Ozonul

Ozonul este format din trei atomi de oxigen fiind o molecula instabila care dupa un timp scurt se descompune in oxigen molecular (O2).
El este un oxidant puternic din care cauza este daunator omului, producand dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii.

Structura ozonului.
formula chimică O3
Primul care descoperă (1839), izolează şi denumeşte ozonul este
nr. CAS 10028-15-6
chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente
de electroliză a apei conduse la Universitatea din Basel. aspect gaz incolor, cu miros înţepător
Walter Noel Hartley identifică pentru prima dată (1880) proprietatea Proprietăţi
ozonului de a absorbi razele ultraviolete
Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare masa molară 48,00 g·mol −1
(1934) în care ilustrează mecanismul de descompunere a ozonului sub stare de agregare gaz
acţiunea razelor ultraviolete.
In ultimii 30 de ani au avut loc studii si cercetari sistematice cu privire densitate 2,144 kg·m−3 (0 °C)
la distrugerea startului de ozon din stratosfera, ceea ce a condus la contribuirea punct de topire −192,7 °C
Premiului Nobel pentru chimie in anul 1995 meteorologului olandez Paul J.
punct de fierbere 5,5 MPa (−12 °C)
Crutzen si chimistilor americani Mario J. Molina, si Sherwood Rowland.
Astfel, inca in anul 1974 Molina si Rowland au aratat ca la distrugerea startului solubilitate în 494 ml·l−1 (0 °C)
de ozon contribuie in cea mai mare masura freonii. In atmosfera, sub actiunea
radiatiilor UV, freonii, exemplificati mai jos prin CFCl3, sufera urmatoarea reactie (radicalul hidroxil provine din disocierea apei): CFCl3+ O2+
˙OH CO2+ HF+ 3( Cl˙ sau ClO˙) (5)
Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ozon