Recuperarea prejudiciului este activitatea de restituire în natură prin

readucerea bunului, obiect al pagubei, în starea anterioară savârşirii faptei

ilicite. Dacă repararea în natură nu mai este posibilă, autorul faptei ilicite
este obligat la plata către persoana prejudiciată a unei sume de bani
reprezentând echivalentul prejudiciului, acţiune cunoscută în literatura de
specialitate ca despăgubire.
In funcţie de atitudinea autorului faţa de fapta ilicită cauzatoare de
prejudicii, culpa îmbracă forme diferite, cum sunt : intenţia directă sau
indirectă, în care autorul doreşte sau îi este indiferent dacă acţiunea sa se
realizează, sau usurinţa – imprudenţa şi neglijenţa, în care autorul nu doreşte
ca acţiunea să se producă sau pur şi simplu nu realizează şi nu prevede
consecinţele faptelor sale.
Aşa cum reiese din definiţia răspunderii civile, satisfacerea intereselor
patrimoniale ale celui prejudiciat printr-o faptă ilicită, indiferent de forma
culpei autorului, se realizează prin obligarea acestuia la repararea
prejudiciului suferit de victimă. Repararea prejudiciului se face în baza
principiului recuperării integrale, care în materie de răspundere civilă
delictuală presupune atât repararea pierderii suferite de victimă, cât şi a
beneficiului de care aceasta a fost lipsită.
Repararea în natură sau prin echivalent bănesc a unui prejudiciu
suferit sub forma unei pierderi concretizate în distrugerea sau degradarea
unor bunuri care prin destinaţia lor economică sau natura lor nu produceau
beneficiu constituie recuperarea integrală a acestuia.
Repararea, indiferent de forma sa, poate fi realizată dacă în prealabil
mărimea prejudiciului a fost măsurată şi evaluată corespunzător.
La evaluarea prejudiciului, atunci când repararea se face prin
echivalent bănesc, se iau în calcul despăgubirile ce urmeză a fi stabilite în
raport de preţurile existente în momentul evaluării acestuia, cu respectarea
principiului recuperării integrale, ceea ce presupune asigurarea pentru
victimă a unei stări patrimoniale identice cu cea avută înainte de a se
produce fapta ilicită al cărei efect este paguba.
In cazul distrugerii sau al dispariţiei unor bunuri, victima are dreptul
la o reparaţie egală cu valoarea de înlocuire a acestora, la care se adaugă şi
valoarea nerealizată prin lipsa lor de utilizare. Atunci când paguba are
caracter bănesc repararea acesteia trebuie să cuprindă şi beneficiul
nerealizat, calculat al total al dobînzilor neîncasate sau al altor sume de
natura acestora.
Recuperarea pagubelor se face prin obţinerea titlurilor executorii
asupra sumelor de încasat. Cele mai uzuale titluri executorii sunt
angajamentul de plată scris, decizia de imputare, dispoziţia judecătorească,
titlul executoriu notarial şi altele.
Valorificarea constatărilor consemnate în actele întocmite ca urmare a
efectuării controlului de gestiune se realizează atât operativ, pe parcursul
verificării, cât şi după încheierea acesteia.