Download this Document for Free

clasificarea elementelor (tranzactii, evenimente, solduri, valori etc.) pentru care politicile contabile
trebuie alese. Daca un Standard cere sau permite clasificarea separata a elementelor, trebuie
selectata o singura politica contabila, si aceasta trebuie aplicata consecvent fiecarei categorii. O
data ce a fost selectata o politica initiala, o modificare a politicii contabile trebuie facuta numai în
conformitate cu Standardul International de Contabilitate (IPSAS) 3 ,,Surplusul sau deficitul net al
perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile” si aplicata tuturor elementelor
sau categoriilor de elemente în modalitatea specificata în paragraful de mai sus. Politicile
contabile sunt principiile specifice, bazele, conventiile, regulile si practicile adoptate de catre o
entitate în elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Calitatea informatiilor prezentate în
situatiile financiare determina utilitatea situatiilor financiare pentru utilizatori. Paragraful 37 solicita
elaborarea unor politici contabile care sa asigure ca situatiile financiare ofera informatii care
întrunesc un numar de caracteristici calitative. Anexa 2 a acestui Standard rezuma caracteristicile
calitative ale raportarii financiare. În absenta unui Standard International de Contabilitate,
conducerea utilizeaza rationamentele sale pentru elaborarea unei politici contabile care sa ofere
cele mai utile informatii utilizatorilor situatiilor financiare ale entitatii. În efectuarea rationamentului
sau, conducerea ia în considerare: (a)Cerintele si îndrumarile din Standardele Internationale de
Contabilitate ce trateaza aspecte similare si conexe; (b)Definitiile, criteriile de Recunoastere si
evaluare pentru active, datorii, venituri din activitati curente si cheltuieli descrise în alte Publicatii
ale Federatiei Internationale a Contabililor; si (c) Prevederi ale altor normalizatori de standarde si
practici acceptate în sectorul public sau privat, numai în masura în care acestea sunt conforme
cu punctul (a) al acestui paragraf. De exemplu, prevederile Comitetului pentru Standarde
Internationale de Contabilitate (IASC), inclusiv ,,Cadrul general pentru întocmirea si prezentarea
situatiilor financiare”, Standardele Internationale de Contabilitate si interpretarile emise de
Comitetul Permanent de Interpretari al IASC. Pot exista împrejurari în care este imposibila
reclasificarea informatiilor comparative pentru a obtine comparabilitatea cu perioada curenta. De
exemplu, este posibil sa nu fi fost colectate date în perioadele anterioare într-un mod care sa
permita reclasificarea si ar putea fi imposibila recrearea informatiei. În astfel de împrejurari, este
prezentata natura ajustarilor care ar fi fost facute pentru valorile comparative. IPSAS 3 contine
îndrumari privind ajustarile solicitate pentru informatiile comparative în urma unei modificari a
politicii contabile care este aplicata retrospectiv.

Prezentarea politicilor contabile Sectiunea privind politicile contabile din notele situatiilor
financiare trebuie sa descrie urmatoarele: (a) Baza (bazele) de evaluare utilizata la întocmirea
situatiilor financiare; (b) Masura în care entitatea a aplicat orice prevederi tranzitorii din orice
Standard International de Contabilitate ; si (c) Fiecare politica contabila care este relevanta
pentru întelegerea corespunzatoare a situatiilor financiare. În plus fata de politicile specifice de
contabilitate folosite în situatiile financiare, este important ca utilizatorii sa fie informati asupra
bazei (bazelor) de evaluare utilizata(e) în situatiile financiare (costul istoric, costul curent,
valoarea realizabila, valoarea justa sau valoarea actualizata), deoarece alcatuieste(sc) baza pe
care situatiile financiare sunt întocmite. Atunci când este utilizata mai mult de o baza de evaluare
în situatiile financiare, de exemplu, atunci când sunt reevaluate anumite clase de active
imobilizate, este suficienta indicarea categoriilor de active si datorii la care se aplica fiecare baza
de evaluare. În a decide daca o anumita politica de contabilitate ar trebui prezentata, conducere
ia în considerare daca informatiile de furnizat ar ajuta utilizatorii la întelegerea modului în care
tranzactiile, alte evenimente si conditii se regasesc în performanta financiara si pozitia financiara
raportate. Politicile contabile pe care le poate prezenta o entitate includ, dar nu se limiteaza la,
urmatoarele:
(a) Recunoasterea veniturilor;
(b) Principii de consolidare, inclusiv entitati controlate;
(c) Investitii;
(d) Recunoasterea si amortizarea/deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale; (e)
Capitalizarea costurilor îndatorarii si a altor cheltuieli: (i) Stocuri detinute pentru vânzare; (ii) Alte
active calificabile;
(f) Contracte de constructii;
(g) Investitii imobiliare;
(h) Instrumente si investitii financiare:
(i) Contacte de leasing;
(j) Costuri de cercetare si dezvoltare;
(k) Stocuri:
(i) Detinute pentru revânzare; (ii) Pentru consum; (1) Provizioane;
(m) Costuri cu beneficiile angajatilor; (n) Conversie valutara si acoperirea împotriva riscului; (o)
Definirea segmentelor si baza pentru alocarea costurilor între segmente;
(p) Contabilizarea inflatiei;
(q) Subventii guvernamentale.
Fiecare entitate are în vedere natura activitatii sale si politicile pe care utilizatorul situatiilor sale
financiare se asteapta sa le regaseasca pentru acel tip de entitate. De exemplu, de la o entitate
ne-am putea astepta sa furnizeze informatiile privind politicile contabile pentru recunoasterea
impozitelor, donatiilor si a altor forme de venituri care nu sunt reciproce. Atunci când o entitate
are operatiuni din strainatate sau tranzactii în valuta într-un volum semnificativ, se asteapta
prezentarea politicilor contabile de recunoastere a câstigurilor si pierderilor din variatiile de curs
valutar si acoperirea împotriva riscului a acestor câstiguri si pierderi. În situatiile financiare
consolidate sunt prezentate politicile utilizate în evaluarea fondului comercial si a interesului
minoritar. O politica contabila poate fi semnificativa datorita naturii operatiilor entitatii chiar daca
valorile prezentate pentru perioada curenta sau cele anterioare nu sunt semnificative. Este, de
asemenea, adecvata prezentarea fiecarei politici contabile semnificative care nu este în mod
special ceruta de catre Standardele Internationale de Contabilitate, dar selectata si aplicata în
conformitate cu paragraful 37. Entitatea X - Situatia politicilor contabile (extras) Baza întocmirii
Situatiile financiare sunt conforme cu Standardele Internationale de Contabilitate în ceea ce
priveste contabilitatea de angajamente. Baza de evaluare aplicata este costul istoric ajustat
pentru reevaluarea activelor. Situatiile financiare au fost întocmite pe baza continuitatii activitatii si
politicile contabile au fost consecvent aplicate în perioada. Caracteristici calitative ale raportarii
financiare Paragraful 37 al Standardului International de Contabilitate (IPSAS 1) cere elaborarea
unor politici contabile care sa ofere siguranta ca situatiile financiare ofera informatii care
îndeplinesc un numar de caracteristici calitative. Caracteristicile calitative sunt acele atribute care
fac informatia oferita de situatiile financiare utila utilizatorilor. Cele patru caracteristici calitative
principale sunt inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si comparabilitatea.

Comparabilitatea Informatiile din situatiile financiare sunt comparabile atunci când utilizatorii pot
identifica asemanarile si deosebirile dintre acele informatii si informatii din alte rapoarte.
Comparabilitatea se aplica la: • Compararea situatiilor financiare ale diferitelor entitati; si •
Compararea situatiilor financiare ale aceleiasi entitati pe perioade diferite de timp. O implicatie
importanta a caracteristicii comparabilitatii este aceea ca utilizatorii trebuie sa fie informati privind
politicile contabile utilizate la întocmirea situatiilor financiare, modificari ale acestor politici si
efectele acestor modificari. Deoarece utilizatorii doresc sa compare performanta unei entitati pe
parcursul timpului, este important ca situatiile financiare sa prezinte suficiente informatii
corespondente pentru perioadele anterioare. Tratamentele contabile necesare la modificarea
politicilor contabile: Solutia de baza: imputarea efectelor schimbarii asupra capitalurilor
(„Rezultatului reportat"); Solutia alternativa permisa: ajustarea situatiilor economice curente. Este
foarte importanta mentionarea în notele explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile,
pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa în mod adecvat,
efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor
activitatii persoanei juridice. Nu sunt considerate modificari ale politicilor contabile: a) adoptarea
unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de evenimentele sau
tranzactiile produse anterior; b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii
ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative. Modificarea politicilor contabile aduce
dupa sine si actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie sa contina acea conceptie
contabila care este în functiune si pe fagasul careia se realizeaza contabilitatea curenta. Optiuni
contabile Existenta optiunilor în contabilitate presupune existenta mai multor politici (în sensul de
baze, conventii, metode, reguli sau practici) si/sau tehnici de estimare pentru rezolvarea unei
probleme. Optiunea presupune, deci, o alegere. Alegerea unei politici contabile sau tehnici de
estimare, dintre cele acceptate, stabilirea volumului si genului de informatii de furnizat precum si
a formei sub care aceste informatii trebuie sa fie prezentate presupun stabilirea,
dintre optiunile posibile, a celei ce garanteaza cea mai buna informare (altfel spus, cea mai
sincera) pentru luarea deciziilor. Cea mai benefica informare trebuie sa fie în aceeasi cu cea mai
fidela imagine privind pozitia financiara, performantele sau evolutia pozitiei financiare. Optiunile
contabile apar, în mod evident, atât la nivelul conturilor individuale, cât si la cel al conturilor
consolidate. Pierre Lassegue procedeaza la un inventar sumar al acestor optiuni în lexicul sau
contabil (Lexique Comptabilité, 4 édition, Dalloz, 1998, pg. 380) 3 Exemple de optiuni pentru
conturile consolidate: metodele si criteriile de consolidare; tratamentul diferentei din prima
consolidare (capitalizarea si amortizarea, durata de amortizare, disparitia imediata prin integrare
în rezultatul exercitiului sau în capitalurile proprii); metoda de conversiune a conturilor filialelor
straine; prelucrarea diferentelor de conversiune; evaluarea imobilizarilor corporale amortizabile la
valoarea de înlocuire; clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa destinatie; prelucrarea
impozitelor amânate etc. 2. GRUPURILE DE SOCIETĂŢI Grupurile de societati: definitie si
tipologie Grupurile de societati: - definitie Întreprinderile ce doresc sa fie
performante au tendinta de a se supune procesului de concentrare industriala si
financiara. Acest proces se poate realiza fie în plan vertical, atunci când se urmareste
integrarea tuturor fazelor ciclului de productie si desfacere pentru o singura categorie
de produse, fie în plan orizontal, atunci când se urmareste integrarea de activitati de
natura diferita, complementare sau similare. Procesul de concentrare se poate realiza
prin modalitati economice, juridice si financiare diferite, adesea complementare, prin:
- stabilirea de legaturi cu alte întreprinderi
- fuziunea cu alte întreprinderi în vederea realizarii unei entitati unice;
- preluarea controlului asupra unor societati existente sau prin crearea de noi
societati, ceea ce conduce la constituirea grupurilor de societati. Grupul de societati
reprezinta ansamblul constituit din doua sau mai multe societati, fiecare cu propria
personalitate juridica, dar care sunt supuse unei directii economice unitare asumate
de una sau mai multe dintre ele.

Grupurile de societati – tipologie Grupurile de societati pot fi clasificate în functie de

trei criterii:
1. structura juridica
2. activitate
3. localizarea geografica a activitatilor
Tipologia grupurilor în functie de structura juridică Legaturile de capital dintre mai
multe societati reprezinta una din trasaturile ce permit cel mai bine caracterizarea
existentei unui grup. Atunci când o societate A detine o participatie, de regula
majoritara, într- o societate B, societatea A este denumitasocietatea-mama a
societatii B iar societatea B este denumitafiliala societatii A. La rândul sau, filiala B
poate sa detina o participatie majoritara într-o alta societate C. În aceasta situatie, C
este filiala societatii B, dar si subfiliala societatii A. Normele contabile românesti
definescfiliala ca reprezentând o entitate aflata sub controlul altei entitati, denumita
societate-mama. O societate-mama si filialele acesteia reprezinta un grup de entitati.
Multitudinea legaturilor de capital dintre societati poate sa stea la originea grupurilor
formate dintr-un numar mare de societati. De exemplu, unul dintre primele grupuri
franceze este Compania Generala a Apelor (Compagnie Generale des Eaux) ale carei
conturi consolidate cuprind în jur de 2.500 de societati. Cum unele dintre societatile
acestui grup nu sunt consolidate din cauza marimii relativ mici, numarul exact al
societatilor filiale si subfiliale este mult mai mare. Grupurile de societati pot sa existe
si în absenta legaturilor de capital. În aceasta situatie, coeziunea dintre societatile ce
apartin aceluiasi grup se datoreaza faptului ca: - actionarul principal al fiecarei
societati este aceeasi persoana fizica sau actionarii principali sunt mai multe
persoane fizice ce apartin aceleiasi familii - societatile grupului sunt plasate sub o
conducere comuna, chiar daca exista o multitudine de proprietari sau actionari; -
societatile au relatii contractuale foarte strânse care genereaza un comportament de
întreprinderi integrate; - societatile sunt legate prin acorduri de împartire a
rezultatelor. Conturile grupurilor organizate în acest fel sunt denumite conturi
combinate. În masura în care nu exista o entitate dominanta, acest tip de conturi
permite mentinerea structurii juridice a fiecarei societati. Capitalul, prezentat în
conturile combinate, este egal cu suma capitalurilor fiecarei societati. Un exemplu de
conturi combinate este cel al consortiului Eurotunnel, constituit din doua societati:
Eurotunnel S.A., societate franceza, si Eurotunnel P.I.c, societate engleza. Desi nu
exista relatii de capital între cele doua firme si nici obligatia de a publica aceste
conturi, datorita acordurilor financiare si a
Proiect