 286/2001.08. intitulat „Sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural”./1997 se stabilesc anumite facilităţi privind dezvoltarea turismului rural. importanţei turismului în economia naţională şi stimularea cererii turistice interne şi internaţionale. 522 din 22 iunie 2000. Începând cu anul 1997 prin Ordonanţa Guvernului nr. cum ar fi: Hotărârea nr. care are ca obiective printre altele şi dezvoltarea spiritului antreprenorial şi creşterea nivelului de pregătire a întreprinzătorilor din mediul rural. persoanele fizice. a început activitatea de formare şi pentru agroturism în cadrul Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC). Programul avea ca obiective: îmbunătăţirea imaginii produsului turistic românesc pe pieţele externe.- 1994. Prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 314 din 6 iunie 2000. 1998. Conform acestei ordonanţe. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice clasificate. publicată în Monitorul Oficial al României nr. 95 . cu un laborator practic de agroturism. Prin H. publicat în Monitorul Oficial al României nr. înfiinţarea Federaţiei Agricultorilor de Munte – Dorna. respectiv artă culinară şi servire. 226 din 30.

în sprijinirea iniţiativei dezvoltării potenţialului turistic regional şi local. „persoanele fizice. Comunităţile locale cu potenţial turistic trebuie susţinute prin investiţii economice. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. la nivel central şi mai ales local. Astfel că. a practicanţilor de turism rural din România. Pentru astfel de credite. companii de marketing turistic şi oportunităţi de training în evidenţierea iniţiativelor de dezvoltare a fermelor agroturistice. facilităţi financiare şi suport de consiliere. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. 145/1994. a fost chiar mulţumitor. când acesta a venit. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. Ordonanţa de Guvern 63/1997. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. dar mai ales organele administraţiei locale. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. într-o oarecare măsură modestă şi puţin detaliată. cât şi organizaţiile neguvernamentale. acordate pe o perioadă de maximum zece ani. pe o perioadă de 10 ani.). privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. parcări acoperite etc. respectiv pe profit.(165) Conform acestei ordonanţe. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane 96 . Din fericire.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. în general. Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. măsuri de conservare a ecosistemelor naturale. La sprijinirea cu resurse financiare şi logistice a unor programe de dezvoltare a turismului rural trebuie să se implice atât guvernul. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. din contră. grupuri sanitare pentru aceştia. venită în completarea Legii nr. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. se impune un efort susţinut din partea administraţiilor. necesare importante sume de bani. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului.Dincolo de cadrul legal care reglementează.

sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid.fizice. Dotările din camerele şi grupurile sanitare destinate turiştilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziţia turiştilor. Pentru desfăşurarea de activităţi de turism. garsoniere. solid sau gaz metan). iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. 31/1996. turistul trebuie să-şi depoziteze bagajul în condiţii decente. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. Începând cu 4 margarete. alte obiecte personale care ar stânjeni turiştii). 97 . De asemenea. de asemenea. Pensiunile au beneficiat. În interiorul acestor spaţii nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălţăminte. drept ridicată. care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor. de cel puţin 180 C în sezonul rece. 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. la racordarea la reţeaua electrică. apartamente. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. se consideră. Astfel în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu un pat sau mai multe paturi. în acest spaţiu. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. alimentare cu energie electrică. Structura spaţiilor de cazare poate fi: camere. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism. De asemenea. căsuţe.(189) Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului 510/2002. de alimentare cu apă şi gaz metan. amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. precum şi la sistemul de canalizare. este obligatoriu ca peste somieră sau peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea minimă de 5 cm. o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi: (70)alimentare cu apă. Camera trebuie să asigure turistului odihnă şi posibilitatea de a desfăşura diferite activităţi. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. bibelouri. Construcţia unei pensiuni turistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr.

perdele transparente. fotolii. În cazul garsonierei cele două zone sunt separate prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie. spaţii amenajate pentru haine sau dulap cu umeraşe (cel puţin câte 4 pentru fiecare loc de cazare). vaze cu flori. conform normelor prevăzute în Ordinul Ministrului Turismului nr. pled sau pătură. glasvand. Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei. cu lăţimea de 1. scrumiere (opţional). televizor. frigider. prosoape pentru faţă. este obligatoriu cuvertura pentru acoperirea patului. în funcţie de categoria de clasificare. Pensiunile turistice rurale trebuie să deţină spaţii pentru prepararea şi servirea mesei diferenţiate în funcţie de categoria de clasificare acordată. Patul poate fi: pat simplu. 510/2002. halat de baie (începând cu 4 margarete). cu lăţimea minimă de 0. veioze sau aplice la capul patului (obligatorii începând cu 2 margarete). dar nu mai mic de 20 de locuri la mese.90 m pentru 1 şi 2 margarete şi de 2 m pentru categoriile superioare. Lungimea minimă a patului este de 1. aparat de radio. ce pot fi despărţite printr-o uşă. cu lăţimea minimă de 1.60 m. în cazul în care sunt destinate şi pentru consumatori din afară. cu demifotolii.40 m saupat dublu. pahare (câte două bucăţi pentru fiecare loc de cazare). începând cu 3 margarete. perii pentru haine şi pantofi. scaune (câte unul pentru fiecare loc de cazare). lucru şi alte activităţi este bine delimitată şi de mai mare amploare. pat matrimonial. cuier. 98 . prosoape pluşate pentru baie. câte două pentru fiecare persoană. Garsonierele/apartamentele sunt spaţii de cazare în care zona de odihnă. Aceste spaţii se dotează suplimentar. o masă sau măsuţă. perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii. set de pahare pentru apă. se clasifică ca unităţile de alimentaţie pentru turism. băuturi spirtoase etc. canapea. suport pentru bagaje (opţionale). trebuie să existe o plapumă. Începând cu 2 margarete. iar la 4 margarete este obligatorie husa de protecţie. Camera de cazare poate avea: noptiere sau etajere. numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare.90 m. Suita este compusă din două camere standard care pot funcţiona împreună sau separat. potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului.Pentru fiecare loc de dormit. în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt despărţite printr-un perete despărţitor. oglindă sau masă de toaletă. cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled / pătură / plapumă.

Criterii generale: – clădirile. Tabelul 1 Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale (132) Pensiuni turistice rurale Criterii obligatorii 1. de 3 margarete – 80 puncte. criteriile privind echiparea sanitară şi dimensiunea parcelelor. de 4 stele – 120 puncte. de 2 stele – 40 puncte. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul: 1) pentru pensiuni urbane: de 5 stele – 150 puncte. 2) Pentru pensiuni turistice rurale: de 5 margarete – 150 puncte. în suprafaţă minimă de 12 mp. inclusiv anexele gospodăreşti.Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de cumpărare vor respecta pentru montarea corturilor şi rulotelor. Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor şi de realizarea următorului punctaj minim. să fie în stare: – foarte bună – bună – să se încadreze în stilul arhitectural cu specific local – căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare întreţinute – curte proprie. să fie mobilat şi decorat Flori (margarete) 5 4 3 2 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 1 x x x x x 99 . cu spaţii verzi – împrejmuiri estetice şi eficiente – curte cu amenajările florale – amenajări în aer liber pentru odihnă şi relaxare (chioşcuri.) – suprafeţe de joacă pentru copii – garaj sau adăpost acoperit – parcare proprie 2. pavilioane. de 3 stele – 80 puncte. de 4 margarete – 120 puncte. rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute la prezentele norme metodologice. de 2 margarete – 40 puncte.. terase acoperite etc. fără a se trece prin alte camere – holul de primire. Organizarea spaţiilor: – accesul în camerele de dormit şi în grupurile sanitare să fie direct.

lavoar şi WC) – grup sanitar comun compus din: – 1 cabină WC la 10 locuri*) – 1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă/rece la 10 locuri**) – 1 cabină duş cu apă caldă/rece la 15 locuri *) La pensiunile turistice rurale de o stea poate exista şi WC uscat **) Spălătorul poate fi şi în aer liber 7. dotat cu mobilier (mese. dotate cu echipamente de preparare şi conservare – sufragerie dotată cu mobilier adecvat. Dotarea camerelor: – pardoseli acoperite cu covoare sau mochetă de bună calitate (pardoselile din parchet. scaune. Instalaţii: – încălzire centrală sau cu gaze la sobă de teracotă. Echipare sanitară: – camerele dispun de grup sanitar propriu (cadă sau cuvă cu duş.– spaţii corespunzătoare şi igienice. marmură şi alte materiale similare pot fi acoperite şi parţial) – pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete x 20 x x - x x - x x x - x x x x x x x x x x x 16 20 20 20 2 x x - x x x x x 15 18 18 18 2 x x - x x x x x 10 13 13 14 2 x x - x x x x 9 12 16 12 12 3 x x x x x 8 11 11 16 11 11 4 x x x - x - x x 100 . Suprafaţa minimă a camerelor (mp): – cameră cu 1 pat – cameră cu 2 paturi – cameră cu 3 paturi – cameră cu 4 paturi – dormitorul din apartamente – salonul din apartamente 5. banchete) şi inventar de servire – camere cu grup sanitar propriu – grup sanitar comun (la pensiunile turistice de 1 stea se admit în WC uscate şi spălătoare exterioare alimentate la surse naturale din rezervoare) 3. de calitate superioară şi cu inventar de servire de calitate – salon cu suprafaţa minimă de … mp – elemente decorative de bun gust în interior – spaţiu pentru servirea mesei. Număr maxim de paturi simple într-o cameră: 6. pentru prepararea mesei. mai puţin la unităţile sezoniere estivale – încălzire cu sobă de teracotă sau cu alte echipamente admise de normele PSI – sursă de încălzire în camerele de baie (încălzire centrală sau alte mijloace admise de normele PSI) – instalaţie cu apă curentă caldă/rece la bucătărie – instalaţie de apă curentă rece la bucătărie – aer condiţionat – racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare şi epurare – clădirea să fie racordată la reţeaua electrică publică 4.

pled sau pături (câte două bucăţi de persoană) – perne mari – cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled. pătură sau plapumă – cuvertură de pat – husă de protecţie – masă şi scaune – dulap sau spaţii amenajate pentru haine.) – vaze cu flori – TV şi aparat de radio în cameră. coniac – perdea. scaune – masă sau măsuţă – frigider – set de pahare pentru apă. garsonieră sau apartament – TV şi aparat de radio în spaţii comune Garsonierele şi apartamentele vor avea în plus: – fotolii sau canapea – demifotolii. cu umeraşe – cuier – oglindă sau toaletă la dispoziţia turiştilor – veioză sau aplică la capătul patului – prosoape pentru faţă (1 buc/pers.mobilier uniform ca stil şi de calitate superioară pat cu somieră cu saltea sau pat cu saltea relaxa pat cu saltea saltea de lână cu o grosime de 5 cm plapumă. Alte criterii: – anexele gospodăreşti pentru creşterea animalelor şi păsărilor vor fi amplasate şi întreţinute astfel încât să nu creeze disconfort pentru turişti – – – – – x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 101 . Dotarea bucătăriilor: – plită electrică sau cu gaze – maşină de gătit sau reşou electric cu minim două ochiuri – cuptor cu microunde – vase şi ustensile de bucătărie din inox – vase şi ustensile de bucătărie – echipamente pentru păstrarea prin frig a alimentelor 9. covor de calitatea celor din dormitor 8.) – prosoape pluşate pentru baie (1 buc/pers) – halat de baie – perdele transparente – perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii – peri pentru haine şi pantofi – scrumiere (opţional) – pahare (2 buc/pers. vin. Telefon la dispoziţia turiştilor 10.

– – –

animalele de la care provin produsele lactate să fie atestate ca sănătoase, iar produsele din carne să fie examinate sanitar-veterinar minim 20 % din alimente să provină din surse locale minimum o persoană să fie absolventă a unui curs de formare în domeniu (în cazul unităţilor de 5 flori criteriul este obligatoriu pentru cele cu peste cinci camere) asigurarea posibilităţilor turiştilor de a achiziţiona suveniruri sau produse alimentare sau nealimentare cu specific local

x x x

x x x

x x

x -

x -

x

x

-

-

-

Criterii suplimentare facultative 1. Construcţii, aspect general şi echipare exterioară – drum carosabil până la poarta pensiunii – semnalizare de la şoseaua principală – situarea într-o zonă nepoluată fonic, vizual sau olfactiv – iluminat exterior – încadrarea în stilul arhitectural cu specific local – izolarea fonică a clădirii – ambianţa generală a exteriorului: • aspectul construcţiilor • aspectul anexelor gospodăreşti • amenajarea spaţiilor exterioare (curte, grădină, livadă, spaţii amenajate în aer liber pentru divertisment) 2. Dotarea camerelor – izolarea fonică între camere şi spaţiile comune – salon de primire – living cu spaţiu amenajat pentru deconectare, lecturare, conversaţie – perdele obturante – şemineu – bibliotecă (cărţi, reviste, ziare, albume etc.) – dotare cu jocuri de societate (şah, table, remy, cărţi de joc etc. – biliard – tenis de masă – aer condiţionat – telefon în fiecare cameră – decorarea de ansamblu a interiorului – calitatea mobilierului, armonia culorilor 3. Dotarea bucătăriilor – adaptarea suprafeţei şi a dotărilor la numărul de camere – veselă şi ustensile de bucătărie de bună calitate, nedesperechiate, în număr corespunzător capacităţii de cazare – aparatură electrică: • robot-mixer • cafetieră • cuptor cu microunde • hotă • maşini de spălat vase

Punctaj 3 2 6 3 7 6 10 10 10 8 10 3 9 8 4 8 8 10 10 10 10 8 8 6 3 3 3 6 8 10 102

4. Alte dotări şi amenajări – masă şi fier de călcat – maşină automată de spălat rufe – feon – grătar în aer liber – locuri de joacă amenajate pentru copii – sală de fitness – saună – piscină în aer liber – piscină acoperită – terenuri de sport proprii sau intermediare la terţi – obiecte şi echipamente pentru practicarea sporturilor (schiuri, sănii, biciclete, ambarcaţiuni etc.) – aparat-video – antenă satelit sau cablu – posibilităţi de participare ca divertisment la unele activităţi gospodăreşti

2 10 3 3 10 10 10 8 10 8 8 2 2 8

Nu lipsit de importanţă în ceea ce priveşte cadrul legislativ al turismului rural şi agroturismului este ORDINUL nr. 143 din 4 martie 2005 privind definirea şi caracterizarea spaţiului rural. În baza Notei nr. 87.236 din 6 octombrie 2004, întocmită de Direcţia de dezvoltare rurală, privind necesitatea definirii şi caracterizării spaţiului rural în România în acord cu prevederile Reglementării Consiliului Europei nr. 1.296/1996 privind Carta Europeană a spaţiului rural, în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările ulterioare, şi al art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare, la Art. 1 se precizează: “Prin spaţiu rural, în înţelesul prezentului ordin, sunt definite zonele aparţinând comunelor, precum şi zonele periurbane ale oraşelor sau municipiilor, în care se desfăşoară, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, activităţi încadrate în următoarele domenii economice: a ) producţie agricolă vegetală şi/sau zootehnică, silvică, de pescuit şi acvacultură; b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultură, precum şi activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie; c )servicii de turism şi de agrement rural.” Conform Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 143/610/2005, publicat în Monitorul 103

Oficial al României, toţi cei interesati de iniţierea/dezvoltarea unui proiect în cadrul Programului SAPARD trebuie să ceară de la primărie o adeverinţă din care să reiasă că proprietatea imobiliară este amplasată în zonă rurală. 6.2 LEGISLAŢIA SPECIFICĂ TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI ÎN EUROPA În ţările în care turismul participă în mod substanţial la realizarea avuţiei naţionale, ca de exemplu Spania, Italia, Franţa, Elveţia, Austria, Suedia şi altele, întâlnim şi o legislaţie bogată menită să evidenţieze importanţa, modul de funcţionare şi efectele practicării turismului în general, a diferitelor forme în particular. Activitatea de agroturism din Italia, spre exemplu, are la bază, în prezent, Legea nr. 730 din decembrie 1985, la nivel naţional, precum şi o serie de alte legi care consfinţesc activităţi în timp sau se referă la teritorii restrânse strict delimitate, respectiv diverse regiuni. Legea generală menţionată cuprinde un număr de 15 articole: generalităţi (1), definirea activităţii de agroturism (2), folosirea condiţiilor locale pentru activitatea de agroturism (3), stabilirea criteriilor şi limitele activităţii agroturistice (4), normele igienico-sanitare necesare în activitatea de agroturism (5), lista regională (6), disciplina administrativă (7), autorizarea de către organele locale de stat (primării) (8), stabilirea tarifelor (9), programa regională a activităţii de agroturism şi de revitalizare a spaţiului rural (10), activitatea de studii şi cercetări şi formarea profesională (11), popularizarea ofertei agroturistice (12), intervenţia organelor locale şi planuri integrate ale intervenţiei extraordinare (13), iniţiativa întreprinzătorilor agricoli şi toate iniţiativele care vizează activitatea de agroturism (14), regiuni cu statut special şi provincii autonome în care se practică agroturismul (15). Referitor la ultimul articol al Legii 730, menţionăm Legea nr. 9 din 18.IV.1997 care se referă la Regiunea Veneto, care cuprinde normele specifice practicării agroturismului, în această regiune sau Legea Regională nr. 28 din iunie 1994 care se referă la regiunea Emilia Romagna etc. Menţionăm, de asemenea, Legea nr. 32/31 mai 1994 care aduce îmbunătăţiri substanţiale în activitatea de agroturism, confirmând preocuparea statului de a ţine pasul în probleme de agroturism, cu tot ceea ce se schimbă, se prefecţionează în ansamblu pe întreaga economie.

104

În Italia cea mai recentă lege privind activitatea agroturistică este Legea Agroturismului aprobată şi publicată la data de 8 februarie 2006.călărie etc. terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi. perioada în care îşi desfăşoară activitatea (permanent sau sezonier). În mod sugestiv. Asemenea Italiei şi în celelalte ţări menţionate. De asemenea. perioada şi pensiunea care-i oferă satisfacerea cât mai deplină a dorinţelor.. amplasarea geografică în cadrul celor 20 de regiuni turistice. istorice. dar şi de diferite forme de societăţi de persoane sau de capital. discoteci. fiecare unitate este prezentată şi cu fotografia pensiunii. turistul îşi poate alege după preferinţă zona. continuând cu acordarea de subvenţii în condiţii avantajoase pentru solicitanţi iar în final prin publicaţii de o calitate ireproşabilă care reprezintă un îndrumător serios şi corect pentru turişti. nominalizaţi la articolul 2135 din Codul civil italian. fiecare unitate este prezentată într-o reclamă care cuprinde: denumirea. . Statul italian se implică într-o măsură mare în activitatea de agroturism. Această lege este foarte simplă şi clară fiind structurată doar pe 16 articole. produsele locale şi tradiţionale pe care le oferă patronul pensiunii agroturistice. ale statului italian. începând cu elaborarea normelor juridice. precum şi anexe ca piscine. în concordanţă cu programele de dezvoltare ale U. La articolul 2 se prezintă o definiţie a activităţii agroturistice şi anume: ” prin activitate agroturistică se înţelege activitatea de primire şi ospitalitate exercitată de producătorii agricoli individuali.E. cluburi. facilităţi care stimulează deopotrivă activitatea ofertanţilor cât şi a beneficiarilor. 105 . Prezentăm în continuare câteva elemente care prezintă înteres şi pentru activitatea agroturistică din România. urmărindu-se ca între cei doi parteneri să se menţină o cât mai bună armonie şi adecvată schimbării condiţiilor în care se practică agroturismul. Consultând acest ghid. şi ale diferitelor regiuni. cinematograf. susţine agricultura şi prin diferitele forme de promovare ale turismului rural şi agroturismului. Exemplificăm acest din urmă aspect prin „Guida all’AGROTURISMO in Italia“ pe anul 2002/2003 care conţine toate unităţile agroturistice din Italia. preţurile pentru masă şi cazare. localitatea.Noile reglementări juridice au ca scop să creeze facilităţi superioare în activitatea de agroturism din Italia. obiective naturale. culturale din localitatea respectivă şi din împrejurimi. La articolul 1 este prezentat faptul că Republica Italiană. activitatea de agroturism se desfăşoară pe baza unor norme juridice corespunzătoare.

publicând annual un raport naţional asupra activităţilor agroturistice. şi Institutul de Turism (TURESPAÑA). şi care are ca scop culegerea şi interpretarea informaţiilor provenite de la diferite regiuni şi asociaţii. Directia Generală de Turism are următoarele funcţii: elaborarea planurilor generale care să permită stimularea produselor turistice şi să contribuie la ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al întreprinderilor turistice şi cooperării dintre acestea. obţinute în gospodăria proprie. activităţile silvice sau creşterea animalelor”. această lege enumeră la acelaşi articol aliniatul 3 următoarele: oferirea de spaţii de cazare în stabilimente speciale sau spaţii deschise. sportive. cooperarea cu comunităţile autonome în elaborarea strategiei 106 . organizarea de activităţi recreative. care să pună mai bine în valoare patrimonial rural. Direcţia Generala de Turism. vinderea de produse alimentare ori de băuturi răcoritoare sau alcoolice de marcă recunoscută. Printre activităţile agroturistice care se pot desfăşura alături de cele clasice. Din prima categorie fac parte: Secretariatul de Stat pentru Turism-Comerţ. prin cele două instituţii subordonate. identificarea de noi resurse turistice. utilizând propriile gospodării sau stabilimente. la care participă asociaţii ale operatorilor în agroturism cei mai reprezentativi la nivel territorial. în raport de conexiune cu activităţile agricole de cultivare a terenului. politica guvernului în domeniul turismului.sau asociaţii ale acestora. 13 se prezintă înfiinţarea Obsrvatorului naţional pentru agroturism. subordonat aceluiaşi Secretariat. organizarea de degustări pentru diferite produse sau mâncăruri obţinute în pensiune. Toate aceste activităţi snt însă limitate pentru un număr nu mai mare de 10 persoane. didactice. La art. punerea în practică a politicii guvernului în domeniul turismului. care va fi în subordinea Ministerului pentru politici agricole şiu silvice. dar care să fie cuprinse în lista naţională a produselor agroalimentare tradiţionale. Legislaţia turistică în Spania. formulând şi diferite soluţii pentru dezvoltarea acestui sector. componentă a Ministerului Industriei Turismului şi Comerţului. Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert îi revine misiunea de a pune în practică. culturale. Administratia de stat in domeniul turismului in Spania este reprezentată de următoarele institutii: Instituţiile Centrale de Stat şi Administraţia locală. subordonată Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert. elaborarea de noi strategii în domeniul turismului naţional.

Conform Constituţiei spaniole. având personalitate juridică şi îndeplinind următoarele funcţii: planificarea. organisme locale şi cu sectorul privat în promovarea şi comercializarea produselor agroturistice ale acestora pe piaţa externă. 107 . administraţiei locale îi revin următoarele atribuţii: realizarea de campanii publicitare pentru promovarea produselor agroturistice locale. Legat de cadrul legislativ al funcţionarii sectorului agroturism în Spania. aparţinând celor 17 comunităţi autonome. licentierea şi controlul activităţii agenţilor economici din agroturismul local. studii asupra infrastructurii existente. planificarea activităţii agroturistice în comunitate. ca o consecinţă a transferului de competenţă în domeniul turismului de la nivel central la nivel local. La nivelul fiecărei comunităţi autonome se elaborează planuri strategice de acţiune integrată. în domeniul turismului.şi planificării generale a sectorului. nu există o lege a turismului cu caracter naţional. publice şi private. ci fiecare comunitate autonomă îşi are propria legislaţie în domeniu. Organismul teritorial abilitat sa coordoneze activitatea de agroturism şi care depinde de primăriile locale este Consiliul pentru Turism al Comunităţii. coordonarea şi controlul activităţii birourilor de informaţii turistice situate pe teritoriul comunităţii. internaţionale. comunităţile autonome au competente în ceea ce priveste promovarea şi coordonarea agroturismului la nivel teritorial. asigurând interacţiunea şi integrarea în politica turistică a statului şi a Uniunii Europene în domeniul agroturismului. Astfel. Administraţia locală este reprezentată de instituţiile din domeniul turismului şi agroturismului. initiativa în privinţa declarării zonelor agroturistice preferenţiale şi a centrelor şi zonelor de interes agroturistic naţional. autorizarea. aprobarea planurilor de promovare agroturistică a centrelor de interes agroturistic naţional. în vederea susţinerii dezvoltării zonei. dezvoltarea relaţiilor cu organisme supranaţionale. a centrelor de interes turistic naţional. cu caracter comercial. planuri ce definesc modelul şi strategia de dezvoltare turistică a zonei şi trebuie să se integreze în acţiunile de dezvoltare regională. aprobarea planurilor de promovare agroturistică. Institutul de Turism (TURESPAÑA) este un organism autonom. sprijină comercializarea produselor turistice şi agroturistice spaniole în străinătate şi cooperează cu comunităţile autonome. dezvoltarea şi promovarea turismului şi agroturismului spaniol pe piaţa internaţională.

Suedia se bazează în special pe măsuri de natura promoţională. Fiecare regiune sau municipalitate este liberă să ăşi organizeze activităţile din domeniul turismului. Autoritatea Suedeză pentru Turism este o instituţie guvernmentală independentă şi are in special ca obiect de activitate efectuarea de analize. iar pensiunile de la 3 la 1 stea. Finanţarea se face atat de la bugetul de stat. hanurile. O altă organizaţie foarte importantă este Swedish Travel and Tourist Industry Federation. unitatile agro-turistice. Băncile acordă credite în condiţii foarte avantajoase.Clasificarea structurilor de primire este diferită de la o comunitate la alta. Cele mai multe au denumirea generică de Regional Tourist Board. zonele de campare municipale. cu excepţia serviciilor de alimentaţie din cadrul pensiunilor pentru care este de 12%. vilele de vacanţă. având organizaţii turistice locale care îşi au propriile obiective şi diferite structuri organizaţionale. atâta timp cât investiţiile se fac pe teritoriul Suediei. statistici pe care le pune la dispoziţia agenţilor de turism interesaţi. În anumite regiuni 108 .unităţi turistice extrahoteliere Din prima categorie fac parte: hotelurile. Hotelurile pot fi clasificate de la 5 la 1 stea. Pentru sustinerea propriei industrii turistice. cu dobânzi foarte mici (2-3%). etc). Din cea de-a doua categorie fac parte: apartamentele turistice. TVA-ul care se percepe este la nivelul maxim de 25%. studii. cele mai multe comunităţi autonome clasifică structurile de primire astfel: .unităţi turistice hoteliere . campingurile. taberele şcolare şi similare. pentru proiecte separate contribuind toţi cei care pot avea potenţiale beneficii (firme. Guvernul. apartamentele şi hostelurile de la 4 la 1 stea. autorităţile publice şi alte organisme oficiale. cu referire la numele regiunii. cât şi cu contribuţia directă a industriei turistice. Suedia este organizată în 21 de regiuni şi 289 municipalităţi. organisme zonale si locale. Ea reprezintă organizaţiile de turism în contactul cu Parlamentul. În Suedia. Costurile pentru funcţionarea birourilor precum şi pentru promovarea generală a Suediei ca destinaţie turistică se face numai cu suport guvernamental. Măsurile de stimulare de natură financiar-fiscală sau valutara sunt inexistente. dar asta este valabil pentru toate sectoarele economiei. Din grupul hotelurilor fac parte hotelurile şi hotelurile-apartament. hostalurile şi pensiunile.

109 . în cazul în care firma vânzătoare ajunge in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile faţă de aceştia. Asociaţia Propietarilor de Camping-uri. comunitatea regională sau de catre municipalităţile din regiune. De asemenea pot fi organizate şi de către organizaţiile guvernamentale. Asociaţia Transportatorilor Turistici Internaţionali. etc. Din acest fond se suportă cheltuielile legate de sejurul si repatrierea celor care şi-au cumparat programe turistice din Suedia.organizaţia este condusă de către industria turismului de pe plan local. ce evidenţe trebuiesc păstrate şi ce condiţii de securitate trebuiesc îndeplinite. Asociaţia Birourilor Naţionale de Turism. cu suport financiar de la organizaţia guvernamentală regională şi de la comunitatea regională. etc. Legea pentru constituirea fondului de garanţie prevede contribuţia fiecărei firme care are activitate de turism internaţional pentru formarea unui fond de garanţie. însă există reglementări care prevăd cine are dreptul să lucreze în acestea. Alte asociaţiî sunt: Asociaţia Hotelurilor şi Restaurantelor. Firmele suedeze care au activitate de turism international nu platesc TVA. Principalele legi care stau la baza cadrului legal al desfăşurarii activităţii de turism rural sunt: Legea pentru constituirea fondului de garanţie. În ce priveste hotelurile acestea nu sunt clasificate. Legea pentru desfăşurarea activităţii din cazinouri. Legea pentru pachetele turistice.

izvoare. dar o anumită funcţionalitate pentru turism şi deci constituie o premisă pentru dezvoltarea activităţii de turism. cuprinde ansamblul resurselor turistice naturale şi turistice antropice care generează diverse forme de turism. Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic. folclor.).). cu factorii naturali (aşezare geografică. În mod sintetic. economice şi cultural-istorice. comerţ). resursele turistice naturale reprezintă. lacuri). diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de apă. 7. cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism. infrastructura cu specific turistic. în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice.CAP VII POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7. poate determina o activitate de turism şi includerea acelui teritoriu în circuitul turistic intern şi internaţional. a căror valorificare. cultură etc. ele pot fi 110 . dezvoltarea demografică (populaţie şi aşezări umane). conţinutul şi valoarea lor. care reprezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică. atracţii turistice pretabile pentru vizitare.1 NOŢIUNEA DE POTENŢIAL AGROTURISTIC Într-o accepţiune generală. (137) potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale. infrastructura generală edilitară. istorie. cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea personalului din turism. relief. factorul uman (ospitalitatea.2 RESURSELE TURISTICE NATURALE ŞI OBIECTIVE TURISTICE Noţiunea de „resursă“ turistică este mai completă şi defineşte mai concret implicaţiile acesteia asupra activităţii de turism ca domeniu economic. noţiunea de potenţial turistic. obiceiuri şi datini. iar pe de altă parte. climă. infrastructura generală a zonei incluzând dezvoltarea economică generală (industrie. pe fondul unor amenajări complexe. transporturi. pe de o parte. Elementele care concură la crearea produsului turistic includ următoarele categorii: patrimoniul turistic. agricultură. Prin specificul. artă.

social-economice obiective. determinarea tipului atuului turistic. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale. în fiecare localitate. etc ). estetică şi recreativă. dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii etc. au un rol principal în dezvoltarea turismului şi constituie oferta primară potenţială.valorificate direct în activitatea de turism ca „materie primă“. lacuri. 7. Ele prezintă importanţă pentru activitatea de turism prin următoarele elemente: valoarea peisagistică. resursele cinegetice etc. inclusiv bioclimatul. oglinzile de apă. suport al unor activităţi turistice. valoarea balneoclimaterică a unor componente. care să fie definitorii şi caracteristicile pentru fiecare tip de sat turistic. a celor mai adecvate forme de turism în funcţie atât de principalele caracteristici geografice.3 VOCAŢIA TURISTICĂ A UNOR LOCALITĂŢI RURALE Din punct de vedere teoretic. condiţii climatice. Aceste componente naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potenţiale. în vederea promovării. satul turistic respectiv să întrunească un cuantum de condiţii naturale şi istorice. sociale şi economice. ape subterane. valoarea cognitivă. constituind sau intrând în componenţa diferitelor produse turistice şi generând anumite forme de turism (factori naturali de cură în turismul balnear.a. indiferent de locul unde se află (uneori aceasta este determinată de motivaţia turistică: peisaj montan. resursele turistice naturale ale Văii Slănicului reprezintă o însumare a capacităţilor de potenţial oferite de toate componentele fizico-geografice. izvoare minerale vegetaţie şi faună etc.). însă decizia aplicării ei în practică.). Pentru aceasta. Resursele turistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al zonei prin componentele sale: relief. considerate ca factori naturali de cură. este de natură obiectivă. alături de dorinţa şi intenţia organizatorilor. râuri. cât şi de principalele motivaţii şi opţiuni ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă. 111 . în general. generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă. problema tipologiei satelor turistice poate fi abordată ca o chestiune de natură operaţională. După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus. grosimea şi durata stratului de zăpadă în turismul montan ş. este necesar ca.

ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului. Această categorie grupează satele în care portul tradiţional. stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selecţionare a turiştilor.. apă şi canalizare (circa 80% din gospodării). muzica şi coregrafia populară predomină şi se impun ca însuşiri esenţiale ale satului: Curtişoara (Gorj). desigur. cât mai eficient posibil. 112 .Aplicarea principiului specializării în domeniul organizării şi funcţionării satului turistic este cu atât mai necesară. care nu trebuie decât să fie identificate şi valorificate. respectiv. (76) Sate turistice etnografice – folclorice. ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice. aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul. echipament de pat în stil popular. în funcţie de principalele lor motivaţii şi opţiuni turistice. cu particularităţi proprii şi activităţi specifice. satele turistice sunt „aşezări rurale situate într-un cadru pitoresc şi nepoluat.(66) Întrucât caracteristicile care pot lua în considerare tipologia satelor turistice sunt numeroase şi variate de la zonă geografică la alta. Avram Iancu (Alba). Năruja (Vrancea) etc. Într-o concepţie larg adoptată. care prezintă următoarele avantaje: tradiţii etnofolclorice nealterate şi case cu arhitectură specifică unei zone etnografice: gospodării ţărăneşti (cu un anumit grad de confort) ce se închiriază turiştilor. Aceasta permite o mai bună cunoaştere şi funcţionare a mecanismului economic cerere-ofertă şi. dotări de infrastructură generală (alimentare cu energie electrică în întreaga localitate). din punct de vedere turistic. Vama (Suceava). arhitectura. şi posibilitatea utilizării. parţial modernizată“. linguri de lemn. ceea ce nu exclude. muzee şi atracţii naturale şi culturale. organizarea spaţiilor de cazare şi a celorlalte servicii. mobilarea şi decorarea interioară. în aceste sate pot fi oferite turiştilor servicii de cazare şi masă în condiţii autentice (mobilier. dotări comerciale. accesibilitatea uşoară la drumurile naţionale şi căile ferate. în sfârşit. sanitare şi de telecomunicaţie. în funcţie de principalele caracteristici social-economice ale clientelei turistice. monumente cultural-istorice. De asemenea. reţeaua rutieră. chiar de la o localitate la alta. ca urmare. meniuri tradiţionale servite în veselă şi tacâmuri specifice – farfurii şi străchini de ceramică. stabilirea de sate turistice permite realizarea unei publicaţii concrete şi specifice în funcţie de particularităţile fiecărui tip de sat turistic. la cerere. cu cât fiecare localitate rurală constituie o entitate. Răşinari (Sibiu). a tacâmurilor moderne). decor.

în cadrul căruia. de la producătorul însuşi. Aceste sate oferă. aceste localităţi având şanse să devină baze turistice permanente.În aceste sate. iar pentru turiştii care nu rămân în localitate. chiar şi în condiţiile civilizaţiei contemporane. arhitectura. turiştii s-ar putea iniţia în artă şi tehnici populare arhaice: icoane pe sticlă. puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a ţării. un muzeu etnografic în aer liber. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult. în cel mai bun caz. considerăm că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi perpetuat (în forme adecvate). aflate în declin. confecţii şi cusături populare. a etnografiei (portul. Târpăceşti. se poate perpetua. Este de ştiut că păstrarea şi perpetuarea folclorului şi. pictură naivă. permanentizare horele duminicale şi la sărbători. Avem în vedere identificarea posibilităţilor de practicare a unora dintre aceste activităţi 113 . pentru mediul rustic în general. impetuos şi ireversibil. va scădea treptat. Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes din partea organelor administrative şi de specialitate. Corund. de popularitate internaţională. posibilitatea practicării unui turism de sejur. Humuleşti. muzică şi dansuri populare etc. Până în prezent. Săpânţa) se practică doar turismul de circulaţie. îndeosebi. se pot amenaja una sau mai multe gospodării. în aceste sate. Margina. sculptură în lemn şi piatră. ci numai o vizitează. tehnicile de lucru. se pot organiza expoziţii artizanale permanente (cu vânzare). ceramică. Sate de creaţie artistică şi artizanală Sunt cunoscute interesele numeroşilor turişti pentru creaţia artistică artizanală. în atelierele special amenajate şi cu îndrumarea unor artişti şi meşteri populari renumiţi. unele din ele sunt incluse în itinerarele turistice. ţesătorie populară. însă. în caz contrar. în formele lor originale şi tradiţionale. Abordând viitorul unor localităţi rurale din perspectivă turistică şi adaptându-le acestui scop. ca şi dorinţa lor pentru achiziţionarea unor astfel de creaţii direct de la sursă. alte obiceiuri şi tradiţii locale la care să participe efectiv şi turiştii. specificul etnografic şi spiritual al unor sate româneşti. pot fi identificaţi şi stimulaţi rapsozii populari (vocali sau instrumentali). De asemenea. în aceste localităţi (Oboga. interesul actual al turiştilor pentru satul românesc. cu cât numeroşi săteni din unele localităţi manifestă vădit interes pentru menţinerea stilului lor tradiţional de viaţă. Săcel. deosebit de rentabile.) reprezintă. Formele şi conţinutul modului de viaţă citadin au pătruns şi continuă să pătrundă. şi în mediul rural. mobilarea şi decorarea interioarelor etc.

Aceste meniuri pot fi completate cu 114 . Agapia. de plimbări solitare într-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural şi poziţia izolate de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie. dar şi în zona litorală (oarecum izolată de marile artere de circulaţie) sunt adecvate turismului de sejur. o atracţie deosebită şi. De asemenea. imaginea lor de marcă. unele forme de agrement specifice – pescăreşti şi vânătoreşti (vânătoare. Botiza (Maramureş). fâneţe sau livezi. situate în zonele de deal şi de munte. populaţia locală poate organiza. în acelaşi timp. Sate turistice climaterice şi peisagistice Caracteristicile predominante ale acestor sate. drumeţie: Fundata. caracteristica esenţială a acestor sate. Există numeroase sate în care preocupările de bază ale gospodăriilor sunt ţesutul la războaie ţărăneşti. activităţile turistice sunt posibile pe toată durata anului. cu pajişti. De asemenea. în aceste sate se pot oferi servicii culinargastronomice. adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de linişte. băi de aer. Tismana (Gorj). în care preocuparea de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a vitelor şi care pot atrage turiştii prin meniuri bazate pe produse lactate. Şirnea (în Culoarul Rucăr-Bran). Vânători-Neamţ etc. Prin urmare. Sate turistice viti-pomicole În aceste localităţi predomină activităţile de cultivare a pomilor fructiferi şi a viţei de vie. sate de munte. pescăreşti şi vânătoreşti. pescuit. pentru turişti. activităţi în care pot fi iniţiaţi turiştii amatori. ar urma să fie producţia lor artistică şi artizanală valorificată turistic complex şi eficient. la o oarecare distanţă unele faţă de altele. helioterapie. cu casele răspândite pe văi şi coline. Giarmata. o sursă principală de venituri poate să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante. Sate turistice pescăreşti şi de interes vânătoresc În afara posibilităţilor de cazare. comune sau dietetice. Sate turistice pastorale În această grupă pot fi incluse. preparate din fructe: Recaş. cusăturile sau broderiile populare. În aceste sate. oferind posibilităţi de plimbare în aer liber. Brădet (Argeş). safari): satele de pe văile Vişeului şi Bistriţei. 2 Mai (Constanţa) etc. Aşezările turistice de acest tip.chiar în cadrul gospodăriilor găzduitoare. cât şi după aceea prin oferirea fructelor. Vama-Veche. strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. atât în perioada recoltării. pot fi avute în vedere multe alte preparate culinare. în general. pe bază de fructe. Şiria. Gurghiu şi din Delta Dunării.

Cireşu (Mehedinţi). înot. Prejmer. bob. urdă şi jintiţă). sudului Transilvaniei. Sate cu monumente istorice. unicitate. bazându-se pe o serie de resurse turistice exploatate şi valorificate: ape minerale carbogazoase. recrutaţi din rândul populaţiei locale. Covasna. Coştiui (Maramureş). acelaşi tip putând cuprinde caracteristici specifice celorlalte tipuri. Şirnea. delimitarea realizată fiind mai mult teoretică. Vaideeni. petreceri specifice şi tradiţionale: Prislop. Săcelu (Gorj) etc. balmuş. pot funcţiona puncte de închiriere a echipamentului sportiv (Fundata. iniţiaţi în practicarea sporturilor respective. mofete. cu renumitele biserici fortificate (Hărman. Satele cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de rezervaţii naturale care. de artă şi arhitectură. berbec haiducesc. iar pentru divertisment. atrag spre vizitare numeroşi turişti străini şi autohtoni: Andrieşeni (Vrancea). Horezu. în aceste sate. Biertan. frumuseţe.ouă. izvoare sau lacuri sărate. Mila 23 etc. cu o salbă impresionantă de mănăstiri. lacuri de acumulare. în general din rândul tineretului: sportivi amatori. Putna. Oglinzi şi Bălţăteşti (în Subcarpaţii Moldovei). pot fi organizate ospeţe ciobăneşti (batal la proţap. Cotmeana. carne de pasăre. Acest tip de sat poate să atragă două categorii de turişti. Polovragi. Feldioara. Sate turistice pentru practicarea sporturilor Numeroase localităţi rurale prezintă excelente condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă (sate montane şi de deal) şi nautice pe râurile interioare. Dragomirna. renumite pe plan naţional şi internaţional. fără amenajări speciale şi costisitoare. Chiuzbaia (Maramureş) etc. Jina. turişti iniţiati sau mai puţin iniţiati. Văratec etc. pot exista instructori de schi. rezultatul renaşterii moldave din secolele XV-XVII (Suceviţa.: Zizin. Satele balneare susţin turismul balnear de importanţă locală şi mai rar regională.). sunt specifice Moldovei. un rol important îl ocupă abordarea acestei activităţi într-un sistem de management – 115 . Cozia. prin inedit. Pentru această categorie. Călacea (Timiş).). ovine şi bovine. nămol etc. cu valoare de excepţie. De asemenea. Moeciu. Bosanci şi Sadova (Suceava). dar dornici să se iniţieze şi să le practice. (9) Este evident că multe din tipurile de sate prezentate anterior nu au caracteristici tranşante. În organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în satele turistice. Murighiol. Subcarpaţilor Getici (Aninoasa.). Cristian etc. Tismana). Bala (Mehedinţi). Agapia.

apropierea de masive montane de mare atractivitate şi circulaţie turistică. inventarierea resurselor turistice naturale şi socio-economice. Formarea produsului turistic implică atât analiza potenţialului turistic (natural şi cultural-istoric. căile şi mijloacele de promovare şi publicitate. prin asociere cu societăţi comerciale româneşti şi străine. trăsăturile psihostructurale ale populaţiei. de: amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apă. a căilor şi mijloacelor de promovare şi publicitate. Este vorba. Este necesară.marketing. dotări pentru agrement sportiv (pârtii de schi. Realizarea investiţiilor. (68) Urmează analiza tehnico-economică a fiecărui program în parte şi soluţionarea financiară a propunerilor. poteci turistice. care îi conferă un grad mare de ospitalitate. urmărindu-se realizarea în etape şi în funcţie de eficienţa economică a fiecărei investiţii. forţa de muncă. echitaţie) etc. ocupaţiile agropastorale şi tradiţiile etnofolclorice din zonă. repararea şi modernizarea drumurilor de acces la obiective sau de legătură cu magistralele rutiere). încălzire. pe programe. Prin studii de conjunctură se aleg pieţele cele mai favorabile. transport cu cablu. până la stabilirea tarifelor. care trebuie continuată cu analiza detaliată a posibilităţilor de valorificare şi de construire a produsului turistic. se poate face cu forţe proprii. poziţie geografică. material uman şi financiar (surse şi mijloace de finanţare). sau de către anumiţi agenţi economici (este vorba mai ales despre dotările de agrement). inclusiv din străinătate. cu efecte benefice pentru primirea şi găzduirea turiştilor. epurarea apelor uzate. trebuie să se ţină seama şi de: valoarea şi varietatea resurselor turistice. În realizarea acestui demers. dezvoltarea socio-economică ridicată a satelor care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodarilor. fie prin sprijin financiar de la anumite fundaţii din ţară sau din străinătate. prin credite de la bancă. pornind de la formarea „produsului turistic“ pe componente şi în ansamblu. terenuri de sport. de asemenea. gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători şi de limbi străine). trăsăturile psihosociale ale populaţiei etc. cinste şi moralitate. poziţia favorabilă pe o arteră turistică importantă sau în apropierea unor centre turistice şi staţiuni renumite. ridicarea gradului de confort al gospodăriilor primitoare de turişti. cât şi a posibilităţilor de valorificare şi constituire într-o ofertă turistică competitivă.). dotări tehnico-edilitare şi comerciale. 116 . în principal.

şi anume: a) gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii. dezvoltarea şi promovarea turismului din spaţiul rural. zona grădinii de legume şi zarzavat. trebuie avute în vedere două tipuri de implementări: cele datorate activităţii agroturistice şi cele de turism rural. Entităţile organizaţionale ale turismului rural sunt structuri special amenajate. În ceea ce priveşte modul de organizare al unei gospodării. se deosebesc trei grupe. cu alimente de bază produse şi preparate în propria gospodărie. de regulă. în proporţie de peste 50%). zona anexelor gospodăreşti (adăpost pentru animale mari. b) gospodării turistice de găzduire şi sejur pentru copii (gospodarul oferă copiilor turişti şi însoţitorilor acestora cazare. asistate de specialişti şi prevăzute cu echipamente şi utilităţi necesare pentru a răspunde cerinţelor turistice. baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor ţărăneşti amenajate pentru primirea turiştilor. gospodăriile ţărăneşti turistice pot fi clasificate astfel: a) gospodării turistice de găzduire (gospodarul oferă turiştilor. mesele de prânz şi seară. o magazie în imediata apropiere a locuinţei). În ceea ce priveşte turismul rural. c) gospodării nou construite. 2) Din punct de vedere al serviciilor oferite turiştilor. o bucătărie de vară.Pentru organizarea. locuinţa propriu-zisă. atestate şi racordate la o anumită formă de organizare. cât şi din punct de vedere al serviciilor. iar serviciile sunt oferite de un 117 . în afară de cazare şi mic dejun şi mesele de prânz şi seară). mic dejun. saivane de oi şi capre. Astfel. zona pomilor fructiferi. b) gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa turistică. în scopul realizării funcţiunilor pentru care au fost concepute atât din punct de vedere al utilizării cadrului construit. coteţe cu padocuri pentru porci şi păsări). În jurul acestei entităţi se desfăşoară activităţi de turism specializate. Gospodăriile ţărăneşti pot fi clasificate după mai multe criterii: (77) 1) Din punct de vedere al utilităţii şi destinaţiei gospodăriei. veniturile obţinute au un caracter permanent. acesta dispune de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. în componenţa acesteia se includ mai multe zone: zona locuinţei şi a spaţiilor auxiliare (cuprinde.

patinoare. Resursele turistice variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de petrecere a timpului. care pot fi cumpărate de către turiştii sosiţi pentru sejur sau cei aflaţi în tranzit prin localitate. prin amenajarea sau organizarea a diverse dotări şi acţiuni turistice corespunzătoare unora dintre cele mai diferite motivaţii şi segmente de clientelă. formând asociaţii mixte ce pot suporta mai bine concurenţa. În satele turistice. teleschi şi chiar telescaune). cu cote-părţi.).).personal specializat. alte sporturi sau programe de speoturism sau alpinism. plajă şi înot. Totodată. contribuind. drumeţii montane. pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai mare de turişti. saune adiacente caselor de vacanţă. realizarea unor programe de mare eficienţă dar şi atractive. se pot amenaja piscine. Dotările de agrement general se pot realiza de către asociaţia turistică locală dar şi de către anumiţi agenţi economici. cu produsele lor sau ale gospodarului şi cu utilajele acestuia. acţiuni şi programe turistice presupun amenajări cu investiţii mici sau de mai mari proporţii. lacuri pentru agrement nautic. după experienţa altor ţări. (124) Animaţia şi agrementul au un loc important în ocuparea timpului liber într-un sejur turistic. pensiune etc. Acolo unde condiţiile naturale o permit. turism de cunoaştere etc. se pot organiza programe pentru speoturism. fructe etc. la amenajarea unor dotări în satul sau zona respectivă. locuri de picnic. poteci marcate pentru drumeţie etc. precum şi o bună organizare. În zonele montane se pot amenaja astfel. carne. demipensiune. Toate aceste posibilităţi de agrement. (145) În ceea ce priveşte baza de servicii comerciale. cooperează cu deţinătorii de baze de cazare. În ţările cu tradiţie. Activitatea de bază a acestor structuri este caracteristică prestaţiilor de servicii turistice şi au caracter permanent. agenţii economici ce organizează sporturile de iarnă. alpinism. satele turistice trebuie să dispună de produse agroalimentare locale (lactate. terenuri de sport multifuncţionale (tenis. agrementul nautic. pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică din localitate (restaurant. volei). în unele sate turistice se pot 118 . pregătirea mesei de către turişti. care locuiesc în gospodării diferite. pârtii de schi (alpin şi de fond) dotate cu mijloace de transport cu cablu (baby-schi. mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei (casei). legume. servirea mesei pentru turişti se poate realiza în mai multe modalităţi: pensiunea completă la gospodarul-gazdă.

o bună parte dintre echipamente nefiind omologate. considerăm că este necesar a realiza o analiză succintă pentru o bună determinare a priorităţilor dezvoltării turismului rural în judeţul Bacău.urmare a cointeresării sătenilor pentru practicarea agroturismului prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice pot contribui substanţial la ridicarea nivelului de trai şi civilizaţie. în acelaşi timp. poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu investiţii minime. la fixarea tineretului în localităţile rurale.amenaja şi dezvolta şi unele complexe industriale agroalimentare. transferul geografic de resurse. trebuie să-şi evalueze mult mai riguros şansele de relansare şi. Veniturile realizate din aceasta activitate . cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă. a ţării noastre în structurile Uniunii Europene. să redevină una din susrsele complementare de venituri în special în zonele defavorizate din punct de vedere agricol. amenajarea şi sistematizarea teritoriului. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte pozitive remarcabile. la stadiul unei activităţi socio-economice clar conturate. care să comercializeze produsele proprii. Numărul celor care practică activităţi de turism rural este totuşi mare. care. Luând în calcul şi faptul că industria turismului are un impact mai mare decât orice altă industrie. în perioada actuală. dintre care amintim: crearea de noi locuri de muncă. Considerăm deci că agroturismul în general. din faza de promisiune cu perspective de dezvoltare. echilibrarea bugetelor locale. bine influenţată şi gospodărită. într-o perioadă relativ scurtă de timp. clasificate sau desfăşurând activitatea în mod nelegal. prin turism.4 DIRECŢIILE ŞI FORMELE DE DEZVOLTARE ÎN PERSPECTIVĂ ALE AGROTURISMULUI România are mari posibilităţi de dezvoltare a agroturismului în multe zone. cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri suplimentare. Activitatea turistică în spaţiul rural românesc a evoluat. constituind o reală rezervă ca potenţial valorificat încă la scară redusă. 7. Configuraţia geografică a României. care beneficiază de pârghiile legislative şi instituţionale corespunzătoare. integrarea mai rapidă. oferă condiţii ideale atât pentru agroturismul propriu-zis. iar practicarea acestuia este necesară în etapa actuală. 119 .

editarea anuală a unui catalog la standardele europene. omologare. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă 120 . refacerea acestuia necesită eforturi şi cheltuieli deosebite pe durata a mai mulţi ani.unui corp de experţi capabili a acorda asistenţă tehnică. În concluzie. însă prin plusurile lor încearcă să-şi domine lipsurile şi să convingă. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. realizarea unui sistem informaţional competitiv (evidenţă operativă. Considerăm că nu în ultimul rând. Din literatura de specialitate şi din practică rezultă că odată compromis un produs turistic. agroturismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali. desfăşurarea unor acţiuni de instruire în igienă şi ecologie. de căi de acces şi comunicaţie civilizate. de condiţii de confort atât pentru găzduire (primire). Agroturismul s-a aflat şi se află în rezonanţă cu întreaga mişcare turistică românească. fenomen resimţit atât în domeniul cererii cât şi în cel al ofertei de produse turistice. Pentru turist. care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv Localităţile rurale unde se va practica agroturismul şi turismul ecologic. Se subînţelege că echipamentele agroturismului trebuie să dispună de o dotare sanitară modernă. organizarea unor cursuri de marketing. pregătire şi servire a mesei (catering şi reguli de servire a mesei).În România. Ţinând cont de aceasta este cunoscut faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri / echipamente ce oferă – prin personalul său . amenajare şi compartimentare a spaţiilor de primire. trebuie acordată o deosebită importanţă promovării produsului turistic rural care necesită: publicarea unor buletine informative. iniţierea în comportamentul şi relaţiile cu turiştii (comunicare). sistem de rezervări). elaborarea unor programe de media. calitatea produsului este deosebit de importantă. un agroturism de calitate presupune servicii şi prestaţii de calitate. înfiinţarea unui ziar (revistă) de profil. un produs sau o destinaţie. confruntată în ultimii ani cu profundele mutaţii impuse de procesul de tranziţie la economia de piaţă. cât şi pentru alimentaţia publică. pe termen lung. se impune: formarea . În altă ordine de idei. realizarea unui oficiu de informare şi difuzare.în cadrul asociaţiilor profesionale . standarde de calitate. clasificare.servicii de proastă calitate poate compromite.

Agroturismul. prevenirea. inclusiv şi a turismului rural. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. ambiant). Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii.locală. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. Dezvoltarea antreprenoriatului rural. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. locuitorii din mediul rural. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. ecoturismul şi turismul durabil oferă cetăţenilor din spaţiul rural oportunităţi şi mecanisme pentru a-şi trăi viaţa pe care şi-o doresc cu un viitor sigur pentru ei înşişi şi copiii lor. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale.sanitare. asigurându-le un trai decent şi un loc de muncă la ei acasă. Turismul rural. asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. 121 . care sunt mai izolaţi. cultural. în baza cunoştinţelor manageriale şi tehnologiilor nonpoluante în armonie cu principiile dezvoltării durabile – cu siguranţă va deveni un stimulant material serios pentru locuitorii satelor. social. cel puţin parţiale. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. ecologic şi cultural prin efectele sale vor deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului.

E. – Teoria şi practica amenajării turistice. Editura Economică. Şerban. Bucureşti. în volumul „Turismul rural românesc. Istrate I.. Bucureşti. Penciu A. Şimon Tamara 1997– Turismul rural. Bucureşti. Editura Sport-Turism. Simon Tamara. 2002. Botez G. Matei Daniela.. Brad I.. 592. Actualitate şi perspectivă“. 14. M 1977.BIBLIOGRAFIE 1. BREZULEANU S.. 1999– Unele probleme cu privire la indicatorii resurselor materiale din turismul rural.MANAGEMENT EDITURA PERFORMANTICA. Editura Economică. 1996 – Valorificarea resurselor locale prin activitatea de turism rural. Iaşi.Consideraţii privind activităţile agroturistice din landul Baden . în Turismul rural românesc.. şi colab. Editura Pan Europe...Funcţiile turismului rural. Marin D. Bucureşti 11. Edit Armand Colin Paris 5. Berbecaru. Turismul rural românesc. 1997 – Turismul rural – modelul european.. Pan Europe. 1997 – Turismul rural. Bran Florina şi colab. Bran Florina. 1996-L”agritourisme dans les espace ruraux europeens. Germania. Editura Economică. 15. 18-19. .. judeţul Suceava.. Stoian M. 2002– Tendinţe în dezvoltarea turismului rural. în „Tribuna economică“. Universitatea de Ştiinţe 122 AGRICOL - TEORIE ŞI PRACTICĂ. Botez.M.. comuna Vama.nr. 3. Apetroaie Camelia. Lupu N.. 1998 – Îndrumar pentru turismul rural. Bran Florina.. 1998– Economia turismului şi mediul înconjurător. Biji. 8.Influenţa turismului asupra meseriilor satului. Marin D. . 9. Bălinişteanu Domniţa. 2004 . 16. 4. 1996– Agroturism şi turism rural. 10. 2. Editura Rentrop & Straton. Bran Florina şi colaboratorii.. Beteilee R. Manole V. Editura Pan Europe. în volumul Turismul rural românesc. Honciat Doiniţa.. Miron A. Potenţial şi valorificare. Alecu I. Bucureşti. Acatrinei Marilena. 12. I. 7. Bran Florina. Roşca E. 2004. Annales de Geeographie nr. Brezuleanu S.. Ed. 13. Editura Economică Bucureşti. Iaşi. IAŞI. Modelul european. Bran. Editura Economică. 2001. D. Iaşi 6. Bucureşti. Florina 1997– Ecoturismul: turismul durabil şi turismul rural.Wurttemberg. Turismul rural românesc. .

Ciurea I. Editione Conquiste. Lucrări Ştiinţifice. . Cîndea Melinda.. Mihalache Roxana 2004 .. 2002. -Posibilităţi de dezvoltare a spaţiului rural din zona Oituz – judeţul Bacău.Lucrări ştiinţifice. 25. Brezuleanu Carmen-Olguţa. Revista Cercetări Agronomice în Moldova. Ştefan G.Spaţiul geografic românesc 2001.Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi. Brezuleanu S.... Ungureanu G.. Brezuleanu S. Iaşi. vol. Tendinţe privind orientarea structurilor de producţie în agricultura zonelor defavorizate din Moldova. Brezuleanu S. Universitatea Agronomică Iaşi.V. Editura ALE . S. Ungureanu G. Facultatea de Management.Aspects du dévéloppement rurale du Departement de Bistriţa-Nãsãud . Chiran A. 23. Bologna.V. Ciurea I. judeţul 123 .M. Brezuleanu. Bodescu D. London.Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Ciurea I. vol 3-4. Ungureanu G. U. Present and Development prospects. Bucureşti. 24. 1998. 1999.. Popa E.. 17. 19. Bucureşti 21. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti. Brezuleanu S.. 1999 -Agriculture in mountain and submountain areas of Moldavia.A. Ciurea I... Burkhart A.. V. V. Lucrări ştiinţifice. 18. Bran Florina .Studii privivnd valorificarea potenţialului agroturistic în zona Caşin-Oituz..... 41. 1999 Economia turismului şi agroturismului. Buciuman E.V. Programul TEMPUS-PHARE – Contributi allo studio dell’a transizione dell agricoltura rumena verso il mercato: aspetti strutturali. seria Agronomie. Brezuleanu S. 1995Organizarea activităţilor economico-sociale în sistem agroturistic. PoduIloaiei. Editura Economică. judeţul Bacău.. seria Agronomie. 1998 Researches regarding the efficiency of technical-economic activities of some mountain farms from western carpathians. Ciurea I. Facultatea de Agricultură. Ciurea I. Vrânceanu S. Brezuleanu Carmen Olguţa 2001. Mereu Nicoleta.C. V.A. 26... Gîndu Elena. economici ed estimativi. Iaşi. sat Poiana Sărată. 22. Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală. a localităţilor montane de pe Valea Oituzului. Brezuleanu S. 38. S. Lucrări Ştiinţifice. 20. Ciurea I.. Facultatea de Agricultură. J.The management of tourism.. vol. Vasilescu N.

G. în volumul „Turismul rural. 2002– Cadrul juridic al activităţii de turism în „Turismul Rural Românesc”. L.R. 38. 2000 – Aspecte ale agroturismului în unele ţări din U.Îndrumător pentru turismul rural. 1996– Turismul rural şi agroturismul. Glăvan V. Seria Agricultură. 36. 4.. Drand. . Magazin P. 124 . J. 32. 31. Ferenţ E. Turismul fenomen socio-economic şi cultural. Iaşi.. Editura Oscar Print. P. Iaşi.. Potenţial şi valorificare. în Turismul rural românesc. Iftime Elena. Editura Mirton. 29. Orbeni. 2002– Turismul rural şi dezvoltarea regională – Editura T. Analele USAMV . 30. 27. Actualitate şi perspective”.. Cosmescu. Spindler. 1994– Economie et politique du tourisme. 2000. Iaşi.... Editura Pan Europe. I. Lucrări Ştiinţifice.Agroturismul montan. Iaşi. Glăvan V.. Editura Economică.E. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Facultatea de Horticultură. 1998– Turismul. I 1996. G. Diaconu C. Bucureşti. Gounirard. Mitache. Editura Terra Nostra Iaşi 41. Matei Daniela 2005 – Turismul rural. 42. Paris.J... Ecoturism”. 1995– Agroturismul – factor determinant în dezvoltarea economico-socială a satului românesc. Erdeli. Programul RICOPO. 1999 – „Criterii de omologare şi tipuri de sate turistice”. H. Bucureşti.. Csosz I. 2001 Oportunităţi pentru dezvoltarea turismului rural în perspectiva integrării europene a României . 2002 – „Agroturism. Bucureşti. 33.Bacău.. – Amenajări turistice. 35. Vol 43. Editura Pan Europe. Editura Alma Mater. 1996 . Editura Fax Press. Şt. 40.. Iaşi. fenomen complex contemporan.D.R. jud Bacău. Ionescu I. octombrie . Timişoara. Gheorghiu O şi colab. Sibiu 37. 39.. Teorie şi realitate. Diaconu C. Editura Pan Europe. 34. Irina Bilanseac.. 28. 2004 –O pensiune agroturistică cu atmosferă ”La Izvor km 256”. Luntraşu Mariana. în Revista Română de Turism nr. Glăvan V. 1998. Editura Universitatea Bucureşti. Revista Romanian SMEs building a strong future. Istrate..

1999– Turismul rural..E. 47. Manole V. 1998– Îndrumar pentru turismul rural.. Petrescu.. Editura Didactică şi Pedagogică. Stoian M.. Editura Ceres. Răducanu. A. 1999– Turismul şi dezvoltarea durabilă. 125 .N. 54. 49. Lucrări Ştiinţifice. Popa C. Bucureşti. V. Rey R. Ed. 50. Lucrări Ştiinţifice. 1979. Petrea Rodica. Editura Scrisul Românesc.. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.. 48. 45. Editura Presa universitară Clujeană. 52. Petrea D. Răducu. 51. Mitrache Şt. Bucureşti. Tacu Al. Stoian Maria. Py Pierre 1996– Le tourisme – Un phénomène économique. Editura ALL BACK. Carmen 1978– Modelul turistic Chamonix Mont Blanc. Turismul rural.. Lucrări Ştiinţifice USAMV-Iaşi.. 53..Viitor în Carpaţi. Editura Expert. 1988– Amenajarea locuinţelor rurale..43. 44. Bucureşti. Raducu. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară..C. În „Turismul rural – actualitate şi perspective. Bucureşti. Popa C. 2004 – Oportunităţi de dezvoltare a turismului rural şi agroturismului în Regiunea Nord-Est a României.T. 46. 1996– Agroturism şi turism rural.. V. Bran Fl.. Istrate I. în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Bucureşti. P. 57. Rey R. Editura Rentrop and Straton. Editura Sport-Turism. N. Editura Pan Europe. Metode şi tehnici de cercetare. Craiova 55.. 1999– Agroturismul – o şansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte.. La Documentation Française. 2005 – Managementul pensiunii – manual şi supliment legislativ. Fax Press. Facultatea de Horticultură.. Paris. Bucureşti. Facultatea de Horticultură. 2000. şi colab 2002 . P. 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent şi perspective.Economia resurselor naturale.Turismul rural românesc.. Bucureşti. 2000. Iaşi. 56. N. II Edition. P.. Nistoreanu.. Neacşu.R. Nistoreanu. Bucureşti.

Tacu Al P . Florin Prica. 60. 1. in vol în „Turismul rural. Sibiu. 1998. Tom 6/1997. Iaşi. Talabă I. Revue et mise a jouer. 50 din 26 februarie 1936. 126 . – Turismul rural între mit şi realitate. Alimentaţiei şi Pădurilor. 73.V. Monitorul Oficial nr. Talabă I. 58 din 10 martie 1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului. actualitate şi perspective. Bucureşti 64. Zane“ Iaşi. Doina Popa. 1985. 70. Comitetul de redacţie Mariana Rusus. *** Les villages de vacances familiales en Frances – material publicitar. 1995. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. 63. 27/1971 72. Ministerul Agriculturii. nr. *** Legea pentru organizarea turismului. 5-e edition. 61. 2001 75. 1999 – Turismul rural între mit şi realitate – în „Turismul rural. 2000-2005 65. 1999 62. Iaşi. 59. 74.Buletin informativ. *** L’Ordre juridique communitaire – J. actualitate şi perspective. mijloc de evidenţă a activităţii economico-financiare..58. în Anuarul Centrului de Cercetări Economice „Gh. 69. *** – Ordonanţa Guvernului României nr. 1992. Iaşi. Ministerul Turismului şi Comisia Naţională pentru Statistică. în România. în volumul Turismul rural. *** Europeans and their Holidays. *** – Anuarul Turistic al României (Romanian Touristic Yearbook) – Descriere bazată pe anul 2003. *** Legea privind înfiinţarea Ministerului Turismului nr. Editura Roprint. 67. 71. Louis. 1999-Crearea pensiunii turistice rurale. Comission of the European Communities. 2003. ***Guida all’AGROTURISMO in Italia 2002/2003 68. *** Buletine informative ANTREC – Bucureşti. Agroturism sau turism rural? Între teorie şi practică. 1992. CEFIDEC. Editura Pan Europe. 2002. Talabă I. Actualitate şi perspective. *** Anuarul UCECOM. *** – Hotărârea Guvernului României nr. Bucureşti. *** – Contribuţii ale cercetării ştiinţifice la dezvoltarea socio-economică a zonei rural-montane: Simpozionul din 15-16 mai 1998. 66. Talabă I. *** Logis of Great Bretain. *** Muntele.

antrec. 78. sapard. *** w.w.geocities. 12/1991.D.ro 86.ro 85. *** Strategia dezvoltării turismului rural.11.com 91. Institutul de Cercetare pentru Turism – Materiale prezentate la sesiunea ştiinţifică jubiliară.ro 92.F.de 89.com 90. Bucureşti.w. *** Revista Română pentru Turism.w. Cartea Cărţii de Ştiinţă. *** www. 1995. 8. 1999.picturesofplaces. Ministerul Turismului. *** Revista Terra Miskhuna nr.sv. Centrul de Studii şi Proiectare pentru promovarea turismului. 82. *** – Turismul secolului XXI.w. turism. ***www. landtourismus. 1972 (2 volume). Bucureşti. *** www. Tempus Phare.w.ro 84. ***www.agriturist. 79. *** – Prognoze privind turismul – Ministerul Turismului. Cluj-Napoca.agrotourism.ecovalahia.1996.w. ***www. *** www.ro 87. 81. *** – Sustainable integrate rural development and the role of the rural tourism. www.RoTravel. agrotour.76. *** w.ro/rural 127 . *** w.com 88.M. ***www.it 83.R. Bucureşti 80. 2003-2005. 77.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful