Metode de Predare Invatare in Invatamantul Prescolar Si Metodica Activit. de Ed.

Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.

Sava Marinela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava
În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv, mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi formative majore. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre ) şi odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale, cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare; • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor; • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu, metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor, învăţarea programată ). Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiţii date.. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesită, în ansamblul său, metode diferite, fiecare utilă în anumite situaţii,

1

singura sau în asociaţie, şi nepotrivită în alte situaţii. Pentru obiective restrânse, punctuale şi în condiţii date, este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învăţământ. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative, dirijate, si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere, în momentul respectiv. În rest, dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare, cât şi de copil. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia; modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate; explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie, naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.

2

Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice, dar între ele există o deosebire esenţială. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor, la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp.. 662-663 ): a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza; b) Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit, op. cit., p. 64 ): • Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. • Funcţia motivaţionala, prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. • Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete.

3

Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca ,, o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi .’’ ( ib., p. 63 ). Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa ,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului; întreţinerea interesului de cunoaştere; organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei; dirijarea activităţii prin cuvânt; propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; acordarea timpului necesar pentru observaţie; valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc.

4

În grădiniţă. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ). al corectării didactice. unor În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. în special ). al povestirilor. demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. cu scopul de a o automatiza. consolidare si sistematizare. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. deprinderi si priceperi psiho-motrice. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. grafice. accesibil. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. de respectarea ritmului individual de lucru. Demonstraţia este însoţită de explicaţie. metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. tulburări de vorbire.Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. jocuri-exerciţiu etc. Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. Este intuitivă. de conduita. jocuri 5 . care trebuie sa fie clar. de ajutorul şi corectările făcute de adult. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. având ca termen de comparaţie un model. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor.

Dacă întrebările adultului sunt prea simple. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice.Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. conduc pe copil spre sinteze. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. efortul de înţelegere este redus. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. de însuşire a anumitor cunoştinţe. esenţiale. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. obiect. În convorbirile cu întreaga grupa. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. ale clasei din care face parte. Folosite corect. adultul îl conduce prin întrebări. fenomen. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru 6 . Cu ajutorul adultului. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. pe fondul însuşirilor generale. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. prin accesibilitatea lor.

de către un participant la fapte. repovestire. dar o dată expusă o variantă. Naraţiunea Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. în versuri sau în proză. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. amplă. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. 7 . La grupa mare. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. Treptat se trece la povestiri mai ample. jocuri didactice etc. plante. să folosească imagini de o reala calitate estetica. in cadrul activităţilor de lectură după imagini. animale. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. obiecte. e necesară păstrarea ei. Altfel. convorbiri tematice. prezentându-le părţile principale. balade. cu multe comentarii si fără multe episoade. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. deci la persoana I. cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. neîncărcată. copilul poate descrie: persoane. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. basme. poveşti. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. La grupă mică. El accepta uşor ficţiunea. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. cu mai multe episoade. planul ireal al povestirii. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti.copil. În cadrul activităţilor de educare a limbajului. să apeleze la comparaţii plastice. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. descrierea îşi găseşte o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. in mod exemplar. Povestirea trebuie să fie simplă. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. Dacă este solicitat.

ei memorează poveşti. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea Bucureşti. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. ( Dicţionar de pedagogie. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: si reproducerea.Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. În povestirea cu început dat. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. 269. ci pentru unul-doua episoade. Editura Didactica si Pedagogica. 8 . Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. incipient şi aceasta metoda. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. p.învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. ( memorare ). privesc desenele. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect. ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. preşcolarii folosesc. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare cum ar fi titlurile povestirilor. 1979. memoria stă la baza activităţii de învăţare. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. indicatoare etc. ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. Memorizarea – activitate de predare. Alături de gândire. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. Distincţia text scris .imagine. le comentează. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje. Copilul are resurse creatoare..

care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. de factori motivaţionali / interes.. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). activă. 9 . este o activitate orientată conştient spre scop. ./ ( Dicţionar de pedagogie. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. gândirea este foarte activă. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. Editura Didactica si Pedagogica. • tendinţa memorării pasive. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. este memorarea voluntara sau intenţionată. • mare plasticitate. înţelege si întreagă într-un sistem.. involuntare. 1979. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( . realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe. p. • uşurinţa cu care copilul memorează.• caracterul concret-intuitiv. involuntară şi voluntară. fără a le prelucra. de prelucrare lui activa. păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). Bucureşti. informaţiilor. caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. 270. însuşiri si capacităţi psihice. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. Ea se opune memorării mecanice. forţa lui de impresionare’’ ). a legilor etc. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii. În memoria logică. Memorarea poate fi mecanică şi logica. priceperi şi deprinderi. ) În opoziţie cu memorarea involuntară. încurajare publica etc. • nestăpânirea proceselor de memorare. a cauzalităţii. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). cu un efort acceptat. Memorarea involuntară sau neintenţionată.

conştient. asociaţii de gânduri. memoria are caracteristici specifice. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. asocierea cu materialul intuitiv etc. Este: • activă / pasivă. ale textelor literare. productiva. interesele subiectului. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. Memorizarea. Pentru memorare. sistematica.Memoria are funcţie reflectorie. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. de către copii. prin conştientizarea efortului solicitat. ca activitate de educare a limbajului organizata. cuvântul. dar si uitarea ). a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). trebuie folosite anumite instrumente . scheme memice. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. în timp. Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. prin însuşirea. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare. 10 . dorinţele. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. înţelegerea acestora. relevă caracterul ei logic. se folosesc scheme raţionale. În comparaţie cu alte procese psihice. gândul. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice.. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. • selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. raţional. • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului.

anumite obiective operaţionale. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. 2. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara.• dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. învăţării si reproducerii poeziei. Desfăşurarea activităţii de memorizare. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. aerisirea sălii de clasa. • activităţi de fixare ( repetare ). care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie. veriga principala a activităţii de memorizare. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. înrudite ca tamatica. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie. Organizarea activităţii. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. Etapele activităţii de memorizare sunt: 1. li se comunica titlul si autorul. ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. De asemenea. În învăţământul preşcolar. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: 11 . aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. si anume: • activităţi de predare-învăţare. menite sa creeze motivaţia învăţării.

Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. • accente si pauze logice. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei. exerciţiu s. • să creeze emoţie copiilor. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. Secvenţa a II-a . • mimica si gesticulaţie. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. un rol deosebit îl are si materialul didactic. În cazul poeziilor simple. psihologice si gramaticale. care concretizează momente ale poeziei. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. explicaţie. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. diapozitive. motivându-i pentru învăţare. conversaţie. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. • să fie expresivă.• Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. accesibilitatea si complexitatea textului literar. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. Prin variate metode ( povestire. casete audio si video. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. a.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. accesibile. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. A doua recitaremodel. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei. alaturi de recitarea-model de catre educatoare.predarea-învăţarea poeziei 12 .

aceste versuri pot fi reproduse in cor. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei. expresivitatea. selecţionarea pentru programul serbării. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. se învaţă global. atractive. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. onomatopee s. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. care nu întotdeauna concorda cu versul sau cu o strofa. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. • recitarea selectivă. pentru un concurs de recitări.În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. 13 . Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. a unor versuri. procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. În recitirea individuala. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale.a. fidelitatea reproducerii. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. Poeziile simple. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii. pe baza materialului intuitiv. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării. a. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. împreună cu copiii. Recitarea colectiva nu permite acest control individual. întrecere intre grupuri de copii s. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului.

reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. pot fi introduse in limbajul lor activ. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate.a.• folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. Organizarea activităţii 2. • aprecieri colective si mai ales individuale s. prin memorarea acestora. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel 14 . • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. • mimarea unor stări sufleteşti. • Fixarea cunoştinţelor: 3. muzicalitatea ei. reproducerea poeziei de către copii. Structura acestei activităţi cuprinde: 1. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. a unei înregistrări pe caseta video si audio. • folosirea unui disc. •executarea unor mişcări imitative. 3. Desfăşurarea activităţii. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si.a. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii.

dorm. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. în continuare. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. vis. e) să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărelerămurele.. armonie. codru. aproape. b) să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. incet. După învăţarea propriu-zisa a poeziei. c) să spună antonime pentru cuvintele: tace. d) să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. codrul negru tace. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. gradina. trestii. in special la grupele mari pregătitoare. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. unde păsările au adormit. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. fac zgomot redus. pace si frumusete. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. activizarea vocabularului. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. feerie. nu mai ciripesc. feerie. totu-i vis si armonie. feerie. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. Activitatea se poate încheia cu un concurs . cu scopul de a sensibiliza copiii. deci in pădure este întuneric si linişte. POVESTIREA 15 .de expresii artistice. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale. noapte. se pot desfăşura scurte jocuriexerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: a) să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. feerie-armonie. tace-pace. feerie. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala.

analizează si compara. • povestirile copiilor. • imaginaţia. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. 16 . pe baza intrebarilor formulate de educatoare. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. reţin succesiunea întâmplărilor. cu bogatia si expresivitatea limbjului.a. ).Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. ca mijloc fundamental de comunicare. fragmente de povestiri si povesti. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. Prin conţinutul ei. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: • gândirea logică. ajung la generalizări. iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. povestiri). În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei.a. pe baza unor ilustraţii sau desene s. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. • povestirea contribuie. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii. trăsături si comportamente ale personajelor s. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. • limbajul. de asemenea. memorează. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. realizate de către educatoare.

construcţii ritmate si rimate. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. Povesti de Hans Christian Andersen s. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. zicale. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice. exersarea capacităţii de comunicare. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. îşi aleg modele de viaţa. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. Pregătirea activitatii. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. de-a lungul întregului an de învăţământ. 17 . cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu.a. sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive. cât si cele fantastice. formule specifice acestor creaţii literare. Poveştile au atât valoare formativa. atractive. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. accesibile.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. in afara de planificarea calenndaristica. cat si etica. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. contribuind la formarea conştiinţei morale.expresii poetice. stimularea creativităţii copiilor. Punguţa cu doi bani.a. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. proverbe. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. ). copiii descoperă trăsături de caracter. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor. structuri gramaticale. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. • povestiri despre vieţuitoare.

Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. Astfel. mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. 2. Organizarea activităţii cuprinde: . marionete de la teatrul de păpuşi. / Albine in 18 . . identificarea trăsăturilor personajelor. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audiovideo s. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor. siluete de personaje.• selectarea conţinuturilor.a. Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii. Etapele activităţii de povestire: 1. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării. la grupa mica. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. • studierea atentă a textelor literare. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii. • pregatirea materialului didactic. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat.

siluete si machete. expunerea trebuie sa fie clara. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. păstrându-se însă stilul autorului. chiar unele cuvinte mai vechi. Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire. repetiţii. . ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton. intonaţie... Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: . sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor. dar care dau farmec basmelor. se mânuiesc siluete... mai puţin utilizate in zilele noastre.Nu mai vorbi!’’ etc. Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: . accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:. mimica si gesticulaţie. în caseta video. . schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii. propoziţiilor si frazelor.Ascultaţi!’’. mimica.Oare cine îl va ajuta?’’ etc. caseta audio-video. mijloace imitative si intuitive: diafilm. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice. li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm. păpuşi. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor. 19 . Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii. material didactic adecvat. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului.. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor. Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. menite sa le întreţină atenţia.Fiţi atenţi!’’.. pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern.floare / Iarba pe ogoare. formule de genul:. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. Pe măsură ce se derulează expunerea. întrebări retorice.

Exemplu: . pentru povestea Legenda ghiocelului..3.. întrebările pot fi de genul: ..Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’.În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau . Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte. )!’’ Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ).. .Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’..Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’.. egoismul etc.. . . personaje sau întâmplări asemănătoare. Astfel. . Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici. Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj. . Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’. ceea ce va conduce la plictisirea copiilor. punând prea multe întrebări. . la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut.mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii. îngâmfarea. dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire. Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: ..Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’. . ..Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea...Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ).integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului. . Exemplu: .Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’.. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’.Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc. Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ). 20 .

se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. • să desprindă trăsături ale personajelor-. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar.- redarea prin desen. inteligibila. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. A. repovestire. gândurile si sentimentele. care iau impresionat. • să aprecieze fapte ale acestora. povestiri create de copii. la alegere. se exersează vorbirea. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. cursiva. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. 21 . se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: A. lexical si gramatical. În funcţie de vârstă. povestiri ) expuse de educatoare. corecte sub aspect fonetic. accesibile. reproducerea trebuie sa fie exacta. adică de: • însuşirea conştientă. motivându-şi preferinţa. B. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele. cu mijloace lingvistice proprii. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. a unor secvenţe din povestire.

Atat repovestirea unui text literar. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. b. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea.educatoarea anunţă titlul si autorul. cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a. • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală.• însuşirea temeinica a povestirii. Repovestire liberă. a. d. Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin. • Expunerea. c. Repovestire pe baza unui text citit. pe scurt.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. episoadele principale ale 22 .Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. cu atat repovestirea devine libera. b. Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. a conţinutului povestirii • Repovestirea .Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate .copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii. daca este cazul.

pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. 2. audierea unui fragment din poveste / povestire. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? 23 . prezentarea unui personaj din poveste / povestire. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea.Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii. Planul verbal poa avea forma unor intrebari. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. pe fragmente. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor. accesibile copiilor. se realizează pe baza unui plan verbal. care delimitează secvenţele povestirii. se recomanda stimul. planul trebuie sa fie mai amănunţit. La grupa de cinci-sapte ani. EXEMPLIFICARE Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. expunerea unei machete sau a unui decor. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic.a. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: 1. unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor.

Prinţesa este salvată de un fiu de împărat. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ). prin desen. 2. Încheierea activităţii se poate realiza prin: povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. 6. 4. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă. 3. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. stimulându-le interesul pentru carte.Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii 3. 5. Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. Împărăteasa cea rea este pedepsita. planul de întrebări este mai redus: Grimm. 1. Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. 24 . c. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit.- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor. redarea.

Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. După familiarizarea cu textul literar. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. povestire cu început dat. clarte si simple. În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: a. ca tip de personaje si ca mesaj. fluente.da’’.. povestire după modelul educatoarei. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. povestire pe baza unui plan dat. este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte. se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia.Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. 25 .. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. În încheierea activităţii. b. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. B. expresive. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. Prin întrebări si răspunsuri. nuanţate.nu’’. . d. Totuşi. c. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. d. Dupa citirea textului literar.

in succesiunea logica. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. sa prezinte personajele principale. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. eventual stări sufleteşti ale acestora ). În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. •să emoţioneze. educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. personajele 26 . folosirea unor jucării.a. Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. înfăţişarea unui cadru de poveste. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. sa fie necunoscute copiilor. •să aibă valoare educativa si estetica. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. sa înfăţişeze momente reprezentative. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: 1. desen animat. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. a unei machete. • Dirijarea observaţiei copiilor. 2. personajele. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. din teatru de păpuşi. gesturile. Cu ajutorul întrebărilor. •să fie vizibile pentru toţi copiii. acţiunile acestora.

Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. din ascultatori ei devin povestitori.. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate.Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze..Ce întâmplări pot avea loc?’’. logic. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. corespunzator teblourilor. prin întrebări ca acestea: . povestirea integrala poate fi reluata de alt copil.. moment in care sunt antrenati mai multi copii. 27 .Cum pot acţiona personajele?’’. În funcţie de nivelul grupei. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente. • să prezinte corect. povestirea integrala realizata de un singur copil. . Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale. dezvoltarea unor trasaturi de caracter. care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor. b. . Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor. Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii. • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. 3. o povestire al cărei început este dat de educatoare. cu mijloace lingvistice proprii.principale. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei.

de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. În încheierea activităţii. educatoarea va evalua povestirile. Organizarea activităţii 2. să le stârnească imaginaţia. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. de Charles Perrault. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit.Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. 1. Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. La întreruperea relatării. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere. a adulţilor. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. Exemplificare Povestirea cu început dat. 28 . educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. a animalelor. apreciind-o pe cea mai reuşita. Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti.

. Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. desfăşurarea si încheierea activităţii )... În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii.. pe nume Tomiţă.Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’.La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. coerenta si corectitudinea expunerii. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii. . De exemplu: .. astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice.. activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea. Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor. c. Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei.Prin ce peripeţii a trecut?’’. astfel povestirea va deveni mai complexa. Dar ursuleţul cel mare. Povestire pe baza unui plan dat Ca structura. Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza 29 . La poalele dealului curge învolburat râul Repedea..Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului.. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor. . 3.’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: . Ca in fiecare dimineaţă. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil.Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire.

interogative sau sub forma de titluri. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? 4. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Jocurile copilului etc. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . Copii participanţi la joc 4.anunţarea temei si a unor obiective. • Expunerea povestirii create de copii. Jocuri îndrăgite 2. Rolul jocului in viaţa copilului d. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii 30 . sa aibă valoare educativa. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. Jocul preferat 3. 1.unui plan dat. in funcţie de nivelul copiilor. De exemplu: La bunici. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. Organizarea activităţii 2. Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului 1. Duminica in familie. asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. Cum sunt bunicii tăi? 3. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: 1. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. Unde trăiesc bunicii tăi? 2.

Lectura pe baza de imagini Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. pornind de la elementele cunoscute de către copii. momente trăite de copii. 3. • întâmplări din viaţa animalelor. întâmplări. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. folosind un limbaj propriu. Va urmari. fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. de la experienţa lor cognitiva. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor. ca in lumea reala. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. de la experienţa lor cognitiva. in acelas timp. Materialul intuitiv are conţinut variat. la dezvoltarea gândirii acestora. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. Prin natura sa.Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. 31 . Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. trebuie sa le descrie. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. sintezei si a generalizarii datelor. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. De familia acestora sau de prieteni. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. întâmplări. sa le compare si sa le interpreteze. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. legat de diverse aspecte ale realităţii.

Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. atractivitate s. fiind accesibil si interesant.. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. • să aibă valoare estetica. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea.a. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. sa relateze acţiuni etc. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor 32 . Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. sa explice relaţii. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. • dezvoltarea proceselor psihice. • atenţie de scurtă durată. pentru a fi percepute fără dificultate. claritate. morale si estetice. pentru a fi vizibile. vizibilitate. ). pentru a nu dispersa atenţia copiilor. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. incapacitatea de a recepta esenţialul. 2. prin care copiii trebuie sa descrie. • experienţa de viaţă redusa. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica. Ilustratiile sunt studiate temeinic. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate.Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale. de catre educatoare. in prealabil. • dezvoltarea unor trăiri afective. • să corespundă programei.

pe doua rânduri sau in semicerc ). Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor. sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare.da’’.nu’’ ). Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema. • să fie concise. si lectura pe baza de imagini presupune: 1. 2. organizând gândirea. • să fire precise. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului. asezarea mobilierului corespunzator: in careu. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii. pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: 33 .. • să fie clare.. • să fie accesibile. • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . • să fie o formulare conştienta. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. • să fie complete. .principale. sa conducă spre concluzii parţiale si finale. Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte.

educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. compararea si interpretarea acestora. sa evalueze.. sa enumere. sa descrie / sa relateze acţiuni.materiale după încheierea activităţii. sa denumească. 34 . Pentru perceperea imaginilor. prin expuneri narative. După acest prim contact cu imaginea. se poate realiza o convorbire. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . sa descopere relaţii. sa interpreteze. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. cauze si efecte. după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii. întrebarea . parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala.• Introducerea in activitate. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare. Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. În prealabil. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza. realizata prin anunţarea temei. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. descriptive sau explicative. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca răspuns al copiilor o enumerare. descrierea. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. Ori de cate ori este posibil.

. jocuri didactice. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. pe o durata mai lunga. • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. in camera copiilor. Camera copiilor. în urma unor activităţi de observare. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. La ferma de păsări / animale. Prietenii omului ( biectele de uz personal ). De ziua mamei . vara ). Despre o meserie frumoasa. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. De ziua celor dragi. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. În livada. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele. oocrotiti Pamantul!. Frumuseţile tarii. dezvoltându-si curajul opiniei. fără suport intuitiv. In excursie. Micul gospodar. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. iarna. la grupa de cinci-şapte ani. Toamna in parc. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. Obiceiuri de iarna. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. Copiii îi ajuta pe părinţi. 35 .2. Copiii Romaniei. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. O zi in grădiniţă. La spectacol. In parc. povestire. Copiii se joaca ( la grădiniţă. Copii. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor. Despre o meserie frumoasa. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent.

pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul. se formează calităţi morale precum politeţea. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. sa utilizeze anumite structuri gramaticale. spiritul de cooperare si prietenie etc. concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. Sa spunem adevărul!. Sa fim harnici si cinstiţi! s. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. stăpânirea de sine. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale. dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor. curajul. Convorbirea se organizeaza. • participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. in general. pentru a răspunde întrebărilor. ). selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta. Cum ii ajutam pe părinţi?. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. • alegerea temei. comparaţiei si a abstractizarii. 36 la . dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. logica a răspunsului. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. care trebuie sa fie accesibila si atractiva. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. cu întreaga grupă.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?.• aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv.a. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului.. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ). astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. sintezei.

Dupa tematica: a. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. b. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. teme abordate in unele opere literare ( povesti. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns. Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului.Dupa scopul didactic a.). corespunzător nivelului grupei de vârsta. 37 . povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. b. animale.. plante etc. c. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor. in societate etc. convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor.• accentuarea caracterului formativ.a. intervin elemente specifice. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1. c. tematica referitoare la natura: anotimpurile. realizate după anumite evenimente: o observare. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. care pot fi interesante si educative pentru copii. care ţin de obiectivele. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. elaborarea planului de discuţie. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. in familie. alegerea procedeelor. o excursie s. 2. o plimbare in parc.. de exemplu: Natura. d.a. când tema permite sistematizări si generalizări. de exemplu: Anotimpurile. Familia mea. permiţând concluzii parţiale si finale. de conţinutul. teme referitoare la evenimente sociale..

Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. un copil fiind ghid. Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala. poezii. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . volumul de cunoştinţe actualizat. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii.a. o înregistrare pe caseta s. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare. Întrebările vizează: scopul activităţii. audierea unui fragment de cântec. pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate. urmate de comentarii.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. Tot in funcţie de nivelul grupei. complexitatea tematica. care sa facă introducerea in subiectul convorbirii. 38 . Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori.1. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate. povestire succinta. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale. îşi împărtăşesc impresii s.secvenţa principala a activităţii . Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit 2. conţinutul convorbirilor. de exemplu. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol. identica cu tema convorbirii.a. a unor trăiri afective puternice.

Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia. ţinând seama de nivelul grupei.Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). sesizarea cauzelor si a consecinţelor.. succint. 39 . repetări ale unor aspecte principale. . vântul. cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale. se pot comenta unele proverbe etc.• Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: a...care solicita in principal operaţiile gândirii: . acţiunea fiind dublata de verbalizare.Cum sunt zilele si nopţile vara?’’. de aceea se pot folosi si elemente de joc.. bruma. Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor. convorbirea de sistematizare . in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile.Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’. Concluziile se realizează oral. să vizeze experienţa de viaţa a copiilor.care solicita in primul rand memoria . . cel mai adesea de către educatoare.De ce îngheaţă apa iarna?’’.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’. b. interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor. de asemenea solicita generalizarea. .De ce cad frunzele copacilor toamna?’’..Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’. se pot reconstitui tablouri sau machete. să fie formulate simplu. fie cu copiii..Ce îşi pune un elev in penar?’’. a acţiunilor.. . .. . convorbirea de verificare . corect.Ce legume se culeg toamna?’’. . ... clar. ninsoarea?’’. Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri..Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’. Cum este iarna?’’( comparatie ). reproducerea unor evenimente sau acţiuni: . .presupune: enumerare: ..

2003.Biblioteca Centrală şi Pedagogică Mateiaş Alexandra.. Iaşi 40 .Pedagogia pentru învăţământul preprimar.Didactica poostmodernă.1964.V&Integral Dumitrana Magdalena.Editată de Revista de pedfagogie Învăţământul preşcolar.Didactică şi Pedagogică Stanciu Mihai. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii.Ed..OK !Didactic Evghenia Aleksandrovna Ferina.vol.Ed.1972.2001.3.1997. dramatizarea unor acţiuni discutate. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii... Introducere în pedagogie. Preşcolarul şi literatura.Ed.Ed..Comunicarea scrisă. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar.Bucureşti Psihologia copilului preşcolar.Cathedrea.Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului în activitatea şcolară. 1976. Didactică şi Pedagogică Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii.I. se poate recurge la intonarea unui cantec.2003.Universităţii Suceava Stanciu Mihai.ED.Iin Irimescu.1992.1977.1999. Ed.2.Jocul şi jucăria. Colecţia . audierea / vizionarea unor programe artistice etc.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului preşcolar.Ed. Ed.Ed.vol. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor.1989.1978.Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari.Culegere Metodică.Ed. Bratu Bianca. desfăşurarea unui joc aplicativ.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful