Metodele de predare-învăţare în învăţământul preşcolar şi metodica activităţilor de educare a limbajului Prof.

Sava Marinela Şcoala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava
În grădiniţă, ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului, metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. În afara de eficienţa limitată, concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie, fata de educaţia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai puţin productiv, mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii, ceea ce constituie aporturi formative majore. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre ) şi odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale, cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare; • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor; • aduce o mai bună cooperare cu elevii . Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu, metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor, învăţarea programată ). Metodele nu au valoare fixă, ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, în condiţii date.. Procesul de educatie fiind foarte divers, necesită, în ansamblul său, metode diferite, fiecare utilă în anumite situaţii,

1

singura sau în asociaţie, şi nepotrivită în alte situaţii. Pentru obiective restrânse, punctuale şi în condiţii date, este de obicei mai utilă o anumită metodă. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode le vor subordona, deci, pe toate celelalte în procesul de învăţământ. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces, este dăunătoare. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative, dirijate, si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere, în momentul respectiv. În rest, dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare, cât şi de copil. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple, în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana, observaţia dirijata de adult, observaţia după un plan simplu, algoritmic, învăţat deja; demonstraţia; modelarea; experienţa dirijata; lucrarea practica; proiectul doar in forme simple si dirijate; explicaţia, ca argumentare si raţionament logic, ca descriere, caracterizare, definiţie, naraţiune; conversaţia euristica si de verificare; activitatea cu cartea; exerciţiul dirijat si independent. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activa, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor şi a colectivului de elevi.

2

Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice, dar între ele există o deosebire esenţială. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor, la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi, deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp.. 662-663 ): a) Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza; b) Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice, psihologice, sociologice, lingvistice etc. pe care se sprijină; de exemplu, metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. c) Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit, op. cit., p. 64 ): • Funcţia cognitivă, prin intermediul căreia elevul are acces, sub supravegherea profesorului, la valorile cunoaşterii umane. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ, îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. • Funcţia motivaţionala, prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. • Funcţia normativă, de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia, subordonându-se acţiunii, metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă, arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete.

3

Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca ,, o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi .’’ ( ib., p. 63 ). Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, descrierea, naraţiunea, activitatea cu cartea. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale, baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. În asociaţii, analogii, activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea, cât şi experienţa. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa ,,citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. Percepţia nu se dezvoltă independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Observaţia constă în urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop, realizată planificat şi sistematic uzând, dacă este nevoie, de instrumente tehnice. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului; întreţinerea interesului de cunoaştere; organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei; dirijarea activităţii prin cuvânt; propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor; acordarea timpului necesar pentru observaţie; valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii, conversaţie. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă, observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exerciţiu, cum ar fi: ,,Ce ştii despre mine?’’, ,,Cine face?’’, ,,Eu spun una, tu spui multe’’ etc.

4

de conduita. unor În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă.Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. tulburări de vorbire. Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. al corectării didactice. cu scopul de a o automatiza. Demonstraţia este însoţită de explicaţie. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. În grădiniţă. având ca termen de comparaţie un model. jocuri 5 . material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ). Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. în special ). consolidare si sistematizare. de ajutorul şi corectările făcute de adult. accesibil. de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. Este intuitivă. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. al povestirilor. care trebuie sa fie clar. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. jocuri-exerciţiu etc. deprinderi si priceperi psiho-motrice. demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. de respectarea ritmului individual de lucru. grafice.

Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja.Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru 6 . pe fondul însuşirilor generale. de însuşire a anumitor cunoştinţe. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. obiect. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. ale clasei din care face parte. prin accesibilitatea lor. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. esenţiale. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. efortul de înţelegere este redus. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. adultul îl conduce prin întrebări. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. Bazându-se pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. Cu ajutorul adultului. În convorbirile cu întreaga grupa. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. fenomen. Folosite corect. conduc pe copil spre sinteze.

Treptat se trece la povestiri mai ample. repovestire. amplă. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. in cadrul activităţilor de lectură după imagini. poveşti. La grupa mare. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. să apeleze la comparaţii plastice. prezentându-le părţile principale. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti. cu multe comentarii si fără multe episoade. dar o dată expusă o variantă. Povestirea trebuie să fie simplă. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. e necesară păstrarea ei. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. planul ireal al povestirii. balade. La grupă mică. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. neîncărcată. plante. obiecte. basme. deci la persoana I. în versuri sau în proză. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate.copil. 7 . educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. El accepta uşor ficţiunea. descrierea îşi găseşte o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici. in mod exemplar. Dacă este solicitat. de către un participant la fapte. animale. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. jocuri didactice etc. cu mai multe episoade. să folosească imagini de o reala calitate estetica. Altfel. copilul poate descrie: persoane. Naraţiunea Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. convorbiri tematice. În cadrul activităţilor de educare a limbajului.

ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. ei memorează poveşti. privesc desenele. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare cum ar fi titlurile povestirilor. ( memorare ). răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit.. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. Copilul are resurse creatoare. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. 1979. Memorizarea – activitate de predare. Editura Didactica si Pedagogica. ( Dicţionar de pedagogie. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie.Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. memoria stă la baza activităţii de învăţare. În povestirea cu început dat. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje. le comentează. Alături de gândire.învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. incipient şi aceasta metoda. 8 . Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: si reproducerea. ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. Însăşi ţinerea corectă a cărţii.imagine. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. 269. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea Bucureşti. Distincţia text scris . indicatoare etc. preşcolarii folosesc. p. ci pentru unul-doua episoade. un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă.

este memorarea voluntara sau intenţionată.. • mare plasticitate. • nestăpânirea proceselor de memorare. În memoria logică. încurajare publica etc. • uşurinţa cu care copilul memorează. involuntare. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. p. înţelege si întreagă într-un sistem. 1979. priceperi şi deprinderi. forţa lui de impresionare’’ ). Memorarea involuntară sau neintenţionată. de prelucrare lui activa. a legilor etc. 270. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( . ) În opoziţie cu memorarea involuntară. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ). involuntară şi voluntară. informaţiilor.. a cauzalităţii. Memorarea poate fi mecanică şi logica. 9 . de factori motivaţionali / interes. activă. care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. este o activitate orientată conştient spre scop.• caracterul concret-intuitiv. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). . Bucureşti. caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. fără a le prelucra./ ( Dicţionar de pedagogie. Ea se opune memorării mecanice. însuşiri si capacităţi psihice. cu un efort acceptat. gândirea este foarte activă. Editura Didactica si Pedagogica. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii. • tendinţa memorării pasive. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe.

productiva. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. trebuie folosite anumite instrumente . gândul. ale textelor literare. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. conştient. asocierea cu materialul intuitiv etc. relevă caracterul ei logic. prin însuşirea. prin conştientizarea efortului solicitat. se folosesc scheme raţionale. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. Memorizarea. • selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare. Pentru memorare. sistematica. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. de către copii. dar si uitarea ). Este: • activă / pasivă.Memoria are funcţie reflectorie. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. dorinţele. memoria are caracteristici specifice. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. scheme memice. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. 10 . ca activitate de educare a limbajului organizata.. raţional. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. În comparaţie cu alte procese psihice. a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. interesele subiectului. • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. asociaţii de gânduri. în timp. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. înţelegerea acestora. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. cuvântul.

De asemenea. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. În învăţământul preşcolar. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii.• dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. menite sa creeze motivaţia învăţării. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. înrudite ca tamatica. învăţării si reproducerii poeziei. în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. • activităţi de fixare ( repetare ). • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. Organizarea activităţii. li se comunica titlul si autorul. 2. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. veriga principala a activităţii de memorizare. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. aerisirea sălii de clasa. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: 11 . care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. anumite obiective operaţionale. ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. si anume: • activităţi de predare-învăţare. Etapele activităţii de memorizare sunt: 1. Desfăşurarea activităţii de memorizare.

a. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. În cazul poeziilor simple.predarea-învăţarea poeziei 12 . exerciţiu s. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. Prin variate metode ( povestire. psihologice si gramaticale. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. • mimica si gesticulaţie. • să fie expresivă. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. Secvenţa a II-a . alaturi de recitarea-model de catre educatoare. casete audio si video. accesibile. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. care concretizează momente ale poeziei. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul. diapozitive. conversaţie. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei.• Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. motivându-i pentru învăţare. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. A doua recitaremodel. Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. explicaţie.Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. un rol deosebit îl are si materialul didactic. accesibilitatea si complexitatea textului literar. • accente si pauze logice. • să creeze emoţie copiilor. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei.

În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. În recitirea individuala. selecţionarea pentru programul serbării. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei. fidelitatea reproducerii. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. onomatopee s. împreună cu copiii. aceste versuri pot fi reproduse in cor. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale. • recitarea selectivă. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. expresivitatea. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. pentru un concurs de recitări. pe baza materialului intuitiv. întrecere intre grupuri de copii s. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării.În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. 13 . Recitarea colectiva nu permite acest control individual. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). a unor versuri. prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta.a. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. atractive. Poeziile simple. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. care nu întotdeauna concorda cu versul sau cu o strofa. se învaţă global. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. a. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza.

pot fi introduse in limbajul lor activ. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva. • aprecieri colective si mai ales individuale s. 3. • Fixarea cunoştinţelor: 3. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel 14 . Structura acestei activităţi cuprinde: 1.• folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei. a unei înregistrări pe caseta video si audio.a.a. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. • folosirea unui disc. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. muzicalitatea ei. •executarea unor mişcări imitative. Organizarea activităţii 2. Desfăşurarea activităţii. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. prin memorarea acestora. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. reproducerea poeziei de către copii. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii. • mimarea unor stări sufleteşti.

vis. incet. d) să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. b) să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna.. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. unde păsările au adormit. e) să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărelerămurele. tace-pace. Activitatea se poate încheia cu un concurs .de expresii artistice. totu-i vis si armonie. trestii. deci in pădure este întuneric si linişte. feerie. gradina. în continuare. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale. codrul negru tace. activizarea vocabularului. fac zgomot redus. Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. feerie. POVESTIREA 15 . cu scopul de a sensibiliza copiii. dorm. c) să spună antonime pentru cuvintele: tace. in special la grupele mari pregătitoare. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. codru. feerie. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. armonie. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. pace si frumusete. noapte. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. se pot desfăşura scurte jocuriexerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: a) să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. aproape. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei. feerie. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. feerie-armonie. nu mai ciripesc. După învăţarea propriu-zisa a poeziei. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi.

• povestirea contribuie. de asemenea. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: • gândirea logică. ajung la generalizări.a. iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. reţin succesiunea întâmplărilor. ca mijloc fundamental de comunicare. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. realizate de către educatoare. ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. memorează. • povestirile copiilor. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. trăsături si comportamente ale personajelor s. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. cu bogatia si expresivitatea limbjului. pe baza intrebarilor formulate de educatoare.Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. • imaginaţia. 16 . Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. Prin conţinutul ei. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. ).a. povestiri). întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. • limbajul. pe baza unor ilustraţii sau desene s. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. analizează si compara. fragmente de povestiri si povesti.

Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat. Poveştile au atât valoare formativa. sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive. in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. atractive. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. contribuind la formarea conştiinţei morale. • povestiri despre vieţuitoare. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. exersarea capacităţii de comunicare. cuprinde: • stabilirea obiectivelor. construcţii ritmate si rimate. Punguţa cu doi bani. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. formule specifice acestor creaţii literare. stimularea creativităţii copiilor.) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. cât si cele fantastice. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor. proverbe. copiii descoperă trăsături de caracter. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. in afara de planificarea calenndaristica. 17 .a. accesibile. îşi aleg modele de viaţa.expresii poetice. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe. structuri gramaticale. cat si etica. de-a lungul întregului an de învăţământ. zicale. Povesti de Hans Christian Andersen s. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. Pregătirea activitatii. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice.a. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. ).

in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării. Astfel. Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. Etapele activităţii de povestire: 1.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audiovideo s. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. Organizarea activităţii cuprinde: . Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. siluete de personaje. • pregatirea materialului didactic. . identificarea trăsăturilor personajelor. • studierea atentă a textelor literare. / Albine in 18 . 2. in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii. Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului.a.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat. la grupa mica. adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor.• selectarea conţinuturilor. un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. marionete de la teatrul de păpuşi.

.Oare cine îl va ajuta?’’ etc. Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii. mimica si gesticulaţie. păpuşi. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern. 19 . mijloace imitative si intuitive: diafilm. în caseta video. păstrându-se însă stilul autorului.. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor. mimica. sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor. caseta audio-video. material didactic adecvat. repetiţii. chiar unele cuvinte mai vechi..floare / Iarba pe ogoare. mai puţin utilizate in zilele noastre. expunerea trebuie sa fie clara. Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii.Ascultaţi!’’. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor.Fiţi atenţi!’’. formule de genul:.Nu mai vorbi!’’ etc. propoziţiilor si frazelor.. intonaţie. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice.. siluete si machete. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: . Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: . li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm.. întrebări retorice. schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii.. Pe măsură ce se derulează expunerea. se mânuiesc siluete. pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. . dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor. dar care dau farmec basmelor. menite sa le întreţină atenţia. ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton. Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire.

pentru povestea Legenda ghiocelului. Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’.. )!’’ Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.. dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire.Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’. Exemplu: .Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’..Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’. Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj.3. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative..Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’. .. Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii.mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii.. .Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc. Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ).. .Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea. . îngâmfarea. Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte.. . 20 .Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’. la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut. ..Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului ).. .integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului. Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: . .Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’.Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ). egoismul etc. personaje sau întâmplări asemănătoare.. Astfel. Exemplu: . . ceea ce va conduce la plictisirea copiilor. întrebările pot fi de genul: . Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici.. punând prea multe întrebări.În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau .

Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. lexical si gramatical. la alegere. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. cursiva.- redarea prin desen. adică de: • însuşirea conştientă. 21 . a unor secvenţe din povestire. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. • să desprindă trăsături ale personajelor-. povestiri create de copii. • să aprecieze fapte ale acestora. care iau impresionat. reproducerea trebuie sa fie exacta. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. accesibile. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. B. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. În funcţie de vârstă. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. inteligibila. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple. motivându-şi preferinţa. A. repovestire. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. se exersează vorbirea. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. gândurile si sentimentele. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: A. povestiri ) expuse de educatoare. cu mijloace lingvistice proprii. corecte sub aspect fonetic. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele.

cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a. cu atat repovestirea devine libera. • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. Repovestire liberă.educatoarea anunţă titlul si autorul. • Expunerea. daca este cazul. Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin. b. b. episoadele principale ale 22 . d. a. c. Atat repovestirea unui text literar. pe scurt.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate . Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii.• însuşirea temeinica a povestirii.copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii. Repovestire pe baza unui text citit.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. a conţinutului povestirii • Repovestirea .Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea.

• Repovestirea conţinutului povestii / povestirii.a. pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. expunerea unei machete sau a unui decor. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. Planul verbal poa avea forma unor intrebari. accesibile copiilor. prezentarea unui personaj din poveste / povestire. se realizează pe baza unui plan verbal. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: 1. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? 23 . La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative.Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. care delimitează secvenţele povestirii. unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor. audierea unui fragment din poveste / povestire. planul trebuie sa fie mai amănunţit. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor. La grupa de cinci-sapte ani. pe fragmente. 2.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. EXEMPLIFICARE Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. se recomanda stimul. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea.

Încheierea activităţii se poate realiza prin: povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii. 1. 6. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă. 5. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit. Împărăteasa cea rea este pedepsita. planul de întrebări este mai redus: Grimm. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. 2. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ). Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor.Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii 3. 24 .- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. stimulându-le interesul pentru carte. 3. prin desen. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ). Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. 4. redarea. c. prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat.

povestire după modelul educatoarei. fluente. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. nuanţate... c. Totuşi. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. d. este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. povestire cu început dat. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. În încheierea activităţii. d. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. Dupa citirea textului literar. Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text. În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: a.da’’. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. clarte si simple. B. Prin întrebări si răspunsuri. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. 25 . Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. După familiarizarea cu textul literar.Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar. expresive. . se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. ca tip de personaje si ca mesaj.nu’’. b. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului. povestire pe baza unui plan dat.

Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. acţiunile acestora. desen animat. sa prezinte personajele principale. folosirea unor jucării. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. •să emoţioneze. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. din teatru de păpuşi. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. • Dirijarea observaţiei copiilor. 2. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. a unei machete. Cu ajutorul întrebărilor. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. sa înfăţişeze momente reprezentative. •să aibă valoare educativa si estetica. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. personajele 26 . sa fie necunoscute copiilor.a. eventual stări sufleteşti ale acestora ). educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. înfăţişarea unui cadru de poveste. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. in succesiunea logica. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: 1. gesturile. •să fie vizibile pentru toţi copiii. personajele. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri.

• să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. din ascultatori ei devin povestitori. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. 27 . coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate. moment in care sunt antrenati mai multi copii. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. . • să prezinte corect. 3. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil.. . care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. prin întrebări ca acestea: . Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei. În funcţie de nivelul grupei. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. dezvoltarea unor trasaturi de caracter. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. b.. Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii. povestirea integrala realizata de un singur copil. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze.Cum pot acţiona personajele?’’.Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor.principale. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor.Ce întâmplări pot avea loc?’’.. o povestire al cărei început este dat de educatoare. cu mijloace lingvistice proprii. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale. corespunzator teblourilor. logic. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente.

apreciind-o pe cea mai reuşita. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. Organizarea activităţii 2. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere. La întreruperea relatării. 1. a animalelor. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. 28 . să le stârnească imaginaţia. Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea. În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice.Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. a adulţilor. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. În încheierea activităţii. de Charles Perrault. educatoarea va evalua povestirile. În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa. Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. Exemplificare Povestirea cu început dat. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie.

desfăşurarea si încheierea activităţii ). ..Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire. 3. astfel povestirea va deveni mai complexa. vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului. coerenta si corectitudinea expunerii. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii. La poalele dealului curge învolburat râul Repedea.Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. Dar ursuleţul cel mare. evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului. Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei. activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil... Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza 29 . Ca in fiecare dimineaţă.. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii.. Povestire pe baza unui plan dat Ca structura. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor.. De exemplu: .La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. pe nume Tomiţă. Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure.Prin ce peripeţii a trecut?’’. Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor. c..Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’. . . astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice.’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: .

in funcţie de nivelul copiilor. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: 1. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? 4. asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. interogative sau sub forma de titluri.anunţarea temei si a unor obiective. Jocuri îndrăgite 2. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Jocurile copilului etc. Jocul preferat 3. Unde trăiesc bunicii tăi? 2. De exemplu: La bunici. 1. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate .unui plan dat. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii 30 . Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului 1. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. Duminica in familie. Copii participanţi la joc 4. Rolul jocului in viaţa copilului d. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. sa aibă valoare educativa. Cum sunt bunicii tăi? 3. • Expunerea povestirii create de copii. Organizarea activităţii 2. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici.

3. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. întâmplări. • întâmplări din viaţa animalelor. folosind un limbaj propriu. trebuie sa le descrie. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. de la experienţa lor cognitiva. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. sa le compare si sa le interpreteze. de la experienţa lor cognitiva. Prin natura sa. Lectura pe baza de imagini Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. Va urmari. întâmplări. fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. legat de diverse aspecte ale realităţii. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. ca in lumea reala. Materialul intuitiv are conţinut variat. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. pornind de la elementele cunoscute de către copii. momente trăite de copii. sintezei si a generalizarii datelor. 31 . la dezvoltarea gândirii acestora. in acelas timp. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. De familia acestora sau de prieteni. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor.Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor.

• experienţa de viaţă redusa. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. atractivitate s. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor 32 . incapacitatea de a recepta esenţialul. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate.Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale. • să aibă valoare estetica. fiind accesibil si interesant. claritate. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. Ilustratiile sunt studiate temeinic. prin care copiii trebuie sa descrie. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. pentru a fi percepute fără dificultate.a. • dezvoltarea unor trăiri afective. sa explice relaţii. de catre educatoare.. 2. sa relateze acţiuni etc. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. pentru a nu dispersa atenţia copiilor. Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. vizibilitate. in prealabil. • atenţie de scurtă durată. morale si estetice. • să corespundă programei. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. ). pentru a fi vizibile. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. • dezvoltarea proceselor psihice. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica.

Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii. Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte. • să fie concise. 2. • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: 33 . sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare. • să fie o formulare conştienta. . • să fie clare. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului. • să fie accesibile. pe doua rânduri sau in semicerc ). sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor.nu’’ ). pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor.. si lectura pe baza de imagini presupune: 1. organizând gândirea. Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema.da’’.principale. • să fie complete. sa conducă spre concluzii parţiale si finale. asezarea mobilierului corespunzator: in careu. • să fire precise.. Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul.

. se poate realiza o convorbire. Pentru perceperea imaginilor. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. sa denumească. se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare. 34 . În prealabil. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora. sa interpreteze. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. descriptive sau explicative.materiale după încheierea activităţii. Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. După acest prim contact cu imaginea. prin expuneri narative. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. sa evalueze. sa descrie / sa relateze acţiuni. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. descrierea. sa descopere relaţii.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca răspuns al copiilor o enumerare.• Introducerea in activitate. educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. Ori de cate ori este posibil. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. compararea si interpretarea acestora. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. sa enumere. întrebarea . cauze si efecte. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele. realizata prin anunţarea temei. după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii.

O zi in grădiniţă. In excursie. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent.2. In parc. fără suport intuitiv. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. Despre o meserie frumoasa. De ziua celor dragi. Micul gospodar. povestire. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv. iarna. La ferma de păsări / animale. Toamna in parc. în urma unor activităţi de observare. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. Copiii îi ajuta pe părinţi. oocrotiti Pamantul!. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. La spectacol. Copiii Romaniei. 35 . Prietenii omului ( biectele de uz personal ). • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. dezvoltându-si curajul opiniei. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. jocuri didactice. la grupa de cinci-şapte ani. Obiceiuri de iarna. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele. pe o durata mai lunga. Copii. Copiii se joaca ( la grădiniţă. Despre o meserie frumoasa. Frumuseţile tarii. De ziua mamei . vara ). se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. În livada. in camera copiilor. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor.. Camera copiilor.

care trebuie sa fie accesibila si atractiva. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta. Cum ii ajutam pe părinţi?. • participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. Sa spunem adevărul!. comparaţiei si a abstractizarii.a. curajul. sintezei. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ). Convorbirea se organizeaza. dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale. dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv.. ). 36 la . spiritul de cooperare si prietenie etc. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. stăpânirea de sine. pentru a răspunde întrebărilor. in general. astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. se formează calităţi morale precum politeţea.• aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. logica a răspunsului. cu întreaga grupă. Sa fim harnici si cinstiţi! s. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. • alegerea temei. sa utilizeze anumite structuri gramaticale.

Dupa scopul didactic a. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor. d. plante etc.Dupa tematica: a.. c. de exemplu: Natura. intervin elemente specifice. teme abordate in unele opere literare ( povesti. elaborarea planului de discuţie.a. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei. animale. b. in familie.. in societate etc. permiţând concluzii parţiale si finale. b. o excursie s. corespunzător nivelului grupei de vârsta. Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului.). care ţin de obiectivele. care pot fi interesante si educative pentru copii.• accentuarea caracterului formativ. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1. teme referitoare la evenimente sociale. când tema permite sistematizări si generalizări. c.. 37 . convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor.a. 2. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. alegerea procedeelor. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. Familia mea. de conţinutul. realizate după anumite evenimente: o observare. tematica referitoare la natura: anotimpurile. adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr restrâns. de exemplu: Anotimpurile. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii. o plimbare in parc.

îşi împărtăşesc impresii s. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii. Tot in funcţie de nivelul grupei. pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări.se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. Întrebările vizează: scopul activităţii.a. un copil fiind ghid. care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. de exemplu. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei. volumul de cunoştinţe actualizat. povestire succinta. 38 . urmate de comentarii. conţinutul convorbirilor. audierea unui fragment de cântec. complexitatea tematica. Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare. identica cu tema convorbirii. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . care sa facă introducerea in subiectul convorbirii.secvenţa principala a activităţii . Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit 2.1. poezii. Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. o înregistrare pe caseta s. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori. a unor trăiri afective puternice. Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii.a.

ninsoarea?’’. ţinând seama de nivelul grupei. se pot comenta unele proverbe etc. cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’. se pot reconstitui tablouri sau machete..• Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: a.. .. vântul.Ce îşi pune un elev in penar?’’. de aceea se pot folosi si elemente de joc.. Cum este iarna?’’( comparatie ). 39 . de asemenea solicita generalizarea. cel mai adesea de către educatoare..Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia.care solicita in principal operaţiile gândirii: .. . repetări ale unor aspecte principale. sesizarea cauzelor si a consecinţelor.. Concluziile se realizează oral. fie cu copiii. . b. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile.. să fie formulate simplu. clar. convorbirea de verificare .De ce cad frunzele copacilor toamna?’’.De ce îngheaţă apa iarna?’’. . corect. . să vizeze experienţa de viaţa a copiilor. convorbirea de sistematizare .Cum sunt zilele si nopţile vara?’’.. Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri. . reproducerea unor evenimente sau acţiuni: ..Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’.care solicita in primul rand memoria . Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor. bruma..presupune: enumerare: . succint. interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor.. .Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’. .Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). . a acţiunilor. in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia.Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’.Ce legume se culeg toamna?’’. acţiunea fiind dublata de verbalizare.

Pedagogia pentru învăţământul preprimar.Ed. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Preşcolarul şi literatura.Ed..Lyceum Document Metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari.1989.Cathedrea..Biblioteca Centrală şi Pedagogică Mateiaş Alexandra.Culegere Metodică.Didactică şi Pedagogică Stanciu Mihai.Ed.vol.Editată de Revista de pedfagogie Învăţământul preşcolar. 1976.Didactica poostmodernă.2001. Iaşi 40 . dramatizarea unor acţiuni discutate.Iin Irimescu.2.3.Universităţii Suceava Stanciu Mihai. Introducere în pedagogie.Ed.vol.1977.. Ed. desfăşurarea unui joc aplicativ. se poate recurge la intonarea unui cantec.1978. Colecţia .ED.1997.Ed.I.1972.V&Integral Dumitrana Magdalena..Didactică şi Pedagogică Integrarea copilului în activitatea şcolară.Jocul şi jucăria. Didactică şi Pedagogică Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii.Bucureşti Psihologia copilului preşcolar. audierea / vizionarea unor programe artistice etc.2003.Didactică şi Pedagogică Cunoaşterea copilului preşcolar..Ed. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii.1964.1992. Bratu Bianca.2003.1999. Ed. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor.Comunicarea scrisă.Ed.OK !Didactic Evghenia Aleksandrovna Ferina. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii.