Sunteți pe pagina 1din 2

Obiectivele întreprinderii

Obiectivele întreprinderii

Însuşi mobilul înfiinţării unei întreprinderi, al existenţei, scopul confirmării sale îl constituie rezultatul pe
care vrea, trebuie, încearcă să-l obţină, la un nivel performant. Performanţa presupune însă nivelul
tehnic (productivitatea maşinilor şi oamenilor), nivelul economic (cost scăzut şi cea mai bună calitate) şi
nivelul social (atât prin răspunsul la nevoile consumatorilor, cât şi prin salarii satisfăcătoare şi un climat
favorabil). În aceste condiţii, întreprinderea trebuie să răspundă la un nivel superior cerinţelor de
tehnicitate, competitivitate, legitimitate şi să obţină eficacitate, eficienţă şi efectivitate.
În altă ordine de idei, obiectivele unei firme pot şi trebuie să fie circumscrise principalelor niveluri de
realizare în timp şi spaţiu, adică:
- satisfacerea cererii pe măsura manifestării acesteia, în funcţie de semnalul pieţei din aval (pentru că
vinzi ce ai produs, dar vei mai produce ce se cere şi mai ales ce s-a vândut);
- reducerea costurilor, dar nu prin diminuarea calităţii;
- creşterea flexibilităţii producţiei (prin standardizări ale reperelor şi operaţiilor), pentru adaptarea
rapidă la condiţiile mediului;
- creşterea fiabilităţii şi calităţii producţiei, adică producerea unor bunuri şi servicii superioare celor de
pe piaţă, după opinia pieţei;
- reducerea timpului de livrare şi deci diminuarea stocurilor;
- asigurarea concordanţei între obiectivele întreprinderii şi aspiraţiile personalului.
Obiectivele fundamentale ale întreprinderii rămân însă profitul, creşterea sau dezvoltarea, securitatea şi
responsabilităţile sociale, acestea fiind condiţionate atât de calitatea şi structura climatului intern, cât şi
de calitatea şi amploarea relaţiilor cu mediul.
Pornindu-se de la scopul înfiinţării firmei, se pot stabili şi analiza obiectivele fundamentale ale acesteia.
Orice obiectiv fundamental este atins prin realizarea altor obiective derivate. 
Obţinerea de profit
Obţinerea de profit trebuie să fie în concordanţă cu prevederile strategice ale firmei, pe termen lung, nu
să devină un scop în sine. Preţurile şi tarifele prea mari pot influenţa negativ cererea, pot avea ca efect
pierderea clientelei şi, uneori, desfăşurarea unei activităţi la întâmplare.
Principalele funcţii ale profitului sunt următoarele:
- indică eficienţa activităţii economice;
- stimulează iniţiativa şi motivează investiţiile;
- determină acceptarea riscului în afaceri;
- stimulează preocuparea pentru eficienţă;
- dezvoltă spiritul de economie.
Trebuie subliniat că profitul stimulează agentul să-şi perfecţioneze activitatea şi, totodată, prin
prelevarea unor părţi la buget, contribuie la finanţarea învăţământului, sănătăţii, culturii, administraţiei
de stat şi apărării.
Principalele forme ale profitului care se pot determina sunt:
- profitul brut – ca diferenţă între încasările obţinute într-o perioadă de vânzare a bunurilor realizate şi
cheltuielilor lor de producţie;
- profitul net – care se obţine după scăderea din profitul brut a salariilor întreprinderilor, a dobânzii la
capitalul investit, chiria pentru clădiri, arenda pentru pământ, donaţiile pentru activităţile culturale,
ştiinţifice şi sportive.
Întreprinzătorii care produc cu costuri mai reduse decât cele medii, obţin un profit suplimentar, iar cei
care vând la preţ de monopol, obţin un profit mult mai mare decât cel normal. Structura profitului
normal se compune dintr-o parte care reprezintă remunerarea muncii de coordonare şi conducere a
întreprinzătorului, iar o altă parte este constituită din recompensa (dobânda) pentru capitalul adus
firmei.
Spre deosebire de celelalte venituri, profitul are un caracter aleatoriu şi depinde de succesul în afaceri ca
şi de succesul întreprinzătorului de a nu se confrunta cu o concurenţă distrugătoare cu tulburări politice
sau financiare şi cu restricţii legislative.