Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.

Sava Marinela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava
În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv, mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi formative majore. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre ) şi odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale, cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare; • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor; • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu, metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor, învăţarea programată ). Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiţii date.. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesită, în ansamblul său, metode diferite, fiecare utilă în anumite situaţii,

1

singura sau în asociaţie, şi nepotrivită în alte situaţii. Pentru obiective restrânse, punctuale şi în condiţii date, este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învăţământ. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative, dirijate, si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere, în momentul respectiv. În rest, dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare, cât şi de copil. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia; modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate; explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie, naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.

2

Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice, dar între ele există o deosebire esenţială. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor, la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp.. 662-663 ): a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza; b) Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit, op. cit., p. 64 ): • Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. • Funcţia motivaţionala, prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. • Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete.

3

Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca ,, o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi .’’ ( ib., p. 63 ). Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa ,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului; întreţinerea interesului de cunoaştere; organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei; dirijarea activităţii prin cuvânt; propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; acordarea timpului necesar pentru observaţie; valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc.

4

de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. jocuri-exerciţiu etc. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. jocuri 5 . de ajutorul şi corectările făcute de adult. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. grafice. accesibil. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. cu scopul de a o automatiza. tulburări de vorbire. demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ). de conduita. având ca termen de comparaţie un model. al corectării didactice. în special ). consolidare si sistematizare. În grădiniţă.Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. Este intuitivă. unor În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. care trebuie sa fie clar. deprinderi si priceperi psiho-motrice. al povestirilor. de respectarea ritmului individual de lucru. metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. Demonstraţia este însoţită de explicaţie.

Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. Cu ajutorul adultului. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. esenţiale. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. efortul de înţelegere este redus. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă.Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. adultul îl conduce prin întrebări. obiect. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru 6 . Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. În convorbirile cu întreaga grupa. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. de însuşire a anumitor cunoştinţe. Folosite corect. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. ale clasei din care face parte. pe fondul însuşirilor generale. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. conduc pe copil spre sinteze. prin accesibilitatea lor. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. fenomen.

cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. Naraţiunea Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. să apeleze la comparaţii plastice. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. balade. repovestire. basme. Dacă este solicitat. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. în versuri sau în proză. prezentându-le părţile principale. animale. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. 7 . cu mai multe episoade. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. El accepta uşor ficţiunea. jocuri didactice etc. cu multe comentarii si fără multe episoade. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. Povestirea trebuie să fie simplă. neîncărcată. obiecte. planul ireal al povestirii. in mod exemplar. La grupa mare. de către un participant la fapte. amplă. copilul poate descrie: persoane.copil. deci la persoana I. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti. În cadrul activităţilor de educare a limbajului. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. e necesară păstrarea ei. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. Altfel. convorbiri tematice. Treptat se trece la povestiri mai ample. descrierea îşi găseşte o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici. să folosească imagini de o reala calitate estetica. poveşti. La grupă mică. plante. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. dar o dată expusă o variantă. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. in cadrul activităţilor de lectură după imagini.

privesc desenele. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. Alături de gândire. le comentează. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea Bucureşti. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. 8 . memoria stă la baza activităţii de învăţare. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor.învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. 1979. Memorizarea – activitate de predare. 269. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. Editura Didactica si Pedagogica. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. ei memorează poveşti. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect.Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare.. Copilul are resurse creatoare. un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. ci pentru unul-doua episoade. indicatoare etc.imagine. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. incipient şi aceasta metoda. ( memorare ). ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: si reproducerea. p. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. ( Dicţionar de pedagogie. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. Distincţia text scris . Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare cum ar fi titlurile povestirilor. preşcolarii folosesc. În povestirea cu început dat.

conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). înţelege si întreagă într-un sistem. 270. Ea se opune memorării mecanice. Editura Didactica si Pedagogica. a cauzalităţii. informaţiilor. fără a le prelucra. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. • tendinţa memorării pasive.• caracterul concret-intuitiv. caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. involuntară şi voluntară. este memorarea voluntara sau intenţionată. Bucureşti. activă. încurajare publica etc. În memoria logică. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii. involuntare. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. de factori motivaţionali / interes. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). p../ ( Dicţionar de pedagogie. însuşiri si capacităţi psihice. păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( . • mare plasticitate. • uşurinţa cu care copilul memorează. cu un efort acceptat. 9 . 1979. ) În opoziţie cu memorarea involuntară. este o activitate orientată conştient spre scop. Memorarea involuntară sau neintenţionată. de prelucrare lui activa.. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. Memorarea poate fi mecanică şi logica. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. • nestăpânirea proceselor de memorare. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe. forţa lui de impresionare’’ ). a legilor etc. gândirea este foarte activă. . priceperi şi deprinderi.

asocierea cu materialul intuitiv etc. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. scheme memice. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. memoria are caracteristici specifice. gândul. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. trebuie folosite anumite instrumente . Este: • activă / pasivă. cuvântul. Pentru memorare. Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. prin însuşirea. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. sistematica. de către copii. conştient. prin conştientizarea efortului solicitat. productiva.Memoria are funcţie reflectorie. ale textelor literare.. În comparaţie cu alte procese psihice. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare. înţelegerea acestora. dar si uitarea ). realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. în timp. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice. interesele subiectului. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. 10 . • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. asociaţii de gânduri. ca activitate de educare a limbajului organizata. relevă caracterul ei logic. dorinţele. a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). Memorizarea. se folosesc scheme raţionale. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. raţional. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. • selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului.

învăţării si reproducerii poeziei. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: 11 . ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. • activităţi de fixare ( repetare ). Desfăşurarea activităţii de memorizare. 2. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. Etapele activităţii de memorizare sunt: 1. De asemenea. menite sa creeze motivaţia învăţării. înrudite ca tamatica. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. veriga principala a activităţii de memorizare. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. anumite obiective operaţionale. li se comunica titlul si autorul. si anume: • activităţi de predare-învăţare. Organizarea activităţii. aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie.• dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. În învăţământul preşcolar. aerisirea sălii de clasa. care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie.

Prin variate metode ( povestire. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei. exerciţiu s. explicaţie. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. casete audio si video. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. Secvenţa a II-a . Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. motivându-i pentru învăţare.predarea-învăţarea poeziei 12 . accesibilitatea si complexitatea textului literar. alaturi de recitarea-model de catre educatoare. a. care concretizează momente ale poeziei. psihologice si gramaticale. A doua recitaremodel.• Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. un rol deosebit îl are si materialul didactic. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. accesibile. • mimica si gesticulaţie. diapozitive. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. În cazul poeziilor simple. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. • accente si pauze logice. • să fie expresivă. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. • să creeze emoţie copiilor. conversaţie.

copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei. care nu întotdeauna concorda cu versul sau cu o strofa. • recitarea selectivă.În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. pe baza materialului intuitiv. prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. a. Poeziile simple. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. fidelitatea reproducerii. întrecere intre grupuri de copii s. expresivitatea. se învaţă global.a. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. onomatopee s. pentru un concurs de recitări. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii. aceste versuri pot fi reproduse in cor. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. împreună cu copiii. selecţionarea pentru programul serbării. atractive. 13 . Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. a unor versuri. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. În recitirea individuala. Recitarea colectiva nu permite acest control individual.

Organizarea activităţii 2.a. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. muzicalitatea ei. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel 14 . Desfăşurarea activităţii. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane.• folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei. •executarea unor mişcări imitative. prin memorarea acestora. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva. pot fi introduse in limbajul lor activ. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii. Structura acestei activităţi cuprinde: 1. • Fixarea cunoştinţelor: 3. 3. a unei înregistrări pe caseta video si audio. reproducerea poeziei de către copii. • aprecieri colective si mai ales individuale s. • mimarea unor stări sufleteşti.a. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. • folosirea unui disc. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si.

După învăţarea propriu-zisa a poeziei. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. nu mai ciripesc.de expresii artistice. se pot desfăşura scurte jocuriexerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: a) să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. trestii. incet.. vis. aproape. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. deci in pădure este întuneric si linişte. c) să spună antonime pentru cuvintele: tace. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. feerie-armonie. armonie. cu scopul de a sensibiliza copiii. codrul negru tace. codru. tace-pace. b) să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. d) să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. Activitatea se poate încheia cu un concurs . feerie. feerie. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. în continuare. feerie. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. in special la grupele mari pregătitoare. e) să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărelerămurele. POVESTIREA 15 . De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale. totu-i vis si armonie. activizarea vocabularului. gradina. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. feerie. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. pace si frumusete. dorm. unde păsările au adormit. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. fac zgomot redus. noapte.

proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. reţin succesiunea întâmplărilor. ca mijloc fundamental de comunicare. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. Prin conţinutul ei. de asemenea. trăsături si comportamente ale personajelor s. iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. cu bogatia si expresivitatea limbjului. realizate de către educatoare. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu.a. pe baza intrebarilor formulate de educatoare. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. fragmente de povestiri si povesti. 16 . În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. ). • limbajul. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. • povestirile copiilor. întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate.a. • imaginaţia. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii. povestiri). ajung la generalizări. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. analizează si compara. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti.Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. • povestirea contribuie. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. pe baza unor ilustraţii sau desene s. ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. memorează. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: • gândirea logică. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul.

in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. Povesti de Hans Christian Andersen s.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste.expresii poetice. structuri gramaticale. exersarea capacităţii de comunicare.a. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. ). proverbe. copiii descoperă trăsături de caracter. formule specifice acestor creaţii literare. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe. Poveştile au atât valoare formativa. cât si cele fantastice. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. îşi aleg modele de viaţa. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. stimularea creativităţii copiilor. atractive. in afara de planificarea calenndaristica. construcţii ritmate si rimate. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor. sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive. contribuind la formarea conştiinţei morale. cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. Pregătirea activitatii. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. Punguţa cu doi bani. zicale. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. de-a lungul întregului an de învăţământ. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. accesibile.a. • povestiri despre vieţuitoare. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. 17 . Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. cat si etica.

Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse. / Albine in 18 . Astfel. Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. siluete de personaje. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor. Organizarea activităţii cuprinde: . Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. • pregatirea materialului didactic. mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului. Etapele activităţii de povestire: 1.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. la grupa mica.• selectarea conţinuturilor. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audiovideo s. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse.a. marionete de la teatrul de păpuşi.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii. identificarea trăsăturilor personajelor. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii. • studierea atentă a textelor literare. . 2.

Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire. repetiţii. . accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:. Pe măsură ce se derulează expunerea. material didactic adecvat. mijloace imitative si intuitive: diafilm. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton. Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: .. sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor. mai puţin utilizate in zilele noastre. chiar unele cuvinte mai vechi. pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor.floare / Iarba pe ogoare. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. 19 . Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: . intonaţie. Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii. siluete si machete. menite sa le întreţină atenţia. dar care dau farmec basmelor. păstrându-se însă stilul autorului. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice.. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor.. păpuşi. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor. întrebări retorice. expunerea trebuie sa fie clara. caseta audio-video.Nu mai vorbi!’’ etc. . formule de genul:.Ascultaţi!’’. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern. mimica. Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii.. se mânuiesc siluete..Fiţi atenţi!’’. propoziţiilor si frazelor. în caseta video. li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm..Oare cine îl va ajuta?’’ etc. mimica si gesticulaţie.

egoismul etc. . dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire... ceea ce va conduce la plictisirea copiilor..mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii.În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau . .Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’. .3. ..integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului.Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea. 20 . Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici. . Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări )... Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’.Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc.Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ). Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: . Astfel. punând prea multe întrebări.. . la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut. Exemplu: . .Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’..Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’. .Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’..Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’. îngâmfarea. personaje sau întâmplări asemănătoare.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’.. )!’’ Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ).. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative. pentru povestea Legenda ghiocelului. întrebările pot fi de genul: . Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj.. . Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte. Exemplu: .

gândurile si sentimentele. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: A. A. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. adică de: • însuşirea conştientă. cursiva. repovestire. cu mijloace lingvistice proprii. se exersează vorbirea. a unor secvenţe din povestire. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. accesibile. • să aprecieze fapte ale acestora. care iau impresionat. • să desprindă trăsături ale personajelor-. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. la alegere. corecte sub aspect fonetic. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. inteligibila. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele.- redarea prin desen. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. lexical si gramatical. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. B. În funcţie de vârstă. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. povestiri create de copii. reproducerea trebuie sa fie exacta. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. motivându-şi preferinţa. 21 . povestiri ) expuse de educatoare. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii.

Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. daca este cazul.• însuşirea temeinica a povestirii. Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. episoadele principale ale 22 . pe scurt. b. Repovestire liberă. Repovestire pe baza unui text citit. Atat repovestirea unui text literar.copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii. cu atat repovestirea devine libera.educatoarea anunţă titlul si autorul.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate . b. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. c. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea. a. • Expunerea. Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin. a conţinutului povestirii • Repovestirea . • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. d. cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii.

a. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. EXEMPLIFICARE Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor.Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. se recomanda stimul. pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. se realizează pe baza unui plan verbal. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic. pe fragmente. expunerea unei machete sau a unui decor. prezentarea unui personaj din poveste / povestire.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. accesibile copiilor. audierea unui fragment din poveste / povestire. La grupa de cinci-sapte ani. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: 1. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s. care delimitează secvenţele povestirii. unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. 2. Planul verbal poa avea forma unor intrebari. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? 23 . Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii. planul trebuie sa fie mai amănunţit.

2. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor. c. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ). Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. redarea. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. 24 . recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). Încheierea activităţii se poate realiza prin: povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. 3. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada.Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii 3. 6. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat. Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. 5. alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii. Împărăteasa cea rea este pedepsita. 1. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă. planul de întrebări este mai redus: Grimm. 4. prin desen.- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. stimulându-le interesul pentru carte.

În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: a. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. Totuşi. povestire pe baza unui plan dat. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. povestire cu început dat. ca tip de personaje si ca mesaj. Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. expresive. B. Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text. În încheierea activităţii.da’’.nu’’. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. c. este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte. clarte si simple. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. d. Prin întrebări si răspunsuri. se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. După familiarizarea cu textul literar. 25 . nuanţate. povestire după modelul educatoarei. fluente. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii.Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. b.. . d. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare.. Dupa citirea textului literar.

sa prezinte personajele principale. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. Cu ajutorul întrebărilor. acţiunile acestora. educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. personajele. •să fie vizibile pentru toţi copiii. in succesiunea logica. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. personajele 26 . întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. sa înfăţişeze momente reprezentative. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. a unei machete. •să emoţioneze. sa fie necunoscute copiilor. folosirea unor jucării. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: 1. înfăţişarea unui cadru de poveste. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. gesturile. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. eventual stări sufleteşti ale acestora ). 2. • Dirijarea observaţiei copiilor. desen animat. Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor.a. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. •să aibă valoare educativa si estetica. din teatru de păpuşi.

În funcţie de nivelul grupei. povestirea integrala realizata de un singur copil. care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente.Cum pot acţiona personajele?’’. logic.. b. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. 3. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze. . Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. 27 .Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. • să prezinte corect.principale.. .Ce întâmplări pot avea loc?’’. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei. dezvoltarea unor trasaturi de caracter. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. prin întrebări ca acestea: . Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor. Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. cu mijloace lingvistice proprii. o povestire al cărei început este dat de educatoare.. moment in care sunt antrenati mai multi copii. Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate. • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. corespunzator teblourilor. din ascultatori ei devin povestitori.

28 . • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. 1. a adulţilor. de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. educatoarea va evalua povestirile. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. a animalelor. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice. Organizarea activităţii 2. apreciind-o pe cea mai reuşita.Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. de Charles Perrault. Exemplificare Povestirea cu început dat. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. La întreruperea relatării. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti. În încheierea activităţii. să le stârnească imaginaţia.

vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului. pe nume Tomiţă.Prin ce peripeţii a trecut?’’. 3.. Povestire pe baza unui plan dat Ca structura. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor. Dar ursuleţul cel mare. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea. Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii. . evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului. astfel povestirea va deveni mai complexa. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. Ca in fiecare dimineaţă. activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea. astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii. În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. .’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: . Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’.Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil.La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi.. De exemplu: . Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei. desfăşurarea si încheierea activităţii ).Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire. coerenta si corectitudinea expunerii..Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’.. .. c. Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza 29 ...

interogative sau sub forma de titluri. in funcţie de nivelul copiilor. Rolul jocului in viaţa copilului d. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? 4. Cum sunt bunicii tăi? 3.unui plan dat. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii 30 . sa aibă valoare educativa. Jocul preferat 3. Duminica in familie. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. Unde trăiesc bunicii tăi? 2. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. De exemplu: La bunici. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. Jocurile copilului etc. Organizarea activităţii 2. Jocuri îndrăgite 2. 1. • Expunerea povestirii create de copii. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: 1.anunţarea temei si a unor obiective. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului 1. Copii participanţi la joc 4.

Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. in acelas timp. la dezvoltarea gândirii acestora. folosind un limbaj propriu. Lectura pe baza de imagini Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. 3. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. 31 . materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. • întâmplări din viaţa animalelor. Materialul intuitiv are conţinut variat. trebuie sa le descrie. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor. ca in lumea reala. Va urmari. de la experienţa lor cognitiva. de la experienţa lor cognitiva. momente trăite de copii. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. întâmplări. legat de diverse aspecte ale realităţii. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. sintezei si a generalizarii datelor. sa le compare si sa le interpreteze. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. De familia acestora sau de prieteni. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. pornind de la elementele cunoscute de către copii. Prin natura sa. întâmplări. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor.

Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. pentru a fi vizibile. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica. • atenţie de scurtă durată.Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale.a. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. pentru a fi percepute fără dificultate. incapacitatea de a recepta esenţialul. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate.. ). sa explice relaţii. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. • dezvoltarea proceselor psihice. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. • să aibă valoare estetica. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta. prin care copiii trebuie sa descrie. pentru a nu dispersa atenţia copiilor. morale si estetice. atractivitate s. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. de catre educatoare. vizibilitate. fiind accesibil si interesant. 2. • să corespundă programei. sa relateze acţiuni etc. Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte. • experienţa de viaţă redusa. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor 32 . Ilustratiile sunt studiate temeinic. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. • dezvoltarea unor trăiri afective. in prealabil. claritate.

• să fie concise. pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor. si lectura pe baza de imagini presupune: 1. sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare.da’’. organizând gândirea. Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii.principale. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii. • să fie clare. • să fie complete. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului.. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor.nu’’ ). Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte. pe doua rânduri sau in semicerc ). • să fie o formulare conştienta.. Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. • să fire precise. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: 33 . sa conducă spre concluzii parţiale si finale. • să fie accesibile. 2. asezarea mobilierului corespunzator: in careu. . sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( .

educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca răspuns al copiilor o enumerare. Ori de cate ori este posibil. sa denumească. 34 . În prealabil. descrierea. În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. Pentru perceperea imaginilor. se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare. întrebarea . aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului.materiale după încheierea activităţii. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza.. După acest prim contact cu imaginea. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. compararea si interpretarea acestora. sa enumere. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. cauze si efecte. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii. sa interpreteze. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. descriptive sau explicative. realizata prin anunţarea temei. sa descopere relaţii. sa evalueze. prin expuneri narative.• Introducerea in activitate. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. sa descrie / sa relateze acţiuni. se poate realiza o convorbire. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu.

• se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei.. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele. dezvoltându-si curajul opiniei. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. Frumuseţile tarii. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. Copiii îi ajuta pe părinţi. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. vara ). Despre o meserie frumoasa. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv. Micul gospodar. În livada. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. Copiii Romaniei. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. Obiceiuri de iarna. In parc. De ziua mamei . De ziua celor dragi. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. Prietenii omului ( biectele de uz personal ).2. Copii. Camera copiilor. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. In excursie. povestire. la grupa de cinci-şapte ani. Copiii se joaca ( la grădiniţă. pe o durata mai lunga. La spectacol. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent. O zi in grădiniţă. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor. în urma unor activităţi de observare. jocuri didactice. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. Despre o meserie frumoasa. oocrotiti Pamantul!. iarna. 35 . La ferma de păsări / animale. in camera copiilor. Toamna in parc. fără suport intuitiv. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi.

astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. cu întreaga grupă. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. pentru a răspunde întrebărilor. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor..a. curajul. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ). • alegerea temei. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv. in general. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul. stăpânirea de sine. 36 la . dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului. Convorbirea se organizeaza. Cum ii ajutam pe părinţi?. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta. sintezei. comparaţiei si a abstractizarii. logica a răspunsului.• aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. sa utilizeze anumite structuri gramaticale. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. • participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. se formează calităţi morale precum politeţea. care trebuie sa fie accesibila si atractiva. dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare. ). spiritul de cooperare si prietenie etc.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. Sa fim harnici si cinstiţi! s. Sa spunem adevărul!.

sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. c. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. de exemplu: Natura. care ţin de obiectivele. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor. teme referitoare la evenimente sociale. tematica referitoare la natura: anotimpurile. c. animale.).. 2. in societate etc. teme abordate in unele opere literare ( povesti.• accentuarea caracterului formativ. 37 . Convorbirile se pot clasifica astfel: 1. realizate după anumite evenimente: o observare. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor.a. care pot fi interesante si educative pentru copii. Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. permiţând concluzii parţiale si finale. de conţinutul. b. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. d. b. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei..a. Familia mea. o excursie s.. de exemplu: Anotimpurile. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. plante etc. când tema permite sistematizări si generalizări. alegerea procedeelor. corespunzător nivelului grupei de vârsta. elaborarea planului de discuţie. o plimbare in parc. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns. convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor. in familie.Dupa scopul didactic a. intervin elemente specifice.Dupa tematica: a.

1. de exemplu. audierea unui fragment de cântec. identica cu tema convorbirii. o înregistrare pe caseta s. conţinutul convorbirilor.secvenţa principala a activităţii . pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. a unor trăiri afective puternice. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. 38 . povestire succinta. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale. Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. care sa facă introducerea in subiectul convorbirii.a. poezii. Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit 2. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. urmate de comentarii. complexitatea tematica. care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate. îşi împărtăşesc impresii s.a. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului. Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. un copil fiind ghid. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . volumul de cunoştinţe actualizat. Tot in funcţie de nivelul grupei. Întrebările vizează: scopul activităţii.

se pot comenta unele proverbe etc. Concluziile se realizează oral. . . succint.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’. 39 .. interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor. .Ce îşi pune un elev in penar?’’. convorbirea de sistematizare ..• Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: a. repetări ale unor aspecte principale. . cel mai adesea de către educatoare. a acţiunilor. de asemenea solicita generalizarea. să fie formulate simplu. b... acţiunea fiind dublata de verbalizare. să vizeze experienţa de viaţa a copiilor. corect.. Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor.De ce îngheaţă apa iarna?’’. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile. . convorbirea de verificare . sesizarea cauzelor si a consecinţelor. ţinând seama de nivelul grupei.Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia. .Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). fie cu copiii. . clar. ... .Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’..Ce legume se culeg toamna?’’.. cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale.Cum sunt zilele si nopţile vara?’’. se pot reconstitui tablouri sau machete.presupune: enumerare: . vântul...Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’. in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia. Cum este iarna?’’( comparatie ). reproducerea unor evenimente sau acţiuni: ..De ce cad frunzele copacilor toamna?’’. de aceea se pot folosi si elemente de joc. Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri.Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’. ninsoarea?’’.care solicita in primul rand memoria .care solicita in principal operaţiile gândirii: . bruma.

Iaşi 40 . Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 1976.Iin Irimescu.Ed.V&Integral Dumitrana Magdalena.. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii.1997.1972. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii.Pedagogia pentru învăţământul preprimar.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului preşcolar.ED.Didactică şi Pedagogică Stanciu Mihai.vol. desfăşurarea unui joc aplicativ.Comunicarea scrisă.Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari.1978.. dramatizarea unor acţiuni discutate.Ed.Culegere Metodică..Biblioteca Centrală şi Pedagogică Mateiaş Alexandra.2.1992.I.Ed.Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului în activitatea şcolară..2003. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor. Introducere în pedagogie. Preşcolarul şi literatura. Bratu Bianca. Didactică şi Pedagogică Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii.Ed.1977. Colecţia .2003. Ed.Cathedrea.Didactica poostmodernă.Editată de Revista de pedfagogie Învăţământul preşcolar.1999.Jocul şi jucăria. Ed. se poate recurge la intonarea unui cantec.Ed.vol. audierea / vizionarea unor programe artistice etc.1964.Ed.Bucureşti Psihologia copilului preşcolar.3.Ed.OK !Didactic Evghenia Aleksandrovna Ferina..1989.2001.Universităţii Suceava Stanciu Mihai.