SPECIFICUL ŞI STIMULAREA

COMUNICĂRII
LA ELEVII CU DEFICIENŢĂ
VIZUALĂ ŞI NEVĂZĂTORI

Prof. TURCU MARIKA

Prof. PĂCURARI ELVIRA DANIELA
Liceul Teoretic ”Iris”,Timişoara
  
   Comunicarea se refera la transmisie si schimb de informatii între oameni, la
circulatia de impresii, trairi afective, judecati de valoare, comenzi cu scopul de a
obtine modificari comportamentale la indivizi, manifestate, în reprezentarile,
cunostintele acestora.
   Comunicarea didactica  vizeaza în principal întelegerea, educatorul,profesorul
având un rol activ. El actioneaza ca un filtru ce selecteaza, organizeaza si
personalizeaza informatia.
 Procesul  de  învatamânt  este, prin  excelenta,  un proces  de  comunicare,  între 
cadrul  didactic  si  elevi având  loc  un  permanent  schimb  de  mesaje  al  caror 
scop principal  este  realizarea  (atingerea)  unor  obiective pedagogice,  în conditii 
optime  (adica  la  un  nivel  de performanta  cât  mai  înalt,  dar  cu  cheltuieli 
minime  de energie  fizica  si  nervoasa,  de  timp).
 Randamentul comunicarii didactice nu se reduce la formularea continuturilor
verbale. Daca prin componenta verbala se exprima un anumit continut  în acelasi
timp, prin componenta para si nonverbala se exprima atitudini. Prin orientarile lor
atitudinale, pozitive, neutre sau negative, educatoarea si prescolarul potenteaza sau
frâneaza comunicarea sau anuleaza efectele continutului didactic.
 Folosirea multicanalitatii în transmiterea si receptarea mesajului faciliteaza prelucrarea
si retinerea unei mari cantitati de informatii si, în acelasi timp, sporeste varietatea si
atractivitatea actului de comunicare.
 Comunicarea poate asigura disponibilitatea emoţională şi intelectuală, modul similar
de a răspunde la aşteptări si cerinţe.
 Comunicarea umană se poate desfăşura
pe cinci nivele relativ distincte:

Comunicarea intrapersonală
. Comunicarea interpersonală
. Comunicarea de grup
. Comunicarea publică
. Comunicarea de masă
 Studiile din domeniul educaţional au arătat că
deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt
asociate cu performanţe şcolare scăzute,
probleme emoţionale şi comportamentale,
dificultăţi de adaptare socială
 Una dintre cauzele care provoacă dificultăţi în
comunicare este reprezentată de inabilitatea de
recunoaştere şi exprimare a emoţiilor, de teama
de autodezvăluire.
 Un caz aparte, în ceea ce priveşte abilităţile de comunicare, este
reprezentat de comunicarea copiilor cu deficienţă de vedere şi
nevăzători. Mulţi autori şi practicieni au tendinţa de a oferi elevilor
ambliopi un nivel intelectual inferior vârstei, lucru ce nu a putut fi
dovedit şi pe cale ştiinţifică. Ambliopia are unele consecinţe pe
planul proceselor superioare de cunoaştere, ele se răsfrâng în mod
firesc asupra noţiunilor. Tocmai de aceea unele din noţiunile elevilor
slab văzători, în special cele cu implicaţii spaţiale au în comparaţie
cu noţiunile elevilor cu vedere normală de aceeaşi vârstă un
conţinut mai sărac, unele note lipsind sau fiind imprecise.
 La deficienţii vizual sunt mai evidente extinderile şi îngustările
de semnificaţie, încadrările greşite în noţiunile gen sau cazurile în
care noţiunea nu include şi particularul generalizat, ceea ce o face
mai puţin eficientă în practica cognitivă. Predomină noţiunile cu
caracter complet şi funcţional, mai greu constituindu-se cele
abstracte.
 La deficienţii vizual şi nevăzători abilităţile de comunicare
trebuie să se bazeze pe discriminarea auditivă,
identificarea, înţelegerea şi manipularea obiectelor.
Trebuie să i se ofere un mediu bogat în sunete
stimulante şi pline de semnificaţii, ceea ce înseamnă un
ajutor enorm pentru orice faţetă a educaţiei sale,
incluzând învăţarea sistemului Braille. Abilităţile auditive
care includ discriminarea, secvenţializarea şi ritmul sunt
esenţiale pentru integrarea în societate.
 Pentru ca persoanele cu deficienţe de vedere să aibă
acces la informaţiile vizuale, acestea trebuie să fie
convertite în informaţii perceptibile de către celelalte
simţuri rămase valide.
 Sistemul Braille, deşi nu este unicul sistem care permite
citirea şi scrierea fǎrǎ folosirea vederii (de ex., Sistemul
MOON), el este astǎzi unanim adoptat de persoanele
deficiente vizual şi nevăzători.
 Sistemul Braille este format din combinaţia a şase
puncte în relief dispuse într-un dreptunghi format din
douǎ benzi verticale (doua coloane) care conţin câte trei
puncte fiecare. Acest dreptunghi are 5 mm înǎlţime şi
2,5 mm lǎţime. Numărul punctelor şi aşezarea acestora
facilitează analiza şi sinteza tactilă printr-o singură
atingere.
 . Punctele sunt dispuse şi numerotate
dupǎ cum se aratǎ (grup fundamental )

(1) (4)

(2) (5)

(3) (6)
 Combinaţiile de puncte nu se realizează la întâmplare, ci după o
regulă matematică logică dată de principiul decadelor.
 Alfabetul Braille pentru limba română cuprinde 4 decade, după cum
urmează:
 Prima decadă (linie formată din 10 litere) utilizeaz ǎ doar cele patru
puncte superioare (1, 2, 4, 5). Cuprinde primele 10 litere ale
alfabetului (a-j);
 A doua decadă (linie), identicǎ cu prima, adaugǎ punctul 3. Cuprinde
următoarele 10 litere ale alfabetului (k-t);
 A treia decadă(linie), identicǎ cu a doua linie, adaugǎ punctul 6 (u, v,
x, y, z);
 A patra decadă (linie), identicǎ cu prima linie, adaugǎ punctul 6 la
combinaţiile de puncte ale primei decade, rezultând de aici
caracterele româneşti;
 Semnele premergătoare schimbă valoarea unor configuraţii
de puncte, astfel vorbim despre semn premergător de literă mare,
semn premergător de cifră etc.
 Alfabetul Braille este valabil pentru transcrierea în orice limbă
de pe glob şi pentru transcrierea limbajului muzical, a celui folosit în
matematică, fizică, chimie etc.
 Semne de punctuaţie
Cifre şi semne matematice
Plăcuţe si punctatoare pentru scriere
in Braille
 Pentru ca persoanele cu deficienţe de
vedere să aibă acces la informaţiile
vizuale, acestea trebuie să fie convertite în
informaţii perceptibile de către celelalte
simţuri rămase valide.
 Eficienţa metodelor de comunicare folosite în
procesul de învăţământ destinat elevilor cu
deficienţe de vedere şi nevăzători, creşte în
condiţiile îmbinării metodelor tradiţionale cu cele
activ-participative. În lucrare sunt prezentate
câteva dintre activităţile care se pot desfăşura cu
elevii deficienţi de vedere, activităţi care au ca
obiective dezvoltarea capacităţii de
autocunoaştere intercunoştere; dezvoltarea
capacităţii de a comunica.