UNIVERSITATEA ”POLITEHNICĂ” DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Ştiinţe Aplicate - Teoria codării şi stocării informaţiei

Analiză wavelet

Referat

Transformata Fourier

Student: Lăcătuşu Ioan Gheorghe Alexandru

Bucureşti, Ianuarie 2011

 2

1 Introducere

Motivaţia pentru studiul transformatei Fourier provine de la seriile cu acelaşi

nume, seriile Fourier. Acestea se folosesc pentru a analiza funcţiile periodice
descompunându-le ı̂ntr-o sumă ponderată de funcţii sinusoidale componente
care sunt uneori denumite armonice Fourier normale, sau pe scurt armonice.

Seriile Fourier au multe utilizări practice, pentru că manipularea coeficienţilor

armonici este adesea mai uşoară decât lucrul cu funcţia originală. Domeniile
de aplicabilitate includ ingineria electrică, analiza undelor, acustică, optică,
prelucrarea semnalelor şi a imaginilor, şi compresia datelor. Folosind unel-
tele şi tehnicile spectroscopiei, de exemplu, astronomii pot deduce compoziţia
chimică a unei stele prin analizarea componentelor armonice, sau spectrului,
stelei care emite lumina. Analog, inginerii pot optimiza proiectarea unui sis-
tem de telecomunicaţii cu ajutorul informaţiilor pe care le oferă componentele
spectrale ale unui semnal de date pe care sistemul le transportă.

Capacitatea transformatei Fourier de reorganizare a informaţiei dupa

frecvenţă (temporală, spaţială sau altfel) este extrem de utilă ı̂n prelucrarea
semnalelor de diverse tipuri şi ı̂n inţelegerea proprietăţilor unui număr de
sisteme fizice, sau la rezolvarea unor ecuaţii şi ı̂n domenii ştinţifiice teoretice
si aplicate.

În matematică transformata Fourier - numită astfel după matemati-

cianul şi fizicianul Joseph Fourier, se aplică unei funcţii complexe şi produce o
altă funcţie complexă care conţine aceeaşi informaţie ca funcţia originală, dar
reorganizată după frecvenţele componente.

De exemplu, dacă funcţia iniţială este un semnal dependent de timp,

transformata sa Fourier descompune semnalul după frecvenţă şi produce un
spectru al acestuia.

Dacă descompunem un semnal ı̂n serie Fourier, practic arătăm că un

semnal periodic poate fi descompus ca o sumă de un număr numărabil de
componente sinusoidale, de frecvenţe multipli ai frecvenţei de bază a semnalu-
lui, numită frecvenţă ”fundamentală”.
 3

2 Definiţie

Fie f o funcţie semnal f : Rd → C, şi ω, x ∈ Rd , x = (x1 , . . . , xd ).

Definim

 Z 
1 d d
L (R ) = f : R → C; f măsurabilă a.ı̂. |f (x)|dx < ∞
Rd

ca spaţiul funcţiilor absolut integrabile (de modul Rd integrabil), şi

 Z 
2 d d 2
L (R ) = f : R → C; f măsurabilă a.ı̂. |f (x)| dx < ∞
Rd

spaţiul funcţiilor de pătrat integrabil.

Fie f ∈ L1 (Rd ). Atunci definim transformata Fourier a funcţiei f :

fˆ = Ff : L1 (Rd ) → (C)0 (R), (2.1)

Z
ˆ
f (ω) = Ff (ω) = e−2πiωx f (x)dx (2.2)
Rd

2.1 Transformata Fourier inversă

Fie f ∈ L1 (Rd ) L2 (Rd ). Atunci

T

Z
f (x) = F −1 = e2πiωx fˆ(ω)dω
fˆ
Rd

reprezintă transformata Fourier inversă, cu care putem recupera

semnalul original f (x) prin aplicarea operatorului invers F −1 .
 4

3 Proprietăţile transformatei Fourier

• Liniaritatea
Transformata Fourier este liniară. Fie f, g două semnale de modul in-
tegrabil (f, g ∈ L1 (Rd ) şi α, β două constante complexe (α, β ∈ C).
Liniaritatea transformatei Fourier se traduce prin faptul că aceasta co-
mută:

Fαf +βg = αFf + βFg (3.1)

• Translaţia
Translaţia (sau deplasarea ı̂n timp sau spaţiu) cu o cantitate constantă
x0 a unui semnal corespunde unei deviaţii induse ı̂n faza spectrului:

Ff (x−x0 ) (ω) = fˆ(ω)e−2πiωx0 (3.2)

• Modularea
Modularea reprezintă deplasarea spectrului unui semnal cu o frecvenţă
constantă ω0 , şi corespunde ı̂nmulţirii semnalului ı̂n timp cu o cosinu-
soidă complexă:

F −1
ˆ (x) = f (x)e2πiω0 t (3.3)
f (ω−ω0 )

• Scalarea
Schimbarea de scală a semnalului cu o constantă a corespunde unei re-
laxări a spectrului cu aceeaşi constantă şi vice-versa.

1 ˆ ω 
Ff (ax) (ω) = f , ∀a ∈ R, a 6= 0 (3.4)
|a| a

• Conjugata
Dacă g(x) = f (x) ⇒ ĝ(ω) = fˆ(−ω).
În particular, dacă f : Rd → Rd ⇒ fˆ(−ω) = fˆ(ω).

• Convoluţia
Spectrul smenalului obţinut prin convoluţia temporală a două semnale
se obţine ca produsul spectrelor celor două semnale.

R f (x) şi g(x) două semnale de modul integrabil, şi (f ∗ g)(x) =

Fie
Rd f (t)g(x − t)dt este produsul de convoluţie al lui f şi g. Atunci:

∗ g(ω) = fˆ(ω).ĝ(ω) , ∀ω ∈ Rd
f[ (3.5)