Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi

Facultatea de Zootehnie Învăţământ la distanţă ŞEF LUCR. DR. STEJĂREL BREZULEANU

MANAGEMENT AGROTURISTIC
Material de studiu I.D. Specializarea Zootehnie Anul de studiu VI

IAŞI, 2006
1

CUPRINS
INTRODUCERE CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1.1 Definirea şi scopul turismului rural 1.2 Definirea şi scopul agroturismului 1.3 Interferenţe între turism rural şi agroturism 1.4 Conţinutul activităţilor de turism rural şi agroturism CAP. II EVOLUŢIA AGROTURISMULUI ŞI AGROTURISMULUI 2.1 Turismul rural şi agroturismul pe plan mondial 2.2 Turismul rural şi agroturismul în ţările europene 2.3 Turismul rural şi agroturismul în România 2.4 Forme de cooperare în domeniul turismului rural şi agroturismului CAP. III DEZVOLTAREA, PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3.1 Dezvoltarea activităţii de agroturism 3.2 Condiţiile necesare pentru practicarea agroturismului 3.3. Sprijinul statului în dezvoltarea şi diversificarea agroturismului 3.4. Efectele economico-sociale ale dezvoltării şi perfecţionării agroturismului CAP.IV. FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4.1. Formele agroturismului 4.2.Particularităţile agroturismului 4.3 Factorii care influenţează circulaţia turistică în mediul rural 4.4 Tipuri de gospodării cu destinaţie agroturistică CAP. V. AGROTURISMUL –FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICOSOCIALĂ 5.1. Agroturismul ca activitate generatoare de venit în mediul rural 5.2. Utilizarea resurselor prin intermediul agroturismului 5.3. Căile şi mijloacele folosite pentru practicarea eficientă a agroturismului CAP. VI. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6.1. Cadrul juridic privind agroturismul în România 6.2. Legislaţia specifică turismului rural şi agroturismului în Europa CAP. VII. POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7.1. Noţiunea de potenţial agroturistic 7.2. Resursele turistice naturale şi obiective turistice 7.3. Vocaţia turistică a unor localităţi rurale 7.4 Direcţiile şi formele de dezvoltare în perspectivă ale agroturismului BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE
Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice. Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile, valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate. În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând spontană ori organizată. Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural. Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”. Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil. 3 câteva decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin

Putem aprecia că turismul rural este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali. în ultimii ani. precum şi satul turistic care. numeroase organizaţii de turism. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului. când EUROGITES nu primeşte fonduri pentru a putea pune în aplicare obiectivele stabilite prin statut şi pentru a avea succes. de organizarea şi instituţionalizarea turismului în spaţiul rural. ca un domeniu şi o artă a primirii turistului şi a unui comportament ce diferă de alte forme de turism. (26) Din anul 1993 România este membră EUROGITES. în acţiuni concrete.E. turismul rural este definit ca o formă particulară de turism. turistul nu este un anonim. după unele abordări psihologice (107). turismul din toate ţările Europei şi implicit din România trebuie să valorifice iniţiativa. printr-un mecanism propriu. care implică foarte mult respect faţă de oaspeţi. pasiunea şi curajul întreprinzătorilor particulari. lucrative sau obşteşti. din diverse ţări europene se preocupă. cu o largă sferă de cuprindere. organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. Ca urmare. deţine un loc prioritar. Programul de acţiune al C. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe. preocupările de a defini turismul rural sunt sporadice şi pot fi întâlnite în literatura de specialitate diferite definiţii conform unor orientări de moment a specialiştilor. în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă. circulaţia turistică rurală. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL 1. staţiuni rurale de odihnă.CAP. un 4 . sate club sau pentru tineret. Fiind un fenomen socio-economic nou în evoluţia turismului. ci un oaspete de seamă. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele stabilite prin statut. În condiţiile de astăzi. ferme de vacanţă.1 DEFINIREA ŞI SCOPUL TURISMULUI RURAL Turismul rural este o activitate economică complexă. Prin deschiderea graniţelor europene „Anul turistic“ – 1990 – a fost înfiinţat EUROGITES. Astfel. care pune în evidenţă. de mai mulţi ani. Astfel.

serviciile oferite de aceşti oameni: cazare şi masă.prieten al familiei. mediul rural cu tradiţiile şi obiceiurile sale. a aglomeraţiei umane. În acest fel se produce inserţia turistului. (70) turismul rural se defineşte ca fiind “o formă de valorificare turistică a spaţiilor rurale prin exploatarea resurselor naturale. poate fi definit ca o activitate specifică mediului rural. a produselor agricole. se poate observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turişti şi gazdă. Privit prin prisma abordării sociologice. dornic de a se integra unui mod de viaţă autentic. 5 . într-un spaţiu adecvat şi plăcut şi la un preţ rezonabil. în societatea rurală. Din punct de vedere al abordării geografice. în care turiştii descoperă viaţa la ţară. turismul rural poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea şi „reîncărcarea bateriilor“ omului modern. Din acest motiv se impune ca turismul rural să rămână un produs al societăţii rurale. alimentaţie. turismul rural este apreciat în raport cu existenţa spaţiului rural corespunzător. activităţi recreative. având grijă să se păstreze originalitatea mediului rural. a stresului fizic şi psihic specifice unei existenţe moderne. a produselor de marcă cu identitate regională. În ansamblul economiei locale. existenţa unei baze materiale (care implică mijloace de transport şi căi de acces) şi a unui cadru legislativ adecvat. Este necesar să fie o contribuţie a întregii societăţi rurale. a valorilor şi tradiţiilor culturale şi istorice. şi specific etnografic şi cultural. Astfel. implementarea echipamentelor de recreere şi odihnă. inedit. care revine mereu cu plăcere la pensiune. Ca atare. gospoăria proprietarului. care să impulsioneze oamenii în vederea practicării unei astfel de activităţi. Practicarea turismului rural presupune existenţa următoarelor elemente: (20) existenţa unui spaţiu rural bogat în tradiţii cu un mediu natural deosebit. (35). turismul rural se manifestă în spaţiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice şi demografice ale spaţiului rural. respectiv. menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire. divertisment şi diverse servicii”. respectiv amenajarea spaţiului rural. oamenii interesaţi să practice o astfel de activitate. turismul rural. Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecinţă a restrângerii mediului natural în condiţiile urbanizării planetei. a poluării. cultivându-se continuu relaţii care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului turistic din zonă.

Conform unei definiţii (1). posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a zonei şi a locului. zone de litoral sau zone montane. festivităţi. În acest context. apar o serie de probleme. „turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice din zonele rurale”. medii nemecanizate. de activităţi. Această definiţie pare a fi unanim acceptată şi necontestată. consideră că turismul rural nu este sinonim cu turismul într-o zonă rurală. în general. (8) Se poate observa astfel că acest concept nu are acelaşi înţeles în toate ţările europene. termenul de zonă rurală reprezintă zone diferite de oraşe. dar include şi regiunile montane.Turismul rural. sporturi şi distracţii. în care în mod constant. o vizită la o fabrică dintr-o zonă rurală sau o zi petrecută într-un parc tematic dintr-o zonă rurală nu reprezintă turism rural în accepţiunea actuală a acestei noţiuni. cum ar fi: deschiderea spre natură. utilizate pentru producţia rurală. ca un ansamblu de o largă varietate de activităţi. linişte. În unele ţări din Europa. cum ar fi Germania. ci trebuie să aibă anumite trăsături specifice. în ansamblul său include o paletă largă de modalităţi de cazare. În Spania. turiştii exclud orice relaţii semnificative cu populaţia. sentimente de stabilitate şi istorie naţională. dezvoltate într-un spaţiu caracterizat drept rural. servicii de cazare. contacte personale în antiteză cu anonimatul urban. Totuşi. Bernard Lane. Directorul Programului de Dezvoltare a Agroturismului de la Universitatea Bristol (88). toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. când este vorba de a defini exact turismul rural. evenimente. Această definiţie de ordin general şi care poate fi doar parţial acceptată pune în evidenţă agroturismulfaţă de activitatea turistică tradiţională. absenţa aglomeraţiei. zonele rurale sunt practic toate zonele care nu sunt urbane. Agroturismuleste un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman. 6 . În Italia. evenimente. există tendinţa de a înţelege prin zone rurale acele părţi. alimentaţie publică şi agrement. Trecând peste această chestiune geografică. Belgia. termenul de turism rural implică prezenţa anumitor trăsături ale produsului turistic. Se pune mereu întrebarea: ce se înţelege prin „zone rurale”. Turismul ruraleste privit. Olanda. În Irlanda şi Marea Britanie. regiuni. termenul de zonă rurală se referă la zone care nu sunt nici urbane. De exemplu. de exemplu. Luxemburg şi Franţa. Portugalia şi Grecia. nici de litoral.

pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi. pentru a evita controversa geografică. vin în mediul rural pentru relaxare. termenul de turism verde este adesea utilizat. cure terapeutice. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive etc. valorificând resursele turistice locale (naturale. utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. Alături de noţiunea de turism rural. clasic. precum şi multe alte activităţi specifice. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.2 DEFINIREA ŞI SCOPUL AGROTURISMULUI În ceea ce priveşte definirea agroturismului.” (72) Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional. tranzacţii sau afaceri. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). distingându-se de turismul alb (sporturi de iarnă). Turismul rural este o formă de turism care “se desfăşoară în mediul rural. precum şi la oferta „standard” de tip industrial 1. Motivaţia principală a unei asemenea forme de turism este de integrare a turiştilor în mediu natural şi uman şi pe de altă parte implicaţia populaţiei locale în furnizarea de servicii pentru turism. odihnă. economice. drept un concept care acoperă activităţile organizate şi conduse la nivel local şi bazate pe atracţiile mediului natural şi uman. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. sate de vacanţă şi îmbracă forme variate de sejur. agrement. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. 7 . dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. desfăşurat în staţiuni şi centre turistice.Turismul rural poate fi definit. turismul albastru (vacanţe pe litoral) şi turismul de lumini (turismul urban). Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. pentru o anumită perioadă determinată. agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. adăposturi. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora.

o are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă. prepararea hranei). lipsite de factori de stres. o constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. mulsul vacilor. cu un puternic caracter ospitalier. o de regulă.). ambianţa întâlnită de turist este familială. o oferă servicii turistice (cazare. cultura şi arta ţărănească.Din punct de vedere al divertismentului. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. culturale. menţinerea diversităţii naturale. permite realizarea unui turism adecvat 8 . turistic. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. culegerea fructelor. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) o prezintă un grad de complexitate ridicat. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. pescuit. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). sport. turistul are acces la atracţii turistice naturale. creşterea animalelor etc. cultural. economic. reprezintă o activitate secundară. cât şi activitatea economică. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. o proprietarul desfăşoară. în general şi a agroturismului . etnografice. ecologic. în scop de recreere. studii şi documentare. în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. prelucratul produselor agricole. o reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. agrement). prestări de servicii. o turiştilor li se oferă posibilitatea.(95) Agroturismul este o componentă a turismului. turistul beneficiază de un mediu nepoluat. prin: menţinerea echilibrului ecologic. agricol. pensiune. pensiune. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie. weekend). distracţie etc. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. o are scopuri diferite: recreere. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii. edilitare etc.). folosirea durabilă a resurselor turistice. să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. socio-uman o contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. sociale etc.

INTERFERENŢE ÎNTRE TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISM Evoluţia socială. 1997). care şi-au pierdut în mare parte funcţia de bază. să li se ofere produse şi specialităţi regionale. inclusiv în cea din ţările Comunităţii Europene. persoane cu dizabilităţi.diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. La acest nivel cele două forme de turism trebuie să dispună de un management capabil să armonizeze cadrul natural şi gospodăria ţărănească în scopul satisfacerii cerinţelor turistului modern. tendinţele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod cât mai plăcut şi divers creează premisele dezvoltării organizate a turismului rural şi a agroturismului. Nistoreanu P. 1999.(135) o turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. Practica a arătat că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel. tineri căsătoriţi etc. Ei caută liniştea. criteriul de definire utilizat este ponderea veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază comunitatea rurală sau numai o parte a acesteia. 9 .. Vasile Glăvan. care nu sunt legate de gospodăria ţărănească: vacanţe în gospodării. cât şi elemente diferite care le conduc la departajare. de incluziune. apar frecvent termenii de turism rural şi agroturism. 1997. În literatura existentă. Oferta de „Turism rural” defineşte toate ofertele turistice din mediul rural. locuinţe de vacanţă. iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite (Florina Bran. case particulare. Ion Talabă. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 1. Deşi acţionează în spaţiul rural. au un numitor comun care scoate în evidenţă elementele de identitate. agroturismul şi turismul rural sunt două concepte care pentru unii autori reprezintă acelaşi lucru (Braşoveanu N. aerul curat şi doresc să poată practica sportul şi drumeţia (32). familii cu copii mici. 1999). vor să-şi petreacă vacanţa într-un mediu rural intact. În clarificarea acestor termeni şi stabilirea interferenţelor există două tendinţe de definire a acestor noţiuni. Turiştii doresc să cunoască tradiţiile rurale. o agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală.. 1995. specifice diferitelor zone geografice. sejururi în case de vacanţă. la diferenţiere. cultura şi natura.3. În prima categorie.

Agroturismul este şi va rămâne o activitate complementară sezonieră. Prin conţinutul său. de transport trebuie să se situeze la nivelul calitativ întâlnit în orice formă de turism. Sub acest aspect. În plus. se interferează în mare măsură cu agroturismul. fragmentarea vacanţelor. ca formă complementară a turismului rural. care împreună cu cele specifice din gospodăria ţărănească constituie componente ale ofertei turistice. de alimentaţie. gusturi. cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifică zonelor rurale. motivaţiile estetice. tradiţie şi puritate a naturii şi a necesitat un comportament turistic special. cura de aer sau de fructe. principalele categorii de servicii. la activităţile gospodăreşti. (16) Agroturismul. proaspete. cele de cazare. limitată în cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual. formele de agrement şi animaţie etc. turismul rural este acela care a scos la iveală mai ales în ultima perioadă un aspect deosebit de interesant şi anume cerinţe crescândă pentru turismul din regiunile rurale şi reorientarea unor aspiraţii. În comparaţie cu agroturismul. istoria. calitatea şi mai ales prin prospeţimea produselor oferite chiar de către gazdă care are în gospodărie animale şi păsări. tradiţiile existente în spaţiul rural. pescuitul sportiv. ascensiunile şi drumeţiile. Unele din motivaţiile posibile care au dus la apariţia şi dezvoltarea turismului rural sunt: reîntoarcerea în natură. pe lângă obţinerea unor venituri complementare pentru populaţia locală şi la 10 . termenul de turism rural cuprinde şi cultura. sportul. acceptarea alegerii ca destinaţii de vacanţă a ţărilor învecinate. Vizitatorii pot participa activ. Astfel. gustând din senzaţiile noi oferite de un mediu total diferit de cel în care trăieşte în mod curent. turismul cultural şi de cunoaştere. greu de atins în majoritatea pensiunilor agroturistice. prezentarea puternică a elementelor patriarhale. contribuie. vânătoarea. serviciile de alimentaţie în turismul rural se bucură de condiţii speciale prin varietatea. dacă doresc. cadrul de compensare fizică şi spirituală. criteriul de diferenţiere se bazează pe ponderea diferitelor elemente constitutive ale ofertei turistice. tendinţe către folclor. odihna. cunoaşterea şi înţelegerea creativităţii populare. sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus. cu care se completează şi se stimulează reciproc. în activitatea de agroturism.În cea de-a doua categorie. consumul de alimente. turismul rural. curiozitatea.

condiţiile economice variate. el a contribuit din plin la transformarea mediului geografic. locuri de mici dimensiuni. prezent şi viitor propriu. pe aceeaşi bază geografică. ameliorarea comportamentului social în relaţiile umane. economică sau culturală. Deplasarea dinspre turismul de masă către turismul individual şi modificarea preferinţelor privind tipul de vacanţă. turismul ruralîn Europa a resimţit puternic impactul schimbărilor importante în atitudinile şi preferinţele consumatorilor. au stimulat dezvoltarea agroturismului . peisaje. deoarece descriu realităţi foarte diferite. Prin istoria. continuitatea şi prezenţa sa permanentă în teritoriu. căutarea autenticului. fiecare în parte. CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR DE TURISM RURAL ŞI AGROTURISM Începând cu anii 1970. Turismul rural se bazează pe trei elemente principale: spaţiu. ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru un alt grup uman. Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi care au. rezultând un ritm accentuat de schimbare în conţinutul produsului turistic rural. cultivarea relaţiilor umane şi chiar ameliorarea situaţiei igienico-sanitare din multe localităţi rurale. socială. Aceste elemente ale activităţii de turism rural sunt variate în funcţie de regiune sau ţară. Satul a ocupat încă de la începuturile activităţilor umane un loc dominant în ansamblul reţelei de aşezări care s-a organizat în cadrul unui anumit peisaj geografic. mobilizarea unui număr însemnat de gospodării şi de persoane. iar exploatarea lor în interes turistic nu se face pe un teren uniform. Zonele geografice. 1.4. 11 . resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie la fel în alt loc. oameni şi produse (61). atracţiile turistice diverse.realizarea unor obiective sociale cum ar fi: continuitatea activităţilor agricole întrun mediu slab-productiv. ridicarea nivelului general de civilizaţie a unei categorii de populaţie care trăieşte izolat. i-a determinat pe producătorii de voiaje turistice să găsească alternative pentru destinaţiile spre litoral şi munte. sănătate. Interesul crescut pentru sport.

Ferma. este locul în care se cresc animale domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul. Ferma. activi locali care fac viaţa mai uşoară la ţară. Locuitorii din mediul rural trebuie să fie principalul element în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari. fiind influenţat şi de dotările de infrastructură pe care le deţine habitatul rural. turismul rural se axează pe servicii turistice de bază. este locul cu un mod natural de viaţă . Pentru început. În condiţiile în care se vor crea premisele de suport pentru agrementul rural şi numărul turiştilor care vor prefera asemenea vacanţe va creşte. locurile cele mai bune de pescuit. spaţiul rural sunt imagini sau motive pentru care turiştii vin să-şi petreacă vacanţele la ţară. tradiţii. multe la nivel de judeţ. locul unde se succed generaţii. oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate. evocă primăria. animaţia locală specifică. care a păstrat în interiorul său. a ţăranului. locuri care au marcat viaţa oamenilor secole de-a rândul. iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală. practic a luat un mai mare avânt în ultimul deceniu. satul. a celui care cunoaşte secretele naturii. şcoala. Ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie să fie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică. iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice.Toate schimbările apărute în structura social-economică în decursul timpului sunt reflectate în viaţa cotidiană a satului. cu sprijinul a numeroase asociaţii de profil. semnificând dimensiunea umană. 12 . însoţită de serviciile corespunzătoare şi. obiceiuri prezintă importante valenţe turistice. mici întreprinzători. Aşezările rurale prin principalele lor componente – vatră moşie. biserica. Satul grupează artizani comercianţi. fiind casa fermierului. Un element definitoriu care alcătuieşte structura turismului rural îl constituie dezvoltarea susţinută a serviciilor de divertisment şi agrement rural. în acelaşi timp. elemente valoroase ce marchează principalele trăsături istorice şi culturale. de cules ciuperci apreciate de consumatori. rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorul din mediul urban. cafeneaua. este locul unde se pot mânca fructe proaspete. Turismul rural deşi are o istorie mai veche. Satul ocupă un rol deosebit de important în imaginaţia orăşeanului. ocupaţii. populaţie. posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi.

locul de baştină. Se cunoaşte că turismul rural. la sporturi care cer mediu rural obligatoriu. filmat. Această formă de turism este puternic influenţată de factorii psihologici şi se adresează prin excelenţă iubitorilor de natură. botez sau de iarnă. Toate aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară. dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor. verdeţei. coborâre cu pluta. escaladări pe versanţi. fotografiere. Turismul rural trebuie înţeles ca o formă de activitate care asigură populaţiei urbane cele mai adecvate condiţii de terapie împotriva stresului determinat de tumultul vieţii cotidiene. a celor mai frumoase sărbători. Principalele categorii de servicii oferite: de cazare. Agrementul reprezintă un element esenţial care contribuie la reuşita vacanţelor la ţară. ciclism. 13 . a parfumurilor şi cânturilor. traversând dealurile. plimbări. de alimentaţie trebuie să se situeze la un înalt nivel calitativ. Turiştii doresc să parcurgă acest spaţiu rural sau să acţioneze în slujba acestuia. respiraţiei. celor care ştiu să o folosească în avantajul sănătăţii şi reconfortării lor fără să o distrugă. calitatea. recurge şi la serviciile de alimentaţie. echitaţie. a vieţuitoarelor. a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă. apei nepoluate. studiul sau observarea naturii. împreună sau separat constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. Spaţiul rural reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă sau gospodăria ţăranului şi a vieţii satului în slujba agroturismului . pe malul râurilor şi lacurilor. pescuit. drumeţie. care dispune şi de capacitatea de producţie respectivă. El poate îmbrăca diferite forme. vânătoare. achiziţionează amintiri. cunoaşterea zonelor etc.Satul reprezintă de asemenea. diferite bunuri etc. serviciile de alimentaţie în agroturismulse bucură de condiţii speciale prin varietatea. participarea la festivaluri rurale. prin funcţia lui de consumator. Ferma. Spaţiul rural reprezintă simbolul libertăţii. satul şi spaţiul rural. Ca formă a turismului de masă. familiale) şi este practicat îndeosebi la sfârşit de săptămână sau în timpul vacanţelor. munţii etc. dar mai ales prin prospeţimea produselor oferite de către gazdă. datorită faptului că agroturismul. invitând la contemplaţia peisajelor. aduce o creştere a veniturilor în locurile unde aceşti turişti se deplasează temporar. a locurilor pline de flori. turismul rural se pretează atât turismului individual cât şi de grup (în special grupurilor mici. În plus. articole cu specific local. pe lângă serviciile de cazare solicitare.

Relaţiile dintre oaspeţi şi localnici sunt privite ca o balanţă între costuri şi beneficii. De cele mai multe ori. apropiere de casă. o constituie dimensiunea social-culturală.În ceea ce priveşte limitele de vârstă. În regiunile turistice. Intensitatea de continuă creştere a activităţii turistice în diferite regiuni determină un impact puternic asupra comunităţilor locale ale acelor regiuni. etc. caracteristici economico-sociale. deoarece influenţează măsura în care beneficiile sunt percepute ca fiind mai mari decât costurile. impactul este unul pozitiv. (77) care face referire la caracteristicile localităţii. Raportul turişti/rezidenţi oferă informaţii asupra intensităţii fluxului turistic. În ultima vreme se cunoaşte o creştere a acestui raport pe măsură ce o anumită destinaţie turistică trece prin stagii succesive de dezvoltare. comunităţile locale trec printr-o secvenţă de reacţie. pentru liniştea şi bogăţia cadrului natural. sezonalitate. pentru confortul oferit de locuinţele săteşti modern amenajate. ca urmare a dezvoltării turismului în zonă. schimbându-şi percepţiile pe măsura experienţei. ca şi pentru multiplele posibilităţi de practicare a sportului în aer liber. Impactul turismului rural asupra comunităţilor locale se evidenţiază prin dimensiunea extensivă. turismul rural vine în întâmpinarea dorinţelor tuturor categoriilor de vârstă. pentru ambele părţi. tipurile de turişti. cum ar fi: rolul ei ca destinaţie turistică. în afara celei economice. perioadă de şedere etc. raportul turişti / rezidenţi. 14 . o dimensiune importantă. fiind şi motivul pentru care vacanţele localnicilor sunt adesea stabilite ţinând cont de sezonalitate. Sezonalitatea îşi pune amprenta asupra reacţiilor comunităţii prin fluxurile accentuate de turişti în perioade de vârf. În cadrul acestui impact. Dimensiunea intrinsecă se referă la caracteristici ale membrilor comunităţii gazdă care afectează variaţiile impactului turismului asupra respectivei comunităţi: grad de implicare. pentru alimentaţia sănătoasă şi bogată în vitamine. natura activităţii turistice. dar nu trebuie neglijate nici situaţiile în care efectele au fost negative. Gradul de implicare a indivizilor şi industria turistică este importantă pentru echilibrul acestei balanţe. fiind practicat atât de persoane de vârsta a treia cât şi de către generaţia tânără.

Potrivit celor enumărate mai sus nu pot face parte din categoria turiştilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniţi din afară. Pot fi incluşi. reprezentanţii consulari. între cel puţin două puncte. vizitarea rudelor şi prietenilor. recreare – refacere sau reîmprospătare) se înţelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpului liber pentru revitalizare. de plecare şi de destinaţie. larg utilizate în limbajul curent şi cel de specialitate cum ar fi: motivul sejurului. acţiunile angajate în timpul liber trebuie să fie constructive şi plăcute. sport. pasagerii în tranzit. în rândul turiştilor: străinii nonrezidenţi. unele activităţi remunerate (86). pasagerii aflaţi în croazieră în care debarcă pentru a vizita ţinutul etc. studii. imigranţii temporari sau permanenţi. recreere. excursie etc. utilizându-l aşa cum doreşte el. diplomaţii etc. 15 . Durata sejurului (criteriul cazării peste noapte). călătorie. nomazii. Prin recreere (lat. recreere. membrii forţelor armate. durata sejurului. naţionalii rezidenţi în afară de membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau în escală şi care apelează la serviciile de cazare – masă. refugiaţii. În acest context prin timp liber. pelerinaje religioase sau de alt ordin. Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătoriilor dintr-o localitate sau ţară în două mari categorii şi anume: cei care intră şi cei care nu intră în categoria turiştilor. respectiv persoanele care urmează să exercite în spaţiul avut în vedere. efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale. fie să accepte mai uşor impactul negativ al acestuia asupra comunităţii în care trăiesc. Activităţile de turism rural şi agroturism se bazează pe o mulţime de elemente specifice. desemnăm timpul asupra căruia omul dispune absolut liber. congrese. Pentru a fi vorba de recreere. misiuni. Pot face parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber. situate în locuri diferite cel care o efectuează purtând denumirea de călător. Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o ţară pentru a fi considerată vizitator este de 1 an. Călătoria este o noţiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un vehicul. din acea ţară.Persoanele care îşi bazează existenţa pe activităţile turistice sunt înclinate fie să supravegheze impactul pozitiv al turismului. vizită. realizarea de tratamente medicale. serveşte la identificarea altor două categorii de vizitatori: excursioniştii sau vizitatorii de o zi care nu îşi petrec noaptea în localitatea sau ţara respectivă şi turiştii care vor rămâne acolo cel puţin o noapte. de asemenea..

se exprimă pornind fie de la un sejur. fie de la o activitate de petrecere a timpului liber. pe de o parte. unde se pot distinge elementele primii şi cazării turiştilor în cadrul rural. reţelele folosite etc. realizarea ofertei de cazare conduce la creşterea veniturilor întreprinzătorilor respectivi. într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial. chiar pentru stimularea activităţilor economice. în timp ce turismul este o vizită în care persoana petrece cel puţin o noapte într-un loc special de găzduire (colectiv sau privat) situat în locul vizitat. într-un han sătesc. specifice pe de altă parte (103). lapte) pentru a satisface o cerere sporită de produse agricole şi neagricole. Apar. În acelaşi timp. Ei vor 16 . În cazul excursiilor de aproximativ o zi. motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat. Excursia este o vizită având durata de cel mult o zi. care are ca efect îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. clientela potenţială. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru constant de calitate. Ca urmare a circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local (prelucrarea unor materii prime din producţia proprie de carne. în funcţie de sezonul ales. indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume. de la un circuit pe o anumită temă sau într-o anumită regiune. produsul turistic include întotdeauna cazarea la un locuitor. care are ca proprietate principală îmbunătăţirea aspectului arhitectonic al satului. de tradiţii şi obiceiuri de activităţile practicate în aceste areale. Ca urmare. autorul ei fiind vizitatorul. Dezvoltarea ofertei de cazare conduce la apariţia unui cadru construit de calitate. Între activitatea de agroturism şi dezvoltarea economico-socială a zonelor rurale există o relaţie de corespondenţă şi reciprocitate: astfel creşterea circulaţiei turistice se face prin dezvoltarea generală a zonelor rurale. procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi pentru satisfacerea nevoilor lor. Oferta turistică ca element al agroturismului şi agroturismului. Astfel se consolidează gospodăria ţărănească. Satul sau zona agroturistică reprezintă spaţiul real de atracţie. dezvoltare care la rândul ei se realizează prin intensificarea activităţii turistică. în care se întrepătrund toate elementele de dezvoltare locală. şi pentru desfăşurarea nestigherită.Vizita este noţiunea cu înţelesul cel mai apropiat de turism. Astfel. de asemenea şi schimbări în concepţia celor ce vor construi.

Particularităţile acestor activităţi determină un avantaj în cadrul pieţei suvenirurilor cu influenţe evidente asupra veniturilor meşteşugarilor. Astfel dezvoltarea tuturor acestor activităţi duce la creşterea gradului de prosperitate a zonei precum şi al modernizarea infrastructurii locale. de acest lucru beneficiind atât proprietarul cat şi turistul. Activităţile acestor unităţi este desfăşurată de persoane specializate în turism: manageri turistici. Ca urmare a intensificării circulaţiei turistice se dezvoltă activităţi economice pe plan local menite să satisfacă cererea sporită de produse agricole şi neagricole. Ca urmare a dezvoltării activităţii agroturistice se înregistrează transformări fundamentale la nivelul satelor. muzee locale. unităţi de prelucrare a laptelui. după cum urmează: apar centre de informare. Acest segment organizaţional are menirea de a capta şi emite informaţii. biserica şi alte unităţi culturale. operatori. agenţii şi dispecerate turistice ca urmare a necesităţii reglementării şi organizării circulaţiei turistice la nivelul localităţii.Sectorul meşteşugurilor şi artizanatului ocupă un loc aparte deoarece aceste activităţi au o conotaţie de ordin artistic şi cultural fiind totodată diferite de la o localitate la alta. magazine de desfacere de produse de artizanat şi de suveniruri. ansambluri folclorice. etc. concretizate în unităţi cum ar fi: brutării şi ateliere de patiserie. şi altele.accepta existenţa unui arhitect în vederea realizării unor construcţii funcţionale. ateliere foto (comercializare filme foto şi casete video. ateliere de croitorie şi spălătorie. developare de filme etc). Ele au fost practicate şi s-au transmis din generaţie în generaţie suportând influenţele economico-sociale ale zonelor respective. În aceste centre se organizează şi se constituie săli de spectacole. atât în ceea ce priveşte numărul activităţilor desfăşurate cât şi a calităţii lor. se dezvoltă şi sistematizează activităţile de prestare a activităţilor complementare agroturismului. cu un grad de confort mai ridicat. tarafuri şi fanfare. laboratoare de carmangerie. 17 . coruri. cât şi cu interiorul acestuia. atât în relaţiile cu exteriorul sistemului local. organizarea de centre culturale împreună cu instituţiile deja existente în cadrul satelor: şcoala. Indirect se va realiza o creştere a numărului de locuri de muncă atât în activitatea turistică cât şi în activitatea de producţie şi în servicii. agenţi.

tradiţionale. în Canada. în Austria comunele au sub 5000 de locuitori . sunt principalele motivaţii care atrag turiştii în mediul rural. Complexitatea mediului rural a determinat o 18 . teritoriile cuprind mai puţin de 1000 de locuitori. Majoritatea specialiştilor definesc zonele rurale ca fiind cele care au 1020% din suprafaţa totală ocupată în construcţii. Specificul rural tradiţional. activitatea dominantă este în agricultură sau silvicultură.80. conjugat cu interesul pentru peisaj şi cu posibilităţile de recreere pe care le oferă mediul sătesc. conservă în mare măsură mediul natural şi oferă turistului senzaţia existenţei unei economii naturale. Portugalia şi Elveţia au comune cu mai puţin de 10000 de locuitori . II EVOLUŢIA TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI 2. neindustrializate.CAP. având o densitate a populaţiei sub 400 loc/kmp Danemarca şi Norvegia cuprind aşezări sub 200 de locuitori .1 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL PE PLAN MONDIAL Turismul rural poate fi delimitat din punct de vedere geografic numai după ce se defineşte ruralitatea şi se determină gradul de urbanizare şi ruralizare. chiar mai mult în cazul satelor foarte mari. Anumite surse bibliografice (63.109) fac referire asupra aşezărilor rurale din câteva ţări şi anume: în Australia sunt aşezări cu mai puţin de 1000 de locuitori. Pentru stabilirea gradului de ruralizare se folosesc trei criterii şi anume: densitatea populaţiei şi caracteristicele gospodăriilor. aşezările rurale de tipul satelor au un număr de locuitori care variază între 500 şi până la 5000 de locuitori. În România. Franţa are comune sub 2000 de locuitori. utilizarea solului şi raportul dintre agricultură şi silvicultură şi structurile sociale tradiţionale şi aspectele identităţii comunitare şi de patrimoniu. cu excepţia zonelor din staţiunile de vacanţă. gospodăriile fiind distanţate la cel puţin 200 m unele de altele .

de schi. edilitare. Aceşti factori sunt: creşterea populaţiei globului. de vânătoare etc. Conceptul rural-urban se foloseşte pentru a desemna atît diverse peisaje.97. prin care se iau în considerare acele zone rurale care se detaşează de ruralul propriu zis. creşterea timpului liber.” Potenţialul turistic este influenţat de o serie de factori: factori naturali (care rămân. După provenienţa turiştilor. realizate fie prin intermediul unor organizaţii. modernizarea mijloacelor de transport şi comunicaţii. formele de relief. turism de litoral. clima.114. specificitate demografică cât şi schimbările datorate mutaţiilor social economice şi politice. ceea ce face ca turistul să influenţeze urbanizarea zonelor rurale.63. turismul este prin excelenţă un concept urban. deosebim turism intern şi turism extern. încurajând modificările economice. fie pe cont propriu. Prin istoric şi conţinut. deoarece marea majoritate a turiştilor provin din mediul urban. psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit). în general. tendinţa fiind orientată către polul urban. În funcţie de provenienţa turiştilor. etc. precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice. aşezările omeneşti se pot deplasa dea lungul acestei scări. moduri de viaţă. pe o durată limitată de timp. întrucât criteriile folosite variază de la o ţară la alta. flora. În evoluţia lor. În concepţia economiştilor francezi (13. culturale. curentele turistice şi durata de sejur. creşterea veniturilor populaţiei. zone care sunt dificil de definit. ruralul echivalează cu spaţiile care nu se includ în categoria celor urbane. Din cele menţionate rezultă că stabilirea unei definiţii complexe. Astfel. Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului. societăţi sau agenţii specializate. fauna diferenţiaza turismul în: turism montan. în cadrul ţărilor europene. litorale sau uneori montane. demografici.89. Unii factori influenţează turismul pe perioade lungi de timp. valabile pentru toate zonele rurale. reţeaua hidrografică.serie de autori să întoducă noţiunea de continuu rural şi urban. iar în funcţie de sensul circulaţiei turistice deosebim turism emitent sau receptor.141) turismul reprezintă “ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri. neschimbaţi) şi factorii economici. turismul se poate clasifica: 19 . politici. indiferent de ţară este dificilă deoarece turismul urban sau de staţiune nu se limitează doar la zonele urbane ci se prelungeşte şi în zonele rurale.

În funcţie de potenţialul turistic şi baza de servire sunt organizate diferite tipuri de turism: turism montan şi de schi (drumeţii. peste 1. de circulaţie.24. muzee).(7. Australia sau America de Sud. Marea Britanie. Olanda. Marea Britanie. efectuează călătorii în scopuri turistice. Franţa. de tranzit. de durată medie şi de scurtă durată). turism maritim-balnear (cură climaterică. Franţa. În funcţie de importanţa ofertei turistice (stabilite în general după numărul de turişti primiţi în spaţiul turistic). arhitectonice.25. Franţa. aici înregistrându-se un număr mare de turişti şi încasări apreciabile din turism. distingem mai multe categorii de localizări concentrate ale ofertei turistice. anual. Germania. termale).126) Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii. urmată de Spania. Japonia şi altele.55) Amploarea fenomenului turistic este ilustrat şi de faptul că.5 miliarde persoane. pentru sezonul de schi). helioterapie. Germania. cum sunt cele din Africa. turism comercial (târguri. turism de vânătoare (safari) răspândit mai ales în Africa. Canada. turism festivalier. expoziţii). nămol terapeutic). potenţialul natural nu este valorificat în întregime. emitent: de sejur (de lungă durată. Marea Britanie. unele ţări europene.(23. – – turism internaţional: receptor: de sejur (de lungă durată. Elveţia si altele. SUA. de circualţie.– turism naţional . Elveţia şi altele. băi de mare. de circumstanţă. Arcul Alpin situat în centrul Europei concentrează cea mai mare parte a turismului montan (în special în timpul iernii. Cele mai mari încasări din turism au fost înregistrate în 2004 în Italia. 20 . Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA. iar dintre ţările primitoare amintim: Spania. turism balnear (ape minerale. turism climateric. Austria. cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10 % pentru călătorii turistice în străinătate). Italia. de durată medie şi de scurtă durată). de durată medie (4-30 zile). turism cultural (monumente istorice. de tranzit şi vizite de o zi.Acest turism se subdivide în: de sejur (de lungă durată (peste 30 zile). de scurtă durată (13 zile). de circulaţie (itinerant). (57) Potenţialul turistic si fluxurile turiştilor înregistrează valori diferite de la o regiune la alta. În alte regiuni. dar şi în Canada. sporturi de iarnă). Germania. Austria. turism sportiv (legat de marile competiţii sportive). Potenţialul turistic al Europei şi Americii de Nord şi Centrale este intens valorificat. Suedia. reprezentând aproape o treime din populaţia globului.

cu dobânda de 3-4 %. Vale d'Aosta. Europa de Est . Innsbruck. Sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung. ele fiind construite şi amenajate înaintea celui de-al II-lea război mondial în Elveţia (Cras Montana şi Davos). Mangalia) cât şi de pe cel bulgăresc (Varna. această zonă înregistrează 12-13 mil. de existenţa şi activitatea unor organizaţii specializate etc. Pe lângă resursele naturale. Italia (Cortina d'Ampezzo.E.Anual. neuniform răspândiţi între zonele amenajate. practicanţi (în calitate de prestatori) ai activităţilor turistice. în funcţie de condiţiile specifice locale şi tradiţii. ş. Înainte de aceasta dată turismul internaţional în zonă se limita numai la anumite teritorii restrânse şi nu îndeajuns dezvoltate. Mittenwald) şi Austria (Kitzbuhal. Megeve şi Axles Bains). a U. atât de pe litoralul românesc. Germania. în proprietate privată a locuitorilor din spaţiul rural. în mare parte. Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai bună organizare în cadrul statelor Comunităţii Europene. Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire (recepţie) existente pe dotările ce se regăsesc. staţiunile din aceasta zonă dispun de facilităţile deosebite cum ar fi: căi ferate şi şosele moderne. Franţa (Chamonix. Courmayeur). turişti. inclusiv a agroturismului.a. amenajările de agrement deosebite care dau un plus de atractivitate zonei. de interesul manifestat de ofertanţi şi consumatori.scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată. formare de cadre şi îndrumare. sprijin logistic. Berchtesgaden. a organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente. Bad Gastein).Franţa. Totodată.).2 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ŢĂRILE EUROPENE Practicarea turismului în general.s-a deschis cu adevărat pentru diferitele forme de turism abia în anii '90. Burgas. Eforie Nord. Germania (Garmisch Partenkirchen. se realizează în mod diferenţiat de la o ţară la alta şi în interiorul fiecărei ţări. Austria (Innsbruck) sau Italia (Cortina d'Ampezzo). staţiunile au si tradiţii vechi. de interesul şi sprijinul pe care îl acordă statul. (51) 2. Aceasta datorită condiţiilor de organizare create. Nisipurile de Aur) şi cele din Carpaţii Româneşti. (53) În această zonă staţiunile cu flux mare de turişti şi amenajări turistice importante se întâlnesc în: Franţa (Grenoble. Chamonix). Austria . (Mamaia. prin 21 . De un interes deosebit sunt staţiunile de la Marea Neagră.

22 . Austria Turismul rural în Austria reprezintă o activitate care contribuie în bună măsură la dezvoltarea aşezărilor rurale. de exemplu în văi. în regiune păduroasă. căi ferate. Turismul a devenit astfel o profesie şi stopează în anumite regiuni exodul către oraş.2. circumscrisă dintr-o localitate. alăturându-se eforturilor celor în vârstă. ea ar putea fi chiar numai o porţiune izolată. În cele ce urmează prezentăm succint unele aspecte recente care caracterizează agroturismuldin câteva ţări europene în care această activitate este mai extinsă. terase aeriene sau piste de aterizare. în care s-a creat o tradiţie în care s-au conturat diferite tipuri sau modele ce pot servi ca exemplu pentru cei care doresc să iniţieze afaceri în acest domeniu. în care turistul poate să-şi petreacă concediul în izolare şi linişte şi în acelaşi timp să cunoască obiceiurile şi bogăţia folclorică a zonei. Practicarea acestui gen de activitate a fost determinată de necesitatea obţinerii unor venituri extraagricole. cum este cea a Tirolului. muntoasă sau deluroasă.intermediul programelor PHARE (primul instrument financiar nerambursabil. În conceptul de „sat turistic de recreaţie“ este inclusă aşezarea turistică cu caracter predominant ţărănesc. amplasând-o la o distanţă corespunzătoare de căi de comunicaţie mai puţin frecventate.1. Pentru ca o localitate să fie recunoscută ca „sat turistic de recreaţie“ ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: (59) izolarea aşezării. este destul de substanţial. concepte care au amplificat mişcarea turistică din această ţară. prin numărul şi structura populaţiei. conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către societatea democrată şi economia de piaţă. arhitectura trebuie să se integreze în stilul ţinutului. este faptul că tânăra generaţie a transformat activitatea turistică într-un mod de viaţă. ca de exemplu şosele principale. Ceea ce este interesant mai ales în anumite regiuni. Elaborarea acestor două concepte este strâns legată de necesitatea turiştilor de a petrece o vacanţă departe de vacarmul citadin. 2. Turismul austriac este dominat de două modele (concepte): (8) „satul turistic de recreaţie“ şi „staţiunea de odihnă“. satul nu trebuie să fie o aglomerare de blocuri iar orice fel de întreprindere industrială va fi amplasată la periferia localităţii. aşezarea să corespundă. în acelaşi timp este recomandabil ca noile construcţii să nu depăşească două nivele. caracterului unui sat.

Ele reprezintă o treaptă superioară la categoria acestor tipuri noi de localităţi turistice. totala lipsă de zgomot în satele turistice de recreaţie este una din condiţiile sine qua non ale acestui gen de localităţi. La cerere se anexează şi un formular foarte detaliat. şi orice zgomot mecanic. instalarea de automate muzicale va fi interzisă. instalaţii şi tarifele mai mari.pentru cazarea vizitatorilor sunt de preferat unităţi modeste. vor fi servite. la cererea localităţii respective. ele se vor crea şi vor fi sprijinite în desfăşurarea activităţilor respective. „Staţiunile de odihnă“ se deosebesc de satele turistice de recreaţie doar prin numărul de vizitatori. pentru a corespunde nevoii de odihnă a vizitatorilor în concediu. se vor exclude zgomotele şi agitaţia produse de localurile de petrecere. Această cerere se va înainta numai în urma deciziei preşedintelui Sfatului comunal. Această decizie atrage obligaţia acestui for local administrativ de a asigura păstrarea caracterului acestui tip de localitate. de preferinţă. în amenajarea restaurantelor din zonă se va pune accentul pe caracterul ţărănesc în ceea ce priveşte aspectul exterior şi mobilarea încăperilor. pentru eliminarea cauzelor care provoacă zgomot sau emis anumite „Directive pentru combaterea zgomotului în satele de recreaţie şi staţiuni de odihnă“. 23 . a portului popular. Acordarea calităţii „de sat turistic de recreaţie“ sau „staţiune de odihnă“ se realizează de către Uniunea Comunală (GEMEINDE BUND). ce se completează de autorităţile locale. mâncărurile specifice vor avea denumirea locală iar personalul de serviciu va purta costum naţional tradiţional. săli de dans etc. aprovizionarea localităţilor prin mijloace motorizate se va limita la anumite zile şi ore. Examinarea şi aprobarea unei astfel de cereri se realizează pe baza unor criterii severe. păstrarea datinilor. se va reduce zgomotul produs de circulaţie. în baza unei proceduri prevăzute de lege. acolo unde asemenea organizaţii nu există. prezentarea de obiecte de artă populară. localuri de noapte. manifestări sportive locale sunt responsabilităţile organizatorilor locali. iar la cele existente se vor reduce timpul şi intensitatea de folosire. la felurile de mâncare se vor servi fructe şi legume din regiune. de petreceri şi de orice fel de manifestări care ar putea tulbura liniştea oaspeţilor. mâncăruri cu specific local. dotarea acestor unităţi nu va depăşi preţurile medii. de a deveni sat turistic de recreaţie.

dezvoltarea noilor sisteme de comunicaţie. Totul a pornit de la poziţia geografică a Tirolului.la fiecare fermă-6 paturi.care au contribuit la evoluţia aşezărilor săteşti. Cu începere din anii ‘50 au fost reatinse condiţiile de dinainte de război. fie ca staţiune de odihnă) poate. Deşi trecută prin încercarea celor două războaie mondiale.au contribuit la înfiinţarea Organizaţiilor Turistice Săteşti (OST). zona Tirolului s-a refăcut în viteză de fiecare dată. prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de rambursare mare (15 ani) şi o dobândă scăzută (3-5%). În întâmpinarea acestor iniţiative au venit „Sindicatele de iniţiativă sătească”. sugestiv intitulat „Planul Verde”. Şi în această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat. creşterea bugetului de timp liber. Începând cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elveţiei şi devine zonă de interes turistic.Examinarea localităţilor respective se face. aflat la intersecţia rutelor nord-sud şi est-vest.în 1979 s-au împlinitt 100 de ani . să fie retrasă localităţilor care nu mai corespund cerinţelor cerute. creşterea populaţiei. creşterea transportului şi infrastructurii necesare acestora. caracterizată printr-un trafic ridicat. Vechimea acestor preocupări . Corelerea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative . desigur. Astăzi în întreg Tirolul o treime din gospodăriile aflate în mediul rural închiriază spaţii de cazare. (8) 24 . Toate acestea au condus la: omologarea şi funcţionarea a 25 de comune turistice. „Oficiul de turism al landului” şi „Oficiul pentru promovarea turismului austriac”. Analizând statistic realizările domeniului se remarcă poziţia de fanion a regiunii Tirolului. a dezvoltat noi preocupări – devenite în timp profesii . de regulă. în care o familie din două primeşte turişti la fermă. ci şi foarte puternică. Aprobarea obţinută (fie ca sat turistic de recreaţie. prin vizitarea la faţa locului şi consultarea cu organele locale privind interesul turistic al localităţii. Formele de manifestare ale agroturismului sunt: pensiunea ţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. a sporturilor de iarnă şi nu în ultimul rând a urbanizării.în condiţiile creşterii concurenţei . şi a Centrelor de Administraţie a Organizaţiilor Turistice Săteşti (CAOST) la nivelul judeţelor. în medie existând . (181) Creşterea realizată în domeniul turismului s-a bazat pe: creşterea economică a întregii regiuni.au condus la realizarea tradiţiei. Rezultatele obţinute în zona Tirolului sunt o urmare firească a programului iniţiat de Ministerul Agriculturii şi al Comerţului. iar dezvoltarea următoare nu a fost numai rapidă.

Pe plan local intervin „Sindicatele de Iniţiativă Săteşti“ care utilizează pentru promovarea produsului turistic o parte importantă a bugetului de care dispun. Animaţia staţiunilor nu depinde numai de echipamentele create ci. În Austria. Ca urmare a preocupărilor susţinute pentru promovarea turismului rural. pliante. conceperea unei politici publicitare. de bunăvoinţa lor. În afara colaborării cu reprezentanţii intereselor turistice din toată lumea (camere de comerţ exterior. instituţii culturale. ceea ce permite utilizarea unor mijloace multiple promoţionale. promovarea turismului rural se realizează atât pe plan local cât şi la nivelul provincial şi federal. birourile oficiale din ţările emitente de fluxuri turistice.). cum ar fi plimbările în jurul staţiunilor pe rute deszăpezite şi balizate. La nivel provincial acţionează „Oficiul de turism al Landului“ care încasează o taxă pentru dezvoltarea turismului din care finanţează propaganda turistică şi care interesează ansamblul zonei (pliante. capabile să intereseze un public larg în tot cursul anului. lecţii de ecologie pe un drum forestier. firme. participarea la târguri şi expoziţii. birourile liniilor aeriene. emisiuni la radio şi televiziune. instituţiile culturale. birouri ale liniilor aeriene). În aceste cataloage se utilizează însemne standardizate în vederea alegerii locului de vacanţă preferat. cataloagele marilor firme de turism din lume oferă informaţii tot mai amănunţite şi mai atractive privind oferta turistică austriacă în mediul rural. prospecte. prospectarea pieţei. angajarea de multiple operaţiuni promoţionale. Graţie bogăţiei capitalului uman. 25 . afişe în locurile publice. participarea la târguri internaţionale etc. prin ziare.Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: camera de Comerţ Exterior. Bugetul de care dispune este utilizat pentru realizarea studiilor de piaţă. La nivel federal funcţionează „Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac“ care are ca scop intensificarea efortului publicitar pentru creşterea fluxurilor turistice internaţionale. desemnarea priorităţilor. staţiunile din Tirol sunt în măsură să propună oaspeţilor lor distracţii gratuite sau foarte ieftine. organizarea exterioară cuprinde birouri oficiale în principalele ţări emitente de turişti. reviste. de valoarea oamenilor. în egală măsură. Aceste organisme dispun de venituri considerabile provenind din taxele de sejur plătite de turişti şi din contribuţiile membrilor săi (personale care cotizează sunt membri ai comisiei care beneficiază direct sau indirect de practicarea turismului).

Aşa se explică tendinţa de a transforma unele sate obişnuite în sate turistice.când se constituie prima asociaţie devine renumită şi în agroturismul .2.a construcţiilor vechi bine conservate şi a echipamentelor de vacanţă confortabile.alături de fotografia fiecărei case care oferă spaţii de cazare pentru turişti şi numele proprietarului.este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: „vacanţe active”. cazarea este oferită în locuinţe la fermă. Flandra şi regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale şi 245 camere „de oaspeţi” în regiuni bogate în patrimoniul artistic şi tradiţii populare. a berii. apartamente independente sau campinguri. (175) Echipamentele sunt omologate. dar .ţara lui Tintin. eficienţi pentru a proba şi a demonstra buna lor reputaţie de gazde deosebit de ospitaliere.este una din ţările europene cu o bogată tradiţie în practicarea turismului. din 1973 . a lui „Mauneken Pris” şi a altor câteva bine cunoscute repere.în acelaşi timp al muzeelor . de gradul de confort şi de posibilităţile de hrană oferite turiştilor.4 Elveţia. Wallonia este o zonă a pădurilor. inclusiv a turismului rural şi agroturismului . pragmatici.2. Tarifele practicate variază în funcţie de zonă. „Casa de economii pentru călătorii“ apreciază că micile colonii pentru vacanţă par a fi o 26 . Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copii sub 12 ani.2 BELGIA . Belgia federală (compusă din: Vallonia. Statul încurajează şi sprijină această activitate în interesul său şi a celor care-l oferă şi care-l consumă. 2. Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli şi mereu gata să facă o serbare. controlate şi rezervate prin „Les Gîtes de Walonie” fiind situate mai ales în jumătatea de sud a Belgiei. 2. 2. rezervaţiilor naturale. Serviciile sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă. Ulterior a început stimularea creării unor „mici colonii de vacanţă“ în imediata apropiere a centrelor turistice (sate de vacanţă bine dotate).2. de perioadă. a râurilor. Prin intermediul organizaţiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispoziţia doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3 000 de paturi.3 DANEMARCA . iar în extrasezon se practică preţuri speciale.

spre exemplu.soluţie mai raţională decât construirea unor noi sate de vacanţă. În acest scop. a elaborat un nou sistem de organizare a vacanţelor. Programarea vacanţelor se realizează în serii. ce cuprinde circa 37 000 de aşezăminte. pe care proprietarii le închiriază turiştilor. se poate deţine pe o perioadă de 10-20 de ani sau pe un timp nelimitat.). (161) Spaţiile de cazare prezentau următoarea clasificare: 27 . Concomitent cu studierea posibilităţilor de dezvoltare şi modernizarea satelor turistice se experimentează şi forme de exploatare raţională a acestora.2. Franţa În această ţară turismul în spaţiul rural are vechi tradiţii şi realizează cote maxime de diversificare. această „cumulare“ a vacanţelor fiind posibilă în mod nelimitat. (8) În Franţa. conducerea administrativă a cantonului Tessin. s-au constituit într-o asociaţie generală. O astfel de asociaţie de turism rural denumită „Gîtes de France“ oferea clienţilor săi în anul 2004. În această ţară funcţionează numeroase organizaţii turistice rurale nelucrative care. munte şi mare. 2.R. Posesorii certificatelor pot să-şi aleagă în fiecare an o altă localitate pentru a-şi petrece vacanţa. amenajate şi mobilate corespunzător. Pe baza aşa-numitelor „certificate de vacanţă“ eliberate în condiţii speciale de plată (cumpărarea de acţiuni) şi clasificate pe categorii. În cazul în care sejurul se amână pentru următorul an. denumită „Tourisme et Espace Rural“ (T.5. lista a 50000 de adrese la ţară. agroturismulare vechi tradiţii şi este foarte diversificat în ceea ce priveşte organizarea şi promovarea. (13) Una din formele sub care se manifestă turismul rural francez sunt aşa numitele „les gîtes rureaux“ (adăposturi rurale). Certificatul este transmisibil. proprietarul certificatului are dreptul la două săptămâni de vacanţă. Casele de vacanţă sunt mobilate corespunzător şi dotate cu lenjerie şi obiecte de uz casnic. fapt pentru care Touring Club Suisse promovează realizarea acestui gen de turism – mici colonii de vacanţă situate în imediata apropiere a centrelor turistice. începând din anul 1970. omologate şi rezervate prin federaţia naţională „Gîtes Ruraux”. în Graubunden.E. în 4 perioade – în mod eşalonat – într-un sistem de evidenţă foarte uşor de urmărit. o vacanţă anuală de o săptămână într-una din casele de vacanţă dispersate pe teritoriul Elveţiei de sud. Aceste adăposturi rurale sunt de fapt case sau apartamente renovat. organizare şi promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice şi sunt controlate.

fiecare având amenajări pentru circa 6 persoane. Una din cauzele acestei situaţii ar putea fi rentabilitatea scăzută a capitalului investit faţă de cel din turism balnear şi montan. prevăzute pentru a primi familii sau grupuri (în jur de 20 de persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end. turiştii petrec aici un sejur profitând de linişte şi de natură. În ciuda vechimii sale. „Gîtes d’etape“ este destinat primirii de călători (pedeştri. pe care poate fi instalat cortul sau rulota.) care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua drumul pe care şi l-au propus să-l parcurgă. mare sau munte. tir cu arcul etc. călare. 28 . ciclişti etc. este amenajat pentru a primi aproximativ 20 de persoane. situată la ţară. sunt situate într-un spaţiu natural şi formate din 3-25 grupuri. Ei împart împreună cu alţi copii viaţa la ţară şi profită de odihnă în aer curat.„Gîtes rurales“ reprezintă amenajări respectând stilul local. fiind o casă sau o locuinţă independentă. ele beneficiind de un standard de 1 sau 2 stele. „Champing a la ferme“ (camping la fermă) reprezintă terenuri situate. este amplasat în imediata apropiere a traseelor de călătorie. iar ca activităţi se practică: pescuit.BB) este o altă modalitte de a descoperi miile de feţe ale Franţei. Aceste spaţii de cazare sunt situate în comune cu mai puţin de 5000 de locuitori. „Gîtes de group“ sunt adăposturi rurale de mare capacitate. la sosire. proprietarii rezervă o primire personalizată. traiul bun şi bucătăriile regionale. în toate sezoanele. în apropierea unei ferme. ciclism. în general. „Gîtes d’enfant“ (cuiburi/culcuşuri pentru copii) este forma în care în timpul vacanelor şcolare. turismul rural francez s-a afirmat mult mai greu decât celelalte forme de turism existente cum ar fi turismul balnear şi montan. copii sunt primiţi de familii agreate de „Gîtes de France“ şi supravegheaţi de o persoană competentă. Turiştii sunt primiţi „ca prieteni“ la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopţi. Reprezintă modalitatea de a redescoperi supravieţuirea în spaţiul rural. „Chambre d’hotel“ (camere de hotel sau bed & breakfast . „Chalets-loisirs“ – reprezintă popasuri de recreere – odihnă. se poate rămâne în week-end una sau mai multe săptămâni. cu ocazia unei deplasări sau a unui sejur.

hoteliere. În turismul rural francez toate acţiunile sunt precedate de studii amănunţite asupra situaţiei actuale a pieţei şi. care au fost integrate în circuitul turismului rural. tipul de agricultură practicat. Evoluţia turismului rural francez a fost determinată de ideea de a surprinde plăcut pe turişti şi de a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. turismul rural pedestru oferă turiştilor o imagine personală asupra spaţiului unde îşi petrec vacanţa în timp ce turismul ecvestru implică practicarea unor activităţi diverse şi antrenante (de exemplu: călăritul). împrumuturi cu dobânzi avantajoase). cum ar fi: atracţiile naturale. precum şi grija autorităţilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole. Spaţiile rurale franceze. a turismului rural francez a avut ca principal motor iniţiativa privată încurajată şi susţinută de autorităţile publice.Reuşita.5%). deşi târzie. Astfel. Cei care au elaborat proiectul de implementare a turismului în spaţiul rural au urmărit organizarea acestuia într-un tot unitar organizat şi structurat pe două concepte: „staţiune verde“ şi „sat de vacanţă“. datorită diferenţelor de atracţie climatică istorică. au fost selecţionate în funcţie de anumite criterii. dezvoltarea şi promovarea produsului turistic se face în general apelându-se şi la ajutoare din partea statului (subvenţii. speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (până la 15 ani) şi cu dobândă mică (3. În acest proiect de creare a infrastructurii turismului rural au fost implicate categoriile de agricultori cu venituri medii şi mari care posedau spaţii corespunzătoare. În plus nu trebuie neglijat raportul preţ-calitate care constituie o preocupare majoră pentru fiecare prestator. În cadrul turismului rural francez trebuie să observăm faptul că s-au dezvoltat două mişcări pline de originalitate: agroturismulpedestru şi ecvestru. 29 . de la Consiliul General sau direct de la alt stat. a segmentului de piaţă asupra căruia se exercită acţiunea de promovare ca şi a normelor de promovare a concurenţei. Implementarea turismului în spaţiul francez rural reprezintă o serie de inegalităţi de la o regiune la alta. culturale. umane. culturală. în principal. La cele de până acum este necesar a adăuga “un puternic ataşament pentru regiunea natală şi o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”. Aceste ajutoare pot proveni de la Consiliul Regional. Finanţarea studiilor pentru crearea. mentalitatea locuitorilor faţă de fenomenul turistic. poziţia geografică faţă de centrele emitente. capital şi timp liber. Ajutoarele oferite variază în fiecare an şi conţin precizări riguroase cu privire la modul lor de utilizare. infrastructura de primire a turiştilor etc.

ţara „făcută” parcă în întregime din ape.) şi „Organizaţia pentru stimularea opiniei publice“ (I. La toate cele prezentate până acum trebuie să mai adăugăm lungile nopţi albe din perioada verilor arctice. dar din anul 1965.2. la o concluzie apreciată şi bine cunoscută . spre exemplu „D.A. Cele mai bine de 188 000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur. (8) În martie 1967. proaspăt dar mai răcoros.cel cel mai adesea echitaţia sau schiul.M. Agroturismul în Germania este o îndeletnicire cu tradiţie. De asemenea.L. ce-şi propune realizarea a 2000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi două paturi).L. „Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus. Organizatorii acestui proiect de turism apreciau că pentru asigurarea succesului se cere o strânsă legătură între gazde şi administraţia comunală. Ţară în acelaşi timp al fiordurilor şi al lui Moş Crăciun. pacifist şi foarte disciplinat. în vacanţele lor pot participa la viaţa aşezărilor ruruale. a fiordurilor şi în jumătatea sudică a Finlandei. pot munci în cadrul gospodăriilor sau pot practica sportul . (176) Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti.7.6 FINLANDA . barca pentru peşte şi echipamentul din lemn.“ a editat o broşură cuprinzând peste 900 de adrese.D. aceste mici cabane sau „castele” din lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor. 2.D. Sunt omologate peste 50 000 de aşezăminte cu un număr de peste 10 000 de paturi. Organele competente din Germania au acordat o atenţie deosebită valorificării – din punct de vedere turistic – a unor zone rurale unde există sate şi ferme ţărăneşti bine întreţinute. aer şi arbori.2. Prânzul şi cina se puteau servi la restaurantul unui han. Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor. două mari organizaţii care reprezintă interesele agricultorilor . sauna. Germania.a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul unui an întreg”. proprietarii acestor ferme oferă camere şi mic dejun. printre altele. în 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „De la Marea Nordului până la Alpi”. modest.2. Finlanda posedă un popor calm. ca şi pentru sejururile lungi. (29) 30 . Sunt acordate reduceri de 50% copiilor între 2 şi 11 ani.) – au început să colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse să primească turişti şi să le facă cunoscute publicului sub diferite forme. De regulă.„Societatea germană pentru agricultură“ (D. Drept urmare.

În aceste spaţii se permite cazarea familiilor cu copii mici şi cu câini. Potrivit statisticilor. nu mai este eficienţă datorită concurenţei sporite. bucătărie şi biserică”) . Sejururile oferite în turismul rural german poartă parfumul serbărilor berii. promptitudinea şi stilul german vă fac să credeţi că atmosfera este mai sobră.G.Regiunile cele mai dezvoltate în activitate a de turism rural sunt: Schwarzwald şi Messen. vom întâni dotări începând din Rhemania de Nord. cu două sau mai multe paturi. Pentru promovarea ofertelor. veţi afla căldura şi înţelegerea gazdelor germane.. Bavaria sau Baden Wurtemberg. promovarea „Agroturismului “ şi a „Vacanţei în gospodării ţărăneşti“ la nivel regional şi de land. în 1990 a luat fiinţă „Grupul de lucru pentru vacanţă în gospodărie ţărănească şi agroturismul “ din Germania (A. Ambianţa rurală este angrenată cu multe iniţiative de petrecere a clipelor de vacanţă şi situează la loc de frunte animaţia turistică. în urma acţiunii „vacanţa în gospodării ţărăneşti“ au fost puse la dispoziţia turiştilor. din Germania. Odată cu conturarea Europei Unite. Pe plan naţional. Poziţionând geografic.M. s-a lansat acţiunea „Vacanţa în gospodăriile ţărăneşti“. Statul a acordat împrumuturi speciale acelor gospodării care ofereau turiştilor locuinţe corespunzătoare. peste 7500 de paturi iar numărul acestora a crescut an de an. În acest scop au fost amenajate peste 2000 de locuinţe de vacanţă de diferite mărimi şi aproximativ 10000 de camere cu unul. continuând apoi cu: Hessen. Acest grup vizează promovarea turismului 31 . kuche und kirche”= „copil. Şi chiar dacă aparent precizia. în Germania au fost organizate de la începutul anului 1980. cu încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german (81)asupra vieţii de familie şi în special legat de poziţia femeii în societate („kinder. Wastfalia. culoarea Dunării şi căldura copilăriei din poveştile fraţiilor Grimm. În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german. mai ales atunci când le veţi aduce la cunoştiinţă că nu îndrăgiţi lichiorul de ou crud. posibilităţile convenabile de cazare şi masă de la Marea Nordului până în Munţii Alpi. numai în regiunea Schwarzwald şi partea de nord a landului Messen.care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare ascendentă a agroturismului . copii beneficiind de reduceri importante de preţuri. Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust. (182) În cadrul acestei acţiuni.).

televiziunea.A. sprijină măsurile de promovare a „Vacanţei în gospodăria ţărănească“ şi a „Agroturismului “ şi prin mijloace financiare. colaborează cu „Societatea de marketing în Agricultură“ din Germania pentru prezentarea ofertelor turistice prin organizarea în magazinele din marile oraşe a unor acţiuni de prezentare a prospectelor şi cataloagelor de reclamă pentru „Turismul în gospodării ţărăneşti“ şi „Agroturismul“. Joyce Coountry.G. radioul. De 22 de ani. În general copiilor li se acordă 25% reducere. (87) 2. Noile programe de dezvoltare a turismului rural în Germania urmăresc promovarea ofertelor rurale. În numeroase rânduri cazarea este oferită în apartamente independente sau rezidenţe rurale rezervate în edificii antice. diverse societăţi etc. iar calitatea se adaptează mereu la cerinţele actuale.G. încearcă prin măsurile adoptate în funcţie de condiţiile de piaţă.) există marca de calitate „Turism în gospodăria ţărănească“. A. Această marcă s-a impus dea lungul timpului. Unabhan şi Carlow Country. De asemenea. A. Zonele renumite în turismul rural rlandez sunt litoralul vestic şi partea centrală între Galway şi Dublin.8 IRLANDA . Irishawen.D.M.2. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ variază între 6 şi 10 persoane. angajând în acest scop presa. instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf.162) Echipamentele posedă în mod frecvent cai (pentru echitaţie). Comisia de calitate elaborează criterii de calitate şi un model de categorisire a ofertelor de „Agroturismul “ şi „Turism în gospodăria ţărănească“. (67. dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completă. în cadrul „Societăţii Germane pentru Agricultură“ (S.are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional formula „bed & breakfast” (cazare şi mic dejun). A. Multe din ferme au amenajate locuri de joacă pentru copii şi se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”. să sporească avantajele în rândul tuturor celor interesaţi pe plan naţional şi în cadrul U.M.M.E.G. împreună cu Ministerul Agriculturii al Germaniei efectuează cursuri de perfecţionare pentru consiliile de administraţie ale Uniunilor. iar în zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota. cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei economice a unităţilor de primire.în gospodăria ţărănească şi a agroturismului . 32 . Astfel. Regiunile care se constituie în zonele tradiţionale sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon).

mari investiţii şi beneficii. Campania. pensiuni. Lombardia. Umbria. despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei. Un alt criteriu de apreciere a nivelului de dezvoltare a turismului rural în Italia îl constituie numărul de paturi turistice (oferta) raportată la populaţia rurală. (154) În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat în 1995 de AGRITURIST se regăsesc informaţiii diverse despre aproxomativ 15 000 de echipamente (ferme. iar în 7% din cazuri au fost oferite servicii de masă cu produse autohtone. Calabria.2. Toscana. Puglia. în medie. Trentino. spre exemplu. locuinţe antice renovate. Renumite sunt regiunile: Piemonte. case de odihnă. 13-14 paturi fiecare. Ambruzzo.. castele şi fortificaţii). turismul italian atrage prin: tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene. Sicilia şi nu în ultimul rând Alto Adige.167) în Italia turismul şi agroturismul reprezintă activităţi care angajează un număr tot mai mare de persoane. largi spaţii de cazare. Veneto. Potrivit celor mai recente publicaţii. case traditionale. ofertanţi şi consumatori. Lazio. poezia şi legenda fiecărei aşezări în parte. mai ales de când durata medie şi frecvenţa fiecărei „vacanţe“ sunt invers proporţionale (unei mai mari frecvenţe îi corespunde o durată mai mică a vacanţei). vile moderne. 33 . Emilia Romagna. descrieri ale echipamentelor. arhitectura diverselor monumente istorice. ea reprezintă o parte sănătoasă şi tot mai mare a turismului. activităţi anexe.2. Specialiştii în domeniu afirmă că deşi încercarea de a cuantifica aşa-numitul turism rural (RT) este complicată şi poate şi riscantă. produse tipice etc. Interesant de remarcat este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice. astfel că adevărata „vacanţă la ţară“ devine replica cea mai potrivită dată depersonalizării mediului urban. se extimează că în vara anului 1999 au existat peste 9000 de amenajări agroturistice având. Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţionale culturale şi a peisajelor. adrese pentru vacanţe la fermă. dansurile şi cântecele folclorului sau muzicii culte.9. Creşterea an de an a numărului de turişti beneficiari ai agroturismului este considerată ca o consecinţă a îngustării spaţiului rural. dar şi unii dintre cei mai mari emiţători în cadrul mişcării turistice rurale. echipamente. Aşa. Italia.conţine informaţii. Turismul rural cunoaşte ca formă de manifestare „vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. Liguria. Ghidul ospitalităţii rurale – editat periodic . renumitele vinuri. cu o cifră de afaceri de 80 milioane euro (176). L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma în 1965. (154.

servicii de „confort“ de înaltă calitate şi pe care el le consideră indispensabile. având în vedere aceleaşi criterii. înnoirea bogăţiei culturale şi ambientale etc. la nivel naţional oferta era de 5. Acestea au fost asigurate cu infrastructură şi cu servicii minime de ospitalitate. cabanele alpine etc. un studiu de caz ne conduce la concluzia că activitatea de turism se corelează direct cu preţurile pentru serviciile turistice şi cu solvabilitatea financiară a turiştilor. sănătate perfectă. activităţi de timp liber personalizate. Toate eforturile de investiţii în domeniul rural. pregătire profesională pentru resurse umane. spre exemplu. relaţiile cu clienţii sunt directe şi „personale“. afaceri mici de turism. spaţii deschise în contact cu natura şi tradiţiile locului. (167) Există multe alte criterii de apreciere a dezvoltării şi calităţii agroturismului în Italia. Referitor la preferinţele turiştilor. de punere în valoare a tradiţiilor gastronomice şi de valorificare a resurselor locale. antrenament. administrarea 34 . temeritate. În Italia se consideră ca turism rural cel făcut în zone cu următoarele caracteristici: mai puţin de 10. probabil datorită amplasării lor în locuri atractive din punct de vedere al peisajului natural. Urmează apoi alte forme ca preferinţă. Făcând corelaţia între diferitele aspecte privind turismul în general şi agroturismul în special. suportate şi de fondurile Uniunii Europene.5% care au în vedere solvabilitatea financiară a turiştilor şi rafinamentul mai accelerat. pentru vacanţele ideale. constatăm că majoritatea (peste un sfert) preferă forma de drumeţie. cum ar fi pensiunile. apoi stabilimentele hoteliere cu 13. având ca prioritate aceleaşi tipuri de zone rurale. A doua mare preferinţă (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (aproape un sfert) o reprezintă căsuţele (bungalourile). În ordine descrescândă se situează casele de vacanţă (circa 16.000 locuitori şi 150 de locuitori pe km pătrat. afaceri de artizanat. fermele de vacanţă. au drept scop reechilibrarea economică a zonelor dezavantajate.4 paturi la 100 locuitori din rural. mediu înconjurător natural. în cadrul căreia turistul nu apelează sau apelează sporadic la serviciile turistice organizate.0%). grijii proprietarilor de a oferi condiţii cât mai bune şi nu în ultimul rând preţurilor care corespund marelui consumator. Este desigur forma cea mai economică pentru turist dar presupune tinereţe. legate de diverse activităţi pentru timpul liber (de la gătit până la ciclism montan).În anul 1998. Acest model de consum include dorinţa turistului de a găsi.

Acesta este un produs relativ simplu. se comercializează pe pieţele conexe. nevoia omului de a consuma imagine. este urgentă şi necesară o dezvoltare profesională a resurselor umane implicate în procesele de producţie şi de antrepriză. care să faciliteze comercializarea directă sau prin agenţi specializaţi. a dat naştere şi la ideea de a optimiza această activitate. Toate acestea implică abilităţi specifice din partea producătorilor pentru a crea calitate în acest sens. iar sistemul trebuie să le înţeleagă preferinţele pentru a le putea „interpreta“ cererea în mod original. ele reinterpretează contextele culturale tradiţionale în lumina celui de-al treilea mileniu şi complexe la nivelul administrării afacerilor. sunt la fel de potrivite pentru excursii sau pentru turism ecvestru).căci aici Atlanticul întâlneşte Europa . de exemplu. Evoluţia turismului rural. odată ce se ocupă cu furnizarea produselor personalizate de calitate.800 km de coastă (ţărm-tărâm de vis). De aceea. o pasiune ancestrală pentru ocean .10 PORTUGALIA . generale. Produse de consum curent: acestea ţintesc clientela individuală. (153) Produsele clasice. dacă vrem să discutăm despre optimizarea activităţilor de turism pe plan local. acolo unde schimbările interne le susţin pe cele externe. avem totuşi de-a face cu consumatori „ maturi“ în sensul că ei sunt consumatori vechi.empirică a afacerilor este foarte răspândită.patrie a unui popor de cuceritori şi descoperitori (Vasco da Gama şi Magellan au fost 35 . Este de asemenea necesar celor care intenţionează să se dedice activităţilor de turism rural. necesită o imagine puternică.2. 2. Ideea are la bază faptul că deşi consumul de turism rural este în creştere. deoarece acestea sunt complicate. poate fi valorificat şi interesează mai ales organizatorii de circuite turistice. Un studiu efectuat de UE a indicat trei tipuri de produse de turism rural. de exemplu. o celebritate a zonei şi de aceea sunt necesare investiţii masive în comunicaţii (clientul alege mai degrabă o destinaţie decât o activitate). 12 insule. prin vânzări directe. trebuie să avem în vedere noile deprinderi antreprenoriale necesare progresului: acelea ale administrării afacerilor mici prin participarea la o reţea. filosofia aplicată este aceea a dezvoltării sustenabile. acest tip de produs cere atingerea unui anumit tip de clientelă şi necesită o strategie de piaţă sofisticată. Produsele specializate: necesită un real potenţial local (nu toate zonele. a turismului în general.

Deviza lor: „Un turist=un prieten. vânătoare. Zâmbeşte!” 2. care oferă posibilitatea petrecerii unei vacanţe economice şi în plin contact cu natura. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenţi din mediul rural posesori a unor rezidenţe de interes particular. În acelaşi timp se acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice agroturismul. Pentru economia spaniolă. Portugalia se împarte în opt zone promoţionale: Costa de Lisboa. engleză. turismul. Algarve. case rustice sau ferme în plină activitate. iar oraşul Madrid cu împrejurimile sale este probabil singura zonă europeană care dispune de peisaje de o mare frumuseţe.portughezi). Pentru tineri se înşiră în lungul ţării un lanţ de 18 hanuri. cu condiţia de a desfăşura această activitate în timp de minim 10 ani. „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare. arhitectonic sau istoric. mori (moinh). castele (castelo). 40-60%. o activitate economică care se impune ca un model de petrecere a timpului liber. Costa de Prata. echitaţie. (8) Tturismu rural uneşte peste 100 de echipamente cu peste 1 500 de paturi. Există de asemenea numeroase campinguri în toată ţara. cu o uimitoare capacitate de a dinamiza piaţa turistică. tenis. Sectorul turismului este cordonat de Ministerul Comerţului şi Turismului. Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. este un segment de vârf. golf) sau a participării la viaţa fermei -vacanţe active. Planicies. ci ca pe teritoriul unde se află mai mult de jumătate din spaţiile protejate ale vechiului continent. Se acordă credite pe perioade lungi şi nerambursabile în procent variabil. Spania are o varietate unică de peisaje şi vegetaţie. Costa Verde. conace (casa). vile (vila). Gazdele vorbesc în marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulaţie internaţională (franceză. inclusiv agroturismul. Din punct de vedere turistic. germană. Azorele şi Madeira.2.11 Spania. turismul nu priveşte Spania numai ca destinaţie turistică tradiţională. Montanhas. „Vacanţele la ţară” în Portugalia oferă un mod deosebit de animaţie. italiană). la: ferme (quinta). sărbători populare străvechi şi 36 . care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII. Astăzi. şi nu în ultimul rând locul de unde se „fabrică” vinul de Porto şi se cântă fadoul. importante monumente artistice. care acordă şi autorizaţiile pentru exercitarea acestei activităţi. centrală mai ales pe coastele sale şi bunele condiţii climatice. posibilitatea practicării sportului (înot.

nici naţionale. artizanat etc. ajutoarele regionale. realizate contracte între grupuri profesionale hoteliere spaniole şi cele apraţinând de „Logis de France“ în perspectiva realizării unui lanţ de hoteluri rurale spaniole. implementarea şi consolidarea agroturismului în teritoriu este instituţionalizată la nivel guvernamental. Catalonia) în scopul desfăşurării unor acţiuni de promovare colective. ne conduce la unele concluzii deosebit de interesante şi valoroase. factorii care influenţează întreprinzătorii spanioli să investească în agroturism. În acest context. studiu şi cercetări. care vizează consolidarea agroturismului. construcţii. ce presupun un parteneriat lărgit. rata anuală de creştere.o inegalabilă ofertă gastronomică. ar fi următorii: motivele personale. totuşi. În prezent. financiar etc. de asemenea. ce revin pe un muncitor pe an au fost de 56. 37 . câteva mici grupuri locale de hoteluri sunt astfel constituite (de exemplu. în aceeaşi perioadă. o sinteză a activităţii de agroturism din Spania şi impactul acestuia cu dezvoltarea economică din rural. întreprinderile hoteliere rurale existente nu sunt încă grupate în lanţuri voluntare regionale. literatură de specialitate. training etc. toate constituind mari privilegii pentru practicarea turismului. informaţiile din ultimii ani (1994-1998) ca investiţiile medii în agroturism. proiecte. a persoanelor ocupate în agroturism este de 12%.) comunităţile rurale mai puţin dezvoltate şi le încurajează să se ajute singure prin finanţarea în totalitate sau în parte a proiectelor iniţiate pe plan local. menţinerea şi creşterea valorii proprietăţii.23. Au fost.000 Euro. aşa cum rezultă din organizarea prezentată în figura 2. inclusiv statul s-au convins de efectul benefic al agroturismului şi de aceea s-au implicat în dezvoltarea acestuia contribuind pe multiple planuri la: elaborarea de proiecte. din care ajutoarele guvernamentale au fost de peste 40%. Se are în vedere ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor prin combinarea activităţilor de bază cu altele complementare – turism. în ordinea priorităţilor. între care următoarele se impun după părerea noastră: politica economică generală sprijină prin măsuri specifice (finanţări. Spania este ţara în care marii întreprinzători.

subiectul şi inspiratorul unui număr însemnat de pictori români. similar. în operele plastice din perioadele de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secollului XX satul fiind cadrul. culminând cu manifestarea unui puternic curent literar. este o activitate care deţine încă mari rezerve de dezvoltare. care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate şi oraşe”. Mai mult.„poştele” care încă mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor. 2.3 TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA În România. ca 38 . constituind o invitaţie tentantă pentru marii investitori. contribuie la dezvoltarea economică a zonelor rurale. după părerea noastră. concluziile rezultate din planurile de afaceri (ex. Concluzia generală care se poate formula în legătură cu agroturismul din Europa cuprinde. „viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre. sustenabilitatea canalelor agroturistice etc. vacanţele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire. spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. următoarele aspecte principale: este benefic pentru viaţă întrucât oferă un mediu mai puţin poluat sau nepoluat. rata de creştere cantitativă şi calitativă a turiştilor cazaţi.la început a fost o ţară de sate. asigură un însemnat număr de locuri de muncă şi prin aceasta contribuie la diminuarea sau chiar stoparea fenomenului de depopulare în spaţiul rural. conform tradiţiei maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova.noile oportunităţi create de piaţa agroturismului. Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţiei turistice au evoluat şi echipamentele turistice: de la cele privind transportul (poştalioanele şi locurile de schimb ale cailor . pelerinajele către locaşurile de cult.: recuperarea investiţiilor într-un timp scurt – 2-3 ani. dar mai ales obiceiul retragerii către sat în timpul verilor călduroase. se impune implicarea statului în activitatea de agroturism pentru a acorda ajutor micilor întreprinzători pentru elaborarea de proiecte strategice pentru tentativa de a optimiza această activitate etc. locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere. obiectul. în condiţiile când este bine organizat asigură rezultate economice care rivalizează cu activităţi economice tradiţionale. În ceea ce priveşte manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulaţiei turistice rurale din ţara noastră amintim: obiceiurile de Sânzâiene când.). prin excelenţă agricolă.

exemplu Poşta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea şi masa (vestitele hanuri în toate cele trei ţări române). de poziţie şi accesibilitate. aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi.tot mai fracventă . Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural putem enumera personalităţi ale culturii româneşti ca: Alexandru Vlahuţă. cu un fond peisagistic variat şi pitoresc. vestigii istorice . Ştefan Luchian. înviorarea tradiţiilor populare. Octavian Goga. În mod firesc s-au conturat următoarele avantaje: valorificarea bogatului potenţial rural. Nicolae Iorga. dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale. Ştefan Ciobotăraşu şi mulţi alţii. Calistrat Hogaş. folclor. îmbunătăţrea nivelului de trai în zonele utilizate ca bază materială a turismului. După anii ‘60. etnografie. toate acestea sunt valenţe ale agroturismului românesc în mod special.un cadru natural armonios îmbinat. Cercetările înteprinse la începutul deceniului opt al secolului trecut (5) au scos în evidenţă că cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte. un bogat şi variat folclor. din ce în ce mai mulţi turişti şi-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul (spaţiul) rural. reducerea la minim a personalului de servire.a vacanţelor în mijlocul naturii. omenirea a început să fie tot mai preocupată de ţinta (destinaţia) vacanţelor sale. Mihail Sadoveanu. elemente 39 . alimentaţie publică şi agrement. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. cadrul natural precum şi cel socio-economic. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere . tradiţii. etnografia şi folclorul local Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice arta populară. Cele prezentate mai sus ne determină să afirmăm că turismul rural s-a derulat în ţara noastră până în a doua jumătate a secolului al XX-lea doar în mod spontan. surse suplimentare de venituri pentru populaţia rurală. George Enescu. Nicolae Grigorescu. economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare. Nestor Urechia.şi denumirile unor localităţi legate de această activitate . decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate. Ion Luca Caragiale.

pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. denumite “sate turistice”. în altele cazarea turiştilor români se făcea în mod neorganizat şi fără o evidenţă (Crişan. Sibiel (Sibiu). Sfântu Gheorghe şi Crişan (Tulcea). de comun acord cu Oficiile Judeţene de Turism şi organele administraţiei locale s-a atabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale. experimental. Vatra Moldoviţei. prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau. Rucăr). şi mai ales neorganizat. În multe localităţi nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr. cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali în unele aşezări rurale. Tismana (Gorj). Fundata şi Şirmea (Braşov). întâmplător. În urma acestor studii. Cu foarte mici excepţii. Una din acestea este Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1990). Iau naştere diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Vaideeni). următoarele 14 localităţi: Lereşti (Argeş). sporadic. prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţele particulare. forma sa de materializare o reprezintă. Începând cu anul 1990. interesul pentru turismul rural renaşte. ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a agroturismului . căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972. Agroturismulîn ţara noastră se practică din totdeauna. Vaideeni (Vâlcea). Scurta perioadă de „oficializare” a turismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice.originale de etnografie şi artizanat. dar spontan. (15) Cu începere de la 16 iulie 1973. Bogdan Vodă. Bogdan Vodă (Maramureş). această situaţie a dăinuit până în annul 1989. Murighiol. În anul următor. Racoş (Timiş). Se pare că a fost un început promiţător. urmare căruia Centrul de Cercetare pentru Promovarea Turistică Internţională procedează la identificarea şi selectarea unor localităţi rurale reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism. inclusiv prin promovarea. începând cu deceniul al treilea al secolului trecut. organizarea şi 40 . sate de inters turistic. Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968. Vatra Moldoviţei (Suceava). Poiana Sărată (Bacău). care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană. satele turistice devenind nefuncţionale pentru turismul internaţional.

Urmarea firească a interesului general a fost Legea nr. Activitatea turistică s-a desfăşurat în cadrul a 1240 echipamente (ferme. Comisia tehnică pentru dezvoltarea agroturismului . care au atras 18 500 de turişti – din care 3 500 turişti străini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist. 62/24 august 1994) şi Ordinul Ministerului Turismului nr. „Trans Tour” Praid (Harghita). Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC). reunea la sfârşitul anului 1995 peste 2 000 de membri. a peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. „Montana Service” Vidra (Vrancea). Urmare a dinamismului activităţii desfăşurate de către ANTREC. considerăm că nu lipsită de importanţă este existenţa. prin ordinul Ministerului turismului 59/ iulie 1995. în 15 filiale. Pe lângă cele prezentate până acum. în momentul de faţă. pensiuni sau gospodării ţărăneşti). „Dublion” Câmpulung (Argeş). Din acestă comisie făceau la acea dată parte specialişti de la ministerele şi instituţiile careşi pot aduce o contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii Pădurii şi Dezvoltării Rurale. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre (Ordonanţa Guvernului nr. Ministerul Educaţiei Naţionale (Învăţământului) şi însuşi Guvernul României. săptămânalul economico-financiar „Capital” a acordat asociaţiei premiul Oskar – Capital pentru anul 1995. recunoscând şi confirmând prin aceasta „iniţiativa cu cel mai mare impact social”. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov). Urmează Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC) – 1994 -. Ministerul Tineretului şi Sporturilor. Institutul de Cercetare pentru Turism. „Daruguş” Balvanyos (Covasna). 145/1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. dezvoltarea şi promovarea agroturismului în România a fost constituită. Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Institutul Naţional de Formare Managerială în Turism. 20/1995 referitor la normele şi criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice. Pentru soluţionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGÎTES) şi Agenţia Română pentru Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internţional Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului. 41 .dezvoltarea agroturismului. Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră ANTREC şi Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate şi nu atât pentru cantitate.

Pe de altă parte.CAP. realizarea unor mijloace de termoficare (microcentrale termice care să utilizeze resturi vegetale (1 ha paie grâu = 1200 litri motorină = 13. Multe din noile construcţii pot constitui suportul de susţinere a unor activităţi turistice. s-au dezvoltat. Deşi între aceste două forme de turism există deosebiri semnificative. agroturismulşi agroturismul. de comercializare. PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI 3. îmbunătăţirea activităţilor de igienă. Realizarea unor astfel de lucrări va satisface şi cerinţele populaţiei locale. asigurarea de servicii şi mărfuri industriale şi de bunuri de consum necesare locuitorilor. Turismul în spaţiul rural reprezintă o cale de dezvoltare şi poate participa la creşterea nivelului vieţii locale. În ultimii 10 ani s-au construit mereu case noi în mediul rural.000 KWH). învăţământ. canalizare pentru perimetrele cu o densitate mai mare a locuinţelor. III DEZVOLTAREA. ambele pun accentul pe o intercondiţionare a laturii tradiţionale cu cerinţele turismului modern şi presupun o valorificare superioară a valenţelor economice. toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi membrii populaţiei locale. În acest context. care pot fi integrate în turismul naţional şi internaţional. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de bază ale culturii tradiţionale.1 DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM Numeroase zone din România au valori naturale şi culturale. se poate afirma că dezvoltarea turismului în spaţiul rural. naturale şi antropice ale zonei. ca activităţi complementare. Întâlnirea dintre acest mediu fragil şi noul dinamism impus de fenomenul turistic pune problema apariţiei riscurilor de destructurare şi presupune alegerea unei strategii de evoluţie. asigurarea alimentării cu apă prin conducte. dar vor constitui factori decisivi în câştigarea mai multor segmente de turişti. legat de evoluţia agriculturii îmbracă două forme: 42 . sănătate. (19) dezvoltarea activităţilor de prelucrare a produselor agricole. Ca o completare de venituri pentru gospodăriile din mediul rural. culturale şi de informare. în primul rând datorită faptului că pune în mişcare un vast evantai de resurse locale prin câteva acţiuni prioritare: modernizarea reţelei stradale existente.

Turismul şi agrementul rural care substituie activităţi agricole nerentabile şi ca atare se cer exploatate la maximum toate resursele turistice existente. strategie care se bazează pe valorizarea patrimoniului. Majoritatea dispun şi de o mică exploataţie agricolă în scop familial şi/sau de un loc de muncă salarizat. Această concepţie a stat la baza apariţiei şi dezvoltării multor staţiuni montane şi de litoral. ceea ce presupune păstrarea cu orice preţ a activităţilor agricole. colecţiile de etnogratie şi folclor. finanţarea unor mici proiecte de ateliere. 9 asemenea situaţii în Bucovina. 8 pe Valea Arieşului. expoziţiile cu vânzare. consolidarea competenţelor manageriale ale artizanilor şi identificarea circuitelor de promovare/comercializare. promovarea meseriilor tradiţionale. motiv pentru care unii meşteşugari conjugă de acum meseria tradiţională şi cazarea turistică. Astfel. Menţionăm. Meseriile satului contribuie la dezvoltarea turismului şi prin declanşarea şi retenţia unor fluxuri turistice în anumite zone.. Asociaţia Ţara Maramureşului şi Fundaţia Agro-Tur din Vadu Izei se disting prin orientarea lor în favoarea meseriilor satului: orientarea şomerilor către meseriile tradiţionale şi turism. dar şi popularizarea unor obiective turistice. mai mult de 10 în Maramureş. artizanii din Bucovina sunt integraţi în strategia de dezvoltare turistică a satelor membre ale Asociaţiei Bucovina – Moldova Reţeaua Verde. Sunt exemple care ilustrează avantajele îmbinării acestor activităţi pentru că 43 . turismul oferă noi perspective de deschidere pentru meseriile satului. Astfel. Este vorba în special despre centrele ceramice. dorinţelor de autenticitate ale turiştilor. Meseriile tradiţionale răspund. meşteşugarii. Prin cererea pe care o manifestă pentru o gamă variată de articole de artizanat. bogăţia patrimoniului meseriilor constituie o invitaţie la sejururi mai lungi în regiune şi la utilizarea structurilor de primire. Din acest punct de vedere. de asemenea. care determină distribuţia spaţială a fluxurilor turistice. Asociaţia Izvoarele Arieşului (Apuseni) pregăteşte un mare proiect de revigorare a cătunelor de munte prin itinerarii turistice în care meşteşugarii ocupă un loc important. precum şi prestatorii de servicii de cazare îşi văd interesele convergând. circuite ale micului patrimoniu. Prin activităţile enumerate. lecţiile demonstrative prezentate în faţa turiştilor etc. iar potenţialul turistic trebuie să fie pus în serviciul acestei activităţi dominante. Exemplele pot continua: în Maramureş. Turismul şi agrementul rural ca activităţi complementare agriculturii.

al muncitorului navetist devenit proprietar de pământ şi şomer. putând să se afirme ca oameni de afaceri capabili să-şi valorifice roadele muncii familiale. ci o stare socială egală a celor două tipuri de habitat.. Dintre acestea. în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea 44 . ele fiind prezente doar în mintea oamenilor. nivelul educaţional. care considerăm că împiedică sau diminuează posibilităţile de apariţie a întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa rurală. considerăm că cele mai greu de evitat sunt obstacolele de ordin psihologic. uneori. referindu-se la lipsa de încredere în propriile forţe şi cantonarea în rolul de simpli executanţi. a exploataţiilor agricole sau a diferitelor tipuri de firme din care fac parte.diversificarea producţiei (şi a clientelei). în condiţiile concurenţiale oferite de piaţă. în viitor. noi orientări. demografic. noi modalităţi de dezvoltare sau trebuie cultivate complementarităţile şi de aceea. ci trebuie să facă apel la întregul complex de elemente ce particularizează spaţiul rural. gradul de instruire şi profesionalizare al agenţilor economici etc. ca noţiunea de rural să nu mai semnifice o stare de dezvoltare inferioară faţă de urban. după părerea noastră. precum şi pluriactivitatea condiţionează supravieţuirea majorităţii acestor activităţi. iar pe de altă parte de modificările intervenite în statutul social al ţăranului. social. trebuie căutate. micile firme industriale meşteşugăreşti. În acest scop este nevoie însă. de perceperea corectă a schimbărilor oportunităţilor oferite de economia de piaţă. artizanale. Pentru ca satul să supravieţuiască. indiferent de statutul profesional. reprezintă căi importante de creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a stabilităţii acesteia. cu toate caracteristicile sale socioeconomice şi dar nici generalizarea noţiunii de urban. condiţional. cât şi aspectele ce conturează cadrul larg al dezvoltării economice – mediul legislativ. precum şi al specialiştilor care. subliniem faptul că fenomenul nu trebuie circumscris doar procesului concurenţial de piaţă privind cererea şi oferta. pe de o parte. (178) Procesul de dezvoltare complexă a localităţilor rurale presupune. tehnic. incluzând aici atât structurile sale interne. încetează de a mai fi simpli executanţi. Dezvoltarea agroturismului. Într-o asemenea abordare se are în vedere necesitatea înlăturării unor obstacole de ordin fizic. instituţional. În acest sens. agroturistice etc. ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale. trebuind să devină întreprinzători. psihologic şi instructiv. toate direcţiile de antrenare a nivelului microeconomic sătesc – exploataţiile agricole. Acest proces va determina. o abandonare a noţiunii de sat.

Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti. turiştilor li se oferă posibilitatea. să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului. în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:(120) prezintă un grad de complexitate ridicat. are scopuri diferite: recreere. pentru o anumită perioadă determinată. în general şi a agroturismului . odihnă. de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora). cure terapeutice. vin în mediul rural pentru relaxare. cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare. De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate. cultura şi arta ţărănească. Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat. prepararea hranei). weekend). în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor. pensiune. agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească. agrement. sport.). pescuit. studii şi documentare. pensiune. Din punct de vedere al divertismentului. agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura. pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi.potenţialului economic al acestora. tranzacţii sau afaceri. iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale. creşterea animalelor etc. de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie.). prestări de servicii. dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale. distracţie etc.(95) Dezvoltarea agroturismului este o componentă a turismului. prelucratul produselor agricole. 45 . agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care. Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale). agrement). culegerea fructelor. reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească. proprietarul desfăşoară. în scop de recreere. mulsul vacilor. cât şi activitatea economică. precum şi multe alte activităţi specifice. oferă servicii turistice (cazare. are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă.

turistul beneficiază de un mediu nepoluat. folosirea durabilă a resurselor turistice. economic. aici existând munţi. care se va dezvolta aici. agricol. Turiştii din Vest se orientează tot mai vizibil spre ţările Europei de Est. cultural. agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală. constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural. reprezintă o activitate secundară. sociale etc. această zonă este mai accesibilă dintre toate centrele importante ale Europei de Vest şi Nord. specifice diferitelor zone geografice. atraşi de oferta din ecoturism. Un alt element care favorizează dezvoltarea agroturrismului în România este cererea din ce în ce mai mare de pe piaţa occidentală. ambianţa întâlnită de turist este familială. favorizează dezvoltarea economică a localităţilor rurale. 46 . menţinerea diversităţii naturale. ecologic. A treia condiţie care contribuie la dezvoltarea agroturismului în România este posibilitatea transferului de cunoştinte dinspre vestul spre estul Europei o dată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE). turistic. persoane cu dizabilităţi. turistul are acces la atracţii turistice naturale. edilitare etc. şi va deveni şi mai accesibilă datorită noii infrastructurii rutiere. păduri şi o populaţie rurală care trăieşte încă din agricultură. tineri căsătoriţi etc. fapt care a ajutat la menţinerea unor tradiţii şi moşteniri culturale. Totodată. socio-uman contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural. cu un puternic caracter ospitalier.de regulă. prin: menţinerea echilibrului ecologic. culturale. existând o strânsă corelaţie în special cu ramurile agricole 3. familii cu copii mici. Aderarea României la UE va avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea turismului şi prin asigurarea accesării unor fonduri pentru modernizare şi extinderea infrastructurii de transport. lipsite de factori de stres. etnografice.2 CONDIŢIILE NECESARE PENTRU PRACTICAREA AGROTURISMULUI România are potenţialul necesar.(135) turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători. activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. permite realizarea unui turism adecvat diferitelor categorii de vârstă sau statut social: persoane de vârsta a treia. favorizează dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii.

Această ofertă primară potenţială. soluri etc. Dunărea şi Delta sa. peşteri. implicit la Oceanul Planetar. Spaţiul rural românesc este denumit carpato-danubiano-pontic deoarece este carpatic prin relief. cadrul de derulare a de zăpadă etc). deal. vegetaţie faună. vestică şi meridională a Europei. câmpie. din preajma acestuia succedându-se celelalte forme de relief. teritoriul ţăriii noastre este fomat din proporţii egale din munţi (31%). El are poziţie centrală şi formă de cetate sau inel. (38) Clima temperat-continentală. dar să permită şi dezvoltarea unor puncte de agrement. alcătuită din componente naturale de peisaj. nu în puţine rânduri deteriminată de alegerea destinaţiei (munte. estetică şi peisagistică. Dar ceea ce îi conferă locul de frunte în patrimoniul turistic al ţării sunt peiasjele: impresionante. dealuri şi podişuri (36%). este nevoie de asigurarea unei capacităţi de cazare care să acopere cererea. păşunile şi fâneţele. câmpii şi lunci (35%). Indiscutabil. apele minerale şi termale cu proprietăţi curative. 47 peisaje cu puternică unor momente de destindere sau a unor hobbyuri (oglinzi de apă. masive muntoase. reţeaua radiară de râuri ce izvorăsc din lanţul carpatic. rezervaţii ştinţifice sau monumente ale naturii etc: Toate asceste elemente se află într-o strânsă interdependenţă. pline de căldura oamenilor ce le însoţesc. Aşezat la răspântia dintre părţile estică. bogăţii. respectând şi din acest punct de vedere regulile echilibrului şi armoniei. resurse cinegetice. lacurile şi iazurile. dunărean prin reţeaua lui hidrografică şi pontic prin deschiderea sa la Marea Neagră. grădini botanice sau zoologice. valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei. Elementele care trebuie puse în valoare în mod special sunt: (136) valoarea recreativă. luncile şi câmpiile constituie separat sau la punctul de întâlnire personalitate. ape. Prezentarea generală a resurselor turistice naturale. torente. reprezintă potenţiale resurse agroturistice naturale şi joacă un rol determinant în dezvoltarea agroturismului în general. litoral sau deltă). valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri. pădurile de răşinoase şi foioase.De asemenea. Lanţul Munţilor Carpaţi reprezintă un rol deosebit pentru climă. formând „natura mamă” şi cadrul de viaţă pentru tot ce „mişcă-n ţară” şi pe planeta albastră. această „personalitate geografică” trebuie să fie dublată în timp şi de vocaţia turistică. strat .

Bihor. Cheile. Ghimeş. Peştera Scărişoara. Caracterizată prin platforme netede. între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului. Făgăraşului. Almaşului etc. Bicaz. Bazaltele de la Detunat. este numită de geografi Carpaţii Occidentali. Pe firul râurilor carpatice. Haţegului. în văile acestora se înşiră deasemenea aşezări pitoreşti. Peştera Meziad etc) sunt doar câteva dintre atracţiile turistice al zonei. Prislop. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la fel ca şi Prahova împreună cu Dâmboviţa. Muntele Mare). Parâng (2518 m). Lanţul vulcanic a condus la apatiţia unor depresiuni. Vlădeasa. circuri şi văi glaciare.dantelării de basm în forme carstice din regiunile calcaroase. Carpaţii Meridionali. apelor hipotermale sau izvoare bicarbonate.între culoarul Timiş-Cerna (la vest) şi Valea Prahovei (la est). Aici. Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie. Prăbuşirile tectonice au creat aici un aspect insular şi largi culoare. Carpaţii Orientali sunt marcaţi în deosebi de mulţimea trecătorilor naturale: Bratocea. Peştera Urşilor. Loviştei şi Haţegului-situată în inima vechii Dacii. Bârsei. cea a Dornelor. Peleaga (2529 m ) în munţii Retezat etc. piscuri golaşe. fără urmă de dubiu. forme inedite sau ciudate ale stâncilor. Porţiunea vestică este reprezentată de lanţul eruptiv unde manifestările post-vulcanice au contribuit la apariţia localităţilor balneare în preajma mofetelor. Rotunda. între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc şi începuturile agroturismului şi agroturismului din ţara noastră. doar în zona centrală vom întâlni vârfuri de peste 1800 de metri (Curcubăta. în acelaşi timp o mare variaţie a peisajului şi reliefuri spectaculoase. ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metri: Omu (2505 m) în masivul Bucegi. din rândul cărora unele sunt vestite pentru climatul sau apele lor minerale. Gutâi. Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m )în munţii Făgăraş. care au făcut posibilă circulaţia de o parte şi de alta a lanţului carpatic încă din vremuri îndepărtate. abrupturile. Oituz. în cadrul cărora s-au dezvoltat numeroase aşezări: numim aici Depresiunea Maramureşului. În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului. a Ciucului. Vrancei. Supranumiţi şi Alpii Româneşti. a Gurghiului. dolinele şi peşterile (Cetăţile Ponorului. La adăpostul acestora apar vechile vetre de locuire – ţările: Maramureşului. (39) A treia latură a Cetăţii Carpaţilor se deschide între Defileul Dunării şi Valea Şomeşului. 48 .

prelucrarea lemnului. (139) În străfundul lor. Formaţi din trei subdiviziuni-Subcarpaţii Moldovei. brăzdate de ape. unic în felul lui pe întreg teritoriul european. culmile subcarpatice păstrează bogăţia „aurului negru”. cu agroturismul . Ştafăneşti. ce se învecinează în sud-est cu Podişul Dobrogei. la sud vom întâlni o faleză de 15-20 m lăţime ce adăposteşte plaje cu nisip fin. adevărat 49 . În estul Depresiunii Transilvaniei întâlnim o centură de dealuri înlate. obiceiurile populare transmise din generaţi în generaţie. Valea Călugărească etc. O atracţie deosebită pentru turism o constituie peisajul exotic. o câmpie în formare prin aluvionare. gârle şi ape permanente. Drăgăşaniului sau Strehaiei.se află la mare cinste. Litoralul Mării Negre reprezintă un loc nepereche şi cu o puternică personalitae. sării şi a izvoarelor de ape minerale. Populaţia se ocupă cu pomicultura. cărora cel ce a avut şansa de a le cunoaşte. drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari. iar tradiţiile. cărbunilor. la cotele obişnuite ale fluviului. ca şi legendele şi poveştile localnicilor sunt tot atâtea atracţii-alături de vinuri. acestea sunt bine populate. Între Chilia şi capul Midia prezintă plaje şi grinduri întinse. mai nou. ei sunt o asociere de culmi înlate. creşterea vitelor. reprezintă circa 13%. cum nu mai puţin vestite sunt cele din preajma Piteştiului. extragerea minereurilor şi. Delta Dunării constituie partea cea mai joasă de pe teritoriul ţării noastre. ca şi neofitul. Pietroasele. iar la sud-vest are o altă rudă mai distantă Podişul Getic. Panciu. Dată fiind bogăţia şi frumuseţea zonelor de podiş. bine pupulate şi cultivate cu cereale sau livezi. rachiuri ori preparate gastronomice tradiţionale -ca şi chemări. Pe cuprinsul acestor locuri o anumită agricultură -pomi şi viticultură. cea mai mare parte a Deltei fiind acoperită de mlaştini. Murfatlar şi Ostrov. Subcarpaţii sunt dispuşi în exteriorul lanţului carpatic. Porţiunile de uscat. tot în acestă zonă viţa de vie este la ea acasă şi a făcut renumite localităţi ca: Odobeşti. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii getici.Depresiunea şi Podişul Transilvaniei este porţiunea aflată în interiorul arcului carpatic. În schimb. În estul României şi a dealurilor subcarpatice relieful coboară domol de la nord spre sud Podişul Moldovei. nu le poate rezista. care închid mici depresiuni ce seamănă cu Subcarpaţii aflaţi în exteriorul arcului carpatic. lacuri. Iaşi şi Huşi sau cele de la Niculiţel. iar întreaga zonă este foarte scundă. cu relief ce variază între 700-800 m şi respectiv 350-500 m. dublând parcă zidul de apărare al „cetăţii”.

Făgăraş. aflate în număr de peste 2000. sectorul românesc al Mării Negre are un potenţial balnear cu excepţionale calităţi. direct sau indirect. 50 . (17. ea îşi are limitele fixate de Valea Someşului şi cea a Timişului. Movila Miresei. Balta Albă interes nu numai agricol ci şi turistic (utilizarea apelor în scopuri terapeutice). ca şi lacurile unicat: Lacul Roşu -lac de baraj natural şi Lacul Sfânta Ana-adăpostit în craterul unui vulcan. Văliug Bicaz etc. Partea sa estică se numeşte Bărăgan şi prezintă prin lacurile sale sărate: Lacul Sărat (în apropiere de Brăila). Lacurile din ţara noastră deţin. cele mai mari fiind lagunele Razim şi Sinoe. Deosebite sunt lacurile de munte formate în circurile glaciare aflate în masivele muntoase Rodna. Vidra. Cea mai mare -Câmpia Română-se află la nord de Dunăre. Ea asigură aproximativ 40% din producţia agricolă a României. iar valoarea terapeutică a apelor a condus la apariţia de peste 160 de staţiuni. Cele mai multe izvoare se află de-a lungul Carpaţilor şi Subcarpaţilor. dintre care 2300 sunt naturale. Celor prezente anterior li se adaugă lacurile artificiale realizate pentru valorificarea potenţialului energetic: Izvorul Muntelui. Parâng. Izvoarele minerale. fiind naviagbilă pe întreg parcursul şi colecând. Pentru a conserva şi păstra această lume uimitoare. Vidraru. de la Drobeta Turnu-Severin până la Galaţi. Numeric lacurile sunt peste 3400. munte fiind termale. sunt cunoscute şi apreciate de peste 2000 de ani (Herculane sau Geoagiu-Băi).sanctuar pe care 280 de specii de păsări şi l-au ales ca lăcaş. Fântânele. Câmpiile se întind în sudul şi vestul ţării noastre.2 % din suprafaţa României. stuful şi pădurile în deosebi de esenţe moi. marea majoritate se găsesc în zonele de câmpie şi prezintă atât importanţă piscicolă cât şi de agrement. Dunărea străbate ţara noastră pe o lungime de 1075 km. teritoriul prezentat constituie în momentul de faţă Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Câmpia de Vest este o altă zonă agricolă importantă. prin intermediul Tisei. Apele colectate sunt vărsate prin cele trei braţe în Marea Neagră. toate râurile româneşti. 1. Având o salinitate de 17-21% şi o temperatură medie de 25-27oC vara. care întregeşte astfel hidrografia patriei şi permite legătura cu toate ţările riverane Oceanului Planetar.53) Izvoarele şi lacurile. cum aprecia şi celebrul savant farncez Jacques Ives Cousteau. Retezat. Lacul Amara (lângă Slobozia). Principalele resurse ale Deltei Dunării sunt: fauna piscicolă.

factorii climatici. împreună. alcaline (bicarbonate). alcalino-feruginoase. mistreţul. (66) 51 . carbogazoase. de fag în Subcarpaţi şi pe munţii mai scunzi. Urmare a interferenţelor. O schiţare a principalilor factori de cură scoate în relief: apele minerale lacuri terapeutice. zona dealurilor subcarpatice şi de podiş. şi protejarea pentru o cât mai îndelungată utilizare. iodurate. Din punct de vedere turistic.Vegetaţia şi fauna. Dintre aceste predominante sunt pădurile de stejar. salinele. rezultă prezenţe juxtapuse. nămolurile. trebuie să consemnăm existenţa. conservarea. vom observa diferenţieri generate de altitudine ca şi de etajele climatice. alţii impun recoltarea sau captarea. în zonele de tradiţie a reliefului. Nu trebuie să uităm a aminti nici păsările: cocoşul de munte. a unor plante rare-endemice sau relicte ori tipuri specifice altor zone ale planetei. ce însumează peste 400 de specii. şi nu în ultimul rând în câmpie.-reprezintă o importanţă deosebită.Harghita. majoritatea nu sunt captate şi protejate corespunzător. cocoşul de mesteacăn. Aceste resurse sunt cantonate mare parte în catena vulcanică Oaş – Călimani . Astfel. iepurele etc. radioactive. capra neagră. la limita superioară a altitudinilor. Revenind la izvoarele minerale dispuse în spaţiul rural. Fauna cinegetică-reprezentată prin ursul brun. pe teritoriul României pădurile mai ocupă aproximativ 26% din suprafaţa totală. Factori naturali de cură. egreta mare. lopătarul. plante minerale. curativă şi recuperatorie. în mare parte în zonele de câmpie. conifere-molidul. mofetele. unii necesită instalaţii sau amenajări pentru utilizare. Sursele minerale sunt cel mai puţin similare cu sursele de peste hotare şi pot fi utillizate în terapia profilactică. vegetaţia ţării noastre este relativ recentă şi prezintă trăsături caracteristice ale Europei Centrale. raţa sălbatică şi altele. pelicanul creţ şi pelicanul comun. Apele sunt: oligominerale. cerbul carpatin. arsenicale. ale diferitelor specii care generează toamna o bogată paletă coloristică care permanentizează peisajul românesc. clorurate sodice. pinul etc. căpriorul. călifarul alb. dar absolut toţi cer păstrarea. bradul. termale etc. sulfuroase. Aceşti factori sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a ţării. râsul. aeroionizarea. În urma marilor defrişări efectuate de-a lungul timpului. În forma ei actuală. în diferite zone din ţara noastră. sulfatate. formează potenţialul biogeografic.

Transformările socio-economice din ultimii 15 ani. datorate tranziţiei de la un sistem centralizat la altul. Dezvoltarea activităţilor industriale în mediul rural nu poate fi făcută oricum şi în orice domeniu conex al agriculturii. care se pretează la grefarea pe profilul agricultură. sursa şi mărimea veniturilor. odată cu atragerea ruralului în sfera de influenţă a relaţiilor industriale.. În ţările cu un înalt grad de dezvoltare din Europa. cum ar fi: natura ocupaţiilor. cele două medii aproape s-au contopit din punct de vedere al variabilelor expuse mai sus. stresul. helioterapie sau cure de teren-prin ceea ce generic este numită climatoterapie. tradiţii. În fiecare zonă urbanizată diferenţierea se face în funcţie de condiţiile specifice şi de activităţile agricole din arealele suburbane limitrofe. afecţiunile respiratorii. capătă alte valori. ameliorarea sau recuperarea stării de sănătate a organismului uman prin: aeroterapie. Din datele statistice ale ultimilor trei ani rezultă că agricultura contribuie în medie cu circa 20% din PIB (171) şi ocupă circa 35% din forţa de muncă activă. surmenajul fizic şi intelectual. cuprinzând atât existenţa resurselor materiale şi umane. Maladiile ce pot fi tratate sunt: anemiile. Cele mai importante activităţi industriale. au influenţat şi agricultura românească. sunt cele legate de sporirea gradului de prelucrare a producţiei 52 . deoarece condiţiile concrete nu permit acest lucru. precum şi varietatea resurselor naturale. punerea în valoare şi utilizarea în cunoştiinţă de cauză a acestor factori naturali vor contribui la dezvoltarea şi promovarea turismului balnear în cadrul agroturismulromânesc sau agroturismului. procentul ridicat din populaţie care locuieşte în mediul rural. Implementarea industriei în activităţile specific agricole pune satul românesc în faţa unor probleme diverse. structura cheltuielilor. de piaţă. considerente morale etc. cât şi sistemul de instrumente politice şi legislative care îşi fac simţită din ce în ce mai mult prezenţa în acest spaţiu. care determină mari transformări. standard de viaţă. O serie de variabile ale vieţii economico-sociale a satelor. iar adaptarea activităţii industriale la specificul fiecărei zone rurale atrage după sine crearea unei multitudini de variante de implementare.Mai puţin puşi în valoare în ţara noastră sunt factorii climatici ce pot fi utilizaţi în menţinerea. devenind neglijabile. Identificarea. Sfera de acţiuni orientate spre dezvoltarea ruralului ocupă un larg areal. În ţara noastră. nevrozele astenice. marea dispersare a localităţilor. fac posibilă implementarea industriei şi prestărilor de servicii în acest mediu. diferenţele dintre aşezările urbane şi cele rurale au fost treptat estompate.

). produse accesorii pădurii. Astfel.102. Termenul de meşter popular este de asemenea folosit. în care venitul este obţinut atât din surse agricole cât şi din surse neagricole. de asemenea. în literatura de specialitate (14. perisabile dar cu preţuri stimulatoare. cercetarea modului de organizare a pieţelor de desfacere. a laptelui. atât a celei principale. O interpretare mult mai largă şi mult mai apropiată de definiţia cuvântului meşteşugar este redată în unele ţări occidentale.) de micile unităţi unde se valorifică sau se prelucrează anumite resurse locale (întreprinderi de prelucrare a produselor agricole. Astfel. iar altele se mulţumesc să fie utilitare. obiecte din lemn sculptat etc. În cadrul economiei rurale există o diferenţiere între meşteşuguri şi industrii rurale. studierea evoluţiei balanţelor agricole. un ansamblu de activităţi necesare colectivităţii sau pur şi simplu de producţii în scop domestic şi adesea decorative. agricultură. De asemenea. a băuturilor răcoritoare.agricole. pentru care România dispune de un însemnat potenţial de dezvoltare. pentru unii autori meşteşugurile se limitează la artizanatul de artă. covoare. chiar dacă abordarea etnografică a meseriilor tradiţionale oferă acestora un statut „elitist“. toate acestea au premise favorabile în vederea permanentizării activităţii industriale în zonele rurale din ţara noastră. vor arăta calea de urmat în procesul de dezvoltare complexă a mediului rural. a balanţei forţei de muncă. mori de vânt sau de apă. mici fabrici de hârtie.104) are loc o dezbatere aprinsă asupra definiţiei meşteşugurilor. unele pot avea o ambiţie artistică. costume populare. necesitând o prelucrare şi condiţionare imediată. administraţie. a modului de formare a preţurilor produselor agricole brute şi prelucrate. joagăre pentru cherestea etc.99. în plus. Printre aceste meserii. Atragerea activităţilor industriale în mediul rural va transforma satul românesc într-un mediu poliprofesional. vărării. ceea ce permite separarea industriei casnice (ce produce ţesături. În prezent. activităţi industriale. a zahărului şi produselor zaharoase. în care includ toate meseriile manuale practicate în afara meseriilor legate de pădure. în timp ce autorii vorbesc despre meseriile satului. ateliere de ceramică. producţia de materiale de construcţie. Aceste meserii reprezintă.90. înlesnind apariţia gospodăriilor mixte. meşteşugar este: cel care 53 . testarea acestora prin studii de marketing. a balanţei veniturilor şi cheltuielilor realizate pe ramuri ale economiei naţionale. Prelucrarea industrială a producţiei agricole este un domeniu cu aplicaţii vaste în mediul rural: industria morăritului. a conservelor din legume şi fructe sau carne. Meşteşugurile au constituit multă vreme forma de bază a pluriactivităţii în satele româneşti. cât şi a celei secundare.98. Zonele montane oferă.

Printre aceşti meşteşugari tradiţionali. coafeza. brutar. Meseria lor este cel mai adesea o tradiţie familială sau comunitară. adesea de origine urbană şi cu pregătire specializată (de ex. zidarul. cel care realizează stucaturi. sobarul. Apar nevoi noi. broderia. zidar. iar altele se vor menţine cu preţul unor adaptări uneori dificile (mai ales la nivelul investiţiilor). apare o nouă cerere. zugravul. bijutierul. confecţionarea bundiţelor din piele brodate şi îmblănite etc. croitoreasa. în momentul în care aceste meserii devin rare.montează instalaţia electrică. clientela se găseşte în sat sau în satele învecinate. meşteşugul este reevaluat şi chiar supraevaluat: ţesutul. şelari. dar. tâmplar. geamgiul. ci propun servicii mai mult sau mai puţin complexe: coafor. cizmarul. în urma cărora anumite activităţi vor dispărea. Meşteşugarii bătrâni continuă să-şi exerseze meseria. iar meseriile tradiţionale se transformă: este cazul meseriilor din construcţii şi din alimentaţie.). Clientela se găseşte în sat şi în satele vecine. dogari. meşteşugurile tradiţionale cunosc transformări profunde. după ei. brutarul. unii au lucrat în cadrul sistemului cooperatist de artizanat cu administraţie centralizată. 54 . brodeza. faianţarul. sculptorul în lemn. dispare şi motivaţia existenţei lor. ceea ce reprezintă o pierdere pentru patrimoniul cultural al unei ţări. împletitori. Această interpretare non restrictivă a meşteşugarilor pare să fie mult mai aproape de obiectivele dezvoltării locale. activitatea riscă să se stingă deoarece nimeni nu preia ştafeta. dulgherul. olari. electrician. Se pot distinge astfel trei grupe de meşteşuguri sau meserii artizanale: (71) Meşteşugarii tradiţionali care fabrică şi comercializează obiecte tradiţionale cu folosinţă domestică sau agricolă (rotari. În cazul acestora creativitatea se uneşte cu tehnicile tradiţionale iar clientela este urbană şi de categorie socio-profesională ridicată. meserii legate de îmbrăcăminte etc. sticlarul. Şi totuşi. de la care primeau materia primă şi sugestii de design şi care asigura distribuţia produselor finite. Acele meserii care erau până nu demult meserii obişnuite devin meserii rare: odată cu pierderea pieţelor tradiţionale. Lucrătorii manuali care nu fabrică obiecte. Academii de artă). mecanic auto etc. tehnici noi. instalator. Meşteşugarii (artizanii) de artă. reparator de aparate electromenajere. fierarul etc. Asemeni întregii societăţi rurale. În consecinţă. tâmplarul.

a fost chiar mulţumitor. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. Ordonanţa de Guvern 63/1997. de asemenea. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea agroturismului . în general. necesitatea de a planifica. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. din contră. de a se proiecta în viitor. necesitatea unei gestiuni. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. chiar dacă foarte simplificată. Dealtfel.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. Din fericire. parcări acoperite etc. piaţa de desfacere. pe o perioadă de 10 ani. pluriactivitatea a permis menţinerea până în zilele noastre a majorităţii meseriilor tradiţionale.În meseriile tradiţionale.). venită în completarea Legii nr. În general. din rândul cărora reţinem următoarele: izolarea şi lipsa accesului la informaţie. Astfel că. ele pot deveni treptat activitatea principală. desfăşurarea activităţii ţine de logica unei mici întreprinderi în care trebuie respectate: legile pieţei. Cea mai mare parte a noilor meserii impun mai multe investiţii şi mai mult profesionalism iar dacă răspund unei cereri în creştere. aprovizionarea cu materii prime. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. când acesta a venit. faptul că majoritatea meşteşugarilor nu au un statut juridico-fiscal propriu. grupuri sanitare pentru aceştia. necesare importante sume de bani. 3. „persoanele fizice. În contextul actual al dezvoltării rurale.(165) Conform acestei ordonanţe. 145/1994. au apărut unele probleme specifice meşteşugarilor. Se cunoaşte. activitatea meşteşugărească poate fi comparată cu o mică întreprindere familială.3 SPRIJINUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA AGROTURISMULUI Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum. a practicanţilor de turism rural din România. adaptarea la mutaţiile actuale ale societăţii rurale. fie că este vorba despre o activitate cu normă redusă sau cu normă întreagă. statutul juridic şi fiscal. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. pluriactivitatea reprezintă o regulă: meşteşugarul este în acelaşi timp agricultor sau tăietor de lemne sau angajat. respectiv pe profit. acordate pe o perioadă de maximum 55 . Indiferent care est volumul de muncă.

îmbunănăţirea infrastructurii in localităţile rurale pentru un acces mai uşor 56 . prin prezentarea transparentă a fiscale.4. Pentru astfel de credite. producătorii agricoli beneficiază şi de fonduri nerambursabile prin Programul SAPARD.zece ani. Pe lângă sprijinul acordat de stat. se consideră. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. inclusive pentru proprietarii de pensiuni agroturistice. de asemenea. drept ridicată. furnizarea informaţiilor de interes public. în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. precum şi la sistemul de canalizare. de alimentare cu apă şi gaz metan. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. Pensiunile au beneficiat. De asemenea. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii.«Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice generatoare de activităţi multiple şi venituri alternative» – în care se pot dezvolta proiecte pentru finanţarea agroturismului . Sprijinirea dezvoltării activităţii de turism rural şi agroturism de către organele locale trebuie să se concretizaze în îmbunătăţirea dialogului cu legislaţiei şi procedurilor partenerii sociali. atitudine şi comportament profesional şi civic.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe. cu sprijinul agenţiilor de turism afiliate ANTREC. Proiectele derulate co-finanţate din fondurile europene nerambursabile şi/sau fonduri guvernamentale au vizat domeniile: îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale operatorilor de turism. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane fizice. iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. urmărindu-se crearea şi consolidarea unor relaţii publice pozitive şi. semnalează o expansiune a cazărilor la pensiuni în ultimii ani. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. datele privitoare la fluxul de turişti în mediul rural. îmbunătăţirea infrastructurii de afaceri. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. la racordarea la reţeaua electrică. ameliorarea serviciilor sociale. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. realiste.(189) Cu toate aceste greutăţi. în acelaşi timp. Măsura 3. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate.

Pentru a putea diversifica oferta turistică. România poate participa în această dezvoltare a agroturismului din întreaga lume şi. Activităţile turistice şi agroturistice îndeplinesc un rol important cu referire la: progresul economico-social şi ridicarea calităţii vieţii. administraţiile locale în parteneriat cu operatori din domeniul privat sau din sectorul neguvernamental au obţinut finanţări care au permis rezolvarea unor priorităţi din programele de dezvoltare. ISPA. din Europa. se aşteaptă că o dezvoltare importantă o vor înregistra meşteşugurile şi artizanatul. pe de altă parte.4 EFECTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE DEZVOLTĂRII ŞI PERFECŢIONĂRII AGROTURISMULUI Dezvoltarea agroturismului. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în turismul mondial un nou loc de muncă. este agroturismul. şi a intensifica comerţul cu suveniruri. dacă va profita de posibilităţile ce i se oferă . serviciilor din cele mai diverse domenii. ţări. Astfel confruntările cu probleme de ordin demografic vor provoca guverne. Astfel la licitaţiile organizate prin programele SAPARD. datorită efectului multiplicator al acestei activităţi. fără îndoială. la scară mondială. trebuie să concluzionăm că turismul mondial a devenit cea mai mare “industrie”. Se vor resimţi influenţe pozitive asupra mediului ambiant. ţinând seama de contribuţia pe care acestea o aduc la utilizarea mai eficientă a resurselor umane. 3. materiale şi financiare. transporturilor. PHARE (cu subcomponentele sale). În calitate de componente ale produsului turistic rural se vor realiza influenţe pentru punerea în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor populare precum şi pentru diversificarea gamei activităţilor cu caracter cultural-educativ. Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate. pe de o parte. RICOP sau programe de finanţare ale guvernului. la căutarea soluţiilor eficace şi eficiente. care afectează economiile tuturor ţărilor şi totodată este problema centrală a societăţii contemporane. va conduce la o dezvoltare economică durabilă a localităţilor rurale. comunităţi responsabile de drepturile omului. satisfacerea nevoilor populaţiei şi societăţii în ansamblu. Una din soluţii. industriilor de prelucrare şi alimentare. cu produsele sale complementare. în special. promovarea imaginii ţării şi a infrastructurii de turism. caracteristice pentru mediul rural în trecut. construcţiilor. agriculturii.se are în vedere o politică adecvată creditar-bancară şi fiscală de încurajare şi facilitare a acestei activităţi.a turiştilor şi nu numai. 57 .

stimularea creşterii. prin ``oferirea`` de noi locuri de muncă în cele mai numeroase domenii. c) În afara contribuţiei pe care o aduc la creşterea calitativă a forţei de muncă. înnoirii şi diversificării procesului bunurilor materiale. se poate sublinia rolul activităţilor turistice şi agroturistice în atragerea într-o măsură din ce în ce mai mare a femeilor în activitatea economicosocială. sporirea eficienţei economico-sociale a muncii. d) Rolul serviciilor turistice creşte considerabil şi datorită implicaţiilor tot mai largi pe care le au asupra calităţii vieţii. a sporirii aportului la produsul intern. aceste activităţi participă la menţinerea echilibrului în repartizarea factorului uman. asigurarea condiţiilor pentru ridicarea stării de sănătate a populaţiei etc. asigurarea condiţiilor pentru facilitarea procesului de distribuţie şi consum. prin crearea condiţiilor pentru folosirea deplină şi raţională a acesteia în toate ramurile de activitate. prin contribuţia la procesul creşterii economice. asigurarea unor condiţii mai bune pentru formarea profesională. culturală şi ştiinţifică a membrilor societăţii. În acest context se pot sintetiza următoarele: a) Rolul activităţilor turistice şi agroturistice este ilustrat. în primul rând. Este cunoscut că dezvoltarea economică şi socială a impus apariţia unui mod de viaţă specific civilizaţiei industriale. Totodată. b) În condiţiile rapidelor transformări care au în permanenţă loc în ştiinţă şi tehnică. la motivarea lor şi în special a populaţiei feminine pentru a participa la aceste activităţi. are sarcini multiple pe linia creşterii eficienţei sale economico-sociale. prin efectul multiplicator asupra ramurilor conexe. 58 . astfel ele nu vor mai fi nevoite să plece din propriile comunităţi în căutarea unor locuri de muncă bine plătite. folosirea mai eficientă a timpului de muncă şi a timpului liber. trebuie să crească şi posibilitatea individului de adaptare la aceste schimbări. ci şi repartizarea raţională a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul localităţilor de pe Valea Slănicului. Se vor crea noi locuri de muncă atât direct – în sfera producerii şi distribuţiei de servicii turistice – cât şi indirect. agroturismul se caracterizează printr-un larg evantai de activităţi. Dezvoltarea activităţilor de agroturism în mediul rural vor contribui la fixarea tinerilor în vetrele satelor. Construirea unei economii moderne presupune nu numai creşterea şi modernizarea acesteia. Din punct de vedere economic.

motivaţie şi aspiraţia spre mai bine. diversificarea serviciilor. interes. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi 59 . producând inevitabile mutaţii care îi vor diminua dependenţa de oraş.În mod inevitabil efectele utile ale activităţii de agroturism vor avea caracter multidimensional. modul de rezolvare a unor situaţii inedite. Se poate afirma că agroturismul va contribui la recreere. refacere şi reconfortare. eficienţa economică a agroturismului este asociată cu eficienţa socială ce rezidă din asigurarea condiţiilor pentru refacerea capacităţilor de muncă. în odihna educativă şi activă. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. social. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de recuperare a capacităţii de muncă sau la antrenarea. cultura şi puritatea oamenilor şi locurilor. vor impune şi consacra agroturismul în toate localităţile cu potenţial natural dezvoltat. condiţiile existente. realizarea unor motivaţii psihice. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. ambiant). Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. dublate de ospitalitate. în special a tinerilor. Lansarea satelor turistice în toată ţara va conduce la efecte deosebite privind legăturile ce se vor realiza între gazde şi turişti. Localităţile rurale unde se va practica agroturismul. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă locală. Astfel. cultural. relaţii ce se stabilesc între prestator (gazdă) şi beneficiar (oaspete/turist). creşterea nivelului de cultură generală şi pregătire profesională. Ineditul agroturismului. comunicare şi schimburi de idei. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber. raporturile între modul de a aprecia valorile şi nivelul de trai dintre cei doi participanţi la actul de turism. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. Se poate considera că eficienţa socială reprezintă aportul bazei materiale turistice în antrenarea unui număr cât mai mare de indivizi la practicarea agroturismului. realizând în acelaşi timp un climat de comunicare între diferitele tipuri de personalităţi şi comportamente umane. intelectuale sau spirituale. cu multiple efecte educaţionale. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. Comunitatea civilă din mediul rural va răspunde prompt comenzii sociale de refacere în mijlocul unui cadru natural nepoluat.. îmbogăţind cunoştinţele şi înflorind personalitatea umană. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea durabilă şi responsabilă a satului. echilibrat şi benefic.

comensurarea acesteia prin prisma mărimii venitului net (beneficiului) realizat. Acesta din urmă.. locuitorii din mediul rural. ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. este evidentă prezenţa efectelor sale pe o multitudine de planuri. presa). asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic.anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii.) acesta asigură caracterizarea cea mai completă a calităţii activităţii desfăşurată în turism sau a gradului de utilizare a diferitelor categorii de fonduri. Agroturismul prin efectele sale va deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. televiziunea. 60 . prevenirea. alimentaţie. cazare. pentru ridicarea competenţei profesionale. iar serviciile turistice reprezintă un mijloc de satisfacere a acestei nevoi. a gradului de cultură generală. cel puţin parţiale. volumul fondurilor consumate etc. Luând drept element de referinţă funcţiile turismului. care sunt mai izolaţi. agrement etc. asigură individului posibilităţi multiple pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe. f) Un rol important îl are asigurarea mijloacelor de informare în masă. De asemenea. etc sau a prestaţiei turistice alcătuită din servicii de transport. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. agroturism.sanitare. cu posibilitatea descompunerii lui în turism rural. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. Exprimat ca şi în celelalte cazuri prin masa beneficiului sau prin rata rentabilităţii (în raport cu volumul încasărilor. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. Nevoia de informare este o caracteristică a omului modern. care imprimă o serie de particularităţi criteriilor de apreciere. structura internă complexă a fenomenului turistic. în consecinţă. manifestarea eficienţei într-o varietate de forme şi exprimări. prin creşterea şi diversificarea formelor de circulaţie a informaţiei (radioul. sistemului de indicatori şi modalităţii lor de calcul al eficienţei. mărimea cheltuielilor. component al calităţii vieţii. Importanţa serviciilor turistice rezultă şi din faptul că ele au un rol deosebit în crearea condiţiilor pentru folosirea raţională a timpului liber. În aprecierea eficienţei turismului trebuie pornit de la contribuţia sa la crearea de venit naţional şi. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv.

masă. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale.1 FORMELE AGROTURISMULUI Agroturismul. este considerat a nu fi agroturism. etc. Agroturismul. Este bine de precizat că o parte dintre veniturile realizate din activităţile de agroturism sunt utilizate pentru investiţii şi modernizare. rol. de obicei ca activitate secundară. cabane de vânătoare. ele ne fiind ocupate de ţăranii reali/activi. utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi pensiunile agroturistice. este un concept relativ de dată recentă. beneficiind de 61 . Practicarea adiacentă de către ţărani a turismului conduce la realizarea unei dezvoltări superioare a zonelor săteşti. în acest fel activitatea turistică contribuind nemijlocit la dezvoltarea şi susţinerea gospodăriei ţărăneşti şi a zonei însăşi. că în două dintre ţările europene cu vechi stagi de activitate pe tărâmul agroturismului – este vorba de Franţa şi Anglia – se încearcă a se realiza o distincţie între “agroturism” şi “turismul la fermă” pentru a evidenţia simplu şi din capul locului utilizarea caselor ţărăneşti drept locuri de cazare pentru turişti.CAP. Închirierea gosodăriilor drept case de oaspeţi. În ciuda acestor consideraţii este evident că ambele forme fac parte din sfera agroturismului . case de sănătate. Este bine să precizăm. care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricole şi/sau cu construcţiile având destinaţii. formă specifică de turism rural. cel dezafectat şi amenajat ori construit special pentru astfel de activităţi. prin includerea lor în consumul turistic. funcţiuni în domeniul agriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea în cadrul gospodăriei ţărăneşti. activitatea desfăşurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit. agrement şi altele complementare acestora. atât prin aportul adus de încasările din cazare cât mai ales prin valorificarea unor produse agricole locale. a serviciilor de cazare.IV FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI 4. Trebuie precizat că în majoritatea cazurilor amfitrionii/gazdele pun la dispoziţia turiştilor spaţiu locuibil excedentar. datorită pierderii unei părţi din încărcătura/funcţia agricolă.

existând o strânsă legătură între turism şi celelalte ramuri ale economiei locale şi în special agricultura. O altă formă de organizare se întâlneşte la nivelul agenţilor economici autorizaţi. la un moment dat. de ospitalitatea fermierului. Ele prestează anumite servicii pe bază de comision. Alte forme de organizare ale agroturismului sunt reprezentate de fundaţii. care trebuie să înnopteze în localitatea respectivă sau se află în zonă cu afaceri sau pur şi simplu face o drumeţie). Avantajul acestei forme este că satisface cererea turistică şi asigură un venit suplimentar gospodăriei. fără a oferi şi alte servicii (pensiune. asociaţii şi federaţii.). Agroturismul este una din ramurile economiei naţionale. o asociaţie familială sau o societate comercială care îşi valorifică. Dezavantajul constă în lipsa unui program care să răspundă cerinţelor turiştilor. prin sprijinirea 62 favorizează apariţia câtorva forme de . de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural. proprietarul gospodăriei pune la dispoziţia turiştilor doar spaţiul de cazare. Această formă s-a dezvoltat mai mult în jurul staţiunilor balneoclimaterice datorită capacităţii de cazare insuficiente a acestora şi este sezonieră. Serviciile constau în promovarea programelor oferite de organizatorii de turism rural sau în organizarea de excursii pe baza programelor oferite de gospodăriile şi fermele din mediul rural. Forma cea mai simplă a agroturismului constă în a oferi o cameră de găzduire. Organizarea agroturismului şi a agroturismului în cadrul agenţiilor de turism. operează cu programe proprii sau cu programe puse la dispoziţie de alte persoane (fizice sau juridice) şi de către solicitanţii de servicii. excedentul de cazare şi care dispune de un program agroturistic. La nivelul acestei forme se asigură protecţia consumatorului. în strânsă corelaţie cu economia locală.un mediu nepoluat şi pitoresc. la solicitarea unui turist ocazional (în trecere. prin dobândirea autorizaţiei de funcţionare. create ca organisme neguvernamentale care să promoveze dezvoltarea activităţilor de economie rurală şi turism rural. atestaţi şi agreaţi de organismele de resort. uneori ocazională. care îşi propune dezvoltarea turismului în mediul rural. Agentul economic poate fi o persoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată în scopul primirii turiştilor. de atracţiile turistice naturale şi de valorile culturalistorice. agrement etc. În dezvoltarea sa. agroturismul organizare.

Pentru agricultorul din zonele de deal sau de munte. pentru a crea entităţi capabile să reprezinte anumite aspecte din segmentele vieţii economico-sociale rurale. În ţările dezvoltate din vestul Europei. atât în mod direct. Agroturismul se poate desfăşura şi în zonele de deal sau de şes dar cu îndeplinirea condiţiilor de agroturism minime.pregătirii şi valorificării potenţialului satelor româneşti. cât şi ascuns sub forma turismului. cunoaşterea situaţiei exacte a capacităţii şi a disponibilităţii exploataţiilor agricole de a primi turişti în gospodăria lor. cum ar fi: cunoaşterea limitelor sociale. silvicultură. este parte a agroturismului. Acest loc este asigurat de tendinţa practicării pe scară largă a agroturismului . proiectarea modernizărilor ce trebuie aduse caselor şi gospodăriilor montane pentru a se asigura condiţii civilizate tuturor turiştilor şi crearea unor microcomplexe agroturistice în zona montană. economice şi culturale ale agroturismului. agroturismul montan este determinat de nevoia de a completa veniturile agricole cu venituri neagricole (minerit. agroturismul ocupă un loc foarte important. Agroturismul este determinat de un ansamblu de factori care influenţează dezvoltarea lui. Aceste forme asociative reunesc toate iniţiativele locale şi izolate. Atracţia pentru practicarea agroturismului are o semnificaţie mai mult efectivă decât economică. cadrul natural reprezintă importanţa practicării agroturismului montan iar condiţiile create în gospodăria sa factorul materializării acestui suport. organizat şi desfăşurat în zonele submontane şi montane de către gospodăriile ţărăneşti ca o activitate complementară. a turismului de agrement şi de participare tot mai activă la comerţul extern. industrie. Agroturismul montan. Dacă agroturismul de şes este mai rar întâlnit şi nu are ca motivaţie principală completarea veniturilor familiei cu venituri suplimentare. economie forestieră) inclusiv cu venituri din turism. mult dezvoltat în economia montană a ţărilor occidentale (29) trebuie să devină treptat o direcţie nouă de acţiune pentru realizarea obiectivelor strategice în special în zona montană din ţara noastră şi o nouă dimensiune sau funcţie a gospodăriei montane în vederea asigurării unor venituri suplimentare pentru acestea. Agroturismul. 63 .

Una din problemele deloc de neglijat pentru reuşita agroturismului este acea triere exigentă a gospodăriilor, nu atât din punctul de vedere al cadrului construcţiilor cât mai ales din punctul de vedere al gradului de civilizaţie, de educaţie şi de deschidere al celor care se angajează în această activitate. 4.2 PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI Încadrându-se în sfera serviciilor, agroturismul va prezenta toate particularităţile acestora, având şi unele caracteristici proprii, cum ar fi: sezonalitatea, amploarea, intensitatea sa fiind foarte diferite de la o perioadă la alta, interdependenţa produselor turistice (turistul fiind de cele mai multe ori beneficiarul mai multor bunuri materiale şi servicii care se leagă cronologic şi cauzal unele de altele), precum şi nivelul ridicat al costurilor fixe (determinat de caracterul rigid al ofertei şi de caracterul nestocabil al serviciilor). Agroturismul este expresia orientării unei părţi însemnate din turiştii către natură, ca urmare a implicaţiei civilizaţiei post-industriale. Astăzi, natura devine pretext de reflexie, pentru descoperire, pentru educaţie dar şi pentru tratament, performanţe sportive şi implicit pentru o viaţă nouă. Prin conţinutul său, agroturismul prezintă o serie de particularităţi care se întrepătrund în mare măsură cu alte forme de turism cu care se completează şi se stimulează reciproc. În acest sens, avem în vedere turismul cinegetic şi de pescuit, turismul legat de Delta Dunării sau turismul în zonele de munte. Drept urmare, cercetătorii disting mai multe tipuri de sate turistice: etnografice–folclorice, de creaţie artistică şi artizanală, climaterice şi peisagistice, pescăreşti, de interes vînătoresc, viti-pomicole etc. (78). Dezvoltarea acestor sate turistice, oferă posibilităţile deosebite de echilibrare a pieţei turistice în profil teritorial, cu numeroase incidenţe pozitive asupra agroturismului . O altă particularitate a agroturismului constă în aceea că prin prezenţa condiţiilor favorabile de desfăşurare în peste 60 % din cuprinsul ţării contribuie la introducerea în circuitul intern şi internaţional a unei părţi însemnate a potenţialului turistic al ţării noastre. Se poate afirma că şansa turismului românesc, depinde în mare măsură de dezvoltarea corespunzătoare a agroturismului . Faţă de alte forme, agroturismul , nu necesită, investiţii prea mari pentru amenajările de infrastructură sau pentru alte dotări şi nu produce aglomerări care 64

creează diverse probleme pentru localităţile urbane. Pentru structurile de primire pe lângă gospodăriile unor săteni, se pot folosi fermele şi pensiunile agricole. Agroturismul începe să-şi constituie în timp o piaţă proprie, definită prin factori de manifestare specifică şi determinanţi de natură economică, socială, politică, geografică şi motivaţională. Agroturismul este practicat în prezent de persoanele care au obligaţia de a se deplasa la ţară, având case sau proprietăţi în aceste localităţi şi trebuie să participe activ la gospodărirea lor, precum şi de persoane urbanizate stabilite de mai multe generaţii la oraş şi care simt nevoia ca la sfârşit de săptămână să petreacă câteva ore în aer liber, curat, nepoluat, consumând produse de la ţară. Acest turism va avea în viitorul apropiat o mai mare răspândire mai ales în zonele montane şi premontane, datorită în primul rând climei şi frumuseţii naturii. Agroturismul constituie un rezultat dar şi o premisă a dezvoltării economiei rurale. El poate contribui din plin la echilibrarea dezvoltării teritoriale a ţării. În acest sens, avem în vedere următoarele: posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri şi locuri de muncă; încurajarea activităţior tradiţionale locale, cu precădere artizanatul, dar şi cele care pot determina dezvoltarea unui comerţ specific şi crearea de noi locuri de muncă; creşterea veniturilor locuitorilor aşezărilor rurale rezultate din valorificarea resurselor locale şi a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiştilor. În raport cu agricultura, care rămâne activitatea principală a satelor, agroturismul constituie o activitate complementară şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. În condiţiile specifice tranziţiei României la economia de piaţă; agroturismul prezintă particularitatea că îndeplineşte o funcţie de protecţie socială, oferind populaţiei cu venituri reduse posibilitatea realizării unui concediu de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural din zona muntoasă, de pe litoralul Mării Negre sau Delta Dunării. Agroturismul este o prezenţă activă pentru 207 localităţi şi în peste 1100 de gospodării, în special în zona montană şi premontană a României dar nu numai (42). Astfel în special pentru lunile iulie şi august şi, în mai mică măsură de Anul Nou, multe din localităţile montane primesc turişti care sosesc aici pentru a-şi petrece timpul liber. Prin specificul său de turism estival, agroturismul trebuie privit ca o modalitate de absorbţie a surplusului de turişti, din anumite perioade ale unor 65

renumite staţiuni turistice sau din acela al marilor aglomerări urbane. Sunt foarte numeroase cazurile în care unii turişti ajung în mediul rural ca urmare a imposibilităţii de a-şi găsi locuri convenabile de odihnă în staţiuni cunoscute. Agroturismul poate fi analizat şi ca factor de determinare a dezvoltării unor activităţi conexe, cu efecte pe linia veniturilor pentru multe familii, decât acelea care dispun de pensiunea turistică. Agroturismul dacă nu este practicat corect, prezintă şi particularităţi negative, prin afectarea tradiţiilor şi obiceiurilor comunităţilor locale şi prin stimularea unor activităţi care sunt numai pe planul turiştilor în detrimentul altora care vin din trecutul istoric (fig. 1). Poluarea mediului natural, a zonelor ocrotite, alimentaţiei, solului, apei

Accentuarea kitschurilor de orice fel AGROTURISMUL

Alterarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale

Costuri mari Venituri reduse, sezoniere şi nesigure

Modificarea structurii sociale şi demografice a satelor

Fig. 1.1 Efectele negative ale agroturismului (95) În măsura în care efectele pozitive ale agroturismului sunt stimulate şi ajustate în dezvoltarea lor, iar cele negative sunt controlate şi diminuate , atunci poate fi găsită o soluţie optimă a unui echilibru care să ducă la o dezvoltare durabilă a agroturismului (fig. 2). Agroturismul prezintă unele trăsături sau particularităţi care îl diferenţiază de turismul tradiţional şi anume:

66

din vacanţe. 2 Efectele pozitive ale agroturismului(95) – – – oferta turistică este autentică. cu valori cultural-educative şi cu o ospitalitate specifică. LOCALITĂŢILE TURISTICE MONTANE PRIMA FORMĂ DE TURISM PRACTICATĂ VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE (ARTIZANAT CARACTER SPONTAN FACTOR EDUCAŢIONAL PERIOADE DE ASCENSIUNE -CĂDERE NOI PROFESII ŞI LOCURI DE MUNCĂ PESTE 207 LOCALITĂŢI ŞI 1075 AGROTURISM MEDIU FAVORABIL PENTRU NOI AFACERI ELEMENT DE ABSORBŢIE A TURIŞTILOR EFECT MULTIPLICATOR Rentabilitate DEZVOLTARE LOCALĂ MOBILIZAREA ACTIVITĂŢILOR LOCALE Fig. de petrecere a timpului liber. precum şi originalitatea produselor turistice. 67 . deci de oamenii satului. în peisajul pitoresc al mediului rural. cunoaşterea mediului natural. organizată şi condusă de fermieri. este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia. oferă populaţiei turistice cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare. diferenţiată.– consumul turistic se petrece în mediul rural. uman şi cultural. multiplă în diversitatea sa. week-end-uri. unde esenţiale sunt calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la familii.

regional şi naţional prin: folosirea durabilă a resurselor turistice. raportul cu populaţia autohtonă. – – agroturismul este o formă de turism unde omul reprezintă elementul esenţial şi central.146) Una dintre aceste clasificări grupează factorii de influenţă în următoarele categorii: factori economici. cunoaşterii mediului local natural. trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof. în dezvoltarea socioeconomică a localităţii rurale şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. Pentru ca această particularitate să-şi înscrie foarte bine în conceptul de agroturism. servicii conexe. factori demografici. – asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor. – agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă la nivel local. agroturismul are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelului de viaţă al locuitorilor. în lunile de vară: dotări.3 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CIRCULAŢIA TURISTICĂ ÎN MEDIUL RURAL Literatura turistică de specialitate conţine numeroase referinţe cu privire la factorii care influenţează dezvoltarea turismului. cultural şi istoric. precum şi autenticitatea produselor. menţinerea diversităţii naturale. asociaţiile locale şi fermierii pot asigura atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii. factori politici. urmărirea pieţei.81. nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit. culturale şi sociale a spaţiului rural şi dezvoltarea ofertei şi a infrastructurii generale şi tehnico-edilitare. – – nu este compatibil cu turismul de masă. amenajări. factori naturali. mai ales în condiţiile unui turism de sejur. ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană. în contextul unei activităţi economice pe principii ecologice.(26. 68 . factori psihologici. promovarea şi comercializarea acestora. astfel aparent. este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în spaţiu.– – nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil. factori conjuncturali. 4.

la trebuinţe. în esenţă.• Referitor la factori economici. sezonalitatea constituie una din caracteristicile turismului modern. exprimă preferinţe individualizate foarte diverse. cu acea motivaţie turistică. După cum se vede. Cât priveşte tarifele. de a cunoaţte. toate acestea fiind la rândul lor. arta şi tradiţiile altor popoare. de reconfortare. aşa cum am văzut. sporirii populaţiei urbane ş. de odihnă fizică. nevoia de a-ţi îngriji sănătatea ş. cum ar fi alimentele. motivaţia turistică se referă. de a descoperi). printre ele figurând nevoia de relaxare. de divertisment sau distracţie. Ne confruntăm. intenţii. dorinţe cu caracter personal. a modificărilor intervenite în structura de vârstă şi structura profesională. adică cea care-l determină pe om să se deplaseze din localitatea sa de reţedinţă spre o altă localitate sau zonă geografică. preferăm zona însorită. • Factorii naturali ocupă un loc extrem de important în alegerea traseelor. localităţilor de popas şi durata sejurului.tinerii şi vârstnicii. în totalitate. impulsuri.d. de necesitatea satisfacerii cerinţelor elementare de consum. sau vom practica sporturi de iarnă. Acest fapt se traduce prin diferenţe notabile în volumul ofertei şi cererii 69 . De pe acum aşa-numita ``civilizaţie a timpului liber`` a început să capete dimensiuni nebănuite. Sigur. îmbrăcămintea produsele industriale de folosinţă îndelungată etc. • Factorii psihologici sunt cel mai greu de estimat. pot fi aduse în discuţie numeroase cauze. Este relativ uşor de imaginat intensificarea circulaţiei turistice pe măsură ce veniturile cresc şi ajung să depăşească acel nivel critic până la care mijloacele financiare disponibile într-o gospodărie sunt dominate. • Factorii demografici pot provoca un complex de efecte pozitive asupra principalelor curente turistice. influenţate de numeroşi alţi factori care acoperă un evantai larg.a. deoarece. de a înţelege. în acest caz.a. Într-adevăr. În această ordine de idei nu putem face abstracţie de faptul că preferăm litoralul sau muntele. ca rezultat al creşterii populaţiei. ridicând o mulţime de aspecte economice şi sociale. este clar că acestea pot avea un efect inhibant dacă vor creşte sau vor favoriza fluxurile turistice dacă scad.m. de la cei cognitivi (necesitatea de a şti. două aspecte ni se par a avea o importanţă mai mare şi anume: venitul personal sau familial şi tarifele percepute pentru serviciile turistice şi agroturistice. dorinţa de a cunoaşte cultura. Un fenomen care se conturează tot mai pregnant în evoluţia turismului îl constituie intrarea în circuitele turistice a unor noi grupe de vârstă . până la cei estetici (tendinţa spre frumos şi civilizaţie).

În plus. totuşi. posibilităţile turiştilor de a putea alege nivelul de confort prevăzut se diminuează foarte mult. 70 . cât şi pentru organizatori. turistul se vede nevoit să se deplaseze şi să-ţi petreacă sejurul într-o anumită perioadă în condiţii incomode de aglomeraţie. datorită suprasolicitărilor în perioadele de vârf de sezon.turistice în decursul unui an.a. faptul că eforturile de activizare a cererii în perioadele din afara sezonului nu pot fi absolutizate. Aceasta. Sezonalitatea pronunţată în turism generează o serie de inconveniente şi pentru industria turismului. În perioadele de exploatare redusă. Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau o staţiune) este determinată. Trebuie să subliniem. Fireşte. de la o staţiune la alta. Sezonalitatea provocată de factorii naturali nu poate fi complet eliminată. excursii spre alte zone de interes turistic ş. dar poate fi atenuată. literatura de specialitate (26) pune în evidenţă trei posibilităţi mai importante: a) prelungirea sezonului de vârf prin oferirea unor facilităţi de tarife şi de preţuri atractive. ca urmare a schimbării condiţiilor climaterice în cursul diferitelor anotimpuri. Trecând în revistă măsurile menite să atenueze. fără soare. de posibilităţile de substituire şi sezonalitate). de condiţiile climaterice şi meteorologice. fără zăpadă). fluctuaţiile turistice ca urmare a influenţei factorilor naturali au început să preocupe tot mai mult pe toţi cei ce se ocupă de acest fenomen. aşa cum menţionam mai sus. pe cât posibil. astfel încât turistul să găsească întotdeauna posibilităţi adecvate de petrecere agreabilă a timpului său liber (îndeosebi în zilele ploioase. Realmente. c) diversificarea ofertei turistice în perioadele de extrasezon prin oferirea de tratamente. b) mărirea eforturilor de a menţine un nivel acceptabil al cererii turistice în tot cursul unui an. vârfurile sezoniere. în funcţie de condiţiile concrete în care se înscrie activitatea turistică. tarifele diminuate constituie un stimulent major pentru impulsionarea cererii. deoarece fluctuaţiile sezoniere ridică numeroase probleme economice atât pentru turişti. de la o zonă la alta. preocuparea de bază a prestatorilor de servicii turistice este de a rezolva această contradicţie care apare între oferta turistică rigidă (care nu este condiţionată de factorul vreme/sezon) şi cererea turistică mult mai elastică (condiţionată de urgenţa ei. ceea ce îl împiedică să-ţi găsească satisfacţii în relaxarea şi odihna pe care şi le-a dorit atât de mult.

iar gradul de atractivitate al zonelor generează o paletă largă de forme. . pentru turismul de sfârşit de săptămână. practicabil în toate localităţile din zona montană. cu deosebire în zonele montane. .a. produsul intern brut pe locuitor şi nivelul de dezvoltare economică. modificărilor intervenite în categoriile de vârstă şi a transformării turismului. de regulă. Astfel de gospodării se întâlnesc în 71 . crizele economice.tendinţa de dezvoltare continuu ascendentă. .4 TIPURI DE GOSPODĂRII CU DESTINAŢIE AGROTURISTICĂ În România există mai multe tipuri de stabilimente de primire turistică. 50). Din analiza conjugată a tuturor acestor factori şi din urmărirea evoluţiei de până acum a turismului şi agroturismului. Agroturismul este o industrie a cărei materie primă o reprezintă mediul ambiant.tendinţa de diversificare continuă a cererii turistice ca o consecinţă a motivaţiei turiştilor. capabile să răspundă unor variate motivaţii turistice. . care se pare că va fi de lungă durată.creşterea duratei şi a distanţei pentru care se efectuează o călătorie. 4. se desprind câteva tendinţe caracteristice fluxurilor turistice şi anume: . proporţiile şomajului.• Factorii conjuncturali au. criza energetică ş. Printre aceşti factori menţionăm fenomenul inflaţionist.tendinţa creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice în totalul bugetelor de familie. modificări intervenite în sistemul valutar. a sporturilor de iarnă pentru odihnă şi recreere pentru turismul balnear. particularizate după modul în care au fost construite iniţial.de tratament. într-un fenomen de masă. favorizat de existenţa unui relief deosebit de interesant. 44. pe măsură ce cresc veniturile populaţiei. Astfel putem deosebi: a) Gospodării realizate pentru satisfacerea nevoilor proprii care nu au fost construite pentru ofertă turistică dar care permit amenajări suplimentare care să ofere condiţii minime pentru practicarea agroturismului sau agroturismului. pe alocuri. (43. ca urmare a dezvoltării transporturilor şi a infrastructurii. Susţinerea dezvoltării agroturismului are ca o altă motivaţie şi faptul că prezintă multiple valenţe pentru practicarea unui turism variat şi complex.înregistrarea unor diferenţe apreciabile în circulaţia turistică de la o zonă la alta. un efect temporar asupra expansiunii turistice spre anumite zone sau regiuni geografice. 48. propice pentru practicarea drumeţiei.

Această situaţie generează un anumit disconfort 72 . Acestea sunt întâlnite. În general gospodăriile păstrează arhitectura locală şi asigură condiţiile minime de confort pentru practicarea agroturismului iar turiştii apreciază autenticitatea găzduirii şi ambianţei. c) Gospodării construite special. La construirea lor sunt asistate de specialişti (arhitecţi). poziţia faţă de vecini. Se pot întâlni mai multe variante. (105) b) Gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa agroturismului şi agroturismului. grădinele cu flori. pergola pentru asigurarea umbrei (viţă de vie etc. De regulă sunt proiectate pentru o anumită clasificare şi permit modernizări pentru creşterea acesteia. poziţia faţă de o apă curgătoare. d) Pensiuni turistice şi agroturistice. Criteriile de funcţionalitate pentru atragerea turiştilor se referă în general la: forma şi aspectul pensiunii. care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei. fiind proprietatea rezidenţilor sau a unor persoane provenind din marile centre urbane ale ţării şi care au vrut să-şi construiască o casă (vilă ) la ţară. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere. şi până la 29 de camere în mediul urban. organizarea generală a pensiunii pe zone funcţionale. funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente . poziţia faţă de drumul de acces (şosea). Relaţia între spaţiile destinate turiştilor şi cele în folosinţă privată este un important element în ceea ce priveşte clasificarea pensiunilor agroturistice. grădina cu legume fructe. balneoclimaterice) sau în zonele cu tradiţie turistică. Se pot întâlni mai multe situaţii în cadrul acestei variante şi anume: intrarea comună pentru turişti şi proprietari: este situaţia cel mai des întâlnită în cazul amenajării unor construcţii existente la care s-au adus modificări funcţionale. poziţia faţă de pădure. zona anexelor.multe din localităţile montane din Moldova. în general în zonele limitrofe marilor staţiuni (montane.). cu destinaţie agroturistică. modul de aşezare a construcţiilorunele faţă de altele. dispun de toate echipamentele şi utilităţile necesare pentru a răspunde cerinţelor agroturistice. zona locuinţei. de pe litoral. Una dintre aceasta este ca spaţiile pentru turişti să fie amplasate în aceeaşi clădire cu spaţiile private ale proprietarului. totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural.

mai ales din mediul urban: Avantajele unor astfel de servicii complementare sunt bilaterale în sensul că pentru gazde întrucât constituie o mână de ajutor suplimentar iar pentru turişti:reprezintă varietate în petrecerea timpului liber. Conţinutul unor astfel de servicii supimentare poate fi următorul: organizarea de ascensiuni montane pe trasee interesante adaptate vârstei şi nivelului de antrenament al turiştilor. ofertă (bonus) de produse obţinute în gospodărie. antrenarea turiştilor în activităţile desfăşurate de gazde în gospodărie (activităţi agricole. cu fluxul de circulaţie al gazdelor. bărci. aceste activităţi constituie atracţii inedite pentru oaspeţii ce provin. organizarea unor ore de agrement ecvestru (în manej sau pe anumite trasee). prezintă avantajul că elimină disconfortul generat de intersectarea traseelor de activitate a proprietarului cu cele ale turiştilor. baschet. sănii. spaţiile destinate turiştilor sunt amplasate într-o clădire independentă faţă de locuinţa proprietarului şi anexele gospodăreşti şi se asigură condiţii optime de confort pentru turişti. de artizanat). însuşirea unor îndemânări suplimentare. săniuş. schi etc. 73 . Acest aspect creează legături sentimentale şi determină fidelizarea clienţilor. turiştii preferă autenticitatea produselor naturale (prospeţimea. realizarea unor deplasări cu autovehicule de teren pe drumuri forestiere sau circuite de interes turistic. Serviciile suplimentare oferite turiştilor au ca scop satisfacerea solicitărilor acestora. asigură un grad de intimitate mai mare pentru turişti. divertisment şi aventură. organizarea unui perimetru pentru practicarea sporturilor (tir cu arcul. tenis. schiuri. comercializarea de produse din propria gospodărie. diversificarea ofertei pentru atragerea unor noi clienţi şi realizarea fidelizării clienţilor. pentru a crea experienţe deosebite şi a da vacanţei un plus de varietate.determinat de intersectarea activităţilor de întreţinere.). închirierea de biciclete. organizarea de drumeţii (montane sau la orice nivel de altitudine) cu o durată limitată. gustul deosebit) mai ales când au văzut la faţa locului modul de obţinere şi de preparare. volei. intrare separată şi exclusivă a turiştilor.

amplasarea pensiunilor agroturistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. Construcţia unei pensiuni agroturistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. alimentare cu energie electrică. 74 . Pentru desfăşurarea de activităţi de turism o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi:(13): alimentare cu apă curentă. 31/1996. sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid sau gaz metan) care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor de cel puţin 18 grade C în sezonul rece. sistem de evacuare a deşeurilor menajere.Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului nr 512/2002.

V AGROTURISMUL-FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ 5. Pornind de la cele două deziderate care definesc agroturismul . canalizării etc. curentului electric. ca nu există nici o evidenţă exactă a acestor structuri de cazare şi nu se respectă întotdeauna cadrul legislativ necesar pentru a încuraja dezvoltarea agroturismului . desfăşurând activităţi agricole specifice. De menţionat. lipsa apei curente. Zonele deluroase şi montane ale ţării sunt zonele care prezintă potenţialul cel mai ridicat pentru practicarea agroturismului . Astfel multe localităţi din zonele deluroase si montane nu se confruntă doar cu probleme de infrastructură mare (accesul dificil în unele zone. Sătenii pot oferi servicii de cazare în gospodăriile proprii. creând noi locuri de muncă şi venituri suplimentare pentru producătorii agricoli. cu o bogată cultură şi tradiţii populare. ci şi cu probleme ale infrastructurii de utilităţi cum ar fi : lipsa gazului. dezvoltarea agroturismului în aceste zone ar reprezenta alături de zootehnie un pas important pe calea dezvoltării economice a acestora.1 AGROTURISMUL CA ACTIVITATE GENERATOARE DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL Mediul rural cu comunităţile sale. unde salariile populaţiei sunt sub nivelul mediu. reprezintă elemente esenţiale pentru dezvoltarea agroturismului. datorită calităţii aerului şi apei şi a peisajelor de o frumuseţe rară.CAP. Ţinând cont de faptul că datorită condiţiilor climatice şi prin natura factorilor de relief zonele deluroase si montane se confruntă deseori cu probleme în exploatarea agricolă vegetală. drumuri greu practicabile). însă. ci stadiul precar al infrastructurii fizice fără de care potenţialul acestor zone nu poate fi valorificat. Problema majoră cu care se confruntă acest sector de activitate nu o reprezintă facilităţile pentru investitori. respectiv: producţia şi valorificarea producţiei proprii prin intermediul gospodăriei agroturistice şi promovarea valorilor tradiţionale putem afirma că la ora actuală acest gen de turism se găseşte încă într-o fază incipientă de consituire a sa. În România practicarea acestei forme de turism poate să aducă beneficii directe comunităţilor rurale. 75 .

9%.).500.9. şi calitatea aerului deosebit de curat existenţa unei faunei şi flore bogate. monumentele istorice cu valoare naţională şi internaţională. în anul 2003. ponderea cea mai mare o deţin cei cu activităţi de comerţ. Agenţii economici individuali care desfăşoară alte activităţi neagricole decât cele menţionate deţin o pondere foarte redusă (morărit. Dintre agenţii economici individuali. transporturi etc. comparativ cu 3. un trend ascendent.a. din care 355. din punctul de vedere al numărului de pensiuni şi al infrastructurii. câte existau în anul 1998.). de 28.2%.17.958 exploataţii agricole individuale (97.3% şi prelucrarea cărnii . În mediul rural. Din analiza evoluţiei agenţilor economici şi a activităţii economice a acestora rezultă următoarele: faţă de 1998. se desfăşoară o serie de activităţi neagricole (turism rural. Agroturismul cunoaşte. existenţa celor două parcuri naturale.9% din total) şi 7. meşteşugărie. comerţ.377 de agenţi economici având preocupări în domeniul activităţilor neagricole. în mediul rural funcţionau 363. prelucrarea unor materii prime agricole. prelucrarea strugurilor .1% din total). urmaţi de cei cu activităţi de prelucrare a laptelui . agroturism. cum ar fi : • • • • • densitatea sporită a populaţiei şi a numărului de case faţă de alte zone deluroase şi montane frumuseţea zonelor deluroase şi montane.776. piscicultură. agroturism.Există totuşi şi o serie de factori favorizanţi care dau o undă de optimism în dezvoltarea acestui sector de activitate. cu multe specii pe cale de dispariţie. numărul acestora a ajuns în 2003 la 3. prelucrarea fructelor şi legumelor .419 unităţi cu personalitate juridică (2. care au un impact pozitiv asupra comunităţilor rurale.7%.1%. calitatea deosebită a produselor ecologice obţinute în aceste zone. respectiv 33. transporturi–livrări ş. În anul 2004. prelucrarea lemnului. prelucrarea furajelor. distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice reflectă o dezvoltare a acestora în toate regiunile de dezvoltare. contribuind la asigurarea de venituri complementare şi la creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă. pensiunile dispuneau.17.000 de locuri de cazare. o concentrare mai 76 .7.8 ori. rezultand o creştere semnificativă de peste 5. când existau 600 de pensiuni.

mare a pensiunilor este întâlnită în regiunile Centru, Nord – Est şi Nord – Vest; la nivel judeţean distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice a fost mai intensă în 27 de judeţe. Analizând informaţiile referitoare la evoluţia pensiunilor turistice şi agroturistice existente la nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării, în perioada 1998-2003, se constată următoarele: în regiunea de Nord-Est există un trend crescător al numărului pensiunilor agroturistice, dar pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluţie descrescătoare de la un an la altul; în zona de Sud se manifestă o tendinţă de creştere puternică a numărului pensiunilor agroturistice (o creştere de 420% în 2003 faţă de 1999); această creştere este intensă în judeţele Buzău şi Tulcea; în regiunea de Vest creşterea numărului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faţă de 1999; Popularitatea agroturismului a crescut în ultimii ani.De la iniţiative cu caracter individual s-a ajuns la o adevărată alternativă de petrecere a timpului liber. Motivul dezvoltării agroturismului ca activitate economică, este conştientizarea de către micii agricultori a necesităţii diversificării activităţii atât în cadrul fermei agricole cât şi în afara acesteia, prin angrenarea în agroturism, sau apelând la activităţi pe timp determinat, în slivicultură sau în interiorul economiei locale. Conform specialiştilor (N. Braşoveanu, Economia zonei montane) prosperitatea nu este de partea agricultorului pur, ci a agricultorului muncitor, artizan, forestier, în finalitatea acţiunilor generatoare de venituri, în condiţiile unor combinaţii de activităţi complexe. Numai în condiţiile în care, pe lângă creşterea animalelor se adaugă activităţi complementare- meşteşuguri, artizanat, turism, cultura pomilor, a legumelor, a plantelor de câmp, se poate sconta pe un venit acoperitor. În aceste condiţii este necesar ca agroturismul să fie apreciat ca o bază de plecare pentru un nivel superior economic şi pentru noi perspective ale dezvoltăriii economice în acest spaţiu. El trebuie încurajat inclusiv prin punerea în valoare a proiectelor care urmăresc pretecţia şi valorificarea patrimoniului natural, istoric şi cultural, care constituie sursele principale de interes turistic. Trebuie să menţionăm faptul că deosebit de importante pentru agroturism sunt două opinii şi anume dezvoltarea rurală integrată prin agroturism echilibrat.

77

Dezvoltarea rurală integrată prin agroturism presupune participarea activă a populaţiei la operaţiunile turistice de primire şi agreement, care trebuie efectuate conform unor proiecte colective de dezvoltare locală. Evitarea daunelor şi păstrarea avantajelor unui agroturism echilibrat pot fi asigurate printr-o concepţie clară referitoare la dezvoltarea turistică locală, care constă în necesitatea obţinerii unor produse alimentare de bază direct de la producătorii agricoli, adaptarea industriilor locale şi arizanale la tradiţia culturală a zonei, evitarea rutelor de transport agglomerate, asigurarea calităţii produselor şi serviciilor din mediul rural, sau a oricăror iniţiative menite să creeze avantaje financiare durabile populaţiei din mediul rural. Deşi agroturismul reprezintă o oportunitate de multiplicare a veniturilor populaţiei din mediul rural, printer condiţiile sale de reuşită se numără: nivelul şi rentabilitatea investiţiilor din zonă, profesionalismul în materie de ospitalitate, integrarea în reţelele locale şi naţionale de comercializare şi promovare a produsului turistic, dezvoltarea noilor activităţi turistice în legătură cu alte structuri locale. Pe lângă avantajele economice şi financiare, agroturismul se constituie într-un adevărat liant de coeziune socială între locuitorii din mediul rural, pregătirea pentru primirea oaspeţilor putând determina reevaluarea trecutului, imprimarea sentimentului de apartenenţă istorică la comunitate, şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Ca orice activitate economică, agroturismul, reprezintă o combinaţie a elementelor negative şi pozitive care trebuie estimate şi dirijate în sensul dorit. Agroturismul manifestă şi dezvoltă spiritul de întreprinzător şi o dinamică de creaţie, de programare a unor activităţi viitoare, de rentabilitate, o etichetă prorie muncii, economiei locale, investiţiilor. Efectele sociale, culturale şi economice ale agroturismului au loc însă etapizat. În prima etapă, are loc un process de imitaţie a unor activităţi incipiente realizate în alte locaţii, îar în cea de-a doua etapă se realizează o încorporare şi o absorbţie, unde agroturismul devin obiective de industrie şi comerţ ca orice activitate. Agroturismul trebuie să fie înţeles şi ca o consecinţă a tuturor proceselor de industrializare, urbanizare şi de trecere la o economie a serviciilor. Efectele agroturismului se intind asupra întregii structuri complexe a sistemului social, fără a le putea izola. 78

Din punct de vedere economic, agroturismul poate avea o serie de efecte pozitive, manifestate în primul rand prin cererea sporită de produse alimentare care poate duce la dezvoltarea producţiei locale, învăţarea unor noi tehnici în domeniuşi poate duce la intensificarea aprovizionării cu aceste produse şi deci la autonomia zonelor în acest sens. Acest fenomen poate avea ca efecte secundare apariţia unei industrii noi de conservare a alimentelor, şi de asemenea un sistem de aprovizionare cu aceste produse. De asemenea, creşterea numărului de turişti cxare vin în mediul rural, şi interesul crescut al acestora pentru anumite produse proaspete şi naturale, poate duce la o intensificare a cererii pentru acestea şi şi implicit la o creştere a producerii lor, sporind astfel veniturile producătorilor, care va permite modernizarea instalaţiilor profesionale proprii (sere, solarii, amenajări piscicole, etc.) Satele turistice situate în special în zonele montane sau premontane, reţin populaţia, în special tânără, şi contribuie la perpetuarea activităţii forestiere, a creşterii animalelor, sau a diferitelor meşteşuguri. În astfel de localităţi, prezenţa turiştilor permite crearea unor fonduri de dezvoltare a noilor infrastructure, prin taxele şi tarifele plătite pentru anumite utilităţi (muzee, parcări cu taxă, campări, etc). De asemenea, prin noile condiţii cerute de clasificarea şi autorizarea pensiunilor agroturistice, în localităţile rurale se dezvoltă activitatea de gospodărire a apelor, modernizarea sistemelor de captare şi tratare a apei şi a reţelei aferente, precum şi a sistemului de canalizare în mediul rural. Ca activităţi economice, agroturismul modern, impune de asemenea dezvoltarea reţelei automate de comunicaţii, şi servicii de telefon, fax, telegraf puse la dispoziţia turiştilor la orice moment. Efectele sociale ale agroturismului asupra localităţilor din mediul rural se manifestă prin diferenţierea structurii sociale, deoarece multe persoane, în special femeile, vor trece de la munca din agricultură la activităţile din sfera serviciilor, manufactură şi artizanat, permiţând în acelaşi timp şi o mică diferenţierea veniturilor familiale. Pe lângă efectele economice şi sociale ale agroturismului, putem face referire şi la unele efecte culturale, cum ar fi îmbunătăţirea activităţii de conservare a monumentelor naturii, arhitectonice şi istorice, prin venituri specifice. Prin veniturile superioare pe care le realizează persoanele implicate în activitatea de agroturism, se manifestă fenomenul de creştere a capacităţii de 79

dând posibilitatea cunoaşterii directe a realităţii vieţii de la sat şi formarea unei anumite atitudini. Spaţiul rural prin componentele şi resursele sale. uman. integrarea activităţilor de profil de prestări de servicii în planificarea şi strategia de dezvoltare locală. culturale şi sociale a spaţiului rural. 80 . oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. turistic.. Utilizarea integrală a resurselor naturale. inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. pentru protejarea mediului înconjurător şi a bunurilor culturale. 5. şi îmbracă forme variate de sejur. silvic. facilitează activităţi cu caracter creator. Agroturismul este o activitate susţinută de către micii proprietari de la ţară. sate de vacanţă etc. economice. etc. sport. Prin aceasta.cazare sau de renovare a unor construcţii care se realizează prin valorificarea în aceste construcţii a arhitecturii locale şi a materialelor de construcţie tradiţionale. cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive. adăposturi. devine un factor de formare a emoţiilor. agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a resurselor mediului rural. Agroturismul poat contribui la valorificarea resurselor şi la dezvoltarea durabilă la nivel local sau regional prin folosirea durabilă a resurselor turistice. prin sprijinirea grupurilor de iniţiativă pentru dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice locale. Această activitate utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale. cu potenţialul său agricol.2 UTILIZAREA RESURSELOR PRIN INTERMEDIUL AGROTURISMULUI Agroturismul este acea activitate care se desfăşoară în mediul rural. de obicei ca activitate secundară. este cea de socializare. valorificând resursele turistice locale (naturale. În acelaşi timp. şi tehnico-economic. satisface un evantai larg de motivaţii pentru turist: odihnă. O altă incidenţă a agroturismului asupra culturii turistului venit în mediul rural. menţinerea diversităţii naturale. economice şi umane a unei zone cu un bogat potenţial turistic se poate realiza prin implicarea comunităţilor locale în sectorul turistic. culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice. sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunităţii dar şi în protejarea naturii şi a valorilor culturale. activitatea desfăşurată în gospodăria proprie rămânând deci principala ocupaţie şi sursă de venit. şi în anumite condiţii. recreere. cură de aer sau balneară.

şi nu în ultimul rând în protejarea şi conservarea mediului natural şi construit. De aceea. accesibilitate. Se cunoaşte în prezent o întreagă tippologie de sate turistice.Din cele prezentate. culturale. târguri. realizarea de microcomplexe de producţie agroalimentară pentru aprovizionarea populaţiei şi a turiştilor cu produse locale. încălzire. economice. interesul comunităţii locale în valorificarea resurselor este să elaboreze o strategie de organizare. care coincid şi generează perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le înfăţişează în prezent peisajul rural românesc. sau alte nanifestări. dezvoltare şi promovare a agroturismului cu concurenţa tuturor agenţilor economici împlicaţi în desfăşurarea acestei activităţi. considerăm că satele prezintă calităţi deosebite. Agroturismul ca activitate de economică este fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul natural cultural şi uman pe baza căruia se elaboreează şi promovează produsele turistice la nivel local. care să ducă la o mai bună organizare. teritoriu condiţii fizicogeografice. alimetare cu apă. istorice. are cele mai mari implicaţii în valorificarea resurselor turistice locale şi în ridicarea nivelulu de trai al locuitorilor. În acest sens. cererea turistică este influenţată în alegerea destinaţiei de formele de agrement şi animaţie sau 81 . Aceste parteneriate de valorificare a resurselor se pot realiza doar printr-o contribuţie financiară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare economică generală a localităţii cum ar fi: căi de acces. dezvoltarea reţelei comerciale e aprovizionare şi prestări de servicii. în dezvoltarea socio-economică a localităţii rurale şi comunităţii în general. telecomunicaţii. Principala caracteristică a agroturismului cu care se impune acest produs turistic în faţa consumatorilor este gradul de compensare fizică şi spirituală a deficienţelor ce însoţesc în multe situaţii viaţa din aglomeratele centre urbane. care exprimă şi posibilităţile de dezvoltare a agrementului rural. în funcţie de situarea lor în teritoriu. diversificareaactivităţilor culturale. agenţii economici din turism sau alte domenii conexe. dezvoltarea şi diversifiacrea dotărilor de agrement şi divertisment adaptate la specificul local. în contextul unei activităţi economice bazate pe principii ecologice. dotări tehnico-edilitare. Participarea comunităţii locale la promovarea acestor activităţi cu profil turistic în mediul rural se poate realiza pe baza unui parteneriat între autorităţi şi unele forme de asociere a proprietarilor de structuri de primire turistică. sociale. Sunt numeroase cazurile în care. putem afirma cu certitudine că agroturismul. dezvoltare şi promovare.

Toate dotările de agrement care se realizează la nivelul unei comunităţi rurale devin bunuri de care pot beneficia şi populaţia locală. unde poate întâlni un stil de viaţă agreabil şi unde nu lipsec mijloacele de recreere şi divertisment. Putem afirma cu certitudine că reuşita dezvoltării agroturismului depinde de valorificarea corespunzătoare a patrimoniului cultural şi de diversificarea structurilor de agrement destinate turiştilor. iar apoi. se pot crea şi organiza forme asociative cu personalitate juridică de tipul organismelor neguvernamentale. artizanat. Prin efectul Legii nr. creşterea cailor sau a animalelor de agrement. Turistul de astăzi caută înainte de toate un loc plăcut. trebuie să luam în considerare şi anumite programe agricole şi susţinerea exploataţiilor agricole prin noi acşiuni sau desfăşurarea de noi activităţi generatoare de venituri: culturi legumicole de trufanda. care pot organiza activităţi recreative diversificate. 82 . În această direcţie. colinar. 21/1994. de litoral. mai animată. cu condiţia să nu aducă influenţe negative asupra elementelor de baza ale culturii tradiţionale. numeroase sate turistice oferă câteva modalităţi originale de petrecere a timpului liber. fără însă a conduce la pierderea unui mod de viaţă autentic.3 CĂILE ŞI MIJLOACELE FOLOSITE PENTRU PRACTICAREA EFICIENTĂ A AGROTURISMULUI Punctul de plecare în definirea formelor organizatorice de dezvoltare ale agroturismului îl constituie oportunităţile create de cadrul legislativ existent. care pot avea drept scop dezvoltarea societăţii rurale în ansamblul său şi promovarea agroturismului. cu cât viaţa culturală va fi mai diversă. ospitalitatea. 5. Cu cât sunt mai originale aceste manifestări. care se bucură de prezenţa unor resurse naturale şi culturale deosebite. În prezent. calitatea primirii şi calitatea mediului sunt punctele forte ale agroturismului românesc. horticultură. dar şi turiştii vor aprecia mai mult spaţiul rural. cu atât sunt mai atractive şi mai frecventate de turişti. etc. Tinerii locuitori. prin consolidarea şi dezvoltarea sa. Se poate afirma că agroturismul trebuie să contribuie într-o primă etapă la valorificarea tuturor resurselor şi dezvoltarea exploataţiilor agricole. Dincolo de aceste măsuri de impulsionare a valorificării tuturor resurselor prin activitatea de agroturism.resursele prezentate de ofertanţi. cele mai solicitate sunt comunităţile rurale situate în spaţiul rural montan. Din acest punct de vedere. ca o premisa de a asigura dezvoltarea socioeconomică în plan local şi regional.

Organizaţiile non-profit pot sprijini. care au contribuit la dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. Formele de organizare a agroturismului prin intermediul agenţilor economici rezultaţi în baza prevederilor Decretului Lege nr. câteva din realizările unora dintre aceste forme asociative. 31/1991 (privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale). 54/1990 privind libera iniţiativă pune în evidenţă materializarea atuurilor unei persoane sau a asociaţiilor familiale de a dezvolta activităţi de anvergură mai mică pe linia agroturismului. Date fiind legăturile foarte strânse dintre promovare şi vânzări. Gherasim D. direct. Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi. cât şi păstrarea celor vechi adresându-se. Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (FRDM) s-a înfiinţat în anul 1991 şi a elaborat un vast program privind dezvoltarea şi implementarea agroturismului în România. având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care urmăreşte să le facă cunoscute şi promovarea vânzărilor. Nivelul actual al dezvoltării agroturismului din România este determinat. Buc. regional. 54/1990 şi a Legii nr. În cadrul acestui program au fost iniţiate şi susţinute propuneri legislative care au contribuit la înlăturarea vidului legislativ care exista până la momentul respectiv în domeniul agroturismului. Scopul principal al acestor agenţi este profitul. fapt care creează premisele multiplicării coeziunii tuturor formelor de organizare. FRDM a promovat un proiect de lege pentru susţinerea agroturismului . Economică. prin valorificarea resurselor locale. în principal. de acţiunile întreprinse de aceste organizaţii neguvernamentale care au început să activeze după 1990. Ed. sau prin reţelele de intermediari. specifice activităţii de turism.) menţionează că în agroturismul se poate acţiona în două direcţii: promovarea imaginii. literatura de specialitate (Gherasim T. care dispun de multe avantaje în realizarea de activităţi turistice rurale. Marketing turistic. Dimensiunile în timp şi spaţiu ale dezvoltării coordonatelor agroturismului sunt foarte mari. naţional şi internaţional. la rândul lor crearea de agenţi economici specializaţi care să fie îndrumaţi şi sprijiniţi în realizarea unei strategii de dezvoltare a agroturismului la nivel local. fie întregului public. sunt specifice zonelor cu vocaţie turistică. fie unor categorii bine identificate de clienţi. a derulat un program PHARE şi a asigurat o bază de date necesară editării unui ghid agroturistic cu primele 2000 de gospodării atestate în perioada 1991-1994. care implică nemijlocit operaţiunile de comercializare. 83 . 1999. Decretul Lege nr..

alţi agenţi economici interesaţi. • prezentarea ofertei agroturistice la târguri. art. Şi colab): • • • situarea gospodăriei în vatra satului. botezuri etc. 187/1998 privind aprobarea OUG nr.. ANTREC şi filiale judeţene) sau internaţionale (EUROGÎTES. prânz. cu zonele de atracţie. În materialul publicitar respectiv se recomandă a fi prezentat pe scurt şi satul. Ed. presa scrisă). alin. • nivelurile. alte asociaţii europene de profil). hărţi. • colaborarea cu diverse organisme specializate interne (OVR. comuna din care face parte gospodăria.2002 Agroturism. promovarea ofertei agroturistice prin reţeaua INTERNET. Ministerul Turismului oferă „Prezentarea gratuită a ofertei turistice a pensiunilor turistice şi agroturistice în materiale de promovare turistică şi în acţiuni de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate ale ministerului“. avându-se în vedere următoarele elemente(Mitrache Şt. ) şi anume: • • • • înscrierea în cataloagele de promovare a ofertei agroturistice specifice: tipărirea de către prestatorii de servicii turistice (fermieri sau asociaţii turistice locale) de pliante. cină) şi felul meselor ce pot fi asigurate (aniversări. interne sau străine. Alma Mater. La nivelul gospodăriilor aceasta se poate realiza prin editarea de ghiduri proprii sau pliante în care să fie prezentată atât gospodăria respectivă cât şi împrejurimile. D. prin Legea nr. promovarea prin intermediul unor agenţii turistice touroperatoare sau detailiste. Sibiu. câte mese pot fi asigurate (mic dejun. 63/1997. promovarea prin mass-media (audio-vizuală. mese pentru evenimente familiale – nunţi. banchete. Pentru a fi eficientă.De asemeni. mese în familie. mese oficiale. expoziţii şi burse de turism.. ghiduri etc. Ecoturism. acţiunea de promovare trebuie să fie prezentă la toate 84 .). terenuri de sport şi agrement în apropiere sau în zonă. promovarea pensiunilor turistice şi agroturistice se realizează prin mai multe forme şi mijloace publicitare ( Glăvan V. 2.

materialul trebuie să inventarieze totalitatea gospodăriilor care sunt amenajate pentru turism dar va include şi informaţii referitoare la ansamblul teritoriului. pajişti pentru jocuri. incluse ulterior într-un material de promovare mai amplu. se poate concepe un ghid. produse agroalimentare specifice). care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv (de exemplu: turism rural în Ţara Oaşului. prin lucrătorii acestora. zonă agroturistică. promovarea se poate face prin intermediul unui material publicitar scris – ghid turistic de exemplu. şezlonguri. După caracterul informaţiilor pe care le conţin. meşteşuguri. sau sub forma unei casete video. drumuri şi căi de acces. cu adresele şi numerele lor de telefon. elemente de inedit care pot fi întâlnite etc. La nivel de sat. La acest nivel. dacă sunt admise animalele turiştilor. În fine. urmând ca amănuntele să fie oferite de agenţiile specializate. Acest ghid poate cuprinde lista agenţiilor teritoriale. materialele publicitare elaborate se pot clasifica în: materiale ce conţin informaţii de detaliu şi materiale ce conţin informaţii generale. agroturism în Bucovina. agroturism în Oltenia).. comună. la nivel de zonă. • alte elemente specifice de reclamă a gospodăriei (artizanat. Indiferent de prezentare. În situaţia în care o gospodărie nu dispune de resursele financiare necesare realizării unui astfel de material. condiţii de cazare şi confort. un îndrumar agroturistic. informaţii privind preţul cazării. judeţ etc. schiţă cu amplasarea gospodăriei faţă de şosele.• • • • • • • informaţii despre bucătăria familiei (mâncăruri şi produse specifice). ce poate orienta un potenţial turist. 85 . informaţiile oferite vor fi de ordin general. însoţită de o prezentare grafică sugestivă. care să prezinte imagini sugestive din zona respectivă. care va întocmi o fişă. al mesei şi al serviciilor etc. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu. la nivel naţional. cu toate informaţiile necesare pentru identificarea gospodăriei în funcţie de mijloacele de transport cu care se deplasează turistul. informaţii despre gospodărie.

În cadrul activităţii de promovare a agroturismului. durata călătoriei. felul acestora. moteluri). în cadrul materialelor incluzând informaţii de detaliu. fructe sau alte produse specifice. sărbători locale. La acestea se adaugă o serie de modalităţi de promovare specifice agroturismului: • organizarea de mese. alte informaţii despre gospodărie (număr de animale. împletituri. dotări amenajări. Difuzarea materialelor publicitare poate fi făcută prin intermediul agenţiilor de turism specializate sau prin participarea unui agent de agroturism la târgurile zonale ce au loc în diferite momente ale anului şi cu diverse prilejuri. un rol important poate fi jucat de promovarea unor produse agricole. număr de locuri de cazare în fiecare cameră. organizarea unor expoziţii cu imagini din diferite gospodării care. că într-o 86 . amplasarea gospodăriei. situaţia este diferită. vase de lut etc. Presupunând. Se recomandă ca ele să conţină în mod obligatoriu: • prezentarea cât mai amănunţită a gospodăriei: număr de camere. suprafaţa de teren a gospodăriei) etc.. pot fi considerate expoziţii în miniatură pentru că dispun de o varietate de produse de artă populară tradiţională (cusături. • • publicitatea făcută cu prilejul unor târguri. pot fi avute în vedere pentru ca alături de elementele concrete să contribuie la realizarea unui material atractiv şi interesant. cu mâncăruri tradiţionale sau degustări de vinuri. de exemplu. pe anumite trasee turistice frecventate (hanuri. originalitatea.). felul acestora. creativitatea. posibilităţi de alimentare cu apă (caldă şi/sau rece). posibilităţi de încălzire. manifestări prilejuite de anumite obiceiuri (agricole îndeosebi). • prezentarea modului în care se poate ajunge în satul. la rândul lor. prilej cu care vor putea fi distribuite şi pliante prezentând zona şi posibilităţile de practicare a agroturismului. Acest gen de materiale publicitare trebuie să fie foarte concrete şi cât mai sugestive.Dacă în privinţa materialelor cuprinzând informaţii generale. zona respectivă: mijloace de transport. distanţa faţă de cele mai apropiate oraşe. • prezentarea celor mai interesante elemente ale programului agroturistic (acele aspecte care pot trezi interesul turiştilor). inventivitatea.

nu sunt suficiente pentru a asigura calitatea politicii de promovare. ospitalitatea. gospodăriile. gem. infrastructura existentă etc. într-un mod extrem de tentant pentru potenţialul client. se pot constitui două-trei grupe de gospodării care se vor specializa într-o anumită direcţie de valorificare: una dintre grupe se va specializa în efectuarea curelor de fructe. fermele. o altă grupă de gospodării va fi sprijinită în prelucrarea industrială. revenirea lui la destinaţia respectivă. în fine. ce dispun de o suprafaţă mai mare. indirect. Vor fi ambalate mici cantităţi de fructe proaspete. într-o măsură destul de mare şi de continuitatea ei. mediul natural sau elemente ale acestuia prezentate într-un pliant. vitele. ambianţa. Câştigarea unui nou client trebuie să fie urmată de păstrarea acestuia. oricât de performante ar fi ele şi oricât de adecvat ar fi mesajul comunicat. text şi sunet.zonă este bine reprezentată producţia pomicolă. agenţiile care se ocupă de agroturism preocupându-se să facă reclamă acestor gospodării. care vor face. promovarea nu se referă numai la imagine. turismul fiind una din afacerile care pot exploata Internet-ul la maxim. aspectuoase. mai ales datorită faptului că nu pot fi redate cu uşurinţă de mijloace şi suporturi tehnice. tipice zonei respective (peltea. atitudinea gazdelor. potrivit căreia clienţii care vor veni vor beneficia de facilităţile enumerate. Ideea de bază a promovării agroturismului este aceea a prezentării unei „promisiuni“. În acest „pliant“ pot fi descrise serviciile oferite. Totuşi. Agenţiile de turism au fost printre primele întreprinderi care au sesizat şi valorificat potenţialul Internet-ului. cu reţete tradiţionale. publicitate zonei respective. alt grup de gospodării. Site-urile Web reprezintă un instrument excelent pentru a furniza informaţii de calitate şi pentru a promova într-un mod profesionist toate atracţiile turistice şi etno-culturale de care dispune românia. prin vânzare. Reuşita promovării depinde. În aceste condiţii. va fi sprijinit în organizarea prelucrării mecanizate a fructelor cu mici maşini frigorifice. care pot fi procurate şi citite de către orice persoană conectată la Internet. din orice colţ al lumii. pentru care se vor obţine preţuri corespunzătoare unui produs obţinut în condiţii manufacturiere. având ca rezultat obţinerea satisfacţiei dorite. Aceste pagini web pot fi considerate „pliante electronice“. şi şi-au realizat pagini de prezentare – pagini web – prin care şi-au apropiat ofertele de potenţialii clienţi. cu ajutorul unor 87 . dulceaţă). aflaţi la mii sau zeci de mii de kilometri depărtare. Casele. sunt factori importanţi care influenţează rezultatele politicii de promovare. în vederea degustării fructelor.

De asemenea. această metodă de promovare a serviciilor turistice a căpătat amploare şi în ţara noastră. o firmă specializată în dezvoltarea de servicii de promovare a turismului românesc pe Internet. care în scurt timp a reuşit să adune la un loc ofertanţi de produse turistice şi clienţi potenţiali. Acest site este realizat de firma Norbert Computer.com este primul site românesc de promovare turistică a ţării. prospere şi moderne. pentru a putea fi considerată un partener de afaceri cu statut şi drepturi egale de către potenţialii furnizori sau beneficiari. video şi audio. www.prezentări grafice. consultarea de către un prestator de servicii turistice a paginilor firmelor concurente îi face cunoscutp în orice moment situaţia în care se află în raport cu concurenţa. Prezenţa pe Internet a unei firme impune promovarea unui anumit tip de imagine: aceea a unei firme serioase şi puternice. În ultimii ani. acum fiind utilizată de câteva zeci de mii de firme româneşti.RoTravel. fără a face eforturi de căutare sau financiare pentru a-şi putea procura informaţiile dorite. fiecare având posibilitatea de a se prezenta sau de a alege într-un mod civilizat. Printre facilităţile oferite de acest mijloc de promovare se numără şi posibilitatea introducerii unor formulare pentru rezervare şi a unor chestionare interactive pentru a putea studia direcţiile de orientare ale pieţei turistice rurale. 88 .

să reglementeze relaţiile dintre solicitanţi şi ofertanţi şi în interiorul acestora. Aceste norme se constituie într-un pachet de legi. primele acţiuni s-au întreprins în deceniul al şaptelea al secolului trecut pentru turiştii aflaţi pe litoralul românesc al Mării negre şi în Delta Dunării. Odată cu extinderea turismului. mai săracă şi mai puţin cuprinzătoare. teritoriile. de asemenea. formele. pentru mediul rural. menirea să stimuleze şi să protejeze această activitate. 89 . să promoveze studiile şi cercetările în domeniu. instrucţiuni etc. Cadrul juridic al activităţii de turism şi agroturism. într-un număr mai mic sau mai mare. sociali. inclusiv a agroturismului. comparativ cu ţările cu tradiţie în acest domeniu şi legislaţia aferentă este. respectiv agroturism. gazda nu percepea nici o plată pentru serviciile oferite. Este cunoscut faptul că agroturismul reprezintă un fenomen care datează din timpuri străvechi. sub toate formele.. inclusiv a agroturismului. precum şi alte aspecte care caracterizează această activitate. hotărâri. unde agroturismul se manifestă mai modest ca fenomen şi se practică de dată mai recentă. mai ample sau mai restrânse. Ea se realiza ad-hoc pe baza înţelegerii dintre cei doi parteneri. a impus elaborarea unor norme juridice care reglementează condiţiile. în funcţie de factorii naturali. manifestând în acest fel tradiţionala bunătate a românului.1. Această activitate nu era încă reglementată prin acte juridice şi nici îndrumată. are. de tradiţie şi efectul asupra celor care practică turismul (ofertanţi şi beneficiari). CADRUL JURIDIC PRIVIND AGROTURISMUL ÎN ROMÂNIA Dezvoltarea impetuoasă a turismului. În România. precum şi obligaţiile ce revin participanţilor la activitatea de turism faţă de mediul înconjurător şi faţă de stat. sprijinită sau controlată. a apărut necesitatea elaborării unor studii şi cercetări. precum şi a unei legislaţii corespunzătoare. De multe ori. în principal. cu influenţă mai mare sau mai redusă asupra activităţii turistice şi cu conţinut specific fiecărei ţări iar în cadrul acestora diferenţiat pe zone. concretizat în acordarea de masă şi cazare de către ţărani drumeţilor care parcurgeau drumuri mai lungi şi înnoptau în diferite localităţi.CAP VI LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI 6. economici. relaţiile.

Răşinari. Lereşti. dezvoltării şi exploatării de pensiuni turistice şi agroturistice. 774 al aceluiaşi minister sunt declarate experimental 13 localităţi rurale: Bogdan Vodă. care prevede şi unele modificări ale ordonanţei de guvern. Sfântul Gheorghe. prin Ordinul nr. racordarea la reţeaua electrică. Şirnea. 688 care stabileşte atribuţiile acestei comisii. Au mai rămas valabile doar unele sate în care ONT Carpaţi transporta turişti pentru a participa la diferite manifestări cultural-folclorice. Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internaţional selectează şi introduce în circuit 118 localităţi rurale din România iar în anul 1973. În anul 1993 comisia se reorganizează şi atribuţiile ei sunt preluate de Federaţia Română pentru dezvoltare Montană. 187/1998. 62/1994 şi Legea 145/1994 apar noi reglementări în domeniul practicării turismului în România. Ulterior. precum şi Hotărârea de Guvern nr. Abia în deceniul trecut se reia activitatea turistică în mediul rural şi chiar în anul 1990 apare Hotărârea de Guvern nr. includerea în programele instituţiilor de 90 . 297. Rucăr. Tismana. prin birourile de informare turistică din ţară şi din străinătate. prin Ordonanţa de Guvern nr. precum şi la reţeaua de gaz metan. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural şi Legea nr. fapt care a însemnat nefuncţionalitatea localităţilor agroturistice stabilite prin OMT nr. Vatra Moldoviţei şi Văideni. 63/1997. Persoanele fizice. Normele juridice de bază pentru practicarea agroturismului în ţara noastră sunt reprezentate de Ordonanţa guvernului nr. Din conţinutul lor rezultă că statul român sprijină persoanele fizice. acordarea de priorităţi pentru instalarea de linii de telecomunicaţii. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale menţionate beneficiază de următoarele înlesniri: comisiile locale pot pune la dispoziţie terenuri necesare construirii. Dar aceste acte normative n-au fost de bun augur pentru că în anul 1974 prin decretul 225 este interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele persoanelor particulare. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate prestarea de servicii în pensiuni turistice şi agroturistice. 774. 438 privind înfiinţarea Comisiei Zonei Montane. Sibiel. asistenţă tehnică de specialitate. Murighiol. prezentarea gratuită de către Ministerul Turismului a efectelor pensiunilor turistice şi agroturistice privind promovarea. Fundata. în baza Ordinului Ministerului Turismului nr. de alimentare cu apă şi canalizare.În anul 1972. sub toate formele de către Ministerul turismului. pentru aprobarea Ordonanţei de guvern. Hălmagiu.

învăţământ cu profil turistic şi agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice şi agroturistice. raportat la întreaga perioadă de scutire. inclusiv a agroturismului. ca pensiunile turistice şi agroturistice să-şi menţină obiectul de activitate pe toată durata cât beneficiază de scutiri de impozite şi celelalte facilităţi. arendarea de credite cu dobândă preferenţială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de cazare. distracţii. pensiunile agroturistice sunt amplasate în mediul rural. Legea prevede. scutirea de la plata impozitului pe venit sau profit. de asemenea. 8 din 30 I. 511 din 27 august 1998. Pe lângă activitatea de cazare şi servire a mesei. legea prevede constituirea unui fond special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. cu o capacitate de cazare de până la 10 camere şi maximum 30 locuri (paturi) şi care funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri special construite pentru a asigura condiţii de cazare şi servirea mesei cu produse proprii din gospodăria agricolă. plata în tariful de uz casnic a consumurilor de energie electrică şi gaz metan. activităţi culturale şi sportive etc. această ordonanţă a suferit numeroase intervenţii de modificare şi completare concretizate în Ordonanţa de guvern nr. pensiunile turistice şi agroturistice oferă turiştilor servicii de agrement. dobânda reprezentând 50% din cea practicată pe piaţa bancară. Hotărârea de Guvern nr. În perioada care a urmat. ele sunt obligate să verse la bugetul de stat sau la bugetele locale impozitul pe venit. inclusiv a agroturismului. Potrivit aceloraşi norme juridice. 712 din 2 septembrie 1999. 423 din 25 aprilie 2001 şi Hotărârea de Guvern nr. dacă activitatea este întreruptă pe o perioadă mai mică decât dublul perioadei de scutire. Hotărârea de Guvern nr. 1998. respectiv a tarifelor pentru persoane fizice a serviciilor de telecomunicaţii utilizate de pensiunile turistice şi agroturistice. 91 . Legea nr. În caz contrar. excursii. 619 din 27 iunie 2001. se aprobă anual ca anexă la legea bugetului de stat şi se gestionează de către ministerul turismului. Din aceste acte normative rezultă că Bugetul Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. Hotărârea de Guvern nr. Hotărârea de Guvern nr. respectiv profit. 43 din 27 iulie 1998. 23 din 27 martie 2000. 296 din 8 martie 2001. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are la bază Ordonanţa de Guvern nr. Pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestările de servicii gratuite şi asigurarea sumelor necesare acordării de credite cu dobândă preferenţială. pe o perioadă de 10 ani din momentul punerii în funcţiune a pensiunii turistice sau agroturistice.

sprijinirea componentelor turistice de dezvoltare locală şi regională. conform legislaţiei în vigoare. persoane juridice române care au în obiectul lor de activitate turismul sau al căror scop îl constituie promovarea şi dezvoltarea turismului. educare şi formare a turiştilor şi a populaţiei cu privire la turism. persoane fizice şi juridice. creşterea veniturilor valutare din activitatea turistică. care au plăţile/conturile blocate conform unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă. Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului are ca scop asigurarea întregii activităţi turistice iar sumele alocate pentru diferite activităţi au în vedere importanţa acestora şi efectul final al activităţii respective. care 92 . programe pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor în turism şi testarea calităţii acestora. programe de informatizare. creşterea eficienţei utilizării resurselor turistice. alte venituri) sunt esenţiale. crearea de noi locuri de muncă în turism. conform legislaţiei în vigoare.Constituirea fondului special are la bază numeroase surse. pentru proiecte de investiţii în turism. comisioane. De asemenea. între care contribuţia pentru turism de 3% plătită de agenţii economici. din transporturi. Aceleaşi acte normative precizează că nu pot fi finanţate proiecte propuse de persoane juridice române autorizate dar care sunt declarate. precum şi persoane fizice sau asociaţii familiale cu domiciliul în România. conform legii. acordarea de credite pe termen mediu. Accesul la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului în vederea realizării de proiecte destinate acestui scop îl pot avea. În cadrul scopului principal se mai înscriu creşterea calităţii serviciilor turistice. alte acţiuni. Fondul special se redistribuie ţinând seama de anumite priorităţi în activitatea turistică. din alimentaţia publică. cu dobândă preferenţială. cum ar fi de exemplu: finanţarea programelor de creare şi dezvoltare a produselor turistice interne şi internaţionale. acţiuni de conştientizare. în incapacitate de plată. programe şi acţiuni de instruire şi de formare profesională de specialitate. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi particular în turism. venitul net al Institutului Naţional de Formare şi management pentru turism etc. autorizate în activitatea de turism. care nu au achitat la termen contribuţia pentru turism de 3% la Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. crearea şi reabilitarea de programe turistice pentru România. cu unele excepţii şi contribuţia din veniturile turistice (veniturile din cazare. din activitatea de agrement. protecţia şi conservarea mediului înconjurător. naturale şi antropice.

Agenţia Română pentru Agroturism (1993) (95). de asemenea. Fundaţia turistică „AGRO-TUR”. Au apărut organisme neguvernamentale interesate de dezvoltarea turismului rural şi agroturismului. are responsabilitatea directă de a cheltui in exclusivitate. Franţa. care au încălcat. Institutul de Economie Agrară). Braşov. „Dublian” SRL – Câmpulung. dare sau luare de mită.C. Pădurilor şi Apelor. liceal. în scopul pentru care au fost create iar controlul respectării acestei prevederi se face potrivit legislaţiei în vigoare.C. 1991. „Ovidiu Tour” Bran etc.au restanţe la plata impozitelor şi taxelor datorate la bugetul de stat. bugetul asigurărilor sociale de stat. S. fals. „Drăguş” Covasna. turiştilor din Germania. au manifestat interes pentru dezvoltarea turismului rural şi unele organisme guvernamentale cum sunt: Autoritatea Naţională pentru Turism. 93 . Ministerul Turismului. din reţeaua de stat şi particulară. cu bună ştiinţă. Dintre acestea se remarcă activitatea S. uz de fals. „Trans Tour” SRL Praid. Dintre societăţile comerciale cu activitate în domeniul turismului rural amintim: Fundaţia „Ţara Dornelor” din Vatra Dornei. jud. în calitate de ordonator principal de credite. ca disponibilul fondului existent la finele omului să se raporteze în anul următor. Asociaţia turistică Botiza (1993). Asociaţia „Operaţiunea Satele Româneşti”. OSR (1994). delapidare. prevederile unui alt contract finanţat din fonduri publice sau au fost condamnate pentru furt. „Branimpex” din Bran. deturnare de fonduri şi alte încălcări legale. SUA. gestiune frauduloasă. bugetele locale şi la fondurile speciale. După anul 1990. abuz de încredere. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Asociaţia de Turism Montan Prahova. precum şi persoanele fizice care se fac vinovate de declaraţii false cu privire la situaţia lor economică. Ministerul Tineretului şi Sportului. cum sunt: Federaţia Română pentru Dezvoltare Montană (1991). Moieciu. înşelăciune. Marea Britanie etc. Centrul de Informare Economică Bucureşti. Harghita. Sirnea şi Fundata. Actele normative menţionate prevăd. Institutul de Geografie. având aceeaşi destinaţie. care închiriază circa 150 de case în satele Bran. mărturie mincinoasă. „Branimpex” SRL din Bran.. instituţii de învăţământ superior. în total circa 25 de tour-operatori. jud. fundaţii şi asociaţii preocupate de comunitatea rurală şi de viitorul acesteia. a tuturor fondurilor. postliceal. institutele de cercetări: Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Ministerul Agriculturii.

Acest ordin este completat cu Ordinul nr. Asociaţia Naţională pentru Turism Rural. Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. 20 din aprilie 1995.(192) ANTREC este o organizaţie neguvernamentală. însumând circa 7500 camere.09. agenţii de turism rural prin seminarii. accesul în staţiune. 77/1996. rural în zona montană. cu un număr de aproximativ 2300 membri. al României nr.O. În anul 1994 apar şi primele reglementări legale în turismul rural românesc: Ordonanţa Guvernamentală nr. Ecologic şi Cultural (ANTREC). 1995. utilităţi. din 25 mai 1995. având în prezent o reţea de 30 de filiale din tot atâtea judeţe. Scopul ANTREC este de a identifica şi promova potenţialul turistic rural.În scopul promovării turismului rural. 101. indiferent de amplasament se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministrului turismului nr. În temeiul Hotărârii de Guvern nr. încă din 1994. 94 . cursuri de scurtă şi lungă durată. nr. dotată cu resurse naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării turismului” care îndeplineşte anumite condiţii privind cadrul şi calitatea mediului. "staţiunea turistică este definită ca fiind „localitatea cu funcţie turistică specificată. al informării profesionale a celor ce vor să se orienteze spre acest nou domeniu a luat fiinţă. publicat în M. 220 din 25. Pensiunile şi fermele agroturistice. nonprofit. partea I. membră a Federaţiei Europene de Turism Rural EUROSITES. 145/1994 care au introdus unele facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism. din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Referindu-ne la eforturile care s-au făcut în Bucovina putem prezenta câteva rezultate pozitive şi anume (186) – înfiinţarea în 1992 în cadrul grupului şcolar Dorna Condrenilor – a primei şcoli postliceale de tehnicieni în agroturism montan din România la iniţiativa fostei Comisii a zonei Montane. de a organiza cursuri de pregătire profesională pentru gazde. a luat fiinţă în anul 1994. peste 2500 de pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice omologate. 62/1994 şi Legea nr. apolitică. schimburi de experienţă şi de a organiza campanii de publicitate pentru unităţile clasificate şi omologate. structurile de primire turistice. publicat în Ministerul Oficial al României. Delta Dunării şi litoralul Mării Negre.

asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice clasificate. Conform acestei ordonanţe. Guvernul României a emis o serie de hotărâri şi ordonanţe. publicat în Monitorul Oficial al României nr. stimularea parteneriatului dintre sectorul public şi conştientizarea rolului.G. 95 . persoanele fizice. scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani. Prin Ordinul Ministrului Turismului nr. cu un laborator practic de agroturism. asistenţă tehnică de specialitate. Guvernul României aprobă Programul special pentru zonele defavorizate. 226 din 30. în situaţia în care capacitatea de cazare este de maximum 10 camere. 140 din 21 martie 2001 şi Hotărârea nr. intitulat „Sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural”. înfiinţarea Federaţiei Agricultorilor de Munte – Dorna. importanţei turismului în economia naţională şi stimularea cererii turistice interne şi internaţionale. 522 din 22 iunie 2000. 296 din 8 martie 2001 pentru aprobarea Programului de marketing şi promovare turistică pentru anul 2001. priorităţi la instalarea de linii de telecomunicaţii. 1998. nr. publicată în Monitorul Oficial al României nr. publicat în Monitorul Oficial al României nr. Programul avea ca obiective: îmbunătăţirea imaginii produsului turistic românesc pe pieţele externe. cum ar fi: Hotărârea nr. Începând cu anul 1997 prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/1999 se elaborează omologarea pensiunilor turistice şi clasificarea acestora. 286/2001.- 1994. 63/1997.08./1997 se stabilesc anumite facilităţi privind dezvoltarea turismului rural. beneficiază de anumite facilităţi acordate potrivit legii întreprinderilor mici şi mijlocii şi de anumite facilităţi cum ar fi: suprafeţe de teren pentru construirea şi dezvoltarea pensiunilor agroturistice. care are ca obiective printre altele şi dezvoltarea spiritului antreprenorial şi creşterea nivelului de pregătire a întreprinzătorilor din mediul rural. respectiv artă culinară şi servire. 619 din 27 iunie 2001 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 314 din 6 iunie 2000. În contextul sprijinirii de către stat a dezvoltării turismului rural. Prin H. a început activitatea de formare şi pentru agroturism în cadrul Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC). cuprinderea ofertei pensiunilor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului.

în limitele prevăzute de Ministerul Turismului. „persoanele fizice. din contră. companii de marketing turistic şi oportunităţi de training în evidenţierea iniţiativelor de dezvoltare a fermelor agroturistice. Asigurarea sumelor necesare acordării de credite preferenţiale se face din Fondul special pentru dezvoltarea şi promovarea turismului. Ordonanţa de Guvern 63/1997. măsuri de conservare a ecosistemelor naturale. Deşi recunoaşterea internaţională devenise o certitudine. în sprijinirea iniţiativei dezvoltării potenţialului turistic regional şi local. Comunităţile locale cu potenţial turistic trebuie susţinute prin investiţii economice. când acesta a venit. dar mai ales organele administraţiei locale. grupuri sanitare pentru aceştia. intervenţiile şi memoriile la Guvern nu au rămas fără un răspuns. a mai uşurat din problemele proprietarilor de pensiuni turistice şi. Pentru astfel de credite.” În varianta adoptată de Camera Deputaţilor. facilităţi financiare şi suport de consiliere. Din fericire.(165) Conform acestei ordonanţe. atingerea standardelor oferite turiştilor necesita anumite amenajări interioare şi exteriorare ale gospodăriilor-gazdă (intrarea separată pentru turişti. a fost chiar mulţumitor. acordate pentru dezvoltarea şi amenajarea capacităţilor de cazare. La sprijinirea cu resurse financiare şi logistice a unor programe de dezvoltare a turismului rural trebuie să se implice atât guvernul. cât şi organizaţiile neguvernamentale. dobânda va fi stabilită la un nivel reprezentând 50% din valoarea dobânzilor practicate pe piaţa bancară. acordate pe o perioadă de maximum zece ani. ordonanţa prevede că persoanele fizice şi juridice menţionate pot beneficia de credite cu dobândă preferenţială. se impune un efort susţinut din partea administraţiilor. 145/1994. privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural. în general.). a practicanţilor de turism rural din România. într-o oarecare măsură modestă şi puţin detaliată.Dincolo de cadrul legal care reglementează. pensiunile turistice şi cele agroturistice vor plăti energia electrică şi gazul metan consumate la tariful stabilit pentru consumul casnic. necesare importante sume de bani. la nivel central şi mai ales local. respectiv pe profit. Astfel că. iar serviciile de telecomunicaţii la tariful pentru persoane 96 . parcări acoperite etc. venită în completarea Legii nr. pe o perioadă de 10 ani. asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea serviciilor turistice în pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice beneficiază de scutire de plata impozitului pe venit. Pentru realizarea acestora erau şi mai sunt şi acum.(174) Potrivit prevederilor aceleiaşi ordonanţe.

De asemenea. este obligatoriu ca peste somieră sau peste salteaua relaxa să se pună o saltea de lână cu grosimea minimă de 5 cm. alimentare cu energie electrică. Construcţia unei pensiuni turistice presupune obţinerea autorizaţiilor prevăzute de Legea nr. care să asigure temperatura în spaţiile destinate cazării turiştilor. În interiorul acestor spaţii nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălţăminte. drept ridicată. o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilităţi: (70)alimentare cu apă. de alimentare cu apă şi gaz metan. Pentru desfăşurarea de activităţi de turism. turistul trebuie să-şi depoziteze bagajul în condiţii decente. astfel că de la începutul anului trecut s-a reintrodus impozitarea întreprinzătorilor pe veniturile/profiturile obţinute. precum şi la sistemul de canalizare. amplasarea pensiunii turistice rurale trebuie să fie realizată în locuri ferite de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaţa turiştilor. Din păcate aceste oportunităţi nu au fost menţinute în totalitate. Astfel în cameră trebuie să existe în mod obligatoriu un pat sau mai multe paturi. Dotările din camerele şi grupurile sanitare destinate turiştilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziţia turiştilor. apartamente. racord la reţeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu. de acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru telecomunicaţii. De asemenea. Pensiunile au beneficiat. la racordarea la reţeaua electrică. solid sau gaz metan). în acest spaţiu. alte obiecte personale care ar stânjeni turiştii). Structura spaţiilor de cazare poate fi: camere. bibelouri. sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid. 97 . 50/1991 privind regimul juridic al construcţiilor şi Hotărârea Guvernului nr. Camera trebuie să asigure turistului odihnă şi posibilitatea de a desfăşura diferite activităţi.fizice. de cel puţin 180 C în sezonul rece. de asemenea. iar obţinerea creditelor a fost destul de dificilă. garsoniere.(189) Conform prevederilor Ordinului Ministrului Turismului 510/2002. Începând cu 4 margarete. sistem de evacuare a deşeurilor menajere. se consideră. căsuţe. taxa de autorizare solicitată deţinătorilor de pensiuni de către Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din cadrul Autorităţii Naţionale de Turism. 31/1996.

începând cu 3 margarete. prosoape pentru faţă. Camera de cazare poate avea: noptiere sau etajere. aparat de radio. se clasifică ca unităţile de alimentaţie pentru turism. băuturi spirtoase etc. este obligatoriu cuvertura pentru acoperirea patului. vaze cu flori. 98 . spaţii amenajate pentru haine sau dulap cu umeraşe (cel puţin câte 4 pentru fiecare loc de cazare).40 m saupat dublu.90 m. perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii. 510/2002. lucru şi alte activităţi este bine delimitată şi de mai mare amploare. ce pot fi despărţite printr-o uşă. scaune (câte unul pentru fiecare loc de cazare). în cazul în care sunt destinate şi pentru consumatori din afară. perii pentru haine şi pantofi. Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei. în timp ce în cazul apartamentului acestea sunt despărţite printr-un perete despărţitor. trebuie să existe o plapumă. Aceste spaţii se dotează suplimentar. halat de baie (începând cu 4 margarete). Lungimea minimă a patului este de 1. În cazul garsonierei cele două zone sunt separate prin amplasarea mobilierului sau printr-o draperie. potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului. Suita este compusă din două camere standard care pot funcţiona împreună sau separat. cu lăţimea minimă de 1. canapea. Pensiunile turistice rurale trebuie să deţină spaţii pentru prepararea şi servirea mesei diferenţiate în funcţie de categoria de clasificare acordată. pat matrimonial. frigider. numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare. Garsonierele/apartamentele sunt spaţii de cazare în care zona de odihnă. câte două pentru fiecare persoană. dar nu mai mic de 20 de locuri la mese. cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled / pătură / plapumă. set de pahare pentru apă. Începând cu 2 margarete.60 m. fotolii.Pentru fiecare loc de dormit. prosoape pluşate pentru baie. cuier. oglindă sau masă de toaletă. conform normelor prevăzute în Ordinul Ministrului Turismului nr. glasvand. suport pentru bagaje (opţionale). televizor. cu demifotolii. cu lăţimea de 1. cu lăţimea minimă de 0. veioze sau aplice la capul patului (obligatorii începând cu 2 margarete). pled sau pătură. iar la 4 margarete este obligatorie husa de protecţie. Patul poate fi: pat simplu. în funcţie de categoria de clasificare.90 m pentru 1 şi 2 margarete şi de 2 m pentru categoriile superioare. perdele transparente. scrumiere (opţional). o masă sau măsuţă. pahare (câte două bucăţi pentru fiecare loc de cazare).

fără a se trece prin alte camere – holul de primire. terase acoperite etc. rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevăzute la prezentele norme metodologice. Organizarea spaţiilor: – accesul în camerele de dormit şi în grupurile sanitare să fie direct. de 2 stele – 40 puncte. pavilioane. Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul: 1) pentru pensiuni urbane: de 5 stele – 150 puncte. în suprafaţă minimă de 12 mp. de 4 margarete – 120 puncte. de 4 stele – 120 puncte.. de 3 margarete – 80 puncte. 2) Pentru pensiuni turistice rurale: de 5 margarete – 150 puncte. Criterii generale: – clădirile. inclusiv anexele gospodăreşti.Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de cumpărare vor respecta pentru montarea corturilor şi rulotelor. criteriile privind echiparea sanitară şi dimensiunea parcelelor. cu spaţii verzi – împrejmuiri estetice şi eficiente – curte cu amenajările florale – amenajări în aer liber pentru odihnă şi relaxare (chioşcuri. să fie mobilat şi decorat Flori (margarete) 5 4 3 2 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 1 x x x x x 99 . Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor şi de realizarea următorului punctaj minim.) – suprafeţe de joacă pentru copii – garaj sau adăpost acoperit – parcare proprie 2. să fie în stare: – foarte bună – bună – să se încadreze în stilul arhitectural cu specific local – căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare întreţinute – curte proprie. de 2 margarete – 40 puncte. de 3 stele – 80 puncte. Tabelul 1 Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale (132) Pensiuni turistice rurale Criterii obligatorii 1.

de calitate superioară şi cu inventar de servire de calitate – salon cu suprafaţa minimă de … mp – elemente decorative de bun gust în interior – spaţiu pentru servirea mesei. scaune. dotate cu echipamente de preparare şi conservare – sufragerie dotată cu mobilier adecvat. Număr maxim de paturi simple într-o cameră: 6.– spaţii corespunzătoare şi igienice. pentru prepararea mesei. mai puţin la unităţile sezoniere estivale – încălzire cu sobă de teracotă sau cu alte echipamente admise de normele PSI – sursă de încălzire în camerele de baie (încălzire centrală sau alte mijloace admise de normele PSI) – instalaţie cu apă curentă caldă/rece la bucătărie – instalaţie de apă curentă rece la bucătărie – aer condiţionat – racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare şi epurare – clădirea să fie racordată la reţeaua electrică publică 4. banchete) şi inventar de servire – camere cu grup sanitar propriu – grup sanitar comun (la pensiunile turistice de 1 stea se admit în WC uscate şi spălătoare exterioare alimentate la surse naturale din rezervoare) 3. Instalaţii: – încălzire centrală sau cu gaze la sobă de teracotă. Dotarea camerelor: – pardoseli acoperite cu covoare sau mochetă de bună calitate (pardoselile din parchet. Echipare sanitară: – camerele dispun de grup sanitar propriu (cadă sau cuvă cu duş. Suprafaţa minimă a camerelor (mp): – cameră cu 1 pat – cameră cu 2 paturi – cameră cu 3 paturi – cameră cu 4 paturi – dormitorul din apartamente – salonul din apartamente 5. dotat cu mobilier (mese. marmură şi alte materiale similare pot fi acoperite şi parţial) – pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete x 20 x x - x x - x x x - x x x x x x x x x x x 16 20 20 20 2 x x - x x x x x 15 18 18 18 2 x x - x x x x x 10 13 13 14 2 x x - x x x x 9 12 16 12 12 3 x x x x x 8 11 11 16 11 11 4 x x x - x - x x 100 . lavoar şi WC) – grup sanitar comun compus din: – 1 cabină WC la 10 locuri*) – 1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă/rece la 10 locuri**) – 1 cabină duş cu apă caldă/rece la 15 locuri *) La pensiunile turistice rurale de o stea poate exista şi WC uscat **) Spălătorul poate fi şi în aer liber 7.

Telefon la dispoziţia turiştilor 10.) – vaze cu flori – TV şi aparat de radio în cameră. pled sau pături (câte două bucăţi de persoană) – perne mari – cearşaf pentru pat şi cearşaf plic pentru pled. cu umeraşe – cuier – oglindă sau toaletă la dispoziţia turiştilor – veioză sau aplică la capătul patului – prosoape pentru faţă (1 buc/pers. scaune – masă sau măsuţă – frigider – set de pahare pentru apă. pătură sau plapumă – cuvertură de pat – husă de protecţie – masă şi scaune – dulap sau spaţii amenajate pentru haine. coniac – perdea.) – prosoape pluşate pentru baie (1 buc/pers) – halat de baie – perdele transparente – perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii – peri pentru haine şi pantofi – scrumiere (opţional) – pahare (2 buc/pers. Alte criterii: – anexele gospodăreşti pentru creşterea animalelor şi păsărilor vor fi amplasate şi întreţinute astfel încât să nu creeze disconfort pentru turişti – – – – – x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 101 .mobilier uniform ca stil şi de calitate superioară pat cu somieră cu saltea sau pat cu saltea relaxa pat cu saltea saltea de lână cu o grosime de 5 cm plapumă. Dotarea bucătăriilor: – plită electrică sau cu gaze – maşină de gătit sau reşou electric cu minim două ochiuri – cuptor cu microunde – vase şi ustensile de bucătărie din inox – vase şi ustensile de bucătărie – echipamente pentru păstrarea prin frig a alimentelor 9. covor de calitatea celor din dormitor 8. garsonieră sau apartament – TV şi aparat de radio în spaţii comune Garsonierele şi apartamentele vor avea în plus: – fotolii sau canapea – demifotolii. vin.

– – –

animalele de la care provin produsele lactate să fie atestate ca sănătoase, iar produsele din carne să fie examinate sanitar-veterinar minim 20 % din alimente să provină din surse locale minimum o persoană să fie absolventă a unui curs de formare în domeniu (în cazul unităţilor de 5 flori criteriul este obligatoriu pentru cele cu peste cinci camere) asigurarea posibilităţilor turiştilor de a achiziţiona suveniruri sau produse alimentare sau nealimentare cu specific local

x x x

x x x

x x

x -

x -

x

x

-

-

-

Criterii suplimentare facultative 1. Construcţii, aspect general şi echipare exterioară – drum carosabil până la poarta pensiunii – semnalizare de la şoseaua principală – situarea într-o zonă nepoluată fonic, vizual sau olfactiv – iluminat exterior – încadrarea în stilul arhitectural cu specific local – izolarea fonică a clădirii – ambianţa generală a exteriorului: • aspectul construcţiilor • aspectul anexelor gospodăreşti • amenajarea spaţiilor exterioare (curte, grădină, livadă, spaţii amenajate în aer liber pentru divertisment) 2. Dotarea camerelor – izolarea fonică între camere şi spaţiile comune – salon de primire – living cu spaţiu amenajat pentru deconectare, lecturare, conversaţie – perdele obturante – şemineu – bibliotecă (cărţi, reviste, ziare, albume etc.) – dotare cu jocuri de societate (şah, table, remy, cărţi de joc etc. – biliard – tenis de masă – aer condiţionat – telefon în fiecare cameră – decorarea de ansamblu a interiorului – calitatea mobilierului, armonia culorilor 3. Dotarea bucătăriilor – adaptarea suprafeţei şi a dotărilor la numărul de camere – veselă şi ustensile de bucătărie de bună calitate, nedesperechiate, în număr corespunzător capacităţii de cazare – aparatură electrică: • robot-mixer • cafetieră • cuptor cu microunde • hotă • maşini de spălat vase

Punctaj 3 2 6 3 7 6 10 10 10 8 10 3 9 8 4 8 8 10 10 10 10 8 8 6 3 3 3 6 8 10 102

4. Alte dotări şi amenajări – masă şi fier de călcat – maşină automată de spălat rufe – feon – grătar în aer liber – locuri de joacă amenajate pentru copii – sală de fitness – saună – piscină în aer liber – piscină acoperită – terenuri de sport proprii sau intermediare la terţi – obiecte şi echipamente pentru practicarea sporturilor (schiuri, sănii, biciclete, ambarcaţiuni etc.) – aparat-video – antenă satelit sau cablu – posibilităţi de participare ca divertisment la unele activităţi gospodăreşti

2 10 3 3 10 10 10 8 10 8 8 2 2 8

Nu lipsit de importanţă în ceea ce priveşte cadrul legislativ al turismului rural şi agroturismului este ORDINUL nr. 143 din 4 martie 2005 privind definirea şi caracterizarea spaţiului rural. În baza Notei nr. 87.236 din 6 octombrie 2004, întocmită de Direcţia de dezvoltare rurală, privind necesitatea definirii şi caracterizării spaţiului rural în România în acord cu prevederile Reglementării Consiliului Europei nr. 1.296/1996 privind Carta Europeană a spaţiului rural, în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 409/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările ulterioare, şi al art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare, la Art. 1 se precizează: “Prin spaţiu rural, în înţelesul prezentului ordin, sunt definite zonele aparţinând comunelor, precum şi zonele periurbane ale oraşelor sau municipiilor, în care se desfăşoară, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, activităţi încadrate în următoarele domenii economice: a ) producţie agricolă vegetală şi/sau zootehnică, silvică, de pescuit şi acvacultură; b) procesarea industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultură, precum şi activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie; c )servicii de turism şi de agrement rural.” Conform Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 143/610/2005, publicat în Monitorul 103

Oficial al României, toţi cei interesati de iniţierea/dezvoltarea unui proiect în cadrul Programului SAPARD trebuie să ceară de la primărie o adeverinţă din care să reiasă că proprietatea imobiliară este amplasată în zonă rurală. 6.2 LEGISLAŢIA SPECIFICĂ TURISMULUI RURAL ŞI AGROTURISMULUI ÎN EUROPA În ţările în care turismul participă în mod substanţial la realizarea avuţiei naţionale, ca de exemplu Spania, Italia, Franţa, Elveţia, Austria, Suedia şi altele, întâlnim şi o legislaţie bogată menită să evidenţieze importanţa, modul de funcţionare şi efectele practicării turismului în general, a diferitelor forme în particular. Activitatea de agroturism din Italia, spre exemplu, are la bază, în prezent, Legea nr. 730 din decembrie 1985, la nivel naţional, precum şi o serie de alte legi care consfinţesc activităţi în timp sau se referă la teritorii restrânse strict delimitate, respectiv diverse regiuni. Legea generală menţionată cuprinde un număr de 15 articole: generalităţi (1), definirea activităţii de agroturism (2), folosirea condiţiilor locale pentru activitatea de agroturism (3), stabilirea criteriilor şi limitele activităţii agroturistice (4), normele igienico-sanitare necesare în activitatea de agroturism (5), lista regională (6), disciplina administrativă (7), autorizarea de către organele locale de stat (primării) (8), stabilirea tarifelor (9), programa regională a activităţii de agroturism şi de revitalizare a spaţiului rural (10), activitatea de studii şi cercetări şi formarea profesională (11), popularizarea ofertei agroturistice (12), intervenţia organelor locale şi planuri integrate ale intervenţiei extraordinare (13), iniţiativa întreprinzătorilor agricoli şi toate iniţiativele care vizează activitatea de agroturism (14), regiuni cu statut special şi provincii autonome în care se practică agroturismul (15). Referitor la ultimul articol al Legii 730, menţionăm Legea nr. 9 din 18.IV.1997 care se referă la Regiunea Veneto, care cuprinde normele specifice practicării agroturismului, în această regiune sau Legea Regională nr. 28 din iunie 1994 care se referă la regiunea Emilia Romagna etc. Menţionăm, de asemenea, Legea nr. 32/31 mai 1994 care aduce îmbunătăţiri substanţiale în activitatea de agroturism, confirmând preocuparea statului de a ţine pasul în probleme de agroturism, cu tot ceea ce se schimbă, se prefecţionează în ansamblu pe întreaga economie.

104

Consultând acest ghid. cluburi. susţine agricultura şi prin diferitele forme de promovare ale turismului rural şi agroturismului. urmărindu-se ca între cei doi parteneri să se menţină o cât mai bună armonie şi adecvată schimbării condiţiilor în care se practică agroturismul.. dar şi de diferite forme de societăţi de persoane sau de capital. produsele locale şi tradiţionale pe care le oferă patronul pensiunii agroturistice. nominalizaţi la articolul 2135 din Codul civil italian.călărie etc. 105 .Noile reglementări juridice au ca scop să creeze facilităţi superioare în activitatea de agroturism din Italia. La articolul 1 este prezentat faptul că Republica Italiană. turistul îşi poate alege după preferinţă zona. În mod sugestiv. fiecare unitate este prezentată şi cu fotografia pensiunii. În Italia cea mai recentă lege privind activitatea agroturistică este Legea Agroturismului aprobată şi publicată la data de 8 februarie 2006. facilităţi care stimulează deopotrivă activitatea ofertanţilor cât şi a beneficiarilor. istorice. obiective naturale. terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi. şi ale diferitelor regiuni. De asemenea. Această lege este foarte simplă şi clară fiind structurată doar pe 16 articole. La articolul 2 se prezintă o definiţie a activităţii agroturistice şi anume: ” prin activitate agroturistică se înţelege activitatea de primire şi ospitalitate exercitată de producătorii agricoli individuali. continuând cu acordarea de subvenţii în condiţii avantajoase pentru solicitanţi iar în final prin publicaţii de o calitate ireproşabilă care reprezintă un îndrumător serios şi corect pentru turişti. culturale din localitatea respectivă şi din împrejurimi. Asemenea Italiei şi în celelalte ţări menţionate. începând cu elaborarea normelor juridice. amplasarea geografică în cadrul celor 20 de regiuni turistice. perioada în care îşi desfăşoară activitatea (permanent sau sezonier). ale statului italian. . precum şi anexe ca piscine. cinematograf. localitatea. în concordanţă cu programele de dezvoltare ale U. preţurile pentru masă şi cazare.E. Exemplificăm acest din urmă aspect prin „Guida all’AGROTURISMO in Italia“ pe anul 2002/2003 care conţine toate unităţile agroturistice din Italia. perioada şi pensiunea care-i oferă satisfacerea cât mai deplină a dorinţelor. activitatea de agroturism se desfăşoară pe baza unor norme juridice corespunzătoare. Prezentăm în continuare câteva elemente care prezintă înteres şi pentru activitatea agroturistică din România. fiecare unitate este prezentată într-o reclamă care cuprinde: denumirea. Statul italian se implică într-o măsură mare în activitatea de agroturism. discoteci.

culturale. elaborarea de noi strategii în domeniul turismului naţional. şi care are ca scop culegerea şi interpretarea informaţiilor provenite de la diferite regiuni şi asociaţii. cooperarea cu comunităţile autonome în elaborarea strategiei 106 . Direcţia Generala de Turism. organizarea de activităţi recreative. identificarea de noi resurse turistice. organizarea de degustări pentru diferite produse sau mâncăruri obţinute în pensiune. subordonat aceluiaşi Secretariat. politica guvernului în domeniul turismului. care va fi în subordinea Ministerului pentru politici agricole şiu silvice. activităţile silvice sau creşterea animalelor”. Din prima categorie fac parte: Secretariatul de Stat pentru Turism-Comerţ. Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert îi revine misiunea de a pune în practică. dar care să fie cuprinse în lista naţională a produselor agroalimentare tradiţionale. Directia Generală de Turism are următoarele funcţii: elaborarea planurilor generale care să permită stimularea produselor turistice şi să contribuie la ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al întreprinderilor turistice şi cooperării dintre acestea. didactice. 13 se prezintă înfiinţarea Obsrvatorului naţional pentru agroturism. La art. vinderea de produse alimentare ori de băuturi răcoritoare sau alcoolice de marcă recunoscută. subordonată Secretariatului de Stat pentru Turism şi Comert. formulând şi diferite soluţii pentru dezvoltarea acestui sector.sau asociaţii ale acestora. obţinute în gospodăria proprie. prin cele două instituţii subordonate. Toate aceste activităţi snt însă limitate pentru un număr nu mai mare de 10 persoane. la care participă asociaţii ale operatorilor în agroturism cei mai reprezentativi la nivel territorial. această lege enumeră la acelaşi articol aliniatul 3 următoarele: oferirea de spaţii de cazare în stabilimente speciale sau spaţii deschise. utilizând propriile gospodării sau stabilimente. şi Institutul de Turism (TURESPAÑA). Administratia de stat in domeniul turismului in Spania este reprezentată de următoarele institutii: Instituţiile Centrale de Stat şi Administraţia locală. în raport de conexiune cu activităţile agricole de cultivare a terenului. Printre activităţile agroturistice care se pot desfăşura alături de cele clasice. Legislaţia turistică în Spania. sportive. publicând annual un raport naţional asupra activităţilor agroturistice. care să pună mai bine în valoare patrimonial rural. punerea în practică a politicii guvernului în domeniul turismului. componentă a Ministerului Industriei Turismului şi Comerţului.

Legat de cadrul legislativ al funcţionarii sectorului agroturism în Spania. initiativa în privinţa declarării zonelor agroturistice preferenţiale şi a centrelor şi zonelor de interes agroturistic naţional. administraţiei locale îi revin următoarele atribuţii: realizarea de campanii publicitare pentru promovarea produselor agroturistice locale. comunităţile autonome au competente în ceea ce priveste promovarea şi coordonarea agroturismului la nivel teritorial. dezvoltarea relaţiilor cu organisme supranaţionale. coordonarea şi controlul activităţii birourilor de informaţii turistice situate pe teritoriul comunităţii. publice şi private. având personalitate juridică şi îndeplinind următoarele funcţii: planificarea. Astfel. în vederea susţinerii dezvoltării zonei. aparţinând celor 17 comunităţi autonome. a centrelor de interes turistic naţional. 107 . organisme locale şi cu sectorul privat în promovarea şi comercializarea produselor agroturistice ale acestora pe piaţa externă.şi planificării generale a sectorului. sprijină comercializarea produselor turistice şi agroturistice spaniole în străinătate şi cooperează cu comunităţile autonome. nu există o lege a turismului cu caracter naţional. ci fiecare comunitate autonomă îşi are propria legislaţie în domeniu. în domeniul turismului. aprobarea planurilor de promovare agroturistică a centrelor de interes agroturistic naţional. planuri ce definesc modelul şi strategia de dezvoltare turistică a zonei şi trebuie să se integreze în acţiunile de dezvoltare regională. ca o consecinţă a transferului de competenţă în domeniul turismului de la nivel central la nivel local. aprobarea planurilor de promovare agroturistică. Administraţia locală este reprezentată de instituţiile din domeniul turismului şi agroturismului. La nivelul fiecărei comunităţi autonome se elaborează planuri strategice de acţiune integrată. asigurând interacţiunea şi integrarea în politica turistică a statului şi a Uniunii Europene în domeniul agroturismului. autorizarea. studii asupra infrastructurii existente. Institutul de Turism (TURESPAÑA) este un organism autonom. internaţionale. cu caracter comercial. Conform Constituţiei spaniole. Organismul teritorial abilitat sa coordoneze activitatea de agroturism şi care depinde de primăriile locale este Consiliul pentru Turism al Comunităţii. dezvoltarea şi promovarea turismului şi agroturismului spaniol pe piaţa internaţională. licentierea şi controlul activităţii agenţilor economici din agroturismul local. planificarea activităţii agroturistice în comunitate.

Fiecare regiune sau municipalitate este liberă să ăşi organizeze activităţile din domeniul turismului. organisme zonale si locale. apartamentele şi hostelurile de la 4 la 1 stea. Pentru sustinerea propriei industrii turistice. Din grupul hotelurilor fac parte hotelurile şi hotelurile-apartament. etc). cu dobânzi foarte mici (2-3%). hanurile. Ea reprezintă organizaţiile de turism în contactul cu Parlamentul. Costurile pentru funcţionarea birourilor precum şi pentru promovarea generală a Suediei ca destinaţie turistică se face numai cu suport guvernamental. Finanţarea se face atat de la bugetul de stat. vilele de vacanţă. Hotelurile pot fi clasificate de la 5 la 1 stea. Suedia este organizată în 21 de regiuni şi 289 municipalităţi. O altă organizaţie foarte importantă este Swedish Travel and Tourist Industry Federation.Clasificarea structurilor de primire este diferită de la o comunitate la alta.unităţi turistice extrahoteliere Din prima categorie fac parte: hotelurile. Suedia se bazează în special pe măsuri de natura promoţională. zonele de campare municipale. În anumite regiuni 108 . Guvernul. taberele şcolare şi similare. dar asta este valabil pentru toate sectoarele economiei. studii. atâta timp cât investiţiile se fac pe teritoriul Suediei. statistici pe care le pune la dispoziţia agenţilor de turism interesaţi. Cele mai multe au denumirea generică de Regional Tourist Board. unitatile agro-turistice. cu excepţia serviciilor de alimentaţie din cadrul pensiunilor pentru care este de 12%. Băncile acordă credite în condiţii foarte avantajoase. Autoritatea Suedeză pentru Turism este o instituţie guvernmentală independentă şi are in special ca obiect de activitate efectuarea de analize. cele mai multe comunităţi autonome clasifică structurile de primire astfel: . Măsurile de stimulare de natură financiar-fiscală sau valutara sunt inexistente. hostalurile şi pensiunile. cu referire la numele regiunii. având organizaţii turistice locale care îşi au propriile obiective şi diferite structuri organizaţionale. iar pensiunile de la 3 la 1 stea. Din cea de-a doua categorie fac parte: apartamentele turistice. campingurile. autorităţile publice şi alte organisme oficiale. În Suedia. pentru proiecte separate contribuind toţi cei care pot avea potenţiale beneficii (firme. TVA-ul care se percepe este la nivelul maxim de 25%.unităţi turistice hoteliere . cât şi cu contribuţia directă a industriei turistice.

Asociaţia Birourilor Naţionale de Turism. Legea pentru pachetele turistice. Legea pentru desfăşurarea activităţii din cazinouri. Din acest fond se suportă cheltuielile legate de sejurul si repatrierea celor care şi-au cumparat programe turistice din Suedia.organizaţia este condusă de către industria turismului de pe plan local. etc. În ce priveste hotelurile acestea nu sunt clasificate. Asociaţia Propietarilor de Camping-uri. Asociaţia Transportatorilor Turistici Internaţionali. etc. Principalele legi care stau la baza cadrului legal al desfăşurarii activităţii de turism rural sunt: Legea pentru constituirea fondului de garanţie. cu suport financiar de la organizaţia guvernamentală regională şi de la comunitatea regională. De asemenea pot fi organizate şi de către organizaţiile guvernamentale. ce evidenţe trebuiesc păstrate şi ce condiţii de securitate trebuiesc îndeplinite. însă există reglementări care prevăd cine are dreptul să lucreze în acestea. Alte asociaţiî sunt: Asociaţia Hotelurilor şi Restaurantelor. comunitatea regională sau de catre municipalităţile din regiune. în cazul în care firma vânzătoare ajunge in imposibilitatea de a-şi respecta obligaţiile faţă de aceştia. Legea pentru constituirea fondului de garanţie prevede contribuţia fiecărei firme care are activitate de turism internaţional pentru formarea unui fond de garanţie. 109 . Firmele suedeze care au activitate de turism international nu platesc TVA.

agricultură. climă. atracţii turistice pretabile pentru vizitare. infrastructura generală edilitară. ele pot fi 110 . Prin specificul. cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea personalului din turism. cultură etc. istorie. cuprinde ansamblul resurselor turistice naturale şi turistice antropice care generează diverse forme de turism. (137) potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale. în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice.1 NOŢIUNEA DE POTENŢIAL AGROTURISTIC Într-o accepţiune generală. factorul uman (ospitalitatea.2 RESURSELE TURISTICE NATURALE ŞI OBIECTIVE TURISTICE Noţiunea de „resursă“ turistică este mai completă şi defineşte mai concret implicaţiile acesteia asupra activităţii de turism ca domeniu economic. cu factorii naturali (aşezare geografică. iar pe de altă parte. Un teritoriu interesează sub aspectul potenţialului turistic. obiceiuri şi datini. Elementele care concură la crearea produsului turistic includ următoarele categorii: patrimoniul turistic. economice şi cultural-istorice. izvoare. resursele turistice naturale reprezintă. transporturi. 7. care reprezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică. dar o anumită funcţionalitate pentru turism şi deci constituie o premisă pentru dezvoltarea activităţii de turism. folclor. noţiunea de potenţial turistic. infrastructura cu specific turistic. cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism. În mod sintetic. pe fondul unor amenajări complexe. artă. pe de o parte. conţinutul şi valoarea lor. diverse elemente naturale de atracţie specifică (cursuri de apă. a căror valorificare.). relief. infrastructura generală a zonei incluzând dezvoltarea economică generală (industrie. comerţ).).CAP VII POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE 7. poate determina o activitate de turism şi includerea acelui teritoriu în circuitul turistic intern şi internaţional. lacuri). dezvoltarea demografică (populaţie şi aşezări umane).

sociale şi economice. alături de dorinţa şi intenţia organizatorilor. social-economice obiective. ape subterane.). problema tipologiei satelor turistice poate fi abordată ca o chestiune de natură operaţională. satul turistic respectiv să întrunească un cuantum de condiţii naturale şi istorice. resursele cinegetice etc. valoarea cognitivă. Resursele turistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al zonei prin componentele sale: relief. estetică şi recreativă. generând forme de turism specifice (stratul de zăpadă. care să fie definitorii şi caracteristicile pentru fiecare tip de sat turistic. determinarea tipului atuului turistic. etc ). grosimea şi durata stratului de zăpadă în turismul montan ş.a. râuri. 7. este necesar ca. indiferent de locul unde se află (uneori aceasta este determinată de motivaţia turistică: peisaj montan. resursele turistice naturale ale Văii Slănicului reprezintă o însumare a capacităţilor de potenţial oferite de toate componentele fizico-geografice.3 VOCAŢIA TURISTICĂ A UNOR LOCALITĂŢI RURALE Din punct de vedere teoretic. dar mai ales în cazul componentelor desemnate ca rezervaţii ştiinţifice şi monumente ale naturii etc. suport al unor activităţi turistice. izvoare minerale vegetaţie şi faună etc. condiţii climatice. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă în relevarea specificului localităţilor şi gruparea lor în câteva tipuri fundamentale. După cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus. Pentru aceasta. Aceste componente naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potenţiale. considerate ca factori naturali de cură. valoarea balneoclimaterică a unor componente.).valorificate direct în activitatea de turism ca „materie primă“. oglinzile de apă. cât şi de principalele motivaţii şi opţiuni ale categoriilor de turişti care frecventează localitatea respectivă. în general. 111 . inclusiv bioclimatul. însă decizia aplicării ei în practică. Ele prezintă importanţă pentru activitatea de turism prin următoarele elemente: valoarea peisagistică. în vederea promovării. a celor mai adecvate forme de turism în funcţie atât de principalele caracteristici geografice. este de natură obiectivă. în fiecare localitate. au un rol principal în dezvoltarea turismului şi constituie oferta primară potenţială. constituind sau intrând în componenţa diferitelor produse turistice şi generând anumite forme de turism (factori naturali de cură în turismul balnear. lacuri.

ca urmare. apă şi canalizare (circa 80% din gospodării). şi posibilitatea utilizării.(66) Întrucât caracteristicile care pot lua în considerare tipologia satelor turistice sunt numeroase şi variate de la zonă geografică la alta. Aceasta permite o mai bună cunoaştere şi funcţionare a mecanismului economic cerere-ofertă şi.Aplicarea principiului specializării în domeniul organizării şi funcţionării satului turistic este cu atât mai necesară. linguri de lemn. ce pot fi utilizate în dezvoltarea agrementului. accesibilitatea uşoară la drumurile naţionale şi căile ferate. desigur. Această categorie grupează satele în care portul tradiţional. stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selecţionare a turiştilor. cu particularităţi proprii şi activităţi specifice. din punct de vedere turistic. în aceste sate pot fi oferite turiştilor servicii de cazare şi masă în condiţii autentice (mobilier. ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice. meniuri tradiţionale servite în veselă şi tacâmuri specifice – farfurii şi străchini de ceramică. în sfârşit. aceştia grupându-se de la sine într-un sat sau altul. chiar de la o localitate la alta. la cerere. Răşinari (Sibiu). satele turistice sunt „aşezări rurale situate într-un cadru pitoresc şi nepoluat. Într-o concepţie larg adoptată. care nu trebuie decât să fie identificate şi valorificate. Vama (Suceava). echipament de pat în stil popular. monumente cultural-istorice. mobilarea şi decorarea interioară. sanitare şi de telecomunicaţie. 112 . ceea ce nu exclude. în funcţie de principalele caracteristici social-economice ale clientelei turistice. Năruja (Vrancea) etc. decor. parţial modernizată“. stabilirea de sate turistice permite realizarea unei publicaţii concrete şi specifice în funcţie de particularităţile fiecărui tip de sat turistic. muzica şi coregrafia populară predomină şi se impun ca însuşiri esenţiale ale satului: Curtişoara (Gorj). cu cât fiecare localitate rurală constituie o entitate. organizarea spaţiilor de cazare şi a celorlalte servicii. cât mai eficient posibil. respectiv.. Avram Iancu (Alba). dotări comerciale. muzee şi atracţii naturale şi culturale. (76) Sate turistice etnografice – folclorice. a tacâmurilor moderne). arhitectura. care prezintă următoarele avantaje: tradiţii etnofolclorice nealterate şi case cu arhitectură specifică unei zone etnografice: gospodării ţărăneşti (cu un anumit grad de confort) ce se închiriază turiştilor. De asemenea. în funcţie de principalele lor motivaţii şi opţiuni turistice. dotări de infrastructură generală (alimentare cu energie electrică în întreaga localitate). reţeaua rutieră.

Până în prezent. deosebit de rentabile. specificul etnografic şi spiritual al unor sate româneşti. a etnografiei (portul. Avem în vedere identificarea posibilităţilor de practicare a unora dintre aceste activităţi 113 . chiar şi în condiţiile civilizaţiei contemporane.) reprezintă. turiştii s-ar putea iniţia în artă şi tehnici populare arhaice: icoane pe sticlă. permanentizare horele duminicale şi la sărbători. tehnicile de lucru. ceramică. interesul actual al turiştilor pentru satul românesc. pentru mediul rustic în general. şi în mediul rural. unele din ele sunt incluse în itinerarele turistice. aceste localităţi având şanse să devină baze turistice permanente. se pot organiza expoziţii artizanale permanente (cu vânzare). Săpânţa) se practică doar turismul de circulaţie. Corund. în aceste localităţi (Oboga. Aceste sate oferă. de la producătorul însuşi. posibilitatea practicării unui turism de sejur.În aceste sate. sculptură în lemn şi piatră. Formele şi conţinutul modului de viaţă citadin au pătruns şi continuă să pătrundă. alte obiceiuri şi tradiţii locale la care să participe efectiv şi turiştii. arhitectura. pot fi identificaţi şi stimulaţi rapsozii populari (vocali sau instrumentali). muzică şi dansuri populare etc. impetuos şi ireversibil. confecţii şi cusături populare. Humuleşti. în formele lor originale şi tradiţionale. Cu mai multă receptivitate şi cu puţin interes din partea organelor administrative şi de specialitate. Târpăceşti. iar pentru turiştii care nu rămân în localitate. Margina. în caz contrar. Acest deziderat trebuie urmărit cu atât mai mult. se pot amenaja una sau mai multe gospodării. aflate în declin. va scădea treptat. Abordând viitorul unor localităţi rurale din perspectivă turistică şi adaptându-le acestui scop. Este de ştiut că păstrarea şi perpetuarea folclorului şi. în atelierele special amenajate şi cu îndrumarea unor artişti şi meşteri populari renumiţi. se poate perpetua. mobilarea şi decorarea interioarelor etc. ţesătorie populară. însă. puncte tot mai izolate pe harta etnofolclorică a ţării. pictură naivă. îndeosebi. ca şi dorinţa lor pentru achiziţionarea unor astfel de creaţii direct de la sursă. cu cât numeroşi săteni din unele localităţi manifestă vădit interes pentru menţinerea stilului lor tradiţional de viaţă. considerăm că specificul lor etnografic poate şi trebuie să fie conservat şi perpetuat (în forme adecvate). un muzeu etnografic în aer liber. în cel mai bun caz. în cadrul căruia. de popularitate internaţională. Sate de creaţie artistică şi artizanală Sunt cunoscute interesele numeroşilor turişti pentru creaţia artistică artizanală. ci numai o vizitează. Săcel. în aceste sate. De asemenea.

Sate turistice pastorale În această grupă pot fi incluse. în care preocuparea de bază a localnicilor este creşterea oilor şi a vitelor şi care pot atrage turiştii prin meniuri bazate pe produse lactate. sate de munte. pot fi avute în vedere multe alte preparate culinare. 2 Mai (Constanţa) etc. Giarmata. cu pajişti. Vama-Veche. Brădet (Argeş). la o oarecare distanţă unele faţă de altele. safari): satele de pe văile Vişeului şi Bistriţei. o sursă principală de venituri poate să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante. În aceste sate. populaţia locală poate organiza. Prin urmare. Agapia. băi de aer. Botiza (Maramureş). în acelaşi timp. pescăreşti şi vânătoreşti. cusăturile sau broderiile populare. Aceste meniuri pot fi completate cu 114 .chiar în cadrul gospodăriilor găzduitoare. pe bază de fructe. Şirnea (în Culoarul Rucăr-Bran). activităţile turistice sunt posibile pe toată durata anului. adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de linişte. ar urma să fie producţia lor artistică şi artizanală valorificată turistic complex şi eficient. unele forme de agrement specifice – pescăreşti şi vânătoreşti (vânătoare. Sate turistice pescăreşti şi de interes vânătoresc În afara posibilităţilor de cazare. atât în perioada recoltării. drumeţie: Fundata. De asemenea. pentru turişti. caracteristica esenţială a acestor sate. de plimbări solitare într-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural şi poziţia izolate de centrele aglomerate şi de marile artere de circulaţie. Aşezările turistice de acest tip. situate în zonele de deal şi de munte. strugurilor şi a preparatelor pe baza lor. Există numeroase sate în care preocupările de bază ale gospodăriilor sunt ţesutul la războaie ţărăneşti. cât şi după aceea prin oferirea fructelor. Şiria. De asemenea. cu casele răspândite pe văi şi coline. oferind posibilităţi de plimbare în aer liber. imaginea lor de marcă. comune sau dietetice. Sate turistice climaterice şi peisagistice Caracteristicile predominante ale acestor sate. pescuit. dar şi în zona litorală (oarecum izolată de marile artere de circulaţie) sunt adecvate turismului de sejur. Vânători-Neamţ etc. preparate din fructe: Recaş. Tismana (Gorj). activităţi în care pot fi iniţiaţi turiştii amatori. Gurghiu şi din Delta Dunării. o atracţie deosebită şi. în aceste sate se pot oferi servicii culinargastronomice. fâneţe sau livezi. helioterapie. Sate turistice viti-pomicole În aceste localităţi predomină activităţile de cultivare a pomilor fructiferi şi a viţei de vie. în general.

frumuseţe. Horezu. carne de pasăre. Polovragi. acelaşi tip putând cuprinde caracteristici specifice celorlalte tipuri. Mila 23 etc. prin inedit. Acest tip de sat poate să atragă două categorii de turişti. Covasna. Satele cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de rezervaţii naturale care. pot fi organizate ospeţe ciobăneşti (batal la proţap. bazându-se pe o serie de resurse turistice exploatate şi valorificate: ape minerale carbogazoase. Biertan. în general din rândul tineretului: sportivi amatori. Prejmer. Sate turistice pentru practicarea sporturilor Numeroase localităţi rurale prezintă excelente condiţii pentru practicarea sporturilor de iarnă (sate montane şi de deal) şi nautice pe râurile interioare. Chiuzbaia (Maramureş) etc. iniţiaţi în practicarea sporturilor respective. mofete. renumite pe plan naţional şi internaţional. ovine şi bovine. Jina. lacuri de acumulare. (9) Este evident că multe din tipurile de sate prezentate anterior nu au caracteristici tranşante. Putna. fără amenajări speciale şi costisitoare. Vaideeni.). pot funcţiona puncte de închiriere a echipamentului sportiv (Fundata. Cozia. berbec haiducesc. Feldioara. Şirnea. turişti iniţiati sau mai puţin iniţiati. Agapia. nămol etc. Călacea (Timiş). În organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în satele turistice. Pentru această categorie. Cireşu (Mehedinţi). delimitarea realizată fiind mai mult teoretică. în aceste sate. sudului Transilvaniei. unicitate. bob. Coştiui (Maramureş). cu o salbă impresionantă de mănăstiri. sunt specifice Moldovei. înot. Tismana).: Zizin. Murighiol. iar pentru divertisment. Sate cu monumente istorice. petreceri specifice şi tradiţionale: Prislop. cu valoare de excepţie.ouă. balmuş. De asemenea. Oglinzi şi Bălţăteşti (în Subcarpaţii Moldovei). Satele balneare susţin turismul balnear de importanţă locală şi mai rar regională. Dragomirna. Bala (Mehedinţi). Subcarpaţilor Getici (Aninoasa. urdă şi jintiţă). Cristian etc. Bosanci şi Sadova (Suceava).). de artă şi arhitectură. Săcelu (Gorj) etc. cu renumitele biserici fortificate (Hărman. dar dornici să se iniţieze şi să le practice. Moeciu.). Văratec etc. pot exista instructori de schi. un rol important îl ocupă abordarea acestei activităţi într-un sistem de management – 115 . atrag spre vizitare numeroşi turişti străini şi autohtoni: Andrieşeni (Vrancea). izvoare sau lacuri sărate. rezultatul renaşterii moldave din secolele XV-XVII (Suceviţa. recrutaţi din rândul populaţiei locale. Cotmeana.

material uman şi financiar (surse şi mijloace de finanţare). trebuie să se ţină seama şi de: valoarea şi varietatea resurselor turistice. cât şi a posibilităţilor de valorificare şi constituire într-o ofertă turistică competitivă. în principal. ocupaţiile agropastorale şi tradiţiile etnofolclorice din zonă. de: amenajări pentru dezvoltarea infrastructurii generale (alimentare cu apă. se poate face cu forţe proprii. poziţia favorabilă pe o arteră turistică importantă sau în apropierea unor centre turistice şi staţiuni renumite. echitaţie) etc. repararea şi modernizarea drumurilor de acces la obiective sau de legătură cu magistralele rutiere). dotări tehnico-edilitare şi comerciale. poteci turistice. inventarierea resurselor turistice naturale şi socio-economice. prin credite de la bancă. pe programe. terenuri de sport. fie prin sprijin financiar de la anumite fundaţii din ţară sau din străinătate. a căilor şi mijloacelor de promovare şi publicitate. poziţie geografică. dotări pentru agrement sportiv (pârtii de schi. ridicarea gradului de confort al gospodăriilor primitoare de turişti. sau de către anumiţi agenţi economici (este vorba mai ales despre dotările de agrement). (68) Urmează analiza tehnico-economică a fiecărui program în parte şi soluţionarea financiară a propunerilor. transport cu cablu. care îi conferă un grad mare de ospitalitate. care trebuie continuată cu analiza detaliată a posibilităţilor de valorificare şi de construire a produsului turistic. cinste şi moralitate.marketing. până la stabilirea tarifelor. dezvoltarea socio-economică ridicată a satelor care conduce la un nivel de trai confortabil al gospodarilor. cu efecte benefice pentru primirea şi găzduirea turiştilor. forţa de muncă. Este necesară. Formarea produsului turistic implică atât analiza potenţialului turistic (natural şi cultural-istoric. Este vorba. de asemenea. trăsăturile psihosociale ale populaţiei etc. pornind de la formarea „produsului turistic“ pe componente şi în ansamblu. Prin studii de conjunctură se aleg pieţele cele mai favorabile. apropierea de masive montane de mare atractivitate şi circulaţie turistică. gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din sate (cunoscători şi de limbi străine). epurarea apelor uzate.). trăsăturile psihostructurale ale populaţiei. 116 . În realizarea acestui demers. prin asociere cu societăţi comerciale româneşti şi străine. urmărindu-se realizarea în etape şi în funcţie de eficienţa economică a fiecărei investiţii. Realizarea investiţiilor. încălzire. inclusiv din străinătate. căile şi mijloacele de promovare şi publicitate.

b) gospodării construite pentru nevoile proprii şi pentru alternativa turistică. 2) Din punct de vedere al serviciilor oferite turiştilor. locuinţa propriu-zisă. baza materială a agroturismului este formată din totalitatea gospodăriilor ţărăneşti amenajate pentru primirea turiştilor. veniturile obţinute au un caracter permanent. o magazie în imediata apropiere a locuinţei). Gospodăriile ţărăneşti pot fi clasificate după mai multe criterii: (77) 1) Din punct de vedere al utilităţii şi destinaţiei gospodăriei. o bucătărie de vară. cu alimente de bază produse şi preparate în propria gospodărie. b) gospodării turistice de găzduire şi sejur pentru copii (gospodarul oferă copiilor turişti şi însoţitorilor acestora cazare. trebuie avute în vedere două tipuri de implementări: cele datorate activităţii agroturistice şi cele de turism rural. iar serviciile sunt oferite de un 117 . mesele de prânz şi seară. acesta dispune de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. În jurul acestei entităţi se desfăşoară activităţi de turism specializate. asistate de specialişti şi prevăzute cu echipamente şi utilităţi necesare pentru a răspunde cerinţelor turistice. zona pomilor fructiferi. se deosebesc trei grupe. zona anexelor gospodăreşti (adăpost pentru animale mari. în proporţie de peste 50%). de regulă. În ceea ce priveşte modul de organizare al unei gospodării. Astfel. Entităţile organizaţionale ale turismului rural sunt structuri special amenajate. În ceea ce priveşte turismul rural.Pentru organizarea. mic dejun. în scopul realizării funcţiunilor pentru care au fost concepute atât din punct de vedere al utilizării cadrului construit. saivane de oi şi capre. atestate şi racordate la o anumită formă de organizare. gospodăriile ţărăneşti turistice pot fi clasificate astfel: a) gospodării turistice de găzduire (gospodarul oferă turiştilor. zona grădinii de legume şi zarzavat. cât şi din punct de vedere al serviciilor. în componenţa acesteia se includ mai multe zone: zona locuinţei şi a spaţiilor auxiliare (cuprinde. coteţe cu padocuri pentru porci şi păsări). dezvoltarea şi promovarea turismului din spaţiul rural. în afară de cazare şi mic dejun şi mesele de prânz şi seară). şi anume: a) gospodării pentru satisfacerea nevoilor proprii. c) gospodării nou construite.

terenuri de sport multifuncţionale (tenis. prin amenajarea sau organizarea a diverse dotări şi acţiuni turistice corespunzătoare unora dintre cele mai diferite motivaţii şi segmente de clientelă. pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică din localitate (restaurant. turism de cunoaştere etc. precum şi o bună organizare. carne. realizarea unor programe de mare eficienţă dar şi atractive. Totodată. formând asociaţii mixte ce pot suporta mai bine concurenţa. după experienţa altor ţări. (145) În ceea ce priveşte baza de servicii comerciale. contribuind. Acolo unde condiţiile naturale o permit. patinoare. drumeţii montane. alpinism. la amenajarea unor dotări în satul sau zona respectivă. pensiune completă sau demipensiune acordată de o familie unui grup mai mare de turişti. cu produsele lor sau ale gospodarului şi cu utilajele acestuia. cu cote-părţi. cooperează cu deţinătorii de baze de cazare. alte sporturi sau programe de speoturism sau alpinism. locuri de picnic.). pârtii de schi (alpin şi de fond) dotate cu mijloace de transport cu cablu (baby-schi. care locuiesc în gospodării diferite. se pot organiza programe pentru speoturism. agrementul nautic. În zonele montane se pot amenaja astfel. plajă şi înot. fructe etc. lacuri pentru agrement nautic. Activitatea de bază a acestor structuri este caracteristică prestaţiilor de servicii turistice şi au caracter permanent. Resursele turistice variate ale unui sat turistic pot genera numeroase forme de petrecere a timpului. demipensiune. satele turistice trebuie să dispună de produse agroalimentare locale (lactate. pregătirea mesei de către turişti. În satele turistice. se pot amenaja piscine. saune adiacente caselor de vacanţă. pensiune etc. în unele sate turistice se pot 118 .personal specializat. teleschi şi chiar telescaune). agenţii economici ce organizează sporturile de iarnă. care pot fi cumpărate de către turiştii sosiţi pentru sejur sau cei aflaţi în tranzit prin localitate. Dotările de agrement general se pot realiza de către asociaţia turistică locală dar şi de către anumiţi agenţi economici. servirea mesei pentru turişti se poate realiza în mai multe modalităţi: pensiunea completă la gospodarul-gazdă. legume.). poteci marcate pentru drumeţie etc. În ţările cu tradiţie. Toate aceste posibilităţi de agrement. volei). (124) Animaţia şi agrementul au un loc important în ocuparea timpului liber într-un sejur turistic. acţiuni şi programe turistice presupun amenajări cu investiţii mici sau de mai mari proporţii. mic dejun inclus în tariful de închiriere al camerei (casei).

Configuraţia geografică a României. constituind o reală rezervă ca potenţial valorificat încă la scară redusă. Prin aceasta s-ar realiza o serie de efecte pozitive remarcabile. poate fi pusă în valoare în termen relativ scurt şi cu investiţii minime. oferă condiţii ideale atât pentru agroturismul propriu-zis. în acelaşi timp. a ţării noastre în structurile Uniunii Europene. trebuie să-şi evalueze mult mai riguros şansele de relansare şi. care beneficiază de pârghiile legislative şi instituţionale corespunzătoare. o bună parte dintre echipamente nefiind omologate. Luând în calcul şi faptul că industria turismului are un impact mai mare decât orice altă industrie. la fixarea tineretului în localităţile rurale. bine influenţată şi gospodărită. dintre care amintim: crearea de noi locuri de muncă. prin turism. într-o perioadă relativ scurtă de timp. transferul geografic de resurse. din faza de promisiune cu perspective de dezvoltare. care să comercializeze produsele proprii.urmare a cointeresării sătenilor pentru practicarea agroturismului prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale sau antrenarea turiştilor la activităţi agricole ori casnice pot contribui substanţial la ridicarea nivelului de trai şi civilizaţie. integrarea mai rapidă. la stadiul unei activităţi socio-economice clar conturate. echilibrarea bugetelor locale. Veniturile realizate din aceasta activitate . Numărul celor care practică activităţi de turism rural este totuşi mare. considerăm că este necesar a realiza o analiză succintă pentru o bună determinare a priorităţilor dezvoltării turismului rural în judeţul Bacău. 119 . cu atât mai importantă cu cât reprezintă o posibilă sursă de venituri suplimentare. amenajarea şi sistematizarea teritoriului. iar practicarea acestuia este necesară în etapa actuală. care. 7.amenaja şi dezvolta şi unele complexe industriale agroalimentare. Considerăm deci că agroturismul în general. în perioada actuală.4 DIRECŢIILE ŞI FORMELE DE DEZVOLTARE ÎN PERSPECTIVĂ ALE AGROTURISMULUI România are mari posibilităţi de dezvoltare a agroturismului în multe zone. clasificate sau desfăşurând activitatea în mod nelegal. Activitatea turistică în spaţiul rural românesc a evoluat. să redevină una din susrsele complementare de venituri în special în zonele defavorizate din punct de vedere agricol. cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă.

calitatea produsului este deosebit de importantă. pe termen lung.servicii de proastă calitate poate compromite. Considerăm că nu în ultimul rând. omologare. organizarea unor cursuri de marketing. trebuie acordată o deosebită importanţă promovării produsului turistic rural care necesită: publicarea unor buletine informative. Se subînţelege că echipamentele agroturismului trebuie să dispună de o dotare sanitară modernă. confruntată în ultimii ani cu profundele mutaţii impuse de procesul de tranziţie la economia de piaţă. În concluzie. un produs sau o destinaţie. înfiinţarea unui ziar (revistă) de profil. cât şi pentru alimentaţia publică. clasificare. standarde de calitate.în cadrul asociaţiilor profesionale . fenomen resimţit atât în domeniul cererii cât şi în cel al ofertei de produse turistice. realizarea unui oficiu de informare şi difuzare. realizarea unui sistem informaţional competitiv (evidenţă operativă. de condiţii de confort atât pentru găzduire (primire). care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului respectiv Localităţile rurale unde se va practica agroturismul şi turismul ecologic. sistem de rezervări). de căi de acces şi comunicaţie civilizate.În România. La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai amplu.unui corp de experţi capabili a acorda asistenţă tehnică. însă prin plusurile lor încearcă să-şi domine lipsurile şi să convingă. refacerea acestuia necesită eforturi şi cheltuieli deosebite pe durata a mai mulţi ani. vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de dezvoltare durabilă 120 . editarea anuală a unui catalog la standardele europene. Ţinând cont de aceasta este cunoscut faptul că introducerea în circuitul turistic a unor structuri / echipamente ce oferă – prin personalul său . desfăşurarea unor acţiuni de instruire în igienă şi ecologie. elaborarea unor programe de media. Agroturismul s-a aflat şi se află în rezonanţă cu întreaga mişcare turistică românească. Din literatura de specialitate şi din practică rezultă că odată compromis un produs turistic. iniţierea în comportamentul şi relaţiile cu turiştii (comunicare). agroturismul s-a dovedit sectorul cel mai sensibil la stimulii economico-sociali. pregătire şi servire a mesei (catering şi reguli de servire a mesei). Pentru turist. În altă ordine de idei. amenajare şi compartimentare a spaţiilor de primire. un agroturism de calitate presupune servicii şi prestaţii de calitate. se impune: formarea .

Dezvoltarea antreprenoriatului rural. punându-şi amprenta asupra nivelului general de dezvoltare economică a localităţilor respective. de constituire a unei vieţi spirituale a localităţilor rurale. care sunt mai izolaţi. ambiant). asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural. conservarea şi protecţia mediului rural – factor de atracţie a populaţiei autohtone şi a străinilor spre mediul rural. grupate în următoarele direcţii de acţiune astfel şi anume: stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural şi stimularea revenirii. prevenirea. stimulând stabilirea populaţiei active în mediul rural. locuitorii din mediul rural.sanitare. respectiv decompresarea oraşelor de creşterea ratei şomajului. a comportamentului social şi cultivarea gustului estetic. asigurându-le un trai decent şi un loc de muncă la ei acasă. a populaţiei din localităţile urbane spre cele rurale. şi anume: continuitatea activităţilor agricole într-un mediu slab productiv. 121 . ridicarea gradului general de civilizaţie a unei mari categorii de populaţie. Se va crea astfel suportul îmbunătăţirii serviciilor publice. dotările tehnice şi conservarea patrimoniului. Se vor realiza obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea factorului uman. cultural. mai ales prin ameliorarea condiţiilor igienico. Turismul rural. Va apare interesul de îmbunătăţire a infrastructurii. Agroturismul. în baza cunoştinţelor manageriale şi tehnologiilor nonpoluante în armonie cu principiile dezvoltării durabile – cu siguranţă va deveni un stimulant material serios pentru locuitorii satelor. Se va observa că agroturismul exercită o influenţă complexă asupra mediului extern (economic. social.locală. ecoturismul şi turismul durabil oferă cetăţenilor din spaţiul rural oportunităţi şi mecanisme pentru a-şi trăi viaţa pe care şi-o doresc cu un viitor sigur pentru ei înşişi şi copiii lor. ecologic şi cultural prin efectele sale vor deveni un instrument constant şi nu costisitor – de progres social al satului. cel puţin parţiale. inclusiv şi a turismului rural.

judeţul Suceava. 4. . Modelul european. Editura Economică. Brad I. Bucureşti 11. 1997 – Turismul rural – modelul european. 1996– Agroturism şi turism rural.. 9.. BREZULEANU S. Universitatea de Ştiinţe 122 AGRICOL - TEORIE ŞI PRACTICĂ.. Stoian M. 1996-L”agritourisme dans les espace ruraux europeens.Funcţiile turismului rural. 1998– Economia turismului şi mediul înconjurător.M. Brezuleanu S. Istrate I. Bălinişteanu Domniţa. Simon Tamara. Bucureşti. Editura Economică Bucureşti. Apetroaie Camelia. Annales de Geeographie nr. Marin D. . 8. IAŞI. în Turismul rural românesc. Biji.. Editura Economică. Editura Economică. 18-19. Editura Pan Europe. Editura Economică. Iaşi 6. Manole V. 2004 . Berbecaru.... Şimon Tamara 1997– Turismul rural. Bucureşti. Florina 1997– Ecoturismul: turismul durabil şi turismul rural.. Bucureşti. Bucureşti. şi colab. 7.. Iaşi. Iaşi.MANAGEMENT EDITURA PERFORMANTICA. Bucureşti.. 2002. Marin D. 14. Ed. 2. Roşca E. comuna Vama.Wurttemberg. Potenţial şi valorificare. Lupu N. 1997 – Turismul rural. Bran Florina. Edit Armand Colin Paris 5. – Teoria şi practica amenajării turistice. D. I. Germania. E. 1998 – Îndrumar pentru turismul rural. Turismul rural românesc. Honciat Doiniţa. Bran Florina. Botez G.nr. 16. 2002– Tendinţe în dezvoltarea turismului rural. Bran Florina şi colab. Actualitate şi perspectivă“.BIBLIOGRAFIE 1. Matei Daniela. . Beteilee R. 2001. 10.. M 1977. 12. Botez.Consideraţii privind activităţile agroturistice din landul Baden . 1999– Unele probleme cu privire la indicatorii resurselor materiale din turismul rural. 3. Turismul rural românesc. în „Tribuna economică“. în volumul Turismul rural românesc. Miron A. Editura Pan Europe.. 1996 – Valorificarea resurselor locale prin activitatea de turism rural. Pan Europe.Influenţa turismului asupra meseriilor satului... Penciu A. Şerban. Editura Rentrop & Straton. Acatrinei Marilena. Editura Sport-Turism. 15. 2004. 592. în volumul „Turismul rural românesc. Alecu I. 13. Bran Florina.. Bran Florina şi colaboratorii. Bran..

Cîndea Melinda. 1998 Researches regarding the efficiency of technical-economic activities of some mountain farms from western carpathians. vol 3-4. Facultatea de Agricultură. Ciurea I. Present and Development prospects. 2002. Ungureanu G. Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală. 18. Ciurea I.. U. Iaşi. PoduIloaiei. Universitatea Agronomică Iaşi. -Posibilităţi de dezvoltare a spaţiului rural din zona Oituz – judeţul Bacău. 41. economici ed estimativi. Iaşi. 1998. V...Studii privivnd valorificarea potenţialului agroturistic în zona Caşin-Oituz. judeţul 123 . Lucrări Ştiinţifice.V. Chiran A. S.A. Brezuleanu S. Ciurea I. 23.V. Facultatea de Agricultură... Programul TEMPUS-PHARE – Contributi allo studio dell’a transizione dell agricoltura rumena verso il mercato: aspetti strutturali. a localităţilor montane de pe Valea Oituzului. Ciurea I..M.. 1999.. Bran Florina . 1999 -Agriculture in mountain and submountain areas of Moldavia. Brezuleanu S. 24. seria Agronomie.Spaţiul geografic românesc 2001. Buciuman E. Ungureanu G. J. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti. Editura Economică. 19..Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi. judeţul Bacău.. Tendinţe privind orientarea structurilor de producţie în agricultura zonelor defavorizate din Moldova. Brezuleanu S. Facultatea de Management. 38. S. Lucrări Ştiinţifice.A. Mihalache Roxana 2004 .. sat Poiana Sărată. Brezuleanu S. 1999 Economia turismului şi agroturismului.. 1995Organizarea activităţilor economico-sociale în sistem agroturistic. . Vrânceanu S. Mereu Nicoleta. Bucureşti. vol. seria Agronomie...Aspects du dévéloppement rurale du Departement de Bistriţa-Nãsãud . Brezuleanu S. Editione Conquiste.. Brezuleanu S. London. Revista Cercetări Agronomice în Moldova. Ungureanu G. 17..Lucrări ştiinţifice.V. V. Brezuleanu. Bologna. Ciurea I. vol.The management of tourism. 20. Brezuleanu Carmen-Olguţa. Editura ALE ...Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Ciurea I.. V. Ciurea I. 22. Popa E. Vasilescu N. Bodescu D. Bucureşti 21.C. Burkhart A. Lucrări ştiinţifice. 26. Ştefan G.. Gîndu Elena. Brezuleanu Carmen Olguţa 2001.. 25.

Potenţial şi valorificare. octombrie .. Editura Fax Press. 31. Iftime Elena.R. I. Editura Universitatea Bucureşti.R. Bucureşti. L. Iaşi. Editura Alma Mater. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. 2002 – „Agroturism... 27. 2001 Oportunităţi pentru dezvoltarea turismului rural în perspectiva integrării europene a României . 2000 – Aspecte ale agroturismului în unele ţări din U. 30. Iaşi. Erdeli.. 1996– Turismul rural şi agroturismul.. Programul RICOPO. J. 124 ..E. Editura Mirton. Gounirard. Iaşi. 29. Actualitate şi perspective”. Diaconu C. Glăvan V. Sibiu 37. Editura Pan Europe. Bucureşti. Diaconu C. Iaşi. Şt. – Amenajări turistice. 42.. Irina Bilanseac. Spindler. în Turismul rural românesc. 1996 .Bacău. 39.D. Teorie şi realitate. fenomen complex contemporan. Orbeni. Drand. 36. Bucureşti. 1994– Economie et politique du tourisme..G. 2002– Turismul rural şi dezvoltarea regională – Editura T. Ecoturism”. Seria Agricultură. 32.. Editura Pan Europe. Magazin P.. Glăvan V. Gheorghiu O şi colab. Istrate. I 1996. H. G. 4. P. Paris.. Turismul fenomen socio-economic şi cultural. 35.J. Editura Pan Europe. în volumul „Turismul rural. Iaşi. 2000.. Lucrări Ştiinţifice. Glăvan V. 33. Vol 43. Csosz I. 40. 34. Revista Romanian SMEs building a strong future. Ionescu I.. în Revista Română de Turism nr. 28. . 2004 –O pensiune agroturistică cu atmosferă ”La Izvor km 256”. Editura Economică. Luntraşu Mariana. 38. Mitache. Timişoara... Cosmescu. Ferenţ E. 1998. Editura Terra Nostra Iaşi 41.Agroturismul montan. 1998– Turismul.Îndrumător pentru turismul rural. Analele USAMV . 1995– Agroturismul – factor determinant în dezvoltarea economico-socială a satului românesc. jud Bacău. Facultatea de Horticultură. 1999 – „Criterii de omologare şi tipuri de sate turistice”. Matei Daniela 2005 – Turismul rural.. 2002– Cadrul juridic al activităţii de turism în „Turismul Rural Românesc”. Editura Oscar Print.

Bucureşti. Popa C.. Facultatea de Horticultură. Popa C.. Rey R. Petrescu. Lucrări Ştiinţifice.N. 53.Viitor în Carpaţi. Editura Ceres. Craiova 55.. Editura Expert. Metode şi tehnici de cercetare. 1999– Turismul şi dezvoltarea durabilă. Bucureşti. Facultatea de Horticultură. Răducu. 1999– Turismul rural. Editura Rentrop and Straton. Bucureşti. Petrea D. 125 ..T. Editura Sport-Turism.. 2000. 1996– Agroturism şi turism rural. Neacşu. Tacu Al. 1999– Agroturismul – o şansă pentru dezvoltarea agriculturii în zonele de munte.. 2000. În „Turismul rural – actualitate şi perspective. 1998– Îndrumar pentru turismul rural.. 2005 – Managementul pensiunii – manual şi supliment legislativ. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.E. Paris.. P.43. în contextul integrării României în Uniunea Europeană.. P. 46. Fax Press.. La Documentation Française. II Edition. Răducanu. Turismul rural. 47. Bucureşti. 2004 – Pensiunea agroturistică – prezent şi perspective. Raducu. 48.. Petrea Rodica. Rey R. P. 51. Carmen 1978– Modelul turistic Chamonix Mont Blanc. Iaşi..Turismul rural românesc. Lucrări Ştiinţifice. 54. 1979. A. Mitrache Şt. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. 52. 2004 – Oportunităţi de dezvoltare a turismului rural şi agroturismului în Regiunea Nord-Est a României. Nistoreanu. Ed.C.. Istrate I..Economia resurselor naturale. Bucureşti. 57.R. Editura Scrisul Românesc.. Manole V. 49. N.. Editura ALL BACK. 44.. Bucureşti. Stoian Maria. Bran Fl. V. Bucureşti. 1988– Amenajarea locuinţelor rurale.. Editura Presa universitară Clujeană. V. 56. Bucureşti. şi colab 2002 . Stoian M. Nistoreanu. Editura Pan Europe.. 45. Py Pierre 1996– Le tourisme – Un phénomène économique. N. Editura Didactică şi Pedagogică. Lucrări Ştiinţifice USAMV-Iaşi. 50.

58 din 10 martie 1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului. 73. 61. Doina Popa. Sibiu. *** Anuarul UCECOM. Iaşi. Tom 6/1997. nr. 1999 – Turismul rural între mit şi realitate – în „Turismul rural. Bucureşti. 63. Iaşi. 60. *** Legea pentru organizarea turismului. Comission of the European Communities.Buletin informativ. *** – Ordonanţa Guvernului României nr. actualitate şi perspective. 2003.58. Editura Roprint. 1999 62. în România. 71. 126 . 2000-2005 65. Revue et mise a jouer. 1. 62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană. mijloc de evidenţă a activităţii economico-financiare. Talabă I. 74. Florin Prica. Zane“ Iaşi. Bucureşti 64. 67. 1992. *** Legea privind înfiinţarea Ministerului Turismului nr. Ministerul Turismului şi Comisia Naţională pentru Statistică. *** Logis of Great Bretain. *** Muntele. *** – Contribuţii ale cercetării ştiinţifice la dezvoltarea socio-economică a zonei rural-montane: Simpozionul din 15-16 mai 1998. Talabă I. Iaşi. *** Buletine informative ANTREC – Bucureşti. CEFIDEC. Alimentaţiei şi Pădurilor. Agroturism sau turism rural? Între teorie şi practică. Louis. 2001 75. în Anuarul Centrului de Cercetări Economice „Gh. 2002. 66.V. 1995. *** – Hotărârea Guvernului României nr. 69. 5-e edition.. 70. 1992. actualitate şi perspective. în volumul Turismul rural. 1999-Crearea pensiunii turistice rurale. *** L’Ordre juridique communitaire – J. 1985. *** – Anuarul Turistic al României (Romanian Touristic Yearbook) – Descriere bazată pe anul 2003. – Turismul rural între mit şi realitate. 27/1971 72. Tacu Al P . 1998. ***Guida all’AGROTURISMO in Italia 2002/2003 68. Editura Pan Europe. *** Europeans and their Holidays. Talabă I. 50 din 26 februarie 1936. in vol în „Turismul rural. Ministerul Agriculturii. 59. Comitetul de redacţie Mariana Rusus. Monitorul Oficial nr. Talabă I. Actualitate şi perspective. *** Les villages de vacances familiales en Frances – material publicitar.

***www. agrotour. *** www. Tempus Phare. ***www. *** – Prognoze privind turismul – Ministerul Turismului. Institutul de Cercetare pentru Turism – Materiale prezentate la sesiunea ştiinţifică jubiliară. Bucureşti 80. 8.it 83. Bucureşti. Ministerul Turismului. landtourismus.w. turism. 12/1991.com 88. ***www. Bucureşti.w. *** – Sustainable integrate rural development and the role of the rural tourism. sapard. Centrul de Studii şi Proiectare pentru promovarea turismului.ro 92. 1995. *** – Turismul secolului XXI.geocities.M.w.76.RoTravel.w. Cartea Cărţii de Ştiinţă. *** www. 79. 82. 77. www.ro/rural 127 . ***www.agriturist.ro 87.ro 84.ro 86.sv.ro 85. 2003-2005.R.antrec.F.1996. *** w. *** Revista Terra Miskhuna nr.com 91. *** Revista Română pentru Turism. *** Strategia dezvoltării turismului rural.w.de 89. 81.com 90. *** w.picturesofplaces.ecovalahia. 78.w.D. 1999.11. *** www. Cluj-Napoca. *** w.agrotourism. 1972 (2 volume).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful