Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Drept
Anul I Tulcea
Forma de invatamant :ID

Referat
Metodologia cercetarii stiintifice

Chitu Radu-Daniel

1
Metoda ştiinţifică sau procesul ştiinţific este fundamental
pentru investigaţia ştiinţifică şi pentru dobândirea de către comunitatea
ştiinţifică de noi cunoştinţe bazate pe dovezi fizice. Savanţii
folosescobservaţia şi raţionamentul pentru a propune explicaţii provizorii pentru
fenomene, numite ipoteze. Sub presupunerea materialismului metodologic,
evenimentele observabile din natură (inclusiv operele artificiale ale omenirii) se
explică doar prin cauze naturale, fără a presupune existenţa sau
nonexistenţa supranaturalului.
Prognozele derivate din aceste ipoteze sunt testate prin diferiteexperimente,
care ar trebuie să fie reproductibile. Un aspect important al unei ipoteze este că
trebuie să fie falsificabilă, cu alte cuvinte, trebuie să se poată verifica dacă este
falsă. Dacă o propoziţie nu este falsificabilă, atunci nu este o ipoteză, ci o opinie
sau afirmaţie care se află în afara domeniului de cercetare ştiinţifică. Este de
asemenea important de ştiut că o ipoteză nu poate fi dovedită, mai degrabă,
datele dintr-un experiment anume conceput pentru a testa o ipoteză pot ori să
sprijine ori să respingă acea ipoteză.
Odată ce o ipoteză este verificată experimental în mod repetat, este considerată a
fi o teorie şi prognozele noi se bazează pe ea. Orice prognoză eronată,
inconsistenţe interne sau lacune, sau fenomene neexplicate, iniţiază considerarea
şi generarea de corecţii sau de ipoteze alternative, care ele însele sunt
testate, ş.a.m.d. Orice ipoteză care este destul de validă pentru a face prognoze
poate fi testată astfel.
O ipoteză neverificată poate să se bucure de interes considerabil în rândul
specialiştilor din cauza eleganţei sale sau a unei validităţi intuitive, sau a unei
anticipări a verficării sale, deşi nu este acceptată în mod formal până când există
dovezi experimentale convingătoare.
Dezvoltarea de noi tehnologii este legată de dezvoltarea cunoaşterii potrivit
metodei ştiinţifice, şi poate servi atât ca un alt test al validităţii ideilor care stau
la baza sa, cât şi ca o sursă de instrumente noi cu care să aibă loc progresul în
cunoaştere, lărgind domeniul observabilului sau îmbunătţind calitatea
observaţiilor. Mai mult, nevoia de a înţelege sau exploata un fenomen natural în
cadrul procesului de dezvoltare a unei tehnologii poate constitui un impuls în a
cerceta natura acelui fenomen.
Un punct de vedere larg răspândit este de a considera metodele ştiinţfice ca fiind
logica care stă la baza activităţii ştiinţifice, de exemplu Karl Popper. Totuşi,
accentul pus pe această logică este criticat de cei care se concentrează asupra
aspectelor sociologice.

2
O metodă ştiinţifică este un set de reguli de bază, pe care un om de ştiinţă le
foloseşte pentru a dezvolta o experienţă controlată pentru bineleştiinţei.
În metoda ştiinţifică, ipoteza este drumul care trebuie să conducă la
formularea teoriei. Teoriile ştiinţifice, destinate să explice într-un fel sau altul
fenomenele pe care le observăm, trebuie să fie sprijinite de experimente care să
le certifice validitatea. Pilonul central al metodei ştiinţifice este
reproductibilitatea, şi anume capacitatea de repetare a unui anumit experiment.
Metoda ştiinţifică costă în următoarele faze:

 Observarea unui fapt


 Formularea unei probleme
 Propunerea unei ipoteze
 Realizarea unui experiment controlat, pentru a testa validitatea ipotezei

Pentru o siguranţă sporită în tragerea concluziei, întregul experiment trebuie să


fie controlat. Experimentul controlat este acel experiment realizat prin tehnici
care permit înlăturarea variabilelor care pot masca rezultatul.
În acest tip de experimente, se foloseşte metoda dublu-orb, o metodă care
foloseşte:

 Un grup de test (un grup care va fi efectiv testat)


 Un grup de control (un grup care nu va fi testat şi care este folosit doar
pentru a dovedi că testul este valid)

Termenii de "model", "ipoteză", "teorie" şi "lege fizică" au în ştiinţă alte


înţelesuri decât în limbajul uzual. Oamenii de ştiinţă folosesc termenul de
"model" pentru a exprima descrierea a ceva, în mod specific ceva care poate fi
folosit pentru a face predicţii care pot fi testate prinexperiment sau observaţie. O
ipoteză este o afirmaţie care ori (încă) nu a fost nici confirmată nici infirmată
prin experiment. O lege fizică sau o "lege a naturii" este o generalizare ştiinţifică
bazată pe observaţii empirice.
Cuvântul teorie este înţeles greşit mai ales de către laici. În limbaj comun
înseamnă idei care nu se bazează pe nici o dovadă solidă; în contrast cu aceasta,
oamenii de ştiinţă de obicei folosesc acest cuvânt pentru a se referi la
mănunchiuri de idei care fac prognoze specifice. A spune "mărul a căzut" este a
afirma un fapt, în timp ce teoria newtoniană a gravitaţiei universale este un corp
de idei care permit unui om de ştiinţă să explice cum a căzut mărul şi să facă
prognoze privind alte obiecte căzătoare.
Orice teorie foarte fructuoasă care a supravieţut timpului şi care are o cantitate
copleşitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens

3
ştiinţific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică şi teoria
atomică au supravieţuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuşi nu
este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria
stringurilor pot oferi idei promiţătoare, dar încă trebuie să treacă prin acelaşi
proces pentru a fi acceptate.
Oamenii de ştiinţă niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre
deosebire de o dovadă matematică, o teorie ştiinţifică dovedită
este întotdeauna susceptibilă de a fi falsificată dacă apar noi dovezi. Chiar şi
cele mai de bază şi fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte dacă
observaţiile noi sunt inconsistente cu cu ele.
Mecanica newtoniană este un exemplu faimos de lege care nu a supravieţuit
experimentelor care implică viteze apropiate de cea a luminii sau apropiere faţă
de câmpuri gravitaţionale puternice. În afara acestor condiţii, Legea lui Newton
rămâne un model excelent de de mişcare şi gravitaţie. Pentru că relativitatea
generală oferă explicaţii pentru toate fenomenele descrise de mecanica
newtoniană, este privită ca o teorie superioară.
Ştiinţa este o metodă folosită cu scopul de a acumula cunoştinţe. Obiectivul
metodei ştiinţifice este de a porin de la una sau mai multe ipoteze şi a dezvolta o
teorie validă.

Etapele cercetării

a) Documentarea-observarea faptelor, colectarea datelor şi clasificarea


acestor+pregătirea teoretică complexă a celui care efectuează cercetarea.
b) Elaborarea ipotezelor explicative- Ipoteza constituie o construcţie
deductivă elaborată plecând de la faptele observate şi destinată unei
verificări ulteriaoră. Întrucât, pentru a putea fi acceptată, ea trebuie
demonstrată, ipoteza se distinge de postulat sau paradigmă.(Teoria-
reprezintă o ipoteză verificată)

Ipotezele pot fi clasificate:


-după obiectul studiat, ele se pot referi la faptele supuse explicării, la
conceptele utilizate în teorie sau practică.
-după nivelul lor de generalitate, ipotezele pot fi generale ori particulare.

Pentru a fi admisibile metodologic, ipotezele trebuie să îndeplinească


următoarele condiţii:
-să se refere la fenomene observabile;
-să utilizeze concepte precise;
-să fie specifice domeniului utilizat;
-să fie verificabile.

4
c) Verificarea ipotezelor-este dificilă deoarece criminalitatea nu se poate
produce în laborator.

Nivelele profunzimii cerecetării

a) Descrierea-este nivelul superficial al cercetării şi urmează fazei


documentării
b) Clasificarea datelor-se realizează prin categorisire sau clasificare şi
utilizează conceptul de categorie (clasă de obiecte sau fiinţe care
reprezintă caracteristici comune şi permite compararea cu alte clase care
au propriile caracteristici)
c) Explicarea-corespunde funcţiei explicative a criminologiei şi vizează
clarificarea naturii şi cauzelor obiectului de studiu.
Teoria criminologică nu este doar o ipoteză verificată, ea reprezintă un
ansamblu structurat de concepte şi judecăţi de valoare care are ca scop
explicarea sintetică a realităţii.

Cercetarea aplicată
3 etape:-Documentarea prealabilă (presupune studierea domeniului supus
cercetării), diagnosticarea (consecinţă logică a documentării şi are ca
obiectiv aprecierea ştiinţifică asupra efectivităţii şi eficacităţii mijlocului
studiat), propunerea de schimbare (etapa finală şi are loc doar dacă
rezultatele cercetării o impun)

Chestionarul sociologic

Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintr-


un set de intrebari formulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la
anumite aspecte ale vietii sociale. Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul
chestionarului depinde in primul rand de calitatea intrebarilor acestuia,
sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat intrebarile continute
de chestionar.
In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator:
mai intai se stabileste tema investigatiei, dupa care se vor identifica aspectele ce
decurg din aceasta tema si se va fixa locul fiecaruia in cadrul domeniului
investigat. In functie de aspectele urmarite se vor formula intrebari clare si
precise, se va proceda apoi la ordonarea logica a intrebarilor formulate. Odata
intocmit,chestionarul va pre-testat, adica va fi administrat unui numar redus de
persoane pentru a raspunde la intrebarile pe care le contine.
Din analiza raspunsurilor date cercetatorul poate sa-si dea seama daca
intrebarile sunt intelese de catre cei ce urmeaza sa raspunda, daca sunt clar
formulate si daca pe baza lor se pot obtine raspunsuri concludente. Pe baza
concluziilor desprinse in urma pretestarii se procedeaza la imbunatatirea
chestionarului.

5
In elaborarea oricarui tip de chestionar, cercetatorul trebuie sa tina seama
de nivelul de pregatire a celor ce urmeaza sa raspunda, de maniera in care se
poate trezi interesul respondentilor pentru a completa chestionarul precum si de
conditiile de coerenta logica, claritate si inteligibilitate.
Importanta este apoi si dimensiunea chestionarului, deoarece de aceasta
va depinde timpul necesar pentru completarea lui. Experienta acumulata pana in
prezent de cercetarea realizata pe baza de chestionar evidentiaza ca timpul
destinat completarii sale depinde in primul rand de imprejurarile in care se
administreaza chestionarul.
Astfel chestionarele inmanate in magazin, pe strada, la iesirea din centrul
de votare nu trebuie sa necesite pentru completare un interval de 5-10 minute.
Acelasi interval de timp va fi respectat si in cazul chestionarelor la care se
solicita raspunsul prin telefon. Daca chestionarul se administreaza la domiciliu
sau la locul de munca al respondentilor, atunci el poate fi dimensionat pentru a
putea fi completat intre 30 si 60 de minute, dar in nici un caz nu va trebui sa
depaseasca termenul de 60 de minute.
Corectitudinea informatiilor colectate cu ajutorul chestionarului este
conditionata de modul in care sunt abordati viitorii respondenti, de increderea pe
care o inspira operatorul care administreaza chestionarul si de abilitatile de
comunicare ale acestuia. Cei abordati pentru a completa chestionarul vor
reactiona negativ daca persoana operatorului nu inspira incredere sau daca
acesta nu stie cum sa li se adreseze.
Intervine apoi seriozitatea operatorului caruia ii este interzis sa
administreze chestionarul altor persoane decat celor care sunt incluse in
esantion. Pentru sporirea sanselor de completare a chestionarului de catre toti cei
carora le este destinat, se presupune ca chestionarul sa reprezinte interes si
aceasta conditie va fi indeplinita atat prin natura temei investigate cat si prin
maniera de formulare a intrebarilor.
Experienta arata ca chiar chestionarele mai extinse sunt completate
integral daca prezinta interes pentru respondenti. Intrebarile unui chestionar se
deosebesc dupa mai multe criterii:
a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului se intalnesc
urmatoarele tipuri de intrebari:
- intrebari introductive menite sa formalizeze respondentul cu
subiectul investigatiei, sa trezeasca interesul acestuia.
- intrebari de trecere spre continutul propriu-zis al chestionarului
- intrebari filtru care nu permit trecerea la intrebarile urmatoare
daca nu s-a raspuns la intrebarea anterioara
- intrebari bifurcate care directioneaza spre intrebarile urmatoare in
functie de raspunsul dat la aceasta intrebare
- intrebari de control cu rolul de a verifica daca respondentul a
inteles sensul intrebarilor anterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt
sincere
- intrebari de identificare prin care se cere respondentului sa
mentioneze sexul, varsta, studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul
social carui ii apartine respectivul respondent

6
Asemenea de intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului
explicandu-se totodata ratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui
care completeaza chestionarul
b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspuns se impart in:
- intrebari standard sau inchise( da, nu, nu stiu sau foarte mult,
putin, forte putin,deloc)
- intrebari care contin raspunsuri posibile
- intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa
formuleze el insusi raspunsul si sa dea propriile explicatii.
Cat priveste clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de
continutul informatiilor vizate in chestionare de date factuale si chestionare de
opinie. Primele se mai numesc si chestionare administrative si ele sunt lansate
de catre institutiile administrative publice pentru cunoasterea diferitelor realitati
sociale( structura populatiei, varste, sexe, profesii, avere, nivelul de
pregatire,etc.). un astfel de chestionar il reprezinta cel administrat cu prilejul
recensamantului populatiei. Celemai folosite chestionare administrative sunt
chestionarele statistice cu ajutorul carora se colecteaza de catre institutul central
de statistica toate informatiile privitoare la viata economica, culturala, politica,
religioasa, etc.
Chestionarele de opinie au ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor
respondentilor fata de anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si
cunoasterea realitatilor la care se refera aceste opinii.
Dupa intinderea si diversificarea informatiilor colectate chestionarele se
impart in:
- chestionare speciale care se limiteaza la informatii dintr-un singur
domeniu
- omni... care colecteaza informatii din mai multe domenii

In cazul chestionarului de opinii reusita anchetei desfasurate cu ajutorul


acestora este conditionata decisiv de modul in care se realizeaza esantionarea si
de caracterul reprezentativ al esantionului. Prin esantion se intelege grupul de
persoane selectat pentru a raspunde la chestionar. In raport cu numarul
populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte mici, dar acesta nu
reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte.
Potrivit reprezentantilor institutului Gallup, la o populatie ca a S.U.A. de
peste 200 milioane locuitori, un esantion de 100 de persoane da o marja de
eroare de 15%, la 200 de persoane marja de eroare scade la 5%, la un esantion
de 10000 de persoane marja de eroare scade la 1,5%.
Prin urmare legile statisticii sunt cele care determina relatia dintre
domeniile esantionului si corectitudinea evaluarilor. Pentru ca esantionul sa fie
cat mai reprezentativ se recomanda urmatoarea procedura:
a) stabilirea universului anchetei sociologice adica a dimensiunilor
populatiei supuse investigatiilor.
b) Elaborarea modului teoretic al structurii populatiei pe diverse
criterii: varsta, sex, profesii,etc.

7
c) Stabilirea in functie de dimensiunea populatiei investigate si a
celei situate in esantion
d) Stabilirea dimensiunilor sub-esantioanelor in functie de ponderea
pe care o are fiecare grup social in ansamblul populatiei
e) Selectarea preponderent aleatorie a personalului din esantion,
aceasta metoda de selectare oferind sanse teoretice egale pentru
fiecare membru al populatiei spre a fi inclus in esantion

Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare sociala si cu ajutorul lui se
pot recolta si prelucra intr-un interval relativ mic de timp informatii dintre cele
mai diverse si intr-un volum foarte mare. Pentru administrarea chestionarului nu
este necesara intotdeauna deplasarea operatorului la domiciliul sau locul de
munca al respondentului, in prezent folosindu-se chestionarele trimise prin posta
sau publicatii in ziare.
Corectitudinea informatiilor dobandite pe baza chestionarului este
asigurata daca se respecta conditiile privitoare la calitatea intrebarilor, la
selectarea esantioanelor, la modul de lucru al operatorilor cu respondentii.
B. 2 Interviul – reprezinta o modalitate de investigare sociologica
asemanatoare cu chestionarul, in sensul ca se realizeaza tot pe baza de intrebari,
dar se deosebeste de chestionar prin forma orala de adresare a intrebarilor si de
formularea raspunsurilor.
Interviurile se impart in 2 categorii:
a) interviuri formale- se realizeaza pe baza unei liste de intrebari,
comunicata din timp celui intervievat dupa care are loc intalnirea
dintre acesta si persoana care ii ia interviul, el raspunzand oral la
intrebarile care ii sunt adresate de catre intervievator. Aceasta forma se
foloseste indeosebi in cadrul personalului cu functii publice
importante.
b) Interviuri informale – se realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care
ia interviul le adreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat,
dandu-se impresia ca asemenea intrebari ar fi fost concepute chiar in
momentul respectiv. In realitate intervievatorul are stabilite din timp
intrebarile pe care le va adresa, dar maniera in care le formuleaza da
impresia de spontanietate.
Interviul prezinta fata de chestionar o serie de avantaje si anume:
a) caracterul mult mai flexibil aal intrebarilor, in sensul ca aceeasi
intrebare poate fi reluata daca nu a fost inteleasa de catre
intervievat sau daca nu s-a obtinut un raspuns multumitor
b) este asigurata posibilitatea de a se obtine raspunsuri la toate
intrebarile ce sunt adresate intervievatului
c) se ofera si posibilitatea extinderii intrebarilor
In acelasi timp interviul va prezenta si o serie de dezavantaje si anume:
a) este mai costisitor decat chestionarul
b) exista riscul incadrarii cond. anonimatului celui investigat
c) exista si posibilitatea deturnarii sensului informatiei obtinute
prin interviu.

8
Bibliografie :

1. Nicolae Grosu, Rigorile cercetării, Bucuresti, Edit. Expert, 2000.


2. Constantin Enăchescu, Tratat de teoria cercetării stiinŃifice, Iasi, Edit.
Polirom, 2007.
3. Stefănescu C., Metodologia cercetării stintifice în management, Editura
FundaŃiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, cap. 5, pp. 65-70