Sunteți pe pagina 1din 24

Bazele Informaticii

IV. SISTEMELOR DE OPERARE PENTRU


CALCULATOARE PERSONALE

IV.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE


Software-ul reprezintă unul sau mai multe programe (sau seturi de instrucţiuni) ce pot fi
înţelese de un calculator. Software-ul reprezintă "sufletul" unui calculator.
Calculatoarele utilizează două tipuri de software:
• Software de sistem, ce permite calculatorului să execute operaţiile de bază, cum ar fi cele
de intrare/ieşire;
• Software de aplicaţie, ce permite utilizatorilor să realizeze diferite operaţii.
Există patru tipuri de software de sistem, prezentate în figura IV.1.

Software de sistem Aplicaţii

Sisteme de operare Drivere de Programe utilitare Limbaje de


dispozitiv programare
ƒ Constau din unul
sau mai multe ƒ Sunt programe ce ƒ Majoritatea ƒ Sunt utilizate pentru
programe oferă calculatorului utilitarelor tratează a scrie programe, ce
ƒ Controlează informaţii specifice operaţiile de stocare pot fi executate apoi
echipamentele privind un anumit şi gestionare a de către calculator
hardware echipament fişierelor ƒ Permit utilizatorilor
ƒ Gestionează toate hardware ƒ Unele utilitare sunt să introducă
celelalte aplicaţii ƒ Sunt utilizate de incluse ca părţi ale instrucţiuni mai
ƒ Sunt concepute OS pentru OS inteligibile decât
pentru a lucra cu o comunicarea cu limbajul maşină
anumită arhitectura noile echipamente
hardware

Figura IV.1. Tipuri de software de sistem

Un sistem de operare este o colecţie de programe care, după ce a fost iniţial încărcat în
computer de către un "program de încărcare" (bootstrap program), gestionează echipamentele
hardware şi toate celelalte programe din computer Celelalte programe sunt denumite aplicaţii.
Aplicaţiile utilizează sistemul de operare, cerându-i acestuia să efectueze anumite "servicii"
(funcţii). De asemenea, utilizatorul poate interacţiona direct cu sistemul de operare, prin intermediul
unei interfeţe. Fiecare sistem de operare este conceput pentru a lucra cu o anumită arhitectură
hardware. Un sistem de operare proiectat pentru un calculator MacIntosh nu va funcţiona pe un PC.
Un PC mai vechi bazat pe procesorul 8088 nu are resursele necesare pentru rularea unui sistem de
operare destinat să funcţioneze pe un Pentium.
Sistemul de operare (Operating System) reprezinta pentru un calculator, programul care îi
coordoneazã functiile interne si asigura mijloacele de control asupra operatiilor calculatorului.
Sistemul de operare conţine informaţii generale despre dispozitivele ce pot fi conectate la
calculator. Driverele de dispozitiv sunt programe ce oferă calculatorului informaţii specifice
privind un anumit echipament hardware. Când se ataşează calculatorului un nou dispozitiv, trebuie
Sisteme de operare pentru calculatoare personale
instalat pe hard-disk driverul corespunzător. Driverul de dispozitiv este utilizat de sistemul de
operare pentru comunicarea cu noile echipamente.
Programele utilitare sunt programe utilizate împreună cu sistemul de operare pentru a
controla şi a utiliza echipamentele hardware sau pentru a gestiona fişierele de date şi programele.
Unele dintre aceste utilitare sunt incluse ca părţi ale sistemului de operare. Majoritatea utilitarelor
tratează operaţiile de stocare şi gestionare a fişierelor. Utilitarele sunt folosite pentru o gamă largă
de operaţii, cum ar fi:
• formatarea unui disk în vederea stocării de date şi programe;
• gestionarea datelor şi programelor – copierea, mutarea, redenumirea sau ştergerea fişierelor;
• asigurarea securităţii datelor prin controlul existenţei viruşilor sau crearea de copii de
rezervă ale documentelor importante;
• restabilirea datelor şi programelor pierdute;
• efectuarea de teste de diagnosticare asupra echipamentelor hardware.
Limbajele de programare sunt utilizate pentru a scrie programe care sunt apoi convertite
în limbaj maşină, cod binar ce poate fi executat de către calculator. Limbajele de programare permit
utilizatorilor să introducă instrucţiuni mai inteligibile decât limbajul maşină. Cu cât comenzile unui
limbaj seamănă mai mult cu un limbaj natural (de ex. cu limba engleză), cu atât limbajul respectiv
este mai uşor de învăţat şi devine mai popular.

IV.1.1. Definirea sistemului de operare


Sistemul de operare poate fi definit ca un software care:
1. Gestionează resursele computerului pentru utilizatorii şi programele concurente:
• procesorul/procesoarele (CPU);
• memoria (RAM),
• componentele de stocare (hard-disk, floppy disk, CD-ROM, etc.);
• componentele de intrare/ieşire (monitor, tastatură, mouse, imprimantă);
• componentele multimedia (placă de sunet, placă video, etc.);
• componentele de conectare în reţea (placă de reţea, modem);
• etc.
2. Oferă utilizatorului o abstractizare simplu de utilizat a unei realităţi complicate,
transformând computerul într-o maşină virtuală, uşor de utilizat şi programat:
• utilizatorii au o interfaţă simplă pentru rularea programelor, gestionarea fişierelor,
etc.;
• programatorii nu trebuie să reinventeze roata; OS furnizează câteva rutine optimizate
pentru utilizarea şi alocarea resurselor maşinii.
Sistemul de operare furnizează o interfaţă de programare mai simplă, programatorii neavând
nevoie să înţeleagă în detaliu interacţiunea dintre diversele componente hardware.
Majoritatea platformelor (hardware şi software) necesită (şi uneori includ) un sistem de operare.
Exemple de sisteme de operare: MS-DOS, Windows 95/98/NT, LINUX, UNIX, IBM-OS/2,
MacOS.

IV.1.2. Încărcarea sistemului de operare (booting)


Există multe tipuri de sisteme de operare, complexitatea acestora variind după funcţiile pe
care acesta le furnizează sau scopul în care acesta este utilizat. Unele sisteme sunt responsabile
pentru gestionarea multor oameni, altele controlează dispozitive hardware, cum ar fi pompe de
petrol.
Sistemul de operare poate fi încărcat în memoria (RAM) calculatorului în două moduri:
este deja prezent în ROM;
Bazele Informaticii
este încărcat de pe hard-disk la pornirea computerului.
În cazul în care sistemul de operare este deja prezent în ROM (ex.: controleri industriali,
pompe de petrol, etc.), acesta preia controlul imediat ce procesorul este pornit. Prima lui sarcina va
fi să testeze senzorii şi alarmele hardware şi apoi să ruleze continuu o rutină de monitorizare a
tuturor senzorilor de intrare. Dacă starea unui senzor se modifică, el va iniţializa o rutină de
generare a unei alarme.
Pentru sistemele mai complexe, sistemul de operare este, uzual, stocat pe un suport (cum ar
fi hard-disk-ul) şi încărcat în RAM la pornirea computerului. Avantajul acestui tip de sistem este
acela că modificările aduse sistemului de operare sunt mai uşor de făcut şi de implementat. La
pornirea computerului, sistemul de operare se încarcă automat în RAM, parcurgând următoarea
secvenţă:
Când se deschide calculatorul, controlul acestuia este preluat de Sistemul de Bază de
Intrare/Ieşire (Basic Input-Output System - BIOS). BIOS-ul este un set de instrucţiuni stocat în
cipul ROM şi reprezintă interfaţa dintre echipamentele hardware şi sistemul de operare.
Primul lucru pe care-l face BIOS-ul este un autotest (Power-On Self Test - POST) pentru a se
asigura că toate componentele calculatorului sunt operaţionale. Apoi, un program de încărcare
conţinut în BIOS (bootstrap loader) caută pe unităţile de disk (dischetă, hard-disk) programul
special de încărcare (OS loader), care va încărca sistemul de operare.
Mai întâi, caută pe dischetă o porţiune specifică unde sunt localizate fişierele de încărcare a
sistemului. O dischetă care conţine aceste fişiere se numeşte dischetă sistem. Dacă în floppy drive
există o dischetă, dar care nu este dischetă sistem, BIOS-ul va transmite utilizatorului un mesaj,
informându-l că unitatea floppy nu conţine o dischetă sistem. Dacă nu există o dischetă introdusă în
unitatea floppy (cazul uzual), BIOS-ul va căuta fişierele sistem pe o porţiune specifică a hard-disk-
ului.
După ce a identificat unde sunt localizate fişierele sistem, BIOS-ul copiază informaţii din
acestea în locaţii specifice din RAM. Aceste informaţii sunt cunoscute sub numele de boot record.
Boot record conţine un program care preia controlul computerului. Boot record încarcă de
pe disketă sau hard-disk în RAM fişierul iniţial de sistem.. Fişierul iniţial de sistem încarcă apoi
restul sistemului de operare în RAM. Fişierul iniţial de sistem încarcă un fişier de sistem, care ştie
cum să lucreze cu BIOS-ul.
Unul din primele fişiere încărcate este şi fişierul de configurare a sistemului. Informaţiile
conţinute în acesta indică ce fişiere specifice ale sistemului de operare e necesar să fie încărcate (de
exemplu, driverele de dispozitiv specifice).
Un alt fişier special ce este încărcat este unul care specifică aplicaţiile sau comenzile pe care
utilizatorul doreşte să fie încărcate şi rulate ca parte a procesului de încărcare (pentru Windows se
numeşte WIN.INI).
După ce toate fişierele sistemului de operare au fost încărcate, sistemul de operare preia
controlul computerului, îndeplineşte comenzile iniţiale şi aşteaptă prima comandă introdusă de
utilizator.
Secvenţa de încărcare a sistemului de operare este reprezentată schematic în figura următoare:
Sisteme de operare pentru calculatoare personale

Figura IV.2 Încărcarea sistemului de operare

• programul de încărcare conţinut în BIOS (Bootstrap Loader) caută programul de încărcare a


sistemului de operare (OS Loader) pe unitatea de disk;
• apoi, transferă programul de încărcare în memoria RAM;
• programul de încărcare încarcă restul sistemului de operare in memorie.

IV.1.3 Interfaţa cu utilizatorul a sistemului de operare


Fiecare sistem de operare conţine o interfaţă cu utilizatorul, înţelegând prin aceasta una sau
mai multe metode de a introduce comenzi. Partea exterioară (Shell) a sistemului de operare este
programul care preia comenzile de la utilizator şi le transferă către nucleul acestuia (Kernel).
În funcţie de sistemul de operare, interfaţa cu utilizatorul poate fi:
ƒ bazată pe text;
ƒ grafică.

IV.1.3.1 Interfeţe bazate pe text

În cazul unei interfeţe bazate pe text, utilizatorul tastează comenzi pentru a da instrucţiuni
calculatorului. Un astfel de sistem de operare este MS-DOS (conceput în 1981 de Microsoft).
Linia de comandă MS-DOS conţine un prompter, care informează utilizatorul că sistemul
este pregătit să primească instrucţiuni. Instrucţiunile sunt tastate după prompter. După fiecare
instrucţiune, utilizatorul trebuie să apese tasta “Enter”, pentru a prelucra instrucţiunea. MS-DOS
acceptă şi prelucrează instrucţiunile pe baza unei biblioteci de instrucţiuni incluse în sistemul de
operare. Un exemplu de interfaţă MS-DOS este prezentat în figura următoare IV.3.
Versiuni mai recente de DOS conţin un Shell care permite utilizatorilor introducerea
comenzilor cu ajutorul mouse-ului.
UNIX reprezintă un sistem de operare multiutilizator pentru PC-uri (conceput iniţial la
AT&T Bell), cu o interfaţă, de asemenea, bazată pe DOS. Unele versiuni de UNIX conţin o
interfaţă grafică cu utilizatorul.
Bazele Informaticii

Figura IV.3 Interfaţă MS-DOS

IV.1.3.2 Interfeţe grafice

Primul sistem care utiliza o interfaţă grafică cu utilizatorul, intitulat Lisa, a fost realizat de
Apple şi costa peste 10,000 USD, nefiind un succes comercial. Apple a adaptat sistemul de operare
al calculatorului Lisa pentru a fi utilizat pe sisteme MacIntosh, rezultând astfel sistemul de operare
Mac-OS, cu o interfaţă grafică simplă.
O interfaţă grafică utilizează mici imagini, numite icons (pictograme) pentru reprezentarea
programelor şi instrucţiunilor. Pentru a da o instrucţiune sistemului de operare, utilizatorul indică un
icon şi efectuează click cu mouse-ul sau efectuează selecţii din menu-urile aflate în Shell.
În 1985 Microsoft a lansat sistemul Windows, care oferea o interfaţă grafică şi pentru PC-
uri. Acesta nu era un sistem de operare, ci un mediu (un program utilizat împreună cu un sistem de
operare), deoarece funcţionarea sa se baza pe existenţa unui asemenea sistem. În esenţă, Windows
reprezenta un înveliş (Shell) pentru DOS, primind instrucţiuni prin intermediul mouse-ului şi
transformându-le în comenzi ce pot fi acceptate şi executate de DOS.
Windows 95 (lansat în 1995) este prima versiune de Windows care este chiar un sistem de
operare. Funcţiile sistemului de operare executate anterior de DOS au fost incluse în Windows 95,
acest sistem nemainecesitând un sistem de operare separat.
Microsoft deţine şi o versiune multiutilizator a sistemului Windows numită Windows NT.
Suprafaţa de lucru a acestui sistem este prezentată în figura următoare IV.4.

IV.1.4 Gestionarea proceselor


Sistemele actuale se caracterizează prin activităţi care se desfăşoară în paralel. Este vorba,
fie de un paralelism autentic (de exemplu execuţia unui program de către un procesor simultan cu
derularea unei operaţii de intrare/ieşire printr-un periferic), fie de un cvasiparalelism (dacă mai
multe segmente de programe îşi împart procesorul pentru intervale scurte de timp). Privită dinspre
utilizator, execuţia acestor programe pare să se desfăşoare în paralel, deşi în realitate nu este o
execuţie paralelă, ci în sistem de partajare a timpului (time sharing).
Pentru a face abstracţie de dependenţa relativ complicată de timp şi de loc, sistemele de
operare moderne folosesc conceptul de proces.
Programele conţin lungi liste de instrucţiuni ce sunt executate de către procesorul
computerului (procesoarele execută milioane de instrucţiuni pe secundă). În cazul sistemelor de
operare moderne, numai o porţiune a unui program este încărcată la un moment dat, restul
programului stă în aşteptare pe hard-disk până când alte porţiuni sunt apelate, realizându-se astfel o
economisire a spaţiului de memorie.
Sisteme de operare pentru calculatoare personale

Figura IV.4. Suprafaţa de lucru a sistemului Windows NT

Un proces (process sau task) este o porţiune a unui program aflat în curs de execuţie. Un
program poate consta în mai multe procese. Un proces poate crea alte procese. Procesorul poate
executa o singură instrucţiune la un moment dat. Procesorul unui computer rulează un proces pentru
o scurtă perioadă de timp, apoi este comutat către alt proces şi aşa mai departe. Cum un procesor
execută milioane de instrucţiuni pe secundă, acesta dă senzaţia că rulează mai multe procese
simultan.
În timpul existenţei sale, un proces se poate găsi într-una din următoarele trei stări:
• pregătit pentru execuţie (ready runnable);
• activ (running);
• blocat (blocked).
Termin
Activat
Activ
de Evenime
nt

Alt proces
activat
Iniţial
Pregătit Blocat
Eveniment
Procesul poate fi activ atunci când îi este alocat un procesor şi execută programul său. Poate
fi blocat, când continuarea execuţiei depinde de un eveniment, ca de exemplu de încheierea unei
operaţii de intrare/ieşire. Mai poate fi pregătit dacă evenimentul aşteptat s-a produs şi aşteaptă
alocarea procesorului.
Procesele care se află în starea pregătit sunt ordonate într-o coadă de aşteptare (process
queue). În orice moment pot coexista zeci sau chiar sute de procese coordonând lucrul utilizatorilor,
programele utilizate sau sistemul de operare însuşi.
Bazele Informaticii

Atribuirea procesorului este executată de modulul programator (scheduler) al sistemului de


operare. Scheduler-ul este partea sistemului de operare care decide ordinea în care vor fi executate
procesele pregătite de a fi executate.
Când procesorul este comutat de la un proces către altul starea acestuia (regiştrii şi datele
asociate) trebuie să fie salvate, deoarece mai târziu procesul va fi reluat şi continuat ca şi cum nu a
fost niciodată întrerupt. Odată ce această stare a fost salvată este activat următorul proces aflat în
aşteptare. Aceasta presupune încărcarea regiştrilor procesorului şi a memoriei cu toate datele salvate
anterior şi repornirea lui de la instrucţiunea ce urma să fie executată când a fost ultima oară
întrerupt. Acţiunea de comutare de la un proces la altul se numeşte comutare contextuală (context
switching).
Această comutare se poate face în două moduri:
1. procesul activ la un moment dat eliberează voluntar procesorul, permiţând altui proces să
devină activ. Procesul întrerupt voluntar va trece la sfârşitul cozii de aşteptare, iar procesul
de la vârful cozii devine activ. Ca urmare, toate celelalte procese vor înainta cu o poziţie;
2. un ceas în timp real generează întreruperi la intervale regulate de timp (de ex. o sutime de
secundă). De fiecare dată când apare o întrerupere, procesorul este comutat către un alt
proces. În acest caz scheduler-ul atribuie şi o ordine de prioritate fiecărui proces, fiind astfel
posibil ca unele procese să fie executate mai frecvent decât altele.

IV.1.5 Tipuri uzuale de sisteme de operare


Sistemele de operare pot fi împărţite în categorii care definesc caracteristicile lor. Sistemele
moderne pot utiliza combinaţii ale celor descrise în continuare.
1. Sisteme de operare cu prelucrare pe loturi (batch processing)
ƒ Primele sisteme de operare apărute;
ƒ Programul era introdus în computer şi apoi executat până la terminare;
Sisteme de operare pentru calculatoare personale
ƒ Datele utilizate de program nu puteau fi modificate în timpul execuţiei acestora.
Orice eroare survenită în execuţie presupunea reluare execuţiei de la capăt.
2. Sisteme de operare interactive
ƒ Permit modificarea şi introducerea datelor în timpul execuţiei programelor;
ƒ Se utilizează în sistemele informatice cu baze de date în permanentă schimbare
(sistemele de evidenţă a conturilor bancare, sistemele de rezervare a locurilor la
companiile aviatice).
3. Sisteme de operare multiutilizator (time sharing)
ƒ Permit conectarea simultană, printr-un terminal a mai multor utilizatori;
ƒ Se alocă segmente de timp proceselor lansate de utilizatori.
4. Sisteme de operare multitasking
ƒ Permite execuţia mai multor sisteme simultan, în funcţie de ordinea de priorităţi;
ƒ Procesorul este comutat rapid între procese.
5. Sisteme de operare în timp real (real-time)
ƒ Utilizate la comanda proceselor industriale;
ƒ Monitorizează diferitele intrări care afectează procesele aflate în execuţie şi răspund
adecvat într-o perioadă de timp garantată (de obicei de ordinul milisecundelor).
6. Sisteme de operare multiprocesor
ƒ Permit utilizarea mai multor procesoare pentru execuţia proceselor.

Sistemele de operare (SO) in evolutia lor au suferit multiple si rapide perfectionãri,


determinate de progresele marcate de tehnicile constructive hardware, cât si de cerintele multiplelor
domenii de utilizare. In prezent cele mai utilizate sisteme de operare pentru PC-uri sunt : MS-DOS,
UNIX, OS/2, Windows 95, Windows NT, Linux, BeOS etc.
Sistemul de operare MS-DOS pentru microcalcultoarele PC a fost realizat de Microsoft în anul
1982.
Ca orice produs software, MS-DOS-ul a evoluat, cea mai recenta versiune este MS-DOS v7.
DOS (Disk Operating System) a fost sistemul de operare dominant pentru calculatoarele PC, pânã
în anul 1990, când a apãrut sistemul Windows 3.0.
In sistemul MS-DOS nu se pot executa programe care necesitã o capacitate de memorare mai mare
de 640 KB. O alta deficienta majora a MS-DOS-ului este faptul cã este monotasking si monouser.
Cu trecerea timpului, programele au devenit din ce in ce mai complexe si mai mari,
calculatoarele tot mai rapide, si a devenit absolut necesar realizarea unor sisteme de operare mai
performante, care sã punã la dispozitia programatorilor o cantitate mai mare de memorie interna si
sã poatã asigura executia multitasking si multiuser a lucrãrilor.
Multitasking este termenul care defineste executarea mai multor programe in acelasi timp
pe un sistem de calcul.
Multiuser este termenul care defineste posibilitatea de exploatare a unui sistem de calcul de
cãtre mai multi utilizatori, in acelasi timp. Accesul multiplu la unitatea centralã este asigurat de o
tehnicã specialã numitã partajarea timpului (time sharing).
Calculatoarele PC cu microprocesoroare avansate (486, Pentium MMX, II, Pro etc) sunt
suficient de puternice pentru a asigura exploatarea în cele doua regimuri: multitasking si multiuser.
In anul 1990 Microsoft lanseaza primul sistem de operare grafic cu interfatã GUI
(Graphical User Interface), numit Windows 3.0.
In anul 1992 Microsoft lanseaza versiunea Windows 3.1, care introduce conceptul OLE
(Oject Linking and Embending- inglobarea obiectelor), ce permite înlãntuirea si încapsularea
obiectelor.
Functia OLE permite crearea unor documente compuse, cu sectiuni si provenientã diferitã, si
anume text, graficã, sunet, animatie etc.
Pentru a realiza acest schimb dinamic de obiecte, este absolut necesar asigurarea unor resurse
hardware puternice, si anume microprocesoare Intel 80486, Pentium II, Pro etc. si memorie RAM
mai mare de 4 MB.
Bazele Informaticii
In anul 1993 apare versiunea Windows 3.10 CE pentru Europa Centrala si de Est, care
integreazã suportul necesar pentru limbajele specifice acestor tãri.
Sistemele Windows 3.1 si 3.10 sunt exploatabile sub sistemul MS-DOS si necesitã o memorie
interna de 2-4 MB. Microsoft a lansat dupa 1992 urmãtoarele variante de Windows, care
functioneazã ca sisteme independente , si care au incluse functiuni DOS:
¾ Windows for Workgroups are interfata utilizator identicã cu Windows 3.1 si se remarcã
prin simplitatea si usurinta instalãrii si exploatãrii unei retele de calculatoare, suportând o
gamã foarte mare de plãci de retea. Cea mai importantã functiune pe care o realizeazã este
partajarea accesului la fisiere si imprimante. Prin partajare fisier se intelege accesul
simultan a mai multor utilizatori la acelasi fisier.
¾ Windows NT (New Tehnology) este un sistem de operare complet si performant, care
asigurã executia programelor în regim multitasking, bazat pe partajarea timpului. Se
instaleaza numai pe calculatoare Pentium puternice de 32 biti si necesitã o memorie
internã de cel putin 16 MB. Este destinat inginerilor, oamenilor de stiinta, statisticienilor si
celorlalti utilizatori profesionisti.
¾ Windows 95 a fost lansat in anul 1995 ,este o dezvoltare a sistemului Windows NT si se
prezinta ca o combinatiie de DOS si Windows. Se instaleaza pe calculatoare puternice, cu
microprocesoare de32 biti de tip Pentium si memorie de cel putin 16 MB.

IV.2. CARACTERISTICILE SISTEMULUI WINDOWS


Windows este un sistem de operare pentru calculatoarele cu microprocesoare pe 32 biti.
Sistemul este conceput sã ruleze aplicatii Windows, inclusiv aplicatii multimedia, acasã si în
birouri. O interfatã graficã cu utilizatorul (GUI) foarte atractivã, posibilitatea ca toate selectiile si
toate comenzile si fie fãcute cu ajutorul mouse-ului, precum si faptul cã toate aplicatiile au meniuri
si taste functionale similare, fac din Windows un sistem de operare usor de învãtat si de utilizat în
activitatea zilnicã.. Sistemul DOS este inclus in Windows, numai ca o facilitate de a executa
programe sub DOS, pentru rularea aplicatiilor specifice DOS, precum si pentru a accepta
echipamente mai vechi care utilizeazã drivere in mod real.
Dintre caracteristicile importante ale sistemuliui de operare Windows sunt amintite:

¾ Suport OLE incorporat in sistem, permitând crearea unor obiecte complexe (text, graficã,
sunet, imagine etc). Aceste obiecte pot fi copiate, tãiate sau mutate dintr-un fisier în altul;

¾ Sunet si imagine Windows 95 poseda un puternic set de functii grafice si sonore, deci
sunt asigurate facilitãti multimedia deosebit de performante. Se poate asculta muzicã de
pe un CD, putem viziona clipuri video, putem inregistra propriile fisiere de sunet;

¾ Servicii postale si Fax. Contine programe pentru expedierea si primirea de faxuri si postã
electronicã. Programul Microsoft Exchange asigurã serviciile de postã electronicã (e-mail)
si fax;

¾ Conectarea la Internet. Este posibilã conectarea la calculatorul (hostul) furnizorului de


servicii Internet (ISP). Host este denumirea pentru calculatorul care asigurã serviciile
Internet si care la rândul sãu este legat de reteaua Internet. Calculatorul host poate fi un
calculator de tipul : mainframe, minicalculator sau PC (486, Pentium). Fiecare host poate
furniza acces pentru sute sau chiar mii de conexiuni individuale la Internet. De exemplu,
un host poate fi un calculator instalat la o universitate, si acesta poate fi direct conectat la
Internet. Un astfel de calculator indeplineste functia de gateway (poarta), adica asigura
legatura cu un alt tip de retea, catre Internet pentru universitate si studentii acesteia (Fig.
IV.5).
Sisteme de operare pentru calculatoare personale

Magistrala Internet

GATEWAY

MODEM

MODEM

CALCULATOR PC

Fig.IV.5 Conectarea la Internet a unui PC

¾ Interfata simplã cu utilizatorul. Interfata (legãtura) cu utilizatorul este de tip grafic


(GUI), bazata pe ferestre, iconuri (pictograme), bara de programe, casute de dialog,
butoane, bare cu instrumente etc. Comenzile se transmit cu ajutorul mouse-ului prin
selectarea obiectelor sau a comenzilor, din meniurile aplicatiilor .
¾ Configurabilitate practic nelimitata a suprafetei de lucru (desktop) a meniurilor ,
barelor de instrumente etc. În aceste conditii fiecare utilizator poate sã-si configureze
dupã preferinte elementele suprafetei de lucru.
¾ Plug and Play asigurã configurarea sistemului de calcul. Microsoft a implementat
logoul designed for Windows pe toate produsele hardware si software care exploateazã
capacitatile sistemului. Microsoft si Compaq au elaborat standardul Plug and Play, care
reprezintã o intelegere privind construirea unui sistem autoconfigurabil.
Plug and Play poate sesiza atât prezenta sau absenta la start-up a unor componente ale
sistemului, cum ar fi controllerul de disc sau tastatura, cât si schimbãrile dinamice ale
configuratiei, transmitând mesaje privind aceste schimbãri, sistemului de operare.
Windows 95 permite controlul Plug and Play prin programul Configuration Manager,
care incarcã si descarcã drivere, alocã resurse si în caz de conflict încearcã diferite
configuratii. Windows 95 permite astfel exploatarea urmatoarelor douã structuri pe disc
a folderelor si fisierelor :
• Structura fizica – este posibil de exploatat prin My Computer , Windows
Explorer si Network Neighborhood
• Structura logica este posibil de exploatat prin meniul START
¾ Nume lungi de fisiere. Windows asigurã posibilitatea atribuirii unor nume lungi de
fisier cu lungimea de maxim 255 caractere. Sistemul creazã automat si un nume scurt,
utilizat pentru afisare în ferestre.
¾ Bara de programe (taskbar) se mai numeste si bara de operatii. Contine butonul
START alaturi de butoane ce contin pictogramele programelor aplicatiilor si
documentelor deschise în acel moment dat. Aspectul curat si ingrijit al suprafetei de
lucru se datoreste barei de programe.
Bazele Informaticii
¾ Utilizarea Mouse-ului. Mouse-ul are un rol foarte important în exploatarea Windows,
deoarece majoritatea operatiilor sunt comandate prin actionarea butoanelor stâng si
drept. Este de retinut rolul deosebit in exploatare a butonului drept, care determina
aparitia unui meniu rapid.
¾ In Windows se poate lansa în executie orice program DOS prin selectarea optiunii
MS – Prompt ce apartine meniului Programs .
¾ In Windows sunt admise protocoale de transfer de informatii in cadrul serviciilor
Internet sau Intranet. Protocoalele admise sunt : TCP/IP, IPX si NetBios.
¾ Programarea sub Windows asigurã utilizatorilor o gamã foarte diversificatã de
facilitãti de programare de tip obiect (OLE). LimbajeleleMicrosoft Visual Basic si C++
sunt limbaje performante, care asigurã o programare elegantã si rapidã.

IV.4. LANSAREA ŞI ÎNCHIDEREA SISTEMULUI WINDOWS


Lansarea lui Windows se reduce la pornirea calculatorului. Pentru începãtori, iatã cum se
procedeazã :
⇒ Scoateti dischetele din unitãtile floppy disc, dacã este cazul
⇒ Porniti monitorul, imprimanta si celelalte dispozitive conectate la unitatea de sistem.
Porniti unitatea de sistem, ultima
⇒ Daca PC-ul dvs. este conectat la o retea de calculatoare, veti vedea pe ecran o casetã de
dialog (Enter Network Password). Dacã administratorul retelei v-a spus ce sã scrieti în
cutia de dialog, urmati-i instructiunile. În caz contrar, apãsati Escape.
⇒ În final, veti vedea desktop-ul Windows 95
Termenul de specialitate pentru operatiunea de deschidere a unei sesiuni de lucru este log on si log
off pentru operatiunea de închidere a unei sesiuni de luicru.
Dacã calculatorul este legat în retea, administratorul de retea poate sã vã atribuie un nume de
utilizator si o parolã. Identificarea presupune sã transmiteti în caseta de dialog Enter Network
Password urmãtoarele date :
- User name – nume utilizator
- Password – parolã
Dacã nu este necesar sã vã identificati, atunci tastati OK (Enter). Dacã tastati Esc sau Cancel
calculatorul nu mai este conectat la retea. Modificãrile pentru elementele de identificare utilizatorse
fac cu comanda Control Panel ->Network->eticheta Identification.
Operatiunea de închidere a calculatorului. Înainte de a închide calculatorul, este esential
sã închideti întâi Windows 95. În acest fel veti proteja datele încã nesalvate împotriva pierderii.
Închiderea lui Windows 95 este usoarã. Urmati pasii de mai jos (Fig. IV.6):

Fig.siIV.6
Apãsati pe butonul START Caseta
selectati de Down.
Shut dialog Shut down
Apare Windows
caseta de dialog Shut Down Windows pe
desktop (Fig. IV.6).
⇒ Alegeti una dintre optiunile de închidere :
• Shut down the computer ? dacã intentionati sã închideti calculatorul
Sisteme de operare pentru calculatoare personale
• Restart the computer ? dacã doriti ca Windows sã repornescã calculatorul fãrã a
întrerupe alimentarea
• Restart the computer in MS-DOS mode ? dacã doriti ca Windows sã repornescã
calculatorul si sã vã lase promptul DOS în loc de desctopul Windows. Dacã doriti sã
reveniti din DOS în Windows, tastat comanda Win <Enter>
• Close all programs and logon as a different user ? dacã vã aflati într-o retea de
calculatoare si doriti sã vã conectati sub un alt nume
⇒ Efectuati un clic pe butonul Yes si asteptati cu rãbdare.
⇒ Efectuati operatiunile indicate de mesajele ce sunt afisate pe ecran
Închiderea fortatã a unui program. Uneori un program se poate bloca (adicã va înceta sã
mai functioneze) fãrã vreun motiv aparent. În aceste conditii nu mai puteti executa nimic. Unica
alternativã este sã închideti fortat programul în care vã aflati.
Este recomandabil, înainte de a face acest lucru sã verificati urmãtoarele
- Dacã becul indicator al activitãtii discului C: sau A: clipeste;
- Dacã auziti sunete în unitatea de sistem;
- Dacã nu cumva programul asteaptã o informatie de la dvs. (existenta pe ecran a unei
casete de dialog)
Dacã sunteti sigur cã programul este blocat cu adevãrat, apãsati Ctrl + Alt + Del.
Pe ecran apare caseta de dialog Close Program. Iatã ce aveti de fãcut :
- Dacã v-ati rãzgândit si doriti sã reveniti în Windows, fãrã sã închideti fortat nici un
program executati clic pe butonul Close sau apãsati Esc.
- Pentru a închide un anumit program efectuati clic pe el în lista, apoi clic pe butonul End
Task.
- Pentru a închide Windows efectuati clic pe butonul Shut Down. Se vor închide toate
programele deschise (întrebându-vã dacã doriti sã salvati modificãrile din documentele
la care lucrati). În continuare puteti sã inchideti calculatorul sau sã-l resetati tastând Ctrl
+Alt + Del.

IV.5. INTEFAŢA WINDOWS


Înainte de a prezenta suprafata de lucru desktop, este necesar sa definim doi termeni : dosar
si obiect.
Termenul de dosar (folder) este echivalentul grafic al unui director. Prin director
(directory) se intelege un index care contine informatii privind fisierele (nume si extensie fisier,
dimensiune, data si ora ultimei actualizãri etc.) ce sunt pãstrate pe disc sau pe o portiune de disc. Un
dosar este si un obiect Windows (o pictogramã), aceasta fiind de fapt diferenta esentialã dintre un
dosar si un director.
Termenul de obiect poate avea o multime de semnificatii, in functie de modul in care priviti
lucrurile. Din punct de vedere al utilizatorului de Windows, un obiect este ceva cu care el poate
interactiona. De exemplu, obiecte pot fi un dosar, o suprafata de lucru, orice aplicatie, fisier sau
pictograma. In majoritatea cazurilor, tot ceea ce indicatorul mouse-ului poate atinge, reprezinta
un obiect Desktop-ul este deci, atât un dosar cât si un obiect. Fiecare obiect Windows ofera cel
putin douã contexte diferite pentru actionarea mouse-ului. În Windows există urmatoarele sase
obiecte principale, dintre care doua sunt optionale.

Obiecte Windows principale :


¾ Desktop (suprafata de lucru)
¾ Taskbar (bara de task-uri)
¾ My computer (calculatorul meu)
¾ Recycle Bin (lada de reciclare)
¾ Network Neighborhood (vecinatatea retelei – optionala)
Bazele Informaticii
Desktop (suprafata de lucru) se poate considera identica cu suprafata unui birou pe care putem
lucra. La fel cum pe suprafata unui birou putem avea anumite instrumente (dosare, foi, creioane,
rigle etc), pe suprafata de lucru Windows (Fig. IV.8) vom avea instrumente specifice lucrului la
calculator. Adaugarea unor articole in Desktop este foarte simplã, nu trebuie decât sã le deplasati
Taskbar (bara de task-uri) se mai numeste si bara de programe (Fig. IV.7). Contine intitial
butonul START. In momentul deschiderii mai multor ferestre, în taskbar vor fi pozitionate butoane
care contin iconul corespunzator fiecarei ferestre deschise. Pentru a activa o aplicatie a cãrei
fereastrã a fost minimizata, nu trebuie decât sã executati clic pe butonul ei din taskbar.

Fig. IV.7 Taskbar – Bara de programe

Fig. 2 Suprafata de lucru Windows 95

Fig. IV.8 Suprafata de lucru Windows (desktop)

Fig. IV.9 Fereastra My Computer


Sisteme de operare pentru calculatoare personale
Recycle Bin (lada de reciclare). Fiecare birou, chiar si unul electronic, trebuie sa contina un cos de
hârtii. Recycle Bin va permite sã aruncati sau sã recuperati fisiere , exact asa cum faceti cu hârtiile
din cos. Desigur cã este absolut necesar sã scoateti gunoiul afarã, dacã nu vreti ca unitatea de hard
disc sa devinã supraaglomeratã. Fereastra Recycle Bin este reprezentatã în Fig. IV.10 .

Fig. IV.10 Fereastra Recycle Bin

Network Neighborhood (vecinãtatea retelei). (optionalã). Comunicã cine este conectat in retea si
care sunt resursele pe care le puteti accesa dacã aveti nevoie.
Briefcase (servieta). Dacă doriţi să lucraţi şi acasã, Windows vã poate ajuta sã pãstrati toate hârtiile
la un loc. Aceastã caracteristicã lucreazã exact ca şi servieta propriu-zisã în care pãstraţi hârtiile.
Caseta de dialog My Briefcase (Fig. IV.11) vã ofera o modalitate comodă pentru a vã aduna toate
„hârtiile electronice”. Dacã doriti sã lucrati pe alt calculator, nu aveti decât sa vã luati servieta cu
voi.

Fig. IV.11 Fereastra My Briefcase

IV.6. DESKTOP (SUPRAFAŢA DE LUCRU )


Suprafata de lucru de la Windows denumitã si desktop, contine o versiune electronicã a
oricãrui obiect de pe biroul electronic, reprezentat de calculator (Fig. IV.8).
Pe desktop sunt pozitionate pictogramele standard (My Computer, Recycle Bin, Network
Neighborhood, Briefcase etc.), pictogramele stabilte de utilizator pentru anumite dosare , precum si
niste pictograme cu caracter special numite shortcut.
Bazele Informaticii
În Fig. IV.8 este reprezentatã suprafata de lucru Windows cu principalele elemente. În
interfata graficã GUI, pictograma este un simbol pe ecran ce poate reprezenta un program, un fisier
de date sau o altã entitate cu functie de sistem.
Icon este denumirea în limba englezã pentru pictogramã
Shortcut este denumirea pentru comenzi rapide (scurtãturi). Acestea reprezintã cele mai
comode caracteristici (facilitati) oferite de Windows. Puteti compara comenzile rapide cu un semn
de circulatie, care vã indrumã spre locul dorit. Shortcut-ul reprezintã un indicator cãtre un anumit
obiect Windows (dosar, fisier, aplicatie). Comenzile rapide se pot crea pe suprafata de lucru
(desktop), în fereastra unui dosar sau în meniul Start. Denumirea scurtãturii este indicatã prin
Shortcut To xx (Fig. IV.12) si prin pozitionarea unei sageti lângã pictogramã. Este posibilã
redenumirea Shortcut-urilor de catre utilizator (comanda RENAME din meniul rapid).
Executia unui dublu clic cu mouse-ul pe o comandã rapidã este echivalentã cu executia unui clic
dublu pe obiectul real. Dacã stergeti o comandã rapidã, doar scurtãtura va fi stearsã, fisierul
original rãmânând neatins.

Fig.IV.12 Pictograme SHORTCUT pe desktop

Executând clic dreapta cu mouse-ul pe suprafata Desktop apare un meniu rapid (Fig IV.13).

Fig. IV.13 Comenzile meniului de acces rapid pe desktop

Semnificatia comenzilor meniului rapid (Fig. IV.13), executat prin clic dreapta pe suprafata
liberã a desktopului este urmãtoarea :
Sisteme de operare pentru calculatoare personale
• Arrange Icons (aranjare pictograme). Aceastã optiune sorteaza pictogramele Desktop
in ordinea specificata de dvs.. De exemplu, rearanjarea pictogramelor in functie de nume
(optiunea by Name) le va plasa in ordine alfabetica. Optiunea by Type va plasa si va
grupa pictogramele in ordinea tipului de fisiere

• Line Up Icons (alinierea pictogramelor). Cand selectati aceastã optiune, Windows 95


va alinia totul, dar nu va sorta pictogramele in nici o ordine.

• Paste Shorcut (lipire comenzi rapide). Se utilizeazã aceastã optiune la configurarea


suprafetelor de lucru pentru utilizatorii incepãtori.

• Undo x (refacere actiune x). Aceastã optiune începe întotdeauna cu cuvântul Undo,
urmat de o actiune. Ea vã permite sã refaceti actiunea precendentã. De exemplu, dacã
tocmai ati copiat un fisier in desktop, atunci aceastã optiune va arãta de genul Undo
Copy.

• New (nou). Aceastã optiune este mult mai puternicã decât v-ati putea astepta. Ori de
câte ori o aplicatie se instaleazã in Wndows 95, ea adaugã în meniul obiectului si
capacitatea de a crea fisiere noi. Cele douã posibilitãti prestabilite sunt Folder si
Shortcut. Tot ceea ce trebuie sã faceti pentru a crea un fisier nou de orice tip este sã îi
alegeti tipul din acest meniu.

• Properties (proprietãti). Fiecare meniu de obiect are o astfel de intrare. Aceastã


optiune deschide de obicei o casetã de dialog care vã permite sã configurati obiectul într-
un anume mod. De exemplu, când selectati aceastã optiune în desktop, ea vã invitã la un
dialog care vã va permite sã schimbati parametrii de afisare. Acelasi dialog vã permite sã
schimbati fundalul suprafetei de afisare sau chiar programul de protejare a ecranului
utilizat de Windows 95.

IV.7. TASKBAR (Bara de task-uri)

Taskbar este o barã (Fig. IV.14) de culoare gri amplasatã de obicei în partea inferioarã a
ecranului. Taskbar reprezintã zona centralã de control pentru majoritatea activitãtilor desfãsurate
sub Windows.

Elementele componente ale Taskbar-ului :


• Start Menu (meniul Start)
• Task List (lista task-urilor)
• Settings Area (zona de stabilire parametrii)

Taskbar poate fi amplasatã si în alta pozitie a ecranului (margine stânga, dreapta, sus) prin
executarea unui clic stânga si tragere in directia doritã.
Bazele Informaticii

Settings Area
Task List
Start Menu

Fig. IV.14 Elementele componente ale Tasbar-ului

Executatia unui clic dreapta pe bara de task-uri (Fig. IV.15) declanseazã aparitia unui meniu
rapid, care contine optiuni cu ajutorul cãrora se poate efectua configurarea elementelor ferestrei de
lucru

Fig. IV.15 Comenzile meniului rapid ( clic dreapta pe Tasbar )

Comenzile si operatiunile executate cu ajutorul meniului rapid sunt urmãtoarele :


• Cascade (cascadã). Dacã alegeti aceastã optiune , toate ferestrele aplicatiilor vor fi
redimensionate la o mãrime comunã, iar Windows 95 va aranja aceste ferestre în
diagonalã (cascadã). Aceastã pozitionare a ferestrelor vã permite sã scoateti din sir orice
aplicatie, executâand doar clic pe bara ei de titlu.
• Tile Horizontally (pozitionare orizontalã). Se utilizeazã aceastã optiune dacã doriti
sã vedeti simultan toate ferestrele , amplasate orizontal.
• Tile Verically (pozitionare verticalã). Se utilizeazã aceastã optiune dacã doriti sã
vedeti simultan toate ferestrele , amplasate vertical.
• Minimize All Windows (minimizarea tuturor ferestrelor). Când ecranul este prea
aglomerat, utilizati aceastã optiune pentru a pune lucrurile în ordine.
• Properties (proprietati). Dacã alegeti aceastã optiune atunci apare o casetã de dialog
(Fig. IV.16) care contine etichetele a douã pagini :
¾ Taskbar Options care controleazã bara de task-uri. Cei patru parametrii vã
permit sã schimbati modul de actiune al barei. De exemplu , puteti dezactiva
vizibilitatea barei de task-uri prin eliminarea semnului de marcaj din câmpul
Always on Top. Câmpul Clock Show (aratã ceasul) vã permite sã creati mai
mult spatiu pentru aplicatiile din bara de task-uri, dezactivând vizibilitatea
ceasului.
¾ Start Menu Programs permite configurarea meniului Start (introducere de noi
optiuni sau stergerea unor optiuni).
Sisteme de operare pentru calculatoare personale

Fig. IV.16 Caseta de dialog Taskbar

IV.8. START MENU (Meniul START)

Meniul START apare în partea stânga a barei de task-uri. Executând clic pe butonul
START, sau actionând tasta corespunzãtoare, se afiseazã un meniu, numit meniul Start (Fig.
IV.17).
Meniul START contine o listã completã a tuturor aplicatiilor dvs., posibilitãti de acces la
unii parametrii de sistem si alte lucruri necesare.Optiunile meniului apar înscrise în meniu,
precedate de o imagine graficã ajutãtoare. Optiunile meniului se mai numesc si comenzi.
Cu ajutorul comenzilor meniului START se pot efectua o multime de activitãti, cum ar fi :
• lansarea în executie a aplicatiilor (programe)
• deschiderea de documente pe care le-ati deschis de curând
• configurarea hardware si software a sistemului de calcul
• obtinerea de informatii ajutãtoare
• închiderea sesiunii de lucru Windows sau restartarea în modul Windows sau DOS
Bazele Informaticii

Fig. IV.17 Meniul START

Comenzile meniului Start sunt urmãtoarele :


¾ Programs (programe) reprezintã lista aplicatiilor instalate pe calculatorul dvs. Dosarul
Accessories contine miniaplicatiile Windows numite applets : Calculator, Paint,
WordPAD, Calendar etc.
¾ Documents (documente). Utilizati aceastã comandã pentru a alege un document deschis
anterior cu ajutorul interfetei Explorer. Aceastã listã nu pãstreazã însã numele
documentelor pe care le-ati deschis utilizând comanda File → Open. Lista poate
contine pânã la 15 nume de documente.
¾ Settings (parametrii) Windows vã oferã un numãr de modalitãti prin care puteti
schimba mediul. Meniul Settings (Fig. IV.18) este un centralizator al acestor informatii.
El oferã accesul la urmatoarele optiuni de configurare :

• Control Panel (panoul de control)


• Printers (caseta de configurare pentru imprimante)
• Taskbar… (caseta de configurare a barei de task-uri)
Sisteme de operare pentru calculatoare personale

Fig. IV.18. Meniul Settings


¾ Find (gãseste). Aceastã optiune are ca efect deschiderea unui dialog similar cu cel
care apare când folositi comanda Tools → Find din Explorer . Optiunea vã
permite sã gasiti orice fisier de pe unitatea dvs. de hard disc, floppy disc sau de pe o
unitate din retea, utilizând mai multe criterii de cãutare, corespunzãtor etichetelor
casetei de dialog Find : All Files (Fig. IV.19). Puteti cãuta un fisier dupa
urmãtoarele criterii : nume, data ultimei modificãri sau continut si dimensiune
(optiunea Advanced).
¾ Help (asistentã soft). Aceastã optiune deschide fisierul principal de asistentã soft din
Windows. Puteti utiliza acest fisier pentru a cãuta aproape orice informatie de care aveti
nevoie ca sã rulati Windows.

Fig. IV.19 Caseta de dialog Find : All Files

Unele dintre ferestrele de asistentã soft contin si un buton cu semnul X . Dacã


executati clic pe acest buton, Windows lanseazã în executie aplicatia de care este legat
subiectul asistentei soft. Selectarea optiunii Help determinã afisarea unei casete de
dialog Help Topics (Fig. IV.20) care afiseazã trei etichete de pagini : Contents, Index,
Find.
Bazele Informaticii

Figura IV.20 Caseta de dialog Help Topics

Fig. IV.21. Caseta de dialog Run

¾ Run (rulare – executie). Optiunea Run deschide o casetã dialog (Fig. IV.21),
care vã permite sã lansati în executie o aplicatie, introducând de la tastaturã calea
de acces la ea, precum si numele ei. De asemenea mai puteti introduce si alti
parametri corespunzãtori;
¾ Shut Down (închidere). Aceastã optiune vã permite sã executati o închidere
obisnuitã pentru Windows sau o restartare a sistemului. Inchiderea include si alte
aspecte, cum ar fi acela cã mediul se asigurã cã toate datele au fost scrise pe disc
si cã informatiile din Registry au fost salvate.
În caseta de dialog (Fig. IV.6) trebuie sã executati clic pe una din urmatoarele optiuni:
• Shut down the computer ?
• Restart the computer ?
• Restart the computer in MS-DOS mode ?
• Close all programs and log on as a different user ?
Sisteme de operare pentru calculatoare personale

IV.9. TASK LIST (Lista task-urilor)

Bara de task-uri (Taskbar) contine câte o pictogramã pentru fiecare aplicatie care ruleazã în
acel moment pe calculator. Acest grup de butoane înlocuieste vechiul Task Manager existent la
Windows 3.xx.
Existã câteva caracteristici care trebuiesc cunoscute, si anume :
¾ Butoanele îsi pot micsora automat dimensiunile, astfel încât în bara de task-uri sã poatã
fi cuprinse toate aplicatiile active.
¾ Puteti mãri dimensiunile barei de task-uri pentru a include douã, trei sau mai multe
rânduri de butoane. Plasarea mouse-ului lânga o margine produce aparitia unei sãgeati
duble, care poate fi utilizatã ca sã redimensionati si alte obiecte în Windows.
¾ Tinând cursorul mouse-ului pe indicatorul de timp veti obtine data curenta.

IV.9.1. SETTINGS AREA (Zona de stabilire a parametrilor)


Zona de stabilire a parametrilor din cadrul barei de task-uri contine de obicei douã sau mai
multe pictograme. Fiecare pictogramã poate servi unor scopuri multiple, în functie de componenta
hard pe care o controleazã. Cele mai obisnuite intrãri din aceastã zonã sunt pictogramele Clock
(ceas) si Volume (volum).
Pictograma Clock oferã anumite functii. Un dublu clic are ca efect afisarea dialogului
Date/Time Properties (proprietãti referitoare la datã/timp), iar un clic pe butonul drept al
mouse-lui afiseazã meniul pe obiect.
Pictograma Volume poate face multe lucruri în functie de actiunile dvs. Executia unui clic
are ca efect aparitia unui buton de reglare generalã a volumului sunetelor produse de placa de sunet.

IV.10. UTILIZAREA MENIURILOR în WINDOWS


Meniurile în Windows permit utilizatorilor sã desfãsoare o activitate în mod deosebit de eficient,
deoarece nu trebuie sa se mai tasteze comenzile. Este suficient sã parcurgeti meniurile pânã gãsiti
ceea ce vã trebuie, efectuati un clic pe optiune, si gata.
Windows 95 oferã utilizatorilor trei tipuri de meniuri :
¾ Meniul de START plasat în bara de task-uri. Meniul este afisat când executati clic pe
butonul START (Fig. IV.17)
¾ Meniul fix, plasat într-o barã de meniuri. Meniul (Fig. IV.22) apare când selectati o
optiune din bara de meniuri a unei ferestre. Acet tip de meniu se numeste pulldown menu
(meniu coborâtor), deoarece se deschide în jos, ca o jaluzea de la geam. Dacã utilizati
tastatura trebuie sã tastati Alt si litera subliniatã a meniului.

Fig. IV.22 Meniul fix Format – listã comenzi


Bazele Informaticii

¾ Meniu de proprietãti (meniu de acces rapid). Acest meniu contine comenzi pentru
toate tipurile de operatiuni ce se pot executa asupra obiectului selectat.
Meniul de proprietati (Fig. IV.23) se deschide executând clic dreapta pe obiectul
selectat.

Fig. IV.23 Meniu de proprietãti (meniu rapid) pentru pictograma unui document
Sisteme de operare pentru calculatoare personale
Un meniu (Fig. IV.24) grupeazã functii înrudite, cunoscute sub denumirea de elemente de meniu,
comenzi sau optiuni.

Elemente de meniu

Barã de separare

Elemente de meniu dinamice

Fig. IV.24. Componentele meniului FILE

Elementele de meniu pot fi Active (afisate în negru) sau Dezacitivate (afisate în gri deschis).
Elementele de meniu reprezintã comenzi de urmãtoarele tipuri :
- Simple (Exemplu: Close, Exit)
- Evoluate – urmate de trei punct (Exemplu: Open..., Save As...). O comandã urmatã de
trei puncte indicã fapul cã pe ecran apare o casetã de dialog, unde utilizatorul transmite
informatii, care permit executarea operatiunii solicitate.
- Submeniu – urmate de o sãgeatã (Exemplu: View-/Toolbars ->)

Elementele de meniu se pot selecta executând una din urmãtoarele operatiuni :


- Clic cu mouse-ul
- Tastând o combinatie de taste functionale Ctrl, Alt, Shift si o tastã literalã: (Exemplu:
Ctrl + O – pentru deschidere fisier)
Revenirea dintr-un meniu se poate realiza prin :
- Clic într-o zonã liberã în afara meniului
- Tastati Esc.