Importanta comunicarii in practica medicala

● referat ●

Comunicarea este un proces interpersonal materializat prin conversaţie, scriere,

gesturi, aspect, comportament, şi uneori chiar tăcere. Asistentii medicali trebuie să recunoască, sa
ştie, şi sa practice tehnici adecvate de comunicare cu oamenii: pacienţi, membrii familiei, colegi,
şi alţi profesionişti într-un cadru de îngrijire a sănătăţii. Comunicarea se manifestă nu numai între
asistenţi medicali şi pacienţi, ci şi între asistenţi medicali şi personal de sprijin. Personalul de
sprijin poate include menaj, întreţinere, securitate, aprovizionare, produse alimentare şi personalul
de serviciu.
Comunicarea verbala si nonverbala
In comunicare exista doua modalitati de baza: verbala si nonverbala. Comunicarea
verbala implica folosirea de cuvinte deci aceasta comunicare este orala sau scrisa. Pe de alta parte,
comunicarea nonverbala nu implica folosirea de cuvinte. Imbracamintea, gesturile, atingerile,
limbajul corpului, mimica fetei, a ochilor, chiar si tacerea reprezinta aceasta forma de comunicare.
In procesul de comunicare aceste doua forme, verbala si nonverbala, sunt inseparabile.
Constientizarea acestui fapt este foarte importanta deoarece succesul comunicarii depinde foarte
mult de eficacitatea lor.
Exista situatii in care comunicarea devine ineficienta din cauza unor obstacole sau
bariere care pot fi clasificate astfel: fiziologice, fizice sau psihosociale.
Barierele fiziologice sunt disfunctii senzoriale ale expeditoru;ui sau receptorului
cum ar fi deficiente de auz, defecte de vorbire sau chiar probleme de vedere.
Barierele fizice constau in elemente din mediul inconjurator (ex. zgomotul), care
contribuie la dezvoltarea unor bariere fiziologice (ex. incapacitatea de a auzi).
Barierele psihosociale sunt, de obicei, rezultatul unei perceptii inexacte a mesajului
transmis. Prezenta unor mecanisme de aparare pentru a face fata unui pericol, anxietatii, sau
existenta unor factori precum varsta, educatia, cultura, limba, nationalitatea, sau multi alti factori
de natura socio-economici pot dezvolta acest tip de bariere. Asistentii medicali s-ar putea sa fie
sau sa nu fie constienti de de prezenta obstacolelor de natura psihosociala, de aceea trebuie sa stie
ca sentimentele sunt comunicate de multe ori nonverbal decat prin comunicarea verbala.
Ascultarea
Ascultarea este un element important al procesului de comunicare si devine una
dintre activitatile principale ale asistentului medical, care trebuie sa utilizeze comunicarea ca pe
un instrument de colectare sau furnizare a informatiilor. Ca si alte abilitati necesare in practica
medicala, ascultarea necesita un efort constient si practica constanta. Stapanirea acestei abilitati
presupune eliminarea zgomotelor si canalizarea atentiei inspre toate mesajele verbale si
nonverbale pentru recunoasterea tonului vocal, a ezitarii, a intensitatii de exprimare, a
vocabularului, ca parte din incercarea de comunicare.
 Interviul
Atunci cand este utilizata pentru colectarea de informatii, comunicarea necesita o
mare sensibilitate, precum si experienta in folosirea interviului. Pentru a identifica si clarifica
gandurile si sentimentele pacientului, asistentul medical, ca intervievator, trebuie sa stie cum si ce
fel de intrebari sa foloseasca, canalizandu-si in totalitate atentia inspre acesta si dovedind astfel
respect si intelegere pentru problemele lui. Eficacitatea unui interviu este influentata atat de
cantitatea de informatii, cat si de gradul de motivare a pacientului. Factori care imbunatatesc
calitatea unui interviu constau in cunoasterea subiectului, rabdare, temperament, abilitati de
ascultare, atentia indreptata si inspre indiciile nonverbale.
Observarea
Un alt factor important in procesul de comunicare este obsevarea, fiind abilitatea
de a recunoaste si interpreta raspunsurile nonverbale venite dinspre pacient sau alti membrii ai
echipei medicale. Asistentul medical trebuie sa se maturizeze in rolul si responsabilitatile lui ca
membru in echipea medicala, sa-si dezvolte atat cunostintele clinice, cat si intelegerea
comportamentului uman, putand astfel sa-i folosesca mai bine abilitatile necesare in procesul de
comunicare .
Comunicarea este un aspect major al practicii medicale in domenii cum ar fi
consultare, consiliere, lucru in echipa, sarcini de conducere, educatie pentru sanatate si
invatamant. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare trebuie sa fie continua pentru ca asistentul
medical sa poata colabora cat mai bine cu ceilalti membrii ai echipei medicale,cat si pentru a
putea acorda cele mai bune ingrijiri pacientului.