Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.

Sava Marinela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava
În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv, mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi formative majore. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre ) şi odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale, cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare; • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor; • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu, metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor, învăţarea programată ). Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiţii date.. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesită, în ansamblul său, metode diferite, fiecare utilă în anumite situaţii,

1

singura sau în asociaţie, şi nepotrivită în alte situaţii. Pentru obiective restrânse, punctuale şi în condiţii date, este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învăţământ. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative, dirijate, si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere, în momentul respectiv. În rest, dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare, cât şi de copil. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia; modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate; explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie, naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.

2

Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice, dar între ele există o deosebire esenţială. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor, la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp.. 662-663 ): a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza; b) Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit, op. cit., p. 64 ): • Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. • Funcţia motivaţionala, prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. • Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete.

3

Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca ,, o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi .’’ ( ib., p. 63 ). Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa ,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului; întreţinerea interesului de cunoaştere; organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei; dirijarea activităţii prin cuvânt; propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; acordarea timpului necesar pentru observaţie; valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc.

4

care trebuie sa fie clar. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. grafice. tulburări de vorbire. de conduita. în special ). Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. de respectarea ritmului individual de lucru. de ajutorul şi corectările făcute de adult. de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. jocuri-exerciţiu etc. consolidare si sistematizare. deprinderi si priceperi psiho-motrice. al corectării didactice. Este intuitivă. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. jocuri 5 . unor În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ). În grădiniţă. Demonstraţia este însoţită de explicaţie. al povestirilor. accesibil.Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. având ca termen de comparaţie un model. metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. cu scopul de a o automatiza.

obiect. pe fondul însuşirilor generale. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. efortul de înţelegere este redus. adultul îl conduce prin întrebări. ale clasei din care face parte. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. conduc pe copil spre sinteze. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. În convorbirile cu întreaga grupa. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. Folosite corect. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. esenţiale. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. de însuşire a anumitor cunoştinţe. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala.Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. Cu ajutorul adultului. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. prin accesibilitatea lor. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru 6 . cu un grup mic sau cu întreaga grupa. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. fenomen. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi.

Naraţiunea Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. copilul poate descrie: persoane. în versuri sau în proză. animale. 7 . Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. Altfel. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. plante.copil. să apeleze la comparaţii plastice. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. balade. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. e necesară păstrarea ei. prezentându-le părţile principale. La grupa mare. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. deci la persoana I. La grupă mică. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. in cadrul activităţilor de lectură după imagini. Dacă este solicitat. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. să folosească imagini de o reala calitate estetica. basme. planul ireal al povestirii. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. obiecte. descrierea îşi găseşte o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici. neîncărcată. de către un participant la fapte. Povestirea trebuie să fie simplă. cu mai multe episoade. cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. amplă. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. poveşti. El accepta uşor ficţiunea. in mod exemplar. jocuri didactice etc. convorbiri tematice. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. repovestire. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. Treptat se trece la povestiri mai ample. dar o dată expusă o variantă. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. În cadrul activităţilor de educare a limbajului. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. cu multe comentarii si fără multe episoade.

dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. Alături de gândire.Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: si reproducerea.imagine. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. ( Dicţionar de pedagogie. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. p. ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. le comentează. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. Editura Didactica si Pedagogica. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje. privesc desenele. 1979. 8 . indicatoare etc. ci pentru unul-doua episoade. incipient şi aceasta metoda. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare cum ar fi titlurile povestirilor. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. 269.învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. În povestirea cu început dat. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. Memorizarea – activitate de predare. Distincţia text scris . cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. memoria stă la baza activităţii de învăţare. ( memorare ). un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. ei memorează poveşti. preşcolarii folosesc. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea Bucureşti. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. Copilul are resurse creatoare..

care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. a cauzalităţii.• caracterul concret-intuitiv. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). activă. Editura Didactica si Pedagogica. forţa lui de impresionare’’ ). • uşurinţa cu care copilul memorează. • nestăpânirea proceselor de memorare. păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). însuşiri si capacităţi psihice. Bucureşti. Ea se opune memorării mecanice. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea.. încurajare publica etc. cu un efort acceptat. înţelege si întreagă într-un sistem. 270. • mare plasticitate. este o activitate orientată conştient spre scop. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( . p.. • tendinţa memorării pasive. Memorarea involuntară sau neintenţionată. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. gândirea este foarte activă. În memoria logică./ ( Dicţionar de pedagogie. este memorarea voluntara sau intenţionată. de factori motivaţionali / interes. Memorarea poate fi mecanică şi logica. ) În opoziţie cu memorarea involuntară. involuntară şi voluntară. . Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii. priceperi şi deprinderi. informaţiilor. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe. a legilor etc. involuntare. 1979. 9 . Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. de prelucrare lui activa. fără a le prelucra.

scheme memice. conştient. dar si uitarea ). cuvântul. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. trebuie folosite anumite instrumente . relevă caracterul ei logic. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. asociaţii de gânduri. 10 . pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice. • selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. Este: • activă / pasivă. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. se folosesc scheme raţionale. productiva. în timp. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. sistematica. • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. ca activitate de educare a limbajului organizata. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. înţelegerea acestora. asocierea cu materialul intuitiv etc. În comparaţie cu alte procese psihice. Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. Memorizarea. interesele subiectului. prin conştientizarea efortului solicitat. dorinţele. de către copii. memoria are caracteristici specifice. ale textelor literare. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. prin însuşirea. a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare.Memoria are funcţie reflectorie. gândul. raţional. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. Pentru memorare..

aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. De asemenea. Organizarea activităţii. li se comunica titlul si autorul. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: 11 . aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. aerisirea sălii de clasa. 2. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. Desfăşurarea activităţii de memorizare. anumite obiective operaţionale.• dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. înrudite ca tamatica. învăţării si reproducerii poeziei. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. menite sa creeze motivaţia învăţării. Etapele activităţii de memorizare sunt: 1. • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. veriga principala a activităţii de memorizare. În învăţământul preşcolar. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. si anume: • activităţi de predare-învăţare. • activităţi de fixare ( repetare ). Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie.

urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. În cazul poeziilor simple. Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. A doua recitaremodel. Prin variate metode ( povestire. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. diapozitive. • accente si pauze logice. • mimica si gesticulaţie. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora.predarea-învăţarea poeziei 12 . În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. a. • să creeze emoţie copiilor.• Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul. care concretizează momente ale poeziei. alaturi de recitarea-model de catre educatoare. motivându-i pentru învăţare. accesibile. conversaţie. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. casete audio si video. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. explicaţie. • să fie expresivă. Secvenţa a II-a . un rol deosebit îl are si materialul didactic. accesibilitatea si complexitatea textului literar. exerciţiu s. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. psihologice si gramaticale.

ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. pentru un concurs de recitări. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale. Recitarea colectiva nu permite acest control individual. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. pe baza materialului intuitiv. expresivitatea. selecţionarea pentru programul serbării. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. întrecere intre grupuri de copii s. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. care nu întotdeauna concorda cu versul sau cu o strofa. a. se învaţă global.a. a unor versuri. procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. 13 . cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. • recitarea selectivă. În recitirea individuala. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii.În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. împreună cu copiii. Poeziile simple. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. onomatopee s. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). atractive. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. fidelitatea reproducerii. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. aceste versuri pot fi reproduse in cor. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei.

• Fixarea cunoştinţelor: 3. reproducerea poeziei de către copii. a unei înregistrări pe caseta video si audio. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. • mimarea unor stări sufleteşti.• folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei. 3.a. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. • folosirea unui disc. muzicalitatea ei. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva. •executarea unor mişcări imitative. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. • aprecieri colective si mai ales individuale s. Organizarea activităţii 2. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. prin memorarea acestora. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel 14 . Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. pot fi introduse in limbajul lor activ.a. Desfăşurarea activităţii. Structura acestei activităţi cuprinde: 1.

De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. dorm. activizarea vocabularului. codrul negru tace. POVESTIREA 15 . diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. nu mai ciripesc. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. noapte. se pot desfăşura scurte jocuriexerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: a) să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. fac zgomot redus. e) să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărelerămurele. aproape. în continuare. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale.. unde păsările au adormit. feerie. feerie. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. in special la grupele mari pregătitoare. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. cu scopul de a sensibiliza copiii. totu-i vis si armonie. d) să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. pace si frumusete. b) să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. codru. feerie-armonie. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. vis.de expresii artistice. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. feerie. armonie. tace-pace. Activitatea se poate încheia cu un concurs . trestii. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. feerie. gradina. incet. deci in pădure este întuneric si linişte. După învăţarea propriu-zisa a poeziei. c) să spună antonime pentru cuvintele: tace. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor.

Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. Prin conţinutul ei. întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate. reţin succesiunea întâmplărilor. realizate de către educatoare. • povestirea contribuie. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. ajung la generalizări. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. 16 . ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. pe baza intrebarilor formulate de educatoare. În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. povestiri). iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. ). Limbajul si gândirea se intercondiţionează. fragmente de povestiri si povesti. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: • gândirea logică. memorează.Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. pe baza unor ilustraţii sau desene s. ca mijloc fundamental de comunicare. • imaginaţia. • povestirile copiilor. • limbajul.a. de asemenea. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. trăsături si comportamente ale personajelor s. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. cu bogatia si expresivitatea limbjului. analizează si compara.a.

construcţii ritmate si rimate. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice. sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. structuri gramaticale. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor. Punguţa cu doi bani. Povesti de Hans Christian Andersen s. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. in afara de planificarea calenndaristica. cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. Pregătirea activitatii. accesibile. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. cat si etica.a. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. Poveştile au atât valoare formativa. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. atractive. stimularea creativităţii copiilor. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. zicale. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. formule specifice acestor creaţii literare. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. 17 . proverbe. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. ). cât si cele fantastice. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. îşi aleg modele de viaţa.a. copiii descoperă trăsături de caracter. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. contribuind la formarea conştiinţei morale. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe. exersarea capacităţii de comunicare. de-a lungul întregului an de învăţământ. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea.expresii poetice. • povestiri despre vieţuitoare.

/ Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. Etapele activităţii de povestire: 1.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. identificarea trăsăturilor personajelor. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat. marionete de la teatrul de păpuşi. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii.a. • studierea atentă a textelor literare. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audiovideo s. . • pregatirea materialului didactic. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse. siluete de personaje. mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului. la grupa mica. / Albine in 18 . Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor. Organizarea activităţii cuprinde: . Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. Astfel. 2.• selectarea conţinuturilor. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării.

mijloace imitative si intuitive: diafilm. păstrându-se însă stilul autorului. Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm.. în caseta video.. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor. . mai puţin utilizate in zilele noastre. expunerea trebuie sa fie clara. repetiţii. caseta audio-video.. păpuşi. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice..Fiţi atenţi!’’. chiar unele cuvinte mai vechi. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor. sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor. material didactic adecvat. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. se mânuiesc siluete. formule de genul:. siluete si machete.Oare cine îl va ajuta?’’ etc. Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire. intonaţie. schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii. Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: . pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: ..Ascultaţi!’’. ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton. dar care dau farmec basmelor. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor.floare / Iarba pe ogoare. mimica si gesticulaţie.. Pe măsură ce se derulează expunerea. mimica. . Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii. 19 . menite sa le întreţină atenţia.Nu mai vorbi!’’ etc. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:. întrebări retorice. propoziţiilor si frazelor.

Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ).Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’. .. dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire. Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: .Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’..Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’. . Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici....În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau .3. personaje sau întâmplări asemănătoare.Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’...Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea. Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’. .Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ). .Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ). ceea ce va conduce la plictisirea copiilor. Exemplu: . pentru povestea Legenda ghiocelului. Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. egoismul etc.integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului. întrebările pot fi de genul: . . punând prea multe întrebări. . . .. Exemplu: . 20 . Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj.mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii. . îngâmfarea.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’. Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative..Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc... Astfel.Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’.. la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut. )!’’ Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.

inteligibila. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. B. motivându-şi preferinţa. A. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. povestiri ) expuse de educatoare. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. a unor secvenţe din povestire. cursiva. • să aprecieze fapte ale acestora. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii.- redarea prin desen. cu mijloace lingvistice proprii. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. corecte sub aspect fonetic. gândurile si sentimentele. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele. adică de: • însuşirea conştientă. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. povestiri create de copii. lexical si gramatical. care iau impresionat. repovestire. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. accesibile. la alegere. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: A. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. 21 . • să desprindă trăsături ale personajelor-. se exersează vorbirea. reproducerea trebuie sa fie exacta. În funcţie de vârstă.

b. a.• însuşirea temeinica a povestirii. a conţinutului povestirii • Repovestirea . cu atat repovestirea devine libera.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate .repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. b. daca este cazul.copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii. Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. • Expunerea. c. d. Repovestire liberă. pe scurt. Repovestire pe baza unui text citit. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. episoadele principale ale 22 . Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin. Atat repovestirea unui text literar. cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii.educatoarea anunţă titlul si autorul. • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea.

pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. expunerea unei machete sau a unui decor. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. care delimitează secvenţele povestirii. planul trebuie sa fie mai amănunţit. audierea unui fragment din poveste / povestire. EXEMPLIFICARE Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. accesibile copiilor. Planul verbal poa avea forma unor intrebari.a. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. prezentarea unui personaj din poveste / povestire. pe fragmente. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? 23 . unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative. • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: 1.Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. 2. se recomanda stimul. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. La grupa de cinci-sapte ani. se realizează pe baza unui plan verbal. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor.

planul de întrebări este mai redus: Grimm. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. prin desen. Încheierea activităţii se poate realiza prin: povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. stimulându-le interesul pentru carte. 5. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ). Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii.Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii 3. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă.- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. redarea. Împărăteasa cea rea este pedepsita. 6. 4. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. c. 3. 2. 1. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor. Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). 24 .

expresive. povestire după modelul educatoarei.nu’’. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. clarte si simple. este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte. Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text.Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. . ca tip de personaje si ca mesaj. În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: a.da’’. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor.. fluente. În încheierea activităţii. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. Dupa citirea textului literar. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . povestire cu început dat. povestire pe baza unui plan dat. După familiarizarea cu textul literar. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. c. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. 25 . Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. B. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. d. Totuşi. b. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. d. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. Prin întrebări si răspunsuri.. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. nuanţate.

Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: 1. desen animat. gesturile. a unei machete. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. •să fie vizibile pentru toţi copiii. Cu ajutorul întrebărilor. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate.a. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. înfăţişarea unui cadru de poveste. Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. din teatru de păpuşi. acţiunile acestora. •să aibă valoare educativa si estetica. in succesiunea logica. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. sa prezinte personajele principale. sa înfăţişeze momente reprezentative. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. sa fie necunoscute copiilor. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. personajele. •să emoţioneze. folosirea unor jucării. • Dirijarea observaţiei copiilor. personajele 26 . Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. eventual stări sufleteşti ale acestora ). 2. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa.

. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale. Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil. 27 . întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului... Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii.Cum pot acţiona personajele?’’. • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. moment in care sunt antrenati mai multi copii. povestirea integrala realizata de un singur copil. prin întrebări ca acestea: . prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. • să prezinte corect. . Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor. 3. logic. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate.Ce întâmplări pot avea loc?’’.principale. corespunzator teblourilor.Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. cu mijloace lingvistice proprii. o povestire al cărei început este dat de educatoare. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze. din ascultatori ei devin povestitori. care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. b. dezvoltarea unor trasaturi de caracter.. În funcţie de nivelul grupei.

1. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. În încheierea activităţii. Exemplificare Povestirea cu început dat. La întreruperea relatării. Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti. 28 . de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. a animalelor. • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere.Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. Organizarea activităţii 2. educatoarea va evalua povestirile. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. apreciind-o pe cea mai reuşita. a adulţilor. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. de Charles Perrault. să le stârnească imaginaţia.

Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor.Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’. coerenta si corectitudinea expunerii. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii. În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. De exemplu: . Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza 29 . 3.. evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului.. Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea.. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil. Povestire pe baza unui plan dat Ca structura. astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice. c. pe nume Tomiţă. astfel povestirea va deveni mai complexa. Dar ursuleţul cel mare.. .Prin ce peripeţii a trecut?’’. . Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei. Ca in fiecare dimineaţă.Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil.. desfăşurarea si încheierea activităţii ). Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului...’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: .La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. . activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea.

Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii 30 . Jocurile copilului etc. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. 1. De exemplu: La bunici. interogative sau sub forma de titluri. • Expunerea povestirii create de copii. Cum sunt bunicii tăi? 3. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. Unde trăiesc bunicii tăi? 2. asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire.unui plan dat. Copii participanţi la joc 4. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: 1. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . sa aibă valoare educativa. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. Jocul preferat 3. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. Duminica in familie. in funcţie de nivelul copiilor.anunţarea temei si a unor obiective. Jocuri îndrăgite 2. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. Rolul jocului in viaţa copilului d. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? 4. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese. Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului 1. Organizarea activităţii 2.

fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. sa le compare si sa le interpreteze. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor.Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. sintezei si a generalizarii datelor. la dezvoltarea gândirii acestora. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. momente trăite de copii. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. 3. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor. întâmplări. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. de la experienţa lor cognitiva. trebuie sa le descrie. întâmplări. in acelas timp. Va urmari. Lectura pe baza de imagini Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. de la experienţa lor cognitiva. • întâmplări din viaţa animalelor. 31 . ca in lumea reala. Prin natura sa. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. pornind de la elementele cunoscute de către copii. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. legat de diverse aspecte ale realităţii. Materialul intuitiv are conţinut variat. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. De familia acestora sau de prieteni. folosind un limbaj propriu. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri.

Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. vizibilitate. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate. ). În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. • să corespundă programei. Ilustratiile sunt studiate temeinic.Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta. • atenţie de scurtă durată. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. 2. pentru a fi percepute fără dificultate. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor 32 . sa explice relaţii.a. prin care copiii trebuie sa descrie. • experienţa de viaţă redusa. fiind accesibil si interesant. in prealabil. pentru a fi vizibile. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. atractivitate s. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. pentru a nu dispersa atenţia copiilor. • să aibă valoare estetica. sa relateze acţiuni etc. • dezvoltarea proceselor psihice. morale si estetice. de catre educatoare. incapacitatea de a recepta esenţialul. claritate.. • dezvoltarea unor trăiri afective.

Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema. sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare. • să fie concise. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. • să fire precise. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului. Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii... • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: 33 . . pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor.principale. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. • să fie clare. • să fie complete. si lectura pe baza de imagini presupune: 1. asezarea mobilierului corespunzator: in careu. • să fie o formulare conştienta.nu’’ ). sa conducă spre concluzii parţiale si finale. sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. 2. Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. organizând gândirea. • să fie accesibile.da’’. pe doua rânduri sau in semicerc ). Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii.

34 . realizata prin anunţarea temei. sa descrie / sa relateze acţiuni. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. sa descopere relaţii. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. compararea si interpretarea acestora. În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. Ori de cate ori este posibil. În prealabil. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca răspuns al copiilor o enumerare. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii. descriptive sau explicative. Pentru perceperea imaginilor. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). sa enumere. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. întrebarea . Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste .materiale după încheierea activităţii. prin expuneri narative. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. cauze si efecte. sa denumească. educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare..• Introducerea in activitate. După acest prim contact cu imaginea. se poate realiza o convorbire. sa evalueze. prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. descrierea. sa interpreteze.

Micul gospodar. Frumuseţile tarii. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. Despre o meserie frumoasa. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor. De ziua celor dragi. la grupa de cinci-şapte ani. Copiii Romaniei. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. Obiceiuri de iarna. fără suport intuitiv.. în urma unor activităţi de observare. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. iarna. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. De ziua mamei . In parc. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. Toamna in parc. Camera copiilor. Copii. jocuri didactice. • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. 35 . O zi in grădiniţă. vara ). oocrotiti Pamantul!. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. In excursie. Copiii îi ajuta pe părinţi. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ.2. dezvoltându-si curajul opiniei. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. La ferma de păsări / animale. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv. La spectacol. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele. În livada. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. in camera copiilor. Despre o meserie frumoasa. povestire. Copiii se joaca ( la grădiniţă. Prietenii omului ( biectele de uz personal ). pe o durata mai lunga.

contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. logica a răspunsului. dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. care trebuie sa fie accesibila si atractiva. Sa spunem adevărul!. stăpânirea de sine. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. • alegerea temei. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul.a. Sa fim harnici si cinstiţi! s. dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare. • participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. 36 la . comparaţiei si a abstractizarii. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta. Cum ii ajutam pe părinţi?. pentru a răspunde întrebărilor. Convorbirea se organizeaza. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale.• aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. sintezei. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. ). sa utilizeze anumite structuri gramaticale. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor. astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. in general. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ).. spiritul de cooperare si prietenie etc.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. se formează calităţi morale precum politeţea. cu întreaga grupă. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv. curajul.

. de exemplu: Anotimpurile. animale.. care pot fi interesante si educative pentru copii. Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului. in familie..a. Familia mea.Dupa scopul didactic a. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. b. d. care ţin de obiectivele. c. permiţând concluzii parţiale si finale. corespunzător nivelului grupei de vârsta. c. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. o plimbare in parc. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. alegerea procedeelor. de exemplu: Natura. intervin elemente specifice. tematica referitoare la natura: anotimpurile. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. o excursie s. teme referitoare la evenimente sociale. plante etc. elaborarea planului de discuţie.Dupa tematica: a. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor. teme abordate in unele opere literare ( povesti. realizate după anumite evenimente: o observare. 37 .a. de conţinutul. in societate etc. când tema permite sistematizări si generalizări.). convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. 2. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei.• accentuarea caracterului formativ. b. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns.

pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate.secvenţa principala a activităţii . o înregistrare pe caseta s. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori. de exemplu. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . urmate de comentarii. Întrebările vizează: scopul activităţii. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. identica cu tema convorbirii. un copil fiind ghid. conţinutul convorbirilor. audierea unui fragment de cântec. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol. Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. povestire succinta.a. Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. Tot in funcţie de nivelul grupei. care sa facă introducerea in subiectul convorbirii. 38 .a. complexitatea tematica. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. volumul de cunoştinţe actualizat. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate.1. îşi împărtăşesc impresii s. a unor trăiri afective puternice. Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit 2. poezii. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare.

se pot reconstitui tablouri sau machete. . repetări ale unor aspecte principale. sesizarea cauzelor si a consecinţelor. ninsoarea?’’.Ce îşi pune un elev in penar?’’.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’.care solicita in primul rand memoria . ţinând seama de nivelul grupei.Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia. interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor... Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor. corect. să fie formulate simplu. de asemenea solicita generalizarea. ..Ce legume se culeg toamna?’’. . . Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri.. Cum este iarna?’’( comparatie ). cel mai adesea de către educatoare. b. succint. clar. acţiunea fiind dublata de verbalizare.Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’. ... in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia. fie cu copiii.presupune: enumerare: .care solicita in principal operaţiile gândirii: .Cum sunt zilele si nopţile vara?’’.Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’. .Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’. Concluziile se realizează oral. să vizeze experienţa de viaţa a copiilor. . .De ce îngheaţă apa iarna?’’. cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale. a acţiunilor.. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile. bruma. .Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). se pot comenta unele proverbe etc... de aceea se pot folosi si elemente de joc.. vântul.De ce cad frunzele copacilor toamna?’’.. convorbirea de sistematizare . convorbirea de verificare .• Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: a. reproducerea unor evenimente sau acţiuni: . 39 ..

premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii. Didactică şi Pedagogică Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii.Ed.1992.Ed..Biblioteca Centrală şi Pedagogică Mateiaş Alexandra. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar.2001. Bratu Bianca.1999.Jocul şi jucăria..Cathedrea.Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari.2003.Pedagogia pentru învăţământul preprimar.V&Integral Dumitrana Magdalena. Introducere în pedagogie.1964. Preşcolarul şi literatura.Ed.Comunicarea scrisă.Didactica poostmodernă.2003.. dramatizarea unor acţiuni discutate.Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului în activitatea şcolară.vol. audierea / vizionarea unor programe artistice etc..Culegere Metodică.3.Universităţii Suceava Stanciu Mihai.Bucureşti Psihologia copilului preşcolar. se poate recurge la intonarea unui cantec.vol. Ed.ED. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii.1978.1997.2. Ed.Ed.1977.I.OK !Didactic Evghenia Aleksandrovna Ferina..Ed.Iin Irimescu. Iaşi 40 . Colecţia . 1976.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului preşcolar.Editată de Revista de pedfagogie Învăţământul preşcolar. desfăşurarea unui joc aplicativ.Ed.Didactică şi Pedagogică Stanciu Mihai.Ed. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor.1972.1989.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful