P. 1
Metode de Predare Invatare in Invatamantul Prescolar Si Metodica Activit. de Ed.

Metode de Predare Invatare in Invatamantul Prescolar Si Metodica Activit. de Ed.

|Views: 12,866|Likes:
Published by Angela Rotaru

More info:

Published by: Angela Rotaru on May 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/14/2013

pdf

text

original

Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.

Sava Marinela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava
În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv, mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi formative majore. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre ) şi odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale, cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare; • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor; • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu, metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor, învăţarea programată ). Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiţii date.. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesită, în ansamblul său, metode diferite, fiecare utilă în anumite situaţii,

1

singura sau în asociaţie, şi nepotrivită în alte situaţii. Pentru obiective restrânse, punctuale şi în condiţii date, este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învăţământ. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative, dirijate, si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere, în momentul respectiv. În rest, dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare, cât şi de copil. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia; modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate; explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie, naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.

2

Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice, dar între ele există o deosebire esenţială. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor, la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp.. 662-663 ): a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza; b) Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit, op. cit., p. 64 ): • Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. • Funcţia motivaţionala, prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. • Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete.

3

Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca ,, o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi .’’ ( ib., p. 63 ). Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa ,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului; întreţinerea interesului de cunoaştere; organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei; dirijarea activităţii prin cuvânt; propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; acordarea timpului necesar pentru observaţie; valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc.

4

demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. al corectării didactice. în special ). jocuri 5 . tulburări de vorbire. cu scopul de a o automatiza. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. unor În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. Demonstraţia este însoţită de explicaţie. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. accesibil. jocuri-exerciţiu etc. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. având ca termen de comparaţie un model. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. Este intuitivă. al povestirilor. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. de conduita. care trebuie sa fie clar. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient.Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. consolidare si sistematizare. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ). Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. deprinderi si priceperi psiho-motrice. de ajutorul şi corectările făcute de adult. de respectarea ritmului individual de lucru. grafice. În grădiniţă. metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva.

pe fondul însuşirilor generale. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. esenţiale. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. obiect. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil.Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. conduc pe copil spre sinteze. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. adultul îl conduce prin întrebări. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. de însuşire a anumitor cunoştinţe. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. fenomen. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. În convorbirile cu întreaga grupa. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. prin accesibilitatea lor. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru 6 . Cu ajutorul adultului. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. Folosite corect. efortul de înţelegere este redus. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. ale clasei din care face parte.

cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. in mod exemplar. 7 . Povestirea trebuie să fie simplă. jocuri didactice etc. La grupa mare. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti. prezentându-le părţile principale. dar o dată expusă o variantă. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. să apeleze la comparaţii plastice. Altfel. El accepta uşor ficţiunea. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. convorbiri tematice. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. animale. plante. Treptat se trece la povestiri mai ample. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. descrierea îşi găseşte o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici. in cadrul activităţilor de lectură după imagini. cu mai multe episoade. La grupă mică. cu multe comentarii si fără multe episoade. repovestire. să folosească imagini de o reala calitate estetica. copilul poate descrie: persoane. planul ireal al povestirii.copil. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. poveşti. balade. În cadrul activităţilor de educare a limbajului. de către un participant la fapte. în versuri sau în proză. deci la persoana I. Naraţiunea Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. basme. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. amplă. e necesară păstrarea ei. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. neîncărcată. Dacă este solicitat. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. obiecte. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica.

ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje.imagine.învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului.Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: si reproducerea. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea Bucureşti. Memorizarea – activitate de predare. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. Alături de gândire. 8 . p. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. preşcolarii folosesc. ( memorare ). un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. ci pentru unul-doua episoade. ( Dicţionar de pedagogie. 1979. Copilul are resurse creatoare. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. În povestirea cu început dat. ei memorează poveşti. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. indicatoare etc. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. le comentează. 269. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare cum ar fi titlurile povestirilor. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect.. memoria stă la baza activităţii de învăţare. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. incipient şi aceasta metoda. Distincţia text scris . sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. privesc desenele. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. Editura Didactica si Pedagogica.

• caracterul concret-intuitiv. încurajare publica etc. p. de factori motivaţionali / interes. forţa lui de impresionare’’ ). păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). • tendinţa memorării pasive. însuşiri si capacităţi psihice. gândirea este foarte activă. a cauzalităţii.. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. fără a le prelucra. 9 .. Memorarea involuntară sau neintenţionată. ) În opoziţie cu memorarea involuntară. . Editura Didactica si Pedagogica./ ( Dicţionar de pedagogie. de prelucrare lui activa. Bucureşti. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( . cu un efort acceptat. a legilor etc. În memoria logică. involuntare. înţelege si întreagă într-un sistem. Ea se opune memorării mecanice. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. informaţiilor. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. • nestăpânirea proceselor de memorare. 1979. • uşurinţa cu care copilul memorează. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe. este o activitate orientată conştient spre scop. • mare plasticitate. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. priceperi şi deprinderi. este memorarea voluntara sau intenţionată. Memorarea poate fi mecanică şi logica. involuntară şi voluntară. 270. activă.

dorinţele. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. sistematica. ale textelor literare. productiva. înţelegerea acestora. Memorizarea. ca activitate de educare a limbajului organizata. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare. relevă caracterul ei logic. gândul. • selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. asociaţii de gânduri. în timp. În comparaţie cu alte procese psihice. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice. • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. raţional. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. prin însuşirea. Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. cuvântul. dar si uitarea ). Pentru memorare. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. Este: • activă / pasivă. interesele subiectului. memoria are caracteristici specifice.Memoria are funcţie reflectorie. se folosesc scheme raţionale. asocierea cu materialul intuitiv etc. trebuie folosite anumite instrumente . a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. 10 . scheme memice. prin conştientizarea efortului solicitat. conştient. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. de către copii. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă..

li se comunica titlul si autorul. anumite obiective operaţionale. • activităţi de fixare ( repetare ). ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie. înrudite ca tamatica. veriga principala a activităţii de memorizare. în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: 11 . • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. De asemenea. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva.• dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. 2. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. aerisirea sălii de clasa. Desfăşurarea activităţii de memorizare. Organizarea activităţii. În învăţământul preşcolar. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. si anume: • activităţi de predare-învăţare. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. învăţării si reproducerii poeziei. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. menite sa creeze motivaţia învăţării. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. Etapele activităţii de memorizare sunt: 1.

alaturi de recitarea-model de catre educatoare. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. conversaţie. Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. un rol deosebit îl are si materialul didactic. • mimica si gesticulaţie.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. • să fie expresivă.• Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. motivându-i pentru învăţare. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. care concretizează momente ale poeziei. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. accesibilitatea si complexitatea textului literar. A doua recitaremodel. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. accesibile. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. psihologice si gramaticale. explicaţie. exerciţiu s. diapozitive. casete audio si video. Secvenţa a II-a . • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul. a. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. Prin variate metode ( povestire. În cazul poeziilor simple. • accente si pauze logice. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. • să creeze emoţie copiilor. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei.predarea-învăţarea poeziei 12 .

13 . prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta. care nu întotdeauna concorda cu versul sau cu o strofa. În recitirea individuala. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). pe baza materialului intuitiv. atractive. procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. a unor versuri.În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. Poeziile simple. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. onomatopee s. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. întrecere intre grupuri de copii s. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu.a. împreună cu copiii. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. • recitarea selectivă. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. se învaţă global. Recitarea colectiva nu permite acest control individual. selecţionarea pentru programul serbării. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. expresivitatea. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. aceste versuri pot fi reproduse in cor. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. a. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. pentru un concurs de recitări. fidelitatea reproducerii. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii.

cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii.a. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel 14 . Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. pot fi introduse in limbajul lor activ. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata.a. reproducerea poeziei de către copii. Structura acestei activităţi cuprinde: 1. muzicalitatea ei. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva.• folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei. • folosirea unui disc. • aprecieri colective si mai ales individuale s. 3. •executarea unor mişcări imitative. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. • Fixarea cunoştinţelor: 3. Organizarea activităţii 2. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si. Desfăşurarea activităţii. • mimarea unor stări sufleteşti. a unei înregistrări pe caseta video si audio. prin memorarea acestora.

cu scopul de a sensibiliza copiii. fac zgomot redus. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura.de expresii artistice. în continuare. totu-i vis si armonie. aproape. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale. feerie. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. se pot desfăşura scurte jocuriexerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: a) să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. activizarea vocabularului. e) să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărelerămurele. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. unde păsările au adormit. trestii. dorm. deci in pădure este întuneric si linişte. Activitatea se poate încheia cu un concurs . codrul negru tace. POVESTIREA 15 . pace si frumusete. gradina. tace-pace. d) să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. b) să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. După învăţarea propriu-zisa a poeziei.. feerie. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. feerie-armonie. in special la grupele mari pregătitoare. feerie. incet. codru. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. noapte. vis. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. feerie. nu mai ciripesc. armonie. c) să spună antonime pentru cuvintele: tace.

memorează. pe baza unor ilustraţii sau desene s. iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii.a. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. • povestirea contribuie. realizate de către educatoare. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. trăsături si comportamente ale personajelor s. În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. reţin succesiunea întâmplărilor. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: • gândirea logică. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. 16 . Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. ca mijloc fundamental de comunicare. cu bogatia si expresivitatea limbjului. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii.Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. ajung la generalizări. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. Prin conţinutul ei. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate. analizează si compara. • povestirile copiilor. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. • imaginaţia. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. fragmente de povestiri si povesti. • limbajul. povestiri). de asemenea. ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. pe baza intrebarilor formulate de educatoare. ).a.

trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. ). stimularea creativităţii copiilor. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. de-a lungul întregului an de învăţământ. atractive. • povestiri despre vieţuitoare. construcţii ritmate si rimate. Pregătirea activitatii. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor. in afara de planificarea calenndaristica. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. Poveştile au atât valoare formativa. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. formule specifice acestor creaţii literare. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului.a. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. Punguţa cu doi bani. exersarea capacităţii de comunicare. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte.expresii poetice. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. cat si etica.a. Povesti de Hans Christian Andersen s. structuri gramaticale. contribuind la formarea conştiinţei morale. copiii descoperă trăsături de caracter. cât si cele fantastice. 17 . zicale. proverbe. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive. îşi aleg modele de viaţa. accesibile.

Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii. Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. • studierea atentă a textelor literare. marionete de la teatrul de păpuşi. / Albine in 18 . . iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. identificarea trăsăturilor personajelor. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. Etapele activităţii de povestire: 1. Astfel. mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. • pregatirea materialului didactic. Organizarea activităţii cuprinde: .pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audiovideo s. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. la grupa mica.a. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari.• selectarea conţinuturilor. siluete de personaje. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat. 2. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării.

Nu mai vorbi!’’ etc. Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire. li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm. mijloace imitative si intuitive: diafilm. chiar unele cuvinte mai vechi.. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern.Ascultaţi!’’.floare / Iarba pe ogoare.. repetiţii.. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor. păstrându-se însă stilul autorului.. Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii.Fiţi atenţi!’’. schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii.. ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor. . Pe măsură ce se derulează expunerea. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: . Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice. Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: . în caseta video. . întrebări retorice. sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor. expunerea trebuie sa fie clara. Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. intonaţie. mimica si gesticulaţie. pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. menite sa le întreţină atenţia. accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:. siluete si machete. 19 . caseta audio-video. se mânuiesc siluete. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. propoziţiilor si frazelor. material didactic adecvat. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor.Oare cine îl va ajuta?’’ etc. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. păpuşi. formule de genul:. dar care dau farmec basmelor.. mimica. mai puţin utilizate in zilele noastre.

. Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’. ceea ce va conduce la plictisirea copiilor. .În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau .. Astfel. .Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’.Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea. egoismul etc.. punând prea multe întrebări.Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc. Exemplu: .Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ). ... dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire. )!’’ Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.. Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: .integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului.. întrebările pot fi de genul: . . Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative. . Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte. Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’. personaje sau întâmplări asemănătoare.Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’. Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj...Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’.mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii. la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut.. Exemplu: .Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’... Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ). Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. îngâmfarea.. . pentru povestea Legenda ghiocelului.Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ). . .Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’.3. 20 .

a unor secvenţe din povestire. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. se exersează vorbirea. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. cu mijloace lingvistice proprii. accesibile. 21 . A. lexical si gramatical. B. motivându-şi preferinţa. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. corecte sub aspect fonetic. povestiri create de copii. • să aprecieze fapte ale acestora. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. la alegere. adică de: • însuşirea conştientă. reproducerea trebuie sa fie exacta. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: A. care iau impresionat. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. repovestire. povestiri ) expuse de educatoare. În funcţie de vârstă. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. • să desprindă trăsături ale personajelor-.- redarea prin desen. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. inteligibila. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. gândurile si sentimentele. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele. cursiva. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model.

Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera.• însuşirea temeinica a povestirii. b. daca este cazul. Atat repovestirea unui text literar.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate . Repovestire liberă.educatoarea anunţă titlul si autorul. b. • Expunerea. cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea. pe scurt. a conţinutului povestirii • Repovestirea . Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. c. Repovestire pe baza unui text citit. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. a. • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală.copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. cu atat repovestirea devine libera. episoadele principale ale 22 . Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin. d.

În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: 1. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea. pe fragmente. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. planul trebuie sa fie mai amănunţit. 2. prezentarea unui personaj din poveste / povestire. accesibile copiilor. se recomanda stimul. Planul verbal poa avea forma unor intrebari. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani.a. La grupa de cinci-sapte ani. care delimitează secvenţele povestirii. audierea unui fragment din poveste / povestire. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative. EXEMPLIFICARE Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? 23 . pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. expunerea unei machete sau a unui decor.Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor. • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. se realizează pe baza unui plan verbal. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii.

Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. 6. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit. Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. redarea. planul de întrebări este mai redus: Grimm. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). 2. 1. c. alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii. 24 .Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii 3. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. 3. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. Împărăteasa cea rea este pedepsita. prin desen.- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. 5. stimulându-le interesul pentru carte. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. Încheierea activităţii se poate realiza prin: povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. 4. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ).

este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte. d. expresive. În încheierea activităţii. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. nuanţate. Totuşi. c.. După familiarizarea cu textul literar. se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. B. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. d. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. povestire după modelul educatoarei. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. b. Prin întrebări si răspunsuri. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. clarte si simple. fluente. povestire pe baza unui plan dat. În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: a.Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. ca tip de personaje si ca mesaj. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului.da’’. Dupa citirea textului literar.. .nu’’. povestire cu început dat. 25 . Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text.

personajele 26 . educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. • Dirijarea observaţiei copiilor. înfăţişarea unui cadru de poveste. din teatru de păpuşi. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. •să aibă valoare educativa si estetica. in succesiunea logica. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei.a. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. Cu ajutorul întrebărilor. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. folosirea unor jucării. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. •să fie vizibile pentru toţi copiii. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: 1. gesturile. personajele. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. sa fie necunoscute copiilor. a unei machete. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. desen animat. eventual stări sufleteşti ale acestora ). prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. •să emoţioneze. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. sa prezinte personajele principale. acţiunile acestora. 2. Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. sa înfăţişeze momente reprezentative.

. • să prezinte corect. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil.. moment in care sunt antrenati mai multi copii. prin întrebări ca acestea: .principale. logic. Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii.Ce întâmplări pot avea loc?’’. În funcţie de nivelul grupei. cu mijloace lingvistice proprii. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. . corespunzator teblourilor. • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente.Cum pot acţiona personajele?’’. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. dezvoltarea unor trasaturi de caracter. o povestire al cărei început este dat de educatoare.Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. din ascultatori ei devin povestitori. b.. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze. Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate. care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. 3. 27 . Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor.. povestirea integrala realizata de un singur copil.

Organizarea activităţii 2. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. a adulţilor. de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. 28 . Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. apreciind-o pe cea mai reuşita. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. a animalelor. Exemplificare Povestirea cu început dat. La întreruperea relatării.Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. În încheierea activităţii. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. educatoarea va evalua povestirile. de Charles Perrault. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. 1. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). să le stârnească imaginaţia. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere.

Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’. pe nume Tomiţă. Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. c.’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: .La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea. . vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului.Prin ce peripeţii a trecut?’’.. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii. Dar ursuleţul cel mare. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea..Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil.. 3. Ca in fiecare dimineaţă. Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului. De exemplu: . În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. Povestire pe baza unui plan dat Ca structura. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor. astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice. desfăşurarea si încheierea activităţii ).... . Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii. coerenta si corectitudinea expunerii. . Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil.. astfel povestirea va deveni mai complexa.Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire. Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor. Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza 29 .

Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. • Expunerea povestirii create de copii. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor.anunţarea temei si a unor obiective. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. Unde trăiesc bunicii tăi? 2. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese. Rolul jocului in viaţa copilului d. interogative sau sub forma de titluri. De exemplu: La bunici. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. 1. in funcţie de nivelul copiilor.unui plan dat. Organizarea activităţii 2. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: 1. Cum sunt bunicii tăi? 3. sa aibă valoare educativa. Jocuri îndrăgite 2. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii 30 . Jocul preferat 3. Jocurile copilului etc. Duminica in familie. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? 4. Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului 1. asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. Copii participanţi la joc 4. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu.

Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. Prin natura sa. momente trăite de copii. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor. fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. • întâmplări din viaţa animalelor. Materialul intuitiv are conţinut variat. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. 3. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. Va urmari. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. pornind de la elementele cunoscute de către copii. De familia acestora sau de prieteni. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor.Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. la dezvoltarea gândirii acestora. Lectura pe baza de imagini Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. de la experienţa lor cognitiva. in acelas timp. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor. trebuie sa le descrie. de la experienţa lor cognitiva. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. ca in lumea reala. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. întâmplări. sa le compare si sa le interpreteze. legat de diverse aspecte ale realităţii. folosind un limbaj propriu. 31 . prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. sintezei si a generalizarii datelor. întâmplări.

atractivitate s. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. Ilustratiile sunt studiate temeinic. sa relateze acţiuni etc. pentru a nu dispersa atenţia copiilor. in prealabil. • dezvoltarea unor trăiri afective. ). 2. pentru a fi percepute fără dificultate. de catre educatoare. • să aibă valoare estetica. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica. • atenţie de scurtă durată. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. morale si estetice. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate.Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale. vizibilitate. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. pentru a fi vizibile. • dezvoltarea proceselor psihice. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor 32 . • experienţa de viaţă redusa. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. prin care copiii trebuie sa descrie. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. fiind accesibil si interesant. claritate. • să corespundă programei.. sa explice relaţii.a. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. incapacitatea de a recepta esenţialul. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte.

Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: 33 . • să fie complete. sa conducă spre concluzii parţiale si finale. Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii. pe doua rânduri sau in semicerc ). • să fie clare. • să fie concise.da’’. organizând gândirea. si lectura pe baza de imagini presupune: 1. Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema. 2. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului. pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor. .nu’’ ). asezarea mobilierului corespunzator: in careu. sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. • să fire precise.principale. • să fie accesibile. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii.. • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . • să fie o formulare conştienta.. Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte.

descrierea. sa interpreteze. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza. după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii. sa denumească. sa enumere. se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare.. descriptive sau explicative. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . 34 . sa descrie / sa relateze acţiuni. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala.materiale după încheierea activităţii. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). sa evalueze.• Introducerea in activitate. întrebarea . În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. cauze si efecte. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. sa descopere relaţii. prin expuneri narative.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca răspuns al copiilor o enumerare. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. În prealabil. realizata prin anunţarea temei. Ori de cate ori este posibil. se poate realiza o convorbire. compararea si interpretarea acestora. Pentru perceperea imaginilor. După acest prim contact cu imaginea. Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii.

Obiceiuri de iarna. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor. De ziua celor dragi. Copii. La spectacol. Copiii se joaca ( la grădiniţă. La ferma de păsări / animale. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. Copiii îi ajuta pe părinţi. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. In parc. povestire.2. pe o durata mai lunga. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. În livada. Despre o meserie frumoasa. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. iarna. Micul gospodar. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. Despre o meserie frumoasa. Toamna in parc. vara ). • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. In excursie. dezvoltându-si curajul opiniei. la grupa de cinci-şapte ani. in camera copiilor. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv.. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent. Copiii Romaniei. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. jocuri didactice. Frumuseţile tarii. O zi in grădiniţă. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. Camera copiilor. De ziua mamei . 35 . oocrotiti Pamantul!. Prietenii omului ( biectele de uz personal ). fără suport intuitiv. în urma unor activităţi de observare.

comparaţiei si a abstractizarii. • alegerea temei. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul.. cu întreaga grupă. Convorbirea se organizeaza. Sa fim harnici si cinstiţi! s. • participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. pentru a răspunde întrebărilor. se formează calităţi morale precum politeţea. curajul. logica a răspunsului. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului. Cum ii ajutam pe părinţi?. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv. Sa spunem adevărul!. dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. in general. stăpânirea de sine. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. sintezei. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. ). concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. sa utilizeze anumite structuri gramaticale. astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. 36 la . • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor.• aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. spiritul de cooperare si prietenie etc. care trebuie sa fie accesibila si atractiva. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit.a. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ).

teme abordate in unele opere literare ( povesti. c...Dupa tematica: a. b.Dupa scopul didactic a. care pot fi interesante si educative pentru copii. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1. animale. care ţin de obiectivele.• accentuarea caracterului formativ. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. elaborarea planului de discuţie. de conţinutul. intervin elemente specifice. d. Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului. realizate după anumite evenimente: o observare. alegerea procedeelor. in societate etc.a. convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor. Familia mea. o excursie s.. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. corespunzător nivelului grupei de vârsta. c. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. b. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. teme referitoare la evenimente sociale. in familie. de exemplu: Natura. de exemplu: Anotimpurile. plante etc. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. când tema permite sistematizări si generalizări. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. 2. 37 . tematica referitoare la natura: anotimpurile. permiţând concluzii parţiale si finale.).a. o plimbare in parc. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor.

urmate de comentarii. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. de exemplu. povestire succinta. a unor trăiri afective puternice. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. Întrebările vizează: scopul activităţii. o înregistrare pe caseta s. Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol.a. identica cu tema convorbirii. Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala. conţinutul convorbirilor.secvenţa principala a activităţii . alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului. care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . 38 . poezii.a. volumul de cunoştinţe actualizat. Tot in funcţie de nivelul grupei. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. audierea unui fragment de cântec. care sa facă introducerea in subiectul convorbirii. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. complexitatea tematica.1. îşi împărtăşesc impresii s. un copil fiind ghid. pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit 2. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare.

. repetări ale unor aspecte principale.. se pot comenta unele proverbe etc. succint. ninsoarea?’’... Cum este iarna?’’( comparatie ). fie cu copiii.. sesizarea cauzelor si a consecinţelor.. . cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale.De ce îngheaţă apa iarna?’’. . .Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia.Ce legume se culeg toamna?’’. să fie formulate simplu. cel mai adesea de către educatoare. se pot reconstitui tablouri sau machete.Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia... de aceea se pot folosi si elemente de joc. de asemenea solicita generalizarea. corect. să vizeze experienţa de viaţa a copiilor.presupune: enumerare: . 39 . Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri. Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor..care solicita in principal operaţiile gândirii: . . Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile.Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’.De ce cad frunzele copacilor toamna?’’. . acţiunea fiind dublata de verbalizare. Concluziile se realizează oral. bruma. convorbirea de sistematizare .Cum sunt zilele si nopţile vara?’’. . convorbirea de verificare . ..• Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: a. . reproducerea unor evenimente sau acţiuni: .Ce îşi pune un elev in penar?’’.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’.. ţinând seama de nivelul grupei.Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’... b. vântul. interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor. a acţiunilor.Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’. clar.care solicita in primul rand memoria .

Educarea limbajului în învăţământul preşcolar.Comunicarea scrisă.2003.Ed. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii. Didactică şi Pedagogică Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii.Ed.Culegere Metodică.Editată de Revista de pedfagogie Învăţământul preşcolar.Didactica poostmodernă.1978.1997. audierea / vizionarea unor programe artistice etc.2.Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului în activitatea şcolară. Iaşi 40 .Cathedrea.ED. desfăşurarea unui joc aplicativ.Ed.Ed.Jocul şi jucăria.OK !Didactic Evghenia Aleksandrovna Ferina...3.Ed..vol.vol.Pedagogia pentru învăţământul preprimar.Bucureşti Psihologia copilului preşcolar..2003.V&Integral Dumitrana Magdalena.1977. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor. Ed.1964.Ed. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii. 1976.1992.2001.. se poate recurge la intonarea unui cantec.Ed.Universităţii Suceava Stanciu Mihai.1999.I. Bratu Bianca. Colecţia . Ed.Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari. Introducere în pedagogie.Biblioteca Centrală şi Pedagogică Mateiaş Alexandra.1972.1989. Preşcolarul şi literatura.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului preşcolar. dramatizarea unor acţiuni discutate.Iin Irimescu.Didactică şi Pedagogică Stanciu Mihai.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->