Studiu de caz – profil al evoluţiei abilităţii de a

învăţa, cu focalizare pe strategiile şi stilul de

învăţare şi studiu

IULIA BLOŢU
PSIHOLOGIE ID
AN 2
 De-a lungul timpului, învăţarea a fost abordată diferit, fapt care a născut
numeroase controverse referitor la modalitatea de punere în practică a noţiunilor rezultate
din cercetarea ei. Ea reprezintă un fenomen complex, care stă la baza dezvoltării
personale şi profesionale ale individului, fiind caracterizată de tehnici diferite de
asimilare a informaţiilor în trecerea de la o etapă a vieţii la alta. Lucrarea de faţă
analizează un caz ce reprezintă profilul evoluţiei abilităţii de a învăţa al studentei I.B.,
studentă în anul V la Facultatea X din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, cu
accent pe strategiile şi stilul de învăţare şi studiu din clasa I şi până în prezent.

2
CUPRINS:

1. Introducere ..................................................................................... 4

2. Studiu de caz .................................................................................. 5

3. Concluzii .......................................................................................... 9

4. Bibliografie ..................................................................................... 10

3
1. INTRODUCERE

În dezvoltarea psihică învăţarea are un rol deosebit de important, datorită faptului

că prin acumularea de cunoştinţe individul se formează atât personal cât şi profesional, se
integrează în societatea în care trăieşte, dezvoltă aptitudini, deprinderi şi dobândeşte noi
comportamente. Învăţarea este un fenomen specific atât omului cât şi animalului şi a fost
definită în numeroase moduri de-a lungul timpului. Pantelimon Golu consideră că
învăţarea reprezintă:
• O modificare de conduită;
• O modificare profundă care se produce sistematic şi stabil într-o direcţie
determinată;
• O modificare adaptativă ca rezultat al întâlnirii constante a individului cu aceeaşi
situaţie stimulativă sau de un contact anterior cu situaţia respectivă. (Golu, 2001)
În desfăşurarea ei sunt implicate toate procesele psihice şi activităţile psihice, care
interrelaţionează şi depind unele de altele. Învăţarea se desfăşoară pe tot parcursul vieţii,
motiv pentru care este nevoie de abilităţi de autoreglare astfel încât individul să se
automonitorizeze, şi să îşi fixeze scopuri clar definite care îl motivează. Astfel, „învăţarea
autoreglată nu este doar reacţie adecvată la mediul de învăţare ci şi căutare deliberată,
voluntară, a oportunităţilor de a învăţa.” (Yimmerman, 1995, apud. Negovan, 2009)
Strategiile de învăţare sunt definite ca „activităţi prin care subiectul îşi alege, îşi
organizează şi administrează acţiunile în vederea îndeplinirii unei sarcini sau atingerii
unui scop.” (J.-J. Ducret în Doron, Parot, 1999, p. 749, apud. Negovan, 2009) În literatura
de specialitate există numeroase referiri la strategiile de învăţare, iar în ceea ce priveşte
strategiile de învăţare şcolară asimilarea de informaţii este asociată cu inteligenţa,
cunoaşterea, gândirea sau rezolvarea de probleme, fiind descrise fie ca strategii cognitive,
fie ca strategii ale gândirii, fie ca strategii mnezice. Un rol foarte important în învăţare îl
au şi motivaţia sau atenţia, astfel încât sfera strategiilor se lărgeşte la strategii de control
şi autoreglare. (Negovan, 2009) Strategiile de învăţare au rol în dezvoltarea individului şi
sunt aspecte de care se ţine cont în educaţia şcolară.

4
 Stilul de învăţare este o expresie a maturităţii şi eficienţei în învăţare şi este
definit în strânsă legătură cu strategiile de învăţare. Dacă strategia de învăţare este
centrată pe sarcină, reprezentând calea de rezolvare a acesteia, stilul este centrat pe
individ şi pe felul lui de a învăţa. Astfel, acesta reprezintă:
• „modul în care este abordată sarcina de învăţare;
• strategiile activate pentru îndeplinirea sarcinii de învăţare;
• ceea ce este stabil în modeul de abordare a sarcinilor de învăţare;
• ceea ce este caracteristic individului atunci când învaţă.” (Negovan, 2009)
Stilul de învăţare este caracterizat de anumite preferinţe în actul învăţării precum
un anumit moment de timp în care se realizează învăţarea, un anumit spaţiu special
amenajat conform cu nevoile individului de învăţare, anumite preferinţe estetice sau
tactile, preferinţe pentru învăţarea individuală sau în grup, preferinţe legate de
modalitatea senzorială activată, fie ea vizuală sau auditivă.
În procesul de învăţare au astfel rol important nu numai informaţiile care trebuie
învăţate sau sarcinile necesare pentru acumularea acestor informaţii cât şi unde, când,
cum, cu cine şi şi cu ce preferă individul să studieze.

2. STUDIU DE CAZ

Motivul întocmirii studiului de caz

Acest studiu de caz a fost întocmit cu scopul de a analiza profilul evoluţiei
abilităţii de a învăţa al studentei I.B., în anul V la Facultatea X. Studenta are 23 de ani şi
este de naţionalitate română.
În acest studiu se va observa cum învăţarea evoluează ascendent, de la simplu la
complex, având un rol foarte important în dezvoltarea personală şi chiar profesională
înspre sfârşitul etapei analizate. În etapele traversate, studenta a trecut de la învăţarea
simplă, bazată pe programa şcolară, la învăţarea complexă bazată pe autoreglare, cu o
strategie şi un stil de învăţare propriu.

Date familiale

5
 Studenta provine dintr-o familie cu o condiţie socio-profesională ridicată,
organizată: ambii părinţi sunt ingineri şi profesează în domeniul lor de activitate (tatăl –
inginerie mecanică şi mama – inginerie chimică). Studenta are un frate mai mic în vârstă
de 21 de ani, student la o facultate din acelaşi oraş. Veniturile materiale ale familiei sunt
medii, dar suficiente pentru asigurarea unor condiţii propice de creştere, dezvoltare şi
învăţare.
Climatul educativ şi familial este unul pozitiv, cu relaţii normale între părinţi,
între copii şi între părinţi şi copii. Uneori există mici conflicte datorate diferenţelor de
opinii specifice vârstei, dar care sunt aplanate de discuţii şi compromisuri de ambele
părţi. Părinţii s-au implicat activ în educaţia copiilor până la terminarea liceului atât din
punct de vedere material cât şi emoţional, prin ajutorul oferit în învăţarea diferitelor
noţiuni din şcoală şi în rezolvarea temelor şcolare, precum şi prin asigurarea de meditaţii
la materiile ce constituiau subiect de examen la admiterea în facultate.
Familia trăieşte într-un apartament cu 3 camere,astfel încât fiecare din cei 2 copii
are parte de un mediu de studiu adecvat, iar familia este în premanenţă preocupată de
adaptarea la noile tehnologii şi de punerea la dispoziţia copiilor a mijloacelor moderne de
învăţare. Astfel, fiecare copil are calculator propriu legat la internet, iar în camera de zi
există televizor şi combină muzicală. Studenta I.B. a manifestat încă din primii ani de
şcoală înclinaţie spre literatură şi ştiinţe umaniste, iar familia nu a ezitat să îi creeze
condiţii pentru cultivarea acestei pasiuni (de exemplu i-a cumpărat cărţile pe care şi le
dorea). În perioada claselor IX-XII studenta I.B. a început să manifeste înclinaţii spre
ştiinţele reale (matematică şi fizică), acesta constituind ulterior şi motivul de a face o
facultate de profil.
Relaţiile sociale ale studentei I.B. au fost numeroase, ea dezvoltând relaţii de
prietenie cu adolescenţii de aceeaşi vârstă care aveau aceleaşi pasiuni şi preocupări, însă
fiind interesată şi de relaţiile cu persoane total diferite, din dorinţa de a cunoaşte cât mai
bine şi de a înţelege natura umană. Petrecerea timpului liber în activităţi extraşcolare era
moderată, I.B. dedicându-şi o mare parte din timp studiului.

Experienţe relevante

6
 Încă de la debutul şcolarităţii, I.B. a fost o elevă model, având rezultate foarte
bune la toate materiile predate în şcoală. Până la sfârşitul liceului, ea a participat la mai
multe olimpiade şi concursuri şcolare, atât la materiile umaniste cât şi la cele cu profil
real; rezultate semnificative a avut la olimpiadele de literatură şi limba engleză. Pe tot
parcursul celor 12 ani de şcoală, eleva I.B. nu a avut absenţe nemotivate şi şi-a petrecut o
mare parte din timpul extraşcolar învăţând.
Studenta a fost admisă la facultatea X, facultate cu profil real, unde de-a lungul
celor 5 ani a avut rezultate slabe, cu o uşoară ameliorare în ultimii doi ani. Cu toate că
părinţii nu s-au mai implicat în activitatea de învăţare de zi cu zi, ei au susţinut-o şi i-au
oferit în continuare condiţiile necesare pentru o învăţare optimă. Relaţiile cu grupurile de
prieteni s-au menţinut, cantitatea aproximativă de timp petrecută în activităţi extraşcolare
rămânând relativ constantă. De asemenea, au avut loc chiar şi discuţii pe tema
rezultatelor slabe la învăţătură, iar I.B. le-a mărturisit părinţilor că sunt foarte puţine
materii care îi plac cu adevărat, că nu reuşeşte să înţeleagă unele noţiuni şi că multe nu îi
plac.

Rezultate în activităţile desfăşurate

Rezultatele la învăţătură a elevei I.B. în clasele I-XII o încadrează în categoria
elevilor foarte buni, fapt care reiese şi din mediile obţinute în acesta perioadă, în jurul
notei 9.50. Rezultatele la învăţătură în timpul facultăţii s-au încadrat în jurul notei 7,
putându-se observa discrepanţa dintre acestea şi cele din timpul liceului.
Cercurile frecventate de aceasta în toată perioada şcolarităţii sunt relativ similare,
cu mici diferenţe între cele din liceu şi din facultate, fapt datorat şi schimbării de mediu
universitar.

Activităţile extraşcolare desfăşurate de elevă

Preocupările extraşcolare ale elevei/studentei I.B. sunt îndreptate către sfera
umanistă, preferând să citească, dar selectând domeniile astfel încât să se încadreze în
sfera psihologiei, filozofiei sau a artei culinare.
Pe de altă parte, ea nu desfăşoară activităţi ce au legătură cu ştiinţele exacte în
afara timpului alocat special rezolvării de teme.

7
Strategii şi stil de învăţare
Studenta I.B. pezintă caracteristicile unei persoane inteligente, cu o memorie
dezvoltată corespunzător categoriei sale de vârstă (preocupări, atitudini, judecată,
pricepere, înţelegere etc.). Pasiunea sa spre literatură se reflectă în limbajul său, care este
cultivat şi expesiv.
Stilul de învăţare a fost încă de la început unul temeinic, manifestând sârguinţă şi
creativitate; ea depăşeşte programa şcolară în ceea ce priveşte materiile umaniste. În ceea
ce priveşte domeniul real, ea nu prezintă dezinteres însă se limitează la noţiunile învăţate
în clasă şi din manualele şcolare; stilul de învăţare nu este unul neglijent; acordând timpul
necesar materiilor respective astfel încât să aibă rezultatele dorite.
Stilul său de învăţare reflectă preferinţe pentru învăţare şi studiu precum: învaţă
noaptea mai bine decât ziua, îşi realizează temele sistematic pentru fiecare materie în
parte, organizat, are un spaţiu de învăţare special amenajat unde instrumentele sunt
aranjate într-un mod bine determinat, raţionamentul său este fie deductiv, fie inductiv în
funcţie de materie, preferă activitatea solitară de lucru în ceea ce priveşte materiile
umaniste şi activitateade lucru în grup pentru materiile realiste, preferă să îşi ia notiţe în
timp ce învaţă, preferă să înveţe cu voce tare şi să se verifice în scris.
În şcoală, la obiectele de studiu preferate manifestă interes, participă activ şi îşi
aduce contribuţia personală în realizarea sarcinilor, iar la disciplinele din domeniul real
participă inactiv şi se implică numai dacă acest lucru este solicitat. În colectiv, ea
participă activ la activităţile în grup şi cu toate că i se cere ajutorul în realizarea anumitor
sarcini, colegii o privesc ca pe o persoană puţin individualistă.
I.B. este o persoană predominant extrovertită, uneori melancolică, căreia îi place
să interacţioneze şi să îi ajute pe cei din jur atunci când aceştia au nevoie. În privinţa
comportamentului, în clasele I-XII I.B. este reţinută atunci când profesorul cere un
voluntar din clasă pentru rezolvarea unei sarcini la tablă, însă este comunicativă şi oferă
explicaţii complte dacă este nominalizată aleator de acesta. Nu este o persoană care să
iasă în evidenţă, în ciuda rezultatelor bune obţiunte la învăţătură. În facultate, I.B.

8
manifestă acelaşi tip de comportament dar mai mult, începe să absenteze la materiile
unde şansele de a fi întrebată de profesor sunt mai mari; datorită faptului că nu îi plac
noţiunile pe care trebuie să le înveţe, manifestă un complex de inferioritate şi are mustrări
de conştiinţă care nu fac altceva decât să o determine să absenteze.
Cu toate ca este o persoană extrovertită, dispoziţia afectivă generală este
caracterizată de interiorizare, melancolie şi înclinată spre reflecţie personală şi meditaţie.
Fragilitatea afectivă îi afectează uneori capacitatea de a învăţa; până la terminarea liceului
ea îşi realiza temele cu conştiinciozitate pentru a nu fi pusă în situaţia de a fi presată de
timp, însă în facultate, din cauza materiilor respingătoare pe care le avea de parcurs,
presiunea timpului se manifesta vizibil înainte de datele de predare a temelor. Trăsăturile
dominante de caracter sunt în mare parte pozitive, I.B. fiind o persoană conştiincioasă,
interesată, implicată, cooperantă, însă u o rezistenţă scăzută la stres crescut. Motivaţia
studentei I.B. a fost diferită de-a lungul timpului. Până în clasa a XII aceasta manifesta
motivaţie atât intrinsecă cât şi extrinsecă; în facultate, motivaţia era numai extrinsecă,
ghidată mai mult de dorinţa de a-şi mulţumi părinţii preocupaţi de situaţia sa şcolară. Nu
mai există motivaţie intrinsecă deoarece a realizat că nu va profesa niciodată în domeniul
în care face studiile şi mai mult, că îşi doreşte să înceapă o alta facultate, cu profil uman.
Strategiile în vederea ameliorării eşecului şcolar parţial nu sunt foarte
diversificate, datorită faptului că studenta este deja în anul V; cu toate acestea, ea are un
număr destul de mare de restanţe care o pot împiedica să termine facultatea la timp.
Astfel, implicarea părinţilor trebuie să fie continuă, prin oferirea suportului necesar, iar
psihologul trebuie să monitorizeze permanent evoluţia studentei şi activitatea ei şcolară.

3. CONCLUZII

În timp, activitatea de învăţare a suportat modificări consistente în funcţie de

stadiul de dezvoltare al studentei I.B.. Pe parcursul dezvoltării sale, atenţia acordată
învăţării a variat, fiind conştientă de contribuţia acesteia la dezvoltarea sa personală în
clasele I-XII şi deconsiderând noţiunile învăţate în timpul facultăţii (în cea de-a doua
perioadă a început să realizeze că domeniul în care a ales să se specializeze nu o atrage).

9
Metodele de învăţare s-au diversificat în timp, iar rezultatele activităţii de învăţare nu au
întârziat să apară, fiind diferite în funcţie de pragul de dezvoltare atins. În prezent, cu
toate că activitatea de învăţarea reprezintă una dintre preocupările centrale ale studentei
I.B., faptul că nu înţelege (şi nici nu îşi dă silinţa să înţeleagă) creează discrepanţe între
timpul petrecut învăţând şi rezultatele obţinute. Cu toate acestea, activitatea de învatare a
ajutat-o să se descopere pe sine, a ajutat-o în procesul cunoaşterii de sine şi de lume şi i-a
oferit posibilitatea de a vedea ce îi place cu adevărat.
Eforturile sale nu au trecut neobservate de către familie, care au sprijinit-o şi o
sprijină în continuare în urmarea carierei pe care o doreşte, şi pentru care are aptitudini,
astfel încât aceştia au fost de acord cu posibilitatea de a începe o a doua facultate de
profil uman. Evoluţia abilităţii de învăţare a influenţat şi dezvoltarea comportamentului,
care se reflectă în atitudinea pozitivă pe care o manifestă, în capacitatea de a relaţiona cu
cei din jur, în capacitatea de a lua decizii, într-o bună interrelaţionare familiară şi şcolară.
În ultima perioadă, studenta a descoperit o strategie şi un stil propriu de învăţare, care a
ajutat-o să ia note de trecere la o parte din examenele restante, a conştientizat eficienţa
unei atitudini pozitive în dezvoltarea sa, fapt motivat şi de conştientizarea unei noi
opţiuni de viitor care i-ar oferi nu numai satisfacţii financiare ci şi profesionale,
emoţionale.

4. BIBLIOGRAFIE

Golu, P. (2001). Psihologia învăţării şi a dezvoltării. Bucureşti : Editura Fundaţiei

Humanitas
Negovan, Valeria (2007). Psihologia învăţării. Bucureşti : Editura Universitară

10
Negovan, Valeria (2009). Psihologia învăţării. Bucureşti : Editura Credis

11