Executarea hotărârilor penale Dispoziţii generale
415
Titlul III. Executarea hotărârilor penale
Doctrină: D. Ciuncan, Soluţiile ce pot fi adoptate în cadrul reexaminării situaţiei
condamnatului ca urmare a modificării pedepsei după amânarea propunerii sau respingerea
cererii de liberare condiţionată, în R.R.D. nr. 7/1987, p. 25 şi urm.; L. Coraş, H.M. Diaconescu,
Consideraţii asupra pedepsei accesorii în reglementarea legii penale române din
perspectiva Convenţiei (europene) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Dreptul nr. 6/2007, p. 168-185; I. Dumitru, Organul judiciar competent să
aprecieze asupra aplicării legii penale mai favorabile şi cu privire la instanţa competentă
să judece fapte pentru care sunt incidente prevederile art. 13 C.pen., Dreptul nr. 9/1997,
p. 98-100; I. Florean, Importanţa pe care o prezintă stabilirea datei rămânerii definitive
a hotărârilor judecătoreşti, Dreptul nr. 3/1997, p. 66-71; L. Herghelegiu, Modificări în
executarea pedepsei. Acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni în formă
continuată. Cerere de contopire întemeiată pe dispoziţiile art. 449 litera c) C.proc.pen.,
Dreptul nr. 4/2003, p. 166-170; G. Josan, Momentul rămânerii definitive a hotărârii
instanţei de apel în materie penală, Dreptul nr. 5/2007, p. 195-198; D. Lupaşcu, Punerea
în executare a pedepselor principale, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003; D. Lupaşcu, Aspecte
comune privind procedura la instanţa de executare, Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152;
D. Lupaşcu, Amânarea executării pedepselor închisorii şi a detenţiunii pe viaţă, precum
şi a măsurii educative a internării minorului într-un centru de reeducare, în Juridica
nr. 4/2000; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; R.D. Lupaşcu, Limitele în care se poate proceda la înlocuirea
pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, Dreptul nr. 4/1998; Gh. Mărgărit, Liberarea
condiţionată, Ed. Novelnet, Ploieşti, 1998; Gh. Mărgărit, Câteva probleme legate de
soluţionarea recursului în materia liberării condiţionate, în R.R.D. nr. 2/1981, p. 25-32;
V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru judecat, în R.R.D.
nr. 9/1982, p. 32-36; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de lucru judecat
în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; P. Sîrbulescu,
V. Stoican, Amânarea executării pedepsei închisorii, în R.R.D. nr. 4/1973, p. 17-26;
I. Stoenescu, M. Sârbu, Calcularea restului de pedeapsă în cazul revocării liberării
condiţionate, în R.R.D. nr. 7/1972, p. 91-95; A.Şt. Tulbure, Amânarea şi întreruperea
executării pedepsei, R.D.P. nr. 2/2000, p. 17-27; A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat
în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-37; C. Turianu, Înlocuirea executării pedepsei
închisorii pentru militari, Dreptul nr. 2/2001, p. 175-177; A. Ungureanu, Soluţiile ce
pot fi adoptate în cadrul reexaminării situaţiei condamnatului ca urmare a modificării
pedepsei după amânarea propunerii sau respingerea cererii de liberare condiţionată,
în R.R.D. nr. 7/1987, p. 25-37; T. Vasiliu, Unele aspecte din practica judiciară privind
1208 Lia Savonea
Art.
liberarea condiţionată şi amânarea executării pedepsei închisorii, în R.R.D. nr. 6/1970,
p. 3-13; M. Zolineak, Unele aspecte teoretice şi practice ale liberării condiţionate, în
A.U. „Al.I. Cuza”, Iaşi, 1977.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Capitolul I. Dispoziţii generale
Art. 415. Hotărâri executorii
(1) Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au
rămas definitive.
(2) Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea
dispune aceasta. [C.proc.pen., art. 140, art. 1403, art. 141, art. 416-421,
art. 4221-423, art. 425-427, art. 429-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul adiţional nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor, art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: I. Florean, Importanţa pe care o prezintă stabilirea datei rămânerii
definitive a hotărârilor judecătoreşti, Dreptul nr. 3/1997, p. 66-71; G. Josan, Momentul
rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel în materie penală, Dreptul nr. 5/2007,
p. 195-198; D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare, Dreptul
nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale,
în Juridica nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii
Lia Savonea 1209
Art. 416 Executarea hotărârilor penale Dispoziţii generale Art. 4161
de lucru judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind p. 52; A.Şt. Tulbure, Consideraţii privind autoritatea lucrului judecat în procesul penal,
autoritatea de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. Dreptul nr. 9/1999, p. 95.
nr. 1/1971, p. 35-46.
JURISPRUDENŢĂ
Art. 416. Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe
DECIZII DE SPEŢĂ
Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi 1. Data rămânerii definitive 2. Importanţa momentului rămâ-
nici recursului; a hotărârii penale. Importanţă. nerii definitive a hotărârii penale.
2. la data expirării termenului de apel; Conform art. 416 pct. 3 C.proc.pen., Cum dispoziţiile art. 416 C.proc.pen.
a) când nu s-a declarat apel în termen; hotărârea primei instanţe rămâne au caracter imperativ şi sunt limitative,
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului; definitivă la data retragerii apelului, apelul peste termen nu produce efecte
3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după dacă aceasta s-a produs după expirarea cu privire la punerea în executare a
expirarea termenului de apel; termenului de apel. Ca urmare, nu hotărârii - care intră în puterea lucrului
4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărâ rilor constituie primul termen al recidivei judecat la data expirării termenului
nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins; condamnarea rămasă definitivă, prin de apel ordinar. [C.A. Iaşi, dec.
a) când nu s-a declarat recurs în termen; retragerea apelului, la o dată ulterioară nr. 421/A/2000, apud I. Neagu, A. Crişu,
b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului; săvârşirii celei de-a doua infracţiuni, în op. cit., p. 310]
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor men- atare caz faptele aflându-se în concurs
ţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului real. [C.S.J., s. pen., dec. nr. 2961/2000,
de recurs. apud I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 310]
6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat
împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4. [C.proc.pen., art. 415,
art. 4161-423, art. 425-427, art. 429-464, art. 490] Art. 4161. Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de
apel
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, Hotărârile instanţei de apel rămân definitive:
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, 1. La data expirării termenului de recurs:
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii a) când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în s-a declarat recurs în termen;
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
b) când recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
lit. a) a fost retras înăuntrul termenului;
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
2. la data retragerii recursului decla rat împotriva ho tărârii
Doctrină: D. Ciuncan, Restituirea pentru completarea urmăririi. Calea de atac, menţionate la lit. a), dacă aceasta s-a produs după expirarea ter-
R.D.P. nr. 1/2000, p. 79; F. Ivan, Importanţa pe care o prezintă stabilirea datei rămânerii menului de recurs;
definitive a hotărârilor judecătoreşti, Dreptul nr. 3/1997, p. 66; D. Lupaşcu, Aspecte 3. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat
comune privind procedura la instanţa de executare, Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152; împotriva hotărârii menţionate la lit. a). [C.proc.pen., art. 415-421,
Gh. Mateuţ, Individualizarea „post judicium” a stării de recidivă, Dreptul nr. 1/1995, art. 4221-427, art. 429-447, art. 448-464, art. 490]

1210 Lia Savonea Lia Savonea 1211

Art. 417 Executarea hotărârilor penale
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: I. Florean, Importanţa pe care o prezintă stabilirea datei rămânerii definitive
a hotărârilor judecătoreşti, Dreptul nr. 3/1997, p. 66-71; G. Josan, Momentul rămânerii
definitive a hotărârii instanţei de apel în materie penală, Dreptul nr. 5/2007, p. 195-198;
D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare, Dreptul
nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale,
în Juridica nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii
de lucru judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind
autoritatea de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D.
nr. 1/1971, p. 35-46.
Art. 417. Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de recurs
Hotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării
acesteia când:
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de
recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după
admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul
respin gerii recursului. [C.proc.pen., art. 415-416 1, art. 418 -423,
art. 425-427, art. 429-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
1212 Lia Savonea
Dispoziţii generale Art. 418
Doctrină: D. Ciuncan, Restituirea pentru completarea urmăririi. Calea de atac,
R.D.P. nr. 1/2000, p. 79; F. Ivan, Importanţa pe care o prezintă stabilirea datei rămânerii
definitive a hotărârilor judecătoreşti, Dreptul nr. 3/1997, p. 66; D. Lupaşcu, Aspecte
comune privind procedura la instanţa de executare, Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152;
D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica nr. 3/2000,
p. 92-94; Gh. Mateuţ, Individualizarea „post judicium” a stării de recidivă, Dreptul
nr. 1/1995, p. 52; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru judecat,
în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de
lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 418. Instanţa de executare
(1) Hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă
de judecată, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, se pune în
executare de către prima instanţă de judecată.
(2) Hotărârile pronunţate în primă instanţă de către Curtea Supremă
de Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul Municipiului
Bucureşti sau de tribunalul militar teritorial cu sediul în Bucureşti.
(3) Când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei ierarhic
superioare, aceasta trimite instanţei de executare un extras din acea
hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunţării
hotărârii de către instanţa ierarhic superioară.
(4) Dispoziţiile alineatelor precedente sunt aplicabile şi în cazul
hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepţia celor privind
măsurile preventive care se pun în executare de instanţa care le-a
dispus. [C.proc.pen., art. 415-417, art. 419-423, art. 425-427, art. 429-
464, art. 490]
Notă: Alineatele (3) şi (4) ale art. 418 sunt reproduse astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
Lia Savonea 1213
Art. 419 Executarea hotărârilor penale
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: N. Costel, Competenţa instanţei şi limitele deducerii închisorii contra-
venţionale din pedeapsa închisorii, Dreptul nr. 3/1999, p. 142; D. Lupaşcu, Aspecte
comune privind procedura la instanţa de executare, Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152;
D. Lupaşcu, Consideraţii în legătură cu instanţa de executare şi judecătorul delegat cu
executarea în materie penală, Dreptul nr. 8/2002, p. 193; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru
judecat a hotărârilor penale, în Juridica nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite
ale principiului autorităţii de lucru judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu,
Consideraţii privind autoritatea de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale,
în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-47; A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul
penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 419. Judecătorul delegat cu executarea
(1) Instanţa de executare deleagă pe unul din judecătorii săi,
pentru efectuarea punerii în executare.
(2) Dacă cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul
executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare, judecătorul
delegat poate sesiza instanţa de executare, care va proceda potrivit
dispoziţiilor art. 460. [C.proc.pen., art. 415-421, art. 4221-427, art. 429-
464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare,
Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Executarea hotărârilor penale, Dreptul nr.
11/2000, p. 92; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; C. Niculeanu, Competenţa instanţei şi limitele deducerii închisorii
contravenţionale din pedeapsa închisorii, Dreptul nr. 3/1999, p. 142; V. Pătulea, Aplicarea
legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Modificarea pedepsei. Sesizarea
1214 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 420
instanţei de către judecătorul delegat cu punerea în executare a hotărârii, Dreptul nr.
10/2004, p. 241; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru judecat,
în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de lucru
judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt.
Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Capitolul II. Punerea în executare a hotărârilor
Secţiunea I. Punerea în executare a pedepselor principale
Art. 420. Punerea în executare a pedepsei închisorii sau
detenţiunii pe viaţă
(1) Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun
în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de
executare se emite de judecătorul delegat al instanţei de executare
în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanţa de fond sau, după
caz, în ziua primirii extrasului prevăzut în art. 418 alin. (3), se întoc-
meşte în trei exemplare şi cuprinde: denumirea instanţei de executare,
data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute
în art. 70, numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea
instanţei care a pronunţat-o, pedeapsa pronunţată şi textul de lege
aplicat, timpul reţinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata
pedepsei, menţiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de
arestare şi de deţinere, semnătura judecătorului delegat, precum şi
ştampila instanţei de executare.
(2) În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, odată
cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a
pedepsei detenţiunii pe viaţă, judecătorul delegat emite şi un ordin prin
care interzice condamnatului să părăsească ţara. Ordinul se întocmeşte
în trei exemplare şi cuprinde: denumirea instanţei de executare, data
emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art.
70, pedeapsa pronunţată împotriva acestuia, numărul şi data hotărârii
de condamnare, denumirea instanţei care a pronunţat-o, numărul
mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului,
dispoziţia de interzicere a părăsirii ţării, semnătura judecătorului
Lia Savonea 1215
Art. 421 Executarea hotărârilor penale
delegat, precum şi ştampila instanţei de executare. [C.proc.pen.,
art. 415-419, art. 421, art. 4221-427, art. 429-464, art. 490]
Notă: Articolul 420 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare,
Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Aspecte generale privind punerea în executare
a pedepselor principale, Dreptul nr. 6/2002, p. 170; D. Lupaşcu, Consideraţii referitoare
la punerea în executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă, Dreptul nr. 5/2002, p. 147.
Art. 421. Trimiterea spre executare a mandatului de execu-
tare a pedepsei şi a ordinului de interzicere a părăsirii ţării
(1) Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare,
se trimit două exemplare după caz, organului de poliţie, când
condamnatul este liber, comandantului locului de deţinere, când
condamnatul este arestat, sau comandantului unităţii militare unde
condamnatul face serviciul militar.
(2) Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului de interzicere
a părăsirii ţării, se trimite de îndată câte un exemplar organului
competent să elibereze paşaportul şi Inspectoratului General al
Poliţiei de Frontieră.
(3) În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate,
organele de executare prevăzute în alin. (1) şi (2) au obligaţia de
a lua măsurile prevăzute de lege în vederea punerii în executare
a mandatului de executare a pedepsei şi a ordinului de interzicere
a părăsirii ţării, în ziua primirii acestora. [C.proc.pen., art. 415-420,
art. 4221-4222, art. 460-462]
1216 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 422
Notă: Articolul 421 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 422. Executarea mandatului de executare a pedepsei
şi a ordinului de interzicere a părăsirii ţării
(1) Pe baza mandatului de executare organul de poliţie proce-
dează la arestarea condamnatului. Celui arestat i se înmânează un
exemplar al mandatului şi este dus la locul de deţinere cel mai apro-
piat, unde organul de poliţie predă celălalt exemplar al mandatului
de executare.
(1 1) În vederea punerii în execu tare a mandatului emis în
executarea unei hotărâri definitive de condamnare, organul de poliţie
poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea
acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea
reprezentantului legal al acesteia.
(2) Dispoziţiile art. 161 sunt aplicabile în mod corespunzător, obli-
gaţia de încunoştinţare revenind organului de poliţie.
(3) Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este
găsită, organul de poliţie constată aceasta printr-un proces-verbal şi
ia măsuri pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn
la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-
Lia Savonea 1217
Art. 422 Executarea hotărârilor penale
verbal, împreună cu un exemplar al mandatului de executare se
trimit instanţei care a emis mandatul.
(31) Dispoziţiile art. 184 alin. (31) se aplică în mod corespunzător.
(4) Comandantul unităţii militare, primind mandatul de executare,
înmânează un exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea
acestuia la locul de executare a pedepsei.
(5) Când condamnatul se află arestat, un exemplar al manda-
tului de executare i se înmânează de către comandantul locului de
deţinere.
(6) Comandantul locului de deţinere consemnează într-un pro-
ces-verbal data de la care condamnatul a început executarea
pedepsei.
(7) O copie de pe procesul-verbal se trimite instanţei de executare.
(71) Pe baza ordinului de interzicere a părăsirii ţării, organele în
drept refuză celui condamnat eliberarea paşaportului sau, după caz,
procedează la ridicarea acestuia şi iau măsuri pentru darea condam-
natului în consemn la punctele de trecere a frontierei. [C.proc.pen.,
art. 415-421, art. 4222, art. 423, art. 425-427, art. 429-464, art. 490]
Note: 1. Denumirea marginală a art. 422 este reprodusă astfel cum a fost modificată
prin Legea nr. 356/2006.
2. Alineatele (11), (31) şi (71) ale art. 422 au fost introduse prin Legea nr. 356/2006.
3. Alineatul (3) al art. 422 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare,
Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor
penale, în Juridica nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului
1218 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 4221
autorităţii de lucru judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii
privind autoritatea de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D.
nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P.
nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 4221. Punerea în executare a pedepsei închisorii cu exe-
cutare la locul de muncă
Pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă se pune
în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul se
emite de instanţa de executare, se întocmeşte în 4 exemplare şi
cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 420, care se aplică
în mod corespunzător, şi următoarele date: denumirea, sediul unităţii
unde se execută pedeapsa, dispoziţia de executare a pedepsei
către conducerea unităţii şi de reţinere şi vărsare la bugetul statului a
cotei prevăzute de lege. [C.proc.pen., art. 415-421, art. 4222, art. 423,
art. 425-427, art. 429-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Ghihanis, Câteva consideraţii în legătură cu schimbarea unităţii şi/sau
locului de muncă în cazul executării pedepsei la locul de muncă, Dreptul nr. 1/1994,
p. 95; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica nr. 3/2000,
p. 92-94; D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare, Dreptul
nr. 1/2003, p. 150-152; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Lia Savonea 1219
Art. 4222 Executarea hotărârilor penale Punerea în executare a hotărârilor Art. 423-425
JURISPRUDENŢĂ penale, în Juridica nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului
autorităţii de lucru judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii
DECIZII DE SPEŢĂ privind autoritatea de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D.
nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P.
Săvârşirea unei noi infracţiuni în se contopeşte cu pedeapsa aplicată nr. 4/1999, p. 29-32.
timpul executării pedepsei închisorii pentru ultima infracţiune. Dacă şi după
la locul de muncă. Consecinţe. În cazul comiterea celei de-a doua infracţiuni
săvârşirii unei infracţiuni în condiţiile inculpatul a continuat să execute prin Art. 423. Obiecţii privind identitatea
recidivei postcondamnatorii, în timpul muncă prima pedeapsă, timpul efectiv Dacă persoana faţă de care se efectuează executarea mandatului
executării prin muncă a unei pedepse, executat posterior săvârşirii ultimei ridică obiecţii în ce priveşte identitatea, se procedează potrivit dis-
instanţa revocă executarea pentru restul infracţiuni se scade din pedeapsa poziţiilor art. 153, care se aplică în mod corespunzător. [C.proc.pen.,
rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, rezultantă. [Trib. Bucureşti, s. I pen., art. 415-4221, art. 425-427, art. 429-464, art. 490]
rest ce se calculează în raport cu data dec. nr. 172/1990, apud I. Neagu,
săvârşirii celei de-a doua infracţiuni şi A. Crişu, op. cit., p. 313] Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
Art. 4222. Trimiterea spre executare a mandatului şi a dispo- nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
zitivului hotărârii internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
(1) Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
se trimite câte un exemplar unităţii unde se va executa pedeapsa,
condamnatului şi organului de poliţie din localitatea în care îşi are Doctrină: D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare,
sediul unitatea. Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor
penale, în Juridica nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului
(2) O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanţa de
autorităţii de lucru judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii
executare consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul
privind autoritatea de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D.
condamnatul. [C.proc.pen., art. 415-4221, art. 423, art. 425-427, nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P.
art. 429-464, art. 490] nr. 4/1999, p. 29-32.

Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,

art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare,
Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor
1220 Lia Savonea
Art. 424. Abrogat.
Art. 425. Punerea în executare a amenzii penale
(1) Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să
depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare,
în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
(2) Când cel condamnat se găseşte în imposibilitate de a achita
integral amenda în termenul prevăzut în alineatul precedent, instanţa
Lia Savonea 1221
Art. 425 Executarea hotărârilor penale
de executare, la cererea condamnatului, poate dispune eşalonarea
plăţii amenzii, pe cel mult 2 ani în rate lunare.
(3) În caz de neîndeplinire a obligaţiei în termenul arătat în
alin. (1) sau de neplată a unei rate, instanţa de executare comunică
un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea
amenzii organelor competente, în vederea executării amenzii potrivit
dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi cu
procedura prevăzută de aceste dispoziţii.
(4) Abrogat.
(5) Abrogat. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-462]
Note: 1. Alineatul (3) al art. 425 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
2. Alineatele (4) şi (5) ale art. 425 au fost abrogate prin Legea nr. 356/2006.
Punerea în executare a hotărârilor Art. 426
Art. 426. Interzicerea exerciţiului unor drepturi
Pedeapsa interzicerii exerciţiului unor drepturi se pune în executare
prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe
dispozitivul hotărârii consiliului local în a cărui rază îşi are domiciliul
condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea acestor
drepturi. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-462]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.

Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, Doctrină: L. Coraş, H.M. Diaconescu, Consideraţii asupra pedepsei accesorii
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, în reglementarea legii penale române din perspectiva Convenţiei (europene) pentru
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Dreptul nr. 6/2007, p. 168-185;
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica nr. 3/2000,
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru judecat, în R.R.D.
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de lucru judecat în
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt. Tulbure,
Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Doctrină: D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura la instanţa de executare,
Dreptul nr. 1/2003, p. 150-152; D. Lupaşcu, Aspecte generale privind punerea în executare JURISPRUDENŢĂ
a pedepselor principale, Dreptul nr. 6/2002, p. 170 şi urm.; D. Lupaşcu, Consideraţii
referitoare la punerea în executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă, Dreptul nr. 5/2002, HOTĂRÂRI CEDO
p. 147 şi urm.; D. Lupaşcu, Punerea în executare a pedepsei amenzii, Dreptul nr. 4/2002,
Sabou şi Pîrcălab c. România. şi C.D.P. (reclamanţii), au sesizat
p. 191 şi urm.; V. Pop, Executarea amenzilor aplicate de procuror ca sancţiuni cu caracter
administrativ, R.D.P. nr. 2/1996, p. 18 şi urm. Pedeapsa interzicerii exerciţiului Comisia Europeană a Drepturilor
unor drepturi. Posibilitatea aplicării Omului (Comisia), reclamând, între
şi executării pedepsei interzicerii altele, încălcarea art. 8 din Convenţie,
Secţiunea II. Punerea în executare unor drepturi doar în condiţiile exer- prin interzicerea drepturilor părinteşti,
a pedepselor complementare citării unui control de către instanţele fiindu-i adus atingere dreptului său
judecătoreşti. La originea cauzei la respectarea vieţii de familie. Au
Notă: Potrivit art. II din Legea nr. 278/2006, „expresia pedepse complimentare din se află o cerere îndreptată împotriva susţinut că interdicţia totală şi absolută
cuprinsul Codului penal sau al altor acte normative în vigoare se înlocuieşte cu expresia României, prin care, domnii D.C.S. de a-şi exercita drepturile părinteşti în
pedepse complementare”.

1222 Lia Savonea Lia Savonea 1223

Art. 426
timpul detenţiei şi până la obţinerea
graţierii, adică inclusiv în perioada
în care a fost eliberat provizoriu
pentru motive familiale şi medicale,
constituie o ingerinţă gravă în dreptul
său la respectarea vieţii familiale, care
nu este justificată de luarea în consi-
derare a interesului copiilor. Astfel,
prin sentinţa din 15 decembrie 1997,
instanţa l-a condamnat pe primul
reclamant pentru infracţiunea de
calomnie la o pedeapsă de 10 luni de
închisoare şi la pedeapsa accesorie
prevăzută de art. 71 coroborat cu art. 64
C.pen., şi anume interzicerea, pe timpul
detenţiei, a dreptului la exercitarea pro-
fesiei, precum şi a drepturilor părinteşti
şi a celor electorale. Apelul formulat
în cauză a fost respins prin decizia
din 3 aprilie 1998. La 20 august 1998,
primul reclamant a fost închis. În
raportul de anchetă socială efectuat
la 26 august 1998 la domiciliul său,
Direcţia judeţeană pentru protecţia
drepturilor copilului a menţionat că
reclamantul locuia cu concubina sa
şi cu doi dintre copiii lor din relaţiile
anterioare şi că, la 24 august 1998, se
născuse un al treilea copil. Prin decizia
din 22 septembrie 1998 Tribunalul
Maramureş a admis, pentru motive
familiale, legate în special de cei trei
copii care se aflau în grija sa, cererea
primului reclamant de suspendare a
executării pedepsei. El a fost pus în
libertate la 5 octombrie 1998. La 14
1224 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
ianuarie 1999, Judecătoria Baia Mare a
respins o nouă cerere a reclamantului de
suspendare a executării pedepsei. El nu
a fost reîncarcerat ca urmare a acestei
hotărâri. Asupra pretinsei încălcări a
art. 8 din Convenţie, Curtea remarcă, în
primul rând, că interzicerea drepturilor
părinteşti primului reclamant constituie
o ingerinţă în dreptul său la respectarea
vieţii sale familiale. Curtea arată că în
speţă nu s-a contestat faptul că inter-
zicerea era întemeiată pe art. 64 şi
art. 71 C.pen. şi că, în consecinţă, era
prevăzută de lege, în sensul primului
paragraf din art. 8. Rămâne de examinat
dacă ingerinţa urmărea un scop legitim.
Curtea reaminteşte că, în cauzele de acest
fel, examinarea elementelor care servesc
cel mai bine intereselor copilului este
întotdeauna de o importanţă fundamentală
(Johansen c. Norvegiei, hotărârea din
7 august 1996), că interesul copilului
trebuie considerat ca fiind primordial
şi că doar un comportament deosebit
de nedemn poate determina ca o
persoană să fie privată de drepturile
sale părinteşti în interesul superior
al copilului (hotărârea Gnahore c.
Franţei şi Johansen). Curtea constată
că infracţiunea care a determinat con-
damnarea reclamantului era absolut
independentă de aspectele legate de
autoritatea părintească şi că niciodată
nu i s-a reproşat reclamantului absenţa
îngrijirii copiilor sau rele tratamente
aplicate lor. Curtea observă că, în
Punerea în executare a hotărârilor Art. 427
dreptul român, interzicerea exercitării demonstrat faptul că retragerea abso-
drepturilor părinteşti se aplică în mod lută, prin efectul legii, a drepturilor
automat şi absolut, cu titlu de pedeapsă părinteşti ale primului reclamant cores-
accesorie, oricărei persoane care pundea unei necesităţi primordiale
execută o pedeapsă cu închisoarea, în privind interesele copilului şi că, în
absenţa oricărui control exercitat de consecinţă, urmărea un scop legitim,
către instanţele judecătoreşti şi fără anume protecţia sănătăţii, moralei sau
a lua în considerare tipul infracţiunii a educaţiei minorilor. În consecinţă,
sau interesul minorilor. Ca atare, art. 8 din Convenţie a fost încălcat în
ea constituie mai mult o sancţiune ceea ce îl priveşte pe primul reclamant.
morală având drept scop pedepsirea [CEDO, 24 septembrie 2004, cauza
condamnatului şi nu o măsură de Sabou şi Pîrcălab c. România, M. Of.
protecţie a copilului. În aceste cir- nr. 484 din 8 iunie 2005]
cumstanţe, Curtea consideră că nu s-a
DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
1. Pedeapsa interzicerii unor şi executarea pedepsei interzicerii
drepturi în cazul inculpaţilor cetăţeni unor drepturi. Prin decizia nr. LXXIV
străini. Prin Decizia nr. XXIV/2007, (74) din 5 noiembrie 2007, Secţiile
Secţiile Unite au decis că: pedeapsa Unite au decis că: „Dispoziţiile art. 71
complementară a interzicerii unor din Codul penal referitoare la pedepsele
drepturi, prevăzută în legea penală accesorii se interpretează în sensul că,
română în conţinutul art. 64 C.pen., se interzicerea drepturilor prevăzute de
aplică în condiţiile art. 65 din acelaşi art. 64 lit. a) teza I din Codul penal nu
cod şi inculpaţilor cetăţeni străini. se va face în mod automat, prin efectul
[I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXIV/2007, legii, ci se va supune aprecierii instanţei,
www.mpublic.ro] în funcţie de criteriile stabilite în art. 71
alin. (3) din Codul penal.” [I.C.C.J.,
2. Obligativitatea controlului
S.U., Decizia nr. LXXIV/2007, www.
instanţelor judecătoreşti în aplicarea
mpublic.ro]
Art. 427. Degradarea militară
Pedeapsa degradării militare se pune în executare, prin trimiterea
de către instanţa de executare a unei copii de pe hotărâre, după caz,
comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat
Lia Savonea 1225
Art. 428-429 Executarea hotărârilor penale
sau coman dan tului centrului mili tar în raza căruia domi ciliază
condamnatul. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-462]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 428. Abrogat.
Secţiunea III. Punerea în executare a măsurilor de siguranţă
Art. 429. Obligarea la tratament medical
(1) Măsura de siguranţă a obligării la tratamentul medical luată
printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea
copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul medico-legal,
direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă
de care s-a luat această măsură. Direcţia sanitară va comunica de
îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament
medical, unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratament.
(11) La luarea măsurii obligării la tratament medical, persoana la
care se referă măsura are dreptul de a cere să fie examinată şi de
un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt
înaintate instanţei de judecată iar, la data rămânerii definitive a
hotărârii, şi direcţiei sanitare prevăzute în alin. (1).
(2) Instanţa de executare comunică persoanei faţă de care s-a
luat măsura obligării la tratament medical, că este obligată să se
1226 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 430
prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă
tratamentul, atrăgându-i-se atenţia că în caz de nerespectare a
măsurii luate se va dispune internarea medicală.
(3) În cazul în care obligarea la tratament medical însoţeşte
pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau priveşte o persoană
aflată în stare de deţinere, comunicarea prevăzută în alin. (1) se
face administraţiei locului de deţinere. [C.proc.pen., art. 415-419,
art. 460-462]
Notă: Alineatul (11) al art. 429 a fost introdus prin Legea nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 430. Obligaţii în legătură cu tratamentul medical
(1) Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efec-
tuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei:
a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a
urma tratamentul;
b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;
c) când măsura dispusă de instanţă nu este sau nu mai este
necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezintă
persoana obligată la tratament este indicat un alt tratament;
d) dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară
internarea medicală.
Lia Savonea 1227
Art. 431 Executarea hotărârilor penale Punerea în executare a hotărârilor Art. 431
(2) În cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripţia (13) Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă nu
instanţei care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.
lit. b)-d) se face judecătoriei în a cărei rază teritorială se află unitatea (2) O copie de pe hotărârea definitivă a instanţei prevăzute în
sanitară. art. 430 alin. (2) se comunică instanţei de executare. [C.proc.pen.,
(3) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespun- art. 415-419, art. 460-464]
zător şi în cazul arătat în art. 429 alin. (3). [C.proc.pen., art. 415-419,
art. 460-464, art. 490] Note: 1. Alineatul (1) al art. 431 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, 2. Alineatele (11)-(13) ale art. 431 au fost introduse prin Legea nr. 356/2006.
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32. judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 431. Înlocuirea tratamentului medical
(1) Primind comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevă- JURISPRUDENŢĂ
zută în art. 430 alin. (2) dispune efectuarea unui raport medico-legal
cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care este luată DECIZII DE SPEŢĂ
măsura de siguranţă.
(11) Persoana obligată la tratament medical are dreptul de a cere Înlocuirea măsurii de siguranţă inculpatului la tratament medical până la
să fie examinată şi de un medic specialist desemnat de aceasta, ale a obligării la tratament medical cu însănătoşire, fiindu-i acordat tratament
cărui concluzii sunt înaintate instanţei prevăzute în alin. (1). cea a internării medicale. Condiţii. în ambulatoriu de către Spitalul Clinic
Măsura de siguranţă a obligării la Colentina – Secţia Psihiatrie. Cum
(1 2) După primirea raportului me dico-legal şi a concluziilor
tratament medical se înlocuieşte medicul curant a apreciat că tratamentul
medicului specialist prevăzut în alin. (11), instanţa ascultă concluziile
cu măsura de siguranţă a internării în ambulatoriu nu poate corecta
procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura de
medicale dacă bolnavul se află într-o tulburările de comportament induse
siguranţă şi apărătorului acesteia, precum şi ale expertului şi medicului
stare care prezintă pericol pentru de leziunile cerebrale, tulburări ce pun
specialist, atunci când consideră necesar, dispunând fie înlocuirea
societate. În cauză, s-a dispus obligarea în pericol viaţa membrilor familiei,
tratamentului, fie internarea medicală.
1228 Lia Savonea Lia Savonea 1229
Art. 432 Executarea hotărârilor penale Punerea în executare a hotărârilor Art. 433
a sesizat Comisia de Psihiatrie de pe de cele constatate din actele medicale Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
lângă Direcţia de Sănătate Publică a depuse la dosar (boala s-a agravat art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
Municipiului Bucureşti care, conform şi existau dovezi că prin acţiunile art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
art. 431 C.proc.pen., a sesizat instanţa de sale pune în pericol viaţa membrilor nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
executare în vederea înlocuirii măsurii familiei) a fost admisă cererea şi cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
de siguranţă a obligării la tratament înlocuită măsura dispusă iniţial. [Trib.
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
medical cu măsura internării medicale. Bucureşti, s. I pen., sent. nr. 756/2005,
Faţă de propunerile Comisiei şi faţă nepublicată] Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
Art. 432. Internarea medicală de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
(1) Măsura de siguranţă a internării medicale luată printr-o hotă- A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
râre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe
dispozitiv şi a unei copii de pe raportul medico-legal direcţiei sanitare JURISPRUDENŢĂ
din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a
luat această măsură. DECIZII DE SPEŢĂ
(2) La luarea măsurii internării medicale, persoana la care se 1. Măsura de siguranţă a internării măsura internării poate fi înlocuită cu
referă măsura are dreptul de a cere să fie examinată şi de un medic medicale. Verificarea, din oficiu sau cea a obligării la tratament medical sau
specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt înaintate la cerere, dacă internarea medicală internarea medicală trebuie menţinută.
instanţei de judecată iar, la data rămânerii definitive a hotărârii, şi mai este necesară. Necesitatea efec- [I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2742/2003,
direcţiei sanitare prevăzute în alin. (1). tuării unui raport medico-legal. BJ 2003, p.761]
(3) Judecătorul delegat al instanţei de executare comunică Pentru soluţionarea cererii de încetare
2. Măsura de siguranţă a inter-
judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară la care a internării medicale, formulată de
nării medicale. Condiţii vizând
s-a făcut internarea data la care s-a efectuat internarea, în vederea persoana internată, în cazul în care
luarea acesteia. Internarea medicală, ca
luării în supraveghere. avizul unităţii sanitare la care se referă
şi oricare dintre măsurile de siguranţă,
(4) După primirea comunicării, judecătorul delegat al judecătoriei art. 434 alin. (2) C.proc.pen. şi actele
nu poate fi dispusă de instanţă decât în
în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară verifică periodic, dar medicale depuse nu sunt lămuritoare
cazul în care persoana a comis o faptă
cu privire la starea sănătăţii acestuia,
nu mai târziu de 6 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. prevăzută de legea penală, iar nu când
se impune efectuarea unei expertize
În acest scop, judecătorul delegat dispune efectuarea unui raport a comis o contravenţie. [C.S.J., s. pen.,
psihiatrice pentru a se stabili dacă
medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de dec. nr. 2583/1999, apud I. Neagu,
cel internat s-a însănătoşit şi nu mai
care s-a luat măsura internării medicale şi, după primirea acestuia, A. Crişu, op. cit., p. 317]
prezintă pericol pentru societate, dacă
sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară
pentru a dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii.
[C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-464, art. 490] Art. 433. Obligaţii în legătură cu internarea medicală
(1) Direcţia sanitară este obligată să efectueze internarea, încunoş-
Notă: Alineatele (2)-(4) ale art. 432 au fost introduse prin Legea nr. 356/2006. tinţând despre aceasta instanţa de executare.

1230 Lia Savonea Lia Savonea 1231

Art. 434 Executarea hotărârilor penale
(11) În cazul în care persoana faţă de care s-a luat măsura internării
medicale refuză să se supună internării, executarea acestei măsuri se
va face cu sprijinul organelor de poliţie. în vederea executării măsurii
internării medicale, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau
reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei
persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(12) Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale
nu este găsită, direcţia sanitară constată aceasta printr-un proces-
verbal şi sesizează organele de poliţie pentru darea în urmărire, precum
şi pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un
exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un exemplar al sesizării
adresate organelor de poliţie se trimit instanţei de executare.
(2) Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaţia, în
cazul când consideră că internarea nu mai este necesară, să încunoş-
tinţeze judecătoria în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea
sanitară. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-464, art. 490]
Notă: Alineatele (11) şi (12) ale art. 433 au fost introduse prin O.U.G. nr. 60/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 434. Menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii inter-
nării medicale
(1) Judecătoria, după primirea sesizării judecătorului delegat sau
a încunoştinţării prevăzute în art. 433 alin. (2), ascultând concluziile
1232 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 434
procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura internării,
atunci când aducerea acesteia în faţa instanţei este posibilă, şi ale
apărătorului său, precum şi ale expertului care a întocmit raportul
medico-legal, atunci când consideră necesar, dispune, după caz,
menţinerea internării medicale, încetarea acesteia sau înlocuirea cu
măsura obligării la tratament medical.
(2) Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de
persoana internată sau de procuror. În acest caz, judecătoria dispune
efectuarea raportului medico-legal. Dispoziţiile art. 431 alin. (11) se
aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă persoana internată nu are apărător, i se asigură un
avocat din oficiu.
(4) O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus menţine-
rea, înlocuirea sau încetarea internării medicale se comunică instanţei
de executare. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-464, art. 490]
Notă: Articolul 434 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Lia Savonea 1233
Art. 434
JURISPRUDENŢĂ
HOTĂRÂRI CEDO
Filip c. României. Condiţii
vizând privarea de libertate a
unei persoane considerată drept
alienat. Lipsa avizului medicului
expert. Jurisprudenţa Curţii Euro-
pene a Drepturilor Omului. La
originea cauzei se află o cerere
îndreptată împotriva României prin
care un cetăţean al acestui stat, dl.
M.F. (reclamantul), a sesizat Curtea
reclamând încălcarea art. 3 şi art. 5
parag. 1 şi 4 din Convenţie. Reclamantul
se plânge că nu a primit un tratament
adaptat la boala sa cardio-vasculară şi
la handicapul său locomotor. În plus, se
plânge că a fost legat cu forţa de patul
său şi că nu a fost eliberat decât la 24
de ore, atunci când îşi făcea toaleta. El
subliniază că imobilizarea la pat nu era
justificată nici de motive medicale, nici
de raţiuni de securitate, ţinând cont în
special de capacitatea sa de mişcare
redusă, de vârsta şi de starea sa de
sănătate precară; că a fost internat fără
să sufere de o afecţiune psihică şi fără
ca parchetul sau tribunalul să ordone
o expertiză medico-legală psihiatrică,
decât la o lună de la internarea sa. El
denunţă faptul că procurorul a aşteptat
expirarea măsurii internării înainte
de a hotărî asupra recursului său şi
de a-l respinge ca lipsit de obiect şi
că tribunalul, aşteptând expirarea
1234 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale Punerea în executare a hotărârilor Art. 434
sa trebuie să fi fost stabilită în mod baza dosarului, altminteri nu se poate
edificator; în al doilea rând, tulburarea susţine că alienarea interesatului a
trebuie să aibă un caracter sau o amploare fost stabilită în mod edificator (X. c.
care să justifice internarea; în al treilea Regatului Unit al Marii Britanii şi
măsurii internării înainte de a hotărî
rând internarea nu se poate prelungi Varbanov). În fine, Curtea reiterează
asupra plângerii sale, nu a respectat
valabil fără persistenţa acestei tulburări că unul din elementele necesare
dreptul la un control al legalităţii
(Winterwerp şi Johnson c. Regatului „legalităţii” detenţiei în sensul art. 5
internării într-un termen scurt. Asupra
Unit al Marii Britanii, hotărârea din 24 parag. 1 este lipsa arbitrarului. Privarea
încălcării invocate a art. 5 parag. 1 lit.
octombrie 1997). Curtea consideră că de libertate este o măsură atât de gravă
e) a Convenţiei, Curtea aminteşte că
nicio privare de libertate a unei persoane încât nu se justifică decât atunci când
art. 5 parag. 1 face trimitere în principal
considerată drept alienată nu poate fi măsurile, mai puţin severe, au fost
la legislaţia naţională şi consacră
considerată conformă art. 5 parag. 1 lit. analizate şi considerate insuficiente
obligaţia de a-i respecta normele de
e) dacă a fost hotărâtă fără să se fi cerut pentru a proteja interesul personal sau
fond, ca şi de procedură, şi cere, în
avizul unui medic expert. Orice altă public care impune detenţia. Trebuie
plus, ca privarea de libertate intervenită
abordare merge dincolo de protecţia stabilit că privarea de libertate a
să nu fie contrară scopului acestui
cerută împotriva arbitrarului, legată interesatului era indispensabilă pe baza
articol, care este de a proteja individul
de art. 5 al Convenţiei. Ea aminteşte, circumstanţelor (Litwa c. Poloniei). În
împotriva arbitrarului (Winterwerp c.
de asemenea, deplina libertate de care cazul în speţă Curtea constată că pe
Olandei, hotărârea din 24 octombrie
statele contractante dispun într-un 8 noiembrie 2002 reclamantul a fost
1979, şi Hutchison Reid c. Regatului
asemenea caz în materie de internare internat pe o perioadă nedeterminată
Unit al Marii Britanii). Le revine în
cu titlul de urgenţă (X. c. Regatului în baza deciziei parchetului luată
primul rând autorităţilor naţionale,
Unit al Marii Britanii, hotărârea din fără ca avizul unui medic expert să
şi în special tribunalelor, sarcina să
5 noiembrie 1981, şi Varbanov c. fi fost obţinut în prealabil. Parchetul
interpreteze şi să aplice dreptul intern.
Bulgariei). În această privinţă, forma a ordonat o expertiză medico-legală
Totuşi, din moment ce în privinţa art. 5
şi procedura reţinute pot depinde de abia la o lună de la internare, după ce
parag. 1 nerespectarea dreptului intern
circumstanţe. Este acceptabil, în cazuri a primit plângerea reclamantului care
implică încălcarea Convenţiei, Curtea
urgente sau atunci când o persoană este critica legalitatea măsurii de siguranţă
poate şi trebuie să exercite un anumit
arestată din cauza comportamentului pe motiv că o asemenea expertiză nu
control pentru a descoperi dacă dreptul
său violent, ca un asemenea aviz să fie fusese ordonată nici în prealabil, nici
intern chiar a fost respectat (Douiyeb c.
obţinut imediat după arestare. În toate după internarea sa, care data deja de 80
Olandei şi Pantea c. României). Curtea
celelalte cazuri este indispensabilă o de zile. Curtea estimează că evaluarea
aminteşte jurisprudenţa sa constantă
consultare prealabilă. În lipsa altor prealabilă din partea unui psihiatru era
conform căreia un individ nu poate fi
posibilităţi, de exemplu din cauza indispensabilă, ţinând cont în special
considerat „alienat” şi nu poate suferi
refuzului interesatului de a se prezenta de faptul că reclamantul nu avea
o privare de libertate decât dacă cel
la un examen, trebuie cel puţin să se antecedente de tulburări psihice. În
puţin următoarele trei condiţii sunt
ceară evaluarea unui medic expert pe orice caz, nu era vorba în cazul în speţă
îndeplinite: în primul rând, alienarea
Lia Savonea 1235
Art. 434
de o internare de urgenţă. Este adevărat
că internarea reclamantului ordonată de
către procuror avea drept obiect tocmai
obţinerea unui aviz medical pentru
a aprecia dacă avea discernământul
necesar pentru a-şi asuma răspunderea
penală. Este la fel de adevărat că la
internare reclamantul a fost condus
într-un centru psihiatric unde a fost
examinat de medici. Cu toate acestea,
nimic nu indică faptul că medicii care
l-au internat în spitalul psihiatric la 8
noiembrie 2002 ar fi fost întrebaţi dacă
reclamantul avea nevoie să fie internat
în vederea unei examinări. Curtea
constată că raportul comisiei medicale
nu a confirmat măsura de siguranţă
a internării medicale obligatorii.
Chiar dacă raportul a stabilit că recla-
mantul prezenta „o stare reactivă de
tip paranoic adăugată la o afecţiune
organică de personalitate involutivă”,
având „discernământul mult diminuat”,
comisia s-a limitat la a recomanda o
măsură de siguranţă neprivativă de
libertate, şi anume obligaţia de a urma
un tratament psihiatric. În consecinţă,
Curtea estimează că internarea recla-
mantului pentru o perioadă de 80 de zile
nu a constituit „internarea (...) normală a
unui alienat” în sensul art. 5 parag. 1 lit.
e), în măsura în care a fost ordonată fără
să fi fost consultat în prealabil de vreun
medic şi deci alienarea reclamantului
1236 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
nu fusese stabilită în mod edificator.
În plus Curtea notează că ordonanţa
parchetului nu menţiona elementele
care îl făcuseră să constate că starea
psihică a reclamantului prezenta un
pericol pentru societate, chiar dacă este
una din condiţiile prevăzute de art. 114
C.pen. pentru luarea măsurii internării.
Curtea observă, de asemenea, că
în temeiul art. 162 C.proc.pen.,
procurorul sau tribunalul ia măsurile
necesare pentru executarea internării
provizorii şi sesizează, în acelaşi timp,
comisia medicală competentă pentru
a aviza internarea. Or, ea notează că
în cazul în speţă comisia medicală nu
a fost sesizată decât peste o lună de
la internarea reclamantului şi i-a mai
trebuit încă o lună ca să întocmească
raportul de expertiză medico-legal. În
această privinţă, Curtea consideră că
privarea de libertate a reclamantului
care se înscrie în ipoteza art. 5 parag. 1
lit. e) al Convenţiei, nu a fost ordonată
„conform căilor legale”, aşa cum o cere
art. 5 parag. 1. În concluzie, Curtea
estimează că s-a încălcat art. 5 parag.
1 lit. e) din Convenţie drepturilor
omului, deoarece privarea de libertate
a reclamantului nu era justificată şi nu
a fost ordonată „conform căilor legale”.
[CEDO, 14 decembrie 2006, cauza
Filip c. României, în Lex Expert – Bază
de date]
Punerea în executare a hotărârilor Art. 435
DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
Înlocuirea măsurii internării nată, cheltuielile judiciare ocazionate
medicale. Cheltuieli judiciare. de judecarea acesteia rămân în sarcina
Prin decizia nr. XXIX/2007, Secţiile statului, potrivit art. 192 alin. (3)
Unite au decis că, în cazul respingerii C.proc.pen. [I.C.C.J., S.U., Decizia
cererii de înlocuire a măsurii internării nr. XXIX/2007, M. Of. nr. 772 din
medicale cu obligarea la tratament 14 noiembrie 2007]
medical formulată de persoana inter-
DECIZII DE SPEŢĂ
Condiţii vizând revocarea măsurii expertize medico-legale, să se constate
de siguranţă a internării medicale. că temeiurile care au impus luarea
Expertiză medico-legală. În raport cu acestei măsuri au încetat, cerându-
prevederile art. 437 şi art. 434 C.proc. se şi avizul unităţii sanitare unde se
pen., pentru a se dispune revocarea află cel internat. [C.S.J., s. pen., dec.
măsurii de siguranţă a internării medi- nr. 2411/2001, apud I. Neagu, A. Crişu,
cale este necesar ca, pe baza unei op. cit., p. 318]
Art. 435. Măsuri de siguranţă provizorii
(1) În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a
internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi
penale sau al judecăţii, punerea în executare se face de către instanţa
de judecată care a luat această măsură.
(2) Dispoziţiile prevăzute în art. 430-434 se aplică în mod
corespunzător. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-464, art. 490]
Notă: Alineatul (1) al art. 435 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 281/2003.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
Lia Savonea 1237
Art. 436 Executarea hotărârilor penale
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor jude-
cătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 436. Executarea altor măsuri de siguranţă
(1) Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii şi
măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi
se pune în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv
organului în drept să aducă la îndeplinire aceste măsuri şi să supra-
vegheze respectarea lor.
(2) Acest organ are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate
şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la
executarea măsurii de siguranţă.
(3) Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite loca-
lităţi poate fi amânată sau întreruptă de organul care are îndatorirea
să asigure executarea acestei măsuri, în caz de boală sau pentru
orice alt motiv care justifică amânarea sau întreruperea. [C.proc.pen.,
art. 415-421, art. 4221, art. 423-426, art. 428-435, art. 437-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
1238 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 437-438
Art. 437. Revocarea măsurilor de siguranţă
(1) Persoana cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute
în art. 115 şi 116 din Codul penal poate cere instanţei corespunzătoare
în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie locuieşte,
revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia
au încetat.
(2) Revocarea poate fi cerută şi de procuror.
(3) Soluţionarea cererii se face cu citarea persoanei faţă de care
este luată măsura, după ascultarea concluziilor apărătorului acesteia
şi ale procurorului. [C.proc.pen., art. 415-421, art. 4221, art. 423,
art. 425-426, art. 428-436, art. 438-452, art. 460-464, art. 490]
Notă: Articolul 437 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 438. Executarea expulzării
(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a
luat măsura de siguranţă a expulzării, se face menţiune în mandatul
de executare a pedepsei închisorii ca la data liberării, condamnatul
să fie predat organului de poliţie, care va proceda la efectuarea
expulzării.
Lia Savonea 1239
Art. 438 Executarea hotărârilor penale Punerea în executare a hotărârilor Art. 439-4391
(2) Dacă măsura expulzării nu însoţeşte pedeapsa închisorii, interzicerii unor drepturi, chiar dacă înlăturarea executării măsurii de
comunicarea în vederea expulzării se face organului de poliţie, aceasta este obligatorie potrivit art. 65 siguranţă a expulzării pe calea contes-
imediat ce hotărârea a rămas definitivă. alin. (2) C.pen. [C.S.J., s. pen., dec. taţiei la executare, nu se aduce atingere
(3) În vederea punerii în executare a măsurii expulzării, organul nr. 2818/1999, apud I. Neagu, A. Crişu, puterii lucrului judecat a sentinţei penale
de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane op. cit., p. 319] prin care s-a dispus măsura, deoarece
fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără ceea ce se înlătură este executarea şi nu
2. Măsura de siguranţă a expul- măsura dispusă. [Trib. Bucureşti, s. I
învoirea reprezentantului legal al acesteia. zării. Înlăturarea executării. Prin pen., sent. nr. 1520/2005, nepublicată]
(4) Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura expulzării nu este
găsită, organul de poliţie constată aceasta printr-un proces-verbal şi
Art. 439. Executarea confiscării speciale
ia măsuri pentru darea în urmărire, precum şi pentru darea în consemn
la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal Măsura de siguranţă a confiscării speciale luată prin ordonanţă
se trimite instanţei de executare. [C.proc.pen., art. 415-421, art. 4221, sau hotărâre se execută după cum urmează:
art. 423, art. 460-462] a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau
valorifica potrivit dispoziţiilor legii;
Notă: Alineatele (3) şi (4) au fost introduse prin O.U.G. nr. 60/2006. b) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face
în prezenţa, după caz, a procurorului sau judecătorului, întocmindu-
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. [C.proc.pen.,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, art. 415-419]
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, art.
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica nr.
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru judecat,
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de lucru
judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt.
JURISPRUDENŢĂ Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.

DECIZII DE SPEŢĂ
1. Măsura de siguranţă a expul- ţeanului străin condamnat şi a cărui
zării executată. Pedepse complemen- expulzare s-a dispus nu i se poate
tare. Imposibilitatea executării. Cetă- aplica pedeapsa complementară a
1240 Lia Savonea
Art. 4391. Executarea interdicţiei de a reveni în locuinţa
familiei pe o perioadă determinată
(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii
s-a luat măsura de siguranţă prevăzută la art. 1181 din Codul penal, a
Lia Savonea 1241
Art. 440 Executarea hotărârilor penale
interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată,
o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de poliţie
în a cărui rază teritorială se află locuinţa familiei.
(2) Dacă pedeapsa închisorii se execută într-un loc de detenţie, se
face menţiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii să i se
pună în vedere condamnatului, la data liberării să se prezinte la organul
de poliţie, care procedează potrivit alin. (3). Totodată, se trimite o copie
de pe dispozitivul hotărârii comandantului locului de deţinere.
(3) Organul de poliţie are îndatorirea să asigure executarea măsurii
luate prin supravegherea respectării interdicţiei de a nu reveni în
locuinţa familiei şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz
de sustragere de la executarea măsurii. [C.proc.pen., art. 415-421,
art. 4221, art. 460-462]
Notă: Articolul 4391 a fost introdus prin Legea nr. 281/2003.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Secţiunea IV. Punerea în executare a dispoziţiilor
privind înlocuirea răspunderii penale
Art. 440. Înlocuirea răspunderii penale
În cazul înlocuirii răspunderii penale, executarea mustrării şi a
mustrării cu avertisment se efectuează conform art. 487, care se
1242 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 441-4411
aplică în mod corespunzător, iar executarea amenzii se efectuează
potrivit art. 442 şi 443. [C.proc.pen., art. 415-4221, art. 423, art. 425,
art. 460-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Art. 441. Abrogat.
Secţiunea IV1. Punerea în executare a dispoziţiilor
prin care s-au aplicat sancţiunile prevăzute
în art. 181 din Codul penal
Art. 4411. Executarea sancţiunilor
Executarea mustrării şi mustrării cu avertisment se efectuează
conform art. 487, care se aplică în mod corespunzător, iar executarea
amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443. [C.proc.pen., art. 415-
421, art. 4221, art. 423, art. 425, art. 460-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: M. Mihai, Amenda cu caracter administrativ, R.D.P. nr. 1/2001, p. 129;
V. Pop, Executarea amenzilor aplicate de procuror ca sancţiuni cu caracter administrativ,
R.D.P. nr. 2/1996, p. 18.
Lia Savonea 1243
Art. 442-443 Executarea hotărârilor penale
Secţiunea V. Punerea în executare a amenzii judiciare
şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat
Art. 442. Amenzile judiciare
(1) Amenda judiciară se pune în executare de către organul
judiciar care a aplicat-o.
(2) Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe
acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii judiciare
organului care, potrivit legii, execută amenda penală.
(3) Executarea amenzilor judiciare se face de organul arătat în
alineatul precedent. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-462]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999,
p. 29-32.
Art. 443. Cheltuielile judiciare avansate de stat
(1) Dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit
art. 442 alin. (2).
(2) Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat
s-a dispus prin ordonanţă, punerea în executare se face de procuror,
aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 442 alin. (2).
1244 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 444
(3) Executarea cheltuielilor judiciare se face de organele care,
potrivit legii, execută amenda penală. [C.proc.pen., art. 415-419,
art. 460-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Secţiunea VI. Punerea în executare a dispoziţiilor
civile din hotărâre
Art. 444. Restituirea lucrurilor şi valorificarea celor neridicate
(1) Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri
care se află în păstrare sau la dispoziţia instanţei de executare, resti-
tuirea se face de către judecătorul însărcinat cu executarea, prin
remiterea acelor lucruri persoanelor în drept. În acest scop, sunt încu-
noştinţate persoanele cărora urmează să li se restituie lucrurile.
(2) Dacă în termen de 6 luni de la primirea încunoştinţării, persoa-
nele chemate nu se prezintă a le primi, lucrurile trec în patrimoniul
statului. Instanţa constată aceasta prin încheiere şi dispune predarea
lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispo-
ziţiilor legii.
(3) Dacă restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se
cunosc persoanele cărora ar trebui să le fie restituite şi nimeni nu le-a
Lia Savonea 1245
Art. 445 Executarea hotărârilor penale
reclamat în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, sunt
aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile alineatului precedent.
(4) Când restituirea lucrurilor a fost dispusă de către procuror sau
de către organul de cercetare penală, acesta procedează potrivit
prevederilor din alineatele precedente. [C.proc.pen., art. 415-421,
art. 4221, art. 423, art. 425-426, art. 460-464]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: T. Pungă, În legătură cu restituirea lucrurilor, R.D.P. nr. 2/2001, p. 120.
Art. 445. Înscrisurile declarate false
(1) Dispoziţia hotărârii penale care declară un înscris ca fiind fals
în totul sau în parte, se execută sau se pune în executare de către
judecătorul delegat.
(2) Când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui, se face
menţiune despre aceasta pe fiecare pagină, iar în caz de anulare
parţială, numai pe paginile care conţin falsul.
(3) Înscrisul declarat fals rămâne la dosarul cauzei.
(4) În cazul în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să
se facă menţiune în scriptele unei unităţi dintre cele la care se referă
art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe
hotărâre.
(5) Instanţa poate dispune, când constată existenţa unui interes
legitim, eliberarea unei copii cu menţiunile arătate în alin. (2), de pe
înscrisul sub semnătură privată falsificat. În aceleaşi condiţii, instanţa
poate dispune restituirea înscrisului oficial parţial falsificat. [C.proc.pen.,
art. 415-420, art. 460-464, art. 490]
1246 Lia Savonea
Punerea în executare a hotărârilor Art. 446
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
Înscrisuri declarate false. Pune- decât printr-o hotărâre judecătorească,
rea în executare. Reglementând singura soluţie este aceea a unei hotărâri
punerea în executare a dispoziţiilor civile, căci în măsura în care nu există
prin care un înscris a fost declarat fals, proces penal, nu se poate pronunţa
art. 445 C.proc.pen. face referire doar o hotărâre penală. [C.A. Bucureşti,
la hotărârea instanţei şi nu la ordonanţa s. a II-a pen., dec. nr. 2070/2000, apud
procurorului. Prin urmare, stabilind că I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 322]
anularea înscrisurilor nu poate fi făcută
Art. 446. Despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare
Dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile
şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se execută potrivit legii
civile. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
Lia Savonea 1247
Art. 447 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 447
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor Doctrină: D. Lupaşcu, Schimbări în executarea unor hotărâri, înlăturarea sau
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. modificare pedepsei, Dreptul nr. 2/2003, p. 130; M. Petrovici, Un aspect de necorelare
a dispoziţiilor legale privitoare la suspendarea condiţionată, suspendarea executării sub
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica supraveghere şi obligarea la muncă condiţionată, Dreptul nr. 4/2001, p. 37.
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea JURISPRUDENŢĂ
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32. DECIZII DE SPEŢĂ
INDEX Săvârşirea de către cel condamnat, înainte
Capitolul III. Alte dispoziţii privind executarea Anularea suspendării pentru infracţiunea de pronunţarea hotărârii prin care
săvârşită anterior 4 s-a dispus suspendarea, a unei alte
Graţierea executării pedepsei 7 infracţiuni 4
Secţiunea I. Schimbări în executarea unor hotărâri Săvârşirea din nou a unei infracţiuni,
Infracţiunea de abandon de familie.
Condiţii 3 cu intenţie, înăuntrul termenului de
Art. 447. Revocarea sau anularea suspendării executării Reabilitare de drept. Consecinţe 5 încercare 5, 6, 7
pedepsei Revocare. Cumulul pedepselor6 Revocare a suspendării condiţionate a
Revocarea suspendării executării pedep- executării pedepsei 2, 3, 6, 7
(1) Asupra revocării sau anulării suspendării condiţionate a exe- Schimbări în executarea unor hotărâri.
sei. Consecinţe în planul executării
cutării pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 din Codul penal sau Limite 1
acesteia 2
a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută în
art. 864 ori în art. 865 din Codul penal, se pronunţă, din oficiu sau la
sesizarea procurorului, instanţa care judecă ori a judecat în prima 1. Schimbări în executarea unor 2. Revocarea suspendării execu-
instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. hotărâri. Limite. În cazul revocării tării pedepsei. Consecinţe în planul
(2) Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost suspendării condiţionate a executării executării acesteia. În cazul revocării,
respectate obligaţiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute pedepsei închisorii, nu poate fi modi- conform art. 83 C.pen., a suspendării
în art. 864 alin. (1) din Codul penal, partea interesată sau procurorul ficată modalitatea de executare condiţionate a executării pedepsei, nu
sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, stabilită de instanţa care a pronunţat se poate dispune suspendarea executării
în vederea revocării suspendării executării pedepsei. [C.proc.pen., condamnarea, pentru că s-ar contraveni pedepsei sub supraveghere, conform art.
art. 415-419, art. 460-464, art. 490] principiului autorităţii lucrului judecat. 861 din acelaşi cod. În această situaţie
Ca urmare, prin hotărârea de revocare pedeapsa închisorii trebuie executată în
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, a suspendării condiţionate nu se poate regim de privare de libertate. [C.S.J., s.
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, dispune ca pedeapsa închisorii stabilită pen., dec. nr. 2481/1999, apud I. Neagu,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii de instanţa ce a hotărât suspendarea să A. Crişu, op. cit., p. 323]
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în fie executată fără privare de libertate,
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară prin muncă. [C.S.J., s. pen., dec. 3. Revocarea suspendării execu-
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor nr. 2058/1999, apud I. Neagu, A. Crişu, tării pedepsei. Infracţiunea de aban-
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. op. cit., p. 323] don de familie. Condiţii. În cazul în

1248 Lia Savonea Lia Savonea 1249

Art. 447
care executarea pedepsei aplicate incul-
patului pentru săvârşirea infracţiunii
de abandon de familie este suspendată
condiţionat în temeiul art. 305 alin. (4)
C.pen., inculpatul îndeplinindu-şi
obligaţiile în cursul judecăţii, nu se mai
poate dispune revocarea suspendării
executării unei pedepse anterioare
aplicate tot pentru săvârşirea infracţiunii
de abandon de familie. [C.S.J., s. pen.,
dec. nr. 3575/1999, apud I. Neagu,
A. Crişu, op. cit., p. 323]
4. Săvârşirea de către cel condam-
nat, înainte de pronunţarea hotărârii
prin care s-a dispus suspendarea, a
unei alte infracţiuni. Anularea sus-
pendării pentru infracţiunea săvâr-
şită anterior. 1) Pedeapsa anterioară
a fost aplicată inculpatului pentru
o infracţiune concurentă cu aceea
care a format obiectul judecăţii. În
această situaţie, nu exista temei pentru
revocarea suspendării sub supraveghere
a executării pedepsei în baza art. 864
C.pen., ci trebuia anulată suspendarea
potrivit art. 865 C.pen. cu toate conse-
cinţele ce decurg din aceasta. [C.A.
Piteşti, dec. nr. 134/R/1998, apud
I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 323]
2) Inculpatul a săvârşit infracţiunea
pentru care a fost condamnat înainte
de rămânerea definitivă a unei hotă-
râri, prin care i s-a aplicat art. 861
C.pen. Aşadar, se impunea anularea
suspendării executării pedepsei sub
supraveghere în baza art. 865 C.pen. şi
1250 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
contopirea acestei pedepse cu pedeapsa
aplicată în cauză. [C.A. Piteşti, dec. nr.
415/R/1998, în Lex Expert – Bază de
date, apud I. Neagu, A. Crişu, op. cit.,
p. 324]
3) Potrivit art. 85 C.pen., dacă se
descoperă că cel condamnat a săvârşit
o infracţiune înainte de pronunţarea
hotărârii prin care s-a dispus suspen-
darea sau până la rămânerea definitivă
a acesteia, pentru care i s-a aplicat
pedeapsa închisorii, suspendarea con-
diţionată a executării pedepsei se
anulează, aplicându-se, după caz,
dispoziţiile privitoare la concursul de
infracţiuni sau recidivă. [C.A. Bacău,
dec. nr. 977/1998, apud I. Neagu,
A. Crişu, op. cit., p. 324]
4) Nu se justifică aplicarea dispozi-
ţiilor art. 85 C.pen. atunci când bene-
ficiul suspendării executării condi-
ţionate a aceleiaşi pedepse a fost deja
anulat printr-o sentinţă penală ante-
rioară. [Trib. Bucureşti, s. I pen., dec.
nr. 1470/A/2003, CPJMP 2000-2004,
p. 146]
5. Săvârşirea din nou a unei infrac-
ţiuni după expirarea termenului
de încercare. Reabilitare de drept.
Consecinţe. În cauză, intervenise
reabilitarea de drept prevăzută de art. 86
C.pen. privitor la pedeapsa anterioară,
deoarece inculpatul săvârşise a doua
infracţiune după expirarea termenului
de încercare. În consecinţă, erau inapli-
cabile dispoziţiile art. 864 C.pen.,
Alte dispoziţii privind executarea
aplicate fără temei legal de instanţa de
fond şi menţinute greşit de instanţa de
apel. [C.A. Piteşti, dec. nr. 372/R/1998,
în Lex Expert – Bază de date, apud I.
Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 324]
6. Săvârşirea din nou a unei
infracţiuni, cu intenţie, înăuntrul
termenului de încercare. Revocare.
Cumulul pedepselor. 1) Când
instanţa dispune revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei şi
executarea ei alături de noua pedeapsă,
nu mai poate dispune suspendarea
executării sub supraveghere a pedep-
selor astfel cumulate, deoarece s-ar
încălca prevederile art. 83 alin. (1)
C.pen., care precizează că pedeapsa
trebuie executată în întregime. [C.A.
Timişoara, dec. nr. 749/1998, apud
I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 324]
2) Inculpatul a fost condamnat la
pedeapsa închisorii pentru săvârşirea
unei infracţiuni de furt calificat
prevăzută de art. 208, art. 209 lit. g) şi i)
C.pen. Din fişa de cazier judiciar rezultă
că anterior inculpatul a fost condamnat
la 6 luni închisoare cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, iar
fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită
în cursul termenului de încercare sta-
bilit de instanţă, astfel că în cauză
în mod obligatoriu trebuiau aplicate
dispoziţiile art. 83 C.pen. privind
revocarea suspendării condiţionate a
executării pedepsei, aceasta urmând a
fi adăugată la pedeapsa stabilită pentru
Lia Savonea
Art. 447
fapta dedusă judecăţii. Instanţa de
fond, omiţând a face în cauză aplicarea
art. 83 C.pen., a pronunţat o hotărâre
nelegală, prin admiterea recursului
declarat de parchet înlăturându-se
această nelegalitate. [C.A. Bacău, dec.
nr. 818/1998, apud I. Neagu, A. Crişu,
op. cit., p. 324]
7. Săvârşirea din nou a unei
infracţiuni, cu intenţie, înăuntrul
termenului de încercare. Revocare a
suspendării condiţionate a executării
pedepsei. Graţierea executării
pedepsei. 1) Potrivit art. 83 alin. (1)
C.pen., dacă în cursul termenului de
încercare cel condamnat săvârşeşte
o nouă infracţiune, instanţa revocă
suspendarea condiţionată şi dispune
executarea în întregime a pedepsei,
alături de cea aplicată pentru noua
infracţiune. Însă, dacă cu privire
la pedeapsa anterioară a intervenit
graţierea, după revocarea suspendării
condiţionate a executării, instanţa
constată pedeapsa graţiată şi cuantumul
acesteia nu se mai adaugă la pedeapsa
aplicată pentru noua infracţiune. [C.A.
Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 422/1999,
apud I. Neagu, A. Crişu, op. cit.,
p. 324]
2) Este greşită cumularea pedepselor
atunci când pedeapsa ce atrage revocarea
suspendării condiţionate a executării
celeilalte pedepse este graţiată. [Trib.
Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1437/R/2003,
CPJMP 2000-2004, p. 145]
1251
Art. 4471 Executarea hotărârilor penale
3) În situaţia în care persoana măsurilor de supraveghere, nu se mai
condamnată la o pedeapsă cu suspen- poate face aplicarea art. 83 C.pen., aşa
darea executării sub supraveghere încât instanţa de judecată va da eficienţă
săvârşeşte o infracţiune înlăuntrul dispoziţiilor prevăzute de art. 39 lit. a)
termenului de încercare, însă, între C.pen. [Trib. Bucureşti, s. a II-a pen.,
timp, rămâne definitivă o sentinţă dec. nr. 1318/A/2003, CPJMP 2000-
penală prin care s-a dispus revocarea 2004, p. 153]
suspendării pentru neîndeplinirea
Art. 4471. Revocarea sau anularea executării pedepsei la
locul de muncă
Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă,
în cazurile prevăzute la art. 869 şi 8610 din Codul penal, se dispune,
după caz, de către instanţa de executare sau de către instanţa
corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află unitatea unde se
execută pedeapsa, ori de către instanţa care judecă sau a judecat
în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau
anularea. Sesizarea instanţei se face din oficiu, de către procuror, de
unitate sau de organul de poliţie. În cazul prevăzut în art. 869 alin. (4),
instanţa poate fi sesizată şi de către cel condamnat. [C.proc.pen.,
art. 415-419, art. 460-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de
lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt.
Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
1252 Lia Savonea
Alte dispoziţii privind executarea Art. 448-449
Art. 448. Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă
(1) Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii
se dispune din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui con-
damnat de către instanţa de executare, iar dacă cel condamnat se
află în stare de deţinere, de către instanţa corespunzătoare în a cărei
circumscripţie se află locul de deţinere.
(2) Hotărârea de înlocuire, rămasă definitivă, se pune în executare
potrivit dispoziţiilor art. 420-423. [C.proc.pen., art. 415-421, art. 4221,
art. 423, art. 460-464, art. 490]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de
lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt.
Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 449. Alte modificări de pedepse
(1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea
în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se consta-
tă, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre
următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
(2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei
este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel
condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la
locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie
Lia Savonea 1253
Art. 449 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 449
se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută 2) Prin Decizia nr. XXX/2007, 3) Prin Decizia nr. LXX (70) din
pedeapsa. Secţiile Unite au decis că, şi în situaţia 15 octombrie 2007, Secţiile Unite
(3) Sesizarea instanţei se face din oficiu, la cererea procurorului ori cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 449 au decis că: „Instanţele de control49
a celui condamnat. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 458-464, art. 490] din Codul de procedură penală, în caz judiciar, nu pot dispune direct în căile
de concurs de infracţiuni săvârşite de de atac, contopirea pedepsei aplicate
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, un inculpat minor, căruia i s-au aplicat, pentru infracţiunea care a făcut obiectul
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, atât pedepse, cât şi măsuri educative judecăţii, cu pedepse aplicate infrac-
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii acestea se contopesc conform art. 34 ţiunilor concurente pentru care există o
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în C.pen., în sensul aplicării sancţiunii condamnare definitivă, în cazul în care
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară rezultante celei mai grele. [I.C.C.J., contopirea nu a fost dispusă de către
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor S.U., Decizia nr. XXX/2007, M. Of. prima instanţă.” [I.C.C.J., S.U., Decizia
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. nr. 736 din 12 noiembrie 2007] nr. LXX/2007, www.mpublic.ro]

Doctrină: L. Herghelegiu, Modificări în executarea pedepsei. Acte materiale care intră

DECIZII DE SPEŢĂ
în conţinutul aceleiaşi infracţiuni în formă continuată. Cerere de combatere întemeiată
pe dispoziţiile art. 449 lit. c) din Codul de procedură penală, Dreptul nr. 4/2003, p. 166; 1. Instanţa competentă să pedepsei este instanţa corespunzătoare
D. Lupaşcu, Modificarea pedepsei în cazul constatării concursului de infracţiuni, dispună asupra modificării pedepsei. în a cărei rază teritorială se află locul de
recidivei sau a unor acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, Dreptul nr. 7/2002, 1) Instanţa competentă, potrivit art. deţinere unde petiţionarul condamnat
p. 183; D. Lupaşcu, Competenţă. Cerere de contopire. Instanţă corespunzătoare, Dreptul 449 alin. (2) C.proc.pen., este instanţa se găsea în momentul introducerii
nr. 1/1999, p. 111. corespunzătoare în a cărei rază cererii, indiferent dacă până la momen-
teritorială se află locul de deţinere tul soluţionării acestei cereri a fost
JURISPRUDENŢĂ unde execută pedeapsa, şi nu instanţa transferat la un alt penitenciar. [C.S.J.,
corespunzătoare în a cărei rază se află s. pen., dec. nr. 205/1998, apud
DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII un loc de deţinere unde condamnatul I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 326]
Contopirea pedepselor. Concurs nu au făcut obiectul graţierii sau au fost a fost transferat temporar. [C.S.J.,
2. Modificarea pedepsei pentru
de infracţiuni. Graţierea unora dintre graţiate parţial. s. pen., dec. nr. 9/1998, apud I. Neagu,
concurs de infracţiuni. Dispoziţii
pedepsele stabilite. 1) Prin Decizia b) Graţierea individuală acordată A. Crişu, op. cit., p. 326]
privind măsurile de siguranţă. În
nr. X/2005, în aplicarea dispoziţiilor în temeiul Legii nr. 546/2002 se 2) În cazul în care condamnatul,
cazul modificării pedepsei în cursul
art. 34, cu referire la art. 120 C.pen., referă numai la pedeapsa rezultantă şi care a solicitat contopirea pedepselor
executării, pentru existenţa concursului
Secţiile Unite au decis: a) În caz de pedepsele ce au intrat în compunerea aplicate prin hotărâri definitive pentru
de infracţiuni, conform art. 449 alin. (1)
concurs de infracţiuni, dintre care pentru acesteia prin aplicarea dispoziţiilor infracţiuni aflate în concurs judecate
lit. a) C.proc.pen., măsura de siguranţa
unele s-au stabilit pedepse în privinţa referitoare la contopire, iar nu şi la separat, se află în stare de deţinere,
aplicată prin hotărâre se menţine.
cărora a intervenit graţierea, dispoziţiile cele care nu au făcut obiectul graţierii. instanţa competentă să judece această
[C.S.J., s. pen., dec. nr. 77/2000, apud
referitoare la contopire se aplică numai [I.C.C.J., S.U., Decizia nr. X/2005, cerere şi să dispună asupra modificării
I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 326]
cu privire la pedepsele executabile ce M. Of. nr. 123 din 9 februarie 2006]

1254 Lia Savonea Lia Savonea 1255

Art. 4491 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 450
Art. 4491. Înlocuirea pedepsei amenzii să se încalce principiul deplinei suve- ceea ce ar fi inadmisibil. [I.C.C.J., S.U.,
(1) Înlocuirea pedepsei amenzii în cazul prevăzut în art. 63 din 1 ranităţi a judecătorilor care au fost Decizia nr. 50/2007, M. Of. nr. 775 din
Codul penal se dispune de instanţa de executare. învestiţi cu soluţionarea cauzei şi însuşi 15 noiembrie 2007]
principiul autorităţii de lucru judecat,
(2) Sesizarea instanţei se face din oficiu sau de către organul
care, potrivit legii, execută amenda. [C.proc.pen., art. 415-419,
art. 460-464, art. 490] Art. 450. Liberarea condiţionată
(1) Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii în cazul prevăzut în art. 62 alin. (3) din Codul penal, de către tribunalul
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în militar în a cărui circumscripţie se află închisoarea militară.
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor (2) Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează
termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an şi curge de la
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru rămânerea definitivă a hotărârii.
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de (3) Instanţele prevăzute în alin. (1) se pronunţă şi asupra revocării
lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt. liberării condiţionate în cazul când instanţa care a judecat pe condam-
Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32. nat pentru o altă infracţiune nu s-a pronunţat în această privinţă.
(4) Hotărârea instanţei este supusă recursului. Termenul de recurs
JURISPRUDENŢĂ
este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de
executare.
DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
(5) Instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă este
Înlocuirea pedepsei amenzii cu rea-credinţă a celui condamnat de obligată să comunice locului de deţinere copie de pe dispozitivul
cu pedeapsa închisorii. Principiul la executarea acelei pedepse, nu mai prin care s-a dispus revocarea liberării condiţionate. [C.proc.pen.,
autorităţii de lucru judecat. Prin are latitudinea de a examina întinderea art. 415-419, art. 460-461]
Decizia nr. 50/2007, Secţiile Unite pedepsei amenzii ce a fost fixată prin
au decis că dispoziţiile art. 631 C.pen. hotărârea de condamnare, şi nici de a Note: 1. Alineatul (2) al art. 450 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
se interpretează în sensul că, în cazul dispune ca pedeapsa închisorii, pe care nr. 356/2006.
înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa o stabileşte în cadrul operaţiunii de 2. Alineatul (4) al art. 450 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de înlocuire, în conformitate cu criteriile nr. 281/2003.
instanţă nu poate fi decât cu executare reglementate în art. 631 C.pen., să fie
efectivă. S-a stabilit că instanţa învestită executată într-un alt mod decât cel Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
cu soluţionarea chestiunii înlocuirii hotărât definitiv cu ocazia judecării art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
pedepsei amenzii, datorită sustragerii cauzei. A considera altfel ar însemna art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii

1256 Lia Savonea Lia Savonea 1257

Art. 450 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 450
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în DECIZII DE SPEŢĂ
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor INDEX Liberare condiţionată. Obligaţia stabilirii
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. Condamnat minor. Lege aplicabilă mate- termenului pentru reînnoirea cererii în
riei liberării condiţionate 5 cazul respingerii acesteia 1
Doctrină: C. Jora, L. Uţă, Analiză teoretică a practicii judiciare în materia liberării Liberare condiţionată. Neexecutarea Liberare condiţionată. Principiul neagra-
condiţionate, R.D.P. nr. 3/2005, p. 110; A. Ungureanu, Unele probleme referitoare la fracţiei prevăzute de lege. Soluţie 4 vării situaţiei condamnatului în pro-
încetarea condiţionată a executării măsurii educative de trimitere a minorului infractor pria-i contestaţie 2
într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, Dreptul nr. 6/1991, p. 58. Liberare condiţionată. Stare de recidivă.
Gravitatea faptei. Relevanţă 3
JURISPRUDENŢĂ
1. Liberare condiţionată. Obli- liberare condiţionată. În motivarea
DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII gaţia stabilirii termenului pentru deciziei s-a arătat că termenul stabilit de
reînnoirea cererii în cazul respingerii prima instanţă şi menţinut de tribunal
1. Fixarea termenului de reînnoire art. 450 alin. (2) C.proc.pen., în termen era greşit, deoarece era mai mare decât
acesteia. 1) Instanţa de fond a respins
în cazul respingerii cererii sau a pro- de un an de la data împlinirii fracţiunii corect cererea de liberare condiţionată, cel propus de către comisie. Procedând
punerii de liberare condiţionată. Înalta prevăzute de art. 59 şi urm. C.pen. dar a omis să stabilească termenul în acest mod, primele două instanţe au
Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că [I.C.C.J., S.U., Decizia nr. VIII/2006, pentru reînnoirea cererii, încălcând nesocotit principiul neagravării situaţiei
fixarea termenului de reînnoire în cazul M. Of. nr. 475 din 1 iunie 2006] astfel prevederile art. 450 alin. (2) condamnatului în propria-i contestaţie,
respingerii cererii sau a propunerii de C.proc.pen., iar instanţa de apel a precum şi dispoziţiile art. 450 alin. (2)
2. Momentul în raport de care
liberare condiţionată se impune în toate menţinut greşit această hotărâre. [C.A. C.proc.pen., care prevăd că termenul
se analizează îndeplinirea cerinţelor
cazurile în care soluţia se întemeiază pe Piteşti, dec. nr. 247/R/1998, apud pentru rediscutarea cererii nu poate
legale a unei cereri de liberare
neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 328] fi mai mare de 1 an. [C.A. Iaşi, dec.
condiţionată. Înalta Curte de Casaţie
cerute de textele art. 59 şi urm. C.pen., 2) Termenul de reiterare a cererii nr. 235/1999 şi dec. nr. 236/1999, apud
şi Justiţie, Secţiile Unite, a decis că:
inclusiv în situaţia în care perioada condamnatului de liberare condiţionată I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 328]
„Dispoziţiile art. 59-61 din Codul penal,
rămasă de executat până la împlinirea nu poate fi fixat astfel încât să coincidă 2) Cererea de liberare condiţionată
art. 75-77 din Legea nr. 275 din 20 iunie
fracţiunii legale este mai mică sau cu data la care expiră durata pedepsei reprezintă o cale de atac împotriva
2006 privind executarea pedepselor şi a
egală cu un an. aplicate petentului. [Trib. Bucureşti, procesului-verbal întocmit de comisia
măsurilor dispuse de organele judiciare
În cazul în care cererea sau propu- s. I pen., dec. nr. 969/R/2004, CPJMP de propuneri şi instanţa, fixând un nou
în cursul procesului penal precum şi
nerea de liberare condiţionată se 2000-2004, p. 164] termen, nu poate majora acest termen,
art. 450 din Codul de procedură penală
respinge pentru neîndeplinirea condiţiei deoarece ar agrava situaţia condam-
se interpretează în sensul că: Cererea 2. Liberare condiţionată. Prin-
privitoare la fracţiunea prevăzută de natului în propria cale de atac. [C.A.
de liberare condiţionată va fi examinată cipiul neagravării situaţiei condam-
art. 59 şi urm. C.pen., iar perioada Iaşi, s. pen., dec. nr. 173/2000, apud I.
de instanţă, sub aspectul îndeplinirii natului în propria-i contestaţie.
rămasă de executat până la împlinirea Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 329]
tuturor condiţiilor legale, la momentul 1) Instanţa a admis recursul condamna-
acestei fracţiuni este mai mare de un tului şi a casat în parte cele două 3. Liberare condiţionată. Stare
judecării acesteia şi nu la momentul
an, instanţa va stabili ca cererea sau hotărâri, numai cu privire la termenul de recidivă. Gravitatea faptei. Rele-
introducerii ei.” [I.C.S.J., S.U., Decizia
propunerea să fie reînnoită potrivit fixat pentru rediscutarea cererii de vanţă. Starea de recidivă şi gravitatea
nr. LXVII/2007, www.mpublic.ro]

1258 Lia Savonea Lia Savonea 1259

Art. 4501 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 451
faptei comise nu constituie un impedi- 2) Cererea de liberare condiţionată art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
ment la acordarea beneficiului liberării formulată înainte de executarea fracţiunii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
condiţionate, având în vedere faptul că de pedeapsă prevăzută de dispoziţiile cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
sunt îndeplinite toate criteriile prevă- art. 59 C.pen. nu este inadmisibilă, ci internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
zute de dispoziţiile art. 59 C.pen. [Trib. prematur introdusă, fracţiunea minimă judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 439/R/2004, constituind o condiţie de fond a cererii.
CPJMP 2000-2004, p. 167] [Trib. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1655/ Doctrină: A. Botezan, Executarea pedepsei la locul de muncă, Pro lege nr. 1/1998,
R/2004, CPJMP 2000-2004, p. 158] p. 166.
4. Liberare condiţionată. Neexecu-
tarea fracţiei prevăzute de lege. 5. Condamnat minor. Lege aplica- JURISPRUDENŢĂ
Soluţie. 1) La data la care condamnatul bilă materiei liberării condiţionate.
execută fracţiunea de pedeapsă stabilită Condamnatul care era minor la data DECIZII DE SPEŢĂ
de legiuitor în dispoziţiile art. 59 C.pen. săvârşirii infracţiunii, dar care devenise
se naşte dreptul acestuia de a formula major la data condamnării, poate
Executarea pedepsei la locul de cerinţele art. 8611 C.pen. pentru înce-
muncă. Condiţii vizând fracţiunea tarea executării pedepsei. Nu este legal
o cerere având ca obiect liberarea sa beneficia de liberare condiţionată în
legală de muncă pentru aprecierea a se considera că prestând muncă atât
condiţionată. Prin urmare, introducerea condiţiile art. 59 C.pen., şi nu prin
încetării executării pedepsei. La în zilele de repaus şi sărbătorile legale,
unei astfel de cereri înainte de execu- aplicarea cazului special prevăzut de
calculul duratei executării pedepsei cât şi peste programul normal de 8 ore,
tarea fracţiei obligatorii este prematură, art. 60 alin. (2) C.pen. [Trib. Bucureşti,
prin muncă se ţine seama numai de stabilit conform art. 112 C. muncii,
şi nu inadmisibilă. [Trib. Bucureşti, s. I s. a II-a pen., dec. nr. 1431/R/2004,
programul zilnic stabilit pentru desfă- la calculul fracţiunii legale, în prima
pen., dec. nr. 1319/2004, CPJMP 2000- CPJMP 2000-2004, p. 163]
şurarea activităţii agenţilor economici, situaţie perioada efectiv executată s-a
2004, p. 155]
iar potrivit art. 868 lit. a) C.pen., dublat, iar în cea de-a doua diferenţa
condamnaţii nu beneficiază de sporurile a fost reconsiderată în zile câştigate.
Art. 4501. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă acordate celorlalţi salariaţi, rezultă [C.A. Ploieşti, s. pen. şi pentru
(1) Încetarea executării pedepsei la locul de muncă se dispune de că din pedeapsa de 3 ani închisoare cauze cu minori şi de familie, dec.
judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea unde condam- (1095 zile), în speţă s-au executat zi la nr. 190/R/1999, apud I. Neagu, A. Crişu,
natul execută pedeapsa. zi numai 656 zile, ceea ce nu satisface op. cit., p. 330]
(2) Dispoziţiile art. 450 alin. (2), (3) şi (4) se aplică în mod corespun-
zător.
Art. 451. Înlocuirea executării pedepsei pentru militari
(3) Instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă este obli-
(1) Înlocuirea executării pedepsei închisorii cu executarea în
gată să comunice unităţii unde se execută pedeapsa, precum şi
închisoare militară, în cazul condamnaţilor care au devenit militari
organului de poliţie din localitatea în care îşi are sediul unitatea, copie
în termen în cursul judecăţii la o instanţă civilă, precum şi pentru
de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea executării pedepsei.
cei care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a
[C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-462]
hotărârii de condamnare, se dispune de către tribunalul militar în a
cărui circumscripţie se găseşte unitatea militară din care face parte
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8,
cel condamnat, la sesizarea comandantului.
art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,

1260 Lia Savonea Lia Savonea 1261

Art. 452 Executarea hotărârilor penale
(2) Înlocuirea executării pedepsei într-o închisoare militară, cu
executarea într-un loc de deţinere în cazul condamnaţilor care au
fost trecuţi în rezervă înainte de începerea executării pedepsei, se
dispune de către instanţa prevăzută la alineatul precedent, din oficiu
sau la sesizarea comandantului unităţii militare din care făcea parte
cel condamnat. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 460-462]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: C. Turianu, Înlocuirea executării pedepsei închisorii pentru militari,
Dreptul nr. 2/2001, p. 160.
Art. 452. Reducerea pedepsei pentru militari
(1) Reducerea pedepsei ce se execută în închisoare militară în
cazul şi condiţiile prevăzute în art. 62 alin. (2) din Codul penal se face
la sesizarea comandantului acelei închisori.
(2) Instanţa competentă să reducă pedeapsa este tribunalul mili-
tar în a cărui circumscripţie se află închisoarea militară. [C.proc.pen.,
art. 415-419, art. 460-462]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de
1262 Lia Savonea
Alte dispoziţii privind executarea Art. 453
lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt.
Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Secţiunea II. Amânarea executării pedepsei închisorii
sau a detenţiunii pe viaţă
Art. 453. Cazurile de amânare
(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate
fi amânată în următoarele cazuri:
a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel
condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea
pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea
în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de
sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să
poată fi pusă în executare;
b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic
de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la
încetarea cauzei care a determinat amânarea;
c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată
a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau
unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată
cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
(2) Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii sau a
detenţiunii pe viaţă poate fi făcută de procuror, de condamnat, de
persoanele arătate în art. 362 alineatul ultim, iar în cazul prevăzut
la lit. c) din prezentul articol, şi de către conducerea unităţii la care
lucrează condamnatul.
(21) Cererea poate fi retrasă de cel care a formulat-o.
(22) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi b), hotărârile prin care
se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data
pronunţării.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul celui condam-
nat la executarea pedepsei la locul de muncă. În situaţia prevăzută
la lit. b), executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada stabilită
Lia Savonea 1263
Art. 453 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 453
de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor Amânarea şi întreruperea executării pedepsei, R.D.P. nr. 2/2000, p. 17; A.Şt. Tulbure,
înainte şi după naştere. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 454-457] Amânarea şi întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, Pro
lege nr. 1/2000, p. 37; C. Turianu, Discuţie în legătură cu admisibilitatea unei noi cereri
Note: 1. Litera a) de la alin. (1) al art. 453 este reprodusă astfel cum a fost modificată de amânare a executării pedepsei pe acelaşi motiv al consecinţelor grave pentru familia
prin O.U.G. nr. 60/2006. condamnatului, Dreptul nr. 4/2002, p. 183
2. Alineatele (21) şi (22) ale art. 453 au fost introduse prin Legea nr. 356/2006.
JURISPRUDENŢĂ
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
1. Libera apreciere a instanţei alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară de judecată cu privire la amânarea „Judecătorii sunt independenţi şi se
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor executării pedepsei închisorii. Res- supun numai legii”. Într-adevăr, unul
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. pectarea dreptului persoanei la dintre atributele indiscutabile ale acestui
ocrotirea sănătăţii. Curtea Constitu- principiu presupune şi libertatea pe care
Doctrină: S.G. Bomboş, D. Băjan, Pedeapsă, Amânarea executării pedepsei ţională a fost sesizată cu excepţia de judecătorul o are de a aprecia asupra
închisorii. Boală care îl pune pe cel condamnat imposibilitatea de a executa pedeapsa. neconstituţionalitate a dispoziţiilor probelor în baza cărora va lua o decizie,
Necesitatea constatării acestei stări pe baza unei expertize medico-legale. Nedepunerea art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a ţinând seama de toate elementele ce
unor acte medicale atestatoare ale stării de boală. Consecinţe, Dreptul nr. 12/1993, p. 84; C.proc.pen. În motivarea excepţiei sunt specifice cauzei şi de litera legii.
C.V. Danileţ, Înlocuirea temporară a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de autorul acesteia a susţinut, în esenţă, În situaţia concretă a textului de lege
a nu părăsi localitatea pentru ca acuzatul să poată participa la înmormântarea mamei că textul de lege criticat încalcă dreptul criticat se are în vedere posibilitatea
sale, Dreptul nr. 5/2003, p. 138; L. Herghelegiu, Amânarea executării pedepsei. Cereri persoanei la viaţă, la integritatea fizică judecătorului de a pune în balanţă,
succesive. Criterii de admitere sau respingere, Dreptul nr. 9/2003, p. 214; D. Lupaşcu, şi mintală, precum şi dreptul la ocrotirea pe de o parte, probele care solicită
Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, Dreptul nr. 4/2002, sănătăţii, întrucât lasă libertatea instan- protejarea sănătăţii şi a integrităţii fizice
p. 166; R. Lupaşcu, Amânarea executării pedepsei în cazul femeilor gravide sau cu copii ţei de judecată de a aprecia dacă a celui condamnat, iar pe de altă parte
mici, Dreptul nr. 1/1999, p. 81; R. Lupaşcu, Amânarea executării pedepsei: condamnata executarea pedepsei închisorii sau a necesitatea protejării interesului general
are un copil: durată, Pro lege nr. 1/1999, p. 192; D. Lupaşcu, G. Oprea, Amânarea şi detenţiunii pe viaţă poate fi amânată, de un eventual pericol pe care amânarea
întreruperea executării pedepsei închisorii sau a executării măsurii educative a internării
în funcţie de pericolul concret pe care executării pedepsei l-ar putea genera,
într-un centru de reeducare, Dreptul nr. 9/1997, p. 58; R. Lupaşcu, Amânarea executării
îl implică această măsură, chiar şi în pericol concretizat fie prin săvârşirea
pedepsei la locul de muncă. Condamnată care a născut un copil. Durata amânării, Pro lege
situaţia în care s-a constatat pe baza de noi infracţiuni ori încercarea de a
nr. 3/1996, p. 206; S. Mărgăritescu, Executarea sancţiuni închisorii contravenţionale sau
a prestării unei munci în folosul comunităţii de către contravenientul aflat în executarea unei expertize medico-legale că cel se sustrage executării pedepsei, fie prin
unei pedepse privative de libertate, Dreptul nr. 2/2001, p. 152; C. Niculeanu, Din nou condamnat suferă de o boală gravă care chiar reacţia populaţiei, care ar putea să
despre amânarea sau întreruperea executării pedepsei pe motive de boală a condamnatului, face imposibilă executarea pedepsei. încerce să se răzbune pe cel condamnat,
Dreptul nr. 11/2002, p. 230; C. Niculeanu, Câteva probleme referitoare la amânarea sau Examinând excepţia de neconstitu- dincolo de limitele justiţiei. Astfel,
întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală a condamnatului, Dreptul nr. 1/2001, ţionalitate, Curtea a reţinut că textul de în esenţă, se pune în discuţie de fapt
p. 115; T. Ranga, Pedeapsă. Întreruperea pedepsei închisorii pe caz de boală. Expertiză lege criticat reprezintă o concretizare prevalenţa pe care un drept fundamental
sau constatare medico-legală. Consecinţe, Dreptul nr. 8/1994, p. 74; A.Şt. Tulbure, a principiului consacrat de art. 124 particular ar trebui să o aibă asupra

1264 Lia Savonea Lia Savonea 1265

Art. 453
interesului public. Analizând acest
aspect, Curtea a constatat, în acord cu
cele statuate şi în jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, în
cauza Mantencio contra Franţei (15
ianuarie 2004), că aspecte de o gravitate
particulară, printre care şi nevoia de a
proteja sănătatea şi integritatea fizică
şi psihică a persoanei, pot solicita şi
justifică luarea unor măsuri speciale de
administrare a justiţiei. Articolul 453
alin. (1) lit. a) teza a II-a C.proc.pen. nu
contrazice însă această cerinţă. Astfel,
acest text de lege trebuie interpretat
în coroborare cu dispoziţiile legale ce
reglementează executarea pedepselor,
respectiv Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal (M. Of. nr. 627 din 20
iulie 2006), care, în art. 50, garantează
dreptul la asistenţă medicală al per-
soanelor aflate în executarea pedep-
selor privative de libertate şi prevede
că „asistenţa medicală în penitenciare
se asigură, ori de câte ori este necesar
sau la cerere, cu personal calificat, în
mod gratuit, potrivit legii”, precum
şi faptul că „persoanele aflate în
executarea pedepselor privative de
libertate beneficiază în mod gratuit de
tratament medical şi de medicamente”.
Regulamentul de aplicare a Legii
nr. 275/2006 detaliază aspectele ce ţin
de asistenţa medicală, precizând în
art. 27 alin. (1) că „Serviciile medicale
1266 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
spitaliceşti se realizează prin internare
în penitenciarele-spital, precum şi în
alte unităţi sanitare de profil, aflate în
relaţii contractuale cu Casa de asigurări
sociale de sănătate.” Astfel, se creează
un cadru legal eficient de protejare a
drepturilor persoanelor condamnate.
În plus, chiar prevederile art. 453
alin. (1) lit. a) teza a II-a C.proc.pen.
lasă posibilitatea judecătorului de
a aprecia, astfel încât, dacă acesta,
în baza probelor şi a expertizei, va
constata că îngrijirea persoanei nu
poate fi realizată în penitenciarele-
spital sau în unităţile sanitare pe care
le pune la dispoziţie legea, va putea
dispune amânarea executării pedepsei.
Prin urmare, Curtea a constatat că
textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor constituţionale care con-
sacră dreptul la ocrotirea sănătăţii şi
dreptul la integritatea fizică şi psihică
a persoanei, astfel că a fost respinsă
excepţia de neconstituţionalitate a
art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a
C.proc.pen. [D.C.C. nr. 323/2007,
M. Of. nr. 283 din 27 aprilie 2007]
2. Amânarea executării pedepsei
închisorii din motive medicale. Obli-
gativitatea întocmirii unui raport
de expertiză medico-legală. Faţă
de dispoziţiile art. 453 C.proc.pen.,
Curtea Constituţională a fost sesizată
cu excepţia de neconstituţionalitate a
alin. (1) lit. a) al articolului menţionat,
în motivarea căreia autorul acesteia a
Alte dispoziţii privind executarea
susţinut că textul legal criticat încalcă
prevederile constituţionale ale art. 124
alin. (3) referitoare la independenţa
judecătorilor care se supun numai
legii, deoarece acesta este ţinut de
concluziile unui raport de expertiză
medico-legală, care, uneori, din motive
obiective, nu poate fi efectuat. Or, deşi
starea de sănătate a condamnatului
este vizibil alterată, acesta fiind în
imposibilitate de a suporta regimul
de detenţie, nu se poate dispune amâ-
narea executării pedepsei deoarece
lipseşte documentul specialistului care
atestă o asemenea imposibilitate. În
realitate, critica autorului excepţiei a
vizat nu conţinutul reglementării, ci
forma eliptică a textului, care nu oferă
judecătorului posibilitatea să constate
direct sau cu ajutorul altor mijloace
existenţa unei stări precare de sănătate
ce pune condamnatul în situaţia de a nu
suporta regimul de detenţie. Examinând
excepţia, Curtea a constatat că textul de
lege atacat conţine norme de procedură
judiciară, pe care legiuitorul este liber
să le adopte potrivit competenţei sale
stabilite prin art. 126 alin. (2) din
Constituţie. Prin dispoziţiile art. 453
alin. (1) lit. a) C.proc.pen., care instituie
unul dintre cazurile în care executarea
pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe
viaţă poate fi amânată, nu se încalcă
prevederile constituţionale referitoare
la înfăptuirea justiţiei, ci, dimpotrivă,
se întăreşte aspectul privitor la indepen-
Lia Savonea
Art. 453
denţa judecătorilor care se supun numai
legii. În ceea ce priveşte critica referi-
toare la posibilitatea extinderii cazu-
rilor de amânare şi la alte situaţii decât
cele expres şi limitativ prevăzute de
Codul de procedură penală, Curtea a
constatat că aceasta cade în sarcina
exclusivă a legiuitorului, deoarece,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse
controlului”. În consecinţă, Curtea Consti-
tuţională a respins excepţia de neconsti-
tuţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1)
lit. a) C.proc.pen. [D.C.C. nr. 346/2006,
M. Of. nr. 404 din 10 mai 2006]
3. Amânarea executării pedepsei
închisorii în cazul în care condam-
nata este gravidă sau are un copil
mai mic de un an. Corelare cu
prevederile Legii nr. 19/2000. Curtea
Constituţională s-a pronunţat în legătură
cu excepţia de neconstituţionalitate a
art. 453 lit. b) a alin. (1). În motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate s-a
arătat că aceste dispoziţii legale sunt
contrare prevederilor referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi
fără discriminări, cuprinse în art. 16
din Constituţie, republicată, precum şi
celor potrivit cărora copiii şi tinerii se
bucură de un regim special de protecţie
şi de asistenţă în realizarea drepturilor
1267
Art. 453
lor, cuprinse în art. 49 din Constituţie,
întrucât sunt ignorate dispoziţiile
Legii nr. 19/2000, cu modificările şi
completările ulterioare, privind dreptul
mamei la un concediu legal de 2 ani
pentru creşterea copilului, în sensul că
mama condamnată nu beneficiază de
amânarea executării pedepsei în scopul
creşterii copilului pe o durată egală cu
cea a concediului legal pentru creşterea
copilului. Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea a
reţinut că dispoziţiile art. 453 alin. (1)
lit. b) C.proc.pen. consacră o excepţie
de la regula punerii neîntârziate în
executare a hotărârilor penale, respectiv
amânarea executării pedepsei închisorii
sau a detenţiunii pe viaţă atunci când
o condamnată este gravidă sau are
un copil mai mic de un an. Această
excepţie a fost instituită de legiuitor
tocmai în vederea ocrotirii intereselor
copilului, pentru a i se acorda acestuia
posibilitatea de a fi îngrijit de mama sa
în perioada în care se apreciază că are
cea mai mare nevoie de această îngrijire.
În ceea ce priveşte critica în sensul
că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen. încalcă principiul egalităţii
în drepturi, consacrat de prevederile art.
16 din Constituţie, republicată, aceasta
nu a putut fi reţinută, întrucât textul de
lege ce a făcut obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate nu instituie pri-
vilegii sau discriminări, fiind aplicabil
deopotrivă tuturor subiectelor de drept
1268 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
care se încadrează în situaţia prevăzută
de acesta. Curtea a mai reţinut că nu are
relevanţă în cauză susţinerea potrivit
căreia dispoziţiile art. 453 alin. (1)
lit. b) C.proc.pen. nu sunt „armonizate”
cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi
de asigurări sociale, cu modificările
şi completările ulterioare, privitoare
la concediul şi indemnizaţia pentru
creşterea copilului până la împlinirea
vârstei de 2 ani, întrucât eventuala
necorelare între dispoziţiile unor legi
diferite nu intră sub incidenţa contro-
lului de constituţionalitate. În conse-
cinţă, Curtea Constituţională a respins
excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen. [D.C.C. nr. 413/2004,
M. Of. nr. 1056 din 15 noiembrie 2004]
4. Întreruperea executării pedep-
sei închisorii. Inadmisibilitatea unei
noi cereri în baza aceluiaşi temei legal.
O altă excepţie de neconstituţionalitate
a vizat dispoziţiile art. 453 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen. În motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate s-a
susţinut că dispoziţiile legale criticate
sunt contrare prevederilor art. 21 din
Constituţie privind accesul liber la
justiţie, deoarece restrâng la o singură
dată posibilitatea condamnatului de a
solicita întreruperea executării pedepsei,
în condiţiile în care în cursul executării
unei pedepse privative de libertate
este posibil să apară de mai multe ori
Alte dispoziţii privind executarea
situaţii din categoria celor prevăzute
de Codul de procedură penală, în care
să se justifice întreruperea executării
pedepsei. Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea a reţinut
că realizarea scopului procesului penal
şi asigurarea eficienţei hotărârilor
judecătoreşti impun executarea de
îndată a hotărârilor penale definitive.
Prin excepţie de la această regulă, art.
453 şi, respectiv, art. 455 C.proc.pen.
prevăd unele cazuri în care executarea
pedepsei poate fi amânată sau întreruptă
pe anumite perioade de timp. Potrivit
art. 455 coroborat cu art. 453 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen., întreruperea execut-
ării pedepsei se poate acorda pentru o
perioada de cel mult 3 luni şi numai
o singură dată, atunci când, din cauza
unor împrejurări speciale, executarea
pedepsei ar avea consecinţe grave
pentru condamnat, familie sau unitatea
în care lucrează. Prevederile legale
menţionate stabilesc, pentru instanţa
de judecată competentă, facultatea de
a acorda, la cererea condamnatului,
întreruperea executării pedepsei, în
cazul în care constată că sunt întrunite
condiţiile menţionate mai sus. Totodată,
aceste prevederi limitează posibilitatea
condamnatului de a obţine întreruperea
executării pedepsei, în sensul că după
ce a obţinut o întrerupere în temeiul
art. 453 alin. (1) lit. c) nu mai poate
Lia Savonea
Art. 453
obţine o nouă întrerupere pe acelaşi
temei. Dispoziţiile art. 453 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen. nu contravin princi-
piului constituţional al accesului
liber la justiţie consacrat prin art. 21
alin. (1) din Legea fundamentală, potri-
vit căruia orice persoană se poate adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Or, aşa cum s-a arătat, condamnatul are
dreptul să solicite şi să obţină o singură
dată întreruperea executării pedepsei
pe temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen., putându-se adresa,
în acest scop, instanţei de judecată
competente. În aceste condiţii, faptul
că după acordarea unei întreruperi, în
baza art. 453 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.,
instanţa nu mai poate admite cereri
ulterioare formulate de condamnat pe
acelaşi temei, nu constituie o împiedicare
sau o restrângere a accesului acestuia
la justiţie. Altfel spus, nu accesul la
justiţie îi este prohibit condamnatului –
în cazul analizat – ci însuşi dreptul pe
care doreşte să-l promoveze prin acţiune
în justiţie, şi anume acela de a obţine o
nouă întrerupere a executării pedepsei
în baza textului de lege menţionat. În
consecinţă, Curtea Constituţională a
respins excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c)
C.proc.pen. [D.C.C. nr. 49/2002,
M. Of. nr. 185 din 18 martie 2002]
1269
Art. 4531 Executarea hotărârilor penale
Art. 453 1. Obligaţiile condamna tu lui în cazul amânării
executării
(1) Pe durata amânării executării pedepsei, condamnatul va
respecta următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile
stabilite de instanţă;
b) să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat sau la
organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform
programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori
de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a
dispus amânarea;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie
de arme.
(2) Pe durata amânării executării pedepsei, instanţa poate impune
condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele
obligaţii:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale
sau în orice alte locuri stabilite de instanţă;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei
acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi
ori alte persoane, stabilite de instanţă, şi să nu comunice cu acestea
direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea
în exercitarea căreia a săvârşit fapta. [C.proc.pen., art. 415-419,
art. 454-457]
Notă: Articolul 4531 a fost introdus prin O.U.G. nr. 60/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
1270 Lia Savonea
Alte dispoziţii privind executarea Art. 454
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea
de lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46;
A.Şt. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32.
Art. 454. Instanţa competentă
(1) Instanţa competentă să se pronunţe asupra acordării amânării
executării pedepsei este instanţa de executare.
(11) Instanţa de executare comunică hotărârea prin care s-a
dispus amânarea executării pedepsei, în ziua în care aceasta
devine definitivă, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte
condamnatul, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor compe-
tente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor
instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse. Organele
în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu
paşaportul pe durata amânării.
(12) În caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor, instanţa
revocă amânarea şi dispune punerea în executare a pedepsei
privative de libertate. Organul de poliţie desemnat cu supravegherea
de către instanţă verifică periodic respectarea obligaţiilor de către
condamnat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora
sesizează, de îndată, instanţa de executare.
(2) Instanţa de executare ţine evidenţa amânărilor acordate şi,
la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de
executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea
lui la îndeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecătorul delegat
al instanţei de executare este obligat să verifice periodic dacă mai
subzistă cauza care a determinat amânarea executării pedepsei, iar
când constată că aceasta a încetat, să ia măsuri pentru emiterea
mandatului de executare sau, după caz, pentru aducerea lui la
îndeplinire. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 453, art. 455-457]
Lia Savonea 1271
Art. 454 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 454
Note: 1. Alineatele (11) şi (1 2) ale art. 454 au fost introduse prin O.U.G. 1. Amânarea executării pedepsei specială ce justifică amânarea execu-
nr. 60/2006. închisorii. Împrejurări speciale care tării pedepsei pe timpul necesar demer-
2. Alineatul (2) al art. 454 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea ar face ca executarea imediată a surilor în vederea internării bolnavului
nr. 356/2006. pedepsei să aibă consecinţe grave într-o instituţie de asistenţă socială,
pentru unitatea la care lucrează. evitându-se astfel consecinţele grave
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, Înţeles. 1) Nepredarea bunurilor pe care le-ar avea pentru familie
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, avute în gestiune la data arestării şi execuarea imediată a pedepsei de către
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nerezolvarea problemelor de natură condamnat. [I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în nr. 5404/2004, în B.C. nr. 1/2005, p. 66]
financiară cu instituţia în care condam-
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
natul era încadrat constituie, în sensul 3. Cerere de amânarea a executării
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
prevederilor art. 453 alin. (1) lit. c) pedepsei închisorii întemeiată pe caz
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
C.proc.pen., împrejurări speciale când familial. Necesitatea administrării
Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Amânarea şi întreruperea executării pedepsei executarea pedepsei poate fi amânată de probe. Pentru soluţionarea unei
închisorii sau a executării măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, sau întreruptă pentru evitarea unor cereri motivate prin aceea că, în urma
Dreptul nr. 9/1997, p. 58; T.A. Ştefan, Amânarea şi întreruperea executării pedepsei consecinţe grave pentru condamnat decesului tutorelui, copii minori ai
închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, Dreptul nr. 8/2000, p. 131. şi unitatea la care a lucrat. [I.C.C.J., condamnatei au rămas fără îngrijire şi
s. pen., dec. nr. 6181/2004, în B.C. sprijin, instanţa este datoare să dispună
JURISPRUDENŢĂ nr. 1/2005, p. 63-63] efectuarea unei anchete sociale privind
2) Invocarea unor activităţi comer- realitatea acestor susţineri. [C.S.J.,
DECIZII DE SPEŢĂ ciale importante ale societăţii al cărei s. pen., dec. nr. 1758/2000, apud
patron este condamnatul şi existenţa I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 331]
INDEX Împrejurări speciale care ar face ca execu- în curs de judecată a unor procese ale
Amânarea executării pedepsei închisorii tarea imediată a pedepsei să aibă societăţii nu constituie împrejurări 4. Amânarea executării pedepsei
din motive medicale 5 consecinţe grave pentru condamnat. speciale în sensul prevederilor art. 453 închisorii. Condamnată care are un
Cerere de amânare a executării pedepsei Cazuri 2, 8 copil mai mic de 1 an. Posibilitatea
alin. (1) lit. c) C.proc.pen. de natură a
închisorii 6 Împrejurări speciale care ar face ca execu- formulării ulterior a unei noi cereri
justifica amânarea executării pedepsei.
Cerere de amânare a executării pedepsei tarea imediată a pedepsei să aibă întemeiată pe caz familial. În cazul
[I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1213/2001,
închisorii. Titular 7 consecinţe grave pentru unitatea la în care s-a dispus amânarea executării
care lucrează. Înţeles 1 BJCD 2001, p. 317]
Cerere de amânarea a executării pedepsei pedepsei condamnatei pentru motivele
închisorii întemeiată pe caz familial. Posibilitatea formulării ulterior a unei noi 2. Amânarea executării pedepsei că are un copil mai mic de un an şi
Necesitatea administrării de probe 3 cereri întemeiată pe caz familial 4 închisorii. Împrejurări speciale care că executarea imediată a pedepsei ar
Condamnată care are un copil mai mic Stabilirea prin raport de expertiză medico- ar face ca executarea imediată a avea consecinţe grave pentru familie,
de 1 an 4 legală a faptului că cel condamnat pedepsei să aibă consecinţe grave executarea poate fi din nou amânată
Condiţia existenţei hotărârii definitive de suferă de o boală gravă care face pentru familia condamnatului. pentru cel din urmă motiv, fără să
condamnare la pedeapsa închisorii 6 imposibilă executarea pedepsei 5 opereze impedimentul prevăzut de
Cazuri. Starea sănătăţii părintelui para-
lizat, aflat în îngrijirea exclusivă a celui art. 453 alin. (1) lit. c) partea finală
condamnat, constituie o împrejurare C.proc.pen., în sensul că executarea

1272 Lia Savonea Lia Savonea 1273

Art. 454
poate fi amânată o singură dată, în
atare caz temeiul nefiind acelaşi ca la
prima amânare. [C.S.J., s. pen., dec. nr.
1806/2000, apud I. Neagu, A. Crişu,
op. cit., p. 332]
5. Amânarea executării pedepsei
închisorii din motive medicale. Stabi-
lirea prin raport de expertiză medico-
legală a faptului că cel condamnat
suferă de o boală gravă care face
imposibilă executarea pedepsei.
1) Din concluziile raportului de exper-
tiză medico-legală privitoare la starea
sănătăţii condamnatului trebuie să
rezulte, fără echivoc, dacă acesta suferă
de o boală care îl pune în imposibilitatea
de a executa pedeapsa sau boala poate
fi tratată în spitalul penitenciar. În cazul
unor concluzii neclare sub acest aspect,
raportul de expertiză trebuie completat
sau trebuie dispusă efectuarea unei
noi expertize medico-legale. [C.S.J.,
s. pen., dec. nr. 1962/2000, apud
I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 332]
2) În cazul acordării mai multor
amânări sau întreruperi succesive a
executării pedepsei, pentru primele
două expertiza medico-legală poate
fi efectuată de comisiile medico-
legale teritoriale; pentru următoarele,
expertiza trebuie efectuată de Institutul
de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina
Minovici”. [C.S.J., s. pen., dec.
nr. 5429/2001, în C.J. nr. 1/2003, p. 9]
3) Admiterea probei cu expertiză
medico-legală în cauza care are ca
1274 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
obiect o cerere de amânare a executării
pedepsei închisorii nu împiedică
instanţa să revină asupra acestei
probe obligatorii, în situaţia în care
condamnatul se sustrage cu rea-credinţă
de la efectuarea acestei expertize. [C.A.
Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 242/2000,
CPJMP 2000, p. 230]
4) Când se constată pe baza unei
expertize medico-legale că petentul-
condamnat nu suferă de o boală care
să-l pună în imposibilitatea de a
executa pedeapsa, instanţa poate admite
efectuarea unei noi expertize medico-
legale numai dacă condamnatul depune
acte medicale noi, care să contrazică
diagnosticul şi concluzia primului
raport medico-legal. [C.A. Bucureşti,
s. I pen., dec. nr. 606/2000, CPJMP
2000, p. 229]
6. Cerere de amânare a executării
pedepsei închisorii. Condiţia existenţei
hotărârii definitive de condamnare
la pedeapsa închisorii. Chiar dacă la
momentul formulării cererii hotărârea
de condamnare a petentului nu era
definitivă, o asemenea cerere nu poate
fi respinsă ca inadmisibilă în condiţiile
în care, până la data judecării ei, acea
hotărâre a rămas totuşi definitivă.
[C.A. Bucureşti, s. a II-a pen., dec.
nr. 449/2002, PJP 2001-2002, p. 334]
7. Cerere de amânare a executării
pedepsei închisorii. Titular. Dispozi-
ţiile art. 362 alin. final la care fac trimi-
tere dispoziţiile art. 453 alin. (2) şi
Alte dispoziţii privind executarea Art. 455
art. 455 sunt restrictive, ele enumerând specială care impune amânarea execu-
limitativ persoanele ce pot face cererea tării pedepsei întrucât, altfel, s-ar ajunge
pentru condamnat, în speţă numai soţul la situaţia ca acesta să nu poată participa
condamnatului sau apărătorul acestuia. la cursuri şi să rămână cu situaţia
Cum petentul este tatăl condamnatului, şcolară neîncheiată şi a repetării clasei
nu este realizată cerinţa legii şi în mod a XII-a după executarea pedepsei. Este
legal instanţa a dispus respingerea cererii în interesul reintegrării sociale rapide a
ca inadmisibilă. [C.A. Iaşi, s. pen., dec. acestuia ca după executarea pedepsei,
nr. 87/2000, PJMP 2000, p. 350] având cursurile liceale finalizate, să
presteze o activitate utilă sau să urmeze
8. Amânarea executării pedepsei
o instituţie de învăţământ superior.
închisorii. Împrejurări speciale care
Constatând îndeplinite condiţiile
ar face ca executarea imediată a
prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c)
pedepsei să aibă consecinţe grave
C.proc.pen. (acesta nu a mai beneficiat
pentru condamnat. Cazuri. Finali-
de altă amânare) instanţa a admis
zarea învăţământului liceal (petentul
cererea şi a dispus amânarea executării
condamnat fiind elev în clasa a XII-a,
pedepsei de 1 an închisoare pe o
urmând să susţină examenul de baca-
perioadă de 3 luni. [Trib. Bucureşti, s. I
laureat) constituie o împrejurare
pen., sent. nr. 649/2005, nepublicată]
Secţiunea III. Întreruperea executării pedepsei închisorii
sau a detenţiunii pe viaţă
Art. 455. Cazurile de întrerupere
(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate
fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea
persoanelor arătate în alin. (2) al aceluiaşi articol.
(2) Dispoziţiile art. 4531 şi art. 454 alin. (11) şi (12) se aplică în mod
corespunzător. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 453-454, art. 456-457]
Notă: Alineatul (2) al art. 455 a fost introdus prin O.U.G. nr. 60/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
Lia Savonea 1275
Art. 455 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 455
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în parte, respectiv cei aflaţi în executarea cu care se poate pune în discuţie
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară unei pedepse privative de libertate, capacitatea unei persoane de a suporta
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor pe de altă parte. Ulterior sesizării condiţiile de detenţie, prin raportare
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. Curţii Constituţionale cu excepţia la art. 3 din Convenţie. Jurisprudenţa
de neconstituţionalitate, textele de aceleiaşi Curţi a mai statuat că, deşi
Doctrină: C. Diţă, Întreruperea executării pedepsei cu închisoarea pronunţată de lege criticate au fost modificate prin nu se poate spune că există o obligaţie
o instanţă militară, Dreptul nr. 8/2001, p. 141; L. Herghelegiu, Amânarea executării dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2006 pentru generală a statului de a elibera un
pedepsei. Repetare. Invocarea aceloraşi motive. Inadmisibilitate, R.D.P. nr. 1/2005, modificarea şi completarea Codului deţinut pe motive de sănătate, art. 3 din
p. 155; D. Lupaşcu, Întreruperea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă, Dreptul
de procedură penală, precum şi pentru Convenţie impune, în orice caz, statului
nr. 2/2002, p. 162; D. Lupaşcu, G. Oprea, Amânarea şi întreruperea executării
modificarea altor legi, păstrându-se însă obligaţia de a proteja integritatea fizică
pedepsei închisorii sau a executării măsurii educative a internării într-un centru de
substanţa reglementării legale supuse a persoanelor private de libertate, în
reeducare, Dreptul nr. 9/1997, p. 58; S. Mărgăritescu, Executarea sancţiunii închisorii
contravenţionale sau a prestării unei munci în folosul comunităţii de către contravenientul controlului. Examinând excepţia de special prin administrarea de îngrijiri
aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, Dreptul nr. 2/2001, p. 152; neconstituţionalitate, Curtea Constitu- medicale necesare. Or, textele de lege
T. Ranga, Întreruperea executării pedepsei închisorii pentru motive de boală, Pro lege ţională a constat că textele de lege ce fac obiectul excepţiei dau expresie
nr. 3/1995, p. 248; T. Ranga, Pedeapsă. Întreruperea pedepsei închisorii pe caz de criticate au fost instituite de legiuitor în tocmai preocupării legiuitorului de a
boală. Expertiză sau constatare medico-legală. Consecinţe, Dreptul nr. 8/1994, p. 74; vederea garantării dreptului condam- asigura măsuri de natură umanitară
A.Şt. Tulbure, Amânarea şi întreruperea executării pedepsei, R.D.P. nr. 2/2000, p. 17; naţilor la viaţă şi la integritate fizică şi care să contracareze situaţiile în care,
A.Şt. Tulbure, Amânarea şi întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii psihică, respectiv a dreptului acestora din motive de sănătate, condiţiile de
pe viaţă, Pro lege nr. 1/2000, p. 37. la ocrotirea sănătăţii. În acest sens, detenţie nu pot fi suportate de către
referindu-se la aplicabilitatea art. 3 din persoana condamnată. Curtea constată
JURISPRUDENŢĂ Convenţia pentru apărarea drepturilor că nu poate fi reţinută nici critica în
omului şi a libertăţilor fundamentale sensul că dispoziţiile legale ce fac
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE privind interzicerea torturii, ale cărui obiectul excepţiei încalcă egalitatea în
dispoziţii se regăsesc în art. 22 din drepturi, întrucât acestea nu instituie
Întreruperea executării pedepsei menţinerea vieţii şi integrităţii fizice”.
Constituţie – text invocat de autorul privilegii sau discriminări pe consi-
închisorii. Corelaţie cu principiul De asemenea, textul de lege nu dă
excepţiei în motivarea acesteia – derente arbitrare, fiind aplicabile, în
ocrotirii sănătăţii persoanei. Curtea posibilitatea întreruperii executării
Curtea Constituţională a invocat juris- mod egal, tuturor persoanelor aflate
Constituţională a fost sesizată cu excepţia pedepsei în vederea investigării şi
prudenţa Curţii de la Strasbourg, care în ipoteza normei juridice, respectiv
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor tratării în bune condiţii şi, ca urmare,
a statuat în mai multe cauze faptul că condamnaţilor la pedeapsa închisorii
art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) se încalcă dreptul la ocrotirea sănătăţii.
în condiţii de o gravitate particulară sau a detenţiunii pe viaţă. În consecinţă,
lit. a) C.proc.pen. În motivarea excepţiei Totodată, se susţine că textele de lege
ne putem găsi în situaţii în care buna Curtea Constituţională a respins excep-
de neconstituţionalitate, autorul acesteia criticate încalcă principiul egalităţii
administrare a justiţiei penale cere ţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
a susţinut că dispoziţiile legale criticate în drepturi, creând o discriminare
ca măsuri de natură umanitară să fie art. 455 raportat la art. 453 alin. (1)
sunt neconstituţionale, deoarece „nu între „condamnaţii nedefinitiv a căror
luate pentru a le contracara. Starea lit. a) C.proc.pen. [D.C.C. nr. 686/2006,
dau posibilitatea şi nu creează cadrul sănătate pune semne de întrebare” şi
de sănătate, vârsta şi handicapul unei M. Of. nr. 903 din 7 noiembrie 2006]
legal necesar efectuării unor investigaţii condamnaţii definitiv la alte pedepse
persoane constituie situaţii în legătură
şi tratamente în bune condiţii pentru decât cele privative de libertate, pe de o
1276 Lia Savonea Lia Savonea 1277
Art. 455
DECIZII DE SPEŢĂ
1. Întreruperea executării pedep-
sei închisorii din motive medicale.
Condiţii. Stabilirea prin raport de
expertiză medico-legală a faptului
că cel condamnat suferă de o boală
gravă care face imposibilă executarea
pedepsei. 1) Instanţa se poate pronunţa
asupra cererii condamnatului de întreru-
pere a executării pedepsei închisorii
numai pe baza unei expertize medico-
legale, obligatorie potrivit art. 453
alin. (1) lit. a) C.proc.pen., care să
stabilească dacă boala de care suferă
cel condamnat îl pune pe acesta în
imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Dacă cel condamnat refuză să se
prezinte pentru efectuarea expertizei
medico-legale, instanţa nu poate
dispune întreruperea executării pedepsei
închisorii pe baza altor acte medicale.
[I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5519/2005, în
B.C. nr. 2/2006, p. 72-73]
2) Când condamnatul invocă
drept temei al cererii de întrerupere a
executării pedepsei o boală care îl pune
în imposibilitatea de a executa pedeapsa,
efectuarea expertizei medico-legale
este obligatorie potrivit art. 453 alin. (1)
lit. a) C.proc.pen. la care face trimitere
art. 455 C.proc.pen. Cheltuielile necesare
pentru expertiză se avansează de stat,
efectuarea acesteia neputând fi omisă
cu motivarea că, refuzând sau neavând
mijloace materiale, condamnatul nu
a achitat taxa de expertiză. [I.C.C.J.,
1278 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
s. pen., dec. nr. 5540/2001, BJCD 2001,
p. 321]
3) În cazul întreruperii executării
pedepsei în temeiul art. 455 cu referire
la art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.,
până când condamnatul bolnav se va
găsi în situaţia de a putea continua
executarea pedepsei, fără stabilirea
duratei întreruperii, instanţa care a
pronunţat sentinţa poate, prin încheiere
ulterioară, să fixeze pentru instanţa
de executare un termen de control
pentru cunoaşterea stării sănătăţii
condamnatului. [I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 139/2005, în B.C. nr. 3/2005, p. 79]
4) În cazul în care din actele medi-
cale rezultă date potrivit cărora bolile
de care suferă condamnatul nu necesită
un tratament deosebit, se impune ca în
expertiza medico-legală să se precizeze
dacă acesta se află în imposibilitatea de
a executa pedeapsa. În atare situaţie,
concluzia din expertiză, în sensul că
tratamentul nu se poate asigura în
reţeaua sanitară a penitenciarelor, este
neconcludentă şi îndoielnică, neputând
constitui temei pentru amânarea sau
întreruperea pedepsei. Dacă execu-
tarea pedepsei a fost anterior amânată,
următoarea amânare se dispune, în
continuare, cu începere de la data expi-
rării celei precedente. După efectuarea
a trei expertize medico-legale de către
institutul medico-legal local cu privire
la acelaşi condamnat, următoarele
Alte dispoziţii privind executarea
expertize pot fi efectuate numai de
Institutul Naţional de Medicină Legală
„Prof. Dr. Mina Minovici”. [I.C.C.J.,
s. pen., dec. nr. 2661/2002, BJCD 2002,
p. 598]
5) Cererea de întrerupere a execu-
tării pedepsei întemeiată pe existenţa
unor boli care îl pun pe condamnat în
imposibilitatea de a executa pedeapsa
nu poate fi respinsă ca inadmisibilă,
motivându-se că anterior o cerere
întemeiată pe aceleaşi motive a fost
respinsă. În atare situaţie, nu există
autoritate de lucru judecat, iar cererea
trebuie soluţionată pe fond, în urma efec-
tuării unei noi expertize medico-legale.
[I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1706/2002,
BJCD 2002, p. 601]
6) Pentru corecta judecare a unei
cereri de întrerupere a executării pedep-
sei este necesar ca, aşa cum rezultă
din prevederile art. 453 alin. (1) lit. a)
C.proc.pen., prin expertiză medicală
să se stabilească dacă cel condamnat
suferă de o boală care îl pune în
imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Sub acest aspect, nu este suficient
să se arate în raportul de expertiză
medico-legală că boala poate fi tratată
în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale
a Penitenciarelor. [C.S.J., s. pen., dec.
nr. 2647/1999, apud I. Neagu, A. Crişu,
op. cit., p. 334]
7) În vederea stabilirii dacă cel
condamnat, în raport de afecţiunile de
care suferă, poate sau nu să fie tratat
în reţeaua sanitară a Administraţiei
Lia Savonea
Art. 455
Naţionale a Penitenciarelor, este
necesară efectuarea unei expertize
medico-legale. Condamnatul nu poate
condiţiona efectuarea investigaţiilor
medicale de specialitate într-o unitate
spitalicească pe care singur şi-o
alege, iar refuzul său constant de
a se supune internării în secţia de
specialitate recomandată de comisie,
fără argumente care ţin de capacitatea
respectivei secţii medicale de a efectua
investigaţiile necesare, echivalează
cu un refuz de a fi examinat medico-
legal. Cum, potrivit art. 455 raportat la
art. 453 lit. a) C.proc.pen., existenţa unei
boli nu determină automat întreruperea
executării pedepsei, ci este necesar să
se dovedească pe baza unei expertize
medico-legale faptul că această boală
împiedică executarea pedepsei în regim
de detenţie pentru că nu poate fi tratată
în reţeaua sanitară a A.N.P., cererea
de întrerupere a executării pedepsei
pe caz medical a fost respinsă. [Trib.
Bucureşti, s. I pen., sent. nr. 616/2006,
nepublicată]
2. Întreruperea executării pedep-
sei închisorii. Împrejurări speciale
care ar face ca executarea imediată
a pedepsei să aibă consecinţe grave
pentru familia condamnatului. Nece-
sitatea administrării de probe. 1) Când
se invocă existenţa unor împrejurări
speciale [art. 453 alin. (1) lit. c) C.proc.
pen.] din cauza cărora executarea
pedepsei ar avea consecinţe grave
1279
Art. 456 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 457
pentru familia condamnatului este nece- poate fi respinsă ca nedovedită fără pedepsei, în cazul în care, la data formu- 2) Instanţa competentă să dispună
sar, atunci când acele împrejurări apar efectuarea unei anchete sociale prin lării cererii, inculpatul se afla în stare asupra întreruperii executării pedepsei
credibile, să se dispună efectuarea unei care să se clarifice realitatea acelor de libertate în urma unei întreruperi este instanţa de executare sau instanţa
anchete sociale prin care să se verifice împrejurări, în lipsa căreia nu se poate anterioare a executării pedepsei, este în a cărei rază teritorială se află locul de
realitatea motivelor invocate în cererea de verifica temeinicia cererii, ţinând seama instanţa de executare, indiferent de deţinere, corespunzător în grad instanţei
întrerupere a executării pedepsei. [C.S.J., că în condiţiile de detenţie condamnatul locul de deţinere din care a fost pus în de executare. În acest din urmă caz se
s. pen., dec. nr. 757/2000, p. 394, apud I. nu avea cum să prezinte instanţei mij- libertate şi de acela în care se află după are în vedere locul de deţinere unde
Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 334] loacele de probă necesare pentru solu- ce a fost arestat din nou în vederea condamnatul se afla la data introducerii
2) În cazul în care cel condamnat ţionarea cererii. [C.S.J., s. pen., dec. continuării executării pedepsei, după cererii, iar nu locul de deţinere unde a
invocă împrejurări având consecinţe nr. 1386/2000, apud I. Neagu, A. Crişu, formularea cererii de întrerupere. fost transferat ulterior. [C.S.J., s. pen.,
grave pentru familia sa, cererea nu op. cit., p. 335] [C.S.J., s. pen., dec. nr. 2757/1999, apud dec. nr. 228/2000, apud I. Neagu,
I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 337] A. Crişu, op. cit., p. 337]
Art. 456. Instanţa competentă
Instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării Art. 457. Evidenţa întreruperii executării pedepsei
pedepsei este instanţa de exe cutare sau instanţa în a cărei (1) Instanţa care a acordat întreruperea comunică de îndată
circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se această măsură locului de deţinere sau, după caz, unităţii unde
execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei condamnatul execută pedeapsa şi organului de poliţie, iar dacă
de executare. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 453-455, art. 457] întreruperea a fost acordată de instanţa în a cărei circumscripţie se
află locul de deţinere sau unitatea, aceasta comunică măsura luată
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, art. şi instanţei de executare.
8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
(2) Instanţa de executare, administraţia locului de deţinere şi unita-
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.
275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în tea unde condamnatul execută pedeapsa ţin evidenţa întreruperilor
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară acordate. Dacă la expirarea termenului de întrerupere cel condamnat
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deţinere, administraţia
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de
poliţie, în vederea executării. Pe copia mandatului de executare se
Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Amânarea şi întreruperea executării pedepsei menţionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei.
închisorii sau a executării măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, Dacă, la expirarea termenului de întrerupere, cel condamnat la
Dreptul nr. 9/1997, p. 58. pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă nu se prezintă
la unitate, aceasta înştiinţează de îndată instanţa de executare.
JURISPRUDENŢĂ (21) Dispoziţiile art. 454 alin. (2) teza a doua se aplică în mod cores-
punzător.
DECIZII DE SPEŢĂ
(3) Administraţia locului de deţinere sau unitatea comunică instanţei
Competenţa instanţei asupra pedepsei. 1) Instanţa competentă să de executare data la care a reînceput executarea pedepsei.
cererii de întrerupere a executării dispună asupra întreruperii executării
1280 Lia Savonea Lia Savonea 1281
Art. 458 Executarea hotărârilor penale
(4) Timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socoteşte în execu-
tarea pedepsei. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 453-456]
Notă: Alineatul (21) al art. 457 a fost introdus prin Legea nr. 356/2006.
Alte dispoziţii privind executarea Art. 458
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.

Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: I. Lefter, Consecinţele dezincriminării infracţiunii de provocare ilegală a
avortului în cazul agravantelor prevăzute de art. 185 alin. (3) şi art. 185 alin. (4), Dreptul
nr. 10-11/1991, p. 69; V. Pătulea, Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepselor
definitive. Modificarea pedepsei. Sesizarea instanţei de către judecătorul delegat cu
punerea în executare a hotărârii, Dreptul nr. 10/2004, p. 241.
JURISPRUDENŢĂ

Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Amânarea şi întreruperea executării pedepsei DECIZII DE SPEŢĂ

închisorii sau a executării măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, 1. Modificare a pedepsei. Apli-
Dreptul nr. 9/1997, p. 58.
carea facultativă a legii penale mai
favorabile. În urma modificării art. 146
Secţiunea IV. Înlăturarea sau modificarea pedepsei C.pen., prin majorarea la 2 miliarde de
lei a valorii pagubei materiale peste
Art. 458. Intervenirea unei legi penale noi care o infracţiune se consideră că a
produs consecinţe deosebit de grave,
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
contestaţia la executare introdusă
intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care
în temeiul art. 15 C.pen. şi art. 458
s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai
C.proc.pen. este admisibilă, aplicarea
uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa
legii penale mai favorabile fiind facul-
ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor
tativă, iar nu obligatorie. La soluţio-
art. 12, art. 14 şi art. 15 din Codul penal.
narea contestaţiei trebuie să se aibă în
(2) Aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent se face din oficiu vedere infracţiunea săvârşită, persoana
sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanţa de condamnatului, conduita acestuia după
executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei, de pronunţarea hotărârii sau în timpul
către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află executării pedepsei şi timpul cât a
locul de deţinere sau unitatea unde condamnatul execută pedeapsa executat din pedeapsă. [C.S.J., s. pen.,
la locul de muncă. [C.proc.pen., art. 415-419, art. 459-461] dec. nr. 67/2002, în Lex Expert –Bază
de date]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, 2. Modificare a pedepsei. Apli-
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii carea obligatorie a legii penale mai
favorabile. Intervenirea unei legi
penale mai favorabile care prevede o
pedeapsă mai uşoară, după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare
şi înainte de executarea în întregime a
pedepsei, face aplicabile prevederile
art. 14 alin. (1) C.pen. dacă pedeapsa
aplicată este mai mare decât maximul
special prevăzut de legea nouă. În
cauză, petentul a fost condamnat la
pedeapsa de 17 ani închisoare conform
art. 312 alin. (2) C.pen., iar după
rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare a intrat în vigoare Legea
nr. 143/2000 care a abrogat dispoziţiile
art. 312 alin. (2) C.pen. în măsura în
care se referă la produse sau substanţe
stupefiante. Cum fapta inculpatului se
încadrează la infracţiunea prevăzută de
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
pentru care pedeapsa prevăzută de lege
este închisoarea de cel mult 15 ani,
devin aplicabile prevederile privind

1282 Lia Savonea Lia Savonea 1283

Art. 459 Executarea hotărârilor penale Alte dispoziţii privind executarea Art. 459
aplicarea obligatorie a legii penale executare a fost admisă, iar pedeapsa 1. Graţiere. Cazuri exceptate. 3. Săvârşirea din nou a unei
mai favorabile, astfel că în baza art. 14 redusă de la 17 ani la 15 ani închisoare. Condiţii. Există stare de recidivă post- infracţiuni intenţionate în termenul
alin. (1) C.pen., art. 458 C.proc.pen. şi [Trib. Bucureşti, s. I pen., sent. nr. condamnatorie în cazul când, în cursul de încercare atât al suspendării, cât
art. 461 lit. d) C.proc.pen. contestaţia la 904/2006, nepublicată] termenului de încercare prevăzut la şi al graţierii. Consecinţe. În cazul în
art. 82 alin. (1) C.pen., cel condamnat care, după suspendarea condiţionată
la pedeapsa închisorii mai mare de a executării pedepsei, aceasta a fost
Art. 459. Amnistia şi graţierea graţiată, iar în termenul de încercare,
6 luni cu suspendarea condiţionată
Aplicarea amnistiei, când intervine după rămânerea definitivă a a executării, săvârşeşte din nou o atât al suspendării, cât şi al graţierii,
hotărârii, precum şi aplicarea graţierii, se fac de către un judecător infracţiune cu intenţie, pentru care legea condamnatul săvârşeşte din nou o
de la instanţa de executare, iar dacă cel condamnat se află în prevede pedeapsa închisorii mai mare infracţiune intenţionată, suspendarea
executarea pedepsei, de către un judecător de la instanţa corespun- de un an. Ca urmare, având calitatea de se revocă şi beneficiul graţierii se
zătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau unitatea recidivist, condamnatul aflat în această înlătură, dispunându-se executarea
unde se execută pedeapsa la locul de muncă. [C.proc.pen., art. 415- pedepsei alături de pedeapsa aplicată
situaţie este exceptat de la graţiere prin
419, art. 458, art. 460-461] pentru noua infracţiune. [C.S.J., s. pen.,
art. 5 din Legea nr. 137/1997. [C.S.J., s.
pen., dec. nr. 3042/1998, în Lex Expert dec. nr. 3719/2000, în Lex Expert –
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, Bază de date]
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, – Bază de date]
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii 4. Pedeapsă aplicată graţiată.
2. Infracţiune continuă. Graţiere.
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în Imposibilitatea contopirii acesteia cu
Acţiune ilicită care continuă chiar
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară o pedeapsă executabilă. În cauză, au
după actul de graţiere. Consecinţe.
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor fost aplicate fără temei legal dispoziţiile
Tulburarea de posesie, fiind infracţiune
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. art. 34 C.pen., din moment ce una din
continuă, se consumă fie în momentul
cele două pedepse aplicate inculpatului
când făptuitorul a încetat, din proprie
JURISPRUDENŢĂ era graţiată integral. [C.A. Piteşti,
iniţiativă, acţiunea ilicită de ocupare a
dec. nr. 642/R/1998, în Lex Expert
DECIZII DE SPEŢĂ imobilului aflat în posesia altuia, fie la –Bază de date]
data pronunţării hotărârii de condamnare.
INDEX Pedeapsă aplicată anterior, graţiată 5 5. Revocarea suspendării condi-
Ca urmare, făptuitorul care nu a încetat
Acţiune ilicită care continuă chiar după Pedeapsă aplicată graţiată 4 ţionate a executării pedepsei în
din proprie iniţiativă acţiunea ilicită de
actul de graţiere. Consecinţe 2 Revocarea suspendării condiţionate a cazul săvârşirii unei noi infracţiuni
executării pedepsei în cazul săvârşirii ocupare a imobilului nu poate beneficia
Graţiere. Cazuri exceptate. Condiţii 1 înlăuntrul termenului de încercare.
unei noi infracţiuni înlăuntrul termenu- de dispoziţiile de graţiere ale Legii
Imposibilitatea contopirii acesteia cu o Pedeapsă aplicată anterior graţiată.
pedeapsă executabilă 4 lui de încercare 5 nr. 137/1997, acestea fiind aplicabile
Săvârşirea din nou a unei infracţiuni numai infracţiunilor comise până la Neadăugarea cuantumului acesteia
Infracţiune continuă. Graţiere 2
intenţionate în termenul de încercare, data adoptării legii. [C.S.J., s. pen., dec. la pedeapsa aplicată pentru noua
Neadăugarea cuantumului pedepsei gra-
atât al suspendării, cât şi al graţierii. nr. 111/1999, apud I. Neagu, A. Crişu, infracţiune. Potrivit art. 81 C.pen.,
ţiate la pedeapsa aplicată pentru noua
Consecinţe 3 op. cit., p. 339] instanţa poate dispune suspendarea
infracţiune 5
condiţionată a executării pedepsei de

1284 Lia Savonea Lia Savonea 1285

Art. 460
cel mult trei ani închisoare sau amendă,
chiar dacă inculpatul a fost condamnat
anterior la pedeapsa închisorii de până
la 6 luni. Potrivit art. 83 alin. (1) C.pen.,
dacă în cursul termenului de încercare
cel condamnat săvârşeşte o nouă
infracţiune, instanţa revocă suspendarea
condiţionată şi dispune executarea în
întregime a pedepsei, alături de cea
aplicată pentru noua infracţiune. Însă,
Capitolul IV. Dispoziţii comune
Executarea hotărârilor penale
dacă cu privire la pedeapsa anterioară
a intervenit graţierea, după revocarea
suspendării condiţionate a executării,
instanţa constată pedeapsa graţiată şi
cuantumul acesteia nu se mai adaugă
la pedeapsa aplicată pentru noua
infracţiune. [C.A. Bucureşti, s. I pen.,
dec. nr. 422/1999, în Lex Expert – Bază
de date]
Dispoziţii comune Art. 461
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor,
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.
Doctrină: F. Cotoi, Măsurile luate în timpul executării pedepsei. Plângerea împotriva
acestor măsuri, R.D.P. nr. 3/2004, p. 133; D. Lupaşcu, Aspecte comune privind procedura
la instanţa de executare, Dreptul nr. 1/2003, p. 150; D. Lupaşcu, Atribuţiile Ministerului
public în legătură cu executarea hotărârilor judecătoreşti penale, Dreptul nr. 6/2002,
p. 167; I. Oancea, O. Brezeanu, Drept execuţional penal, R.D.P. nr. 4/1998, p. 166.

Art. 460. Procedura la instanţa de executare Art. 461. Contestaţia la executare

(1) Când rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este
dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele dispune
citarea părţilor interesate şi ia măsuri pentru desemnarea unui
apărător din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171.
(2) Condamnatul arestat este adus la judecată.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) După concluziile procurorului şi ascultarea părţilor, instanţa se
pronunţă prin sentinţă.
(5) Dispoziţiile cuprinse în partea specială, titlul II, care nu sunt con-
trare dispoziţiilor din acest capitol, se aplică în mod corespunzător.
(6) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care
rezolvarea uneia din situaţiile reglementate în prezentul titlu este
dată în competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află locul
de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa.
Soluţia se comunică instanţei de executare. [C.proc.pen., art. 415-421,
art. 4221, art. 423, art. 425-426, art. 428-433, art. 435-459, art. 461-464,
art. 490]
Notă: Alineatul (2) al art. 460 este reprodus astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
nr. 109/2003.
(1) Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face
în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât
cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se
execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă
cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt
incident ivit în cursul executării.
(2) În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după
caz, la instanţa prevăzută în alin. (1) sau (6) al art. 460, iar în cazul pre-
văzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
(3) Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea
averii se soluţionează de instanţa civilă, potrivit legii civile. [C.proc.pen.,
art. 415-421, art. 4221, art. 423, art. 425-426, art. 428-433, art. 435-460,
art. 462-464, art. 490]
Notă: Conform art. III din Legea nr. 141/1996, prevederile din Codul de procedură
penală referitoare la pedeapsa complementară a confiscării averii, cu excepţia celor din
art. 406 alin. (3) şi art. 461 alin. (3), se abrogă.

1286 Lia Savonea Lia Savonea 1287

Art. 461 Executarea hotărârilor penale Dispoziţii comune Art. 461
Legislaţie: A se vedea supra, art. 455 – „Legislaţie”. privilegii sau discriminări, fiind constituţionalitate ale art. 461 C.proc.pen.
aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor în raport cu prevederile art. 23 alin.
Doctrină: C. Butiuc, Punerea în executare a hotărârilor penale. Sesizarea făcută de de drept care se încadrează în situaţia (11) şi (12) din Constituţie, Curtea a
judecătorul delegat cu punerea în executare a acestor hotărâri. Natura juridică a acestei prevăzută de textul legal criticat, fiind mai reţinut că, întrucât contestaţia la
sesizări. Limitele sesizării. Intervenirea graţierii după rămânerea definitivă a hotărârii de în concordanţă cu prevederile art. 16 executare întemeiată pe dispoziţiile art.
condamnare, Dreptul nr. 9/2003, p. 243; I. Dolta, Contestaţia la executare. Nelămuriri alin. (1) din Constituţie care consacră 461 C.proc.pen. vizează nelegalitatea ce
cu privire la hotărârea care se execută. Instanţa competentă, Dreptul nr. 9/2004, p. 272; principiul egalităţii în drepturi. s-ar constata prin punerea în executare
I. Dumitru, Aplicarea legii penale mai favorabile infractorilor minori, după adoptarea Nu a putut fi reţinută nici susţinerea a hotărârii penale, iar nu nelegalitatea
Legii nr. 104/1992, Dreptul nr. 3/1994, p. 81; C. Ilaş, Contestaţia contra executării,
în sensul că textul de lege criticat sau netemeinicia hotărârilor penale
Pro lege nr. 1/1992, p. 69; I. Munteanu, Contestaţia la executare referitoare la
ar îngrădi liberul acces la justiţie. definitive, dispoziţiile constituţionale
măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, Dreptul nr. 2/2001, p. 146;
Contestaţia la executare reglementată de privind prezumţia de nevinovăţie şi
A.Şt. Tulbure, Contestaţia la executare, R.D.P. nr. 1/2001, p. 37; A.Şt. Tulbure, Contestaţia
la executare, mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării, dispoziţiile art. 461 C.proc.pen. reprezintă legalitatea pedepsei nu sunt incidente în
Pro lege nr. 1/2000, p. 44; A.Şt. Tulbure, Contestaţia la executare, mijloc procesual de în sine o garanţie a realizării acestui cauză. De altfel, prin criticile formulate
rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării, Dreptul nr. 7/2000, p. 104. drept. Stabilirea unor reguli speciale autorii excepţiei de neconstituţionalitate
de procedură, precum şi a modalităţilor au susţinut necesitatea unei soluţii
JURISPRUDENŢĂ de exercitare a drepturilor procesuale legislative diferite de cea instituită prin
(cum este şi cea privind cazurile în care dispoziţiile art. 461 C.proc.pen., arătând
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE se poate face contestaţie la executare) că ar fi necesar ca şi cei care contestă
este realizată de legiuitor în exercitarea o măsură ce nu este dispusă printr-o
Contestaţia la executare. Cazuri constatat că aceasta este neîntemeiată. competenţei sale constituţionale şi nu hotărâre penală să o poată contesta. În
limitativ prevăzute de lege. Curtea Dispoziţiile art. 461 C.proc.pen. consti- încalcă liberul acces la justiţie, Curtea acest sens, Curtea a statuat, în juris-
Constituţională a fost sesizată cu tuie norme de procedură, or, conform Constituţională statuând în acest prudenţa sa, că nu se poate substitui
excepţia de neconstituţionalitate a art. 126 alin. (2) din Constituţie, proce- sens că „legiuitorul poate institui, în legiuitorului pentru modificarea
dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. d) dura de judecată este prevăzută numai considerarea unor situaţii deosebite, reglementărilor adoptate, nefiind o
C.proc.pen. În motivarea excepţiei prin lege. Articolul 461 C.proc.pen. reguli speciale de procedură, ca şi problemă de resortul contenciosului
de neconstituţionalitate, autorul aces- prevede, limitativ, cazurile în care se modalităţile de exercitare a drepturilor constituţional. În consecinţă, Curtea
teia a susţinut că prin dispoziţiile poate face contestaţie la executare. procedurale, principiul liberului acces Constituţională a respins excepţia de
legale criticate sunt încălcate preve- Contestaţia la executare este o modalitate la justiţie presupunând posibilitatea neconstituţionalitate a dispoziţiilor
derile constituţionale ale art. 15 refe- de rezolvare a cererilor sau plângerilor neîngrădită a celor interesaţi de a art. 461 alin. (1) lit. d) C.proc.pen.
ritoare la universalitatea legii şi ale ocazionate de punerea în executare a utiliza aceste proceduri, în formele şi în [D.C.C. nr. 704/2006, M. Of. nr. 970
art. 16 referitoare la egalitatea în hotărârilor penale. Prin contestaţia la modalităţile instituite de lege” (D.C.C. din 5 decembrie 2006]
drepturi. Examinând excepţia de executare nu se reclamă nelegalitatea nr. 1/1994). Referitor la criticile de ne-
neconstituţionalitate, Curtea a reţinut sau netemeinicia hotărârilor penale
următoarele. În ceea ce priveşte critica definitive, ci nelegalitatea ce s-ar DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor constata prin punerea în executare a
art. 461 C.proc.pen. în raport cu hotărârii. Ca atare, prin dispoziţiile 1. Contestaţie la executare. Inad- Justiţie a stabilit că instanţa, învestită
art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a art. 461 C.proc.pen. nu se instituie misibilitate. Înalta Curte de Casaţie şi în baza art. 461 alin. (1) lit. d) teza

1288 Lia Savonea Lia Savonea 1289

Art. 461
penultimă C.proc.pen., în cadrul con-
testaţiei la executare în care se invocă
modificarea înţelesului noţiunii de
consecinţe deosebit de grave, potrivit
art. 146 C.pen., nu poate schimba
încadrarea juridică dată faptei prin
hotărârea judecătorească rămasă defi-
nitivă şi, apoi, reduce pedeapsa apli-
cată în cauză, întrucât modificarea
înţelesului noţiunii de consecinţe
deosebit de grave, prevăzută de textul
sus-menţionat, nu este identică cu
cerinţa de a fi intervenit o lege care
prevede o pedeapsă mai uşoară, la
care se referă textele art. 14 şi art. 15
C.pen., pentru a fi incidente dispoziţiile
DECIZII DE SPEŢĂ
INDEX
Aplicarea directă a dispoziţiilor Convenţiei
europene a drepturilor omului 11
Articolul 461 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.
Competenţă 4
Cauză de înlăturare a executării pedepsei
11
Cazuri de admisibilitate a contestaţie la
executare 3
Computatea arestului efectuat în străinătate
10
Contestaţie la executare. Instanţă compe-
tentă 2
Deducerea greşită a arestării preventive.
Incidenţa art. 461 alin. (1) lit. c)
C.proc.pen. 1
1290 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
art. 458 şi, respectiv, art. 461 alin. (1)
lit. d) teza penultimă C.proc.pen.
[I.C.C.J., S.U., Decizia nr. VIII/2007,
M. Of. nr. 733 din 30 octombrie 2007 ]
2. Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a stabilit că instanţa învestită
cu soluţionarea cererilor de amânare
ori întrerupere a executării pedepsei
închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de
revizuire şi contestaţie la executare, în
cazul retragerii acestora, urmează să ia
act de această manifestare de voinţă.
[I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXXIV/6
noiembrie 2006, M. Of. nr. 368 din
30 mai 2007]
Efectele graţierii 6
Graţiere individuală. Revocare. Legali-
tate 11
Intervenirea prescripţiei 8
Lege penală mai favorabilă care prevede
o pedeapsă mai uşoară 7, 9
Luarea măsurii educative a internării într-
un centru de reeducare 5
Punerea în executare a unei hotărâri penale
nedefinitive 9
Stabilirea organului de supraveghere, a
datelor prezentării şi a obligaţiilor
pe care condamnatul trebuie să le
respecte 4
Suspendarea executării pedepsei sub su-
praveghere 4
Dispoziţii comune
1. Deducerea greşită a arestării
preventive. Incidenţa art. 461
alin. (1) lit. c) C.proc.pen. Deducerea
greşită a arestării preventive atrage
incidenţa cazului de contestaţie la
executare prevăzut în art. 461 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen., pe calea contestaţiei
la executare putând fi rezolvate aspecte
legate de punerea în executare a unei
hotărâri, cum este cel referitor la
deducerea greşită a arestării preventive,
fără a se repune în discuţie probleme
de fond rezolvate cu autoritate de
lucru judecat. [I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 167/2006, în B.C. nr. 3/2006, p. 60]
2. Contestaţie la executare.
Instanţă competentă. 1) În cazul
în care condamnatul, fiind extrădat
din străinătate, se află în tranzit într-
un loc de deţinere la data formulării
contestaţiei la executare întemeiată
pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d)
C.proc.pen., competenţa de a soluţiona
contestaţia la executare nu revine
instanţei în circumscripţia căreia se află
acest loc de deţinere, ci instanţei de
executare sau instanţei în circumscripţia
căreia se află locul de deţinere unde
condamnatul execută pedeapsa, potrivit
art. 461 alin. (2) C.proc.pen. [I.C.C.J.,
s. pen., încheierea nr. 175/2006, în B.C.
nr. 3/2006, p. 61]
2) Instanţa competentă să judece
contestaţia la executare se stabileşte în
raport cu cazul de contestaţie incident
în cauză, iar nu cu acela invocat de
Lia Savonea
Art. 461
contestator. Ca atare, în cazul în care
contestatorul a invocat atât cazul de
contestaţie la executare prevăzut în
art. 461 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.,
cât şi pe cel prevăzut în art. 461 alin.
(1) lit. d) C.proc.pen., însă în speţă
este incident numai acest din urmă caz
de contestaţie, iar condamnatul nu a
fost încă arestat în vederea executării
pedepsei, competenţa revine instanţei
de executare, potrivit art. 461 alin. (2)
raportat la art. 460 alin. (1) C.proc.pen.
[I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2010/2006, în
B.C. nr. 3/2006, p. 67]
3. Cazuri de admisibilitate a
contestaţie la executare. 1) Aplicarea
prevederilor art. 19 din Legea
nr. 682/2002 privind protecţia marto-
rilor, potrivit cărora persoana care are
calitatea de martor în sensul acestei
legi şi care a comis o infracţiune gravă,
iar înaintea sau în timpul urmăririi
penale ori al judecăţii denunţă sau
facilitează identificarea şi tragerea la
răspundere penală a altor persoane
care au săvârşit astfel de infracţiuni,
beneficiază de reducerea la jumătate
a limitelor pedepselor, nu poate fi
invocată pe calea contestaţiei la execu-
tare, neîncadrându-se în niciunul din
cazurile prevăzute în art. 461 alin. (1)
C.proc.pen. Prevederile art. 19 din
Legea nr. 682/2002 pot fi invocate
numai cu ocazia soluţionării pe fond
a cauzei, pentru a se aprecia dacă în
raport cu denunţul formulat s-au putut
1291
Art. 461
descoperi şi trage la răspundere penală
persoanele care au săvârşit infracţiunile
grave arătate de către denunţător, iar
nu pe calea contestaţiei la executare,
după ce denunţătorul a fost condamnat
printr-o hotărâre definitivă şi se află în
executarea pedepsei. [I.C.C.J., s. pen.,
dec. nr. 1478/2006, în B.C. nr. 3/2006,
p. 65]
2) Contestaţia la executare înte-
meiată pe prevederile art. 461 alin. (1)
lit. d) C.proc.pen. se poate face numai
când se invocă amnistia, prescripţia,
graţierea sau orice altă cauză de
stingere ori micşorare a pedepsei,
precum şi orice alt incident ivit în
cursul executării, iar aplicabilitatea
prevederilor art. 458 alin. (1) din acelaşi
cod sunt limitate la situaţiile când
după rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare intervine o lege ce nu
mai prevede ca infracţiune fapta pentru
care s-a pronunţat condamnarea sau
o lege care prevede o pedeapsă mai
uşoară decât cea care se execută ori
urmează a se executa. În raport de
aceste prevederi, modificările aduse
prin Legea nr. 247/2005 dispoziţiilor
art. 44 alin. (1) C pen. referitoare la
legitima apărare nu constituie nici
temei pentru exercitarea contestaţiei
la executare prevăzută în art. 461
alin. (1) lit. d) C.proc.pen., întrucât
aceasta priveşte cauze care înlătură
răspunderea penală, cauze de stingere
ori micşorare a pedepsei, precum şi orice
1292 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
alt incident ivit în cursul executării, iar
nu cauze care înlătură caracterul penal
al faptei, cum este legitima apărare,
şi nici temei pentru aplicarea art. 458
alin. (1 ) din acelaşi cod, deoarece apli-
carea acestui text de lege este limitată
la situaţiile când prin legea penală nouă
fapta a fost dezincriminată ori pedeapsa
prevăzută de lege este mai uşoară.
[I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3200/2006,
B.C. nr. 4/2006, p. 65]
3) Prin contestaţia contra executării
pot fi vizate exclusiv aspecte ce se
referă la executarea hotărârii intrate
în puterea lucrului judecat, fără a se
putea aduce modificări în ceea ce
priveşte soluţia. [C.S.J., s. pen., dec.
nr. 4607/1999, apud I. Neagu, A. Crişu,
op. cit., p. 341]
4) Contestaţia la executare formu-
lată în temeiul art. 461 alin. (1)
lit. d) C.proc.pen., prin care se solicită
înlăturarea măsurii de siguranţă a
expulzării, deoarece condamnatul
ar fi supus unor tratamente inumane
în ţara de origine prin executarea
unei pedepse, este inadmisibilă dacă
hotărârea de condamnare în ţara de
origine este anterioară celei prin care
s-a dispus expulzarea de instanţa
română, întrucât incidentul invocat
de condamnat este anterior judecării
procesului în România, iar nu ivit în
cursul executării pedepsei. [I.C.C.J.,
s. pen., dec. nr. 1407/2005, în B.C.
nr. 4/2005, p. 60]
Dispoziţii comune
5) Pe calea contestaţiei la executare
nu se poate modifica încadrarea juridică
a faptelor pentru care s-a dispus
condamnarea, aceasta însemnând
încălcarea autorităţii de lucru judecat.
În privinţa infracţiunii de înşelăciune
reţinute în speţă, nu sunt îndeplinite
cerinţele situaţiilor prevăzute de art.
458 C.proc.pen., deoarece modificările
aduse prin O.U.G. nr. 207/2000 şi prin
Legea nr. 456/2001 nu dezincriminează
infracţiunea, ci prevăd că această faptă,
care a avut drept consecinţă crearea unui
prejudiciu sub 2 miliarde lei, nu mai
constituie infracţiunea de înşelăciune cu
consecinţe deosebit de grave, variantă
agravată prevăzută de art. 215 alin. (5)
C.pen. Nu sunt incidente prevederile
art. 14 C.pen. care se referă la aplicarea
obligatorie a legii penale mai favorabile,
atunci când pedepsele care s-au aplicat
contestatorului prin hotărârile care fac
obiectul contestaţiei la executare nu
depăşesc maximul special prevăzut de
legea nouă. [C.A. Cluj, s. pen., dec. nr.
147/2007, în B.C.A. nr. 2/2007, p. 86]
6) Modificările succesive ale
art. 146 C.pen. privind „consecinţele
deosebit de grave” reprezintă o lege
penală mai favorabilă, iar aplicarea
acesteia în raport cu hotărârile de
condamnare rămase definitive anterior
acestor modificări se face, în condiţiile
art. 14 sau art. 15 C.pen. pe calea unei
contestaţii la executare, prin raportare
la art. 458 C.proc.pen. [C.A. Bucureşti,
Lia Savonea
Art. 461
s. a II-a pen., dec. nr. 555/2001, PJP
2001-2002, p. 361]
7) Contestaţia la executare înteme-
iată pe dispoziţiile art. 461 lit. d) C.proc.
pen. cu referire la art. 458 C.proc.
pen. în cazul în care, după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare şi
până la executarea pedepsei intervine
o lege care modifică art. 146 C.pen. în
ceea ce priveşte cuantumul pagubei în
raport de care se consideră producerea
consecinţelor deosebit de grave, este
admisibilă şi se analizează pe fond.
În cauză, petentul a fost condamnat la
pedeapsa de 12 ani închisoare pentru
infracţiunea prevăzută de art. 208-
209 lit. a), g), i) şi alin. ultim C.pen.,
prejudiciul cauzat fiind de 120.500.000
lei, iar art. 146 C.pen. prevedea că prin
consecinţe deosebit de grave se înţelege
o pagubă mai mare de 50.000.000 lei.
După rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare a intrat în vigoare O.U.G.
nr. 207/2000, iar ulterior Legea nr.
456/2001, stabilind că prin consecinţe
deosebit de grave se înţelege o pagubă
materială mai mare de 2.000.000.000
lei. În consecinţă, aplicarea legii noi
ar determina o încadrare juridică în
infracţiunea prevăzută de art. 208-209
lit. a), g), i) C.pen., sancţionată cu
pedeapsa de la 3 la 15 ani închisoare.
Cum petentul a fost condamnat la 12
ani închisoare, dispoziţiile aplicabile
pentru soluţionarea contestaţiei sunt
cele prevăzute de art. 15 C.pen. Tribu-
1293
Art. 461
nalul a apreciat admisibilă contestaţia
la executare, chiar dacă soluţionarea
acesteia implică raportarea la alte
dispoziţii legale decât cele avute în
vedere la stabilirea încadrării juridice
prin hotărârea de condamnare rămasă
definitivă, iar cât priveşte condiţia
de a fi intervenit o lege nouă care
să prevadă o pedeapsă mai uşoară,
a apreciat că respectivele dispoziţii
trebuie interpretate ca „o lege penală
mai favorabilă” prin raportare la
art. 13 C.pen. faţă de denumirea margi-
nală a art. 15 C.pen., şi anume „aplicarea
facultativă a legii penale mai favorabile
în cazul pedepselor definitive”. La
stabilirea legii penale mai favorabile
au fost avute în vedere toate criteriile
şi regulile de determinare a legii penale
mai blânde, iar modificarea art. 146
C.pen. influenţează încadrarea juridică
a faptei în cazul infracţiunilor pentru
care legea prevede o formă agravată,
în funcţie de producerea consecinţelor
deosebit de grave raportată la cuantu-
mul prejudiciului. Stabilirea încadrării
juridice a faptei conform legii noi este
numai un raţionament utilizat pentru
a se stabili dacă legea nouă este mai
favorabilă, verificând astfel îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de art. 15 C.pen., iar
admisibilitatea contestaţiei la executare
nu poate fi afectată de împrejurarea
că, potrivit legii noi, fapta săvârşită ar
primi o altă încadrare juridică. Noua
încadrare juridică este analizată de
1294 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
instanţă fără ca pe această cale să se
ajungă la schimbarea încadrării juridice
a faptei pentru care petentul a fost
condamnat definitiv. O altă interpretare
ar determina reducerea sferei de
aplicare a legii penale mai favorabile
în cazul pedepselor definitive, creând
o inegalitate nejustificată între cei aflaţi
în curs de judecată şi cei condamnaţi
definitiv, or scopul dispoziţiilor art.
14-15 C.pen. este tocmai acela ca şi
cei din urmă să beneficieze de legea
mai favorabilă, prin reducerea pedepsei
în anumite condiţii prevăzute de lege.
Drept urmare, contestaţia la executare
a fost analizată pe fond şi chiar admisă,
fiind redusă pedeapsa de la 12 ani la
10 ani închisoare. [Trib. Bucureşti, s. I
pen., sent. nr. 215/2005, nepublicată]
Nota autorului: Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin Decizia
nr. VIII/2007 pronunţată în interesul
legii, că instanţa învestită, în baza
art. 461 alin. (1) lit. d) teza penultimă
C.proc.pen., în cadrul contestaţiei la
executare în care se invocă modificarea
înţelesului noţiunii de consecinţe
deosebit de grave, potrivit art. 146
C.pen., nu poate schimba încadrarea
juridică dată faptei prin hotărârea
judecătorească rămasă definitivă şi,
apoi, reduce pedeapsa aplicată în
cauză, întrucât modificarea înţelesului
noţiunii de consecinţe deosebit
de grave, prevăzută de textul sus-
menţionat, nu este identică cu cerinţa
Dispoziţii comune
de a fi intervenit o lege care prevede o
pedeapsă mai uşoară, la care se referă
textele art. 14 şi art. 15 C.pen., pentru
a fi incidente dispoziţiile art. 458 şi,
respectiv, art. 461 alin. (1) lit. d) teza
penultimă C.proc.pen. Aplicarea acestei
decizii ridică problema instituirii unui
tratament juridic diferenţiat pentru
aceeaşi situaţie juridică, şi implicit,
încălcarea art. 16 din Constituţie
privind egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a art. 14 din Convenţie. Este
cunoscut că fapte săvârşite la aceeaşi
dată pot fi soluţionate printr-un proces
penal la date diferite. În măsura în
care, în momentul modificării art. 146
C.pen., procesul este în curs, autorul
infracţiunii va beneficia de efectele legii
penale mai favorabile, prin intermediul
art. 13 C.pen., respectiv art. 334 C.proc.
pen. Dimpotrivă, dacă hotărârea a fost
pronunţată cu caracter definitiv, deşi
faptele s-au produs la aceeaşi dată,
sub imperiul legii vechi, mai grave,
condamnatul nu va mai putea beneficia
de legea nouă, mai favorabilă, deoarece
„nu mai poate avea loc o schimbare de
încadrare juridică” (conform opiniei
Înaltei Curţi). Deşi este evident că
situaţia juridică este identică (fapte
cu caracter infracţional identic în
materialitatea lor, săvârşite sub legea
veche), tratamentul juridic este diferit,
ceea ce reprezintă o încălcare a
art. 16 din Constituţie privind egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, respectiv
Lia Savonea
Art. 461
art. 14 din Convenţie care interzice
discriminarea. Criteriul determinant al
acestui tratament diferenţiat, discrimi-
natoriu, îl reprezintă data rămânerii
definitive a hotărârii. Or, acest criteriu
este determinat de o serie de factori
neimputabili persoanei care a săvârşit
infracţiunea. Aceşti factori neprevăzuţi
şi neimputabili persoanei condamnate
(gradul de operativitate al organelor
judiciare, exercitarea sau nu a căilor
de atac prevăzute de lege etc.) nu
reprezintă o justificare obiectivă şi
rezonabilă pentru ca un stat să instituie
un tratament juridic diferenţiat pentru
aceeaşi situaţie juridică. O chestiune
similară a fost şi aceea cu privire la care
s-a pronunţat Curtea Constituţională
care, prin Decizia nr. 86/2003
(M. Of. nr. 207/2003) a admis excepţia
de neconstituţionalitate a art. 8 din
Legea nr. 543/2002 şi a constatat că
aceste dispoziţii sunt neconstituţionale
„întrucât limitează aplicarea legii la
pedepse (…) stabilite prin hotărâri
judecătoreşti rămase definitive până la
data intrării în vigoare a legii, excluzând
pedepsele (…) aplicate ulterior pentru
fapte săvârşite până la această dată”.
Astfel, în ciuda pronunţării deciziei în
interesul legii, problematica admisi-
bilităţii contestaţiei la executare,
într-un astfel de caz, rămâne deschisă
oricărei soluţii. (L.S.)
8) Este întemeiată contestaţia la
executare prin care petentul solicită
1295
Art. 461
înlăturarea executării măsurii de
siguranţă a expulzării aplicată în baza
art. 117 alin. (4) C.pen. dacă există
motive serioase de a se crede că riscă
să fie supus la tortură în statul în care
urmează să fie extrădat. Instanţa a
reţinut că fiind cetăţean turc de etnie
kurdă, condamnatul riscă să fie supus,
datorită etniei, tratamentelor inumane
sau degradante ori chiar torturii. A
reţinut că, potrivit Raportului Consi-
liului Naţional Român pentru Refugiaţi
(în care se citează rapoartele anuale ale
Organizaţiei Amnesty International),
deşi guvernul turc ţinteşte către îmbună-
tăţirea tratamentului minorităţilor
din Turcia, reformele au rămas în
realitate neimplementate în parte
datorită incapacităţii instituţionale
de a accepta în totalitate principiile
drepturilor minoritarilor. Cu toate
că regulile privind detenţia prevăd o
mai bună protecţie pentru persoanele
deţinute, tortura şi relele tratamente în
timpul custodiei în cadrul poliţiei sau
jandarmeriei continuă să reprezinte
o preocupare serioasă, raportându-
se cazuri de bătăi, şocuri electrice,
dezbrăcare la pielea goală şi ameninţări
cu moartea. Au fost înregistrate cazuri
în care persoane au fost arestate şi
acuzate numai datorită identităţii etnice,
singurele probe împotriva lor fiind
declaraţiile pe care aceştia le-au dat în
timpul aplicării de rele tratamente. S-a
făcut trimitere şi la raportul Fundaţiei
1296 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
pentru drepturile omului din Turcia,
care concluzionează că în anul 2004
s-a înregistrat o creştere a arestărilor
şi răpirilor ilegale, iar o mare parte a
victimelor actelor de tortură provin din
rândul kurzilor, tortura fiind folosită ca o
modalitate de acţiune sistematică foarte
răspândită. În plus, petentul condamnat
este solicitant de azil, iar cu privire
la tratamentul persoanelor returnate
şi care au fost solicitanţi de azil, s-a
făcut trimitere la un raport despre azil
şi solicitanţii de azil din Turcia, care
concluzionează că un solicitant kurd de
azil care este returnat riscă posibilitatea
unui tratament negativ, este verificat
cu atenţie în prima fază la aeroport, iar
dacă există cea mai mică suspiciune este
condus la sediul poliţiei antiteroriste
din Istanbul, tortura fiind posibilă în
ambele locaţii. Astfel, dată fiind situaţia
de insecuritate a populaţiei de etnie
kurdă în Turcia, instanţa a apreciat
că executarea măsurii de siguranţă a
expulzării condamnatului ar conduce la
riscul ca acesta să fie supus la tortură
sau la tratamente inumane. A fost avută
în vedere şi practica constantă a Curţii,
care consideră că riscul producerii unor
tratamente contrare art. 3 nu trebuie
să emane neapărat de la autorităţile
statului de destinaţie, accentul fiind pus
pe dovedirea riscului real de producere
a unor astfel de tratamente, indiferent
de cine este responsabil pentru produ-
cerea lor (ameninţări provenite de
Dispoziţii comune
la grupuri de poliţişti şi militari care
realizează activităţi clandestine), fiind
de notorietate execuţiile extrajudiciare
ale populaţiei de etnie kurdă, făcute
de forţele de securitate şi gărzile
rurale. [Trib. Bucureşti, s. I pen., sent.
nr. 1117/2006, nepublicată]
9) Fiind un mijloc procesual
prin care rezolvă incidentele privind
executarea, legea, respectiv art. 461
C.proc.pen., a prevăzut expres cazurile
în care poate fi folosită contestaţia la
executare. Prin limitarea acestor cazuri,
legiuitorul a urmărit să nu transforme
acest mijloc procesual într-o cale prin
care să se împiedice procedura normală
de punere în executare a hotărârilor
penale definitive. Înlăturarea sporului
de pedeapsă dispus prin hotărârea de
condamnare nu poate constitui o cauză
de micşorare a pedepsei în sensul
prevăzut de art. 461 lit. d) C.proc.pen.
[C.A. Bucureşti, s. a II-a pen., dec.
nr. 1976/2004, PJP 2003-2004, p. 327]
10) Deoarece rezultă indicii
temeinice că prin executarea măsurii
expulzării în Egipt contestatorul
va fi supus la pedepse inumane sau
degradante, încălcându-se astfel art. 3
din Convenţia europeană a drepturilor
omului şi ar avea, în acelaşi timp,
consecinţe negative privind viaţa sa
de familie, încălcându-se art. 8 din
Convenţia europeană a drepturilor
omului, tribunalul a admis contestaţia
la executare şi a dispus înlăturarea
Lia Savonea
Art. 461
executării măsurii prevăzute de art. 117
C.pen. Din actele dosarului a rezultat
că în statul de origine acesta avea
de executat pedeapsa cu închisoarea
pe viaţă prin muncă silnică. Această
condamnare echivalează cu o pedeapsă
degradantă sau inumană în sensul art.
3 din Convenţie, iar în lipsa înlăturării
executării măsurii expulzării acesta este
supus unui risc nu numai real, dar şi
imediat, de a suferi tratamente contrare
art. 3, ţara sa punând în executare
hotărârea de condamnare chiar din
momentul intrării acestuia în Egipt.
Expulzarea ar mai putea genera şi
încălcarea art. 8 din Convenţie, deoarece
petentul este căsătorit în România din
anul 1999, iar în condiţiile în care soţia
sa este cetăţean român s-ar ajunge la
încălcarea dreptului la viaţa de familie.
Dacă soţia şi-ar urma soţul s-ar putea
crea dificultăţi de adaptare şi obstacole
reale în adoptarea unei vieţi de familie
fireşti în statul de origine al soţului. În
situaţia contrară în care soţia nu şi-ar
urma soţul, expulzarea ar duce la ruperea
relaţiilor dintre aceştia cu consecinţa
încălcării evidente a dreptului la viaţa
de familie. Condamnatul şi-a schimbat
religia trecând la ortodoxism, situaţie
în care în cazul executării expulzării
l-ar putea expune unui alt pericol,
având în vedere că ţara de origine are
o altă religie (musulmană). Din relaţiile
depuse la dosar rezultă că este o mare
dezonoare pentru o familie musulmană
1297
Art. 461
egipteană să aibă un membru al familiei
privit ca un apostat, familia putând să-l
dezmoştenească sau chiar să-l ucidă.
S-a mai reţinut şi faptul că printr-o
hotărâre civilă irevocabilă petentului i
s-a acordat dreptul la o nouă procedură
de protecţie umanitară. Tribunalul a mai
reţinut că nu se aduce atingere puterii
lucrului judecat a sentinţei penale prin
care s-a dispus măsura, deoarece ceea
ce se înlătură este executarea şi nu
măsura dispusă. [Trib. Bucureşti, s. I
pen., sent. nr. 1520/2005, nepublicată]
11) Cererea de reducere a pedepsei
nu poate fi admisă în cadrul contestaţiei
la executare întemeiată pe dispoziţiile
art. 461 C.proc.pen., deoarece, pe de o
parte, contestaţia la executare nu este o
cale de atac, ci un mijloc procesual de
rezolvare a incidentelor intervenite în
cursul executării, cazurile fiind expres şi
limitativ reglementate de lege, iar pe de
altă parte, reaprecierea gravităţii faptei
şi redozarea pedepsei sunt chestiuni de
fond rezolvate cu autoritate de lucru
judecat. [Trib. Bucureşti, s. I pen., dec.
nr. 968/2006, nepublicată]
4. Articolul 461 alin. (1) lit. c)
C.proc.pen. Competenţă. Suspenda-
rea executării pedepsei sub supra-
veghere. Stabilirea organului de
supraveghere, a datelor prezentării
şi a obligaţiilor pe care condamnatul
trebuie să le respecte. 1) Judecarea
contestaţiei la executare întemeiată pe
o nelămurire cu privire la hotărârea ce
1298 Lia Savonea
Executarea hotărârilor penale
se execută, prevăzută în art. 461 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen. revine, potrivit art. 461
alin. (2), instanţei care a pronunţat
hotărârea ce se execută. Dispoziţia de
suspendare a executării pedepsei sub
supraveghere fără indicarea organului
care va exercita supravegherea şi a
datelor la care condamnatul trebuie să
se prezinte la acesta, precum dispoziţia
generică de a impune condamnatului
respectarea obligaţiilor prevăzute în
art. 863 C.pen. sunt de natură să creeze
nelămuriri cu privire la hotărârea ce
se execută. Sub cel din urmă aspect,
este de observat că instanţa nu poate
impune condamnatului respectarea
tuturor obligaţiilor prevăzute în art.
863 C.pen., ci numai a uneia sau a mai
multora dintre ele, acestea urmând să
fie precizate în dispozitivul hotărârii,
cu concretizarea, după caz, a profilului
cursului de învăţământ ori de calificare,
precum şi cu precizarea limitei teritoriale
ce nu trebuie depăşită; a locurilor a
căror frecventare, a persoanelor cu care
intrarea în legătură sau a vehiculelor a
căror conducere este interzisă, respectiv
a măsurilor medicale ce trebuie res-
pectate. [I.C.C.J., s. pen., dec. nr.
2617/2004, BJCD 2004, p. 895]
2) Constituie împiedicare la execu-
tare faptul că în dispozitivul sentinţei
penale s-a stabilit pe durata termenului
de încercare obligaţia inculpatului de a
se supune măsurilor de supraveghere
prevăzute de art. 863 alin. (1) C.pen., fără
Dispoziţii comune
însă a se enumera aceste obligaţii şi fără
a se stabili organul abilitat să exercite
supravegherea. [Trib. Bucureşti, s. a
II-a pen., sent. nr. 540/2004, CPJMP
2000-2004, p. 998]
5. Articolul 461 alin. (1) lit. c)
C.proc.pen. Luarea măsurii educa-
tive a internării într-un centru de
reeducare. 1) Măsura educativă a
internării într-un centru de reeducare
nu mai poate fi pusă în executare dacă
până la rămânerea definitivă a sentinţei
penale făptuitorul minor a împlinit 18
ani şi, întrucât nu s-a început executarea
acesteia, instanţa nu poate dispune nici
prelungirea ei, în condiţiile art. 106 alin.
(2) C.pen., după împlinirea majoratului.
Acest caz de împiedicare a executării
măsurii educative se constată pe calea
contestaţiei la executare, potrivit
art. 461 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. [C.A.
Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 592/2001,
PJP 2001-2002, p. 361]
6. Articolul 461 alin. (1) lit. d)
C.proc.pen. Efectele graţieirii. Întru-
cât graţierea operează în virtutea legii
şi se aplică tuturor pedepselor aflate
în curs de executare sau executabile
în viitor, rezultă că, în ipoteza în care
aceasta nu a fost constatată prin hotă-
rârea de condamnare rămasă definitivă,
aplicarea graţierii se face şi din oficiu,
pe calea prevăzută de art. 461 alin. (1)
lit. d) C.proc.pen. Neaplicarea graţierii
nu constituie o greşeală de judecată, ci o
Lia Savonea
Art. 461
omisiune privind punerea în executare a
hotărârii penale, care poate fi înlăturată
în cadrul contestaţiei la executare, din
oficiu sau la cerere. [Trib. Bucureşti,
s. I pen., dec. nr. 140/A/2004 CPJMP
2000-2004, p. 1001]
Constituie împiedicare la executare
faptul că în dispozitivul sentinţei
penale s-a stabilit pe durata termenului
de încercare obligaţia inculpatului de a
se supune măsurilor de supraveghere
prevăzute de art. 863 alin. (1) C.pen., fără
însă a se enumera aceste obligaţii şi fără
a se stabili organul abilitat să exercite
supravegherea. [Trib. Bucureşti, s. a
II-a pen., sent. nr. 540/2004, CPJMP
2000-2004, p. 998]
7. Articolul 461 alin. (1) lit. d)
C.proc.pen. Legea penală mai favo-
rabilă care prevede o pedeapsă mai
uşoară, după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare şi înainte
de executarea în întregime a pedep-
sei. Intervenirea unei legi penale mai
favorabile care prevede o pedeapsă
mai uşoară, după rămânerea definitivă
a hotărârii de condamnare şi înainte
de executarea în întregime a pedepsei,
face aplicabile prevederile art. 14
alin. (1) C.pen. dacă pedeapsa aplicată
este mai mare decât maximul special
prevăzut de legea nouă. În cauză,
petentul a fost condamnat la pedeapsa
de 17 ani închisoare conform art. 312
alin. (2) C.pen. iar după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare
1299
Art. 461
a intrat în vigoare Legea nr. 143/2000
care a abrogat dispoziţiile art. 312 alin.
(2) C.pen. în măsura în care se referă
la produse sau substanţe stupefiante.
Cum fapta inculpatului se încadrează
la infracţiunea prevăzută de art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru
care pedeapsa prevăzută de lege este
închisoarea de cel mult 15 ani, devin
aplicabile prevederile privind aplicarea
obligatorie a legii penale mai favorabile,
astfel că în baza art.14 alin. (1) C.pen.,
art. 458 C.proc.pen. şi art. 461 lit. d)
C.proc.pen. contestaţia la executare a fost
admisă, iar pedeapsa redusă de la 17 ani
la 15 ani închisoare. [Trib. Bucureşti, s. I
pen., sent. nr. 904/2006 nepublicată]
8. Articolul 461 alin. (1) lit. d)
C.proc.pen. Intervenirea prescripţiei.
Dacă petentul condamnat a fost
minor la data săvârşirii infracţiunii
şi mandatul de executare a pedepsei
închisorii nu a putut fi pus în executare,
acesta beneficiază de dispoziţiile art.
129 C.proc.pen. Astfel, cum termenul
la care se referă art. 126 C.pen., redus
la jumătate, este împlinit şi nu a fost
identificată vreo cauză de întrerupere
sau suspendare a cursului prescripţiei,
instanţa a constatat incidente dispo-
ziţiile art. 461 lit. d) C.proc.pen. şi,
pe calea contestaţiei la executare, a
constatat prescrisă executarea pedepsei
dispunând, totodată, anularea formelor
de executare. [Trib. Bucureşti, s. I pen.,
sent. nr. 1014/2005, nepublicată]
Executarea hotărârilor penale
9. Articolul 461 alin. (1) lit. a)
C.proc.pen. Punerea în executare a
unei hotărâri penale nedefinitive. 1)
Prin derogare de la dispoziţiile art. 415
alin. (1) C.proc.pen., care statuează
că hotărârile instanţelor penale sunt
executorii la data la care au rămas
definitive, în cazul în care instanţa de
judecată dispune faţă de inculpatul
minor măsura educativă a internării
într-un centru de reeducare, iar în baza
art. 490 alin. (1) C.proc.pen. stabileşte
punerea în executare de îndată a măsurii,
într-un astfel de caz, deşi hotărârea este
nedefinitivă, fiind atacată cu apel, ea este
executorie, iar contestaţia la executare
întemeiată pe dispoziţiile art. 461
alin. (1) lit. a) C.proc.pen. va fi respinsă
ca neîntemeiată. [Trib. Bucureşti, s. I
pen., sent. nr. 1606/2005, nepublicată]
2) Punerea în executare a unei
hotărâri nedefinitive face incidente
prevederile art. 461 alin. (1) lit. a)
C.proc.pen. În cauză, instanţa de control
judiciar (Curtea de Apel Bucureşti) a
înaintat în mod greşit extras definitiv
al sentinţei penale ce a făcut obiectul
controlului judiciar, în condiţiile în care
inculpatul declarase recurs împotriva
deciziei pronunţate, făcând astfel să fie
efectuate formele de punere în executare
a hotărârii. Contestaţia la executare,
promovată din oficiu, a fost admisă şi au
fost anulate toate formele de executare
emise în baza respectivei hotărâri penale
nedefinitive. [Trib. Bucureşti, s. I pen.,
sent. nr. 1268/2006, nepublicată]
Dispoziţii comune
10. Articolul 461 alin. (1) lit. d)
C.proc.pen. Computatea arestului
efectuat în străinătate. Durata ares-
tului efectuat în străinătate în înde-
plinirea unei cereri formulate de
autorităţile române, în procedura
extrădării active, este luată în calcul în
cadrul procedurii penale române şi se
compută din durata pedepsei aplicate
de instanţele române, conform art. 18
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, făcând
incidente dispoziţiile art. 461 alin. (1)
lit. d) C.proc.pen. [Trib. Bucureşti, s. I
pen., sent. nr. 1527/2006, nepublicată]
11. Cauză de înlăturare a execu-
tării pedepsei. Graţiere individuală.
Revocare. Legalitate. Contestaţie
la executare. Dreptul la libertate.
Dreptul de acces la instanţă, drept
efectiv. Aplicarea directă a dispo-
ziţiilor Convenţiei europene a drep-
turilor omului. Deşi sesizată pe cale
de excepţie de Tribunal să se pronunţe
asupra legalităţii decretului de revocare
a graţierii individuale acordate de
Preşedintele României, instanţa de
contencios a statuat că, atât decretul
de graţiere, cât şi cel de revocarea a
graţierii sunt acte administrative atipice
care privesc raporturile celor doi şefi
ai executivului cu Parlamentul, fiind
aplicabile dispoziţiile art. 125 alin. (6)
din Constituţie şi ale art. 5 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, constituind fine
de neprimire (fiind acte administrative
ale autorităţilor publice care privesc
raporturile acestora cu Parlamentul),
Art. 461
ceea ce ar exclude posibilitatea supunerii
cenzurii instanţelor judecătoreşti.
Întrucât se bucură de prezumţia de
legalitate, condamnatul are deschisă
calea în justiţie printr-o contestaţie
la executare, o altfel de abordare ar fi
în vădită contradicţie cu dispoziţiile
art. 13 din Convenţia europeană a
drepturilor omului care prevăd că orice
persoană ale cărei drepturi şi libertăţi
recunoscute de Convenţie au fost
încălcate, are dreptul să se adreseze
efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi
atunci când încălcarea s-ar datora unor
persoane care au acţionat în exercitarea
atribuţiilor lor oficiale. Odată dobândit
dreptul fundamental la libertate,
continuarea detenţiei unei persoane
în baza unui act administrativ emis cu
încălcarea legii, chiar dacă legislaţia
internă nu permite controlul legalităţii
actului care determină executarea în
continuare a pedepsei, obligă instanţa
de judecată ca în baza art. 11 alin. (2)
şi art. 20 din Constituţia României să
aplice dispoziţiile Convenţiei europene
a drepturilor omului în mod direct
în dreptul intern. Dreptul la libertate
dobândit prin graţiere individuală
necondiţionată (art. 17 din Legea
nr. 546/2002) este un drept subiectiv
garantat de lege, astfel încât continuarea
executării pedepsei graţiate ar constitui
o detenţie nelegală potrivit art. 5
parag. 1 lit. a) din Convenţei. [Trib.
Bucureşti, s. I pen., sent. nr. 529/2005,
nepublicată]

1300 Lia Savonea Lia Savonea 1301

Art. 462-463 Executarea hotărârilor penale Dispoziţii comune Art. 464
Art. 462. Rezolvarea contestaţiei Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, art.
8, art. 14.
(1) Procedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea
prevăzută în art. 460.
JURISPRUDENŢĂ
(2) În cazul arătat în art. 461 lit. d), dacă din hotărârea pusă în
executare nu rezultă datele şi situaţiile de existenţa cărora depinde DECIZII DE SPEŢĂ
soluţionarea contestaţiei, constatarea acestora se face de către
instanţa competentă să judece contestaţia. [C.proc.pen., art. 415-421, 1. Contestaţia introdusă împo- tare, în cazul în care se ivesc nelămuriri
art. 4221, art. 423, art. 425-426, art. 428-433, art. 435-461, art. 463-464, triva unui act de executare civilă. în legătură cu rezolvarea laturii civile
art. 490] Instanţă competentă. 1) În conformi- a procesului, excede competenţei
tate cu prevederile art. 463 alin. ultim materiale a instanţelor penale, legiui-
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7, C.proc.pen., contestaţia împotriva acte- torul acceptând ca în această fază
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, lor de executare privitoare la dispoziţiile procesuală să efectueze transferul de
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii civile ale unei hotărâri penale se autoritate asupra instanţelor civile,
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în soluţionează de către instanţa civilă, corespunzătoare în grad, după regulile
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară potrivit legii civile. În speţă este vorba prevăzute de art. 460 alin. (1) şi (2) şi,
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de o contestaţie introdusă împotriva respectiv, art. 461 alin. (1) lit. a), b)
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124. unui act de executare civilă, şi anume şi c) C.proc.pen. [C.A. Ploieşti, dec.
procesul-verbal de sechestru încheiat nr. 1381/R/1999, apud I. Neagu, A. Crişu,
Doctrină: D. Lupaşcu, Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale, în Juridica de executorul judecătoresc. Instanţa op. cit., p. 343]
nr. 3/2000, p. 92-94; V. Pănţurescu, Unele limite ale principiului autorităţii de lucru penală a rezolvat această contestaţie cu
judecat, în R.R.D. nr. 9/1982, p. 27-32; D.C. Popescu, Consideraţii privind autoritatea de 2. Contestaţie la executarea dispo-
depăşirea competenţei sale materiale, caz
lucru judecat în cadrul reglementării procesual penale, în R.R.D. nr. 1/1971, p. 35-46; A.Şt. ziţiilor civile ale hotărârii penale.
de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1)
Tulbure, Autoritatea lucrului judecat în procesul penal, R.D.P. nr. 4/1999, p. 29-32. Competenţă. Contestaţia la executare
pct. 1 C.proc.pen., impunându-se casarea
vizând suspendarea executării silite este
hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei
Art. 463. Contestaţia privitoare la dispoziţiile civile spre rejudecare judecătoriei ca instanţă
una „împotriva actelor de executare” şi,
potrivit art. 463 alin. (3) Cod.proc.pen.,
(1) Contestaţia privitoare la executarea dispoziţiilor civile ale civilă. [C.A. Cluj, dec. nr. 939/1999,
se soluţionează de către instanţa civilă,
hotărârii se face, în cazurile prevăzute în art. 461 lit. a) şi b), la instanţa R.D.P. nr. 3/2000, p. 161, apud I. Neagu,
potrivit legii civile. [Trib. Bucureşti, s.
de executare prevăzută în art. 460, iar în cazul prevăzut în art. 461 A. Crişu, op. cit., p. 343]
I pen., sent. nr. 297/2006, nepublicată]
lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. 2) Modificarea hotărârilor penale
(2) Procedura de rezolvare a acestei contestaţii este cea prevă- definitive pe calea contestaţiei la execu-
zută în art. 460 alin. (1) şi (2).
(3) Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează Art. 464. Contestaţia privitoare la amenzile judiciare
de către instanţa civilă potrivit legii civile. [C.proc.pen., art. 415-419, Contestaţia contra executării amenzilor judiciare se soluţionează
art. 460-462, art. 464] de către instanţa care le-a pus în executare. [C.proc.pen., art. 415-419,
art. 460-463]

1302 Lia Savonea Lia Savonea 1303

Art. 464 Executarea hotărârilor penale Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante Art. 4161
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 3, art. 6, art. 7,
art. 8, art. 14; Protocolul nr. 7, art. 1; Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, Titlul IV. Proceduri speciale
art. 1-28; H.G. nr. 1897/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, art. 1 şi urm.; Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară Capitolul I. Urmărirea şi judecarea
internaţională, art. 13 şi urm.; Regulamentul de ordine interioară al instanţelor unor infracţiuni flagrante
judecătoreşti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, art. 27, art. 117-124.

Art. 465. Infracţiunea flagrantă

(1) Este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii
sau imediat după săvârşire.
(2) Este, de asemenea, considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei
făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de persoana vătămată,
de martorii oculari sau de strigătul public, ori este surprins aproape de
locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte
de natură a-l presupune participant la infracţiune.
(3) În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul să prindă pe
făptuitor şi să-l conducă înaintea autorităţii.

Doctrină: N. Dinu, Procedura flagrantă în cazul infracţiunilor de ocupare abuzivă a

unei locuinţe din fondul locativ de stat, Dreptul nr. 5/1999, p. 123; A.-L. Lorincz, Procedura
plângerii prealabile în cazul infracţiunilor flagrante, R.D.P. nr. 4/2006, p. 53.

JURISPRUDENŢĂ

DECIZII DE SPEŢĂ
1. Aplicarea procedurii obişnuite
în cazul în care nu pot fi respectate
termenele prevăzute pentru proce-
dura specială. Deşi dispoziţiile
art. 40 alin. (2) din Legea nr. 535/2004
stipulează că procedura de urmărire
penală şi de judecată este cea prevăzută
de lege pentru infracţiunile flagrante,
este de observat că dispoziţiile art. 465
şi urm. C.proc.pen., care reglementează
procedura specială de urmărire şi
judecare a unor infracţiuni flagrante,
conţine şi dispoziţii referitoare la
cazurile în care trimiterea în judecată
sau, după caz, completarea cercetărilor
în termenul stabilit sau chiar judecata
nu pot avea loc în interiorul acelor
termene, cazuri în care se aplică
procedura obişnuită [I.C.C.J., s. pen.,
dec. nr. 6090/2005, www.scj.ro]

1304 Lia Savonea Remus Budâi 1305

Art. 465
2. Aplicarea procedurii speciale
în raport cu Legea nr. 78/2000.
Într-adevăr, potrivit art. 21 din Legea
nr. 78/2000, infracţiunile prevăzute în
lege ca infracţiuni de corupţie, dacă
sunt flagrante, se urmăresc şi se judecă
potrivit dispoziţiilor art. 465, art. 467 şi
art. 479 C.proc.pen. Datorită faptului
că infracţiunea este descoperită în
momentul săvârşirii sau imediat după
săvârşire, făptuitorul, martorii, instru-
mentele cu care a săvârşit infracţiunea
şi alte mijloace de probă fiind la înde-
mâna organului de urmărire penală,
s-a impus ca cercetările şi judecarea
să fie făcute după o procedură spe-
cială. Această procedură prezintă două
aspecte. Primul îl constituie preocu-
parea legiuitorului ca făptuitorul să
rămână la dispoziţia organului de
cercetare penală, prevăzându-se în
acest scop obligativitatea reţinerii şi
luării măsurii arestării preventive,
precum şi consemnarea probelor de
îndată, într-un proces-verbal. Al doilea
aspect îl constituie rapiditatea cu care
se desfăşoară urmărirea penală şi
judecata, determinată şi de faptul că
organele judiciare au la dispoziţie toate
elementele pentru aflarea adevărului.
Dacă urmărirea penală şi judecata nu se
pot face în termenele scurte prevăzute
de lege, fiind necesară administrarea de
probe noi, continuarea cercetării penale
sau a judecăţii se face după procedura
obişnuită, de drept comun, legiuitorul
1306 Remus Budâi
Proceduri speciale
neprevăzând un act procedural special
privind schimbarea procedurii speciale
a infracţiunilor flagrante în procedura
obişnuită. În cauză, se constată
că au fost respectate dispoziţiile
art. 21 din Legea nr. 78/2000 cu
referire la art. 465 şi urm. C.proc.pen.
Astfel, constatarea infracţiunii s-a
făcut potrivit dispoziţiilor art. 467
C.proc.pen., prin întocmirea procesului-
verbal din 22 februarie 2006, în care
au fost consemnate împrejurările în
care s-a reţinut că a fost săvârşită
fapta, declaraţiile învinuitului şi ale
celorlalte persoane. Prin ordonanţa din
23 februarie 2006, D.N.A. a dispus,
în raport de îndeplinirea condiţiilor pre-
văzute de art. 136 şi art. 143 C.proc.pen.,
reţinerea învinuitului pe o durată de 24
ore. Tot la 23 februarie 2006, procurorul,
prin ordonanţă, a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale, în temeiul
art. 235 C.proc.pen. Din aceste acte
procedurale, astfel cum au fost motivate
în drept, rezultă că procurorul care a
instrumentat cauza a constatat că nu
sunt întrunite toate condiţiile necesare
soluţionării cauzei potrivit procedurii
speciale, trecând implicit la procedura
de drept comun. Înalta Curte apreciază
că organul judiciar a procedat corect
în concordanţă cu dispoziţiile legale,
respectiv art. 468 alin. (2) C.proc.pen.,
având în vedere că, în cauză, strângerea
tuturor datelor necesare soluţionării
Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante Art. 466
juste a cauzei impune o cercetare mai 4. Lipsa de obligativitate a
amănunţită [I.C.C.J., s. pen., dec. urmăririi infracţiunilor flagrante
nr. 1318/2006, www.scj.ro]. conform procedurii speciale. Înalta
Curte constată că dispoziţiile art.
3. Proces demarat în condiţiile
40 alin. (2) din Legea nr. 535/2004
procedurii speciale care durează de
prevăd că procedura de urmărire şi
aproape doi ani. Consecinţe. Urmă-
judecată în cazul infracţiunilor pentru
rirea şi judecarea infracţiunii flagrante
care inculpatul este cercetat este cea
este o procedură specială prevăzută de
reglementată pentru infracţiunile fla-
art. 465 şi urm. C.proc.pen. şi răspunde,
grante, însă respectiva procedură nu
pe de o parte, unor interese de ordin
se impune obligatoriu pentru organul
procesual sporind valenţele principiului
judiciar, concluzie dedusă din cuprinsul
operativităţii în procesul penal, pe de
dispoziţiilor art. 465 şi urm. C.proc.pen.
altă parte procedura urgentă grăbeşte
De asemenea, se mai constată că în
restabilirea ordinii de drept încălcate şi
speţă organul de urmărire penală nu
contribuie la sporirea rolului educativ
a urmat procedura reglementată de
şi preventiv al procesului penal. Or,
dispoziţiile art. 465 C.proc.pen., la
în cauză, procesul penal demarat în
care, de altfel, face trimitere textul de la
condiţiile procedurii de urgenţă a
art. 40 alin. (2) din Legea nr. 535/2004,
flagrantului durează de aproape 2 ani
ci a procedat potrivit art. 468 alin. (3)
cu inculpatul aflat în stare de arest,
C.proc.pen.: în cazul în care procurorul
ceea ce relevă că scopul avut în vedere
nu a dispus trimiterea în judecată în
de lege în aplicarea acestei proceduri
termen de 3 zile de la data emiterii
nu se mai realizează. Prin urmare, nici
ordonanţei de reţinere, se aplică art.
temeiul arestării prevăzut de art. 148
146 şi urm. C.proc.pen., deci respectiva
lit. b) C.proc. pen. nu mai subzistă
procedură nu este obligatorie, având în
[I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3040/2006,
vedere şi gradul deosebit de complex
www.scj.ro].
al cauzei. [I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 4571/2005, www.scj.ro]
Art. 466. Cazuri de aplicare a procedurii speciale
Infracţiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoare mai mare
de un an şi de cel mult 12 ani, precum şi formele agravate ale acestor
infracţiuni, săvârşite în municipii sau oraşe, în mijloace de transport în
comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu
aparţin unităţilor teritoriale arătate mai sus, precum şi în orice alt loc
Remus Budâi 1307
Art. 467-468 Proceduri speciale Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante Art. 469-470
aglomerat, se urmăresc şi se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute în judecătorului arestarea învinuitului, care nu poate depăşi 10 zile,
acest capitol, care se completează cu dispoziţiile din prezentul cod. acestea calculându-se de la data expirării ordonanţei de reţinere.
(2) Dacă procurorul apreciază că sunt suficiente dovezi pentru pune-
Notă: Articolul 466 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea rea în mişcare a acţiunii penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare
nr. 281/2003. acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată şi trimite dosarul
instanţei competente înainte de expirarea mandatului de arestare.
Art. 467. Constatarea infracţiunii (3) În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată în
(1) Organul de urmărire penală sesizat întocmeşte un proces- termen de 3 zile de la data emiterii ordonanţei de reţinere, se aplică
verbal, în care consemnează cele constatate cu privire la fapta săvâr- art. 146 şi următoarele.
şită. În procesul-verbal se consemnează de asemenea declaraţiile
învinuitului şi ale celorlalte persoane ascultate. Note: 1. Articolul 468 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
(2) Dacă este cazul, organul de urmărire penală strânge şi alte probe. nr. 281/2003.
2. Alineatul (1) al art. 468 este reprodus astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
(3) Procesul-verbal se citeşte învinuitului, precum şi persoanelor nr. 109/2003.
care au fost ascultate, cărora li se atrage atenţia că pot completa
declaraţiile sau că pot face obiecţii cu privire la acestea.
Art. 469. Continuarea cercetării după restituire
(4) Procesul-verbal se semnează de organul de urmărire penală,
de învinuit şi de persoanele ascultate. (1) În cazul când judecătorul a emis mandat de arestare a
învinuitului şi procurorul a restituit cauza, organul de cercetare este
JURISPRUDENŢĂ obligat să continue cercetarea şi să înainteze dosarul procurorului
odată cu învinuitul, cel mai târziu în 3 zile de la arestarea acestuia.
DECIZII DE SPEŢĂ (2) În cazul când nu s-a putut efectua complet cercetarea în
termenul arătat în alineatul precedent, continuarea cercetării penale
Imposibilitatea reluării sau nu poate fi nici reluată, nici completată, se face potrivit dispoziţiilor procedurii obişnuite.
completării procedurii infracţiunii prin urmare este atributul exclusiv al
flagrante. Considerentele instanţei de instanţei de judecată să decidă asupra Notă: Alineatul (1) al art. 469 este reprodus astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
apel pe marginea aprecierii valabilităţii acestei probe, decizie care trebuie să nr. 109/2003.
procesului-verbal de constatare a se bazeze pe o interpretare judicioasă
infracţiunii flagrante nu pot constitui a textelor de lege şi a ansamblului
Art. 470. Verificarea lucrărilor de cercetare penală
obiectul unor verificări suplimentare materialului de urmărire penala cauzei
din partea organelor de urmărire [I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 857/2003, (1) Procurorul, primind dosarul, procedează la verificarea lucrărilor
penală. Procedura infracţiunii flagrante www.scj.ro]. urmăririi penale şi se pronunţă în cel mult 2 zile de la primire, putând
dispune trimiterea în judecată, scoaterea de sub urmărire sau încetarea
urmăririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.
Art. 468. Reţinerea şi arestarea învinuitului sau a inculpatului
(2) Când procurorul dispune trimiterea în judecată, întocmeşte rechi-
(1) Învinuitul este reţinut. Reţinerea durează 24 de ore. La sesi- zitoriu şi înaintează de îndată instanţei de judecată dosarul cauzei.
zarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita
1308 Remus Budâi Remus Budâi 1309
Art. 471-473 Proceduri speciale
(3) Dacă procurorul restituie cauza pentru completarea sau
refacerea urmăririi penale, urmărirea se efectuează potrivit procedurii
obişnuite. Dispoziţiile art. 267 şi 268 se aplică în mod corespunzător.
Notă: Alineatul (2) al art. 470 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Art. 471. Instanţa competentă
(1) Competenţa de judecată în cauzele privitoare la infracţiunile
flagrante prevăzute în art. 466 este cea obişnuită.
(2) Pentru municipiile împărţite în sectoare, ministrul justiţiei poate
desemna una sau mai multe judecătorii care să judece aceste
cauze.
Art. 472. Măsuri pregătitoare
(1) Preşedintele instanţei fixează termenul de judecată, care nu
poate depăşi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunând totodată
aducerea cu mandat a martorilor şi a părţii vătămate.
(2) Inculpatul este adus la judecată. Celelalte părţi nu se citează.
(3) Participarea procurorului la judecată este obligatorie.
(4) Instanţa verifică dacă în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute
în art. 466.
(5) Când instanţa constată că în cauză nu sunt întrunite aceste
condiţii, judecata se face potrivit procedurii obişnuite.
Notă: Alineatul (1) al art. 472 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 281/2003.
Art. 473. Judecata în primă instanţă
(1) Instanţa procedează la judecarea cauzei ascultând pe
inculpat, martorii prezenţi, precum şi persoana vătămată dacă este
de faţă. Judecata se face pe baza acestor declaraţii şi a lucrărilor
din dosar.
1310 Remus Budâi
Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante Art. 474-476
(2) Instanţa poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea
de probe noi, în care scop ia măsurile corespunzătoare, pe care le
aduce la îndeplinire în mod direct sau prin organele de poliţie.
(3) Pentru administrarea probelor instanţa poate acorda termene,
care în total nu trebuie să depăşească 10 zile.
Art. 474. Măsuri cu privire la starea de libertate
Când instanţa se desesizează pentru incompetenţă sau reţine
cauza pentru a fi judecată potrivit procedurii obişnuite, ori amână
judecarea cauzei potrivit art. 473 alin. ultim, trebuie să dispună asupra
stării de libertate a inculpatului.
Art. 475. Hotărârea instanţei
(1) Instanţa este obligată să se pronunţe asupra cauzei în aceeaşi
zi în care s-au încheiat dezbaterile, sau cel mai târziu în următoarele
2 zile.
(2) Inculpatul aflat în stare de deţinere este adus la pronunţare.
(3) Hotărârea trebuie redactată în cel mult 24 de ore.
(4) Când inculpatul a fost pus anterior în libertate, dacă instanţa
pronunţă pedeapsa închisorii, poate dispune arestarea acestuia.
(5) Instanţa este obligată a dispune punerea în libertate a inculpa-
tului arestat, în cazurile prevăzute în art. 350 alin. (2) şi (3), care se
aplică în mod corespunzător.
Art. 476. Acţiunea civilă
(1) Instanţa examinează acţiunea civilă numai dacă persoana
vătămată este prezentă şi se constituie parte civilă, iar pretenţiile
acesteia pot fi soluţionate fără amânarea judecăţii.
(2) Dacă persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se
referă art. 145 din Codul penal ori o persoană lipsită de capacitate de
exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, instanţa examinează
acţiunea civilă chiar în lipsa acestora şi chiar dacă nu s-au constituit parte
civilă, iar soluţionarea acţiunii civile nu duce la amânarea cauzei.
Remus Budâi 1311
Art. 477-479 Proceduri speciale
(3) Dacă nu sunt întrunite condiţiile alineatelor precedente, instanţa
rezervă soluţionarea acţiunii civile pe calea unei acţiuni separate,
care este scutită de taxe de timbru.
Art. 477. Apelul şi recursul
(1) Termenul de apel şi cel de recurs sunt de 3 zile de la pronunţare.
(2) Dosarul cauzei se înaintează instanţei de apel sau, după caz,
instanţei de recurs în următoarele 24 de ore de la declararea apelului
ori a recursului.
(3) Judecarea în apel şi în recurs se face de urgenţă.
Art. 478. Cazul infracţiunilor concurente, indivizibile sau
conexe
(1) În caz de concurs de infracţiuni, când procedura prevăzută
în prezentul capitol se aplică unora dintre infracţiunile concurente,
se procedează la disjungere, urmărirea şi judecarea infracţiunilor
făcându-se separat.
(2) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă procedura
prevăzută în prezentul capitol se aplică numai unora dintre fapte ori
unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibilă, urmărirea şi
judecata se fac potrivit procedurii obişnuite.
Art. 479. Cazuri când nu se aplică procedura specială
(1) Procedura prevăzută în prezentul capitol nu se aplică infrac-
ţiunilor săvârşite de minori.
(2) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii
penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,
dacă acestea sunt flagrante şi săvârşite în condiţiile prevăzute în
art. 466, constatarea săvârşirii lor este obligatorie şi se face potrivit
art. 467. Procedura de urmărire şi judecare prevăzută în acest capitol
se aplică numai dacă persoana vătămată a introdus în termen de 24
de ore de la săvârşirea infracţiunii flagrante plângerea prealabilă la
organul de urmărire penală. În acest scop, persoana vătămată este
1312 Remus/ Budâi
Remus Budâi Lia Savonea
Tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Art. 4791-4792
chemată şi întrebată de organul de urmărire penală dacă înţelege
să facă plângere în termenul mai sus arătat.
Notă: Alineatul (2) al art. 479 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Capitolul I1. Procedura privind tragerea la răspundere
penală a persoanei juridice
Notă: Capitolul I1 al Titlului IV a fost introdus prin Legea nr. 356/2006.
Art. 4791. Dispoziţii generale
Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică şi în cazul infrac-
ţiunilor săvârşite de persoanele juridice, cu completările şi derogările
prevăzute în prezentul capitol.
Legislaţie: Codul penal, art. 191, art. 711-717.
Doctrină: M. Burceag, Răspunderea penală a persoanei juridice în Noul Cod penal,
Pro lege nr. 1/2006, p. 205-215; M.K. Guiu, Răspunderea penală a persoanei juridice,
Dreptul nr. 8/2005, p. 158-173; I. Lascu, Răspunderea penală a persoanei juridice, Pro lege
nr. 3-4/2003, p. 94-111; G. Mărgărit, Conceptul de răspundere penală a persoanei juridice
în noul Cod penal, Dreptul nr. 2/2005, p. 103-107; V. Mirea, Persoana juridică, subiect
activ al infracţiunii, Dreptul nr. 12/2005, p. 168-176; prenumele Pârvu, Reglementări
americane pentru prevenirea criminalităţii economice: Directiva federală de pedepsire a
persoanelor juridice, Dreptul nr. 3/2003, p. 28-33; F. Streteanu, R. Chiriţă, Răspunderea
penală a persoanei juridice, ed. a II-a, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2007; C. Ungureanu,
E. Paraschiv, Răspunderea penală a persoanei juridice, Pro lege nr. 2/2005, p. 142-147.
Art. 4792. Obiectul şi exercitarea acţiunii penale
(1) Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală
a persoanelor juridice care au săvârşit infracţiuni.
(2) Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor
procesuale şi procedurale de reprezentatul său legal.
Lia Savonea 1313
Art. 4793-4795 Proceduri speciale
(3) Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a început
urmărirea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei
juridice, aceasta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta.
(4) În cazul prevăzut în alin. (3), dacă persoana juridică nu îşi
numeşte un mandatar, acesta este desemnat de organul de urmărire
penală sau de instanţa de judecată din rândul practicienilor în
insolvenţă, autorizaţi potrivit legii.
(5) Practicienilor în insolvenţă desemnaţi potrivit alin. (4) li se aplică,
în mod corespunzător, dispoziţiile art. 190 alin. (1), (2) şi (4)-(6).
Art. 4793. Competenţa teritorială
Competenţa după teritoriu este determinată de:
a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;
b) locul unde se află sediul persoanei juridice;
c) locul unde locuieşte persoana vătămată sau unde aceasta îşi
are sediul.
Art. 4794. Citarea
(1) Persoana juridică se citează la sediul acesteia. Când sediul este
fictiv ori persoana juridică nu mai funcţionează la sediul declarat, iar
noul sediu nu este cunoscut, citaţia se afişează la sediul consiliului
local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.
(2) Dacă persoana juridică este reprezentată prin mandatar,
numit în condiţiile prevăzute în art. 4792 alin. (3) şi (4), citarea se face
la locuinţa mandatarului ori la sediul practicianului în insolvenţă
desemnat în calitate de mandatar.
Notă: Articolul 4794 este reprodus astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
nr. 60/2006.
Art. 4795. Măsuri preventive
(1) Judecătorul, în cursul urmăririi penale, la propunerea procu-
rorului sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune, dacă există
motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana
1314 Lia Savonea
Tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Art. 4795
juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi numai pentru
a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, una sau mai multe
dintre următoarele măsuri preventive:
a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei
juridice;
b) suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social
al persoanei juridice;
c) interzicerea unor operaţiuni patrimoniale specifice, susceptibile
de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau
insolvenţa persoanei juridice;
d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de
organul judiciar;
e) interzicerea de a desfăşura activităţi de natura celor în exerciţiul
sau cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea.
(2) În vederea asigurării respectării măsurilor prevăzute în alin. (1)
lit. a)-e), instanţa poate obliga persoana juridică la depunerea
unei cauţiuni constând într-o sumă de bani sau alte valori fixate de
organul judiciar. Cuantumul cauţiunii nu poate fi mai mic de 5.000
lei. Cauţiunea se restituie la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare pronunţată în cauză, dacă persoana juridică a respectat
măsurile preventive, precum şi în cazul în care, prin hotărâre definitivă,
s-a dispus achitarea persoanei juridice sau încetarea procesului penal
faţă de aceasta. În cazul în care s-a dispus faţă de persoana juridică
o soluţie de netrimitere în judecată, restituirea cauţiunii se dispune de
către procuror. Cauţiunea nu se restituie în cazul nerespectării de către
persoana juridică a măsurilor preventive, făcându-se venit la bugetul
statului la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
(3) Măsurile preventive prevăzute în alin. (1) pot fi dispuse pe o
perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, dacă
se menţin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare
prelungire neputând depăşi 60 de zile.
(4) În cursul urmăririi penale, măsurile preventive se dispun de
judecător, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, cu
citarea persoanei juridice.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
Lia Savonea 1315
Art. 4796-4797 Proceduri speciale
(6) Încheierea poate fi atacată cu recurs în 3 zile de la pronunţare,
pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
(7) Măsurile preventive se revocă, din oficiu sau la cerere, când nu
mai există temeiuri care să justifice menţinerea acestora. Dispoziţiile
alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.
(8) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului
acesteia pot fi luate măsurile prevăzute în art. 183 şi 198 alin. (2), iar faţă
de practicianul în insolvenţă măsura prevăzută în art. 198 alin. (2).
Art. 4796. Măsurile asigurătorii
Faţă de persoana juridică se pot lua măsuri asigurătorii, în vederea
asigurării confiscării speciale, reparării pagubei produse prin infracţiune,
precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Art. 4797. Procedura de informare
(1) Organul judiciar comunică organului care a autorizat înfiinţarea
persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică
începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi
trimiterea în judecată a persoanei juridice, la data dispunerii acestor
măsuri, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
(2) Organele prevăzute în alin. (1) sunt obligate să comunice
organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în
copie certificată, orice menţiune înregistrată de acestea cu privire
la persoana juridică.
(3) Persoana juridică este obligată să comunice organului judiciar,
în termen de 24 de ore, intenţia de fuziune, divizare, dizolvare,
reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
(4) Neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor prevă-
zute în alin. (2) şi (3) constituie abatere judiciară şi se sancţionează
cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.
(5) După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la
pedeapsa amenzii, instanţa de executare comunică o copie de pe
dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei
1316 Lia Savonea
Tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Art. 4798-47910
juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, în vederea
efectuării menţiunilor corespunzătoare.
Notă: Alineatul (5) al art. 4797 a fost introdus prin O.U.G. nr. 60/2006.
Art. 4798. Interzicerea fuziunii, a divizării, a reducerii capita-
lului social, a dizolvării sau lichidării
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la
executarea pedepselor aplicate persoanei juridice, nu se poate iniţia
fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea acesteia.
Art. 4799. Punerea în executare a pedepsei amenzii
(1) Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este
obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa
de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare.
(2) Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea
de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alin. (1), instanţa
de executare, la cererea acesteia, poate dispune eşalonarea plăţii
amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.
(3) În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a amenzii în
termenul arătat în alin. (1) sau de neplată a unei rate, instanţa de
executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv
care priveşte aplicarea amenzii organelor competente, în vederea
executării acesteia, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită
a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.
Art. 47910. Punerea în executare a pedepsei complementare
a dizolvării persoanei juridice
(1) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care
s-a aplicat pedeapsa dizolvării persoanei juridice se comunică, la
data rămânerii definitive, instanţei civile competente, care deschide
procedura de lichidare şi desemnează lichidatorul din rândul practi-
cienilor în insolvenţă autorizaţi potrivit legii. Remunerarea lichidatorului
Lia Savonea 1317
Art. 47911-47912 Proceduri speciale
se face din averea persoanei juridice sau, în cazul lipsei acesteia, din
fondul de lichidare constituit potrivit legii.
(2) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare se comu-
nică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiinţarea
persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică,
pentru a lua măsurile necesare.
Art. 47911. Punerea în executare a pedepsei complementare
a suspendării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei
juridice
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a
aplicat pedeapsa suspendării activităţii sau a uneia dintre activităţile
persoanei juridice se comunică, la data rămânerii definitive, organului
care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a
înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
Art. 47912. Punerea în executare a pedepsei complementare
a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice
(1) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care
s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa
la procedurile de achiziţii publice se comunică, la data rămânerii
definitive:
a) Oficiului registrului comerţului, în vederea efectuării formalităţilor
de publicitate în registrul comerţului;
b) Ministerului Justiţiei, în vederea efectuării formalităţilor de
publicitate în registrul naţional al persoanelor juridice fără scop
patrimonial;
c) altor autorităţi care ţin evidenţa persoanelor juridice, în vederea
efectuării formalităţilor de publicitate.
(2) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care
s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la
procedurile de achiziţii publice se comunică, la data rămânerii defi-
nitive, organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului
care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
1318 Lia Savonea
Tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Art. 47913-47915
Art. 47913. Punerea în executare a pedepsei complementare
a închiderii unor puncte de lucru
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a
aplicat persoanei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru
se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat
înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana
juridică, pentru a lua măsurile necesare.
Art. 47914. Punerea în executare a pedepsei complementare
a afişării sau a difuzării hotărârii de condamnare
(1) Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data
rămânerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a îl afişa
în forma, locul şi pentru perioada stabilite de instanţa de judecată.
(2) Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data
rămânerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a asigura
difuzarea hotărârii în forma stabilită de instanţă, prin intermediul presei
scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comunicare audio-
vizuală, desemnate de instanţă.
(3) Persoana condamnată înaintează instanţei de executare
dovada începerii executării afişării sau, după caz, dovada executării
publicării hotărârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la
comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea
executării ori, după caz, de la executare.
(4) O copie de pe hotărârea de condamnare, în întregime, sau un
extras al acesteia se comunică, la data rămânerii definitive, organului
care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a
înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.
Art. 47915. Supravegherea executării pedepselor comple-
mentare aplicate persoanei juridice
(1) În caz de neexecutare cu rea-credinţă a pedepselor comple-
mentare aplicate persoanei juridice, instanţa de executare aplică
dispoziţiile art. 712 alin. (2) sau, după caz, art. 713 alin. (2) ori (3) din
Codul penal.
Lia Savonea 1319
Art. 480 Proceduri speciale Procedura în cauzele cu infractori minori Art. 480
(2) Sesizarea instanţei se face din oficiu, de către judecătorul desemnaţi să judece cauze cu inculpaţi minori, Dreptul nr. 5/1995, p. 39; L. Herghelegiu,
delegat al instanţei de executare ori de către organele cărora li s-a Făptuitor mai mic de 14 ani faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Inculpaţi
comunicat hotărârea definitivă de condamnare a persoanei juridice, minori trimişi în judecată pentru aceleaşi fapte. Modalităţi de soluţionare a laturii
potrivit art. 47911-47914. civile, Dreptul nr. 9/2004, p. 153-156; L. Herghelegiu, V. Pătulea, Dacă este necesară
desemnarea unui curator special în cazul când inculpatul minor este chemat în judecată
(3) Persoana juridică este citată la judecată. împreună cu părinţi săi coinculpaţi, Dreptul nr. 3/2003, p. 206-214; G.V. Ivan, Minor.
(4) Participarea procurorului este obligatorie. Necitarea părinţilor la prezentarea materialului de urmărire penală, R.D.P. nr. 4/2001,
(5) După concluziile procurorului şi ascultarea persoanei juridice p. 115 şi urm.; D. Lupaşcu, Minor. Măsura educativă a libertăţii sub supravegheate. Limita
condamnate, instanţa se pronunţă prin sentinţă. de vârstă până la care poate fi aplicată, Dreptul nr. 2/2001, p. 214 şi urm.; R. Lupaşcu,
Poate constitui temei de desfiinţare sau casare a hotărârii neaducerea la îndeplinire a
dispoziţiilor art. 487 din Codul de procedură penală, Dreptul nr. 10-11/1995, p. 131 şi
Capitolul II. Procedura în cauzele cu infractori minori urm.; M. Mihai, Amenda cu caracter administrativ, R.D.P. nr. 1/2001, p. 129 şi urm.;
V. Papadopol, Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori. Consecinţe,
R.D.P. nr. 3/1995, p. 108-112; M. Preda, Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite
Art. 480. Dispoziţii generale de minori, în R.R.D. nr. 9/1970, p. 41-53; C. Turianu, Garanţiile procesuale în cauzele
Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum penale privind pe minori, în R.R.D. nr. 11/1988, p. 27 şi urm.; C. Turianu, Sinteză
şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia se fac teoretică şi practică în legătură cu procedura în cauzele cu infractori minori, în R.R.D.
potrivit procedurii obişnuite, cu completările şi derogările din pre- nr. 12/1987, p. 38-51.
zentul capitol şi din Secţiunea IV1 a Capitolului I din Titlul IV al Părţii
generale. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, JURISPRUDENŢĂ
art. 163, art. 170, art. 171-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250,
art. 262-263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE
art. 340-341, art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362,
Măsuri educative aplicabile mino- 14 ani nu răspunde penal, iar minorul
art. 3852, art. 386, art. 393, art. 481-493]
rilor care răspund penal. Neconsti- care are vârsta cuprinsă între 14 şi 16
tuţionalitatea dispoziţiilor art. 23- ani răspunde penal numai atunci când
Notă: Articolul 480 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
30 din O.U.G. nr. 26/1997 privind se dovedeşte că a săvârşit fapta cu
nr. 281/2003.
protecţia copilului aflat în dificultate. discernământ. Aceste norme legale
Legislaţie: Convenţia Europeană a Drepturile Omului, art. 5-6; Constituţia
Dispoziţiile legale analizate (art. 17 şi sunt în concordanţă cu prevederile art.
României, art. 16, art. 21, art. 23; Codul civil, art. 998 şi urm., Decretul nr. 32/1954 art. 18 din O.U.G nr. 26/1997, modifi- 40 pct. 3 lit. a) din Convenţia cu privire
privind persoanele fizice şi juridice. cate ulterior sesizării Curţii Constituţio- la drepturile copilului, prevederi care
nale prin Legea nr. 108/1998) îşi propun au următorul cuprins: „Statele-părţi se
Doctrină: G. Biolan, Regimul sancţionator al infractorilor minori, Dreptul nr. 6/2007, să reglementeze protecţia copilului vor strădui să promoveze adoptarea de
p. 185-188; C. Butiuc, Unele situaţii speciale privind răspunderea penală a minorilor, aflat în dificultate care, deşi săvârşeşte legi, de proceduri, crearea de autorităţi
Dreptul nr. 3/2003, p. 123-131; A. Crişu, Procedura în cauzele cu infractori minori, R.D.P. fapte prevăzute de legea penală, nu şi instituţii special concepute pentru
nr. 1/1998, p. 69; A. Crişu, Reglementarea procedurii derogatorii în cauzele cu infractori răspunde penal. Sediul materiei este copiii bănuiţi, acuzaţi sau declaraţi că
minori, cu privire specială la interpretarea art. 482 C.proc.pen., Dreptul nr. 10/1996, Codul penal, care la art. 99 prevede ar fi comis încălcări ale legii penale,
p. 129-134; I. Dumitru, Necesitatea stabilirii modalităţii de publicitate a judecătorilor că minorul care nu a împlinit vârsta de şi în special: a) să stabilească o vârstă
1320 Lia Savonea Lia Savonea 1321
Art. 480
minimă sub care copiii vor fi prezumaţi
că nu au discernământul de a încălca
legea penală”. Aşadar, minoritatea
făptuitorului, în condiţiile descrise mai
sus, este o cauză care înlătură caracterul
penal al faptei, pentru considerentul că
făptuitorul nu are capacitatea de a-şi da
seama de semnificaţia socială a actelor
sale de conduită şi de a-şi controla
comportamentul în raport cu aceste
acte. Caracterul penal al faptei este
înlăturat, în astfel de situaţii, ca urmare
a înlăturării vinovăţiei minorului în
săvârşirea faptei, iar vinovăţia minorului
este înlăturată, la rândul ei, din pricina
insuficientei dezvoltări a facultăţilor
psihice, care face posibil ca minorul
să nu înţeleagă caracterul şi efectul
faptelor sale şi să nu le poată stăpâni.
Însă, chiar dacă fapta antisocială săvâr-
şită de un astfel de minor nu atrage
răspunderea sa penală, ea trebuie să
constituie temeiul luării faţă de minor
a unor măsuri de ocrotire, care au un
dublu caracter: acela de protecţie
socială a minorilor faţă de factori ce
ar periclita dezvoltarea armonioasă a
personalităţii lor, precum şi acela de
apărare a societăţii faţă de pericolul
proliferării unor asemenea fapte. Este,
însă, de reţinut, faţă de cele expuse mai
sus, că dispoziţiile legale examinate
nu se integrează în spiritul O.U.G.
nr. 26/1997, republicată, şi anume de
ocrotire a minorilor aflaţi în dificultate.
Aceasta pentru că reglementarea aşa-
numitelor măsuri educative reproduce
1322 Lia Savonea
Proceduri speciale
în întregime prevederile art. 102-106
C.pen. referitoare la: mustrare, libertatea
supravegheată, internarea într-un centru
de reeducare şi internarea într-un
institut medical-educativ. Aceste măsuri
educative aplicabile minorilor care
răspund penal sunt însă sancţiuni de drept
penal, la fel ca şi pedepsele, alcătuind
împreună un sistem sancţionator special
pentru minori, care funcţionează paralel
cu sistemul sancţionator pentru majori.
Având în vedere aceste considerente,
Curtea constată că dispoziţiile art. 23-30
din O.U.G. nr. 26/1997, republicată, sunt
neconstituţionale, întrucât prevăd, pentru
ocrotirea minorului care nu răspunde
penal, aceleaşi măsuri educative ca şi
cele prevăzute în Codul penal, natura
juridică a acestora din urmă fiind aceea de
sancţiuni de drept penal. Sunt încălcate
astfel dispoziţiile art. 45 alin. (1) din
Constituţie, în aplicarea cărora legiuitorul
ar fi trebuit să reglementeze un regim
special de protecţie şi de asistenţă pentru
categoria de copii aflaţi în dificultate
care nu răspund penal, deosebit de
regimul sancţionator al minorilor care
răspund penal. Sunt relevante în acest
sens, dispoziţiile art. 25 din ordonanţă în
care sunt reproduse prevederile art. 102
C.pen., inclusiv sub aspectul referirii la
săvârşirea, din nou, a unei „infracţiuni”
şi la posibilitatea aplicării unei pedepse.
Or, faţă de minorul care nu răspunde
penal nu se poate aplica o pedeapsă,
putând fi luate, în stadiul actual al
legislaţiei, numai „Măsurile privind
Procedura în cauzele cu infractori minori
protecţia copilului aflat în dificultate”,
prevăzute la Capitolul II din O.U.G.
nr. 26/1997 privind protecţia copilului
aflat în dificultate, republicată. În
consecinţă, instanţa admite excepţia de
neconstituţionalitate ridicată şi constată
DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
1. Inculpaţi minori. Aplicarea
pedepselor accesorii. Prin Decizia
nr. 51/2007, Secţiile Unite au decis
că pedeapsa accesorie prevăzută de
art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) şi
art. 71 alin. (3) cu referire la art. 64
lit. d) C.pen. este aplicabilă şi inculpa-
ţilor minori, pedeapsă a cărei executare
va începe la împlinirea vârstei de 18
ani, atunci când minorul urmează să
devină major în cursul procesului penal
sau în timpul executării pedepsei. A
reţinut, în esenţă, că art. 109 C.pen.,
prin care sunt reglementate pedepsele
pentru minori, prevede, la alineatul
3, că „pedepsele complementare nu
se aplică minorului”, fără să conţină
nicio dispoziţie referitoare la pedepsele
accesorii pentru această categorie de
infractori. Dispoziţia din alin. (4) al
acestui articol, potrivit căreia „con-
damnările pronunţate pentru fapte
săvârşite în timpul minorităţii nu atrag
incapacităţi sau decăderi”, nu poate
avea semnificaţia ce i se atribuie de
unele instanţe, în sensul că ar excepta
pe minori şi de la aplicarea pedepsei
accesorii la care se referă art. 71
Lia Savonea
Art. 480
că sunt neconstituţionale dispoziţiile
art. 23-30 cuprinse în Capitolul
III din O.U.G. nr. 26/1997 privind
protecţia copilului aflat în dificultate.
[D.C.C. nr. 47/1999, M. Of. nr. 264 din
9 iunie 1999]
C.pen., câtă vreme este evident că
dispoziţia respectivă nu reglementează
o astfel de excepţie, iar natura juridică a
pedepsei accesorii este diferită de aceea
a incapacităţilor sau decăderilor, care
privesc situaţia condamnatului după
executarea pedepsei. Or, din moment
ce pedeapsa accesorie care urmează
soarta pedepsei principale, decurgând
din aceasta, are efecte limitate, numai
pe perioada cât condamnatul execută
pedeapsa privativă de libertate, este
evident că nicio raţiune nu impune
exonerarea minorului de la rigorile
unei asemenea pedepse pe timpul cât se
află în detenţie ca efect al condamnării
sale. A considera altfel ar însemna
să se ajungă la situaţia inadmisibilă
ca un condamnat minor să păstreze
exerciţiul anumitor drepturi chiar şi în
perioada în care este lipsit de libertate.
Evident, specificul situaţiei în care
se poate afla o persoană condamnată
pentru infracţiuni săvârşite în timpul
minorităţii presupune existenţa unui
câmp deosebit de restrâns al drepturilor
de la exerciţiul cărora ar fi împiedicat de
pedeapsa accesorie, limitat la drepturile
1323
Art. 480
părinteşti pentru cei între 16-18 ani, dar
o asemenea pedeapsă devine deplin
efectivă în cazul celor ce devin majori
în cursul procesului penal sau în timpul
executării pedepsei. [I.C.C.J., S.U.,
Decizia nr. 51/2007, M. Of. nr. 769 din
13 noiembrie 2007]
2. Inculpaţi minori. Măsuri pre-
ventive. Obligaţia instanţei de a
verifica legalitatea şi temeinicia
arestării preventive. Prin Decizia
nr. VII/2006, Secţiile Unite, în aplicarea
dispoziţiilor art. 140 alin. (1) lit. a)
C.proc.pen., au decis că „neverificarea
de către instanţă, în cursul judecăţii,
a legalităţii şi temeiniciei arestării pre-
ventive a inculpatului major înainte de
împlinirea duratei de 60 de zile, la care
se referă art. 160b alin. (1) C.proc.pen.,
a inculpatului minor între 14 şi 16 ani
înainte de expirarea duratei de 40 de
zile prevăzută în art. 160h alin. (2)
C.proc.pen., iar a inculpatului minor
mai mare de 16 ani înainte de expirarea
duratei 40 de zile prevăzută în art. 160h
alin. (3) C.proc.pen., atrage încetarea
de drept a măsurii arestării preventive
luate faţă de inculpaţi şi punerea lor de
îndată în libertate.” Înalta Curte a reţinut
că prin art. 160h alin. (2) C.proc.pen. se
prevede că, în cazul minorului cu vârsta
între 14 şi 16 ani, „verificarea legalităţii
şi temeiniciei arestării preventive se
efectuează în cursul judecăţii periodic,
dar nu mai târziu de 30 de zile”, iar prin
alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede
Proceduri speciale
că „verificarea legalităţii şi temeiniciei
arestării preventive a inculpatului minor
mai mare de 16 ani în cursul judecăţii se
efectuează periodic, dar nu mai târziu
de 40 de zile”. Faţă de prevederile
constituţionale aceste dispoziţii cu
caracter imperativ din Codul de
procedură penală impun respectarea
cu stricteţe a termenelor de verificare
a legalităţii şi temeiniciei arestării
preventive pe întreg parcursul judecăţii,
pentru că altfel nu ar mai exista garanţia
că lipsirea de libertate poate avea loc
numai în condiţiile determinate de
lege. A considera că termenele de mai
sus nu ar fi de decădere, ci doar de
recomandare ar însemna să se lipsească
de conţinut nu numai dispoziţiile din
Codul de procedură penală care le
instituie, ci înseşi prevederile consti-
tuţionale şi reglementările interna-
ţionale la care România este parte,
ceea ce ar fi inadmisibil. Pe de altă
parte, neconstatarea nulităţii măsurii
arestării preventive luate în cazul
când instanţa nu se conformează
dispoziţiilor procedurale obligatorii
referitoare la verificarea periodică
a legalităţii şi temeiniciei unei atare
măsuri ar contraveni şi prevederilor art.
197 alin. (4) teza finală C.proc.pen.,
potrivit cărora se iau „în considerare
din oficiu încălcările, în orice stare a
procesului, dacă anularea actului este
necesară pentru aflarea adevărului
şi justa soluţionare a cauzei”. Or, în
raport cu prevederea art. 23 alin. (1) din
Procedura în cauzele cu infractori minori
Constituţie conform căreia „libertatea
individuală şi siguranţa persoanei sunt
inviolabile”, precum şi cu garanţiile
acordate celor lipsiţi de libertate prin
alin. (2)-(10) ale aceluiaşi articol, ar
fi total inacceptabil ca nerespectarea
obligaţiei examinării periodice a măsurii
arestării preventive, reglementată
prin art. 160b şi art. 160h C.proc.pen.,
să nu fie sancţionată cu nulitatea. Ca
urmare, pentru garantarea dreptului
fundamental la libertate şi la siguranţa
persoanei, se impune să se considere că,
într-o astfel de materie, nerespectarea
cerinţelor privind verificarea legalităţii
şi temeiniciei măsurii arestării preven-
tive constituie o încălcare a normelor
procedurale ce asigură justa soluţionare
a cauzei de natura celei la care se face
referire în art. 197 alin. (4) teza finală
C.proc.pen., astfel că aceasta nu se
poate îndrepta decât prin încetarea de
drept a măsurii arestării preventive, ca
efect al nerespectării termenelor impe-
rative privind verificarea legalităţii şi
temeiniciei acesteia. [I.C.C.J., S.U.,
Decizia nr. VII/2006, M. Of. nr. 475 din
1 iunie 2006]
3. Inculpaţi sau învinuiţi minori.
Pedeapsă prevăzută de lege. Înţeles.
Prin dec. nr. XXVIII/2006, Secţiile
Unite, în aplicarea prevederilor
art. 160h alin. (1) C.proc.pen., au decis
că: „În cazul învinuiţilor sau inculpaţilor
minori între 14 şi 16 ani, prin pedeapsă
prevăzută de lege în accepţiunea
Art. 480
reglementării din articolul menţionat
se înţelege pedeapsa prevăzută în
textul care incriminează fapta săvârşită
în forme consumate, fără luarea în
considerare a cauzei de reducere a
pedepsei prevăzută de dispoziţiile
art. 109 C.pen.” [I.C.C.J., S.U., Decizia
nr. XXVIII/2006, M. Of. nr. 190 din
20 martie 2007]
4. Inculpaţi minori. Concurs de
infracţiuni săvârşite de un incul-
pat minor, căruia i s-au aplicat atât
pedepse, cât şi măsuri educative.
Contopire. Prin Decizia nr. XXX/2007,
Secţiile Unite au decis că, şi în situaţia
cererii întemeiate pe dispoziţiile art.
449 C.proc.pen., în caz de concurs de
infracţiuni săvârşite de un inculpat
minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse,
cât şi măsuri educative, acestea se
contopesc conform art. 34 C.pen., în
sensul aplicării sancţiunii rezultante
celei mai grele. A reţinut, în esenţă, că în
timp ce pedepsele, ca sancţiuni penale,
prin pronunţatul lor rol coercitiv-
represiv, au o vocaţie complexă, de
constrângere, reeducare şi prevenire a
săvârşirii de noi infracţiuni, iar măsurile
de siguranţă, lipsite de caracter represiv
propriu-zis, au ca scop înlăturarea unei
stări de pericol şi preîntâmpinarea
săvârşirii de fapte prevăzute de legea
penală, măsurile educative care se pot
lua în cazul minorului care a săvârşit
o infracţiune vizează, în principal, asi-
gurarea reeducării acestuia. Evident,

1324 Lia Savonea Lia Savonea 1325

Art. 480
în raport cu gravitatea faptei penale
săvârşite şi ţinându-se seama de
particularităţile de dezvoltare ale
minorului, măsurile educative, astfel
cum sunt reglementate prin dispoziţiile
art. 101-108 C.pen., oferă particularităţi
specifice de ducere la îndeplinire a
procesului educativ la care acesta este
supus pe tot timpul cât durează măsura
luată faţă de el. Asemenea măsuri,
justificate nu numai de gravitatea
concretă a fiecărei fapte penale comise,
ci şi de nivelul de dezvoltare fizică
sau psihică a minorului, precum şi de
starea sa medicală, nu pot fi duse la
îndeplinire decât în cadrul unui sistem
complex de reeducare, cu eventual
tratament medical şi chiar cu instituirea
unui regim special de educaţie, aşa cum
acestea se reflectă în dispoziţiile Codului
penal privind minoritatea, la care s-a
făcut referire. În cazul concursului de
infracţiuni săvârşite de un minor, aşa
cum corect s-a statuat în cadrul pct. 12
din Decizia de îndrumare nr. 10/1972 a
Plenului Tribunalului Suprem, trebuie
luată o singură măsură educativă pentru
întreaga pluralitate de infracţiuni, dacă
pentru îndreptarea minorului este
suficientă o asemenea măsură, iar când
se apreciază că se impune aplicarea de
pedepse, acestea sunt stabilite, pentru
fiecare infracţiune în parte, făcându-
se apoi aplicarea art. 34 C.pen. Tot
astfel, potrivit aceluiaşi punct din
decizia menţionată, în ipoteza în care
după luarea unei măsuri educative se
1326 Lia Savonea
Proceduri speciale
descoperă că minorul a mai săvârşit
o infracţiune pentru care se apreciază
că este aplicabilă pedeapsa închisorii,
măsura educativă se revocă. În acest
context, ca particularitate de interpretare
a legii, în activitatea instanţelor s-a pus
problema aplicării dispoziţiilor art. 449
C.proc.pen., ca urmare a cererilor de
contopire formulate în caz de concurs
de infracţiuni săvârşite de un inculpat
minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse,
cât şi măsuri educative, determinate de
caracterul incompatibil al pedepselor
cu măsurile educative dispuse prin
hotărâri succesive rămase definitive.
În conformitate cu alin. (1) din textul
de lege enunţat, „pedeapsa pronunţată
poate fi modificată, dacă la punerea
în executare a hotărârii sau în cursul
executării pedepsei se constată, pe baza
unei alte hotărâri definitive, existenţa
vreuneia dintre următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni: b) recidiva;
c) acte care intră în conţinutul aceleiaşi
infracţiuni”. O atare activitate, de
reevaluare a pedepsei, este justificată
de descoperirea unor situaţii esenţiale,
necunoscute de instanţă, cu privire
la minorul condamnat, între care şi
aceea privind concursul de infracţiuni.
Existenţa mai multor hotărâri defini-
tive de condamnare la pedepse dife-
rite pentru infracţiuni concurente,
săvârşite de aceeaşi persoană în
timpul minorităţii, nu poate determina
dificultăţi de interpretare a dispoziţiilor
art. 34 C.pen., după cum nici situaţia în
Procedura în cauzele cu infractori minori Art. 481
care, prin mai multe hotărâri definitive, concursul de infracţiuni, ţinându-se
au fost aplicate minorului numai măsuri seama că atât pedepsele, cât şi măsurile
educative, caz în care instanţele trebuie educative luate în cazul minorului
să dispună o singură măsură educativă urmăresc în egală măsură reeducarea
pentru întreaga pluralitate de infracţiuni sa şi se dispun, în ambele situaţii, ca
aflate în concurs. Atunci când însă urmare a săvârşirii unor fapte penale.
pentru infracţiunile concurente s-au Cum singura reglementare dată modului
aplicat pedepse privative de libertate, în care trebuie să se procedeze în cazul
prin hotărâri definitive, iar pentru concursului de infracţiuni săvârşite de
altele, tot prin hotărâri definitive, au persoana fizică este aceea cuprinsă în
fost luate măsuri educative faţă de art. 34 C.pen., se impune ca dispoziţiile
minor, se iveşte o dificultate de aplicare acestui text de lege să se aplice şi atunci
a dispoziţiilor legale referitoare la când se solicită modificări de pedepse
măsurile educative, determinată în în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a)
primul rând de deosebirile existente C.proc.pen., ca urmare a aplicării faţă
între măsurile educative, care nu permit de un minor, prin hotărâri definitive,
nici cumularea şi nici contopirea lor, atât a unor pedepse, cât şi a unor măsuri
iar în al doilea rând de natura diferită educative, pentru infracţiuni concurente
a acestor măsuri în raport cu pedepsele. în sensul prevederilor art. 33 C.pen.
Or, în astfel de ipoteze complexe, mai [I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXX/2007,
puţin frecvente, se impune să fie aplicate M. Of. nr. 763 din 12 noiembrie 2007]
totuşi principiile de drept penal privind
Art. 481. Persoanele chemate la organul de urmărire
(1) Când învinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a împlinit 16
ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, dacă organul de
urmărire penală consideră necesar, citează Serviciul de protecţie
a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul
minorului, precum şi pe părinţi, iar când este cazul, pe tutore, curator
sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul.
(2) Citarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent este obli-
gatorie la efectuarea prezentării materialului de urmărire penală.
(3) Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor
arătate în alin. (1) şi (2) nu împiedică efectuarea acelor acte.
[C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, art. 163,
Lia Savonea 1327
Art. 482 Proceduri speciale Procedura în cauzele cu infractori minori Art. 483
art. 170, art. 171-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262- JURISPRUDENŢĂ
263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341,
art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852, DECIZII DE SPEŢĂ
art. 386, art. 393, art. 482-493]
Anchetă socială. Condiţia efec- un motiv de nulitate absolută. [Trib.
Notă: Alineatul (1) al art. 481 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea tuării efective a acesteia. Faptul că Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 172/1996,
nr. 356/2006. organul de urmărire penală a folosit în Culegere de practică judiciară a Tri-
o anchetă socială efectuată într-o bunalului Bucureşti pe anii 1997-1999]
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină” altă cauză, anterior comiterii faptelor Nota autorului: Modificările aduse
pentru care minorul este cercetat, nu Codului de procedură penală prin Legea
Art. 482. Referatul de evaluare a minorului satisface dispoziţiile imperative ale nr. 356/2006 au vizat şi art. 482 C.proc.
art. 482 C.proc.pen., ceea ce, conform pen., iar ancheta socială a fost înlocuită
(1) În cauzele cu învinuiţi sau inculpaţi minori, procurorul care
art. 197 alin. (2) din acelaşi cod, constituie de referatul de evaluare. (L.S.)
supraveghează sau, după caz, efectuează urmărirea penală poate
să solicite, atunci când consideră necesar, efectuarea referatului de
evaluare de către serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a Art. 483. Compunerea instanţei
cărui circumscripţie teritorială îşi are locuinţa minorul, potrivit legii.
(1) Cauzele în care inculpatul este minor se judecă, potrivit regulilor
(2) În cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecată are obligaţia de competenţă obişnuite, de către judecători anume desemnaţi
să dispună efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de potrivit legii.
probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are
(2) Instanţa compusă potrivit dispoziţiilor alineatului precedent
locuinţa minorul, potrivit legii, cu excepţia cazului în care efectuarea
rămâne competentă să judece şi face aplicarea dispoziţiilor proce-
referatului de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi penale,
durale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul
potrivit dispoziţiilor alin. 1, situaţie în care dispunerea referatului de
a împlinit vârsta de 18 ani.
către instanţă este facultativă.
(3) Inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor
(3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar este judecat potrivit dispoziţiilor procedurale speciale privitoare la
date privind persoana minorului în perspectivă socială. minori. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h,
(4) Referatul de evaluare se realizează în conformitate cu structura art. 163, art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-
şi conţinutul prevăzute de legislaţia specială ce reglementează 263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341,
activitatea serviciilor de probaţiune.” art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852,
art. 386, art. 393, art. 481-493]
Notă: 1. Articolul 482 este reprodus astfel cum a fost modificat prin O.U.G.
nr. 31/2008. Note: 1. Alineatul (1) al art. 483 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 281/2003.
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină” 2. Alineatul (3) al art. 483 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.

A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”

1328 Lia Savonea Lia Savonea 1329

Art. 484
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
Compunerea instanţei în cauzele
în care inculpatul este minor.
Inculpaţi minori şi majori în aceeaşi
cauză. Cauzele în care inculpatul este
minor se judecă de către judecători
anume desemnaţi potrivit legii. Şedinţa
de judecată se desfăşoară separat de
celelalte şedinţe şi nu este publică. Dacă
între timp inculpatul a împlinit vârsta
de 18 ani, instanţa rămâne competentă
să judece potrivit procedurii speciale în
cauzele cu minori, cu excepţia cazului
Proceduri speciale
în care inculpatul a săvârşit infracţiunea
în timpul când era minor, dar împlinise
vârsta de 18 ani înainte de sesizarea
instanţei, situaţie în care este judecat
potrivit procedurii obişnuite. Când în
aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi,
dintre care unii minori şi alţii majori,
completul este compus din judecători
anume desemnaţi, dar judecata se
face potrivit procedurii obişnuite, în
şedinţă publică. [I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 1405/2003, BJCD 2003, p. 767]
Procedura în cauzele cu infractori minori Art. 485
art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852,
art. 386, art. 393, art. 481-493]
Notă: Alineatul (2) al art. 484 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
Dispoziţiile art. 484 C.proc.pen., dacă la dezbateri a fost prezent doar
potrivit cărora judecarea cauzei privind o avocatul inculpatului minor. [Trib.
infracţiune săvârşită de un minor se face Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 337/R/2004,
în prezenţa acestuia, nu sunt respectate CPJMP 2000-2004, p. 1005]

Art. 485. Desfăşurarea judecăţii

Art. 484. Persoane chemate la judecarea minorilor
(1) Judecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un minor
se face în prezenţa acestuia, cu excepţia cazului când minorul s-a
sustras de la judecată.
(2) La judecarea cauzei se citează, în afară de părţi, Serviciul
de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de la
domiciliul minorului, părinţii acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul,
persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul,
precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară
de către instanţă.
(3) Persoanele arătate în alineatul precedent au dreptul şi înda-
torirea să dea lămuriri, să formuleze cereri şi să prezinte propuneri în
privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate.
(4) Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judeca-
rea cauzei. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h,
art. 163, art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-
263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341,
(1) Şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor se desfă-
şoară separat de celelalte şedinţe.
(2) Şedinţa nu este publică. La desfăşurarea judecăţii pot asista
persoanele arătate în articolul precedent, apărătorii părţilor, precum
şi alte persoane cu încuviinţarea instanţei.
(3) Când inculpatul este minor sub 16 ani, instanţa după ce îl
ascultă poate dispune îndepărtarea lui din şedinţă, dacă apreciază
că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea avea o influenţă
negativă asupra minorului. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74,
art. 160e-160h, art. 163, art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-
250, art. 262-263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324,
art. 340-341, art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362,
art. 3852, art. 386, art. 393, art. 481-493]
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”

1330 Lia Savonea Lia Savonea 1331

Art. 485
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1. Judecarea infractorului minor.
Şedinţă nepublică. Judecarea aces-
tuia în şedinţă publică. Consecinţe.
1) În cazul în care infractorul minor este
judecat în şedinţă publică, încălcându-
se prevederile art. 485 alin. (2) C.proc.
pen., sancţiunea este nulitatea relativă
ce operează, potrivit art. 197 alin. (1) şi
(4) C.proc.pen., numai atunci când s-a
adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată
decât prin anularea actului şi nulitatea a
fost invocată de parte până la un anumit
moment procesual; ea poate fi luată în
considerare şi din oficiu, dacă anularea
actului este necesară pentru aflarea
adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
[I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2515/2003,
BJCD 2003, p. 766]
2) Judecarea minorului în şedinţă
publică nu atrage nulitatea absolută
a hotărârii, prevăzută de art. 197 alin.
(2) C.proc.pen., ci este vorba de o
nulitate relativă, prevăzută de alin. (1)
al aceluiaşi articol. [C.A. Bucureşti, s. I
pen., dec. nr. 279/2000, apud I. Neagu,
A. Crişu, op. cit., p. 355]
3) Dispoziţia înscrisă în art. 485
alin. (2) C.proc.pen., potrivit cu care
şedinţa în care are loc judecarea
infractorului minor nu este publică,
nu este prevăzută de art. 197 alin. (2)
C.proc.pen. sub sancţiunea nulităţii
absolute, deoarece nu se referă la
1332 Lia Savonea
Proceduri speciale
publicitatea şedinţei de judecată, ci,
dimpotrivă, constituie o excepţie de
la regulă. Prin urmare, sancţiunea este
nulitatea relativă, iar pentru desfiinţarea
hotărârii este necesar ca partea
interesată să dovedească vătămarea
intereselor minorului ori să se constate
că, prin judecarea în şedinţă publică,
nu s-a putut afla adevărul şi soluţiona
cauza în mod just. Dispoziţiile art. 484
C.proc.pen., potrivit cărora judecarea
cauzei privind o infracţiune săvârşită de
un minor se face în prezenţa acestuia,
nu sunt respectate dacă la dezbateri a
fost prezent doar avocatul inculpatului
minor. [Trib. Bucureşti, s. I pen., dec.
nr. 337/R/2004, CPJMP 2000-2004,
p. 1005]
4) În cauza dedusă judecăţii există
inculpaţi majori şi minori, situaţie în
care se aplică procedura obişnuită, astfel
că şedinţa trebuia să fie publică, or, din
cuprinsul dosarului rezultă că această
cauză s-a judecat în şedinţă separată.
Potrivit art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
dispoziţiile relative la publicitatea
şedinţei de judecată sunt prevăzute sub
sancţiunea nulităţii absolute, astfel că
prin admiterea recursurilor s-au casat
hotărârile pronunţate cu trimiterea cauzei
la instanţa de fond pentru rejudecare.
[C.A. Bacău, dec. nr. 840/1998, în Lex
Expert – Bază de date]
Procedura în cauzele cu infractori minori Art. 486
2. Judecarea infractorului minor. sustras de la judecată, această obligaţie
Prezenţa lui la judecată. Judecarea referindu-se la toate fazele pe care le
cauzei privind o infracţiune săvârşită parcurge procesul penal. [C.S.J., s. pen.,
de minori se face în prezenţa acestuia, dec. nr. 235/2000, în R.P.D. nr. 1/2002]
cu excepţia cazului când minorul s-a
Art. 486. Inculpaţi minori cu majori
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii
minori şi alţii majori, instanţa judecă în compunerea prevăzută în
art. 483 şi după procedura obişnuită, aplicând însă cu privire la
inculpaţii minori dispoziţiile cuprinse în acest capitol. [C.proc.pen.,
art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, art. 163, art. 170-172, art.
221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-263, art. 275, art. 300-3002,
art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341, art. 343, art. 345-346, art. 350,
art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852, art. 386, art. 393, art. 481-493]
Notă: Articolul 486 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 5, art. 6; Constituţia
României, art. 16, art. 21, art. 23; Codul civil, art. 998 şi urm.; Decretul nr. 32/1954
privind persoanele fizice şi juridice.
Doctrină: C. Butiuc, Unele situaţii speciale privind răspunderea penală a minorilor,
Dreptul nr. 3/2003, p. 123-131; A. Crişu, Procedura în cauzele cu infractori minori, R.D.P.
nr. 1/1998, p. 69, V. Papadopol, Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori
minori. Consecinţe, R.D.P. nr. 3/1995, p 108-112; M. Preda, Urmărirea şi judecarea
infracţiunilor săvârşite de minori, în R.R.D. nr. 9/1970, p. 41-53; C. Turianu, Garanţiile
procesuale în cauzele penale privind pe minori, în R.R.D. nr. 11/1988, p. 27; C. Turianu,
Sinteză teoretică şi practică în legătură cu procedura în cauzele cu infractori minori, în
R.R.D. nr. 12/1987, p 38-51.
Lia Savonea 1333
Art. 487
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
Judecarea infractorului minor
împreună cu un major. Şedinţă
publică. Compunerea instanţei. Con-
secinţe. 1) Atunci când se judecă un
major care a săvârşit infracţiunea cu
participarea unui minor, instanţa se
compune din judecători anume desem-
naţi potrivit legii (art. 483 C.proc.pen.)
şi se judecă după procedura obişnuită.
Aceasta înseamnă că, în atare situaţie,
judecata este publică, sub sancţiunea
nulităţii absolute prevăzute în art. 197
alin. (2) C.proc.pen. [I.C.C.J., s. pen.,
dec. nr. 6748/2004, în B.C. nr. 2/2005,
p. 77-78]
b) Conform art. 486 C.proc.pen.,
când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi
inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii
majori, şi nu este posibilă disjungerea,
instanţa judecă după procedura obişnuită,
aplicând însă cu privire la inculpaţii
minori dispoziţiile cuprinse în Capitolul
„Procedura în cauzele cu infractori
minori”. De asemenea, potrivit art. 289
alin. (1) C.proc.pen., judecata cauzei se
Proceduri speciale
face în faţa instanţei constituite potrivit
legii, şi se desfăşoară în şedinţă oral,
nemijlocit şi în contradictoriu, iar potrivit
art. 290 alin. (1) C.proc.pen., şedinţa de
judecată este publică, excepţia fiind
art. 485 C.proc.pen., care prevede că
judecarea minorului se desfăşoară
separat de celelalte şedinţe. În cauza
dedusă judecăţii există inculpaţi
majori şi minori, situaţie în care se
aplică procedura obişnuită, astfel că
şedinţa trebuia să fie publică, ori din
cuprinsul dosarului rezultă că această
cauză s-a judecat în şedinţă separată.
Potrivit art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
dispoziţiile relative la publicitatea
şedinţei de judecată sunt prevăzute
sub sancţiunea nulităţii absolute,
astfel că prin admiterea recursurilor
s-au casat hotărârile pronunţate cu
trimiterea cauzei la instanţa de fond
pentru rejudecare. [C.A. Bacău, s. pen.
şi pentru cauze cu minori şi de familie,
dec. nr. 840/1998, în Lex Expert – Bază
de date]
Procedura în cauzele cu infractori minori Art. 488
când se dispune aducerea minorului, citându-se totodată părinţii,
ori dacă este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea
sau supravegherea căreia se află minorul. [C.proc.pen., art. 9-13,
art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, art. 163, art. 170-172, art. 221-
243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-263, art. 275, art. 300-3002, art.
314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341, art. 343, art. 345-346, art. 350,
art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852, art. 386, art. 393, art. 481-493]
A se vedea supra, art. 486 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
Art. 488. Punerea în executare a libertăţii supravegheate
(1) Când instanţa a luat faţă de minor măsura libertăţii suprave-
gheate, această măsură se pune în executare chiar în şedinţa în
care este pronunţată, dacă minorul şi persoana sau reprezentantul
instituţiei sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea
sunt de faţă.
(2) Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şe-
dinţă, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea mino-
rului şi chemarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent.
[C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, art. 163,
art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-263,
art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341,
art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852,
art. 386, art. 393, art. 481-493]
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
JURISPRUDENŢĂ

Art. 487. Executarea mustrării DECIZII DE SPEŢĂ

(1) În cazul când s-a luat faţă de minor măsura educativă a mus- Infractor minor. Aplicarea
trării, aceasta se execută de îndată, în şedinţa în care s-a pronunţat măsurii educative a libertăţii supra-
hotărârea. vegheate. Condiţii. Faţă de minorul
(2) Când din orice împrejurări, măsura mustrării nu poate fi care a depăşit vârsta de 17 ani la
executată îndată după pronunţare, se fixează un termen pentru
data pronunţării sentinţei nu poate
fi luată măsura educativă a libertăţii
supravegheate, a cărei punere în
executare devine irealizabilă, în raport

1334 Lia Savonea Lia Savonea 1335

Art. 489-490 Proceduri speciale Procedura în cauzele cu infractori minori Art. 490
de prevederile art. 103 alin. ultim supravegherea. [C.S.J., s. pen., dec. (3) Copia de pe hotărâre se predă centrului de reeducare în care
C.pen., dacă nu există timpul necesar, nr. 1369/1999, apud I. Neagu, A. Crişu, minorul este internat.
de un an, în care să fie exercitată op. cit., p. 355] (4) Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării.
[C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, art. 163,
Art. 489. Revocarea şi înlocuirea libertăţii supravegheate art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-263,
Revocarea măsurii libertăţii supravegheate pentru vreuna din cau- art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341,
zele prevăzute în art. 108 din Codul penal, cu excepţia cazului când art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852,
minorul a săvârşit din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii art. 386, art. 393, art. 481-493]
supravegheate, se dispun de instanţa care a pronunţat această
Notă: Alineatele (21) şi (22) ale art. 490 au fost introduse prin O.U.G. nr. 60/2006.
măsură. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, art.
163, art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-263,
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341, art.
343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852, art. 386,
JURISPRUDENŢĂ
art. 393, art. 481-493]
DECIZII DE SPEŢĂ
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
1. Infractor minor. Aplicarea tului, minor la data săvârşirii infrac-
Art. 490. Internarea minorului măsurii educative a internării ţiunii, dar devenit major la data pronun-
(1) În cazul când s-a luat faţă de minor măsura educativă a într-un centru de reeducare. Condiţii. ţării sentinţei. [C.S.J., s. pen., dec.
internării într-un centru de reeducare, instanţa poate dispune, prin 1) Faţă de minorul a cărui vârstă este nr. 849/2000, apud I. Neagu, A. Crişu,
aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată a măsurii luate. vădit apropiată de 18 ani, nu mai op. cit., p. 356]
Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre poate fi luată măsura educativă a
2. Infractor minor. Aplicarea mă-
organului de poliţie de la locul unde se află minorul. trimiterii într-un centru de reeducare.
Într-un asemenea caz nu mai există surii educative a internării într-un
(2) Organul de poliţie ia măsuri pentru internarea minorului. institut medical-educativ. Faţă de
posibilitatea de a asigura realizarea
(21) În vederea punerii în executare a măsurii educative a internării scopurilor urmărite printr-o atare inculpatul minor în vârstă de 16 ani
într-un centru de reeducare, organul de poliţie poate pătrunde în măsură, prin art. 104 C.pen., în ceea s-a luat măsura educativă a internării
domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum ce priveşte reeducarea minorului, într-un institut medical-educativ,
şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal dobândirea de către acesta a învăţăturii conform art. 105 C.pen., menţinându-
al acesteia. necesare şi a unei pregătiri profesionale se starea de arest preventiv. Apelul
(22) Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura educativă a corespunzătoare aptitudinilor sale. declarat de inculpat a fost admis, s-a
internării într-un centru de reeducare nu este găsită, organul de poliţie [C.S.J., s. pen., dec. nr. 857/1999, apud revocat arestarea preventivă şi, în baza
constată aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 356] art. 490 C.proc.pen., s-a dispus punerea
urmărire, precum şi pentru darea în consemn la punctele de trecere 2) Este contrară legii hotărârea în executare de îndată a măsurii
a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de primei instanţe de a dispune internarea luate. Instanţa de apel a considerat
reeducare în care se va face internarea. într-un centru de reeducare a inculpa- că menţinerea arestării preventive nu
1336 Lia Savonea Lia Savonea 1337
Art. 491
se mai justifică din moment ce nu s-a
aplicat pedeapsa închisorii, executabilă
într-un loc de deţinere. Deşi textul
art. 490 C.proc.pen. se referă exclusiv
la „măsura internării într-un centru de
reeducare”, este pe deplin aplicabilă şi
în cazul în care se ia „măsura educativă
a internării într-un institut medical-
educativ”, faţă de regimul similar de
executare a celor două măsuri edu-
cative, de posibilitatea înlocuirii uneia
cu cealaltă şi de scopul urmărit de
legiuitor prin instituirea măsurii de
punere în executare imediată a hotărârii,
prevăzută de art. 490 C.proc.pen.
[C.A. Bacău, dec. nr. 212/1998, apud
I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 356]
3. Infractor minor. Aplicarea
măsurii educative a internării într-un
Proceduri speciale
centru de reeducare. Hotărâre execu-
torie. Prin derogare de la dispoziţiile
art. 415 alin. (1) C.proc.pen., care
statuează că hotărârile instanţelor
penale sunt executorii la data la care
au rămas definitive, în cazul în care
instanţa de judecată dispune faţă de
inculpatul minor măsura educativă a
internării într-un centru de reeducare,
iar în baza art. 490 alin. (1) C.proc.
pen. stabileşte punerea în executare de
îndată a măsurii, într-un astfel de caz,
deşi hotărârea este nedefinitivă, fiind
atacată cu apel, ea este executorie, iar
contestaţia la executare întemeiată
pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a)
C.proc.pen. va fi respinsă ca neîn-
temeiată. [Trib. Bucureşti, s. I pen.,
sent. nr. 1606/2005, nepublicată]
Procedura în cauzele cu infractori minori
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
Liberarea minorului dintr-un
centru de reeducare înainte de a
deveni major. 1) Deoarece minorul a
dat dovezi temeinice de îndreptare, de
sârguinţă la învăţătură şi la însuşirea
pregătirii profesionale, existând premise
că acesta se va reintegra în societate,
tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite,
în totalitate, condiţiile prevăzute de
art. 109 C.pen., consiliul profesoral
remarcând evoluţia ascendentă din
punct de vedere comportamental şi a
progreselor înregistrate pe plan şcolar,
astfel, în baza art. 491 C.proc.pen., a
dispus liberarea minorului din centrul
Art. 4911
de reeducare înainte de a deveni
major. [Trib. Bucureşti, s. I pen., sent.
nr. 549/2006, nepublicată]
2) Sunt îndeplinite condiţiile libe-
rării minorului înainte de a deveni major
dintr-un centru de reeducare în situaţia
în care acesta şi-a însuşit pregătirea
profesională, s-a implicat intens în
activităţile cultural-artistice organizate
de centru, fiind recompensat de mai
multe ori şi a îndeplinit cu solicitudine
şi eficienţă sarcinile administrativ-gos-
podăreşti încredinţate. [Trib. Bucu-
reşti, s. I pen., sent. nr. 637/2004,
nepublicată]

Art. 491. Schimbări privind măsura internării
(1) Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a
deveni major, revocarea liberării înainte de a deveni major, precum şi
ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un centru de reeducare
se dispun din oficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care
a judecat în primă instanţă pe minor.
(2) Aceeaşi instanţă este competentă să dispună ridicarea, prelun-
girea sau înlocuirea măsurii internării într-un institut medical-educativ.
[C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art. 160e-160h, art. 163,
art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250, art. 262-263, art.
275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art. 340-341, art. 343,
art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art. 3852, art. 386,
art. 393, art. 481-493]
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
Art. 4911. Amânarea sau întreruperea executării măsurii
internării
Executarea măsurii educative a inter nării într-un cen tru de
reeducare poate fi amânată sau întreruptă în cazurile şi în condiţiile
prevăzute în art. 453 şi 455. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74,
art. 160e-160h, art. 163, art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-
250, art. 262-263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324,
art. 340-341, art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362,
art. 3852, art. 386, art. 393, art. 481-493]
Legislaţie: A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie”.
Doctrină: C. Butiuc, Unele situaţii speciale privind răspunderea penală a minorilor,
Dreptul nr. 3/2003, p. 123-131; A. Crişu, Procedura în cauzele cu infractori minori, R.D.P.
nr. 1/1998, p. 69 şi urm.; A. Crişu, Reglementarea procedurii derogatorii în cauzele cu

1338 Lia Savonea Lia Savonea 1339

Art. 492-493 Proceduri speciale
infractori minori, cu privire specială la interpretarea art. 482 din Codul de procedură
penală, Dreptul nr. 10/1996, p. 129-134; I. Dumitru, Necesitatea stabilirii modalităţii
de publicitate a judecătorilor desemnaţi să judece cauze cu inculpaţi minori, Dreptul
nr. 5/1995, p. 39 şi urm.; D. Lupaşcu, Minor. Măsura educativă a libertăţii sub
supravegheate. Limita de vârstă până la care poate fi aplicată, Dreptul nr. 2/2001,
p. 214; M. Preda, Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, în R.R.D.
nr. 9/1970, p. 41-53; C. Turianu, Garanţiile procesuale în cauzele penale privind pe minori,
în R.R.D. nr. 11/1988, p. 27 şi urm.; C. Turianu, Sinteză teoretică şi practică în legătură
cu procedura în cauzele cu infractori minori, în R.R.D. nr. 12/1987, p 38-51.
Art. 492. Revocarea măsurilor luate faţă de minor
Revocarea sau menţinerea măsurilor educative precum şi a
măsurii liberării minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a
deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, când minorul a
săvârşit din nou o infracţiune, se dispune de instanţa competentă să
judece acea infracţiune. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74,
art. 160e-160h, art. 163, art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-
250, art. 262-263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324,
art. 340-341, art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362,
art. 3852, art. 386, art. 393, art. 481-493]
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
Art. 493. Dispoziţii privind apelul şi recursul
Dispoziţiile art. 483-489 se aplică în mod corespunzător şi la jude-
cata în instanţa de apel şi de recurs, în cauzele privitoare la infracţiuni
săvârşite de minori. [C.proc.pen., art. 9-13, art. 14-24, art. 69-74, art.
160e-160h, art. 163, art. 170-172, art. 221-243, art. 245-246, art. 249-250,
art. 262-263, art. 275, art. 300-3002, art. 314, art. 318, art. 321-324, art.
340-341, art. 343, art. 345-346, art. 350, art. 353, art. 360, art. 362, art.
3852, art. 386, art. 393, art. 481-493]
A se vedea supra, art. 480 – „Legislaţie” şi „Doctrină”
1340 Lia Savonea
Procedura dării în urmărire Art. 4931
Capitolul II1. Procedura dării în urmărire
Notă: Capitolul II1 al Titlului IV a fost introdus prin O.U.G. nr. 60/2006.
Art. 4931. Darea în urmărire
(1) Darea în urmărire se solicită şi se dispune pentru identificarea,
căutarea, localizarea şi prinderea unei persoane în scopul aducerii
acesteia în faţa organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor
hotărâri judecătoreşti.
(2) Darea în urmărire se solicită şi se dispune în următoarele
cazuri:
a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventivă, un
mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, măsura
educativă a internării într-un centru de reeducare, măsura internării
medicale sau măsura expulzării, întrucât persoana faţă de care s-a
luat una dintre aceste măsuri nu a fost găsită;
b) persoana a evadat din starea legală de reţinere sau deţinere ori
a fugit dintr-un centru de reeducare sau din unitatea în care executa
măsura internării medicale;
c) în vederea depistării unei persoane urmărite internaţional despre
care există date că se află în România.
(3) Darea în urmărire se solicită de:
a) organul de poliţie care a constatat imposibilitatea executării
măsurilor prevăzute în alin. (2) lit. a);
b) administraţia locului de deţinere, centrul de reeducare sau
unitatea medicală prevăzută în alin. (2) lit. b);
c) procurorul competent potrivit legii, în cazul prevăzut în alin. (2)
lit. c).
(4) Darea în urmărire se dispune prin ordin de Inspectoratul General
al Poliţiei Române.
(5) Ordinul de dare în urmărire se comunică în cel mai scurt timp
organelor competente să elibereze paşaportul, care au obligaţia
să refuze eliberarea paşaportului sau, după caz, să ridice provizoriu
paşaportul pe durata măsurii, precum şi organelor de frontieră pentru
darea în consemn.
Luciana Mera 1341
Art. 4932-4933 Proceduri speciale
(6) De asemenea, ordinul de dare în urmărire se comunică în copie:
a) celui în faţa căruia urmează să fie adusă persoana urmărită în
momentul prinderii;
b) parchetului competent care supraveghează activitatea de
urmărire a persoanei date în urmărire. [C.proc.pen., art. 152, art. 154,
art. 420-422, art. 432-434, art. 438, art. 490-492]
Art. 4932. Urmărirea
(1) Ordinul de dare în urmărire se pune în executare de îndată de
către structurile competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor,
care vor desfăşura, la nivel naţional, activităţi de identificare, căutare,
localizare şi prindere a persoanei urmărite.
(2) Instituţiile publice sunt obligate să sprijine, în condiţiile legii şi
conform competenţelor legale, organele de poliţie care efectuează
urmărirea unei persoane date în urmărire.
(3) Activitatea de urmărire a unei persoane arestate preventiv, desfă-
şurată de organele de poliţie, este supravegheată de procurori anume
desemnaţi din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui
circumscripţie se află sediul instanţei competente care a soluţionat în
fond propunerea de arestare preventivă. Când mandatul de arestare pre-
ventivă a fost emis într-o cauză de competenţa Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, supravegherea activităţii de urmărire este
efectuată de procurori anume desemnaţi din cadrul structurii competente
care efectuează sau a efectuat urmărirea penală în cauză.
(4) În celelalte cazuri activitatea de urmărire a persoanelor date
în urmărire este supravegheată de procurori anume desemnaţi din
cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie
se află sediul instanţei de executare ori al altei instanţe competente
potrivit legii speciale.
Art. 4933. Activităţi ce pot fi efectuate în procedura urmăririi
(1) În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoa-
nelor date în urmărire pot fi efectuate, în condiţiile prevăzute de lege,
următoarele activităţi:
1342 Luciana Mera
Procedura dării în urmărire Art. 4934
a) interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor
efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare,
precum şi alte înregistrări;
b) reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor;
c) percheziţia;
d) ridicarea de obiecte şi înscrisuri;
e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor
asimilate acestora.
(2) Activităţile prevăzute în alin. (1) lit. a)-c) pot fi efectuate numai
cu autorizarea:
a) instanţei de executare, în cazurile prevăzute în art. 4931 alin. (2)
lit. a) şi b);
b) unui judecător al instanţei competente potrivit legii speciale, în
cazul prevăzut în art. 4931 alin. (2) lit. c).
(3) Activităţile prevăzute în alin. (1) lit. d) şi e) pot fi efectuate
numai cu autorizarea procurorului care supraveghează activitatea
organelor de poliţie care efectuează urmărirea persoanei date în
urmărire. De asemenea, procurorul poate dispune să i se transmită
înscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile. [C.proc.pen.,
art. 96-111]
Art. 4934. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau
comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc elec-
tronic de comunicare în procedura urmăririi
(1) Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor
efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare
în procedura urmăririi se dispun, la propunerea procurorului care
supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează
urmărirea persoanei date în urmărire, dacă instanţa apreciază că
identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanelor date în
urmărire nu pot fi făcute prin alte mijloace ori ar fi mult întârziate.
(2) Autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregis-
trării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu,
de preşedintele instanţei competente, iar în lipsa acestuia, de către
judecătorul desemnat de acesta şi poate fi reînnoită, înainte sau
Luciana Mera 1343
Art. 4934 Proceduri speciale
după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive
temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la
aceeaşi persoană, pentru prinderea unei persoane urmărite nu poate
depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză.
(3) Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor şi înre-
gistrărilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei, dacă nu mai există
motivele care le-au justificat, informând despre aceasta instanţa care
a emis autorizaţia.
(4) Autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor sau
comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde:
motivele care justifică măsura; persoana, mijlocul de comunicare
sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate
interceptarea şi înregistrarea.
(5) Procurorul procedează personal la efectuarea interceptărilor
şi înregistrărilor sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de
organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate să dea
concurs tehnic la interceptări şi înregistrări sunt obligate să păstreze
secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind
pedepsită potrivit Codului penal.
(6) În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării ar aduce
grave prejudicii activităţii de urmărire a persoanei date în urmărire,
procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată,
înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. (11), interceptarea
şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel
mult 48 de ore.
(7) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut
în alin. (6), procurorul prezintă ordonanţa, împreună cu suportul pe
care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un proces-
verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului, în vederea
confirmării. Judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei
ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în
camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmată, iar
procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune
autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării, în condiţiile
1344 Luciana Mera
Procedura dării în urmărire Art. 4935
alin. (4). Dacă judecătorul nu confirmă ordonanţa procurorului, va
dispune încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrărilor, iar
cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în
copie judecătorului.
(8) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care
nu contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei
date în urmărire se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale,
în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi pot fi transmise pentru
consultare procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală ori judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea
cauzei, la solicitarea acestora. După prinderea persoanei urmărite,
acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(9) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care
contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date în
urmărire sunt certificate, conform art. 913 alin. (1) şi (2), de procurorul
care supraveghează activitatea organelor de poliţie care efectuează
urmărirea persoanei date în urmărire. După prinderea persoanei
urmărite, procesele-verbale de redare, împreună cu suportul pe care
acestea sunt fixate, se transmit judecătorului care a emis autorizaţia
şi se arhivează la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat,
cu asigurarea confidenţialităţii. După arhivare, suportul pe care
sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat numai cu
încuviinţarea prealabilă a preşedintelui instanţei.
(10) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate,
din cuprinsul cărora rezultă date sau informaţii concludente şi utile
privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, certificate în
condiţiile alineatului precedent, sunt transmise, împreună cu suportul
original, de îndată parchetului competent şi pot fi folosite ca probe.
Art. 4935. Alte înregistrări
Dispoziţiile art. 4934 se aplică în mod corespunzător şi în cazul
înregistrărilor în mediul ambiental, localizării sau urmăririi prin GPS ori
prin alte mijloace electronice de supraveghere.
Luciana Mera 1345
Art. 4936-4937 Proceduri speciale Procedura reabilitării judecătoreşti Art. 494
Art. 4936. Punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi
Capitolul III. Procedura reabilitării judecătoreşti
a conturilor asimilate acestora în procedura urmăririi
(1) În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor
date în urmărire, procurorul care supraveghează activitatea organelor
Art. 494. Instanţa competentă
de poliţie care efectuează urmărirea poate dispune punerea sub Competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este
supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pro-
pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile. nunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa
corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.
(2) Măsura poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei ante-
[C.proc.pen., art. 495-503]
rioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare
prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a supravegherii
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia
conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora, cu privire la
României, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind
aceeaşi persoană, pentru prinderea unei persoane urmărite nu poate persoanele fizice şi juridice.
depăşi 120 de zile în aceeaşi cauză.
(3) Procurorul dispune încetarea imediată a activităţii de suprave- Doctrină: V. Ciucă, Admisibilitatea reabilitării judecătoreşti a persoanelor decedate în
ghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora, dacă timpul executării pedepsei, în R.R.D. nr. 2/1988, p. 33; B. Diamant, E. Blându, Retragerea
nu mai există motivele care au justificat-o. cererii de reabilitare, R.D.P. nr. 1/2005, p. 139; R. Lupaşcu, Reabilitare. Competenţă,
Dreptul nr. 12/1997, p. 93; R. Lupaşcu, Competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare,
Dreptul nr. 8/1994, p. 58; A. Sorescu, A. Mateescu, Consideraţii referitoare la calculul
Art. 4937. Revocarea urmăririi
termenului de reabilitare în situaţia în care condamnatul beneficiază de instituţia liberării
(1) Urmărirea se revocă în momentul prinderii persoanei urmărite condiţionate, Dreptul nr. 5/2007, p. 155-159.
sau atunci când au dispărut temeiurile care au justificat darea în
urmărire. JURISPRUDENŢĂ
(2) Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al
Poliţiei Române, care se transmite în copie, de îndată: DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
a) parchetului competent care supraveghează activitatea de Instanţa competentă să judece cererea de reabilitare va fi soluţionată
urmărire a persoanei date în urmărire; cererea de reabilitare. Prin Decizia nr. de instanţa competentă să judece
b) organelor competente să elibereze paşaportul şi organelor de LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007, cauza în primă instanţă, potrivit legii
frontieră. Secţiile Unite au decis că: „Dispoziţiile în vigoare la momentul introducerii
(3) Procurorul care supraveghează activitatea de urmărire a art. 494 teza I Cod procedură penală cererii.” [I.C.C.J., S.U., Decizia nr.
persoanei date în urmărire dispune, de îndată, încetarea imediată a se interpretează în sensul că: În caz de LXXXIII/2007, www.mpublic.ro]
activităţilor de supraveghere luate conform art. 4934-4936. modificare a normelor de competenţă,

DECIZII DE SPEŢĂ
1. Instanţa competentă să rezolve pronunţată de o instanţă militară.
cererea de reabilitate. Condamnare Competentă să se pronunţe asupra

1346 Luciana Mera Lia Savonea 1347

Art. 495 Proceduri speciale Procedura reabilitării judecătoreşti Art. 496-497
reabilitării judecătoreşti este, potrivit circumscripţie domiciliază condam- (3) La cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite
art. 494 C.proc.pen., fie instanţa ce a natul. Într-un atare caz, cererea de reabi- condiţiile reabilitării. [C.proc.pen., art. 494, art. 496-503]
judecat în primă instanţă cauza în care litare judecătorească, fiind subsecventă
s-a pronunţat condamnarea, fie instanţa condamnării, urmează, sub aspectul Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia
corespunzătoare în a cărei circumscripţie competenţei, regimul cauzei în care României, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind
domiciliază condamnatul. s-a pronunţat condamnarea, existent persoanele fizice şi juridice.
Dacă instanţa ce a judecat în primă la momentul introducerii cererii de
instanţă cauza în care s-a pronunţat reabilitare. [I.C.C.J., s. pen., dec. Doctrină: A se vedea supra, art. 494 – „Doctrină”.
condamnarea este o instanţă militară nr. 4644/2006, B.J. – Bază de date]
şi înainte de introducerea cererii
2. Inadmisibilitate. Este inadmi- Art. 496. Măsuri premergătoare
de reabilitare, printr-o modificare
sibilă cererea de reabilitare în situaţia Preşedintele instanţei, fixând termenul pentru soluţionarea cererii
legislativă, cauza a fost trecută în
în care nu s-a pronunţat o soluţie de de reabilitare, dispune citarea petiţionarului şi a persoanelor a căror
competenţa instanţei civile, cererea de
condamnare, ci de clasare şi încetare a ascultare o consideră că ar fi necesară, ia măsuri pentru aducerea
reabilitare se judecă de instanţa civilă
procesului penal. [C.A. Bucureşti, s. I dosarului în care se găseşte hotărârea de condamnare şi cere o copie
devenită competentă să soluţioneze
pen., dec. nr. 83/1999, apud I. Neagu, de pe fişa cu antecedente penale ale condamnatului. [C.proc.pen.,
cauza în primă instanţă sau de instanţa
A. Crişu, op. cit., p. 358] art. 494-495, art. 497-503]
corespunzătoare acesteia în a cărei
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia
României, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind
Art. 495. Cererea de reabilitare
persoanele fizice şi juridice.
(1) Cererea de reabilitare judecătorească se face de condamnat,
iar după moartea acestuia, de soţ sau de rudele apropiate. Soţul
sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită Art. 497. Respingerea cererii pentru lipsa condiţiilor de formă
anterior decesului. (1) Cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea
(2) În cerere trebuie să se menţioneze: condiţiilor de formă în următoarele cazuri:
a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă a) când a fost introdusă înainte de termenul legal;
persoană, adresa acesteia; b) când lipseşte menţiunea prevăzută în art. 495 alin. (2) lit. a) şi
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru petiţionarul nu s-a prezentat la termenul de înfăţişare;
care a fost pronunţată acea condamnare; c) când lipseşte vreuna din menţiunile prevăzute în art. 495
c) localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă pe tot alin. (2) lit. b)-e) şi petiţionarul nu a completat cererea la prima înfă-
intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea ţişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării.
cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la (2) În cazul prevăzut la lit. a), cererea poate fi repetată după împli-
data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii; nirea termenului legal, iar în cazurile prevăzute la lit. b) şi c), oricând.
d) temeiurile cererii; [C.proc.pen., art. 494-496, art. 498-503]
e) indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date
pentru soluţionarea cererii.

1348 Lia Savonea Lia Savonea 1349

Art. 498 Proceduri speciale Procedura reabilitării judecătoreşti Art. 498
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia Doctrină: B. Diamant, E. Blându, Retragerea cererii de reabilitare, R.D.P. nr. 1/2005,
României, art. 16, art. 21; Decretul nr. 32/1954 privind persoanele fizice şi juridice. p. 139.

JURISPRUDENŢĂ JURISPRUDENŢĂ

DECIZII DE SPEŢĂ DECIZII DE SPEŢĂ

Cerere de reabilitare introdusă pedepsei, iar nu de la data liberării 1. Reabilitare de drept. Inexistenţa condamnatul a mai săvârşit vreo faptă
înainte de termenul legal. Respingere condiţionate. [C.S.J., s. pen., dec. stării de recidivă. 1) Nu poate fi reţinută penală sau dacă nu s-a pronunţat
pentru neîndeplinirea condiţiilor nr. 1011/1998, apud I. Neagu, A. Crişu, starea de recidivă postexecutorie în revocarea măsurii prevăzută de art. 81
de formă. 1) Potrivit art. 61 alin. (1) op. cit., p. 359] cazul în care condamnarea anterioară C.pen. Cu alte cuvinte, nu oricând în
C.pen., care se referă la efectele 2) Cum în speţă, în raport cu constă în pedeapsa închisorii care nu cadrul termenului de încercare se poate
liberării condiţionate, pedeapsa se cuantumul pedepsei, termenul de 4 ani depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 constata intervenită reabilitarea de drept,
consideră executată numai dacă, în şi 9 luni socotit de la data promulgării ani persoana condamnată nu săvârşeşte ci la finalul acestuia. [C.A. Bucureşti, s.
intervalul de timp de la liberare şi decretului de graţiere se împlinea abia la nicio altă infracţiune, deoarece I pen., dec. nr. 240/1999, apud I. Neagu,
până la împlinirea duratei pedepsei, 23 august 1999, deci mai târziu cu 7 luni pentru acea condamnare a intervenit A. Crişu, op. cit., p. 360]
cel condamnat nu a săvârşit din nou o şi 23 zile decât data introducerii cererii reabilitarea de drept prevăzută de
3. Reabilitare judecătorească.
infracţiune. Faţă de această prevedere, de reabilitare, legal prima instanţă a art. 134 C.pen. [C.S.J., s. pen., dec.
Calculul termenului. Condiţii. 1) În
pentru condamnatul care a beneficiat de procedat la respingerea acesteia pentru nr. 1915/1998, apud I. Neagu, A. Crişu,
situaţia prevăzută de art. 135 alin. (1)
liberare condiţionată, termenele în care neîndeplinirea condiţiilor de formă. op. cit., p. 360]
lit. c), art. 136 C.pen., reabilitarea poate
poate fi făcută cererea de reabilitare [C.A. Ploieşti, dec. nr. 431/R/1999, apud 2) Nu constituie prim termen al
fi obţinută după trecerea unui termen de
se socotesc de la împlinirea duratei I. Neagu, A. Crişu, op. cit., p. 360] recidivei executarea unei condamnări
15 ani (7 ani la care se adaugă jumătatea
la pedeapsa de un an închisoare, în
pedepsei pronunţate), care curge de la
cazul când pentru acea condamnare a
data ultimei condamnări şi se socoteşte în
Art. 498. Soluţionarea cererii intervenit reabilitarea de drept, conform
raport cu cea mai grea condamnare. [C.A.
La termenul fixat instanţa ascultă persoanele citate, concluziile art. 134 C.pen., ca urmare a curgerii de
Timişoara, s. pen., dec. nr. 52/A/2005,
procurorului şi verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de la data când a luat sfârşit executarea
CPJ 2004, p. 402]
lege pentru admiterea reabilitării. Când din materialul aflat la dosar pedepsei a unui termen de 3 ani în
2) Liberarea condiţionată este doar
nu rezultă date suficiente cu privire la îndeplinirea condiţiilor de care condamnatul nu a săvârşit nicio
o modalitate de executare, nu şi o cauză
reabilitare, instanţa dispune completarea materialului de către altă infracţiune. [C.S.J., s. pen., dec.
de stingere a pedepsei. Potrivit art. 61
persoana interesată, iar dacă consideră necesar, cere de la organele nr. 839/1999, apud I. Neagu, A. Crişu,
alin. (1) C.pen. pedeapsa se consideră
competente relaţii cu privire la comportarea celui condamnat. op. cit., p. 360]
executată la împlinirea duratei pedep-
[C.proc.pen., art. 494-497, art. 499-503] 2. Reabilitare de drept. Momentul sei, dacă în intervalul de timp de la
la care se poate constata. În vederea liberare şi până la expirarea pedepsei
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia constatării reabilitării de drept, trebuie cel condamnat nu a săvârşit o nouă
României, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind împlinit termenul de încercare, pentru a infracţiune. Astfel, este neîntemeiată
persoanele fizice şi juridice. se putea stabili dacă înăuntrul acestuia susţinerea condamnatului potrivit căreia

1350 Lia Savonea Lia Savonea 1351

Art. 498
termenul de reabilitare s-ar calcula de
la data liberării condiţionate. [C.A.
Suceava, s. pen., dec. nr. 171/2005,
BJCPJ 2004-2005, p. 29]
3) Conform art. 136 alin. (3)
C.pen., în caz de graţiere, termenul
de reabilitare curge de la data actului
de graţiere, indiferent dacă hotărârea
penală de condamnare a fost pronunţată
ulterior. [Trib. Bucureşti, s. I pen., dec.
nr. 182/A/2004, nepublicată]
4) În situaţia în care termenul
pentru reabilitare judecătorească s-a
împlinit şi celelalte condiţii impuse de
lege sunt îndeplinite, însă petentul nu a
cerut reabilitarea, iar ulterior împlinirii
termenului a săvârşit o nouă infracţiune
pentru care a fost condamnat la pedeapsa
amenzii, condamnare pentru care a
fost reabilitat de drept, după curgerea
termenului legal instanţa va admite
cererea de reabilitate judecătorească.
[Trib. Bucureşti, s. a II-a pen., dec.
nr. 406/A/2004, nepublicată]
5) În cazul unor condamnări
succesive, termenul de reabilitare
judecătorească se calculează în funcţie
de pedeapsa cea mai grea. Acest termen
începe să curgă de la data executării
ultimei pedepse aplicate, respectiv
de la data actului de graţiere privind
ultima pedeapsă. Dacă graţierea este
condiţionată, atunci termenul de
reabilitare începe să curgă de la data
expirării termenului de încercare, dată
la care pedeapsa se consideră executată.
1352 Lia Savonea
Proceduri speciale
[Trib. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1055/
A/2004, CPJMP 2000-2004, p. 281]
6) În cazul condamnărilor succe-
sive, termenul de reabilitare este cel
prevăzut de lege pentru pedeapsa cea
mai grea şi începe să curgă de la data
la care a luat sfârşit executarea ultimei
pedepse. Astfel, în situaţia în care
ultima pedeapsă aplicată este amenda,
iar executarea acesteia s-a prescris,
data la care începe să curgă termenul de
reabilitare este data la care s-a împlinit
termenul de prescripţie al executării
acestei pedepse. [Trib. Bucureşti,
s. a II-a pen., dec. nr. 1312/A/2003,
nepublicată]
7) Durata termenului de reabilitare
judecătorească se stabileşte în raport
de pedeapsa aplicată de instanţă,
conform art. 135 alin. (1) C.pen., şi
începe să curgă de la data când a luat
sfârşit executarea efectivă a pedepsei
pronunţate sau, în caz de graţiere
parţială, de la data executării efective
a pedepsei, astfel cum a fost redusă
în urma graţierii, ori de la data la care
se împlineşte durata acesteia, dacă
condamnatul a fost liberat condiţionat.
[Trib. Bucureşti, s. a II-a pen., sent.
nr. 611/2000, nepublicată]
4. Reabilitare judecătorească.
Condiţii privind achitarea despăgubi-
rilor civile. În condiţiile în care petentul
condamnat face dovada notificării
părţii civile prin executor judecătoresc,
a consemnării pe seama şi la dispoziţia
Procedura reabilitării judecătoreşti Art. 499
sa a sumei datorate, reactualizate la zi, achitării despăgubirilor civile este
chiar după împlinirea termenului de greşită, astfel că a fost admis apelul şi
prescripţie de 3 ani, vine să sublinieze desfiinţată sentinţa penală pronunţată,
buna sa credinţă în îndeplinirea acestei iar pe fond a fost admisă cererea de
obligaţii. În acest context, respingerea reabilitare constatându-se îndeplinite
de către judecătorie a cererii de cerinţele art. 135 şi urm. C.pen. [Trib.
reabilitare judecătorească cu motivarea Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 474/2005,
că cel condamnat nu a făcut dovada nepublicată]
Art. 499. Situaţii privind despăgubirile civile
(1) Când condamnatul sau persoana care a făcut cererea de
reabilitare dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgu-
birile civile şi cheltuielile judiciare, instanţa, apreciind împrejurările,
poate dispune reabilitarea sau poate să acorde, în vederea soluţio-
nării cererii, un termen pentru a achita în întregime sau în parte suma
datorată. Acest termen nu poate depăşi 6 luni.
(2) În caz de obligaţie solidară, instanţa fixează suma ce trebuie
achitată, în vederea reabilitării, de condamnat sau de urmaşii săi.
(3) Drepturile acordate părţii civile prin hotărârea de condamnare
nu se modifică prin hotărârea dată asupra reabilitării. [C.proc.pen.,
art. 494-498, art. 500-503]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia
României, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind
persoanele fizice şi juridice.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII DE SPEŢĂ
1. Cerere de reabilitare. Neachi- a cheltuielilor de judecată şi a despă-
tarea cheltuielilor de judecată şi gubirilor civile. Chiar dacă partea civilă
a despăgubirilor civile. Nu poate nu şi-a valorificat creanţa pentru care
beneficia de reabilitarea judecă- s-a instituit sechestrul asigurător asupra
torească condamnatul care nu a înde- imobilului petentului, nu se poate
plinit condiţia achitării în întregime susţine că acesta, deşi nu şi-a achitat
Lia Savonea 1353
Art. 500 Proceduri speciale Procedura reabilitării judecătoreşti Art. 500
obligaţiile, este de bună-credinţă, în se modifică prin hotărârea dată asupra mişcare, categorie în care se încadrează acelaşi text de lege, a prevederilor
condiţiile în care nu a depus diligenţele reabilitării. În acest sens trebuie avut şi petiţionarul, pe de o parte, şi art. 16 din Constituţie, întrucât persoana
necesare pentru achitarea măcar în mod în vedere că executarea dispoziţiilor persoanele faţă de care s-a început faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea
eşalonat a unei părţi din prejudiciu. din hotărârea penală privitoare la latura urmărirea penală, fără să fie pusă în penală (inculpat) nu se află în aceeaşi
[Trib. Bucureşti, s. I pen., sent. civilă se efectuează potrivit legii civile. mişcare acţiunea penală, pe de altă situaţie juridică cu cea faţă de care se
nr. 1099/2004, CPJMP 2000-2004, Prin urmare, creditorul este cel ţinut să parte, această din urmă categorie fiind efectuează urmărirea penală (învinuit),
p. 283] pună în executare sentinţa ce constituie protejată de aplicarea prevederilor art. astfel încât este justificată diferenţa de
titlu executoriu, iar rămânerea lui 500 C.proc.pen.” Examinând excepţia tratament juridic învederată de autorul
2. Cerere de reabilitare. Obligaţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea excepţiei. Curtea Constituţională a
în pasivitate este imputabilă numai
achitării despăgubirilor civile. Suma constată că aceasta este neîntemeiată, statuat în acest sens în mod constant în
acestuia, astfel încât actualizarea
de care este ţinut condamnatul. deoarece suspendarea examinării jurisprudenţa sa că principiul egalităţii
debitului datorită devalorizării monedei
Potrivit dispoziţiilor art. 499 alin. ultim. cererii de reabilitare, în situaţia în nu înseamnă uniformitate, aşa încât dacă
naţionale nu se poate realiza. [Trib.
C.proc.pen., drepturile acordate părţii care înainte de soluţionarea acesteia la situaţii egale trebuie să corespundă
Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1168/
civile prin hotărârea de condamnare nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală un tratament egal, la situaţii diferite,
A/2004, nepublicată]
pentru o altă infracţiune săvârşită de tratamentul juridic nu poate fi decât
condamnat, este o opţiune procedurală diferit. [D.C.C. nr. 601/2007, M. Of.
Art. 500. Suspendarea examinării cererii a legiuitorului. Această opţiune se nr. 523 din 2 august 2007]
Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare a fost pusă întemeiază pe necesitatea de a se stabili 2. Suspendarea examinării cere-
în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 137 rii de reabilitare. Prezumţia de nevi-
condamnat, examinarea cererii se suspendă până la soluţionarea alin. (1) lit. c) C.pen., constând în buna novăţie. Curtea Constituţională a fost
definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire. [C.proc.pen., art. 494- conduită pe care condamnatul trebuie sesizată cu o excepţie de neconsti-
499, art. 501-503] să o aibă pe întreaga perioadă până la tuţionalitate a dispoziţiilor art. 500
soluţionarea cererii. Or, îndeplinirea C.proc.pen. În motivarea excepţiei s-a
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia acestei condiţii nu se poate verifica susţinut că dispoziţiile legale criticate
României, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind decât după finalizarea procesului în contravin principiului prezumţiei de
persoanele fizice şi juridice. care s-a pus în mişcare noua acţiune nevinovăţie, deoarece, la analizarea
penală. Ca urmare, soluţia legislativă îndeplinirii condiţiilor prevăzute de
JURISPRUDENŢĂ criticată este deplin justificată şi nu este lege pentru acordarea reabilitării
de natură să aducă atingere dreptului judecătoreşti se solicită fişa de cazier
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE părţii la un proces echitabil, într-un judiciar. În cazul în care pe aceasta
termen rezonabil, acesta având deplina apare consemnarea potrivit căreia
1. Suspendarea examinării cererii susţinut, în esenţă, că textul de lege libertate de a-şi demonstra nevinovăţia faţă de petent s-a pus în mişcare
de reabilitare. Dreptul la un proces criticat este neconstituţional, întrucât în noua cauză penală, uzând de toate acţiunea penală pentru o altă faptă,
echitabil. Curtea Constituţională a „creează o diferenţă de tratament din garanţiile pe care le presupune acest cererea de reabilitare se suspendă. În
fost sesizată cu excepţia de neconsti- punct de vedere penal între persoanele drept, pentru a beneficia, în consecinţă, opinia autorului, această reglementare
tuţionalitate a dispoziţiilor art. 500 faţă de care s-a început urmărirea de instituţia reabilitării. Nu poate fi îngrădeşte libertatea individuală, deoa-
C.proc.pen. În motivarea excepţiei s-a penală, cu acţiunea penală pusă în reţinută nici pretinsa încălcare, prin rece petentul nu a fost condamnat

1354 Lia Savonea Lia Savonea 1355

Art. 500
printr-o hotărâre judecătorească, ci este
doar cercetat penal pentru o altă faptă,
beneficiind de prezumţia de nevinovăţie
prevăzută de art. 23 alin. (11) din
Constituţie. Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea a reţinut
că prezumţia de nevinovăţie constă
în dreptul unei persoane căreia i se
aduce o acuzaţie în materie penală de
a fi considerată nevinovată până la
condamnarea sa printr-o hotărâre jude-
cătorească definitivă. Acest principiu
impune membrilor unui tribunal să nu
pornească de la ideea preconcepută
că cel trimis în judecată a comis actul
incriminat, sarcina probei revenind
acuzării, iar de dubii profitând acuzatul.
În esenţă, prezumţia de nevinovăţie
tinde să protejeze persoana cercetată
de săvârşirea unei fapte penale împo-
triva unui verdict de culpabilitate ce
nu a fost stabilit în mod legal. Prin
reglementarea dedusă controlului de
constituţionalitate nu se aduce atingere
principiului prezumţiei de nevinovăţie,
DECIZII DE SPEŢĂ
Suspendarea soluţionării cererii de
reabilitare. Hotărâre ce se pronunţă.
Cale de atac. Deşi dispoziţiile art. 500
C.proc.pen. nu precizează explicit, sus-
pendarea soluţionării cererii de reabi-
litare se dispune prin încheiere, aşa
cum rezultă din interpretarea art. 311
C.proc.pen. Având în vedere faptul că
pentru această încheiere legiuitorul
nu a prevăzut o cale de atac separată,
1356 Lia Savonea
Proceduri speciale
dat fiind că suspendarea examinării
cererii de reabilitare nu are niciun efect
asupra procesului în care s-a pus în
mişcare noua acţiune penală, aceasta
desfăşurându-se după regulile şi cu
garanţiile prevăzute de lege. Pe de altă
parte, suspendarea examinării cererii de
reabilitare este o opţiune procedurală a
legiuitorului care nu se întemeiază pe
înlăturarea prezumţiei de nevinovăţie
a petentului pentru infracţiunea care
formează obiectul noii acţiuni penale, ci
pe necesitatea de a se stabili îndeplinirea
condiţiei prevăzute de art. 137 alin. (1)
lit. c) C.pen. ca acesta să aibă o bună
conduită pe întreaga perioadă până la
soluţionarea cererii. Or, îndeplinirea
acestei condiţii nu se poate verifica
decât după finalizarea procesului în care
s-a pus în mişcare noua acţiune penală.
În consecinţă, Curtea Constituţională a
respins excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 500 C.proc.pen.
[D.C.C. nr. 815/2006, M. Of. nr. 39 din
18 ianuarie 2007]
neputându-se aplica prin analogie
dispoziţiile art. 303 C.proc.pen., rezultă
că această încheiere urmează regula
generală, prevăzută de art. 361 alin. (2)
C.proc.pen., conform căreia încheierile
date în primă instanţă pot fi atacate
cu apel numai odată cu fondul. [Trib.
Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1178/A/2004,
nepublicată]
Procedura reabilitării judecătoreşti Art. 501-503
Art. 501. Apelul şi recursul
Hotărârea prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este
supusă apelului, iar hotărârea pronunţată de instanţa de apel este
supusă recursului. [C.proc.pen., art. 494-500, art. 502-503]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia
României, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind
persoanele fizice şi juridice.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII PRONUNŢATE ÎN RECURSURI ÎN INTERESUL LEGII
Calea de atac împotriva hotărârii 2. Hotărârile pronunţate după intra-
pronunţate asupra cererii de reabilitare. rea în vigoare a Legii nr. 356/2006
Prin Decizia nr. XXXIV/2007, Secţiile sunt supuse numai căii ordinare de
Unite au decis că dispoziţiile art. 501 atac a recursului, în condiţiile art. 3851
C.proc.pen. se interpretează în sensul că: alin. (1) lit. f) C.proc.pen. [I.C.C.J.,
1. Hotărârile pronunţate anterior intră- S.U., Decizia nr. XXXIV/2007, M. Of.
rii în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt nr. 764 din 12 noiembrie 2007]
supuse atât apelului, cât şi recursului.
Art. 502. Menţiuni despre reabilitare
După rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare, instanţa
dispune să se facă menţiune despre aceasta pe hotărârea prin care
s-a pronunţat condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea.
[C.proc.pen., art. 494-501, art. 503]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia
României , art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954 privind
persoanele fizice şi juridice.
Art. 503. Anularea reabilitării
(1) Anularea reabilitării se hotărăşte la cererea procurorului, de
către instanţa prevăzută în art. 494.
Lia Savonea 1357
Art. 504 Proceduri speciale
(2) Procedura prevăzută pentru soluţionarea cererii de reabilitare
se aplică în mod corespunzător şi pentru soluţionarea cererii de
anulare. [C.proc.pen., art. 494-502]
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6; Constituţia
României revizuită, art. 16, art. 21; Codul penal, art. 135-139; Decretul nr. 32/1954
privind persoanele fizice şi juridice.
Capitolul IV. Repararea pagubei materiale sau a daunei
morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării
ori restrângerii de libertate în mod nelegal
Notă: Titlul Capitolului IV este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 281/2003.
Art. 504 Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei
(1) Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la
repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării
cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul
procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns
libertatea în mod nelegal.
(3) Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie
stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii
privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţă a procurorului de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale
pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j) ori prin hotărâre a in-
stanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin
hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare
a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j).
(4) Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana care a
fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau
dezincriminarea faptei. [C. proc. pen., art. 505-507]
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale Art. 504
Notă: Articolul 504 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 281/2003.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 5, art. 6; Protocol adiţional
nr. 7, art. 3, Constituţia României, art. 21; art. 23, art. 52 alin. (3); Legea nr. 303 din
28 iunie 2004 privind statutul magistraţilor, republicată, art. 98 şi urm.
Doctrină: A. Cotuţiu, Consideraţii referitoare la răspunderea statului pentru erori
judiciare penale, Dreptul nr. 1/2003, p. 69; P. Dungan, Convenţia europeană a drepturilor
omului. Dreptul la reparaţii, R.D.P. nr. 3/2005, p. 57; S. Marin, Probleme ridicate în cazul
erorilor judiciare, Dreptul nr. 2/1998, p. 71; C.S. Paraschiv, M. Damaschin, Condamnare
sau dispunere a unei măsuri preventive pe nedrept. Despăgubiri, R.D.P. nr. 3/2004, p. 76;
V. Paşca, Erori judiciare. Dauna morale. Cauţiune, R.D.P. nr. 4/2001, p. 56; M.C. Pântea,
Erori judiciare în procesul penal, R.D.P. nr.4/2000, p. 84; M. Susman, Probleme ridicate
în cazul erorilor judiciare, Pro lege nr. 2/1998, p. 276; A. Ştefan, Despre necesitatea
modificărilor prevederilor art. 504 din Codul de procedură penală, referitoare la repararea
pagubei în cazul condamnării sau a luării unei măsuri preventive pe nedrept, Dreptul nr.
6/2001, p. 99; A.Şt. Tulbure, Pentru o nouă redactare a dispoziţiilor ce reglementează
repararea pagubei în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive pe nedrept
(art. 504 din Codul de procedură penală), Pro lege nr. 3/2001, p. 66; A.Şt. Tulbure, Erori
judiciare. Repararea pagubei, R.D.P. nr. 4/2000, p. 35; A.Şt. Tulbure, Instituţia reparării
pagubei în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive nedrept, Pro lege nr.
3/2000, p. 54; A. Ţuculeanu, Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul
condamnării pe nedrept sau a privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, Pro
lege nr. 2/2004, p. 106.
JURISPRUDENŢĂ
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE
1. Cazuri limitativ prevăzute de alin. (3) C. proc. pen. contravin
lege care dau dreptul la repararea dispoziţiilor art. 20, art. 21 alin. (1)
pagubei şi liberul acces la justiţie. şi (3), art. 52 alin. (3) şi art. 53 din
Curtea Constituţională a fost sesizată Constituţie, art. 5 parag. 5 şi art. 6
cu o excepţie de neconstituţionalitate parag. 1 din Convenţia pentru apărarea
a dispoziţiilor art. 504 alin. (3) drepturilor omului şi a libertăţilor
C. proc. pen. În motivarea excepţiei fundamentale, precum şi art. 3 din
s-a susţinut că prevederile art. 504 Protocolul nr. 7 la Convenţie, deoarece

1358 Lia Savonea Lia Savonea 1359

Art. 504
„restricţionează accesul la justiţie prin
excluderea altor situaţii prin care se
dispune, prin ordonanţă a procurorului,
încetarea procesului penal, respectiv
art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.” De
asemenea, s-a mai susţinut neconstitu-
ţionalitatea prevederilor art. 504
alin. (3) C. proc. pen. din perspectiva
„posibilităţii organelor de cercetare
penală de a tergiversa o cauză penală
până la intervenirea prescripţiei,
absolvind astfel statul de răspundere”,
a „manevrării de către organele de
anchetă penală a dosarelor de urmărire
penală”, respectiv „a imposibilităţii
persoanelor care au fost victima unor
abuzuri ale organelor de anchetă de
a beneficia de măsuri reparatorii, în
condiţiile culpei grave a organelor
statului”. Examinând excepţia, Curtea
a constatat că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 504 alin. (3)
C. proc. pen., în raport cu normele
constituţionale care consacră accesul
liber la justiţie, s-a mai pronunţat în
jurisprudenţa sa. Astfel, în Decizia
nr. 417/2004, Curtea, constatând că
textul de lege criticat este o concretizare
a principiului constituţional prevăzut de
art. 52 alin. (3) din Constituţie, conform
căruia „Statul răspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Răspunderea statului este
stabilită în condiţiile legii” şi, pe cale
de consecinţă, realizarea dreptului
la repararea de către stat a pagubei
cauzate prin erorile judiciare are loc în
1360 Lia Savonea
Proceduri speciale
condiţiile legii, a reţinut că prevederile
art. 504 alin. (3) C. proc. pen. „nu numai
că nu îngrădesc accesul liber la justiţie,
ci instituie tocmai normele procedurale
necesare exercitării acestui drept, fiind
în deplină concordanţă şi cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 126 alin. (2), în
temeiul cărora procedura de judecată
este prevăzută numai prin lege”. De
asemenea, Curtea a statuat, în aceeaşi
Decizie, că „reglementarea expresă a
actelor procedurale prin care se constată
încălcarea libertăţii individuale nu este
de natură a limita accesul liber la justiţie
al acelor persoane care nu se regăsesc în
unul din cazurile enumerate în art. 504
alin. (3), acestea având posibilitatea de
a-şi valorifica dreptul în justiţie pe alte
căi legale. Orice persoană interesată se
poate adresa justiţiei, dar în condiţiile
legii şi urmând procedura prevăzută de
lege”. Curtea Constituţională a statuat
în mod constant în jurisprudenţa sa că
liberul acces la justiţie semnifică faptul
că orice persoană poate sesiza instanţele
judecătoreşti în cazul în care consideră că
drepturile, libertăţile sau interesele sale
legitime au fost încălcate, iar nu faptul
că acest acces nu poate fi supus niciunei
condiţionări, competenţa de a stabili
regulile de desfăşurare a procesului
în faţa instanţelor judecătoreşti reve-
nindu-i legiuitorului, fiind o aplicare
a dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 126 alin. (2). De altfel, în
jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului s-a reţinut că o
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale
caracteristică a principiului liberului
acces la justiţie este aceea că nu este
un drept absolut (Cazul Ashingdane
c. Regatului Unit al Marii Britanii –
1985). Astfel, acest drept, care cere,
prin însăşi natura sa, o reglementare
din partea statului, poate fi subiectul
unor limitări sau condiţionări, atât timp
cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
În consecinţă, Curtea Constituţională
a respins ca fiind inadmisibilă excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 504 alin. (3) C. proc. pen. [D.C.C.
nr. 532/2005, M. Of. nr. 961 din
31 octombrie 2005]
2. Răspunderea statului pentru
erori judiciare. Garanţia pentru
repararea prejudiciilor cauzate prin
erorile judiciare. Circumstanţierea
„potrivit legii” din textul art. 48 alin. (3)
din Constituţie nu priveşte posibilitatea
legiuitorului de a restrânge răspunderea
statului doar la unele erori judiciare, ci
stabilirea modalităţilor şi a condiţiilor
în care angajarea acestei răspunderi
urmează a se face prin acordarea şi plata
despăgubirilor cuvenite. Răspunderea
statului nu este angajată necondiţionat,
deoarece aprecierea asupra îndeplinirii
DECIZII DE SPEŢĂ
INDEX
Aprecierea cuantumului despăgubirilor 7
Dreptul acesteia la despăgubiri 2
Dreptul inculpatului la despăgubiri 4
Lia Savonea
Art. 504
sau neîndeplinirii, în fiecare cauză, a
condiţiilor impuse de legiuitor pentru
antrenarea răspunderii statului asupra
existenţei şi cuantumului daunelor se
face, în temeiul probelor administrate de
părţi, de către instanţa de judecată. Or,
una dintre părţi este statul, reprezentat
de Ministerul Finanţelor, care poate
administra şi participa la discutarea
probelor prezentate în proces ca orice
subiect de drept civil, putând să îşi facă
toate apărările necesare. Răspunderea
persoanelor menţionate în art. 507
C. proc. pen. este bazată pe culpa
acestora, stabilită de instanţă pe baza
probelor administrate, în timp ce răs-
punderea statului, în temeiul art. 504
C. proc. pen., funcţionează ca o răspun-
dere obiectivă, ca o garanţie a statului
pentru repararea prejudiciilor cauzate
prin erorile judiciare săvârşite în
procesele penale. [D.C.C. nr. 124/2000,
M. Of. nr. 393 din 23 august 2000]
Nota autorului: 1. După revizuirea
Constituţiei, dispoziţiile care reglemen-
tează drepturile persoanei vătămate de
o autoritate publică sunt cuprinse în
art. 52. 2. Prevederile art. 504 şi urm.
C.proc.pen. au fost modificate prin
Legea nr. 281/2003. (L.S.)
Dreptul oricărei persoane, victimă a ero-
rilor judiciare în materie penală, la
despăgubiri 6
Hotărâre de achitare 2, 3, 4
1361
Art. 504
Persoană arestată preventiv 2, 3
Infracţiune flagrantă 2
Prejudiciu moral. Dreptul la despăgubiri 3
Prejudiciu nepatrimonial 7
Prejudiciul cauzat prin erori judiciare 7
1. Răspunderea statului pentru
erori judiciare – răspundere necon-
diţionată de temeiul achitării ori de
natura infracţiunii. Obligaţia statului la
repararea pagubei în cazul condamnării
sau luării unei măsuri preventive pe
nedrept, indiferent de temeiul achitării
şi de infracţiunea pentru care a intervenit
achitarea, decurge din raporturile
de drept public şi îşi au drept cauză
eroarea judiciară. Răspunderea revine
statului, în temeiul art. 504 şi urm.
C.proc.pen., iar nu persoanei fizice sau
juridice care a sesizat organele penale
pentru infracţiunea pretins comisă în
legătură cu serviciul şi chiar dacă a
desfăcut contractul de muncă celui în
cauză, deoarece factorul cauzator al
prejudiciului este eroarea judiciară,
decurgând din raporturile de muncă.
[I.C.C.J., s. civ. şi de proprietate
intelectuală, dec. nr. 3189/2005, în
B.C. nr. 2/2006, p. 34]
2. Infracţiune flagrantă. Hotărâre
de achitare. Persoană arestată pre-
ventiv. Dreptul acesteia la despă-
gubiri. Este nefondată şi excede dispo-
ziţiilor legale soluţia potrivit căreia
infracţiunea fiind flagrantă, arestarea
preventivă era obligatorie, iar inculpa-
Proceduri speciale
Răspunderea statului pentru erori judiciare
– răspundere necondiţionată de temeiul
achitării ori de natura infracţiunii 1
Răspunderea statului pentru erori judi-
ciare. Temei 5
tul, deşi achitat ulterior, nu are dreptul
la despăgubiri. Un asemenea argument
contravine în spirit şi literă prevederilor
art. 504 C.proc.pen., care nu fac dis-
tincţie între infracţiunile pentru care
s-a dispus achitarea. [I.C.C.J., s. civ.
şi de proprietate intelectuală, dec. nr.
5292/2004, în B.C. nr. 2/2005, p. 34]
3. Hotărâre de achitare. Persoană
arestată preventiv. Prejudiciu moral.
Dreptul acesteia la despăgubiri.
Arestarea ilegală a reclamantului şi
lipsirea sa de libertate pe o perioadă de
peste 90 de zile, cu consecinţa pierderii
demnităţilor publice exercitate, a profesiei
de medic şi a privării sale de exerciţiul
celorlalte drepturi constituţionale
constituie elemente semnificative în
conturarea prejudiciului moral suferit
de reclamant – un prejudiciu psihic,
un prejudiciu profesional şi de imagine
multiplu şi complex, un prejudiciu de
funcţie şi un altul relativ la viaţa sa
privată. Existenţa acestui prejudiciu, ca
o consecinţă directă a lipsirii ilegale de
libertate, constatată definitiv şi după 6
ani de proces penal rezultă din probe
şi nu este contestată. [I.C.C.J., s. civ.,
dec. nr. 4286/2004, B.C. nr. 1/2005,
p. 20]
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale
4. Hotărâre de achitare. Dreptul
inculpatului la despăgubiri. Are
dreptul la daune materiale şi morale,
în baza art. 52 alin. (3) din Constituţia
României, a art. 998 C.civ. şi
art. 504 C.proc.pen., persoana care,
după condamnări la pedepse privative
de libertate, în diferite stadii procesuale,
a fost în final achitată, chiar dacă nu a
fost privat de libertate. [I.C.C.J., s.
civ. şi de proprietate intelectuală, dec.
nr. 8002/2005, B.J. – Bază de date]
5. Răspunderea statului pentru
erori judiciare. Temei. Dispoziţiile
art. 998-999 C.civ. privind răspunderea
civilă delictuală nu pot constitui temei
pentru antrenarea răspunderii statului
pentru erorile judiciare. Reglementarea
legală, ce stabileşte în ce constau
erorile judiciare pentru care poate
fi angajată răspunderea statului este
art. 504 C.proc.pen. raportat la art. 52
alin. (3) din Constituţia României, care
statuează că statul răspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare. Răspunderea statului este
o răspundere directă, limitată însă
doar la prejudiciile cauzate prin erori
judiciare săvârşite în procesele penale.
De asemenea, dispoziţiile art. 504
alin. (1) C.proc.pen. nu constituie o
aplicare a principiilor consacrate de
art. 998-999 C.civ., această interpretare
putând conduce la ideea că statul, prin
Ministerul Finanţelor Publice, are o
răspundere nelimitată şi necondiţionată,
Art. 504
situaţie în care normele legale care
reglementează răspunderea statului
în alte domenii nu se mai justifică din
moment ce principiile consacrate de
art. 998-999 C.civ. sunt general aplica-
bile. [I.C.C.J., s. civ. şi de proprietate
intelectuală, dec. nr. 422/2006, în B.C.
nr. 4/2006, p. 25-27]
6. Dreptul oricărei persoane, vic-
timă a erorilor judiciare în materie
penală, la despăgubiri. Statul răspunde
patrimonial pentru prejudiciile cau-
zate prin erori judiciare. Astfel, prin-
cipiul responsabilităţii statului faţă
de persoanele care au suferit din
cauza unor erori judiciare săvârşite
în procesele penale trebuie aplicat
tuturor victimelor unor asemenea
erori, fiind inadmisibil ca anumite
erori judiciare neimputabile victimei
să fie suportate de aceasta. [I.C.C.J., s.
civ. şi de proprietate intelectuală, dec.
nr. 2220/2007, B.J. – Bază de date]
7. Prejudiciul cauzat prin erori
judiciare. Prejudiciu nepatrimonial.
Aprecierea cuantumului despăgubi-
rilor. Stabilirea cuantumului despăgu-
birilor echivalente unui prejudiciu
nepatrimonial include o doză de
aproximare, dar instanţa trebuie să aibă
în vedere o serie de criterii, cum ar fi
consecinţele negative suferite de cel în
cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa
valorilor morale lezate, măsura în care
au fost lezate aceste valori şi intensitatea
cu care au fost percepute consecinţele

1362 Lia Savonea Lia Savonea 1363

Art. 505 Proceduri speciale Repararea pagubei materiale sau a daunei morale Art. 505
vătămării, măsura în care i-a fost ocrotite prin Constituţie, i-au fost despăgubirilor pentru acest prejudiciu care definesc personalitatea umană,
afectată situaţia familială, profesională afectate prin arestarea ilegală şi, pe cale moral [arestare preventivă pe o perioadă valori care se referă la existenţa fizică
şi socială. Pentru ca instanţa să poată de consecinţă, să se poată proceda la o de peste 90 de zile într-o cauză penală a omului, la sănătatea şi integritatea
aplica aceste criterii apare însă necesar evaluare a despăgubirilor ce urmează având ca obiect infracţiunea de luare de corporală, la cinste, la demnitate,
ca acela ce pretinde daunele morale să să compenseze prejudiciul. [C.S.J., s. mită, finalizată cu soluţie de achitare în onoare, prestigiu profesional şi alte
producă un minimum de argumente şi pen., dec. nr. 3812/2000, apud I. Neagu, baza art. 10 lit. a) C.proc.pen.], instanţa valori similare. În speţă, prin privarea
indicii din care să rezulte în ce măsură A. Crişu, op. cit., p. 363] a avut în vedere criterii referitoare la: de libertate a reclamantului din perioada
drepturile personale nepatrimoniale, consecinţele suferite pe plan fizic şi 7 iunie 1995-25 aprilie 1996, cât a fost
psihic; expunerea la dispreţul public arestat preventiv, i s-au adus atingere
Art. 505. Felul şi întinderea reparaţiei în calitate de inculpat; atingerea gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale,
adusă onoarei şi demnităţii sale; iar traumele psihice şi suferinţele fizice
(1) La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării
aducerea sa în incinta instanţelor şi provocate de o asemenea măsură pot şi
de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum şi de parchetului, în mod repetat, timp de trebuie să fie reparate prin acordarea unor
consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat aproape 6 ani pentru o faptă inexistentă despăgubiri care în niciun caz nu pot fi
de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă. şi lipsirea ilegală de libertate timp de 3 raportate la venitul mediu pe economie,
(2) Reparaţia constă în plata unei sume de bani sau, ţinându-se seama luni; sentimentul de frustrare accentuată realizat de către o persoană încadrată în
de condiţiile celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei creat reclamantului, de dezumanizare, muncă pe timp de un an de zile, deoarece
produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala de afectare gravă a prestigiului său despăgubirile morale reprezintă doar
statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie profesional. Toate acestea au justificat o echivalare în bani a prejudiciilor
încredinţat unui institut de asistenţă socială şi medicală. obligarea statului român la plata sumei morale şi nu o evaluare a prejudiciilor
(3) Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de pri- de 72.868.373 lei cu titlu de daune materiale, care au un conţinut economic.
varea de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea materiale şi 1 miliard lei daune morale. Despăgubirile în cuantum de 30.000
în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate. [I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 4286/2004, dolari SUA sunt suficiente pentru
B.C. nr. 1/2005, p. 20] repararea prejudiciului moral cauzat
(4) Reparaţia este, în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul
prin arestarea nelegală timp de 353 zile,
Finanţelor Publice. [C.proc.pen., art. 504, art. 506-507] 2. Principiul reparării integrale a
prejudiciului cauzat prin erori judi- iar incidenţa factorului prejudiciabil se
ciare. Repararea prejudiciului trebuie limitează la durata arestării preventive
Notă: Articolul 505 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 281/2003. să fie integrală, fără distincţie după (353 zile), deoarece, ulterior punerii
cum acesta este moral sau material. În în libertate, derularea procesului penal
A se vedea supra, art. 504 – „Legislaţie” şi „Doctrină”. privinţa prejudiciului moral, judecă- (care s-a finalizat cu soluţie de achitare)
torul apreciază de la caz la caz, reprezintă o cauză licită pentru care
statul nu poate fi ţinut să răspundă,
JURISPRUDENŢĂ dacă prejudiciul trebuie reparat sub
formă bănească şi în ce cuantum sau, indiferent de consecinţele pe plan moral,
dimpotrivă, dacă nu trebuie astfel fizic şi psihic pe care procesul le-a avut
DECIZII DE SPEŢĂ
reparat, întrucât gravitatea sa nu justifică asupra reclamantului. [I.C.C.J., s. civ.
1. Prejudiciul cauzat prin erori Criterii de apreciere a cuantumului o asemenea măsură. Daunele morale şi de proprietate intelectuală, dec. nr.
judiciare. Prejudiciu nepatrimonial. despăgubirilor. Relativ la întinderea constau în atingerea adusă valorilor 3189/2005, în B.C. nr. 2/2006, p. 34]

1364 Lia Savonea Lia Savonea 1365

Art. 506-507 Proceduri speciale
Art. 506. Acţiunea pentru repararea pagubei
(1) Acţiunea pentru repararea pa gubei poate fi pornită de
persoana îndreptăţită, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia
poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în
întreţinerea sa.
(2) Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data
rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau
a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504.
(3) Pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită
se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază,
chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul
Finanţelor Publice.
(4) Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru. [C.proc.pen.,
art. 504-505, art. 507]
Procedura în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciare Art. 508-509
Capitolul V. Procedura în caz de dispariţie
a înscrisurilor judiciare
Art. 508. Constatarea dispariţiei
(1) În cazul dispariţiei unui dosar judiciar sau a unui înscris care
aparţine unui astfel de dosar, organul de urmărire penală sau
preşedintele instanţei la care se găsea dosarul sau înscrisul întocmeşte
un proces-verbal prin care constată dispariţia şi arată măsurile care
s-au luat pentru găsirea lui.
(2) Pe baza procesului-verbal se procedează potrivit dispoziţiilor
prevăzute în prezentul capitol.
Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Procedura civilă şi penală în cazul dispariţiei
înscrisurilor judiciare, Dreptul nr. 1/1997, p. 31-35.

Notă: Articolul 506 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea JURISPRUDENŢĂ
nr. 281/2003.
DECIZII DE SPEŢĂ
A se vedea supra, art. 504 – „Legislaţie” şi „Doctrină”.
Procedura în caz de dispariţie proceduri nu poate fi un dosar deja
a înscrisurilor judiciare. Obiect. predat Arhivelor Statului. În speţă,
Art. 507. Acţiunea în regres Procedura reglementată de art. 508 şi instanţa de fond a reconstituit un dosar
În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit urm. C.proc.pen. se referă la dispariţia ieşit din circuitul instanţelor judiciare,
art. 506, cât şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către unui dosar judiciar sau a unui înscris care fusese predat acestor arhive. [Trib.
o instanţă internaţională, acţiunea în regres împotriva aceluia care, cu care aparţine unui asemenea dosar, aflat Bucureşti, s. pen., dec. nr. 438/1995,
rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare pe rolul unei instanţe sau în conservarea CPJP 1994-1997, p. 348-349]
de daune, este obligatorie. [C. proc. pen., art. 504-506] acesteia. Drept urmare, obiectul acestei

Notă: Articolul 507 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea
nr. 356/2006.
Legislaţie: Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 5, art. 6; Protocolul
nr. 7, art. 3; Constituţia României, art. 21, art. 23, art. 52 alin. (3); Legea nr. 303 din
28 iunie 2004 privind statutul magistraţilor, republicată, art. 98 şi urm.
Doctrină: A se vedea supra, art. 504 – „Legislaţie” şi „Doctrină”.
Art. 509. Obiectul procedurii speciale
(1) Când dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat de un
interes justificat şi nu poate fi refăcut potrivit procedurii obişnuite,
procurorul prin ordonanţă sau instanţa de judecată prin încheiere,
dispune, după caz, înlocuirea sau reconstituirea dosarului ori
înscrisului dispărut.

1366 Lia Savonea Luciana Mera 1367

Art. 510 Proceduri speciale Procedura în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciare Art. 511
(2) Încheierea instanţei se dă fără citarea părţilor, afară de cazul Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Procedura civilă şi penală în cazul dispariţiei
când instanţa consideră necesară chemarea acestora. Încheierea înscrisurilor judiciare, Dreptul nr. 1/1997, p. 31-35.
nu este supusă nici unei căi de atac.
JURISPRUDENŢĂ
Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Procedura civilă şi penală în cazul dispariţiei
înscrisurilor judiciare, Dreptul nr.1/1997, p. 31-35. DECIZII DE SPEŢĂ

Procedura în caz de dispariţie Popular al Raionului „1 Mai” şi

JURISPRUDENŢĂ
a înscrisurilor judiciare. Instanţa nr. 1318/1959, al fostului Tribunal al
competentă. Potrivit art. 510 C.proc. Capitalei, cu motivarea ca îi sunt nece-
DECIZII DE SPEŢĂ
pen., înlocuirea sau reconstituirea se sare pentru soluţionarea unui memoriu
Înlocuirea sau reconstituirea dosarului de urmărire penală şi, în efectuează de organul de urmărire depus la Parchetul General. Tribunalul
dosarului ori înscrisului dispărut. urma demersurilor efectuate, au fost penală ori de instanţa de judecata constată că, potrivit art. 510 alin. (l)
Proceduri alternative. Inculpatul, depuse la dosar rechizitoriul, referatul înaintea căreia cauza se găseşte C.proc.pen., competenţa de soluţionare a
condamnat pentru săvârşirea a două de terminare a urmăririi penale şi pendinte, iar în cauzele definitiv cauzei referitor la dosarul nr. 3852/1958
infracţiuni, a declarat recurs împotriva principalele acte de urmărire penală. soluţionate, de instanţa la care dosarul revine Judecătoriei Sectorului 2, care a
sentinţei penale de condamnare şi a În aceste condiţii, cele două instanţe se găseşte în conservare. Petiţionara preluat în conservare dosarele fostului
deciziei prin care apelul i-a fost respins au apreciat în mod întemeiat că nu T.D. a solicitat Tribunalului Bucureşti Tribunal Popular al Raionului „1
ca nefondat, susţinând că, în mod există un interes justificat pentru a reconstituirea dosarelor penale Mai”. [Trib. Bucureşti, s. pen., sent.
greşit, cele două instanţe nu au demarat se iniţia procedura de reconstituire a nr. 3852/1958, al fostului Tribunal nr. 12/1995, CPJP 1994-1997, p. 348]
procedura de reconstituire a dosarului. dosarului, din moment ce înscrisurile
Examinând cauza, Curtea reţine că, judiciare dispărute au fost înlocuite.
prin încheierea din 23 martie 1996, [C.A. Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. Art. 511. Înlocuirea înscrisului
prima instanţă a constatat dispariţia 1355/1998, R.D.P. nr. 2/2000, p. 163] (1) Înlocuirea înscrisului dispărut are loc atunci când există copii
oficiale de pe acel înscris. Organul de urmărire penală sau instanţa
de judecată ia măsuri pentru obţinerea copiei.
Art. 510. Efectuarea procedurii speciale
(2) Copia obţinută ţine locul înscrisului original până la găsirea
(1) Înlocuirea sau reconstituirea se efectuează de organul de acestuia.
urmărire penală ori de instanţa de judecată înaintea căreia cauza
se găseşte pendinte, iar în cauzele definitiv soluţionate, de instanţa (3) Persoanei care a predat copia oficială i se eliberează o copie
la care dosarul se găseşte în conservare. certificată de pe aceasta.
(2) Când constatarea dispariţiei s-a făcut de un organ de urmă- Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Procedura civilă şi penală în cazul dispariţiei
rire penală sau de o instanţă de judecată, altele decât cele arătate înscrisurilor judiciare, Dreptul nr.1/1997, p. 31-35.
în alineatul precedent, organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată care a constatat dispariţia trimite organului de urmărire JURISPRUDENŢĂ
penală sau instanţei competente toate materialele necesare efec-
tuării înlocuirii ori reconstituirii înscrisului dispărut. A se vedea supra, art. 509 – „Decizii de speţă”.

1368 Luciana Mera Luciana Mera 1369

Art. 512 Proceduri speciale Asistenţa judiciară internaţională Art. 513
Art. 512. Reconstituirea înscrisului stabilit ce înscrisuri conţinea dosarul încheierilor de şedinţă de la 7 termene de
(1) Când nu există o copie oficială de pe înscrisul dispărut, se dispărut, fiind încălcate dispoziţiile judecată, dosarul a fost reconstituit numai
procedează la reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se art. 512 C.proc.pen., potrivit cărora în parte, în sensul că parchetul a înaintat
face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le conţinea. reconstituirea unui dosar se face prin copii de pe rechizitoriu, referatul de
reconstituirea înscrisurilor pe care le terminare a urmăririi penale şi adresa de
(2) În vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de probă. conţinea. Drept urmare, recursul a fost înaintare, fără să fi fost refăcute celelalte
(3) Rezultatul reconstituirii se constată, după caz, prin ordonanţa admis, s-au casat hotărârile atacate înscrisuri judiciare, inclusiv încheierile
orga nului de urmărire penală confir mată de procuror sau prin şi s-a trimis cauza primei instanţe de şedinţă şi fără a se pronunţa o hotărâre
hotărârea instanţei dată cu citarea părţilor. spre rejudecare, pentru a identifica cu în care să se consemneze rezultatul
(4) Hotărârea de reconstituire este supusă apelului, iar hotărârea precizie ce volum lipseşte din dosarul reconstituirii. În aceste condiţii, soluţia
pronunţată de instanţa de apel este supusă recursului. nr. 2049/1999 şi care sunt termenele de condamnare a inculpatului este
acordate în cauză, pentru a reconstitui nelegală, aşa încât apelul a fost admis,
Doctrină: D. Lupaşcu, G. Oprea, Procedura civilă şi penală în cazul dispariţiei încheierile de la fiecare termen şi pe sentinţa a fost desfiinţată, iar cauza a fost
înscrisurilor judiciare, Dreptul nr. 1/1997, p. 31-35. baza acestora şi a menţiunilor din trimisă spre rejudecare primei instanţe,
registrul general, să se stabilească ce urmând ca aceasta să soluţioneze fondul
JURISPRUDENŢĂ înscrisuri conţinea volumul dispărut şi cauzei, numai după îndeplinirea tuturor
să procedeze la reconstituirea acestora. actelor procedurale prevăzute de art. 508
DECIZII DE SPEŢĂ [I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2182/2005, şi urm. C.proc.pen. [Trib. Bucureşti, s.
B.J. – Bază de date] pen., sent. nr. 12/1995, în CJPPP 1998,
1. Reconstituirea dosarului. reconstituit volumul care lipseşte din
p. 438-439]
Procedură. Prima instanţă a dispus dosarul menţionat. Mai mult, nu au 2. Nerespectarea procedurii de
„reconstituirea dosarului nr. 2049/1999 fost reconstituite decât două încheieri, reconstituire a dosarului. Consecinţe.
A se vedea şi supra, art. 509 –
al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a nici măcar de la termene succesive. Or, Deşi prima instanţă a dispus reconsti-
„Decizii de speţă”.
penală, (volumul lipsă)”, fără a arăta care era obligatoriu să fie reconstituite toate tuirea dosarului, inclusiv refacerea
este acest volum. Din referatul întocmit încheierile, pentru că dispoziţiile primei
de Biroul de executări penale, rezultă instanţe fac obiectul verificării din punct
că la data când dosarul a fost restituit de de vedere al legalităţii şi temeiniciei
parchet, căruia îi fusese înaintat pentru în cadrul apelului declarat împotriva
Capitolul VI. Asistenţa judiciară internaţională
motivarea apelului, s-a constatat lipsa sentinţei. Pe de altă parte, pe baza
ultimului volum din dosarul instanţei, încheierilor se putea stabili care sunt Secţiunea I. Dispoziţii generale
din cele cinci înaintate. Pe de altă înscrisurile pe care le conţinea dosarul
parte, prin încheierea din 25 noiembrie dispărut, nefiind suficientă verificarea Art. 513. Condiţiile şi modalităţile de realizare
2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a registrului general, în care se consemnează
Condiţiile şi moda lităţile de realizare a asistenţei judiciare
penală constată reconstituit volumul III numai cererile şi actele care se depun
internaţionale în materie penală sunt cele stabilite prin dispoziţiile
din dosarul nr. 2049/1999 al aceleiaşi prin registratură, între termene, nu şi cele
cuprinse în legea specială şi în prezentul capitol, dacă prin convenţiile
instanţe. În raport cu aceste contradicţii, depuse în faţa instanţei, la termenul de
internaţionale nu se prevede altfel.
Curtea apreciază că nu rezultă dacă s-a judecată. Se constată, astfel că nu s-a

1370 Luciana
Luciana
Mera /Mera
Lucia Rog Lucia Rog 1371
Art. 514-5221 Proceduri speciale Asistenţa judiciară internaţională Art. 5221
Notă: Articolul 513 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003. (2) Dispoziţiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător.

Legislaţie: Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie Legislaţie: Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală. penală, art. 69, art. 72 alin. (2).

Secţiunea II. Comisia rogatorie JURISPRUDENŢĂ

DECIZII DE SPEŢĂ
Art. 514-518. Abrogate.
1. Persoană condamnată prezentă
Notă: Articolele 514-518 au fost abrogate prin Legea nr. 704/2001. la judecata în primă instanţă şi la
judecata în apel. Inaplicabilitatea
dispoziţiilor art. 5221 C.proc.pen.
Secţiunea III. Recunoaşterea hotărârilor penale 1) În conformitate cu dispoziţiile
sau a altor acte judiciare străine art. 5221 C.proc.pen., rejudecarea după
extrădare, la cererea condamnatului,
Art. 519-521. Abrogate. are loc numai în cazul persoanelor
judecate şi condamnate în lipsă. Pentru
Notă: Articolele 519-521 au fost abrogate prin Legea nr. 302/2004. a fi respectată voinţa legiuitorului,
interpretarea corectă din punct de
Art. 522. Executarea dispoziţiilor civile vedere gramatical şi sistematic a
Executarea dispoziţiilor civile dintr-o hotărâre judecătorească sintagmei amintite nu poate fi decât
penală străină se face potrivit regulilor prevăzute pentru executarea aceea ce include în sfera de aplicare
hotărârilor civile străine. exclusiv pe inculpaţii condamnaţi ce au
lipsit pe întreaga durată a procedurii de
judecată până la rămânerea definitivă a
hotărârii (atât la judecata şi pronunţarea
Secţiunea IV. Rejudecarea în caz de extrădare în primă instanţă, cât şi la judecata în
apel şi recurs, în măsura în care au fost
Notă: Secţiunea IV de la Capitolul VI al Titlului IV a fost introdusă prin Legea exercitate în cauză aceste căi ordinare
nr. 281/2003. de atac). Din examinarea lucrărilor
dosarului se constată, astfel cum în
Art. 5221. Rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de mod corect au reţinut şi instanţele
extrădare. anterioare, că inculpatul D.S. a fost
(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi prezent pe tot parcursul cercetării jude-
condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa cătoreşti în primă instanţă, asistat de
care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului. apărător ales, inclusiv la pronunţare.
Inculpatul a luat cunoştinţă de con-
damnare şi a declarat apel, fiind
prezent personal în faţa instanţei de
control judiciar la primele termene de
judecată, ocazie cu care a luat termen
în cunoştinţă pentru celelalte amânări
ulterioare până la soluţionarea cauzei,
în conformitate cu dispoziţiile art. 291
alin. (3) C.proc.pen. Lipsa ulterioară
a acestuia din motive particulare nu
a împiedicat soluţionarea în condiţii
legale a apelului, prin reprezentarea sa
de către apărătorul ales.
La judecarea recursului în faţa Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie inculpatul
a lipsit, fiind arestat în Germania din
motive imputabile acestuia, astfel încât
s-a dispus citarea sa la locul de deţinere
în străinătate, soluţionarea căii de atac
având loc numai după ce s-a constatat
imposibilitatea aducerii sale în România,
în prezenţa apărătorilor aleşi.
Ca atare, dreptul la apărare al
inculpatului a fost asigurat în cauză
prin audierea şi prezenţa sa nemijlocită
în cursul urmăririi penale, în faza de
judecată în primă instanţă, precum şi
parţial în cadrul judecăţii în apel şi,

1372 Lucia Rog Lucia Rog 1373

Art. 5221
în permanenţă, prin apărători aleşi, pe
parcursul întregii proceduri penale până la
definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile
dispoziţiile art. 5221 C.proc.pen.
Luând în calcul faptul că dreptul
inculpatului de a fi prezent la judecată
este recunoscut în Pactul internaţional
relativ la drepturile civile şi politice
şi că art. 6 parag. 3 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale recu-
noaşte celui acuzat „dreptul de a se
apăra el însuşi” şi „dreptul de a inte-
roga martorii”, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că
prezenţa inculpatului este în principiu
obligatorie la soluţionarea cauzei.
Curtea este constantă în a afirma că în
cazul procedurii în apel sau în recurs
art. 6 din Convenţie se aplică cu mai
puţină stricteţe, admiţându-se chiar
regularitatea unor asemenea proceduri în
care audienţa se desfăşoară fără prezenţa
celui acuzat (Hotărârea Ekbatani). Se
admit excepţii de la regula prezenţei
inculpatului atunci când asigurarea
acestei condiţii ar conduce la amânarea
nejustificată a procedurii, mai ales
dacă această situaţie a fost verificată şi
constatată şi dacă inculpatul are o culpă
în absenţa sa, astfel cum s-a întâmplat
şi în cauza privind pe petiţionarul
condamnat D.S. la judecata în recurs
(Hotărârea Colozza şi Rubinat). Ca
atare, soluţia adoptată în cauză este în
concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului. În
1374 Lucia Rog
Proceduri speciale
consecinţă, recursul a fost respins, ca
nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b)
C.proc.pen. [I.C.C.J., s. pen., dec. nr.
2517/2007, în www.scj.ro]
2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
a constat că în mod legal instanţele au
respins cererea de rejudecare a cauzei
formulată de condamnată, întrucât
aceasta nu a fost condamnată în lipsă,
condiţie cerută de art. 5221 C.proc.pen.
pentru a se dispune rejudecarea cauzei.
Astfel, inculpata a fost prezentă atât la
judecarea cauzei în primă instanţă, cât şi
la judecarea cauzei în instanţa de apel,
instanţă care a dispus condamnarea
sa, fiind asistată de un apărător ales.
Absenţa sa de la judecarea cauzei în
recurs s-a datorat plecării inculpatei
în străinătate, plecare care nu i-a
afectat dreptul la apărare, aceasta fiind
reprezentată de un avocat ales.
Nu se poate accepta susţinerea con-
damnatei că este o persoană judecată şi
condamnată în lipsă, deoarece ea a fost
prezentă la judecată (în primă instanţă
şi în apel), iar plecarea sa în străinătate
ulterior condamnării în instanţa de
apel nu are nicio relevanţă, condamnata
neputând să-şi invoce propria culpă în
favoarea sa, în cererea de rejudecare a
cauzei. Totodată, în interpretarea corectă
a condiţiei existenţei „unei persoane
judecate şi condamnate în lipsă”, cuprinsă
în art. 5221 C.proc.pen., trebuie avute în
vedere şi prevederile art. 365 alin. (1)
C.proc.pen. referitoare la apelul peste
termen, astfel cum au fost modificate
Asistenţa judiciară internaţională
prin Legea nr. 356/2006, apel care poate
fi declarat de partea care a lipsit atât la
toate termenele de judecată, cât şi la
pronunţare.
Constatând că instanţele au inter-
pretat corect prevederile art. 5221
C.proc.pen., stabilind că recurenta,
nefiind judecată şi condamnată în
lipsă, nu poate beneficia de dispoziţiile
menţionate privind rejudecarea cauzei,
precum şi că dispoziţiile art. 3859
alin. (1) pct. 18 C.proc.pen. nu sunt
incidente în cauză, deoarece instanţele
au stabilit corect situaţia de fapt a
condamnatei, Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie a respins recursul declarat
de aceasta. [I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 2684/2007, www.scj.ro]
2. Instanţa competentă. Rejude-
carea în caz de extrădare este regle-
mentată în art. 5221 C.proc.pen., potrivit
căruia, în cazul în care se cere extrădarea
unei persoane judecate şi condamnate
în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de
către instanţa care a judecat în primă
instanţă, la cererea condamnatului.
Din examinarea textului de lege mai
sus citat, rezultă că pentru rejudecarea
unei persoane extrădate este necesară
îndeplinirea condiţiei ca aceasta să
fi fost judecată şi condamnată în
lipsă. Din modul în care legiuitorul a
redactat textul folosind conjuncţia „şi”
în propoziţie, rezultă că rejudecarea
poate avea loc numai atunci când atât
judecata, cât şi condamnarea persoanei
extrădate au avut loc în lipsa acesteia.
Lucia Rog
Art. 5221
Potrivit art. 5221 C.proc.pen. cauza
„va putea” fi rejudecată, prin aceasta
înţelegându-se că nu întotdeauna are
loc rejudecarea persoanei extrădate,
ci numai atunci când aceasta a fost
judecată şi condamnată în lipsă.
Acest fapt este raţional având în
vedere prevederile art. 34 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004, potrivit cărora
noua procedură de judecată are scop
salvgardarea drepturilor la apărare a
persoanei care, judecată şi condamnată
în lipsă, nu a avut cunoştinţă de procesul
pornit împotriva sa şi, prin urmare, nu
a fost în măsură să-şi facă apărările.
Consecinţa acestei dispoziţii este aceea
că, la primirea solicitării de rejudecare
din partea condamnatului, instanţa
competentă este datoare să examineze
dacă condiţia privind judecarea şi
condamnarea în lipsă este îndeplinită,
aceasta fiind o condiţie de admisibilitate
după care se procedează la soluţionare.
Conform art. 5221 alin. (1) C.proc.
pen., dacă instanţa care a judecat în
primă instanţă consideră că sunt înde-
plinite condiţiile pentru trecerea la o
nouă judecată a cauzei, aceasta este
competentă să judece conform art. 5221
alin. (2) C.proc.pen. – adică potrivit
dispoziţiilor art. 405-408 C.proc.pen.
referitoare la procedura de rejudecare în
materia revizuirii după admiterea în prin-
cipiu. Or, atât textul art. 5221 alin. (1), cât
şi textul art. 405 C.proc.pen., prevăd
că rejudecarea cauzei se face de către
instanţa care a judecat în primă instanţă,
1375
Art. 5221
potrivit regulilor de procedură privind
judecarea în primă instanţă.
Aşa fiind, potrivit art. 5221
C.proc.pen., întotdeauna competentă
să rejudece o cauză privind o persoană
extrădată la solicitarea autorităţilor sta-
tului român este instanţa care a judecat
în primă instanţă, iar nu instanţei de
control judiciar, chiar dacă aceasta
a pronunţat hotărârea definitivă de
condamnare. [I.C.C.J., s. pen., încheie-
rea nr. 317/2007, www.scj.ro]
3. Condamnat care a avut cunoş-
tinţă de proces şi s-a sustras de
la judecată. Potrivit prevederilor
art. 5221 alin. (1) C.proc.pen., în cazul
extrădării active a persoanei judecate
şi condamnate în lipsă, cauza poate fi
rejudecată de către instanţa română
care a judecat în primă instanţă, la
cererea condamnatului. Prin urmare,
rejudecarea cauzei de către instanţa
română nu este obligatorie, cererea de
rejudecare formulată de condamnat
putând fi respinsă dacă instanţa constată
că cel condamnat a avut cunoştinţă de
procesul penal, întrucât a dat declaraţii
în cursul urmăririi penale, însă s-a
sustras de la judecată, părăsind ţara, iar
pe tot parcursul procesului penal a fost
reprezentat de un apărător desemnat
din oficiu. [I.C.C.J., s. pen., dec.
nr. 4713/2006, www.scj.ro]
4. Condamnat care nu se află în
ţară la momentul formulării cererii
de rejudecare. Procedura prevăzută
1376 Lucia Rog
Proceduri speciale Asistenţa judiciară internaţională Art. 4161
de art. 522 1 C.proc.pen. este aplicabilă
în situaţia în care cererea de extrădare Dispoziţii finale
a fost admisă iar persoana judecată şi
condamnată în lipsă se afla pe teritoriul
României având posibilitatea, de Art. 523. Termenii explicaţi în Codul penal
această dată, să participe a proces, cu Termenii sau expresiile al căror înţeles este anume explicat în Codul
respectarea tuturor garanţiilor proce- penal au acelaşi înţeles şi în Legea de procedură penală.
suale, inclusiv a dreptului la apărare
şi nu în situaţia în care procedura de Legislaţie: Cod penal, art. 141-154.
extrădare este în curs de desfăşurare,
când persoana condamnată se află pe
teritoriul altui stat, de regulă arestată
Art. 524.
provizoriu în vederea extrădării, astfel Prezentul cod intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1969.
că o rejudecare a cauzei, înainte de
extrădare, s-ar face tot cu inculpatul
în lipsă. În speţă, cererea de extrădare
formulată de autorităţile romane a fost
scoasă din vigoare ca urmare a admiterii
cererii formulate în acest sens de către
Procuratura Generală din Karlsruhe,
urmăritul (condamnatul din prezenta
cauză) neavând voie să părăsească
teritoriul Germaniei şi fiind obligat să
se prezinte în fiecare săptămână la secţia
de poliţie în 76 185 Karlsruhe. Chiar
apărătorul ales al petentului, a susţinut
în faţa instanţei de fond că acesta nu se
poate prezenta în România, fiind ţinut
să respecte obligaţiile fixate în sarcina
sa de către autorităţile germane, care
i-au ridicat toate documentele personale
care ar putea fi folosite ca documente
de călătorie. Prin urmare, tribunalul a
apreciat că cererea petentului condamnat
de rejudecare a fondului nu poate fi
primită. [Trib. Bucureşti, s. I pen., dec.
nr. 808/2006, nepublicată]
Lucia Rog 1377