Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
contemporane
Dr. Gheorghe Jurj, MD, D.Sc. (M.A)
Conferința asupra Medicinilor
Complementare, Timişoara, 2005
Domenii de probleme
În exterior
pacienții
relațiile cu lumea medicală
relațiile cu lumea ştiințifică
relațiile economice
Tipuri de probleme
În interior
probleme teoretice
şcoli şi sisteme
învățământul
problema provingurilor
problema potențelor
Interesul față de homeopatie*
Interesul față de homeopatie este în continuă
creştere
Interesul pacienților
Interesul medicilor
Interesul lumii ştiințifice
Interesul economic
1.Michel Van Wassenhoven ‐ The Pharmacist &Homeopathy, K.U.L, Leuven, 2003
Practicile medicale neconvenţionale
SEPTEMBRIE 2001 -OMS
90%
81%
80% 77%
70% TOTAL
60% Satisfactie
40% Homeo.
50%
38% Acup.
40% Osteo.
30% 27% 25% Phyto.
20% 21% Chiro.
10%
0%
Utilizarea homeopatiei
SEPTEMBRIE 1999 - 6000 de persoane
70%
62%
60%
50%
40% intotdeauna
40% adeseori
30% 25% uneori
niciodata
20% 9%
10% 3%
0%
Motive pentru a consulta un medic
homeopat SEPTEMBRIE 1999 - 6000
persoane
eliberare
89%
15% 22%
8%
Motive
remediu specific tratament
sfatuire
Posibilitatea de a folosi
medicina neconventională
%
70
60
50
40 posibil
30 niciodata
20
10
0
grup de neutilizatori, in viitor
Medici care prescriu
homeopatie 1998
%
14
12 12.8
10
rareori
8
adesea
6 mereu
6.9
4
2
2.8
0
Studiu în 2004, în Belgia*
Numar de pacienti : 782 din care 78% cu boli suficient de
serioase pentru a afecta viața zilnică
Consultații mai lungi dar costul tratamentelor mai reduse
Reducerea medicamentelor conventionale 51% :
psihoprope (21%), respiratorii(16%) antibiotice (16%).
Costul tratamentului ~ două treimi față de cel anterior
*2. M. Van Wassenhoven and G. Ives‐ An observational study of patients receiving
homeopathic treatment. Homeopathy, 2004, vol 94. January 2004, Pages 3‐11
Ce spun pacienții?
Cu homeopatie
95% mai bine sau foarte bine
89 % ‐ homeopatia a ameliorat şi condiția generală
8,5 % ‐ nici o diferență
2,4% mai rău
Anterior, cu alopatie:
55% mai rău
13% mai bine
32% nici o diferență
concluziile
1. Gradul de satisfacție al pacienților tratați
hoemopatic este foarte mare
2. Atât pacienții cât şi medicii au raportat
ameliorări semnificative
3. Costul homeopatiei este mult mai redus
Studiu multicentru în 6 țări
europene*
s‐a evaluat calitatea vieții ( QoL = quality of life)
evaluare prin chestionar asupra 1025 de pacienți la
prima consultație,
apoi o reevaluare peste 6 luni
chestionare recunoscute şi validate în sociologie (Duke
health profile” şi “SF36”)
*Union Professionnelle Nationale Homéopathique ‐ An Observational Study of Patients reveiving
Homeopathic Treatment. January 2004, www.homeopathy.be
Studiu observaţional asupra pacienţilor
trataţi homeopatic
Opinion of patients about EFFECT of treatment
Average Value = €370
Key: Much Worse Somewhat worse No change Somewhat better Much better
NU au existat diferenţe specifice la utilizarea imagisticii medicale sau a
testelor de laborator între medicii generalişti şi homeopaţi
Cum percep pacienții consultul
homeopatic?
M.F M.H
Posibilitatea de a explica problemele 6.69 9.11
Timpul disponibil 5.8 9.09
Înțelegere umană 6.79 8.98
Cât de completă a fost informarea 6.29 8.21
Competența în general 7.33 8.95
Cine recomandă homeopatia?
sfatul prietenilor sau rudelor ( 75 %)
reputația homeopatului (21 %)
localizarea cabinetului
recomandarea unui alt medic ( 9%)
87 % au afirmat ca sigur ( 60%) sau probabil ( 27%)
faptul că vor recomanda homeopatia şi altor
persoane.
Sceptici şi entuziaşti
În general homeopatia este un subiect care
permite cu greu neutralitatea, stârnind
numeroase controverse
1. Diluțiile homeopatice nu au nici o explicație
ştiințifică.
2. NU este posibil ca soluții ultramoleculare să
aibă vreun efect (afacerea Benveniste)
Ce spun “scepticii”?
3. Meta‐analizele nu au demonstrat certa
eficacitate vis‐a‐vis de placebo
4. Studiile clinice au rezultate contradictorii, “cele
mai serioase” infirmă vreo eficacitate
5. Studii asupra unor provinguri cu CH 30 nu au
demonstrat că se produc simptome specifice
Scepticii
Legea similitudinii nu este demonstrată şi nu are
vreo susținere biologică
Cele mai multe studii sunt negative
Cele pozitive nu au putut fi reproduse
Cele mai multe studii apar în “reviste fără relevanță
ştiințifică”
Vindecările sunt datorate unor “remisiuni spontane”
Alte reproşuri
Homeopatia nu este ştiințifică ci se bazează pe o
“mentalitate magică”
Cărțile lui Hahnemann sunt văzute ca nişte biblii, mişcarea
are un caracter sectarist; dogmatic; fără progres
conceptual şi faptic
Homeopatia este o metodă depăşită, bazată pe date de
acum 200 de ani , obținute în condiții precare fără să
țină pasul cu medicina
Scepticii despre remedii:
Remediile nu sunt d.p.d.v chimic decât substanța
vehicul ….“apă chioară”
Remediile nu pot fi verificate dacă conțin ceva sau
sunt de potența declarată
Provingurile nu sunt făcute după aceeaşi metodă sau
cu aceleaşi diluții
Remedii precum Sepia, Vulturul pleşuv, Lebăda sunt
“caraghioase”, “fanteziste”
Patru tipuri de evidențe in
favoarea homeopatiei
1. Cazurile clinice rezolvate (“anecdotal
evidences”)
2. Testul timpului
3. Cercetări asupra soluțiilor ultramoleculare
4. Studii clinice cu rezultate pozitive
Dispute
La obiecția că homeopatia încă nu are o teorie fizică care
să o explice A. Jakobs* a răspuns
„ acesta nu este un motiv în sine pentru a nega
homeopatia ca fiind inutilă, pentru că istoria
ştiinței este plină de descoperiri care au mers
împotriva curentului de gândire al zilei, aşa
cum a fost aceea că pământul nu este plat”
A.Jakobs – Homeopaths have something to explain; Rapid responses,23 oct 1999, www.bmj.com
Dispute
„un munte de evidențe ar arăta că remediile nu
sunt eficace” (D.Ramey)
afirmația este dificil de susținut având în vedere
că cele mai cunoscute, mai bune şi sistematice
două studii independente au adus concluzii
larg pozitive”.
( A. Vickers – cercetător independent, autor al mai multor articole
despre homeopatie)
Christos Hadjicostas :
„Răspunsul la întrebarea dacă homeopatia este
placebo este foarte simplu: dacă ar fi aşa, cum
au putut fi vindecați copii şi sugari, pacienți în
comă sau animalele? Pentru medici, întrebarea
cum acționează remediile este de importanță
secundară şi este treaba biochimiştilor să ne
spună cum o fac. Cel mai important lucru pentru
noi este faptul că ele sunt active.”
Solipsismul denigratorilor
Argumentul obişnuit este:
pentru că „ remediile nu pot acționa”,
de aceea „ele nu acționează”
Faptele şi teoria
“ Atunci când faptele observate nu corespund unei teorii
celebre, faptele trebuie acceptate şi teoria refuzată.”
“O teorie trebuie modificată pentru a se adapta naturii şi nu
natura trebuie să se adapteze teoriei”.
Claude Bernard
(Introduction à la Médecine Expérimentale).
PROBLEMA DILUȚIILOR
ULTRAMOLECULARE
La D 23 sau CH 12 se atinge numărul lui Avogadro;
Teoretic, nu mai există moleculă de substanță
solvată
Diluțiile peste aceste valori sunt diluții sub – sau
ultramoleculare
Sfârşitul “afacerii Benveniste”
Benveniste & all, Nature, 1988:
Human basophil degranulation triggered by very dilute
antiserum against IgE. Nature. 333: 816‐818. 1988
Studiul nu a putut fi reprodus
Scandal în lumea ştiințifică
Acuzații de şarlatanie şi rea conduită în cercetare
Confirmare*
Reluarea studiului în 4 laboratoare independente dar în loc
de ser antiIgE s‐a folosit ca test inhibiția degranulării
bazofilelor prin diluții înalte de Histamină (772 de
probe )
Rezultate pozitive statistic semnificative (p < 0.0001)
*Belon P, Cumps J, Mannajoni PF, Ste‐Laudy J, Roberfroid M, Wiegant FAC. Inhibition of
human basophil degranulation by successive histamine dilutions: results of a
European multi‐centre trial. Inflamm res. 48 supplement 1: S17‐18. 1999.
Studii in vitro
Doutremepuich şi colab, din 1985 până azi : Studii
asupra efectelor diluțiilor aspirinei asupra
coagulării:
“Aspirina 5 CH frânează eliberarea parietală de
prostacicline a căror acțiune fiziologică este
aceea de a inhiba funcția plachetară”
Doutremepuich şi colab*:
studiile s‐au făcut cu diluții crescătoare până la 30 CH
dacă dozele mari, ponderale, ( 100mg/kg) de aspirină au
un efect net antitrombotic diminuând agregarea
plachetară, dozele ultrajoase induc o creştere a
agregării plachetare
sunt trombogene şi au deci efectul invers dozelor
ponderale
*Lalanne & all, In vitro platelets‐endothelial cells interactiona in presence of acetylsalicilic acid at various dosage,
Thrombosis research, 1992; 65: 33‐43.
*Doutremepuich C. & all – Effects on ultra low dose of aspirine on embolisation în a model of laser induced
Thrombus Formation ; Seminars in thrombosis and hemostasis, 1996, vol 22, suppl.21.
Studiile Prof. A. Cristea*
Modelul utilizat este fiabil şi ieftin “Contracția acetilcolin‐
indusă pe ileumul de şobolan”
S‐a utilizat Belladona în diluții foarte înalte
Rezultate pozitive
Modelul a FOST PRELUAT** şi de alte cercetări
* Cristea A, Nicula S, Darie V. Pharmacodynamic effects of very high dilutions of
belladonna on the isolated rat duodenum. In: Bastide M(ed), Signals and Images.
Kluwer Academic Publishers 1997:161‐170.
**Schmidt F, Süß WG, Nieber K. In‐vitro Testung von homöopathischen Verdünnungen. Biol.Med./Heft 1/February
2004;32‐37 ).
Studii in vivo
Bonavida & all*: Studii asupra eliberării citokinelor:
Phytolacca şi Histaminum în diluții homeopatice
„ acestea pot influența expresia unor receptori
membranari ai monocitelor. Este clar că aceşti
receptori sunt mediatorii unor reacții imunologice şi
că ei sunt importanți în regularizarea răspunsului
imunitar”
Bonavida B – Effets immunomodulateurs de deux preparation homeopathiques,
Recherche en Homeopathie 1999: 79‐84, ed Boiron.
Studii in vivo
Cazin J.C şi colab* : Studiu asupra eliminării de
arsenic la şobolani după injectarea de
Arsenicum album CH 7 intraperitoneal
Eliminarea cu 40% mai mare față de lotul martor
Diferență semnificativă în concentrația de arsen
după 7 zile
*Cazin J.C, Cazin M, Gaborit J L, Chaoui A, Boiron J, Belon P, Cherruault Y, Papapanayotou C – A study
of the Effect of Decimal and Centesimal Diluition of Arsenic on the Retention and Mobilization
of Arseni in the rat – Human Toxicology, 1987; 6: 315‐320
Modele ce au demonstrat
activitatea soluțiilor înalte
1. Cercetări asupra eliberării de molecule
endogene
Dimitris Zienkiewicz, (Univ.Edinburgh)
alterarea activării şi funcției celulelor dentritice
după tratamentul homeopatic cu bacterium.
Există modificări sistematice în profilul
citokinelor IL‐10, IL‐11 şi IL‐12 care nu pot fi
explicate de teoria moleculară
Modele ce au demonstrat
activitatea soluțiilor înalte
2. Modele farmacologice : studii asupra efectului
aspirinei în diluții înalte (Doutremepuich şi colab)
3. Modele toxicologice* – au fost aplicate pe animale,
celule, plante
(Arsenic, Phosphorus, Mercury, Cadmium, Cisplatina, Glutamate, Cuprum sulphate,
etc).
* Dr Lucietta Betti. DISTA‐Department of Agroenvironmental Science and Technology, University
of Bologna.).
Concluzia ECH, noiembrie 2004 asupra
studiilor fundamentale
“Experimentele au fost bine conduse, în condiții
controlate, cu un număr suficient de plante animale
sau celule şi cu o tratare statistică corespunzătoare
Faptele sunt indisputabile, semnificative statistic şi
reproductibile
chiar dacă ele nu pot fi explicate folosind paradigma
moleculară”
Ce este evident până acum
fenomenele sunt de natură informatică,
apa este suportul preferențial pentru
transmiterea informației,
sunt fenomene submoleculare,
sunt fenomene holistice (fiecare picătură de remediu
conținând potențial informația întregului remediu)
HOMEOPATIA ÎN CĂUTAREA UNEI
TEORII EXPLICATIVE
Memoria apei
Teoria clatraților
Teoriile complexității
Teoria holografică
Teoria clatraților
Un clatrat este o structură de molecule de apă
care se formează în jurul unei molecule solvate şi
care este ținută împreună ca o entitate stabilă
prin legături de hidrogen.
atunci când molecula solvită centrală este
dislocată ‐ aşa cum se întâmplă la agitarea
viguroasă a soluțiilor prin sucusiuni succesive ‐
ea este eliberată şi formează şablonul pentru un
nouă moleculă de clatrat
Teoria clatraților
Formarea laticelor
complexe (clatrați) de
către moleculele de
apă
Moleculele solvite dau
aspecte diferite ale
laticelor
Anagnostatos & all * :
Curba de depolarizare pentru Chamomilla 30 C a fost găsită
ca intermediară între cea a tincturii mamă de
Chamomilla ( în care multe molecule de apă sunt legate de moleculele de Chamomilla)
şi a apei ceea ce sugerează că preparatul homeopatic mai multe molecule
de apă cu mişcare limitată, deci clatrați mai mulți decât apa dar mai puțin decât
tinctura mamă
Scanarea diferențială calorimetrică ( DSC)
Diluțiile homeopatice au arătat 4 grafice diferite efect ce nu
s‐a observat la apă sau la tinctură
*Anagnostatos GS. Pissis P. Viras K. Soutzidou M. Theory and experiments on high dilutions. In: Ernst E and Hahn EG
(eds). Homoeopathy: a critical appraisal. Oxford: Butterworth Heinemann (1998)
Studiile de termoluminescență ‐
L.R.REY *
prepararea diluțiilor homeopatice prin diluție şi dinamizări
succesive provoacă modificări permanente importante
în lichidul de început, chiar dacă „ concentrația
teoretică” în substanțe dizolvate a devenit
nemăsurabilă.
..Nu mai este posibil să se pretindă că structura diluțiilor
înalte homeopatice este identică cu a solventului
utilizat. Prepararea ulterioară a medicamentelor
homeopatice pornind de la aceste diluții se aşează
astfel pe o bază sigură.”
Rey L.R : Etudes des hautes dilutins par thermoluminescence, Recherche en homeopathie, CEDH
International, mars 2004
Teoria holografică*
Un suport holografic deține informația care
permite reconstituirea tridimensională a
obiectului
Orice fragment din suport poate reproduce
întreaga imagine
Fenomenele pot fi conectate şi prin “conexiuni
non‐locative”
*Michael Talbot – Universul Holografic, Cartea Daath, 2004, Bucureşti
Teoria sistemelor dinamice şi a
complexității*
„unele modele şi date experimentale din teoria complexității
pot susține afirmațiile paradoxale ale principiului similia
şi a efectelor diluție/dinamizare”
Principalele trei proprietăți ale sistemelor complexe:
non‐linearitatea, auto‐organizarea şi
dinamicitatea nu doar că se adaugă înțelegerii
fundamentelor homeopatiei dar şi pun în lumină
noi direcții pentru experimente şi căutări
teoretice” *Bellavite P. ‐ Complexity science and homeopathy: a synthetic
overview, Homeopathy vol 92, 4 , 2003, 203‐212
Tipuri de cercetare în homeopatie
1. Cercetarea fundamentală
2. Studii clinice controlate ( trials)
3. Rapoarte de cazuri
4. Cercetări teoretice ( intra şi extra
homeopatice)
5. Efectuarea unor noi provinguri
Problema finanțării studiilor
homeopatice – Cine?
1. institute academice ce funcționează în cadrul
universităților
2. institute private care colectează fonduri fie de
la firme fie de la institute caritabile nonprofit
3. institute de stat care folosesc fonduri publice,
alocate de stat.
4. institute de cercetare de pe lângă companiile
de medicamente
Tipuri de studii clinice în
homeopatie
1. Studii clinice pe voluntari sănătoşi ( aşa numitele
provinguri sau cercetări patogenetice)
2. Studii clinice care compară eficacitatea unor remedii
față de placebo sau medicamente alopate
3. Studii clinice care iau consideră personalizarea
terapeutică.
4. Meta‐analize care evaluează efectul homeopatiei
grupând rezultatele studiilor individuale.
5. Studii pe animale
Meta‐analize 1
Analize ale unui număr mare de studii în legătură cu un
domeniu.
1991 de Kleijnen*:107 studii clinice controlate
“deşi sunt multe excepții, cele mai multe dintre aceste
studii sunt de o foarte slabă calitate, numărul studiilor
care au dat rezultate pozitive a fost semnificativ mai
mare față de cele negative” ( 81 față de 24).
*Kleijnen J, Knipschild P, TerRiet G. Clinical trials of homeopathy. BMJ. 1991;302:316‐
323.
Meta‐analize 2
Linde & all*, 1997, Lancet, 186 de studii
“rezultatele meta‐analizei noastre NU ( s.n.) sunt
compatibile cu ipoteza că efectele clinice ale
homeopatiei sunt datorate în întregime efectului
placebo”
“cu toate acestea nu am găsit suficiente evidențe în
aceste studii că homeopatia ar fi eficace în o condiție
clinică anume; de aceea este necesară o cercetarea
riguroasă şi sistematică în homeopatie în continuare”
*Linde K, Clausius N, Ramirez G, et al. Are the clinical effects of homeopathy placebo effects? A meta‐analysis of
placebo‐controlled trials. Lancet. 1997;350:834‐843.
Meta‐analize 3
Homoeopathic Medicine Research Group(HMRC):
Din 184 de studii numai 17 au îndeplinit criteriile de calitate (<10%);
2617 pacienți
“există evidențe că tratamentele homeopatice sunt mai
eficace decât placebo;
cu toate acestea puterea acestei evidențe este mică din
cauza slabei calități metodologice ale acestor studii.
Este necesară efectuarea în continuare a unor studii de
înaltă calitate pentru a confirma aceste rezultate”.
Meta‐analize
Meta‐analizele au arătat
1. Probleme de metodologie defectuoasă a
studiilor clinice homeopatice (slabă calitate
conform standardelor). Slabă
reproductibilitate.
2. Probleme de principiu asupra metodologiei în
studiile homeopatice – eficacitatea studiilor
homeopatice este minimalizată dacă nu se
consideră principiul individualizării
Studii clinice pe boli
Sunt numeroase dar de slabă calitate
Orientarea alopatiei: studii pe loturi, controlate,
cu distribuție la întâmplare şi dublu orb
Orientarea homeopatiei: mai mult cazuri izolate,
orientate de remediu. Puține studii de grup,
necontrolate.
Studii clinice pozitive
David Reilly & all: Eficacitatea extractului de
polen homeopatic față de placebo în rinita
alergică :
eficacitate semnificativă statistic în ceea ce
priveşte fluxul aerian nazal între cele două
grupuri testate (p=0,0001)
Studiul a fost repetat de 4 ori
Reilly D & all‐ Randomised controlled trial of homeopathy versus placebo in perenial allergic
rhinitis with overview of four trial series, BMJ vol 321 19‐26 august 2000
Studii clinice pozitive
Fisher P : Studii asupra fibromialgiei primare (1986,1989 şi
1991 )
Lotul a fost particularizat pe 5 criterii – simptome de
includere în studiu
La lotul selectat s‐a administrat Rhus tox 6 CH
Administrarea a fost făcută de reumatologi alopați, în
dublu orb
Evaluarea a fost făcută luând 4 criterii din care 3 generale
(intensitatea durerii, calitatea somnului, starea generală
şi numărul de puncte sensibile după tratament)
Studii pozitive
Studiul a fost replicat în 2004 de Bell & all*:
„ utilizând un spectru larg de remedii şi doze LM flexibile,
seriale, studiul a demonstrat că homeopatia
individualizată este în mod semnificativ mai eficace
decât placebo pentru a micşora punctele dureroase şi
pentru îmbunătățirea calității vieții şi sănătatea
generală a persoanelor cu fibromialgie”.
I. R. Bell, D. A. Lewis, A. J. Brooks, G. E. Schwartz, S. E. Lewis, B. T. Walsh.C. M. Baldwin ‐
Improved clinical status in fibromyalgia patients treated with individualized
homeopathic remedies versus placebo, Rheumatology 2004; 43: 577‐582
Studii clinice replicate
Foarte puține.
Studiile asupra poliartritei reumatoide – rezultate
contradictorii după metodologie
Studiile asupra Oscillococcinum*
Ferley J.P.; Zimirou D.; D'Adhemar D.; Balducci F. A controlled evaluation of a homoeopathic
preparation in the treatment of influenza‐like syndromes. Centre Alpin de Recherche
Epidemiologique et de Prevention Sanitaire, Grenoble University Hospital, Grenoble France
British Journal of Clinical Pharmacology 1989, 27/3 (329‐335)
Papp R, Schuback G, Beck E, Burkhard G, Bengel J, Lehr S, et al. A homeopathic nosode for influenza‐
like syndromes. Forschende Komplementarmedizin 1999;6(1):31‐32 şi
Papp R, Schuback G, Beck E, Burkhard G, Bengel J, Lehr S, et al. Oscilococcinum in patients with
influenza like syndromes:a placebo controlled double‐blind evaluation – BHJ, 1998; 87; 69‐76
Studii negative
Vickers A & all : Studiu asupra efectului Arnica 30
CH în durerile musculare după efort; Clinical Journal of
Pain 1998;14:227‐31
Lewith & all : Studiu asupra tratării astmului bronşic
cu diluții ultramoleculare de alergen BMJ 2002 324: 520
Fisher & all; Studiu asupra poliartritei reumatoide
Diferența de metodologie duce la
rezultate diferite
Studiu negativ P. Fisher şi D. L. Scott ‐ Studiu
controlat, dublu orb, asupra poliartritei
reumatoide (Rheumatology 2001; 40: 1052‐1055)
Studii pozitive R.G. Gibson & all : Studiu asupra
poliartritei reumatoide versus aspirină (
studiu individualizat) (BHJ 1980; 69; 121‐133)
Concluzii asupra cercetării clinice
în homeopatie
1. Multe dintre cercetările clinice actuale asupra
homeopatiei nu corespund standardelor general
acceptate de testare a activității unor substanțe.
De aceea este necesar să se facă eforturi de îmbunătățire
a calității acestor studii pentru ca ele să fie acceptate
de comunitatea ştiințifică.
De asemenea este necesar să se facă replicări multicentru
ale acestor studii.
Concluzii asupra cercetării clinice
în homeopatie
2. Metodologia ( design‐ul) studiilor
homeopatice nu poate fi identică cu cea a
studiilor alopatice.
Concluzii asupra cercetării clinice
în homeopatie
3. Pentru a efectua studii corecte asupra eficacității
homeopatiei este absolut necesar ca metodele
homeopatice de prescriere să fie corect
îndeplinite
respectând principiul individualizării,
atât pentru constituirea unor loturi
semnificative cât şi pentru administrarea
remediului potrivit fiecărui caz.
Problema provingurilor
Un bun proving trebuie să dea simptome clare,
specifice, pregnante şi de încredere.
Cercetare sistematică şi specifică pentru
homeopatie.
Problema provingurilor
Etape problematice
1. Alegerea substanței
2. Ce anume se potențează
3. Diluția folosită pentru proving
4. Ritmul de administrare al substanței
5. Durata provingului
6. Metodologia
Proving negativ
Brien, Sarah, Lewith, George and Bryant, Trevor
Ultramolecular homeopathy has no observable
clinical effects. A randomized, double‐blind,
placebo‐controlled proving trial of Belladonna
30C.
British Journal of Clinical Pharmacology, 56 (2),
562‐568.
Proving negativ 2004
Durata 4 săptămâni
207 persoane
Distribuție la întâmplare în loturi
Rezultate:
1.Din grupul Belladona 14 subiecți (13,9%) au
prezentat simptome
2. Din grupul placebo 15 subiecți ( 14,8%) au
prezentat simptome
Proving negativ 2004
Concluzia studiului:
„ homeopatia ultramoleculară nu are
efecte clinice observabile”
Alte provinguri independente
asupra Belladonei CH30
Wallach & all* în Germania, au efectuat mai multe studii
pilot asupra efectului Belladona C30 asupra indivizilor
sănătoşi, între 1993‐ 2003. Concluziile lor sunt mai
nuanțate
„ Evaluările pe cazuri singulare au arătat o diferență între
cele două faze experimentale pentru 21 de subiecți.
Evaluările de grup nu au arătat diferențe nete”.
Wallach, H. Does a highly diluted homeopathic drug act as a placebo in healthy volunteers? Experimental
study of Belladonna 30C in a double blind crossover design ‐ a pilot study. J Psychosomatic Res
1993; 37(8): 851‐860).
Obiecții la concluziile studiului
1. Concluzia, ce se bazează pe un singur studiu face o
generalizare asupra întregii homeopatii
ultramoleculare;
2. Concluzia nu se referă doar la proving în cauză ci se
extinde abuziv asupra tuturor provingurilor ;
3. Concluzia nu se limitează însă doar la proving ci şi
asupra efectelor terapeutice, la pacienți bolnavi ( fapt
ce nu a fost testat în studiu!) pentru că, în concluzie se
afirmă „ homeopatia ultramoleculară”.
Obiecții metodologice
Au fost alcătuit un tabel de 12 simptome din care
5 reale de Belladona
5 false
2 de control
Simptome reale de Belladona
1 Buzele îmi sunt inflamate
2 Am experimentat durere tracționante, intense în
membrele inferioare care au fost ameliorate de mers
3 Am avut o tuse neobişnuit de seacă după orele 11
p.m.
4 Am avut senzație de slăbiciune şi de ceva care se
ridică în cap
5 Pupilele mi‐au fost neobişnuit de dilatate în special la
căldură
Simptome false de Belladona
1 Mi‐a plăcut să ascult muzica favorită astăzi
2 Mi‐am simțit urechile ca înghețate , indiferent de
vreme
3 Am avut o neaşteptată frică de mulțime
4 Am avut o durere înțepătoare în vârful degetelor
când am apucat ceva
5 Totul are gust amar cu excepția apei
Obiecții la metodologie
1. Simptomele „ adevărate de Belladona” sunt numai
simptome fizice dar provingul a fost făcut cu o diluție
înaltă, ceea ce, conform experienței homeopatiei
produce în general puține simptome fizice.
2. Simptomele considerate ca „ adevărate de Belladona”
au fost restrânse doar la cinci, deşi în timpul unui
proving pot apărea simptome foarte diferite
3. Nu au fost luate în seamă toate simptomele apărute în
timpul provingului.
Exemplu de sursă de eroare
Unul dintre probatori care în timpul provingului a
experimentat o durere severă în hipocondrul drept
care nu a putut fi precizată diagnostic şi s‐a remis
spontan; ar fi putut fi luată ca simptom provocat de
Belladona, dar probatorul a fost exclus din grup
pentru că el prezenta şi 2 simptome false, studiul
nepermițând decât un simptom fals ( ceea ce este
discutabil).