STRATEGIA EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL FORŢEI DE MUNCĂ

I. Conceptul general al Strategiei Europene de Ocupare

a Forţei de MuncaO dată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, la 2 octombrie
1997,
Uniunea Europeană şi-a propus ca obiectiv „să promoveze progresul economic şi
social, precum şi un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi să ajungă la o
dezvoltare echilibrată şi durabilă, în special prin crearea unui spaţiu fără frontiere
interne, prin consolidarea coeziunii economice şi sociale” (art. 2 de exemplu,
articol B). În sensul art. 2, acţiunea Comunităţii presupune „promovarea unei
coordonări între politicile de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre,
în vederea întăririi eficienţei acestora prin elaborarea unei strategii
coordonate privind ocuparea forţei de muncă”.
Prin includerea unui capitol special privind ocuparea (Titlul VIII
titlul VI A, art. 125-130 articolele 109 N - S) în Tratatul de la Amsterdam, se dădea
pentru prima dată o consistenţă juridică „expressis verbis” cooperării în domeniul
politicii de ocupare la nivel european, acest lucru fiind concretizat în cadrul
Tratatului de Constituire a Comunităţii Europene.
Conform art. 125, Statele Membre şi Comunitatea se angajează să
elaboreze o strategie coordonată în privinţa ocupării forţei de muncă şi, în special,
să promoveze o forţă de muncă calificată, formată şi adaptabilă, precum şi pieţe ale
muncii capabile să reacţioneze rapid la evoluţia economiei. Art. 126 stabileşte, prin
intermediul politicii naţionale a ocupării forţei de muncă, responsabilitatea Statelor
Membre de a contribui la realizarea obiectivelor politicilor economice ale
Comunităţii. De asemenea, Statele Membre, ţinând cont de practicile naţionale
legate de responsabilităţile partenerilor sociali, consideră promovarea ocupării
forţei de muncă o problemă de interes comun şi îşi coordonează acţiunea în acest
sens în cadrul Consiliului European în conformitate cu art. 128.
Nucleul acestui demers îl constituie art. 128, în care sunt prezentate şi
descrise caracteristicile principale ale strategiei coordonate de ocupare.
În cadrul art. 128 se stabileşte modul de acţiune pentru aplicarea strategiei
de ocupare. Astfel, Consiliul European analizează anual situaţia ocupării forţei de
muncă din Comunitate şi adoptă concluzii pe baza unui Raport anual comun al
Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene.
Pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul Uniunii Europene,
hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea
Parlamentului European, a Comitetului Economic şi Social, a Comitetului
Regiunilor şi a Comitetului pentru ocuparea forţei de muncă prevăzut în art. 130,
elaborează anual Linii Directoare, de care Statele Membre ţin cont în politicile
lor naţionale de ocupare.
Fiecare Stat Membru transmite Consiliului şi Comisiei un Raport anual
privind principalele măsuri pe care le-a luat pentru a pune în aplicare propria
politică de ocupare, în conformitate cu Liniile Directoare privind Ocuparea forţei
de muncă.
Pe baza acestor Rapoarte şi după obţinerea avizului din partea Comitetului
pentru ocuparea forţei de muncă, Consiliul efectuează anual, în lumina Liniilor
Directoare privind Ocuparea, o analiză a punerii în aplicare a politicilor ocupării
forţei de muncă ale Statelor Membre. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată,
la recomandarea Comisei, poate face recomandări Satelor Membre, dacă în
urma analizei efectuate se consideră necesar acest lucru.
Pe baza rezultatelor analizei respective, Consiliul şi Comisia întocmesc
un Raport anual comun, referitor la situaţia ocupării forţei de muncă în
Comunitate şi la punerea în aplicare a Liniilor Directoare privind ocuparea
forţei de muncă, pe care îl adresează Consiliului European.
Un alt element important este stabilit în cadrul art.129, care se referă la
cooperarea dintre Statele Membre pentru susţinerea acţiunii lor în domeniul
ocupării forţei de muncă.
Astfel, Consiliul, după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a
Comitetului Regiunilor, poate adopta acţiuni de încurajare destinate să favorizeze
cooperarea dintre Statele Membre, prin intermediul iniţiativelor care urmăresc
dezvoltarea schimburilor de informaţii şi a bunei practici, prin furnizarea unor
analize comparative şi a unor recomandări, precum şi prin promovarea unei
abordări inovatoare şi prin evaluarea experienţelor, în special prin recurgerea la
proiectele pilot.
Art. 130 stabileşte înfiinţarea Comitetului pentru ocuparea forţei de
muncă.
Consiliul, după consultarea Parlamentului European, instituie un Comitet
al ocupării, cu caracter consultativ, în vederea promovării coordonării, între Statele
Membre, a politicilor în materie de ocupare a forţei de muncă şi de pe piaţa muncii.
Misiunea Comitetului este de a urmări evoluţia situaţiei ocupării forţei de muncă şi
a politicilor de ocupare în Satele Membre şi în Comunitate, de a formula avize, fie
la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie iniţiativă şi de a contribui la
pregătirea hotărârilor Consiliului prevăzute la art. 128. Pentru a-şi îndeplini
mandatul, Comitetul se va consulta cu partenerii sociali. Fiecare Stat Membru şi
Comisia numesc câte doi membri în Comitet. II. Evoluţia şi stadiul Strategiei
Europene de Ocupare
a Forţei de Muncă
Strategia Europeană de Ocupare: origine, evoluţie şi dezvoltare
În anii ‘90 a apărut un consens politic în privinţa naturii structurale a
problemei ocupării şi necesităţii creşterii intensive a gradului de ocupare. Politica
de stabilizare monetară (în vederea pregătirii Uniunii Monetare Europene), natura
comună a provocării legate de rezolvarea problemelor ocupării şi şomajului,
solicită un răspuns mai bine coordonat al politicii de ocupare la nivel european.
Dezbaterea, începută în timpul negocierilor Tratatului de la Maastricht
(1992), care va duce la întărirea dimensiunii sociale a modelului european
printr-un protocol social, a dus la acceptarea, în cadrul Consiliul European de la
Amsterdam (iunie 1997) a noilor prevederi privind Ocuparea din cadrul
Tratatului. Deşi este ratificată competenţa naţională în politica de ocupare, prin
art. 126 al Tratatului, ocuparea a fost declarată o problemă de interes comun şi
Statele Membre au fost solicitate să dezvolte o Strategie de Ocupare coordonată
la nivel european. Art. 128 instituie cadrul pentru dezvoltarea politicilor naţionale
de ocupare pe baza priorităţilor şi intereselor comune europene.
Implementarea Strategiei permite o diversitate de abordări şi solicită
implicarea tuturor actorilor importanţi, în acord cu diversitatea instituţională la
nivel naţional şi cu practicile dialogului social. Caracterul deschis al procesului
de coordonare solicită partenerii sociali (atât la nivel naţional, cât şi la nivel
european) să realizeze activităţi specifice, implicându-se la nivel regional şi local.
Summit-ul de la Luxemburg (noiembrie, 1997), ca reacţie la nivelul
ridicat al şomajului şi anticipând intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam
(la 1 mai 1999), lansează implementarea noii metode a coordonării stipulată în
art. 128, aprobând primul set de Linii Directoare privind Ocuparea. Acestea au
fost prezentate sub cele patru direcţii integrate de acţiune (piloni): capacitate de
ocupare, antreprenoriat, adaptabilitate şi egalitate de şanse. Aceste activităţi
constituie un răspuns cuprinzător la problema ocupării, integrând oferta
fundamentală şi politicile orientate spre cerere.
Întâlnirea la nivel înalt de la Luxemburg a stabilit pentru politica
europeană de ocupare obiective majore. Când a fost lansat procesul Luxemburg, un
număr de State Membre făcuseră deja eforturi vizând orientarea politicilor de piaţă
a muncii în sensul prevenirii şomajului de lungă durată pentru anumite grupuri
ţintă
şi creşterii cheltuielilor cu măsurile active.
Climatul politic european a fost favorabil reformelor pieţei muncii în
perioada Summit-ului de la Luxemburg.
Procesul Luxemburg a trasat profilul politicii europene în domeniul
ocupării.
Unele State Membre au trecut de la politici pasive ale pieţei muncii la
politici active. Aceste schimbări au fost parte a unor reforme mai generale de
coordonare a măsurilor economice şi de piaţă a muncii, unele având drept cadru de
implementare existenţa unui pact social. Un moment important în evoluţia
Strategiei Europene de Ocupare îl
reprezintă Reuniunea Consiliului European de la Cardiff (iunie, 1998), care a
stabilit o amplă reformă structurală pentru îmbunătăţirea capacităţii şi eficienţei
pieţei muncii şi a pieţei bunurilor, serviciilor şi capitalului, moment cunoscut sub
numele de „Procesul Cardiff”.
La data intrării în vigoare a Tratatului, în mai 1999, atât Parlamentul
European, cât şi alte instituţii ale Comunităţii şi Comitetul de Ocupare
participaseră
în mod activ la realizarea Liniilor Directoare privind Ocuparea.
La Reuniunea Consiliului European de la Kőln (iunie, 1999), s-a hotărât
îmbunătăţirea Strategiei Europene de Ocupare, prin luarea în consideraţie a tuturor
factorilor economici care afectează situaţia forţei de muncă. Reuniunea a declanşat
aşa-numitul „Proces Kőln”, de urmărire şi ameliorare continuă a Strategiei
Europene de Ocupare, expresie a importanţei acesteia pentru Uniune, a încurajat
dialogul între toate părţile implicate în politica economică şi a întărit încrederea în
raporturile lor, în vederea asigurării creşterii economice şi a creării de locuri de
muncă, obiectivul major al „Pactului European pentru Ocupare”, adoptat la
Consiliul European de la Kőln.
Elementele esenţiale ale Pactului European pentru Ocupare sunt:
- Procesul Luxemburg – dezvoltarea în continuare şi o mai bună
implementare a Strategiei coordonate de Ocupare a forţei de muncă;
- Procesul Cardiff – reforma structurală a pieţei muncii;
- Procesul Kőln – coordonarea politicii economice şi îmbunătăţirea
relaţiilor dintre dezvoltare şi politicile monetare, bugetare şi fiscale,
având ca scop o dezvoltare economică neinflaţionistă.
Astfel, contribuind la reformele pieţei muncii în mod consecvent şi
complementar cu acţiunea Liniilor Directoare Generale de Politică Economică,
Strategia Europeană de Ocupare ajută la dezvoltarea potenţialului de creştere
economică a Uniunii Europene.
Consiliul European Extraordinar de la Lisabona (martie, 2000) a
stabilit ocuparea deplină – scopul pe termen lung al noii economii europene, care,
în perspectiva anului 2010, trebuie să se materializeze într-o rată generală a
ocupării de 70% (60% pentru femei). La Summit au fost făcute recomandări noi şi
au fost accentuate priorităţile (învăţarea pe parcursul întregii vieţi, dobândirea de
competenţe profesionale, mobilitatea forţei de muncă) reflectate deja în Liniile
Directoare privind Ocuparea pentru 2001, prin intermediul noilor obiective
orizontale.
„Metoda deschisă a coordonării” de la Procesul Luxemburg şi-a
demonstrat valoarea, fiind considerată la Summit-ul Lisabona din 2000 ca un
model de urmat şi în alte domenii politice (incluziunea socială).
Concluziile Consiliului European de la Lisabona au afirmat scopul
strategic al transformării Uniunii Europene în „cea mai competitivă şi mai
dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de un efort de creştere
durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o coeziune
socială mai mare” prin investiţii în resursele umane şi combaterea excluderii
sociale.
După Summit-ul extraordinar de la Lisabona s-a stabilit ca în fiecare an,
primăvara, să aibă loc reuniunea Consiliului European, unde şefii Statelor Membre
să evalueze progresele înregistrate în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona.
După anul 2000, recomandările Comitetului de Ocupare au întărit şi
menţinut procesul de coordonare a politicilor de ocupare şi prin dublarea acestuia
cu un proces informal, prin programul de „analiză şi schimb de bune practici”.
Consiliul European de la Nisa (decembrie, 2000) a introdus problema
calităţii pe Agenda de Politică Socială, în particular a calităţii muncii, ca obiectiv
important al Strategiei Europene de Ocupare. A fost accentuat caracterul
multidimensional al problemei calităţii, care se referă atât la caracteristicile locului
de muncă, cât şi la contextul mai larg al pieţei muncii, şi care trebuie promovat
prin
toate activităţile celor patru piloni ai Strategiei Europene de Ocupare.
Modificări ulterioare ale Liniilor Directoare au fost aduse la Consiliul
European de la Stockholm (martie, 2001), prin stabilirea unor sarcini
intermediare pentru ratele de ocupare până în anul 2005 (67% rata generală de
ocupare, 57% rata de ocupare pentru femei) şi o rată de ocupare de 50% pentru
persoanele vârstnice (55-64 de ani).
Consiliul European de la Barcelona (martie 2002) a stabilit că „Politicile
active pentru realizarea ocupării depline: locuri de muncă mai multe şi mai bune”
reprezintă un domeniu care are nevoie de susţinere specială. S-a subliniat
faptul că obiectivul ocupării depline reprezintă punctul forte al strategiei Lisabona
şi constituie scopul principal al politicilor economice şi sociale. În acest sens,
Consiliul European recomandă o Strategie de Ocupare reîntărită şi furnizează
directive pentru viitoarea Strategie Europeană de Ocupare.
Comisia Europeană a aprobat, în iulie 2002, evaluarea primilor cinci ani de
implementare a Strategiei Europene de Ocupare (SEO), Comunicatul Comisiei
Europene fiind transmis Consiliului Uniunii Europene, Parlamentului European,
Comitetului Economic şi Social şi Comitetului Regiunilor (COM/2002 416
final/Bruxelles, 17.07.2002).
Prezentarea Raportului de Evaluare a SEO a deschis dezbaterile privind
necesitatea revizuirii SEO. S-a pornit de la concluziile următoare:
- Strategia de Ocupare are un rol principal în implementarea
obiectivelor privind ocuparea forţei de muncă (şi ale pieţei muncii),
stabilite prin Strategia de la Lisabona şi a contribuit în mod evident la
progresele înregistrate în ultimii ani.
- Strategia Europeană pentru Ocupare (SEO) a întărit cadrul politic
naţional şi a concentrat eforturile politice pe stabilirea de sarcini şi
termene de realizare a sarcinilor.
- Influenţa SEO trebuie extinsă dincolo de politicile tradiţionale ale
pieţei muncii. Fără îndoială, SEO a stimulat adaptarea politicilor pieţei muncii în
Statele Membre, deoarece liniile directoare conţineau
indicaţii de politică comparativă precise privind pilonul „ocupare” care
se circumscriu sferei de influenţă a competenţei ministerelor şi
agenţiilor de ocupare din Statele Membre.
- În paralel, reglementările pieţei muncii au devenit mai flexibile, în
cadrul unui acord cu partenerii sociali. În această lumină, analiza
Rapoartelor Comune privind ocuparea, care în mod repetat au ajuns la
concluzia că pilonul „Ocupare” s-a bucurat de o atenţie particulară în
Statele Membre, trebuiau reconsiderate.
- Procesul de luare a deciziilor politice trebuia lărgit. Abordarea
integratoare a politicii de ocupare impusă prin Liniile Directoare de
Ocupare a obligat guvernele să consolideze şi să îmbunătăţească
coerenţa politicilor promovate. Mai mult, SEO a insistat asupra
necesităţii implicării actorilor sociali, care să sprijine eforturile
guvernamentale necesare implementării politicilor.
- Deciziile politice integrate în cadrul politicilor conexe ocupării
forţei de muncă. Mai multe rapoarte naţionale conţineau dovezi
privind mutarea accentului către o mai bună cooperare
interdepartamentală în contextul procesului de elaborare a Planurilor
Naţionale de Acţiune pentru Ocupare (PNAO), răspunzând în acest
fel cerinţelor SEO.
- Necesitatea consolidării rolului autorităţilor locale.
Rolul autorităţilor locale cu privire la SEO este diferit în cadrul UE, în
funcţie de competenţele lor constituţionale, resursele financiare (autonomie
bugetară sau transferuri financiare) şi de înţelegere a capacităţii lor de a obţine
rezultate în calitate de parteneri activi. Autorităţile locale nu sunt numai furnizori
de servicii, în particular de ajutor social, educaţie, formare etc. Ei sunt parteneri în
contextul dezvoltării economice locale, şi, în unele cazuri, principalii angajatori pe
plan local. În acest context, implicarea actorilor locali în procesul PNAO a crescut
progresiv, prin participarea acestora la procesul de implementare şi, într-o măsură
mai mică, la proiectarea PNAO.
- Nivelul regional a devenit tot mai implicat în politicile de ocupare
naţionale, nu numai în sensul că i s-au transferat sarcini noi în
implementarea programelor naţionale, ci şi în sensul că desfăşoară
activ propriile iniţiative independente şi adaptează programele
elaborate la nivel naţional, la cerinţele regionale.
În multe cazuri, programele de dezvoltare economică au reprezentat
punctul de pornire al acestui proces, şi, în acest context, programele Fondului
Structural joacă un rol important. Totuşi, continuă să existe o lipsă importantă de
informaţii la acest nivel.
Interacţiunea dintre autorităţile regionale şi locale şi nivelul central a
fost consolidată, deşi de o manieră mai puţin evidentă prin Fondul Social
European (FSE). În 2000, priorităţile lor au fost aliniate cu cele ale SEO. Politicile
europene tind să-şi extindă raza de acţiune până la nivelul local şi să influenţeze
dezvoltarea în special în contextul operaţiunilor de finanţare, (mai degrabă decât
prin filieră politică). În cererile pentru finanţare FSE, cooperarea şi consecvenţa
politică reprezintă o cerinţă importantă după cum accentuează rapoartele de
evaluare.
- Strategia Europeană de Ocupare reprezintă cadrul pentru
dezvoltarea rolului partenerilor sociali. Implicarea partenerilor
sociali, îndeosebi prin pilonul „adaptabilitate” este în mod tradiţional
considerată un punct slab al SEO. Rapoartele de evaluare includ unele
exemple de cazuri în care partenerii sociali şi-au asumat
responsabilitatea implementării unor aspecte ale SEO. Cu toate
acestea, în multe cazuri, partenerii sociali nu au fost de acord să-şi
asume răspunderea pentru PNAO.
- Cooperarea între Statele Membre şi diseminarea practicilor în
domeniul pieţei muncii. Este unanim recunoscut faptul că, revizuirea
comună a progresului înregistrat în privinţa reformelor pieţei muncii,
realizată de către Comisie, Consiliu şi comitetele consultative
(Comitetul Ocupării), menţine o invizibilă „presiune”.
Un moment important în dezvoltarea SEO l-a reprezentat Reuniunea
de primăvară a Consiliului European de la Bruxelles (martie, 2003), unde au
fost prezentate Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi ai Statelor Membre
propunerile cu privire la viitorul SEO.
Astfel, în conformitate cu concluziile reuniunilor de la Stockholm (martie,
2001) şi Barcelona (martie, 2002), se impunea continuarea eforturilor în vederea
accelerării reformelor structurale, inclusiv a reformelor pieţei muncii, în contextul
provocărilor impuse de restructurare, evoluţie demografică şi extinderea procesului
de aderare.
Ca urmare a Reuniunii Consiliului European de la Bruxelles, Comitetul
Economic şi Social European a adoptat Punctul de Vedere cu privire la
Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul
Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor (SOC/124), privind Viitorul Strategiei
Europene de ocupare (SEO) „O strategie pentru ocuparea deplină a forţei de
muncă şi locuri de muncă mai bune pentru toţi”.
În Comunicatul Comisiei Europene, SEO reprezintă instrumentul
principal prin intermediul căruia se vor realiza obiectivele procesului
Lisabona privind ocuparea deplină, calitatea locurilor de muncă şi incluziunea
socială, coeziunea prin ocupare.
Se specifica faptul că, în scopul de a deveni efectivă, SEO trebuie
articulată cu alte politici bine fundamentate şi bazate pe Tratat, ca, de exemplu,
Liniile Directoare pentru Dezvoltare Economică Generală, cu politicile din
domeniul
educaţiei şi formării, antreprenoriatului, incluziunii sociale, pensiilor şi imigraţiei.
Metoda deschisă de coordonare a SEO, bazată pe Art. 128 al Tratatului,
şi-a demonstrat valoarea. Ca urmare a cerinţei Consiliului European de la
Barcelona, de întărire a SEO şi concluziei dezbaterii Consiliului privind o
„abordare economică, eficace”, trebuia luată în consideraţie folosirea optimă a
instrumentelor furnizate de Tratat şi dezvoltate mai departe în practică.
Comunicatul indica necesitatea unei generaţii noi de Linii Directoare
privind Ocuparea care se va îndepărta de obiectivele orizontale şi Liniile
Directoare adunate sub umbrela celor patru piloni ai perioadei de început a SEO
(1997-2002).
S-a stabilit ca noua generaţie de Linii Directoare să includă:
• cele trei obiective cheie reflectate în procesul Lisabona;
• un accent mai mare pe implementarea şi administrarea SEO;
• identificarea unui număr limitat de priorităţi;
• mesaje specifice pentru partenerii sociali;
• definirea sarcinilor potrivite.
În final, Comunicatul se referea la aplicarea şi administrarea noii SEO,
cu o menţiune particulară asupra Rezoluţiei Parlamentului European din
septembrie 2002, şi accentuând necesitatea unei mai bune integrări a SEO în
politicile pieţei muncii la nivel naţional, regional şi local şi, de asemenea, cu
politicile Fondului Social European.
Mesajul cheie al Reuniunii de primăvară a Consiliului European de la
Bruxelles (martie, 2003) este legat de noua abordare a implementării Planurilor
Naţionale de Acţiune pentru Ocupare. Dacă până în anul 2002 implementarea se
subscria unui orizont anual, începând cu anul 2003 s-a stabilit ca perioada de
implementare să fie de trei ani.
Noua perspectivă de trei ani pentru Liniile Directoare de Ocupare permite
o raportare mai concisă asupra priorităţilor, contribuind la realizarea unui proces de
raportare simplificat şi consolidat.
Logica ciclului de trei ani indică faptul că, PNAO oferă în primul an o
deplină acoperire strategică, în următorii doi ani se concentrează pe rezultate şi
implementare şi, de asemenea, pe parcursul celui de al treilea an, pe activitatea de
evaluare.
Un alt mesaj cheie a fost pentru Comisia Europeană înfiinţarea Grupului de
lucru operativ coordonat de Wim Kok, însărcinat cu evaluarea independentă a
politicilor de ocupare europene, cu identificarea măsurilor de reformă care pot avea
un impact direct şi imediat în implementarea SEO şi care pot ajuta Statele Membre
să îndeplinească obiectivele şi ţintele stabilite.
Rezultatele Grupului de lucru operativ au fost transmise Comisiei în
vederea includerii acestora în Raportul Comun pentru Ocupare, prezentat la
Consiliul European de primăvară din 2004.
La Consiliul European de primăvară de la Bruxelles (martie, 2004), în
contextul general al SEO, s-a recomandat Statelor Membre implementarea de
acţiuni concrete în linie cu propunerile Grupului de lucru operativ Wim Kok,
respectiv patru direcţii de acţiuni structurale: adaptabilitatea forţei de muncă,
atragerea a cât mai multor persoane pe piaţa muncii, îmbunătăţirea calităţii
ocupării
şi investiţii în capitalul uman. De asemenea, s-a recomandat Statelor Membre,
stabilirea unor Parteneriate pentru reformă, care să promoveze strategii
complementare pentru revizuirea intermediară a Strategiei de la Lisabona.
Parteneriatele pentru reformă includ partenerii sociali, societatea civilă şi
autorităţile publice, în concordanţă cu acordurile şi tradiţiile naţionale.
Consiliul European a mandatat Comisia Europeană să înfiinţeze Grupul
de lucru la nivel înalt coordonat de Wim Kok în vederea realizării Raportului
independent privind revizuirea Strategiei Lisabona pentru creştere economică
şi ocupare, cu termen de prezentare Comisiei Europene noiembrie 2004.
Raportul Grupului de lucru la nivel înalt coordonat de Wim Kok a
constituit un element important în prezentarea Comunicatului Comisiei Europene
„Să acţionăm împreună pentru creştere economică şi locuri de muncă – Un
nou început pentru Strategia Lisabona”, la Consiliul European de primăvară
de la Bruxelles (martie, 2005).
Consiliul European de la Bruxelles (martie, 2005) reprezintă un
moment crucial, datorită relansării Strategiei Lisabona, ca parteneriat pentru
creştere economică şi ocupare a forţei de muncă.
Obiectivele strategice de la Lisabona privind ocuparea deplină, calitatea
locurilor de muncă, productivitatea muncii şi coeziunea socială trebuie să fie
transpuse în priorităţi clare şi măsurabile: transformarea muncii într-o opţiune reală
pentru fiecare, atragerea cât mai multor persoane pe piaţa muncii, îmbunătăţirea
adaptabilităţii, investiţiile în capitalul uman, modernizarea protecţiei sociale,
promovarea egalităţii de şanse, inter alia între bărbaţi şi femei, şi creşterea
incluziunii sociale.
Din perspectiva relansării Strategiei Lisabona, un alt mesaj al Consiliului
este legat de necesitatea îmbunătăţirii guvernării şi este important ca acţiunea
Uniunii Europene şi a Statelor Membre să se concentreze pe o contribuţie practică
mai consistentă pentru creştere economică şi ocupare.
Noua abordare a Strategiei Lisabona bazată pe ciclul de trei ani, care
începe anul acesta, va consta în următorii paşi:
- lansarea de către Comisie a documentului sinoptic numit „Raport
Strategic”, care va fi prezentat la Reuniunea de primăvară a
Consiliului European, care stabileşte Liniile Directoare politice pentru
domeniile economic, social şi de mediu ale Strategiei Lisabona;
- pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul Uniunii Europene
va adopta „Liniile Directoare Integrate”, care vor fi alcătuite din
două elemente: Liniile Directoare de Politică Economică Generală
şi Liniile Directoare de Ocupare;
- „Linii Directoare Integrate” vor sta la baza:
• „Programelor Naţionale de Reformă” (PNR), care vor fi
adaptate situaţiilor specifice şi nevoilor fiecărui Stat Membru; pentru elaborarea
PNR, Statele Membre vor declanşa consultări cu
toţi factorii de decizie la nivel naţional şi regional, inclusiv cu
organizaţiile parlamentare; Statele Membre vor îmbunătăţi
coordonarea internă prin desemnarea unui Coordonator
Naţional al procesului Lisabona;
• din partea Comisiei Europene, va fi prezentat „Programul
Comunitar Lisabona”, corespondentul PNR, care va acoperi
toate acţiunile ce vor fi luate la nivelul Comunităţii Europene în
domeniul creşterii economice şi ocupării, luând în considerare
nevoia de convergenţă politică;
- „Rapoartele privind implementarea Strategiei Lisabona”,
incluzând aplicarea „Metodei deschise de coordonare”, vor fi transmise
Comisiei de fiecare Stat Membru, în fiecare an, şi vor consta în
descrierea tuturor măsurilor luate în cele 12 luni anterioare pentru
implementarea PNR; primul document de acest fel va fi transmis
Comisiei în toamna anului 2006;
- pe baza rapoartelor naţionale, Comisia Europeană va efectua o
Evaluare; evaluarea va fi prezentată la următoarea reuniune de
primăvară a Consiliul European, care va trece în revistă progresul
înregistrat şi va decide asupra ajustărilor necesare ale „Liniilor
Directoare Integrate”;
- la sfârşitul fiecărui ciclu de trei ani, Liniile Directoare Integrate,
Programele Naţionale de Reformă şi Programul Comunitar
Lisabona, vor fi reînnoite luând ca punct de plecare Raportul
Strategic al Comisiei, întocmit pe baza evaluării generale a progresului
pe perioada anterioară de trei ani;
- în 2005, ciclul de trei ani va începe în luna aprilie, când Comisia va
transmite Liniile Directoare Integrate, urmând ca Statele Membre să
elaboreze Programele Naţionale de Reformă până în toamna lui 2005.
Un alt moment important al Reuniunii Consiliului European l-a reprezentat
adoptarea Pactul European pentru Tineret, ca instrument important de
îndeplinire a obiectivelor Lisabona.
Recomandarea Consiliului European a fost de a implica pe toţi cei care pot
contribui activ la acest proces pentru a se asigura consistenţa iniţiativelor acestui
Pact, mai întâi de toate implicarea organizaţiilor de tineret de la nivel naţional,
regional sau local, precum şi Forumul European pentru Tineret, autorităţile
regionale şi locale şi partenerii sociali.
Fiecare Stat Membru, în cadrul SEO şi al Strategiei pentru Incluziune
Socială, îşi va stabili programul pe următoarele linii de acţiune: ocupare, integrare
şi promovare socială; educaţie, formare profesională şi mobilitate; reconcilierea
vieţii profesionale cu viaţa de familie. BIBLIOGRAFIE
1. Barbier, J.-C., Assessing the European Employment Strategy: Some
Preliminary considerations, Prezentare la al-VII-lea Workshop cu titlul
Alternative Economic Policy in Europe, Bruxelles, 28-30 septembrie 2001
2. Chassard, Y., European Integration and Social Protection: From the Spaak
Report to the Open Method of Co-ordination, în Mayes, D. G., Berghman, J.;
I Salais, R., Social Exclusion and European Policy, Edward Elgar Publishing,
Cheltenham, 2001
3. De la Porte, C., Is the Open Method of Co-ordination Appropriate for
Organising Activities at European level in Sensitive Policy Areas?, European
Law Journal (forthcoming), 2002
4. De la Porte, C.; Pochet, P., Building Social Europe through the Open Method
Co-ordination, studiu SALTSA, A joint programme for Working Life Research in
Europe, seria Work & Society No. 34, P. I. E.-Petre Lang S. A., Bruxelles, 2002
5. European Council, Cardiff European Council, Presidency Conclusions,
15-16 iunie 1998
6. European Council, Cologne European Council, Presidency Conclusions,
3-4 iunie 1999
7. European Council, Lisbon European Council, Presidency Conclusions,
23-24 martie 2000
8. European Council, Nice European Council, Presidency Conclusions, Annex I
– European Social Agenda, 7-9 decembrie 2000
9. European Council, Barcelona European Council, Presidency Conclusions,
15-16 martie 2002
10. European Council, Bruxelles European Council, Presidency Conclusions,
20-21 martie 2003
11. European Council, Bruxelles European Council, Presidency Conclusions,
25-26 martie 2004
12. European Council, Bruxelles European Council, Presidency Conclusions,
22-23 martie 2005
13. Goetschy, J.; Pochet, P., The Treaty of Amsterdam: A New Approach to
Employment and Social Affairs?, Transfer, vol. 3, nr. 3, 1997
14. Luxembourg Extraordinary European Council on Employment, Presidency
Conclusions, 20-21 noiembrie 1997
15. Navvaro, L., L’expérience des instruments de la MOC dans la coordination
des politiques économiques, in Dehousse, R. (dir.), La MOC: déclin ou
renouveau de la méthode communautaire?, La Documentation française, Paris