Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.

Sava Marinela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava
În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv, mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi formative majore. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre ) şi odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale, cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare; • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor; • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu, metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor, învăţarea programată ). Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiţii date.. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesită, în ansamblul său, metode diferite, fiecare utilă în anumite situaţii,

1

singura sau în asociaţie, şi nepotrivită în alte situaţii. Pentru obiective restrânse, punctuale şi în condiţii date, este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învăţământ. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative, dirijate, si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere, în momentul respectiv. În rest, dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare, cât şi de copil. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia; modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate; explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie, naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.

2

Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice, dar între ele există o deosebire esenţială. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor, la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp.. 662-663 ): a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza; b) Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit, op. cit., p. 64 ): • Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. • Funcţia motivaţionala, prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. • Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete.

3

Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca ,, o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi .’’ ( ib., p. 63 ). Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa ,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului; întreţinerea interesului de cunoaştere; organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei; dirijarea activităţii prin cuvânt; propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; acordarea timpului necesar pentru observaţie; valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc.

4

jocuri-exerciţiu etc. Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. cu scopul de a o automatiza. accesibil. al povestirilor. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. deprinderi si priceperi psiho-motrice. demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. al corectării didactice. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. de ajutorul şi corectările făcute de adult. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ). de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. consolidare si sistematizare. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. Demonstraţia este însoţită de explicaţie. jocuri 5 . având ca termen de comparaţie un model.Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. de respectarea ritmului individual de lucru. tulburări de vorbire. în special ). Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. unor În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. grafice. Este intuitivă. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. care trebuie sa fie clar. de conduita. În grădiniţă.

obiect. ale clasei din care face parte. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. Cu ajutorul adultului. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. adultul îl conduce prin întrebări. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. esenţiale. Folosite corect. În convorbirile cu întreaga grupa. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi.Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. efortul de înţelegere este redus. pe fondul însuşirilor generale. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. conduc pe copil spre sinteze. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. de însuşire a anumitor cunoştinţe. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. fenomen. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru 6 . Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. prin accesibilitatea lor. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice.

basme. prezentându-le părţile principale. 7 . Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. dar o dată expusă o variantă. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. copilul poate descrie: persoane. jocuri didactice etc. planul ireal al povestirii. descrierea îşi găseşte o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici. neîncărcată. Naraţiunea Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. Altfel. animale. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. La grupă mică. e necesară păstrarea ei. deci la persoana I. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. cu mai multe episoade. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. in cadrul activităţilor de lectură după imagini. de către un participant la fapte. Treptat se trece la povestiri mai ample. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti. În cadrul activităţilor de educare a limbajului. convorbiri tematice. La grupa mare. să apeleze la comparaţii plastice. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. să folosească imagini de o reala calitate estetica. balade. plante. cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. cu multe comentarii si fără multe episoade. in mod exemplar.copil. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. El accepta uşor ficţiunea. repovestire. Dacă este solicitat. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. obiecte. în versuri sau în proză. Povestirea trebuie să fie simplă. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. poveşti. amplă.

De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari.învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. ci pentru unul-doua episoade. Distincţia text scris . 269. un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. 1979. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje.Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. Alături de gândire. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: si reproducerea. p. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. preşcolarii folosesc. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea Bucureşti.imagine. le comentează.. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare cum ar fi titlurile povestirilor. Memorizarea – activitate de predare. ei memorează poveşti. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. 8 . memoria stă la baza activităţii de învăţare. Copilul are resurse creatoare. ( Dicţionar de pedagogie. incipient şi aceasta metoda. În povestirea cu început dat. ( memorare ). ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. indicatoare etc. Editura Didactica si Pedagogica. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. privesc desenele. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta.

a cauzalităţii. păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). Bucureşti. însuşiri si capacităţi psihice. 9 . este o activitate orientată conştient spre scop. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. În memoria logică. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. 270. • mare plasticitate. de prelucrare lui activa. p. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. ) În opoziţie cu memorarea involuntară. • uşurinţa cu care copilul memorează. Memorarea involuntară sau neintenţionată. gândirea este foarte activă. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii. care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. cu un efort acceptat. Editura Didactica si Pedagogica. • nestăpânirea proceselor de memorare. involuntare. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. • tendinţa memorării pasive. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe. forţa lui de impresionare’’ ). Ea se opune memorării mecanice. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). este memorarea voluntara sau intenţionată. .• caracterul concret-intuitiv. înţelege si întreagă într-un sistem. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). a legilor etc. fără a le prelucra. de factori motivaţionali / interes.. Memorarea poate fi mecanică şi logica. activă./ ( Dicţionar de pedagogie.. 1979. caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. informaţiilor. involuntară şi voluntară. încurajare publica etc. priceperi şi deprinderi. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( .

stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. interesele subiectului. Memorizarea.. Este: • activă / pasivă. ale textelor literare. productiva. trebuie folosite anumite instrumente . se folosesc scheme raţionale. prin însuşirea. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. de către copii. • selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării.Memoria are funcţie reflectorie. în timp. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. înţelegerea acestora. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. 10 . Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. raţional. relevă caracterul ei logic. dar si uitarea ). aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. memoria are caracteristici specifice. sistematica. ca activitate de educare a limbajului organizata. scheme memice. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. asociaţii de gânduri. prin conştientizarea efortului solicitat. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. cuvântul. gândul. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. dorinţele. asocierea cu materialul intuitiv etc. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. conştient. a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). În comparaţie cu alte procese psihice. Pentru memorare. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice.

• formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. si anume: • activităţi de predare-învăţare. aerisirea sălii de clasa. înrudite ca tamatica. • activităţi de fixare ( repetare ). în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie.• dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. anumite obiective operaţionale. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. li se comunica titlul si autorul. • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie. În învăţământul preşcolar. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. Desfăşurarea activităţii de memorizare. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: 11 . în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. De asemenea. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. Etapele activităţii de memorizare sunt: 1. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. învăţării si reproducerii poeziei. menite sa creeze motivaţia învăţării. Organizarea activităţii. veriga principala a activităţii de memorizare. ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. 2.

astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. casete audio si video. alaturi de recitarea-model de catre educatoare. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei. motivându-i pentru învăţare. un rol deosebit îl are si materialul didactic. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei.predarea-învăţarea poeziei 12 . accesibilitatea si complexitatea textului literar. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. a. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. diapozitive. care concretizează momente ale poeziei. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. conversaţie.• Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. accesibile. • mimica si gesticulaţie. Prin variate metode ( povestire. A doua recitaremodel. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. explicaţie. psihologice si gramaticale. • să fie expresivă. • să creeze emoţie copiilor. Secvenţa a II-a . exerciţiu s. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei. În cazul poeziilor simple.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. • accente si pauze logice. Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii.

Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei. întrecere intre grupuri de copii s. 13 . prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. a unor versuri. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării.În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. • recitarea selectivă. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii. pentru un concurs de recitări. atractive. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. aceste versuri pot fi reproduse in cor. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). selecţionarea pentru programul serbării. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. se învaţă global. expresivitatea. Recitarea colectiva nu permite acest control individual. onomatopee s. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. În recitirea individuala. procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. cele mai dificile se memorează pe unităţi logice.a. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. Poeziile simple. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. împreună cu copiii. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. care nu întotdeauna concorda cu versul sau cu o strofa. a. fidelitatea reproducerii. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. pe baza materialului intuitiv.

Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva. muzicalitatea ei. Organizarea activităţii 2. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel 14 . Structura acestei activităţi cuprinde: 1. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. •executarea unor mişcări imitative. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii.a. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. • folosirea unui disc.a. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si. reproducerea poeziei de către copii. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. 3. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. a unei înregistrări pe caseta video si audio. • mimarea unor stări sufleteşti. • aprecieri colective si mai ales individuale s. • Fixarea cunoştinţelor: 3. prin memorarea acestora.• folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei. pot fi introduse in limbajul lor activ. Desfăşurarea activităţii.

c) să spună antonime pentru cuvintele: tace.de expresii artistice. fac zgomot redus. noapte. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. cu scopul de a sensibiliza copiii. deci in pădure este întuneric si linişte. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. feerie. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. dorm. codrul negru tace. feerie. totu-i vis si armonie. De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. unde păsările au adormit. se pot desfăşura scurte jocuriexerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: a) să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. tace-pace. POVESTIREA 15 . in special la grupele mari pregătitoare. codru. aproape. feerie. în continuare. incet. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare.. activizarea vocabularului. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. b) să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. armonie. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. feerie. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. e) să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărelerămurele. Activitatea se poate încheia cu un concurs . trestii. feerie-armonie. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. După învăţarea propriu-zisa a poeziei. nu mai ciripesc. d) să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. pace si frumusete. gradina. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. vis. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale.

iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti. • povestirea contribuie. memorează. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii.a. analizează si compara. 16 . întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate.a. trăsături si comportamente ale personajelor s. fragmente de povestiri si povesti. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei. ). la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. cu bogatia si expresivitatea limbjului. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. pe baza unor ilustraţii sau desene s. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. • imaginaţia.Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: • gândirea logică. Prin conţinutul ei. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. povestiri). ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. ajung la generalizări. realizate de către educatoare. reţin succesiunea întâmplărilor. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. ca mijloc fundamental de comunicare. pe baza intrebarilor formulate de educatoare. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. de asemenea. • povestirile copiilor. • limbajul. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate.

împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. cât si cele fantastice.a. in afara de planificarea calenndaristica. 17 . sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive. exersarea capacităţii de comunicare. construcţii ritmate si rimate. structuri gramaticale. atractive. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice. zicale. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. ). cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. Punguţa cu doi bani. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. de-a lungul întregului an de învăţământ. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar.expresii poetice. Poveştile au atât valoare formativa. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega.a. cat si etica. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. îşi aleg modele de viaţa. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. accesibile.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor. Pregătirea activitatii. proverbe. formule specifice acestor creaţii literare. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. copiii descoperă trăsături de caracter. stimularea creativităţii copiilor. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. contribuind la formarea conştiinţei morale. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. Povesti de Hans Christian Andersen s. • povestiri despre vieţuitoare. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe.

. Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii. Astfel. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor.a.• selectarea conţinuturilor.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii. / Albine in 18 . mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului. la grupa mica. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. Organizarea activităţii cuprinde: . identificarea trăsăturilor personajelor. Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. marionete de la teatrul de păpuşi. • studierea atentă a textelor literare. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. 2. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. siluete de personaje. Etapele activităţii de povestire: 1. Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audiovideo s. • pregatirea materialului didactic.

accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. întrebări retorice. Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire. siluete si machete. Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii. chiar unele cuvinte mai vechi. propoziţiilor si frazelor. schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii. . caseta audio-video. mimica si gesticulaţie.Oare cine îl va ajuta?’’ etc. material didactic adecvat. expunerea trebuie sa fie clara. mai puţin utilizate in zilele noastre. ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton.Nu mai vorbi!’’ etc. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. mijloace imitative si intuitive: diafilm. păpuşi.... pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. Pe măsură ce se derulează expunerea.. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor. în caseta video.floare / Iarba pe ogoare. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. mimica. li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm. formule de genul:. păstrându-se însă stilul autorului.Fiţi atenţi!’’. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: .. 19 . se mânuiesc siluete. repetiţii. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor. dar care dau farmec basmelor.. Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:. Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: . marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern. sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor. .Ascultaţi!’’. intonaţie. menite sa le întreţină atenţia. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice.

Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea.3. Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici.. Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. . punând prea multe întrebări. . Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: . îngâmfarea. ceea ce va conduce la plictisirea copiilor.În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau ... .. Astfel. Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ).Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’.... . )!’’ Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.. . . Exemplu: .Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc. Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative.Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ). Exemplu: .Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’. egoismul etc.Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ). Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj.. personaje sau întâmplări asemănătoare. ..integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’.Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’.Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’.. pentru povestea Legenda ghiocelului.. . 20 . Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’. . dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire.mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii. întrebările pot fi de genul: .Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’. la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut.

lexical si gramatical. În funcţie de vârstă. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. a unor secvenţe din povestire. accesibile. care iau impresionat. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. cu mijloace lingvistice proprii. reproducerea trebuie sa fie exacta. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. repovestire. • să aprecieze fapte ale acestora. adică de: • însuşirea conştientă. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele. se exersează vorbirea. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. gândurile si sentimentele. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: A. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. A. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor.- redarea prin desen. la alegere. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. corecte sub aspect fonetic. cursiva. motivându-şi preferinţa. povestiri ) expuse de educatoare. povestiri create de copii. B. inteligibila. • să desprindă trăsături ale personajelor-. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. 21 .

• Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală.• însuşirea temeinica a povestirii. a conţinutului povestirii • Repovestirea . d.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea. Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin. Repovestire pe baza unui text citit. Atat repovestirea unui text literar. • Expunerea. c. Repovestire liberă. Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. episoadele principale ale 22 .copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate . a.educatoarea anunţă titlul si autorul. b. cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a. cu atat repovestirea devine libera. daca este cazul.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii. b. pe scurt. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri.

Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic. audierea unui fragment din poveste / povestire. se recomanda stimul. expunerea unei machete sau a unui decor. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative.a. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? 23 . pe fragmente. La grupa de cinci-sapte ani. Planul verbal poa avea forma unor intrebari. prezentarea unui personaj din poveste / povestire. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: 1. accesibile copiilor. EXEMPLIFICARE Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s. • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii. planul trebuie sa fie mai amănunţit.Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. care delimitează secvenţele povestirii. pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea. se realizează pe baza unui plan verbal. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. 2.

prin desen. c.- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat. 3. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ). 4. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii. stimulându-le interesul pentru carte. Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor. Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. planul de întrebări este mai redus: Grimm. 24 . Împărăteasa cea rea este pedepsita.Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii 3. 6. 2. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. Încheierea activităţii se poate realiza prin: povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. redarea. 5. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. 1.

la dezvoltarea unei vorbiri corecte. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. b. În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: a.Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. expresive. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . 25 . În încheierea activităţii.. ca tip de personaje si ca mesaj.nu’’. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. . Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. povestire pe baza unui plan dat. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa.. c. Totuşi. Dupa citirea textului literar. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. Prin întrebări si răspunsuri. se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. B. d. După familiarizarea cu textul literar. Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text. fluente. povestire după modelul educatoarei. d.da’’. povestire cu început dat. nuanţate. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. clarte si simple. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte.

•să aibă valoare educativa si estetica. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. •să emoţioneze. sa fie necunoscute copiilor. desen animat. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. in succesiunea logica. • Dirijarea observaţiei copiilor. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire.a. gesturile. Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. folosirea unor jucării. sa prezinte personajele principale. 2. înfăţişarea unui cadru de poveste. eventual stări sufleteşti ale acestora ). moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: 1. din teatru de păpuşi. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. personajele. Cu ajutorul întrebărilor. sa înfăţişeze momente reprezentative. •să fie vizibile pentru toţi copiii. personajele 26 . povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. acţiunile acestora. a unei machete.

• Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente. • să prezinte corect. 3. o povestire al cărei început este dat de educatoare. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate. povestirea integrala realizata de un singur copil. . Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale.Cum pot acţiona personajele?’’. moment in care sunt antrenati mai multi copii. dezvoltarea unor trasaturi de caracter. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei..Ce întâmplări pot avea loc?’’.. b. care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare.. 27 . logic. cu mijloace lingvistice proprii. Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. . • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii.principale. Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. prin întrebări ca acestea: .Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze. Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor. corespunzator teblourilor. din ascultatori ei devin povestitori. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. În funcţie de nivelul grupei.

La întreruperea relatării.Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. Exemplificare Povestirea cu început dat. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice. apreciind-o pe cea mai reuşita. de Charles Perrault. educatoarea va evalua povestirile. Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti. 28 . Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. a adulţilor. 1. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. În încheierea activităţii. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). a animalelor. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. să le stârnească imaginaţia. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. Organizarea activităţii 2. • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese.

Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza 29 .Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’. activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea. pe nume Tomiţă.La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi.’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: . desfăşurarea si încheierea activităţii ). . Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor.Prin ce peripeţii a trecut?’’. . Povestire pe baza unui plan dat Ca structura... 3. astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil. . Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. astfel povestirea va deveni mai complexa.Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil.. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii.. Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei. coerenta si corectitudinea expunerii. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea.. În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure.. Dar ursuleţul cel mare. evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii. vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului. De exemplu: .. c. Ca in fiecare dimineaţă.Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire.

Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. interogative sau sub forma de titluri. • Expunerea povestirii create de copii. De exemplu: La bunici. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. in funcţie de nivelul copiilor. Cum sunt bunicii tăi? 3.anunţarea temei si a unor obiective.unui plan dat. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? 4. 1. Jocurile copilului etc. Duminica in familie. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: 1. Unde trăiesc bunicii tăi? 2. Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului 1. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. Organizarea activităţii 2. sa aibă valoare educativa. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. Jocul preferat 3. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Jocuri îndrăgite 2. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii 30 . Copii participanţi la joc 4. Rolul jocului in viaţa copilului d.

Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. de la experienţa lor cognitiva. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. • întâmplări din viaţa animalelor. pornind de la elementele cunoscute de către copii. Va urmari. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor. întâmplări. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. întâmplări. la dezvoltarea gândirii acestora. trebuie sa le descrie. in acelas timp. Materialul intuitiv are conţinut variat. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. 31 . folosind un limbaj propriu. momente trăite de copii. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. De familia acestora sau de prieteni. de la experienţa lor cognitiva. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. sa le compare si sa le interpreteze. ca in lumea reala. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. Prin natura sa. legat de diverse aspecte ale realităţii. 3. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. Lectura pe baza de imagini Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. sintezei si a generalizarii datelor.

• dezvoltarea unor trăiri afective. pentru a fi vizibile. • dezvoltarea proceselor psihice. pentru a nu dispersa atenţia copiilor.a. • să corespundă programei. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. atractivitate s. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor 32 . sa explice relaţii. • experienţa de viaţă redusa. morale si estetice. Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte.Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale. pentru a fi percepute fără dificultate. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. 2. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica.. prin care copiii trebuie sa descrie. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. sa relateze acţiuni etc. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. de catre educatoare. • să aibă valoare estetica. Ilustratiile sunt studiate temeinic. claritate. incapacitatea de a recepta esenţialul. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. • atenţie de scurtă durată. fiind accesibil si interesant. vizibilitate. ). Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. in prealabil. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta.

. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. • să fie complete. Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. • să fie accesibile. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii.da’’. • să fire precise. • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . pe doua rânduri sau in semicerc ). pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului. asezarea mobilierului corespunzator: in careu. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. • să fie o formulare conştienta. sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte.principale. • să fie concise. organizând gândirea.nu’’ ). Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: 33 .. 2. si lectura pe baza de imagini presupune: 1. . sa conducă spre concluzii parţiale si finale. sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare. Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii. Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema. • să fie clare. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor.

sa denumească. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. 34 .materiale după încheierea activităţii. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu. se poate realiza o convorbire. realizata prin anunţarea temei. În prealabil. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. După acest prim contact cu imaginea.. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor.• Introducerea in activitate. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. prin expuneri narative. prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . sa descrie / sa relateze acţiuni. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. compararea si interpretarea acestora. descrierea. educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca răspuns al copiilor o enumerare. Ori de cate ori este posibil. după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii. Pentru perceperea imaginilor. întrebarea . Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. descriptive sau explicative. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. sa enumere. sa evalueze. sa interpreteze. cauze si efecte. sa descopere relaţii. se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare.

calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. pe o durata mai lunga. în urma unor activităţi de observare. Toamna in parc. 35 . O zi in grădiniţă. vara ). dezvoltându-si curajul opiniei. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv. La spectacol. Copii.2. Micul gospodar. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. De ziua celor dragi. In excursie. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. oocrotiti Pamantul!. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. In parc. povestire. Prietenii omului ( biectele de uz personal ). Copiii îi ajuta pe părinţi. Despre o meserie frumoasa. • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. in camera copiilor. La ferma de păsări / animale. iarna. Copiii se joaca ( la grădiniţă. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. În livada. Obiceiuri de iarna. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. Despre o meserie frumoasa. De ziua mamei .. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent. Camera copiilor. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor. Copiii Romaniei. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. Frumuseţile tarii. la grupa de cinci-şapte ani. fără suport intuitiv. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. jocuri didactice. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele.

concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. Cum ii ajutam pe părinţi?. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. sintezei. 36 la . curajul. Convorbirea se organizeaza. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale. se formează calităţi morale precum politeţea. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. logica a răspunsului. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta. ).a. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor. Sa spunem adevărul!.• aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. in general. • alegerea temei.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. comparaţiei si a abstractizarii. sa utilizeze anumite structuri gramaticale. dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. • participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului. stăpânirea de sine.. cu întreaga grupă. pentru a răspunde întrebărilor. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ). spiritul de cooperare si prietenie etc. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv. dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. care trebuie sa fie accesibila si atractiva. Sa fim harnici si cinstiţi! s. astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei.

b.. in familie. convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor. de exemplu: Natura. când tema permite sistematizări si generalizări. permiţând concluzii parţiale si finale. Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. realizate după anumite evenimente: o observare. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. o excursie s. care ţin de obiectivele. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. 2. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. teme abordate in unele opere literare ( povesti. plante etc. elaborarea planului de discuţie. de exemplu: Anotimpurile.a. 37 .Dupa tematica: a. de conţinutul.• accentuarea caracterului formativ. teme referitoare la evenimente sociale. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns. o plimbare in parc. care pot fi interesante si educative pentru copii. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor. b. intervin elemente specifice. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. d. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei.). c. tematica referitoare la natura: anotimpurile. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. c.Dupa scopul didactic a. alegerea procedeelor. Familia mea..a. in societate etc.. animale. corespunzător nivelului grupei de vârsta. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1.

poezii. Întrebările vizează: scopul activităţii. pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate. Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale.a. Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit 2. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol. complexitatea tematica. de exemplu.a. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare. identica cu tema convorbirii. conţinutul convorbirilor. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. un copil fiind ghid. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori. volumul de cunoştinţe actualizat. povestire succinta. audierea unui fragment de cântec.secvenţa principala a activităţii . urmate de comentarii. a unor trăiri afective puternice. Tot in funcţie de nivelul grupei. o înregistrare pe caseta s. 38 . Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala.1. care sa facă introducerea in subiectul convorbirii. îşi împărtăşesc impresii s. Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate.

convorbirea de sistematizare . . interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor. . Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri. .. Cum este iarna?’’( comparatie ). ..care solicita in primul rand memoria . Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor.Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’.De ce cad frunzele copacilor toamna?’’.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’. succint. . Concluziile se realizează oral. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile. se pot comenta unele proverbe etc. cel mai adesea de către educatoare. in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia. vântul. sesizarea cauzelor si a consecinţelor. . convorbirea de verificare .. a acţiunilor. de aceea se pot folosi si elemente de joc. corect. să fie formulate simplu. . ninsoarea?’’. fie cu copiii. 39 . b.Ce îşi pune un elev in penar?’’.. . ţinând seama de nivelul grupei.• Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: a.Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’.De ce îngheaţă apa iarna?’’.. acţiunea fiind dublata de verbalizare.Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare )... cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale.Ce legume se culeg toamna?’’.Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’. .. de asemenea solicita generalizarea. clar.Cum sunt zilele si nopţile vara?’’. să vizeze experienţa de viaţa a copiilor..care solicita in principal operaţiile gândirii: . reproducerea unor evenimente sau acţiuni: . repetări ale unor aspecte principale..presupune: enumerare: . se pot reconstitui tablouri sau machete.Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia.. bruma..

Universităţii Suceava Stanciu Mihai.Ed.2. Ed.I. desfăşurarea unui joc aplicativ. Bratu Bianca. Iaşi 40 .Didactica poostmodernă.Ed. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii.Iin Irimescu.OK !Didactic Evghenia Aleksandrovna Ferina. Ed.vol.Culegere Metodică.Ed.Didactică şi Pedagogică Stanciu Mihai.1992. Colecţia .Cathedrea.Ed.1997.V&Integral Dumitrana Magdalena.ED.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului preşcolar. se poate recurge la intonarea unui cantec. 1976. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor..Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari. Didactică şi Pedagogică Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii.Editată de Revista de pedfagogie Învăţământul preşcolar.1964.2003.Jocul şi jucăria.Biblioteca Centrală şi Pedagogică Mateiaş Alexandra. audierea / vizionarea unor programe artistice etc.Ed..2003.Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului în activitatea şcolară..2001. Preşcolarul şi literatura. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii.3.Comunicarea scrisă.Bucureşti Psihologia copilului preşcolar.1978.Ed.1999..Pedagogia pentru învăţământul preprimar.1977..Ed.1972.vol.1989. dramatizarea unor acţiuni discutate. Introducere în pedagogie. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful