Sunteți pe pagina 1din 21

PRELUCRAREA PRIN ELECTROEROZIUNE

2.1 ConsideraŃii teoretice

2.1.1 Principiul prelucrării prin electroeroziune

Prelucrarea prin electroeroziune este o tehnologie neconvenŃională care are la


bază procesele de eroziune. Procesele de eroziune sunt procese de distrugere a
integrităŃii straturilor de suprafaŃă ale obiectului supus eroziunii, cu ajutorul energiei
unui agent eroziv. Energia agentului eroziv, de natură mecanică, electrică,
electromagnetică, electrochimică, chimică, termică sau mecanică, acŃionează în zona de
interacŃiune sau spaŃiul de lucru eroziv şi se transformă în energie de distrugere a
integrităŃii straturilor de suprafaŃă a piesei supusă prelucrării, având ca efect prelevarea
de material. Prelevarea de material are loc sub formă de particule care trebuie
îndepărtate din spaŃiul de lucru, întrucât ele pot frâna continuarea eroziunii[25], [37].
Prelucrarea prin electroeroziune se bazează pe efectul eroziv polarizat al unor
descărcări electrice prin impuls, amorsate în mod repetat între un electrod (electrodul
sculă) şi obiectul prelucrării. Agentul eroziv este descărcarea electrică prin impuls.
În spaŃiul dielectric dintre piesă şi electrodul - sculă, numit interstiŃiu eroziv au loc
fenomene fizico-mecanice şi chimice, ca urmare a microdescărcărilor electrice
amorsate. Aceste microdescărcări străpung spaŃiul dielectric simultan în foarte multe
puncte. Energia de descărcare este localizată pe vârfurile microneregularităŃilor
suprafeŃei piesei şi are ca efect topirea şi vaporizarea metalului, urmată de răcirea şi
condensarea rapidă a metalului topit, rezultând produsele electroerozive.
Microdescărcarea energiei electrice în interstiŃiu sub formă de impuls duce la formarea
unor microcanale cilindrice pe vârful microneregularităŃilor, acolo unde stratul dielectric
este străpuns.

Electrod
sculă

Canal de
descărcar

Electrod
piesă

Figura 2.1 Desc[rcarea @ntre


electrozi
Aceste canale au diametrul de sute de microni, figura 2.1, şi lungimea de 100...150 µm
sau 400...600 µm [25]. Ca urmare a ionizării intense, în aceste canale se formează arcul
electric care topeşte şi vaporizează rapid microneregularităŃile. Deşi spaŃiul dintre
electrozi este redus şi microcanalele au secŃiuni mici, 2/3 din căderea de tensiune de
lucru are loc în această zonă.
ELECTROTEHNOLOGII

Procesul electroeoroziv este caracterizat de:


• durata şi energia impulsului aplicat între cei doi electrozi;
• mărimea coeficientului de umplere al impulsului;
• circulaŃia dielectricului.
Descărcarea electrică ce apare la o anumită tensiune şi putere a sursei evoluează în
patru etape succesive: descărcare luminiscentă, scânteie, scânteie - arc, arc electric.
Descărcarea în arc nestaŃionar începe la o cădere de tensiune de 28-30 V şi se
caracterizează printr-o stabilizare a diametrului canalului de descărcare şi a intensităŃii
curentului de descărcare. Dacă descărcarea are loc în stadiul de scânteie, efectul termic
se repartizează preponderent la anod, deoarece acestuia i se cedează energia electronilor
frânaŃi, în timp ce în stadiul de arc nestaŃionar, efectul termic este preponderent la catod,
datorită componentei ionice a curentului de descărcare.
Prelucrarea prin electroeroziune necesită asigurarea următoarelor condiŃii:
 introducerea directă a energiei electrice la suprafaŃa obiectului de prelucrat;
 dozarea temporară în impuls a energiei electrice în spaŃiul de lucru eroziv;
 asigurarea unui caracter polarizat al descărcării electrice;
 restabilirea continuă a rigidităŃii dielectrice iniŃiale a spaŃiului de lucru
eroziv.
Energia este transmisă obiectului de prelucrat în mod discontinuu sub formă de
impulsuri electrice. Pentru ca descărcările să aibă loc separat este necesar ca pauza
dintre două impulsuri să fie mai mare decât timpul necesar refacerii rigidităŃii
dielectrice a interstiŃiului şi decât durata proceselor tranzitorii determinate de caracterul
capacitiv sau inductiv al circuitului de alimentare.
Prelevarea de material este însoŃită de fenomenele:
• Fenomene termice
Descărcarea energiei prin canalele de ionizare pe vârful microneregularităŃilor
electrozilor are ca efect topirea, vaporizarea şi condensarea materialului de la suprafaŃa
piesei şi mai puŃin de pe suprafaŃa electrodului-sculă. Starea de agregare a materialului
prelevat depinde de parametrii impulsurilor de tensiune aplicate - energie, durată,
coeficient de umplere. O parte din materialul prelevat este evacuat din spaŃiul de lucru
sub forma produselor de eroziune. Energia impulsurilor de descărcare condiŃionează
mărimea particulelor şi tipul operaŃiei - degroşare sau finisare.
Evacuarea produselor de eroziune are loc datorită:
o undelor de şoc care apar în momentul descărcării energiei;
o fenomenelor de microexplozie a bulelor de gaz ce se formează;
o circulaŃiei dielectricului din spaŃiul de lucru eroziv.
• Fenomene mecanice
Fenomenele mecanice sunt determinate de existenŃa în piesa de prelucrat a
bulelor de gaz care, datorită dilatării termice expulzează particule de material. Totodată,
sub acŃiunea forŃelor care însoŃesc descărcările în impuls, materialul prelevat ,sub formă
de vapori sau picături, este expulzat în interstiŃiu unde se solidifică sub forma
produselor de eroziune care trebuie evacuate.
• Fenomene electrodinamice
Câmpul electromagnetic, care apare în timpul descărcării între cei doi electrozi,
crează forŃe electrodinamice care acŃionează asupra sarcinilor electrice în mişcare şi a
celor aflate pe suprafaŃa electrozilor, având ca efect prelevarea de material.
• Fenomene electrochimice
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

Temperatura ridicată din canalele de ionizare favorizează apariŃia fenomenului de


piroliză sau a fenomenului de dizolvare anodică, dacă dielectricul este apa. Fenomenul
de piroliză consumă ≈ 4...16% din energia impulsului, funcŃie de distanŃa dintre
electrozi. Efectele pirolizei sunt [25]:
 formarea unui amestec de gaze (60-70% H2, acetilenă 15-20%), parafină,
olefine şi oxigen;
 formarea unei pelicule subŃire de grafit pe suprafaŃa electrodului sculă,
datorită oxigenului care este absorbit de metal şi astfel se reduce uzura sculei.
Grosimea peliculei depuse depinde de energia impulsului. Pe durata
prelucrării poate avea loc simultan sau decalat, formarea sau distrugerea
peliculei ca urmare a proceselor statice şi dinamice din spaŃiul de lucru.
 influenŃarea directă a iniŃierii canalelor de ionizare;

2.1.2 InterstiŃiul dintre electrozi

InterstiŃiul dintre electrozi este un element al circuitului electric şi influenŃează


direct fenomenele care au loc la prelevarea de material prin electroeroziune. #n funcŃie
de interstiŃiu se alege tipul generatorului de impulsuri. VariaŃia unor parametri electrici
de prelevare depinde direct de generator care trebuie să funcŃioneze independent de
mărimea şi calitatea interstiŃiului. Reglajul interstiŃiului se face automat, urmărindu-se
menŃinerea constantă a valorii acestuia pentru a se evita scurtcircuitarea electrozilor.
Scurtcircuitarea electrozilor conduce la apariŃia unor cratere mari în piesă, ceea ce are ca
efect depăşirea toleranŃelor admise şi rebutarea piesei.
Mărimea interstiŃiului este corelată cu tipul operaŃiei, de exemplu: la operaŃia de
degroşare e necesar un interstiŃiu mare pentru a asigura evacuarea produselor
electroerozive în timp ce la operaŃia de finisare e necesar un interstiŃiu mic.

2.1.3 InstalaŃia tehnologică de prelucrare

Schema instalaŃiei de prelucrare prin electroeroziune este prezentată în figura 2.2.


Principalele elemente componente ale instalaŃiei sunt: generatorul de impulsuri,
sistemul de avans al electrodului sculă, ansamblul de electrozi- electrodul sculă şi piesa
de prelucrat, dispus în cuva de prelucrare unde se află dielectricul.

2.2. Dielectricul

Dielectricul este lichidul în care are loc descărcarea. Tipul dielectricului şi metoda
de circulaŃie a acestuia determină valoarea productivităŃii prelucrării prin
electroeroziune, măsurată în volumul de material prelevat în unitatea de timp.
CirculaŃia dielectricului are ca scop înlăturarea produselor de eroziune pentru:
 a se restabili starea iniŃială a interstiŃiului după fiecare descărcare;
 a reduce fenomenele de scurtcircuitare a electrozilor.
CondiŃii impuse dielectricului:
 stabilitate chimică mare faŃă de acŃiunea arcului electric;
 să-şi păstreze vâscozitatea în timp;
 să aibă conductivitate termică şi electrică;
 să aibă punct de inflamabilitate peste 40+C;
 să se evapore cât mai puŃin, iar vaporii să nu fie nocivi;
ELECTROTEHNOLOGII

 să aibă capacitatea de ionizare rapidă;


 să posede pasivitate chimică în raport cu electrodul sculă sau piesă;
 să fie uşor de recuperat prin recirculare şi să aibă preŃ de cost redus;
Principalele fenomene din dielectric sunt:
 străpungerea electrică şi piroliza;
 formarea undei mecanice de şoc şi explozia bulelor de gaz;
 circulaŃia produselor de eroziune .
Stabilitatea prelucrării se obŃine prin menŃinerea dielectricului la temperatură
constantă şi cu un anumit grad de impurificare. La temperaturi mari dielectricul se
evaporă şi apar degajări de gaze care au ca efect instabilitatea procesului electroeroziv.

Avans automat
electrod
Generator de
SA

– Electrod
R ă
S Electrod
ă
T Dielectric
+
Pompă pentru
circulaŃie

Rezervor
Recupera dielectric
re
InstalaŃie de
răcire

Figura 2.2 Schema de principiu a instalaŃiei de


Există patru metode de circulaŃie a dielectricului

[25]:
♦ circulaŃia prin injecŃie prin interiorul piesei când aceasta este găurită sau
prin interiorul electrodului sculă. Se evită apariŃia descărcărilor laterale
întrucât particulele prelevate nu mai circulă de-a lungul pereŃilor laterali ai
piesei, ceea ce ar facilita apariŃia fenomenelor de scurtcircuitare;
♦ circulaŃia prin aspiraŃie prin interiorul electrodului sculă obŃinându-se
viteze mai mari de prelucrare în comparaŃie cu aspiraŃia prin piesă;
♦ circulaŃia combinată, folosită la prelucrarea cu debite mari de erodare sau
prelevare de material, de exemplu la operaŃia de degroşare, caz în care este
necesară o spălare a suprafeŃei prelucrate prin combinarea circulaŃiei prin
aspiraŃie cu circulaŃia prin injecŃie;piesa va fi pregăurită.
♦ circulaŃia tangenŃială, folosită în cazul când nu este posibilă pregăurirea
piesei şi circulaŃia dielectricului se face tangenŃial la suprafaŃa prelucrată.
Alegerea uneia din metode se face în funcŃie de tipul operaŃiei de prelucrare,
materialul piesei, caracteristicile regimului electric, faza de prelucrare.
Dielectricii utilizaŃi în mod frecvent sunt:
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

• Apa deionizată se foloseşte pentru prelucrarea materialelor semiconductoare.


Asigură o rugozitate fină (2...3µm ) de prelucrare, nu carburează şi nu
murdăreşte suprafaŃa prelucrată. #n timpul prelucrării favorizează apariŃia
fenomenelor de electroliză şi oxidarea suprefeŃelor. Are preŃ de cost redus.
• Petrolul şi uleiul de transformator asigură o prelucrare cu uzură redusă a
electrodului datorită peliculei de grafit formată pe suprafaŃa acestuia.
Murdăreşte însă suprafeŃele cu cenuşă fin dispersată. Se recomandă, în special
pentru degroşare şi finisare. Uleiul de transformator permite o evacuarea bună
a produselor de eroziune, fiind însă inflamabil.
• Apa industrială este folosită pentru degroşare. Se caracterizează prin
fenomene de îmbătrânire rapidă şi corodare datorată proceselor electrochimice
• Suspensiile apoase au preŃ de cost redus şi aceleaşi dezavantaje ca şi apa.
• Alcoolul etilic şi metilic se folosesc pentru prelucrări de precizie, asigurându-
se o rugozitate foarte mică a suprafeŃelor prelucrate.
Indicatorii economici ai prelucrării prin electroeroziune sunt:
 Productivitatea prelevării de material Vp se exprimă prin volumul de material
prelevat în unitatea de timp ămm3/minş.
Cercetările experimentale [37] au evidenŃiat că productivitatea depinde direct
proporŃional cu energia şi frecvenŃa descărcărilor.
V p = k p ⋅ W ⋅ f [mm 3 / min] (2.1)
unde W - energia impulsului de descărcare ăJş, f - frecvenŃa impulsurilor, kp -
coeficient de prelucrare subunitar. Energia descărcării depinde de tensiunea arcului
electric, curentul de descărcare şi durata acestuia şi se exprimă cu formula
W = C ⋅ U 2 / 2 , unde C - capacitatea spaŃiului de descărcare, U - tensiunea aplicată.
Creşterea productivităŃii procesului de prelucrare se poate face prin:
♦ mărirea energiei impulsului de descărcare prin creşterea amplitudinii
curentului şi în mod limitat, prin creşterea duratei descărcării;
♦ creşterea frecvenŃei descărcărilor care se aplică în mod limitat, prin
reducerea timpului de pauză tp dintre impulsurile de tensiune aplicate spaŃiului
de descărcare; timpul de pauză trebuie să asigure durata necesară restabilirii
dielectrice a spaŃiului de descărcare;
♦ creşterea factorului de prelucrare kp prin:
• modificarea distanŃei de descărcare (spaŃiul dintre electrozi);
• creşterea rigidităŃii dielectrice a dielectricului;
• intensificarea circulaŃiei dielectricului.
 Precizia prelucrării depinde de:
♦ modul de amorsare al descărcării (contact închis sau deschis între electrozi)
şi caracterul acesteia (scânteie sau arc electric);
♦ precizia maşinii de prelucrat, a dispozitivului de fixare a electrozilor;
♦ precizia sistemului de avans automat al electrodului sculă;
♦ modul de alimentare şi calitatea dielectricului.
 Calitatea suprafaŃei prelucrate R z este funcŃie de parametrii electrici ai
descărcării, respectiv curentul şi tensiunea pe canalul de descărcare, materialul
electrodului sculă şi materialul piesei.
Experimental s-au stabilit relaŃiile:
ELECTROTEHNOLOGII

 R z = f (C ,U , i ) [µ m],
 (2.2)
V p = k ⋅ R z ⋅ f [mm /min]
3

Reducerea rugozităŃii înseamnă reducerea debitului de material erodat. #n ceea ce


priveşte materialul electrodului sculă, trebuie subliniat că acesta se erodează o dată cu
piesa. Pentru a evita uzura mare a electrodului sculă, este importantă alegerea
materialului pentru electrod. Aptitudinea unui metal de a fi prelucrat prin
electroeroziune sau prelucrabilitatea poate fi caracterizată de proprietăŃile sale
termofizice, întrucât procesele termice sunt preponderente în prelevarea de material.
Prelucrabilitatea materialelor se apreciază pe baza criteriului lui Palatnik, care se
evaluează cu relaŃia [42]:
(π ) = ρ ⋅ c ⋅ λ ⋅ θ t2 (2.3)
unde: ρ - resistivitatea materialului [Ωm], θt - temperatura de topire [ 0 C ] , λ-
conductibilitatea termică [W / m / K ] , c - căldura specifică masică [ J / Kg / K ] .
Pe baza parametrilor termofizici ai materialului se calculează valoarea criteriului
de prelucrabilitate (π), prelucrabilitatea fiind invers proporŃională cu valoarea criteriului
(π). Materialul pentru electrozi trebuie să aibă valori mari ale criteriului (π). Vom
prezenta câteva din valorile criteriului (π) pentru cele mai uzuale materiale:
πAl = 228 · 10 12 , πCu = 1590 · 10 12 , πFe = 512 · 10 12 πWf = 4971 · 10 12 ,
πgrafit = 2592 · 10 , πAg = 939 · 10 .
12 12

Se constată că pentru construcŃia electrodului se recomandă cupru, wolfram sau


grafit care au valori ridicate ale criteriului (π).

2.3. Generatoare de impulsuri

Prelucrarea prin electroeroziune utilizează energia electrică sub formă de


impulsuri ai căror parametri condiŃionează precizia şi rugozitatea prelucrării, respectiv
productivitatea instalaŃiei.

2.3.1 Clasificarea generatoarelor de impulsuri

Generatorul de impuls este elementul de bază al instalaŃiei de prelucrare prin


electroeroziune.
FuncŃiile principale ale generatorului sunt:
 alimentarea procesului tehnologic de prelucrare cu tensiunea necesară;
 limitarea curentului şi a duratei descărcării;
 asigurarea duratelor de lucru şi de pauză.
Există două mari variante constructive de generatoare:
a) generatoare de relaxare sau de acumulare la care energia se acumulează într-
un condensator şi apoi se descarcă pe spaŃiul de lucru eroziv.
b) generatoare fără acumulare
Impulsurile de descărcare obŃinute la generator pot fi: impulsuri unipolare cu
pauză, impulsuri unipolare pulsatorii, impulsuri alternative simetrice, impulsuri
alternative nesimetrice. Câteva din cele mai importante impulsuri generate sunt
prezentate în figura 2.3, unde tI - durata impulsului, tr - durata de relaxare sau de pauză,
T -perioada impulsului.
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

u u

t t

u u
T T

ti tr t ti tr t

u u T
T ti tr

t t
ti tr

u u
T
T
ti tr

t ti tr t

Se defineşte factorul de umplere al impulsului :


T 1 1
q = ; 2.3 fTipuri
Figura = f =de impulsuri (2.4)
ti T
de tensiune q ⋅ ti
Criteriile de clasificare a generatoarelor [25] sunt: metoda de generare a
impulsului, factorul de umplere, modul de conectare a generatorului la sarcină, schema
constructivă de principiu, gama de frecvenŃe etc.

#n funcŃie de modul de obŃinere al impulsului există tipurile de generatoare:


 generatoare de relaxare;
 generatoare cu saturaŃie magnetică sau transformatoare saturabile;
 generatoare mecanice sau chimice;generatoare ionice;
 generatoare cu tranzistori;
 generatoare cu tiristori şi generatoare cu diode de control;
 maşini electrice speciale.
ELECTROTEHNOLOGII

2.3.2 Generatoare de relaxare

Generatoarele de relaxare sunt generatoare de acumulare a căror funcŃionare se


bazează pe încărcarea şi descărcarea repetată a unui condensator. Condensatorul sau
acumulatorul de energie, fix sau variabil, este un element neliniar a cărui rezistenŃă de
pierderi îşi modifică valoarea la o anumită tensiune. Un alt element neliniar al
circuitului este format de ansamblu electrozi piesă - sculă şi interstiŃiul de lucru eroziv.
2.3.2.1.Generatoare de tipul RC
Schema electrică de principiu este prezentată în figura 2.5.

ES

U h
= C
P

u
U
Ui

Ua

Imax

ti td t

Figura 2.5 Generator tip

Generatoarele se realizează cu valoare constantă a tensiunii U. Tensiunea de încărcare a


condensatorului şi curentul de descărcare se exprimă cu relaŃiile cunoscute :
U − u a −δ t
(
u c (t ) = U 1 − e − t / τ c) i (t ) = i
ω1 ⋅ L1
⋅ e ⋅ sin ω 1 ⋅ t (2. 5)
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

unde: Ui - valoarea tensiunii de iniŃiere a descărcării arcului electric în spaŃiul dintre


electrozi; ti - timp de iniŃiere a descărcării sau de acumulare a energiei necesare
procesului eroziv, td - timp de descărcare, t d << t i , ua - tensiunea pe arcul electric,
aprox. 20- 30V, ω1 - pulsaŃia reală a circuitului: ω1 = ω 02 − δ 2 , δ = R / 2 L -factorul de
amortizare, ω0 - pulsaŃia ideală a unui circuit ideal LC: ω 0 =1 / LC ; f1 = ω 1 / 2π -
frecvenŃa impulsurilor de curent, τ c = RC constanta de timp a procesului tranzitoriu de
încărcare. Valoarea primului maxim al curentului este dată de expresia [42] ,

C
i max = (U i − u a ) ⋅ (2.6)
L1

expresie din care se constată că variaŃia valorii capacităŃii C permite reglarea valorii
maxime a curentului de descărcare. Uzură pronunŃată a electrodului sculă are loc
datorită schimbării polarităŃii, prin prezenŃa semialternanŃelor negative.
Durata încărcării condensatorului este influenŃată de valoarea rezistenŃei R şi
tensiunii de amorsare U i şi se determină din condiŃia: u (t i ) = U i . Rezultă expresia:

U
t i = RC ln (2.7)
U −Ui

Prelevarea de material în urma descărcării pe interstiŃiul de lucru h are loc ca


urmare a faptului că puterea electrică dezvoltată pe durata descărcării este mult mai
mare decât puterea sursei de alimentare, în condiŃiile în care energia sursei este
constantă. Procesul eroziv măreşte interstiŃiul h ceea ce conduce la creşterea tensiunii
U i care trebuie menŃinută constantă. De aici apare necesitatea unui avans automat
continuu al electrodului sculă, încât h ≈ constant. VariaŃii ale frecvenŃei, duratei şi
amplitudinii impulsului apar datorită stării interstiŃiului. Valorile R, C şi U i se stabilesc
în funcŃie de materialul prelucrat, precizia prelucrării, rugozitatea şi productivitatea
procesului eroziv. Randamentul prelucrării scade datorită pierderilor de energie electrică
pe rezistenŃele din circuit.
Generatorul tip RC se caracterizează prin simplitate constructivă, prezentând însă
următoarele dezavantaje [25], [42]:
♦ durata de încărcare t i are posibilităŃi reduse de reglaj;
♦ durata de descărcare td este constantă, la o valoare dată a capacităŃii C:
T 1 1 π
td = 0 = = = ⇒ t d = π L1C (2.8)
2 2 f0 ω0 1
2⋅
2π L1C
♦ valoarea maximă a curentului depinde de valoarea U i care e determinată de
rigiditatea dielectrică, mărimea şi starea fizică a interstiŃiului de lucru; în
consecinŃă, pentru o valoare constantă h, descărcarea are un caracter aleator şi
se obŃin valori diferite ale amplitudinii impulsurilor de curent. #n aceste
condiŃii rugozitatea de prelucrare este mare şi calitatea prelucrării redusă;
ELECTROTEHNOLOGII

♦ t i >> t d , t i este un timp mort pentru prelucrare, deci productivitate scăzută;


♦ sursa nu e utilizată eficient întrucât U i = (0,5...0,75) ⋅ U .
2.3.2.2. Generatoare tip RLC
Schema electrică de principiu este prezentată în figura 2.6.
Inductivitatea L din circuitul de încărcare permite eliminarea dezavantajelor
generatorului tip RC, mărindu-se viteza de creştere a tensiunii de încărcare a
condensatorului,C care variază conform cu relaŃia:
  δ 
u c (t ) = U 1 − e −δt cos ω1t − sin ω 1t   (2.9)
  ω1 
R L

ES
+

U C h
=
– P

u
Ui

Ud
t
i

Imax

ti td t

Figura 2.6 Generator tip RLC- schema de principiu, forma


undelor de tensiune şi curent

VariaŃia în timp aproximativ liniară a frontului undei de tensiune are ca efect o


diminuare a timpului de încărcare a condensatorului de lucru C.
Mărimea şi starea fizică a interstiŃiului de lucru determină o dispersie a valorilor
tensiunii de iniŃiere a descărcării U i şi a valorii maxime a curentului de descărcare.
Valoarea energiei acumulată în condensatorul de lucru este:
CU i2
Wi = (2.10)
2
Randamentul circuitului de încărcare se apreciază cu formula [25]:
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

Ui
η c.i = (2.11)
2U
La generatorul tip RC, unde tensiunea de încărcare are o variaŃie exponenŃială, şi
tensiunea U i ≅ (0,75 ÷ 0,8) ⋅ U rezultă randamentul η ci ≅ 0.37 , iar la generatorul tip
RLC, dacă U i = U , rezultă η ci = 0,5 . Valoarea randamentului circuitului de încărcare
este o mărime semnificativă a eficienŃei acestuia. Pentru un generator tip RLC în regim
de autooscilaŃie, când u c max ≅ 2 ⋅ U rezultă η ci ≅ 1 .
2.3.2.3 Generatorul RLCD
Schema electrică de principiu este prezentată în figura 2.7.
Dioda are rolul de a limita tensiunea de încărcare a condensatorului C la valoarea U.
Se evită valorile mai mari ale curenŃilor de descărcare, se menŃine constantă rugozitatea
suprafeŃei prelucrate, dar scade productivitatea. #ntrucât U i = U rezultă η = 0,5 ,
valoare acceptabilă Ńinând seama de avantajele prelucrării cu rugozitate uniformă.

R L

ES
+

U C h
=

P

u
Ui

Ua
t
i

Imax

ti td t

Figura 2.7 Generator tip RLCD- schema de principiu, forma undelor de


tensiune şi curent
ELECTROTEHNOLOGII

2.3.2.4. Generatorul LC
Schema electrică de principiu este prezentată în figura 2.8. #n circuitul de
încărcare se introduce o bobină vibratorie M. Valoarea redusă a rezistenŃei circuitului de
încărcare are ca efect creşterea randamentului şi reducerea supratensiunilor ce ar putea
distruge electrodul.

M L

ES
≈ C
h
U
P
=

Figura 2.8 Generator tip LC-

Elementul vibrator produce oscilaŃia electrodului sculă pe direcŃia de avans, astfel


că frecvenŃa, amplitudinea şi durata impulsurilor depind nu numai de parametrii
circuitului de încărcare-descărcare ci şi de caracteristicile oscilaŃiilor mecanice ale
electrodului sculă pe direcŃia de avans. Stabilitatea procesului de generare a impulsurilor
se obŃine la rezonanŃă, când frecvenŃa oscilaŃiilor electrice e egală cu frevenŃa
oscilaŃiilor mecanice.
2.3.2.5 Generatoare tip CC
Schema electrică de principiu este prezentată în figura 2.9. Condensatorul C din
circuitul de descărcare are o valoare mică, ceea ce permite ca într-o semiperioadă să
aibă loc câteva descărcări în interstiŃiul h. Randamentul circuitului de încărcare mai mic
decât la generatoarele LC. Impulsurile de descărcare sunt simetrice, ceea ce are drept
consecinŃă creşterea uzurii electrodului sculă.
C1

≈ ES
U C h
=
P

Figura 2.9 Generator tip RLC- schema de principiu

2.3.2.6. Generatoare tip RLCL


Schema de principiu este prezentată în figura 2.10.
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

R L1 L2

≈ ES

U C h
=
P

Figura 2.10 Generator tip RLCL

InductanŃa L1 cu rol de inductanŃă vibratorie permite creşterea tensiunii de lucru la


începutul descărcării. InductanŃa L2 din circuitul de descărcare măreşte durata
impulsului, reduce amplitudinea curentului de descărcare şi prin urmare creşte cantitatea
de material prelevat şi controlează uzura sculelor. Aceste generatoare sunt recomandate
pentru prelucrarea pe mai multe posturi de lucru simultan.

2.3.2.7. Generatoare RLCR


R1 L R2

≈ ES

U C h
=
P

Figura 2.11 Generator tip RLCR- schema de principiu

Schema de principiu este prezentată în figura 2.11. Descărcarea condensatorului


va fi aperiodică şi unipolară prin alegerea corespunzătoare a valorii rezistenŃei R2 şi a
rezistenŃei conexiunilor circuitului de descărcare. Condensatorul C are o valoare
ridicată, obŃinându-se impulsuri aperiodice de durată mai mare şi intensitate mică.
Regimul termic este preponderent la electrodul sculă şi prin urmare se va lucra cu
polaritate inversă, adică electrodul piesă conectat la (-) iar electrodul sculă la (+).
RezistenŃa din circuitul de descărcare introduce pierderi mari, reduce randamentul şi
reduce cantitatea de material prelevat .O valoare mare a capacităŃii ar reduce frecvenŃa
impulsurilor, cu efecte negative asupra rugozităŃii. Uzura electrozilor este mică.

2.3.3. Generatoare electromagnetice de impulsuri unipolare

Impulsurile periodice de curent cu valori mari se obŃin şi cu dispozitive statice cu


transformatoare monofazate la frecvenŃa industrială 50 Hz.
Generatoare de frecvenŃă industrială
D
T ES

Figura 2.12 Generator de frecvenŃă industrială


ELECTROTEHNOLOGII

Se realizează cu diode semiconductoare pentru redresarea unei semialternaŃe,


figura 2.12 sau cu modularea a două semialternanŃe, caz în care se pot alimenta două
posturi de lucru separat, succesiv şi independent. Diodele trebuie să aibă stabilitate
termică la scurtcircuitele ce pot avea loc la contactul electrozilor sau prin particule de
eroziune.
Generatoare de impulsuri unipolare cu saturaŃie.
Impulsurile de tensiune necesare prelucrării se obŃin prin transformarea tensiunii
sinusoidale cu ajutorul unor rezistenŃe neliniare, transformormatoare saturabile sau
amplificatoare magnetice.

2.3.4. Electromaşini de impulsuri periodice

D D

ES ES

~ h ~ h

P P

Figura 2.13 Electroma]ini de impulsuri periodice- schema de principiu


• generatoare unipolare de inducŃie, care furnizează impulsuri unipolare de
tensiune prin modelarea câmpului magnetic statoric;
• generatoare sincrone şi de inducŃie care transformă impulsurile periodice în
impulsuri unipolare cu ajutorul unor diode montate în exteriorul
maşinii,figura 2.13 .

2.3.5. Generatoare cu tiristoare comandate

Schema de principiu este prezentată în figura 2.14.

T1 T2 T3
ES
R
S
T h

T4 T5 T6 P

Figura 2.14 Generatoare cu tiristoare comandate


Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

2.4. Reglajul automat al interstiŃiului de lucru

Stabilitatea procesului de prelucrare este condiŃionată de păstrarea valorii


constante a interstiŃiului de lucru h , cu ajutorul sistemului de reglaj automat SRA[42].
Schema bloc a sistemului automat este prezentată în figura 2.15.
A
SRA

C
Uref Umed
T SLE

Figura 2.15 Schema bloc a sistemului automat de avans


electrod

unde: T- traductor, C - comparator, A - amplificator, SLE- spaŃiu de lucru eroziv.

Valorea curentă a interstiŃiului de lucru h este convertită cu ajutorul traductorului


T într-o mărime adecvată reglajului, influenŃată direct de starea intersiŃiului şi anume:
 valoarea medie a tensiunii în interstiŃiu;
 valoarea medie a curentului de descărcare;
 valoarea medie a frecvenŃei impulsurilor.
Dacă mărimea convertită este valoarea medie a tensiunii în interstiŃiu U med , aceasta se
compară cu tensiunea de referinŃă U ref şi, în funcŃie de rezultatele comparării, se
• comandă elementul de execuŃie al sistemului de avans automat SRA, prin
intermediul amplificatorului A, până când U ref = U med .
u
M M
U
M
U

A A A N P
N P N P
U
Umed Q Umed Q Umed Q
O t
ti td tp ti ti’ td tp ti td

u
M N M N M N
U

A A A
P Q P Q P Q
U
Umed R Umed R Umed R
O t
ti td tp ti td tp ti td

Figura 2.16 Explicativă la calculul valorii medii a tensiunii


ELECTROTEHNOLOGII

Următoarele situaŃii pot apărea:


• U ref < U med , interstiŃiul e mai mic şi se comandă ridicarea ES;
• U ref > U med , interstiŃiul e mai mare şi se comandă coborârea ES;
• U med = 0 există scurtcircuit şi se comandă ridicarea ES.
Să considerăm impulsurile de tensiune de la generatorul RLCD, [35], care ne vor
permite să evaluăm valoarea medie a tensiunii, figura 2.16.
Valoarea medie a tensiunii se calculează cu formula cunoscută :
T
1 1
U = ∫ u (t )dt = ⋅ A (2.12)
T 0 T
şi evaluând integrala cu valoarea ariei de sub graficul impulsurilor de tensiune rezultă,
pentru primul impuls de tensiune din figura 2.16 :
1 U ⋅t  A
U med 1 =  i i + U a ⋅ t d  ⇒ U med 1 = 1 (2.13)
T 2  T

#n timpul prelucrării interstiŃiul creşte, descărcările se amorsează după un timp mai


mare, caz corespunzător celui de-al doilea impuls din figură, şi prin urmare:
1 U ⋅t  A
U med 2 =  i i + U i ⋅ t ' i + U a ⋅ t d  ⇒ U med 2 = 2 ; A2 > A1 (2.14)
T 2  T
Dacă valoarea interstiŃiului scade, iniŃierea descărcării are loc la o tensiune mai
mică U i' , corespunzător celui de-al treilea impuls şi rezultă:
U ' ⋅t  1 A
U med 3 =  i i + t d ⋅ U a  ⋅ = 3 ; A3 < A2 ; A3 < A1 (2.15)
 2  T T
RelaŃiile evidenŃiază influenŃa timpului de iniŃiere a descărcării tI şi a tensiunii U i
asupra valorii medii a tensiunii, mărimi dependente de valoarea interstiŃiului.
Valorile normale de lucru ale interstiŃiului depind de dielectric, tipul generatorului
şi regimul de prelucrare. De exemplu pentru operaŃiile de degroşare se folosesc valori de
(80÷100)µm, iar pentru finisare de (10÷15)µm.
Sistemul de reglaj automat trebuie să asigure o mişcarea lentă a electrodului, fără
şocuri mecanice, în care scop se folosesc servomotoare de curent continuu, iar la
maşinile de prelucrare prin electroeroziune de puteri mari şi medii, acŃionarea se
realizează cu piston hidraulic cu sistem cu dublu efect.

2.5 Prelucrarea prin electroeroziune în câmp magnetic

Creşterea productivităŃii procesului de prelucrare precum şi reducerea preŃului de


cost al electrodului sculă sunt posibile de realizat prin suprapunerea unui câmp
magnetic în spaŃiul eroziv [34]. Câmpul magnetic va avea liniile de câmp
perpendiculare pe frontul eroziunii, suprapus peste procesul eroziv din interstiŃiul de
lucru format din electrodul sculă şi electrodul piesă.
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune
electromagnet

magnet permanent N S

S N

electrod
ă
electrod
ă

Figura 2.17 Dispunerea bobinei sau magnetului permanent pe electrodul sculă

Există diferite variante de suprapunere a câmpului magnetic, prin intermediul unor


electromagneŃi sau al unor magneŃi permanenŃi [34]:
♦ Montarea bobinei sau a magnetului permanent pe electrodul sculă realizat
din material feromagnetic, pentru influenŃarea interstiŃiului frontal,figura 2.17.
♦ Montarea în jurul electrodului piesă sau în interiorul acestuia, electrodul
sculă fiind din material feromagnetic, figura 2.18 a,b.
♦ Montarea pe dispozitivul portelectrod, electrodul sculă fiind din material
feromagnetic, figura 2.19.

electrod

electrod
ă
electromagne
t

a b
Figura 2.18 Dispunerea bobinei sau magnetului permanent pe electrodul piesă
♦ Montarea electromagnetului sau a magnetului permanent pentru influenŃarea
interstiŃiului frontal, în interiorul electrodului sculă executat din materiale
para sau diamagnetice (în cazul bobinei cu miez) şi din materiale
feromagnetice (în cazul bobinei fără miez), figura 2.19.
ELECTROTEHNOLOGII

electromagn

portelectro

electrod
electrod

Figura 2.19 Dispunerea bobinei sau magnetului permanent în interiorul


electrodului sculă

♦ Montarea câte unei bobine sau magnet permanent pe electrodul sculă


executat din material para sau diamegnetic şi pe electrodul piesă, figura 2.20

Printr-o variaŃie corespunzătoare a intensităŃii câmpului magnetic sau a direcŃiei


liniilor de câmp se poate utiliza acelaşi electrod sculă atât la operaŃiile de degroşare cât
şi la finisare. Deasemenea, aplicarea câmpului magnetic exterior determină o reducere a
tensiunii de amorsare a descărcărilor electrice între electrodul sculă şi piesă.

electrod

electrod

electromagn

Figura 2.20 Dispunerea bobinei sau magnetului permanent pe


electrodul sculă şi pe piesă
Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

MotivaŃiile privind influenŃa favorabilă a câmpului magnetic exterior sunt:


 mărirea interstiŃiului, cu efecte pozitive asupra evacuării produselor de
eroziune;
 orientarea produselor de eroziune de către liniile de câmp, realizându-se un
traseu avantajos al descărcării electrice prin impuls;
 creşterea coeficientului de eficienŃă, definit ca raportul dintre numărul
impulsurilor active care prelevează material şi numărul total de impulsuri, pentru
o valoare mică a solenaŃiei de magnetizare.
 posibilitatea de corecŃie a traiectoriei descărcărilor electrice din interstiŃiu cu
ajutorul câmpurilor magnetice cu linii de câmp perpendiculare pe acesta.
Intensificarea procesului eroziv se realizează şi prin introducerea în lichidul
dielectric a unor particule feromagnetice, favorizând formarea punŃilor de descărcare. O
altă metodă ar fi suprapunerea unor câmpuri alternative a căror frecvenŃă va fi de
ordinul de mărime al frecvenŃei impulsurilor de lucru, cu menŃinerea unui defazaj între
impulsul electric exterior şi cel magnetic.
Varianta optimă de alimentare a bobinelor plasate pe electrodul piesă sau pe
electrdul sculă este cea pentru care sensul liniilor de câmp pentru ambele bobine sunt
orientate către piesă.
Se poate concluziona că prin aplicarea câmpurilor magnetice exterioare devine
posibilă modificarea unor mărimi ce influenŃează procesul eroziv din interstiŃiul de
lucru: mărirea interstiŃiului şi a coeficientului de eficienŃă.
Rezultate favorabile se obŃin prin câmpuri magnetice obŃinute cu ajutorul
bobinelor plasate pe electrodul sculă şi pe electrodul piesă, cu circuit magnetic închis
prin partea mecanică a maşinii, alimentae astfel încât să rezulte pentru ambele bobine,
linii de câmp orientate spre electrodul piesă.

2.6. Electroeroziunea cu fir

electrod
h

vf

vp
pies
ă
h

df

Figura 2.21
ELECTROTEHNOLOGII

Electrodul sculă este un fir de sârmă calibrat, din cupru sau molibden, cu diametre
foarte mici ( 0,02...0,3mm) şi cu lungime foarte mare , ( 7000...12000 m) întins între două
role de ghidare. Firul se derulează continuu cu o viteză constantă, figura 2.21, cu
posibilitatea de a schimba sensul, pentru contiuarea procesului de eroziune.
Firul trebuie să realizeze o debitare simplă sau cu profil complex a
semifabricatului. Debitarea se poate
realiza prin urmărirea unui şablon,
role de derulare
caz în care precizia nu este prea
ridicată, sau pe maşini cu comandă
ghidaje din safir numerică.
– #n spaŃiul de lucru eroziv fir- piesă
electrodul fir vf apar solicitări mecanice, datorate
bulelor de gaz care apar la prelucrare
+ şi solicitări electrice produse de
vp forŃele electrice de atracŃie datorate
electrodul piesă – condensatorului format de fir cu
piesa. Dielectricul folosit este apa,
care se injectează sub presiune în
borne de contact interstiŃiul de lucru care este foarte
îngust, pentru evacuarea produselor
de eroziune. Dezavantajul este că
Figura 2.22 facilitează apariŃia electrolizei,
degajarea de hidrogen şi oxigen, gaze care în amestec pot produce explozii ce au ca
efect ruperea firului sau deplasarea piesei. Pentru evitarea electrolizei se recomandă
utilizarea de generatoare la care tensiunea medie de ieşire este nulă. La tăierea prin
electroeroziune cu fir este necesară păstrarea constantă a distanŃei h dintre fir şi piesă ce
se prelucrează.
Există maşini de tăiat cu fir după şablon, adică se urmăreşte conturul unui şablon
prelucrat cu mare precizie şi care are forma piesei ce urmează a se prelucra. Urmărirea
conturului şablonului se poate face direct, adică electrodul sculă urmăreşte conturul
şablonului sau indirect când conturul şablonului este urmărit de un palpator care
transmite mişcarea dispozitivului de prindere al piesei, printr-un sistem tip pantograf.
La prelucrarea unor piese cu contururi foarte complicate se folosesc maşinile de
tăiat cu fir prin electroeroziune cu comandă program:
 manual, caz în care conturul piesei se împarte în porŃiuni simple: arce de cerc,
segmente de dreaptă, arce de elipsă etc. ale căror coordonate determinate de către
operator se înscriu pe o bandă perforată standardizată;
 asistată de un calculator care utilizează programe specializate [25], [37].
Deplasarea maşinii de prelucrat în coordonate bidimensionale este comandată de
motoare pas cu pas. Precizia ridicată a prelucrării este asigurată de dispozitive de
calibrare a firului (filiere de diamant)

2.7 AplicaŃii tehnice


Capitolul 2 Prelucrarea prin electroeroziune

Procesarea tehnologică a pieselor prin electroeroziune are avantajul că


electrodul-sculă şi piesa nu sunt în contact, fapt pentru care nu se transmit presiuni pe
suprafaŃa piesei şi prin urmare nu se creează presiuni interne.
În construcŃia de maşini unelte, pompe, compresoare, turbine etc. metalele şi
aliajele dure şi extradure au o pondere însemnată. Prelucrarea prin electroeroziune este
în general utilizată numai la prelucrarea acestor materiale, în condiŃii speciale putând fi
prelucrate pe adâncimi mici şi alte materiale care nu sunt bune conductoare de
electricitate. Utilizarea acestui procedeu la prelucrarea oŃelurilor speciale şi a carburilor
metalice, folosite la execuŃia sculelor (care prin procedeele clasice nu puteau fi
prelucrate decât prin rectificare sau cu scule de diamant), s-a impus datorită unei
eficienŃe economice ridicate. Se pot prelucra deasemenea şi alte piese cum ar fi bucşe,
lagăre sau tampoane, care prelucrate cu metode clasice ca presarea şi sinterizarea îşi pot
pierde precizia dimensională şi de formă, necesitând astfel prelucrări suplimentare care
să le asigure precizia dimensională şi de formă şi rugozitatea.
Prin electroeroziune se pot realiza operaŃiile: găurirea simplă şi profilată,
tăierea sau debitarea materialelor dure şi extradure, rectificarea interioară şi exterioară,
prelucrarea canalelor şi fantelor, prelucrarea matriŃelor şi ştanŃelor etc.
Prelucrarea prin electroeroziune este folosită intensiv la ascuŃirea şi durificarea
sculelor, în general cu forme geometrice complexe, precizie şi rugozităŃi impuse. #n
cazul în care la prelucrarea clasică prin găurire, polizare, rectificare, strunjire, frezare se
folosesc scule din materiale greu prelucrabile cum ar fi: molibden, tantal, oŃeluri
refractare, anticorozive, inoxidabile, carburi metalice, mase plastice, pentru
economisirea de material se recomandă durificarea sculelor prin depunerea unui strat de
material dur prin electroeroziune. Durificarea se face cu metale ca molibden, tantal sau
aliaje: castelit, sormaid [25]. Procedeele tehnologice de ştanŃare la cald sau la rece,
matriŃare, turnare sub presiune sau în cochile, necesită ştanŃe şi matriŃe destinate a
asigura pieselor dimesiunea şi forma, rugozitatea fină şi adausuri de prelucrare mici.
FuncŃie de tipul materialului stanŃelor, cochilelor sau matriŃelor, pentru prelucrarea lor
se recomanda electroeroziunea. Un alt domeniu de aplicare al electroeroziuniii este
extragerea sculelor rupte la operaŃiile de filetare , alezare, găurire.
În general prin electroeroziune pot fi prelucrate toate materialele bune
conductoare de electricitate, fie că sunt moi, dure sau extradure. Duritatea materialului
are o mică influenŃă asupra regimului electric de prelucrare. #n anumite condiŃii pot fi
prelucrate şi materiale neconductoare de electricitate. SuprafeŃele din oŃel prelucrate
prin electroeroziune sunt mate, de aceea e necesară lustruirea mecanică pentru obŃinerea
luciului metalic. Se prelucrează deasemenea fonta albă sau fonta aliată.