Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.

Sava Marinela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava
În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv, mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi formative majore. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre ) şi odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale, cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare; • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor; • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu, metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor, învăţarea programată ). Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiţii date.. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesită, în ansamblul său, metode diferite, fiecare utilă în anumite situaţii,

1

singura sau în asociaţie, şi nepotrivită în alte situaţii. Pentru obiective restrânse, punctuale şi în condiţii date, este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învăţământ. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative, dirijate, si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere, în momentul respectiv. În rest, dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare, cât şi de copil. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia; modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate; explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie, naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.

2

Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice, dar între ele există o deosebire esenţială. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor, la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp.. 662-663 ): a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza; b) Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit, op. cit., p. 64 ): • Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. • Funcţia motivaţionala, prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. • Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete.

3

Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca ,, o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi .’’ ( ib., p. 63 ). Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa ,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului; întreţinerea interesului de cunoaştere; organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei; dirijarea activităţii prin cuvânt; propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; acordarea timpului necesar pentru observaţie; valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc.

4

unor În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. având ca termen de comparaţie un model. de ajutorul şi corectările făcute de adult. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. cu scopul de a o automatiza. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. Demonstraţia este însoţită de explicaţie.Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. de conduita. Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. grafice. în special ). al povestirilor. al corectării didactice. jocuri-exerciţiu etc. care trebuie sa fie clar. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. de respectarea ritmului individual de lucru. de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. Este intuitivă. jocuri 5 . metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. accesibil. tulburări de vorbire. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ). consolidare si sistematizare. În grădiniţă. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. deprinderi si priceperi psiho-motrice.

Folosite corect. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. Cu ajutorul adultului. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări.Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru 6 . Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. de însuşire a anumitor cunoştinţe. fenomen. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. conduc pe copil spre sinteze. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. adultul îl conduce prin întrebări. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. efortul de înţelegere este redus. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. ale clasei din care face parte. obiect. esenţiale. pe fondul însuşirilor generale. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. În convorbirile cu întreaga grupa. prin accesibilitatea lor. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul.

La grupă mică. plante. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. obiecte. amplă. in cadrul activităţilor de lectură după imagini. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. repovestire. deci la persoana I. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. planul ireal al povestirii. prezentându-le părţile principale. dar o dată expusă o variantă. neîncărcată. În cadrul activităţilor de educare a limbajului. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. balade. basme. poveşti. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. convorbiri tematice. Povestirea trebuie să fie simplă. 7 . de către un participant la fapte. în versuri sau în proză. să folosească imagini de o reala calitate estetica. Naraţiunea Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. copilul poate descrie: persoane. cu mai multe episoade. Altfel. in mod exemplar. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. descrierea îşi găseşte o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici. să apeleze la comparaţii plastice. Dacă este solicitat. La grupa mare. e necesară păstrarea ei. jocuri didactice etc. Treptat se trece la povestiri mai ample. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. animale. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti.copil. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. cu multe comentarii si fără multe episoade. El accepta uşor ficţiunea. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia.

ci pentru unul-doua episoade. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. indicatoare etc. p. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare cum ar fi titlurile povestirilor. privesc desenele. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea Bucureşti. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. Distincţia text scris . Copilul are resurse creatoare. ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. memoria stă la baza activităţii de învăţare. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. 1979. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. Alături de gândire. 8 .imagine. ei memorează poveşti. În povestirea cu început dat. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. ( Dicţionar de pedagogie.. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: si reproducerea. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. Memorizarea – activitate de predare.Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. 269.învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. Editura Didactica si Pedagogica. ( memorare ). le comentează. incipient şi aceasta metoda. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect. preşcolarii folosesc. un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie.

9 . involuntare. În memoria logică. 270. caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii. 1979. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe. gândirea este foarte activă. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( . • uşurinţa cu care copilul memorează.. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare./ ( Dicţionar de pedagogie. de prelucrare lui activa. Ea se opune memorării mecanice. fără a le prelucra. a cauzalităţii.. de factori motivaţionali / interes. . Bucureşti. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). • tendinţa memorării pasive. Memorarea poate fi mecanică şi logica. informaţiilor. păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). involuntară şi voluntară. Editura Didactica si Pedagogica. cu un efort acceptat. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). este memorarea voluntara sau intenţionată. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. activă. a legilor etc. însuşiri si capacităţi psihice. este o activitate orientată conştient spre scop. ) În opoziţie cu memorarea involuntară. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. p. • mare plasticitate. încurajare publica etc.• caracterul concret-intuitiv. înţelege si întreagă într-un sistem. care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. forţa lui de impresionare’’ ). • nestăpânirea proceselor de memorare. Memorarea involuntară sau neintenţionată. priceperi şi deprinderi.

înţelegerea acestora. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor.Memoria are funcţie reflectorie. • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. raţional. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare. Memorizarea. dorinţele. relevă caracterul ei logic. în timp. memoria are caracteristici specifice. prin însuşirea. ale textelor literare. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic.. Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. se folosesc scheme raţionale. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. dar si uitarea ). Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. productiva. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. Pentru memorare. trebuie folosite anumite instrumente . a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. Este: • activă / pasivă. prin conştientizarea efortului solicitat. asocierea cu materialul intuitiv etc. cuvântul. interesele subiectului. În comparaţie cu alte procese psihice. conştient. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. asociaţii de gânduri. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. • selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice. sistematica. scheme memice. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. 10 . gândul. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. de către copii. ca activitate de educare a limbajului organizata.

• Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. menite sa creeze motivaţia învăţării.• dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. si anume: • activităţi de predare-învăţare. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. veriga principala a activităţii de memorizare. • activităţi de fixare ( repetare ). înrudite ca tamatica. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. li se comunica titlul si autorul. 2. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: 11 . ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie. anumite obiective operaţionale. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. În învăţământul preşcolar. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. Organizarea activităţii. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. Desfăşurarea activităţii de memorizare. învăţării si reproducerii poeziei. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. Etapele activităţii de memorizare sunt: 1. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. aerisirea sălii de clasa. • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. De asemenea. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice.

• accente si pauze logice. • să creeze emoţie copiilor. accesibilitatea si complexitatea textului literar. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. psihologice si gramaticale. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. accesibile. diapozitive. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective.• Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. conversaţie. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. • mimica si gesticulaţie. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei. explicaţie. Prin variate metode ( povestire. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. casete audio si video. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii.predarea-învăţarea poeziei 12 . motivându-i pentru învăţare. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei. exerciţiu s. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. Secvenţa a II-a . ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. alaturi de recitarea-model de catre educatoare. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. A doua recitaremodel. a. care concretizează momente ale poeziei. • să fie expresivă. un rol deosebit îl are si materialul didactic. În cazul poeziilor simple.

învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. întrecere intre grupuri de copii s. În recitirea individuala. Recitarea colectiva nu permite acest control individual. a. Poeziile simple. pentru un concurs de recitări.În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. • recitarea selectivă. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). atractive. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării. pe baza materialului intuitiv. 13 . expresivitatea. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. a unor versuri. aceste versuri pot fi reproduse in cor. se învaţă global. împreună cu copiii. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. onomatopee s. care nu întotdeauna concorda cu versul sau cu o strofa. fidelitatea reproducerii. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii.a. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. selecţionarea pentru programul serbării.

Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel 14 .a. Organizarea activităţii 2. prin memorarea acestora. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. 3. • Fixarea cunoştinţelor: 3. Structura acestei activităţi cuprinde: 1.• folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei.a. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva. reproducerea poeziei de către copii. muzicalitatea ei. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. a unei înregistrări pe caseta video si audio. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. • folosirea unui disc. • aprecieri colective si mai ales individuale s. Desfăşurarea activităţii. pot fi introduse in limbajul lor activ. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii. •executarea unor mişcări imitative. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. • mimarea unor stări sufleteşti.

feerie. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. armonie. tace-pace. POVESTIREA 15 . De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. feerie. totu-i vis si armonie. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. pace si frumusete.de expresii artistice. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. cu scopul de a sensibiliza copiii. b) să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. codru. în continuare. noapte. fac zgomot redus. trestii. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale. gradina. c) să spună antonime pentru cuvintele: tace. se pot desfăşura scurte jocuriexerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: a) să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. feerie-armonie. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. vis. codrul negru tace. deci in pădure este întuneric si linişte. activizarea vocabularului. incet. e) să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărelerămurele. feerie. După învăţarea propriu-zisa a poeziei. dorm. unde păsările au adormit. aproape.. nu mai ciripesc. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. d) să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. feerie. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. Activitatea se poate încheia cu un concurs . Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. in special la grupele mari pregătitoare. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica.

• povestirea contribuie. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. pe baza intrebarilor formulate de educatoare. cu bogatia si expresivitatea limbjului. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. fragmente de povestiri si povesti. • imaginaţia. ajung la generalizări. memorează. reţin succesiunea întâmplărilor. trăsături si comportamente ale personajelor s. • limbajul. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti.a.Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. realizate de către educatoare. pe baza unor ilustraţii sau desene s. întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. de asemenea. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. 16 . povestiri). În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei.a. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. ca mijloc fundamental de comunicare. analizează si compara. ). copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: • gândirea logică. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. • povestirile copiilor. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. Prin conţinutul ei.

sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive. structuri gramaticale. cât si cele fantastice. îşi aleg modele de viaţa. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. exersarea capacităţii de comunicare. 17 . stimularea creativităţii copiilor. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. formule specifice acestor creaţii literare. de-a lungul întregului an de învăţământ. in afara de planificarea calenndaristica. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. Pregătirea activitatii. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. zicale. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. Punguţa cu doi bani. accesibile. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. construcţii ritmate si rimate. Povesti de Hans Christian Andersen s. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. cat si etica.expresii poetice. Poveştile au atât valoare formativa. ). atractive. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. contribuind la formarea conştiinţei morale. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe. proverbe.a. copiii descoperă trăsături de caracter. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. • povestiri despre vieţuitoare.a. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor.

/ Albine in 18 . • studierea atentă a textelor literare.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audiovideo s. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor.a. Organizarea activităţii cuprinde: . mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului. Etapele activităţii de povestire: 1. Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. • pregatirea materialului didactic. 2. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara.• selectarea conţinuturilor. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii. Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat. marionete de la teatrul de păpuşi. siluete de personaje. la grupa mica. identificarea trăsăturilor personajelor. . Astfel.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii.

mimica. pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. întrebări retorice. intonaţie.Oare cine îl va ajuta?’’ etc. 19 . repetiţii.Fiţi atenţi!’’. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor.. . mimica si gesticulaţie. formule de genul:. Pe măsură ce se derulează expunerea.. mai puţin utilizate in zilele noastre. păstrându-se însă stilul autorului. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: . Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: . mijloace imitative si intuitive: diafilm. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice. . sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor.Ascultaţi!’’. Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire. chiar unele cuvinte mai vechi. păpuşi. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm. Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. în caseta video. dar care dau farmec basmelor. material didactic adecvat. accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:.Nu mai vorbi!’’ etc.. Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii... schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii.. siluete si machete. ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton. caseta audio-video. se mânuiesc siluete. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor.floare / Iarba pe ogoare. menite sa le întreţină atenţia. expunerea trebuie sa fie clara. propoziţiilor si frazelor.

Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea. ceea ce va conduce la plictisirea copiilor. egoismul etc. Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj. Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’.. dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire.. întrebările pot fi de genul: .3. . . Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ).. .. Exemplu: .În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau ..Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc. . 20 ..Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ). Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte.Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’.Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’. pentru povestea Legenda ghiocelului.. îngâmfarea. .. personaje sau întâmplări asemănătoare. ..Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’.Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’. Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: .integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’.. Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici. Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. . . Exemplu: . punând prea multe întrebări. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative. la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut.Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’.Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ).. )!’’ Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.. Astfel. .mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii.

• să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. adică de: • însuşirea conştientă. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. • să aprecieze fapte ale acestora. lexical si gramatical. reproducerea trebuie sa fie exacta. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: A. a unor secvenţe din povestire. În funcţie de vârstă. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. povestiri create de copii. povestiri ) expuse de educatoare. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. B. motivându-şi preferinţa. inteligibila. accesibile.- redarea prin desen. repovestire. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. 21 . cursiva. A. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. cu mijloace lingvistice proprii. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. care iau impresionat. • să desprindă trăsături ale personajelor-. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. la alegere. gândurile si sentimentele. se exersează vorbirea. corecte sub aspect fonetic.

d. cu atat repovestirea devine libera. • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală.• însuşirea temeinica a povestirii. Repovestire liberă. a conţinutului povestirii • Repovestirea . cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a. c. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. pe scurt.copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii.educatoarea anunţă titlul si autorul. a. Atat repovestirea unui text literar. b. b. • Expunerea. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. daca este cazul. Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. episoadele principale ale 22 . Repovestire pe baza unui text citit.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate .

La grupa de cinci-sapte ani.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor. planul trebuie sa fie mai amănunţit. pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul.Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. se recomanda stimul. accesibile copiilor. expunerea unei machete sau a unui decor. unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic. prezentarea unui personaj din poveste / povestire. care delimitează secvenţele povestirii.a. pe fragmente. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? 23 . se realizează pe baza unui plan verbal. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s. EXEMPLIFICARE Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea. audierea unui fragment din poveste / povestire. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. Planul verbal poa avea forma unor intrebari. 2. • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: 1.

24 . Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. 5. planul de întrebări este mai redus: Grimm. Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. 6.- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. prin desen. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). redarea. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă.Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii 3. 1. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ). Prinţesa este salvată de un fiu de împărat. Împărăteasa cea rea este pedepsita. 3. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor. 4. alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii. stimulându-le interesul pentru carte. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. 2. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. c. Încheierea activităţii se poate realiza prin: povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit.

În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: a. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. Totuşi. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. ca tip de personaje si ca mesaj. d. Prin întrebări si răspunsuri.. povestire după modelul educatoarei. c. 25 . personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. b. Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text. povestire cu început dat. se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. expresive. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. nuanţate. . se stabilesc momentele principale ale acţiunii.da’’. În încheierea activităţii. B. este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte.Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. povestire pe baza unui plan dat. clarte si simple. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic.. Dupa citirea textului literar. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . d.nu’’. După familiarizarea cu textul literar. fluente. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata.

Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. sa înfăţişeze momente reprezentative. sa fie necunoscute copiilor. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. folosirea unor jucării. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. desen animat. din teatru de păpuşi. 2. educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. sa prezinte personajele principale. personajele. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. Cu ajutorul întrebărilor. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. •să aibă valoare educativa si estetica. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. a unei machete. înfăţişarea unui cadru de poveste. gesturile. eventual stări sufleteşti ale acestora ). • Dirijarea observaţiei copiilor. acţiunile acestora. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. •să fie vizibile pentru toţi copiii. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: 1. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. personajele 26 . •să emoţioneze. Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic.a. in succesiunea logica. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii.

Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii. . • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze...Ce întâmplări pot avea loc?’’. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate. 3. corespunzator teblourilor. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. În funcţie de nivelul grupei.principale.. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale. dezvoltarea unor trasaturi de caracter. b. din ascultatori ei devin povestitori. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. cu mijloace lingvistice proprii. moment in care sunt antrenati mai multi copii. prin întrebări ca acestea: . care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. o povestire al cărei început este dat de educatoare. 27 .Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’.Cum pot acţiona personajele?’’. logic. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei. Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. • să prezinte corect. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil. povestirea integrala realizata de un singur copil. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. . Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor.

de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. educatoarea va evalua povestirile. Organizarea activităţii 2. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. a adulţilor. a animalelor. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice. 1. La întreruperea relatării. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. apreciind-o pe cea mai reuşita. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. Exemplificare Povestirea cu început dat. de Charles Perrault. • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ).Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. să le stârnească imaginaţia. 28 . cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. În încheierea activităţii.

activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea.. În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. Povestire pe baza unui plan dat Ca structura.Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’. Dar ursuleţul cel mare.. .Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire. pe nume Tomiţă. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza 29 . evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului. coerenta si corectitudinea expunerii. vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului. desfăşurarea si încheierea activităţii ). Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor.. Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei..La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi.’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: . Ca in fiecare dimineaţă.Prin ce peripeţii a trecut?’’. astfel povestirea va deveni mai complexa. 3. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea... . . Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor.Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice. Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. De exemplu: .. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii. c. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii.

Organizarea activităţii 2. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese. in funcţie de nivelul copiilor. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative.anunţarea temei si a unor obiective. De exemplu: La bunici. Jocuri îndrăgite 2. Jocurile copilului etc. sa aibă valoare educativa. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: 1. interogative sau sub forma de titluri.unui plan dat. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. Rolul jocului in viaţa copilului d. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. Copii participanţi la joc 4. Cum sunt bunicii tăi? 3. Duminica in familie. Unde trăiesc bunicii tăi? 2. 1. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. • Expunerea povestirii create de copii. Jocul preferat 3. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? 4. Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului 1. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii 30 .

trebuie sa le descrie. in acelas timp. 3. ca in lumea reala.Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. Materialul intuitiv are conţinut variat. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. legat de diverse aspecte ale realităţii. Va urmari. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor. de la experienţa lor cognitiva. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. folosind un limbaj propriu. întâmplări. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. Prin natura sa. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. • întâmplări din viaţa animalelor. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. întâmplări. pornind de la elementele cunoscute de către copii. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. la dezvoltarea gândirii acestora. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. De familia acestora sau de prieteni. sa le compare si sa le interpreteze. de la experienţa lor cognitiva. 31 . Copiii trebuie sa analizeze imaginile. Lectura pe baza de imagini Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor. momente trăite de copii. sintezei si a generalizarii datelor. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. disponibilitatea pentru nou si atractivitate.

a. pentru a fi vizibile. 2. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor 32 . • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. pentru a fi percepute fără dificultate. claritate. Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. sa relateze acţiuni etc. • să aibă valoare estetica. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. • experienţa de viaţă redusa. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. • să corespundă programei. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate. fiind accesibil si interesant. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. incapacitatea de a recepta esenţialul. vizibilitate. morale si estetice. ). de catre educatoare. • dezvoltarea unor trăiri afective. atractivitate s. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. sa explice relaţii. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. pentru a nu dispersa atenţia copiilor. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. in prealabil.Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale.. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. Ilustratiile sunt studiate temeinic. • atenţie de scurtă durată. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. • dezvoltarea proceselor psihice. prin care copiii trebuie sa descrie. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta.

• să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: 33 . • să fie complete. 2.. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii. Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului. • să fie concise. asezarea mobilierului corespunzator: in careu. sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii. • să fie o formulare conştienta.principale.nu’’ ). sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare. Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire.da’’. • să fie clare. • să fie accesibile. • să fire precise. . Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema. si lectura pe baza de imagini presupune: 1. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. pe doua rânduri sau in semicerc ). sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. sa conducă spre concluzii parţiale si finale.. organizând gândirea. pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor.

Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. În prealabil. sa enumere. sa interpreteze. sa evalueze. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. cauze si efecte. educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. întrebarea .. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. sa descopere relaţii. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. compararea si interpretarea acestora. prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora. se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. 34 . prin expuneri narative.• Introducerea in activitate. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. După acest prim contact cu imaginea. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . Pentru perceperea imaginilor. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza. se poate realiza o convorbire.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca răspuns al copiilor o enumerare. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. descriptive sau explicative. sa descrie / sa relateze acţiuni. după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii. sa denumească. Ori de cate ori este posibil. descrierea. realizata prin anunţarea temei. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii.materiale după încheierea activităţii.

Copiii se joaca ( la grădiniţă. De ziua mamei . De ziua celor dragi.. Despre o meserie frumoasa. Camera copiilor. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv. Micul gospodar. iarna. La spectacol. povestire. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. in camera copiilor. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. O zi in grădiniţă. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele. Frumuseţile tarii. în urma unor activităţi de observare. oocrotiti Pamantul!. In parc. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. Despre o meserie frumoasa. dezvoltându-si curajul opiniei. 35 . • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. In excursie. Obiceiuri de iarna. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. pe o durata mai lunga. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor.2. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. vara ). În livada. Copiii Romaniei. la grupa de cinci-şapte ani. Toamna in parc. jocuri didactice. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. Prietenii omului ( biectele de uz personal ). La ferma de păsări / animale. Copiii îi ajuta pe părinţi. fără suport intuitiv. Copii.

• prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. in general. sa utilizeze anumite structuri gramaticale. logica a răspunsului. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor. 36 la . ). selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale. curajul.a. Cum ii ajutam pe părinţi?. cu întreaga grupă. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ). astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. comparaţiei si a abstractizarii. dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare. se formează calităţi morale precum politeţea. spiritul de cooperare si prietenie etc. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului. Sa fim harnici si cinstiţi! s.• aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor.. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. • participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. • alegerea temei. care trebuie sa fie accesibila si atractiva.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. Sa spunem adevărul!. pentru a răspunde întrebărilor. Convorbirea se organizeaza. stăpânirea de sine. sintezei.

care ţin de obiectivele. de conţinutul. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor..a. in familie.Dupa tematica: a. in societate etc. de exemplu: Anotimpurile. o excursie s. 37 . de exemplu: Natura.). Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului. permiţând concluzii parţiale si finale. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. animale. elaborarea planului de discuţie.. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii.Dupa scopul didactic a.• accentuarea caracterului formativ. convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor.. c. teme referitoare la evenimente sociale. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. c. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. realizate după anumite evenimente: o observare. d. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. care pot fi interesante si educative pentru copii. Familia mea. teme abordate in unele opere literare ( povesti. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. b. 2. b. o plimbare in parc.a. plante etc. alegerea procedeelor. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor. când tema permite sistematizări si generalizări. corespunzător nivelului grupei de vârsta. tematica referitoare la natura: anotimpurile. intervin elemente specifice.

care sa facă introducerea in subiectul convorbirii. identica cu tema convorbirii. audierea unui fragment de cântec. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare. poezii. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. complexitatea tematica. Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit 2. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. de exemplu. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala.a.a. Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. un copil fiind ghid.secvenţa principala a activităţii . Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. conţinutul convorbirilor. 38 . care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol. urmate de comentarii. Tot in funcţie de nivelul grupei. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . a unor trăiri afective puternice. volumul de cunoştinţe actualizat. povestire succinta. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii. îşi împărtăşesc impresii s. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate.1. Întrebările vizează: scopul activităţii. pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. o înregistrare pe caseta s. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului.

b. . ... sesizarea cauzelor si a consecinţelor. convorbirea de verificare . .. repetări ale unor aspecte principale. cel mai adesea de către educatoare. ţinând seama de nivelul grupei. interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor. Cum este iarna?’’( comparatie ).. Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor.De ce cad frunzele copacilor toamna?’’.care solicita in primul rand memoria . acţiunea fiind dublata de verbalizare.. Concluziile se realizează oral.presupune: enumerare: . clar. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’. cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale. de asemenea solicita generalizarea. . Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri..Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’. se pot reconstitui tablouri sau machete. .. .. . să vizeze experienţa de viaţa a copiilor. fie cu copiii. de aceea se pot folosi si elemente de joc..Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’.care solicita in principal operaţiile gândirii: . bruma.. . reproducerea unor evenimente sau acţiuni: .. succint. a acţiunilor.Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia.• Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: a. se pot comenta unele proverbe etc.Cum sunt zilele si nopţile vara?’’. convorbirea de sistematizare .Ce îşi pune un elev in penar?’’.Ce legume se culeg toamna?’’. vântul.. ninsoarea?’’.De ce îngheaţă apa iarna?’’. in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia. . corect. să fie formulate simplu.Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’.Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). 39 .

Bucureşti Psihologia copilului preşcolar. Ed.. audierea / vizionarea unor programe artistice etc. Colecţia . Introducere în pedagogie. 1976.Pedagogia pentru învăţământul preprimar.Editată de Revista de pedfagogie Învăţământul preşcolar. desfăşurarea unui joc aplicativ.Jocul şi jucăria.Ed.Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari. Didactică şi Pedagogică Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii.1997.1992...Cathedrea.1964.Universităţii Suceava Stanciu Mihai. Ed.Didactica poostmodernă.Comunicarea scrisă.vol.Ed.OK !Didactic Evghenia Aleksandrovna Ferina.1978. Preşcolarul şi literatura.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului preşcolar.Culegere Metodică. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor.Biblioteca Centrală şi Pedagogică Mateiaş Alexandra.Ed. Bratu Bianca.Ed. se poate recurge la intonarea unui cantec.I. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii..Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului în activitatea şcolară.1972.V&Integral Dumitrana Magdalena.Iin Irimescu.3.Ed.1999.1977.Ed. dramatizarea unor acţiuni discutate..vol.Didactică şi Pedagogică Stanciu Mihai.2.2003.2003.ED. Iaşi 40 .1989.Ed. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar.2001.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful