Sunteți pe pagina 1din 2

Simbolismul

“Decor”
de George Bacovia

Se stie ca simbolismul european marcheaza inceputul poeziei moderne. El


este un curent cultural care se manifesta prin innoire de ordine tematic in poezie,
proza si dramaturgie. Poetii simbolisti au aderat la manifestul acestui curent literar
(“Le symbolism” – revista Figaro).
Temele predilecte ale simbolismului sunt singuratatea,spleenul simbolistic,
vagul, evadarea in tinuturi exotice, dezintegrarea materiei.
Procedeele specifice sunt sinesteziile, sugestia, cultivarea vagului, cromatica,
fragmentarismul, paralelismele sintactice, simbolul intr-o noua viziune etc.
Poezia “Decor” este publicata in volumul de debut (“Plumb” – 1916). Prin
unviersul evocat si prin innoitor al limbajului apartine simbolismului romanesc. Ea a
fost considerata un pastel simbolist marcand trasaturi specifice universului
bacovian.
Constructia discursului liric bacovian cuprinde doua planuri: planul
exteriorizat al naturii si dimensiunea psihologica a starilor sufletesti.
Planul exterior al poeziei “Decor” este imaginea parcului citadin. Imaginea
parcului apare intr-o multitudine de poezii cuprinse in volumul “Plumb”, iar opinia
poetului Bacovia se refera la faptul ca spatiul parcului “se ofera cunoasterii si
sensibilitatii prin ipostaze esentiale: cea a vremelniciei(spatiu redus, inchis), cea a
realitatii eterne si a degradarii inexorabile(spatiul mortii - tanatos).
Prin modul in care abordeaza aceasta imagine Bacovia reflecta tema mortii
fiind “singurul nostru poet care a coborat in infern” (Nicolae Manolescu).
Discursul liric cuprinde doua planuri (cel al realitatii exeterioare – imaginea
parcului si planul uman – eul liric obiectivat ca prezenta contemplativa).
Planul naturii se configureaza din cateva elemente care au valoare de simbol.
Unii comentatori ai poeziei au sustinut opinia conform careia poetul ar infatisa
peisajul parcului intr-o maniera fotografica sau cinematografica. Poetul scrie ca si
cum tablourile ar constitui nuumiri directe ale celor vazute. Poetul se proiecteaza
cromatic in text si in mod ostentativ sugereaza o viziune simbolista si decadenta a
parcului, imaginat ca un univers in decadere, in descompunere, in dezintegrare.
Cromatica simbolista este un decor asternut peste lumea din jur cu o precisa
intentionalitate estetica si psihologica. Albul si negrul (“Copacii albi, copacii negri”)
sunt sulori evalescente, indeterminabile in descompunere, “semn al anularii de sine”.
Ele devin in poezie un laic motiv, transformand intrgul spatiu intr-un “decor de
doliu”. Poetul sugereaza ideea ca lumea trebuie complentata printr-o culoare unica
in care negrul devine “funerar” deschizand prapastia neantului si prin decompunere
releva “noianul de negru”.
Ca orice poet simbolist G. Bacovia stabileste un cod lingvistic propriu din care
reiese radiografia unei lume crepusculare in care predomina tema mortii.
Unele versuri pot fi citite referential. Sub acest aspect criticul N.
Manolescu (volumul – “Despre poezie”) precizeaza ca primul vers al pastelului
simbolist poate fi citit referential “Copacii albi si copacii negri sunt copacii
dezfrunziti ca si carbonizati, acoperiti de zapada”..
“Decorul de doliu” va deveni matrice sau ideea fundamentala a poemului.
Aceasta ia nastere prin deposedarea obiectelor de atributele lor reale: “parcul este
pustiu, nepopulat, solitar”. Pasarea indica plansul sau suferenta. Ea nu canta cu
bucurie ci cu jale (“glas amar”. Aparitia fulgeranta a fantomelor creeaza din nou
calificarea negativa a unei drame existentiale.
Ultimul vers (“in parc ninsoarea cade iar”) poate fi citit referential cu
trimitere spre un pastel al iernii, dar in codul symbolist el adduce viziunea unui
univers supus esecului si degradarii universului.
Se observa predilectia pentru codul chromatic despre care Bacovia
marturisea: “In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare. Pictura
cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare”.
Referitor la finalul poemului Bacovia precizeaza ca este “un mod de a plange al
materiei, coborat in vidul parculu”.
Poezia ilustreaza economia mijloacelor de exceptie. Este o constructive lirica
gandita indelung dupa tehnica pastelului modern si hieratic, static, strain
trasaturilor lirismului subiectiv. Aceasta este schitata prin prezenta umana.
Ritmul este iambic si ne ofera posibilitatea de a observa ca ritmul este
sincopat, rima imbratisata in primele doua catrene si vers alb in ultimul vers.
Prozodia sustine muzicalitatea simbolista cu tonuri elegiac.