Sunteți pe pagina 1din 388

Universitatea Spiru Haret

CURSURI PENTRU EXAMEN LA

DISCIPLINA DREPTUL ASIGURĂRILOR

Urmare a consultării bibliografiei anexate

Lector Universitar

Drd.Dragomiroiu Gheorghe
CURSUL I

SCURT ISTORIC PRIVIND ASIGURĂRILE ȘI


REASIGURĂRILE. PREMIZELE DREPTULUI ASIGURĂRILOR

SecȘiunea a- Ia. EvoluȘia asigurărilor în plan internaȘional

Evoluția societații este marcată de efortul ți strădania oamenilor


pentru propria lor dezvoltare ți pentru propria lor aparare în fața unor
evenimente care le periclită existența ți viața.
Existența vieții oamenilor nu este întotdeauna senină, indiferent câta
grijă se acordă evitarii problemelor sau protejării bunurilor nicio-dată, nimeni nu
poate fi sigur de rezultatul pe care ți-l dorețte .
Situațiile negative (calamitați ale naturii, accidente, pierderea sau
micțorarea capacității de munca în urma unor boli sau a batrâneții) implică
traume psihice sau pierderi financiare semnificative.
Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de propriile lor locuințe, să-
ți conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze fară să se teame
de potențialele probleme care pot aparea.
Totodată viața oamenilor este strabătută de momente dorite precum
casătoria ,națterea ți evenimente independente imprevizibile de vointa lor:
boli ,accidente, invaliditate etc
De asemenea anumiți factori sociali si economici pot provoca
evenimente cu efecte negative asupra desfățurarii normale a activitații ce pot
provoca crize economice ,inflație,țomaj etc.
Ca atare oamenii au întâmpinat ți trebuie sa cunoască aceste evenimente
generatoare de daune pentru a acționa împotriva riscurilor pe diferite căi , a
cunoațte mijloacele ți metodele de apărare pentru trecerea acestor riscuri in
anumite condiții asupra unor organizații specializate in domeniul asigurărilor.
Pentru prevenirea si limitarea daunelor oamenii ți-au constituit singuri
resurse materiale si bănețti dar acestea nu au putut ți nu pot acoperi în
totalitate riscurile impotriva forțelor distructive ale naturii, ale accidentelor ți
altor forme daunătoare ți ca atare a fost necesară constituirea unor fonduri
materiale si banețti de asigurare care sa fie folosite când situația o cere.
Rezervele trebuiau să fie atât de mari incât să permită acoperirea tuturor
riscurilor.Constituirea rezervelor erea reclamată de acțiunea legiilor obiective
care guvernează natura si societatea, de înlaturare a consecințelor negative ale
calamnitațiilor naturii ,a accidentelor de păstrarea integritații proprietații
publice private etc.
Oamenii de ştiinŃă nu au avut posibiltatea să stabilească cu exactitate
perioadele istorice ale apariŃiei asigurărilor, începuturile acestora pierzându-se în
negura vremurilor.
Forma de asigurarea a aparut din nevoia de protecție a omului în fața
unor pericole ți pentru gasirea soluțiilor adecvate de înlăturare a lor.
Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite înca în antichitate si
dateaza de circa 6500 de ani.
Mețtețugarii taietori de piatra din Egiptul de jos constituiau un fond de
întrajutorare, format anticipat, prin contribuția tuturor pentru acoperirea
pagubelor provocate de diverse evenimente ce loveau membrii colectivității.
Existau societăŃi de într-ajutorare a cioplitorilor de piatră în Egiptul antic
(în jurul anului 4500 î.h)
În Babilon, transportul era organizat în caravane, iar costurile dispariŃiilor
erau suportate în comun de comercianŃi. Proprietarii de corăbii se înŃelegeau cu
acela care îşi pierdea corabia să primească alta în loc, cu condiŃia ca pierderea să
nu fie din culpa proprietarului.
În Palestina din antichitate au fost descoperite materiale care conŃine
ideea de mutualitate în materia asigurării de animale („fiecăruia dintre noi căruia
i-a pierit un măgar prin hoŃi sau prin animale sălbatice îi vom procura un altul").
În secolul v î.h., Pericle a înfiinŃat organizaŃii care aveau ca scop
ajutorarea membrilor şi familiilor acestora în caz de incendiu, boală, deces.
Membrii colegiului funerar din Lavinium Roma încheiau un adevărat
contract de asigurare, plătind în timpul vieŃii cotizaŃii pentru ca înmormântarea
să fie organizată de colegiul al căror membrii erau, asociația de înmormântare
s-a constituit pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din care funcționa
pe baza unor cotizații de înscriere si a unor plați periodice. Membrii
asociației aveau astfel asigurate, la deces un rug si un mormânt.
Stadiul final al practicării comerŃului de împrumut în antichitate 1-a
reprezentat adoptarea vămii de către romani, aproximativ în anul 300 î.e.n.,
perioadă de timp în care această convenŃie cuprindea toate condiŃiile esenŃiale
ale unei adevărate asigurări (risc, primă plătită, interes asigurabil, indemnizaŃie).
În timpul celui de-al doilea război punic (218-201 î.e.n.), romanii în
contractele de furnizare de materiale şi provizii, introduceau o clauză de
garantare a transportului pentru pierderile provocate de calamităŃi naturale ți
atacatori.
În anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înțeleptul legislator
Solon a obligat societătățile politice si mețtețugarețti să constituie un fond
comun alimentat prin cotizații lunare, destinat să repare prejudiciile survenite
în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaste.
În Fenicia si în alte țari stravechi, membrii caravanelor se constituiau în
asociații, suportând în comun pagubele din jafuri si de alta natură suportate de
unii dintre ei în timpul transportului.
Împrumutul maritim (foenus nauticum), utilizat de greci şi romani,
presupunea obŃinerea de către comerciant a unui împrumut în bani necesari
organizării transportului.
Când nava dispărea, datoria nu trebuia restituită, iar dacă ajungea la
destinaŃie, pe lângă împrumut se plătea şi o dobândă ridicată pentru suportarea
riscului ți alte cheltuieli.
Principii au fost cuprinse în legislația maritimă a insulei Rhodos înca din
anul 916 înainte de Christos si se mențin pâna în zilele noastre.
Forma juridică a acestui împrumut maritim consta în aceea că riscul
transportului pe mare era suportat de către creditor, iar nu de către proprietarul
mărfurilor.
Ele au fost codificate în colecția de reguli York-Anvers elaborată în anul
1890 si a fost modificată în anii 1924 si 1950
În Evul Mediu, împrumutul maritim a continuat să fie folosit până în
1234, când Papa Grigore al IX-lea l-a interzis datorită dobânzilor excesive. În
Ńări precum Germania, Anglia, Irlanda, s-au organizat ghilde care funcŃionau pe
principiul întrajutorării şi acordau despăgubiri în caz de pagube şi pierderi.
Cele mai vechi asociaŃii mutuale au fost semnalate în secolul al XII-lea în
Islanda, câte una la 20 de gospodării, care se organizau pe principiul
reciprocităŃii,acestea acopereau daunele din pierderile de animale,incedii etc.
Primele operațiuni de asigurare maritimă au aparut în porturile italiene în
sec al XIV-lea datorită crețterii comerțului ți traficului maritime.
Forme ale asigurarii de bunuri sunt cunoscute înca din orânduirea
sclavagistă, sub diferite metode. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea
peste bord a încarcaturii pentru salvarea expeditiei aflată în pericol ( cauzat de
naufragiu, furtuna, ețuare, etc.) erau repartizate în mod proporțional, fiind
suportate de toți participanții la expediție, pe principiul avariei comune.
Asigurările continuă să-şi facă loc ca asociaŃii mutuale ale lucrătorilor,
astfel că membrii corporaŃiilor existente în unele Ńări europene (Danemarca,
Anglia) erau despăgubiŃi în caz de accident de muncă, incendiu sau chiar
incapacitate de muncă.
Datorită interzicerii împrumutului maritim, s-a căutat găsirea unui alt
mijloc care să permită bancherilor obŃinerea unei anumite siguranŃe. Apar
premisele contractului de asigurare: bancherii încasau o sumă de bani şi se
angajau să acopere un eventual prejudiciu cauzat navei sau încărcăturii.
Cel mai vechi contract de asigurare în formă scrisă este datat 1347, fiind
încheiat la Genova. De fapt, tot acolo apare şi prima codificare a asigurării în
regulile emise de Uffizio de Marcanzia în 1383 şi prima societate de asigurări
maritime în 1424.
Contractul de asigurare a început să fie redactat de notar după anul 1350,
asiguratorul considera că a primit suma asigurată şi se obliga să o restituie
asiguratului după un anumit termen, cu excepŃia cazurilor când mărfurile
ajungeau cu bine în portul sau locul de destinaŃie prevăzut în contract.
PoliŃele cuprindeau clauze ce acopereau evenimentele fortuite cauzatoare
de pagube. Polițele acopereau riscuri privind calamităŃi naturale, incendii,
riscurile măritime, aruncarea încărcăturii peste bordul navei, confiscarea de către
autorităŃile locale, represalii, întâmplări nefericite sau orice alte obstacole.
Asigurarea, emisă la FlorenŃa în anul 1397, menŃiona că „Riscurile pe
care asigurătorii le suportă de la Dumnezeu ori de la oameni, pe mare, incendiu,
aruncare în mare, de oprire din partea seniorilor comunelor ori altor persoane, de
represalii şi de orice alt caz, întâmplare sau sinistru, care în orice chip ar fi ar
putea să se întâmple ori s-au întâmplat şi oricare ar fi cazurile şi în orice condiŃii
s-ar întâmpla, cu excepŃia acelora care privesc lestul şi vama".
Europa anilor 1500 prin oraşul Anvers a devenit centrul nodal al
comerŃului, deoarece în această zonă se înregistrau cele mai multe tranzacŃii de
către comercianŃi, se stabileau preŃurile pentru cele mai importante produse ți
bunuri şi se stabileau tipurile de riscuri respectiv se soluŃionau litigiile născute
din contractele de asigurare.
Începând cu secolul al XVII-lea, oraşul Amsterdam s-a constituit ca cel
mai mare centru comercial din Europa. Localnicii danezi se asociau între 64 de
parteneri, pentru a împărți riscul de daună la care erau supuse navele lor ți a
celor din asociațiile pe care le-au înfințat.
Datorită dezvoltării rapide a zonei au fost înfințate instituții ca,
„Cameră pentru asigurări", „Banca Amsterdam" (1609), şi „Bursa Amsterdam"
(1609), care efectuau servicii de asigurări,bancare şi bursiere.
Diversificarea asigurărilor a determinat constituirea sistemului de
acordare a rentelor viagere, denumite tontine, apărute în FranŃa, în secolul al
XVII-lea şi răspândite apoi în Olanda, Anglia şi Germania.
Ca asigurări de viaŃă, în acest sistem, participanŃii la împrumut primeau în
locul dobânzilor rente viagere.
ți Anglia era o Ńară dezvoltată în domeniul comerțului şi de aceea,
asigurările au cunoscut o puternică dezvoltare dar se foloseau contracte de
asigurare maritimă de origine italiană. Clauzele din contractul de asigurare se
negociau de brokeri şi apoi se întocmeau de notari, care Ńineau registrele tuturor
documentelor ți poliŃelor încheiate.
În anul 1601, Parlamentul englez a hotărât că despăgubirile din asigurare
sunt supuse sancŃiunilor legale, ți guvernul răspunde de organizarea, legiferarea
ți rezolvarea neînŃelegerilor dintre asiguraŃi şi asigurători
Cea mai veche poliŃă de asigurare redactată în limba italiană şi tradusă în
limba engleză a fost datată la 20 septembrie 1547,iar sediul asigurărilor
maritime din Londra era pe strada Lombard, unde se încheiau contracte de
asigurare reciprocă, sub forma poliŃei Lloyd's, împotriva pericolelor maritime.
Din cauza unor investiŃii speculative, Parlamentul londonez, în anul 1720
a statuat ca poliŃa Lloyd's, emisă de societatea Lloyd's, care funcŃiona ca o
societate comercială pe acŃiuni, să fie obligatorie, în ce priveşte clauzele sale,
pentru toată suma asigurată, prin această decizie sa restrâns dreptul de a încheia
asigurări maritime, acordându-1 doar companiilor London Assurance şi Royal
Exchange, asfel activitatea a fost micțorată.
Bazele asigurării contra incendiului s-au pus după incendiu din anul 1666
din Londra, prin înfințarea unei societăți cu un astfel de obiect, aceasta
obligându-se să refacă orice casă distrusă de un astfel de eveniment.
Inițiatorul societății N. Barbon, a înfiinŃat ți„Oficiul de asiguraŃi
pentru case", organizând ți o unitate de pompieri.
In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case
de asigurare împotriva riscurilor de foc ți apă a carei funcționare se baza pe
plata unor cotizații anuale.
Forma de asigurare împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru
prima dată în Scoția la finele secolului al XVIII-lea.Tot în această perioadă în
FranŃa, italianul Tonti a creat primele tontine, practic asigurări de viaŃă, membrii
tontinelor contribuiau la un fond comun cu o cotizaŃie anuală şi pe o perioadă
determinată, iar la expirarea perioadei, suma obŃinută prin capitalizarea
cotizaŃiilor se împărŃea membrilor supravieŃuitori.
Asigurarea maritimă si asigurarea împotriva riscului de incendiu a fost
marcată de înființarea la Trieste, în anul 1822, a societații Assienda
Assiguratrice, societate care a funcționat si pe teritoriul României dupa anul
1830.
Albert Masiu în anul 1832, a întemeiat la Leipzig, prima mare societate
germană de asigurari pentru vite, bazată pe principiul mutualității.
Asigurarea de raspundere civilă a fost instituită ți practicată pentru prima
dată în Franța ți se referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai
si trăsuri. Asigurarea s-a extins ți la raspunderea proprietarilor de fabrici pentru
daune cauzate angajaților ori terțelor persoane.
In Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost dominat de
societațile de asigurare engleze. In anul 1852, din inițiativa lui Benjamin
Franklin a luat ființă Societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor
cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship.
Elizur Wright a creat mai multe întreprinderi de asigurari americane ți a
susținut legiferarea controlului statului asupra societăților de asigurari, a
contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la
asigurările de viață ți a unor tabele corespunzatoare, necesare în practica
asigurărilor de viată.
Se poate aprecia că, pe plan internaŃional, de la începutul secolului al
XVIII-lea şi până în secolulu al XIX-lea, s-au practicat trei forme de asigurări:
asigurările maritime, asigurările de incendiu ți asigurările de viaŃă.
Dezvoltarea traficului de călatori pe calea ferată a condus la apariția în
Anglia a primei societăți de asigurare specializată în acest domeniu, la mijlocul
secolului al XIX-lea. În această perioadă existau în lume 30 de societăți de
asigurari, respectiv 14 în Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în
Danemarca, 2 în Franța si câte una în Olanda, Elveția si Austro-Ungaria.
In anul 1900 erau în jur de 1272 de societăți de asigurare iar în anul 1969
activau în jur de 9700 de case si societăți de asigurare în 71 de țări.
Dintre acestea 2676 societăți de asigurare activau în domeniul
asigurarilor de viață, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri iar 962 de
societăți practicau mai multe feluri de asigurari.
Odată cu secolul al XIX-lea, putem vorbi de asigurările moderne, în
FranŃa apar societăŃi de asigurare care au prosperat rapid, în Anglia apare prima
societate de asigurări pentru accidente pe calea ferată, se diversifică domeniile
de asigurare.
La începutul secolului trecut existau în lume 30 de întreprinderi de
asigurări, respectiv: 14 în Marea Britanie, 5 în SUA, 3 în Germania, 3 în
Danemarca, 2 în FranŃa şi câte una în Olanda, ElveŃia şi Austro-Ungaria.
Relațiile de asigurare s-au născut între diferite unitați economice
organizații publice sau private si cetațeni pe de o parte si societatea de
asigurari, pe de altă parte.
În condițiile actuale un bun manager ,un agent economic sau o persoana
privată nu trebuie sa conceapă ca o activitate poate fi dezvoltată fară sa aibe
incheiată o asigurare .
În ceace privețte reasigurarea a avut o aplicabilitate crescută începând cu
secolul XIX ă in Europa ți în special datorită progresului tehnic în Marea
Britanie ,Franța ,Germania unde au început concentrarile de capital ceeea ce a
determinat crețterea considerabilă a dimensiunilor riscurilor oferite spre
asigurare.
La început cele mai multe societați de asigurari doreau sa obțină
profituri mici dar stabile decât profituri mari si nesigure ,în timp obiectivul
schimbându-se pentru stabilitatea acestora s-a trecut la calea reasigurărilor care
cuprindea forme si tehnici moderne de acoperire a riscurilor.
Reasigurarea a dobândit o aplicabilitate tot mai mare în țarile mai sus
menționate ca atare piețele naționale au transferat o parte din riscuri la
societăți de reasigurări din străinătate .
Din cele prezentate se poate concluziona că necesitatea formelor de
asigurări ți reasigurări sunt date de modul de organizare si reglementare a
acestor activitați la un moment dat de relațiile economico-sociale ți factorii
ce provoacă fenomene cu efecte negative asupra activitații persoanelor
private,societațiilor juridice indiferent de forma de reglementare.
Fctorii sociali şi factorii economici au fost factorii determinanŃi care au
condus la apariŃia asigurărilor.
Factorii sociali:
- accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populaŃiei în
oraşe şi apariŃia noilor locuinŃe, care au încurajat apariŃia
fenomenelor producătoare de pagube;
- organizarea breslelor, care au favorizat solidaritatea acestor grupuri,
în care membrii îşi acordau ajutor reciproc în caz de pagube.
Factorii economici:
- schimbarea condiŃiilor economice generale, trecerea de la o
economie exclusiv agricolă la una diversificată (industrie, comerŃ),
care au dus la creşterea şi la adâncirea raporturilor dintre oameni şi
a cauzelor generatoare de pagube. ImportanŃa banilor în relaŃiile
comerciale a favorizat ideea compensaŃiei băneşti a pagubelor;
- dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor târguri,
înmulŃirea expediŃiilor pe mare au arătat necesitatea asigurărilor
mărfurilor şi a navelor împotriva riscurilor pe timpul transportului.

SecȘiunea a-2-a NoȘiunea, esenȘa Și conŃinutul dreptului. Dreptul public şi


dreptul privat

2.1 NoȘiunea, esenȘa Și conŃinutul dreptului.

Dreptul este definit ca un ansamblu de norme de comportament


obligatoriu prin care se consacră libertățile,drepturile ți îndatoririle indivizilor
în relațiile lor mutuale.
Într-un prim sens, cuvântul drept semnifică ştiinŃa dreptului – ansamblu de
idei, noŃiuni, concepte şi principii care explică dreptul şi prin intermediul cărora
dreptul poate fi gândit.
Dreptul este o ştiinŃă socio-umanistă care analizează fenomenul juridic în toate
formele sale de manifestare, ca dimensiune inalienabilă a existenŃei umane în condiŃii
social-istorice determinate. Dreptul este un fenomen normativ care are ca obiectiv
disciplinarea şi ordonarea relaŃiilor sociale în scopul promovării unor valori receptate
de societate: omul, proprietatea, ansamblul libertăŃilor individuale, statul, umanitatea
etc.
Dreptul constă în ansamblul regulilor de conduită generale şi obligatorii
asigurate şi garantate de stat, reguli al căror scop îl constituie organizarea şi
disciplinarea comportamentului uman în cadrul relaŃional uman, precum şi
înfăptuirea acestui comportament într-un climat specific manifestării coexistenŃei
drepturilor esenŃiale ale omului şi libertăŃilor lui cu justiŃia socială.
Dar dreptul nu este numai ştiinŃă, el este, în egală măsură, tehnică şi artă.
Dreptul, ca ansamblu de norme care organizează viaŃa în comun, este o tehnică a
convieŃuirii umane, destinată să disciplineze comportamentul uman şi să apere
societatea de excese.
Regulile juridice impun obligaŃii, organizează funcŃionarea ge-nerală a statului
şi a organismelor nestatale, oferă posibilitatea valo-rificării unor interese,
recunoscând capacitatea participării indi-viduale în diferite relaŃii, atribuie roluri şi
statute (de producător, de cumpărător, de vânzător, de locatar, de locator, de părinte,
de fiu-fiică).
În acest sens, dreptul îmbină necesitatea şi libertatea. Necesitatea, ca un
domeniu specific dreptului, rezultă din chiar scopurile generale ale vieŃii sociale,
scopuri prefigurate în ansamblul normelor legale, acest ansamblu alcătuieşte dreptul
obiectiv.
Cuvântul drept mai semnifică şi facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau de
a-şi apăra împotriva terŃilor un anumit interes, legalmente protejat.
În diverse declaraŃii asupra drepturilor omului se are în vedere o asemenea
accepŃiune a drepturilor individuale, acesta este dreptul subiectiv şi el presupune
categoria de libertate.
Romanii făceau distincŃie între norma agendi şi facultas agendi.
Trăsăturile dreptului subiectiv :
- drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau
juridice;
- conŃinutul acestor prerogative constă în a pretinde ceva de la altcineva;
- drepturile subiective sunt strâns legate de persoana omului (de titularul lor);
- fiind legate de titularul lor, drepturile subiective sunt întotdeauna prerogative
concrete;
- drepturile subiective sunt infinite la număr;
- drepturile subiective pot avea natură juridică diferită în raport de ramura de
drept ale cărei norme le reglementează;
- în privinŃa conŃinutului lor, drepturile subiective sunt limitate totuşi de lege şi
de bunele moravuri în sensul că ele există şi pot fi exercitate numai în măsura
limitelor date de acestea;
- drepturile subiective constituie o categorie juridică prin mijlocirea căreia
titularii lor pot participa la schimburile de valori care cad sub incidenŃa reglementării
juridice;
- din definiŃie şi din exemple rezultă că unui drept subiectiv aparŃinând unui
subiect de drept,
de regulă, îi corespunde o obligaŃie a altui subiect de drept (a celui de la care se
pretinde să săvârşească ceva).
Ceea ce este drept în sine – preciza Hegel – este pus în existenŃa sa obiectivă,
adică este determinat de gând pentru conştiinŃă, şi el este cunoscut ca fiind ceea ce
este drept şi valabil, legea; în virtutea acestei determinări, dreptul este pozitiv în
genere.
Totalitatea normelor juridice în vigoare dintr-un stat poartă denumirea de
drept pozitiv, un drept aplicabil imediat şi continuu, obligatoriu şi susceptibil a fi
adus la îndeplinire printr-o forŃă exterioară (coerciŃiune statală), ca o îndreptăŃire
legitimă a unor instanŃe sociale special abilitate. Dreptul pozitiv, scria Mircea
Djuvara, este „dreptul care se aplică într-o societate dată la un moment dat, sub
auspiciile statului respectiv sau, mai pe scurt, este dreptul care se aplică.
Dreptul obiectiv ca totalitate a normelor juridice exprimă faptul că ele sunt
independente de subiectele raportului juridic concret, iar drepturile subiectelor
decurg din dreptul obiectiv în care sunt ele consfinŃite.
Dreptul obiectiv este deci menit să reglementeze viaŃa indivizilor grupaŃi în
societate şi poate fi privit sub dublu aspect:
- ansamblu de izvoare de drept – acte normative, obiceiuri, care reprezintă
aspectul static al dreptului;
- formele prin care se realizează dreptul şi autorităŃile statale competente să
utilizeze aceste forme, şi care reprezintă aspectul dinamic al dreptului.
Dreptul este însă şi o artă, adică un ansamblu de mijloace pe care le
întrebuinŃează organele care creează dreptul sau care aplică dreptul.
Legiuitorul trebuie să ştie să selecteze din ansamblul trebuinŃelor sociale pe
cele care răspund unor nevoi reale; judecătorul trebuie să posede arta de a aplica
legea în conformitate cu litera şi spiritul său şi potrivit cu multitudinea condiŃiilor de
timp, spaŃiu şi persoane în care se derulează aspectele de viaŃă; la fel, procurorul,
avocatul sau organul administrativ.
Cuvântul „drept” mai este asociat, ca adjectiv, în aprecierile de natură morală
(exemplu: om drept, acŃiune dreaptă, pedeapsă dreaptă etc.).
În afara termenului de drept, se întrebuinŃează şi termenul de juridic ,cesta este
utilizat atât ca adjectiv (normă juridică, raport juridic etc.), cât şi într-o accepŃiune ce
excede noŃiunii de drept (obiectiv sau subiectiv).
Juridicul este un fenomen complex care funcŃionează obiectiv pe un fundal
social, constituind unul din modurile de reflectare pe plan social a existenŃei umane.
Juridicul are – sistematic vorbind – un caracter unitar, deşi are o compunere
complexă (psihologică, instituŃională, relaŃională). Unicitatea fenomenului juridic
determină unicitatea ştiinŃei dreptului (ştiinŃe juridice), care este, aşa cum am văzut, o
ştiinŃă explicativ normativă, ce nu se limitează la descrierea şi explicarea funcŃionării
unor elemente de tehnicitate şi construcŃii logice, ci se referă şi la caracterul
operaŃional al conceptelor prin intermediul cărora se fundamentează ontologia,
gnoseologia, axiologia şi metodologia juridică.
Juridicul defineşte o parte componentă a realităŃii sociale, alături de politic, etic,
economic. În sociologie se vorbeşte despre fenomenul juridic şi despre juridicitate,
ca un criteriu de distincŃie a fenomenelor sociale. În acest sens, toate fenomenele
juridice pot fi privite ca fenomene sociale, fiindcă un drept robinsonian nu poate fi
conceput.
Dar nu toate fenomenele sociale sunt şi juridice, ceea ce pune în discuŃie
criteriul pe baza căruia pot fi distinse, din ansamblul fenomenelor sociale, cele
juridice. Acest criteriu este tocmai juridicitatea, criteriu reflectat îndeosebi pe plan
normativ.
Pentru că am amintit anterior de fenomenul juridic şi de juridicitate, nu este
lipsită de importanŃă nici definiŃia ştiinŃei dreptului.
Prin ştiinŃa dreptului înŃelegem ansamblul de idei, noŃiuni, concepte şi principii,
care explică dreptul şi prin intermediul căruia dreptul poate fi gândit şi explicat.
În existenŃa sa milenară, dreptul a primit numeroase definiŃii (redăm doar
câteva).
Romanii au definit dreptul prin referirea la morala: JUS EST ARS AEQUI ET
BONI – „Dreptul este arta binelui şi a echităŃii”. DefiniŃia a fost dată de Celsius.
În această accepŃiune, dreptul nu se emancipează faŃă de latura moralei, iar
scopul său este realizarea binelui moral.
Definirea dreptului a pus în discuŃie chiar natura dreptului. Este dreptul o
realitate transcendentală care se impune raŃiunii, sau, dimpotrivă, este un ansamblu
de fenomene sociale perceptibile prin experienŃă ? Răspunsul la aceste întrebări a
frământat şi a marcat întreaga evoluŃie a filosofiei juridice. La prima parte a întrebării
a dat răspuns şcoala dreptului natural, chiar prin juriştii romani, care concepeau
dreptul ca pe o realitate transcendentală.
Cicero spunea: „Este o lege adevărată, dreaptă, raŃională, conformă cu natura,
răspândită în toŃi, eternă. Această lege nu este permis să fie abrogată şi nici nu se
poate deroga de la ea. Nici nu este alta la Roma, alta la Atena, alta acuma, alta mai
târziu. Ci o singură lege şi eternă, neschimbătoare, va cârmui pe toŃi oamenii şi în
toate timpurile”.
Istoria dreptului este legată de istoria poporului; „precum viaŃa poporului se
schimbă de-a lungul veacurilor – spune Pushta – tot astfel dreptul, ramură a acestei
vieŃi, se schimbă şi el cu vremea, se dezvoltă o dată cu poporul căruia îi aparŃine şi se
adaptează diferitelor sale faze de dezvoltare”.
Totuşi, şcoala istorică n-a putut anihila complet ideea dreptului natural conceput
mai târziu ca drept raŃional, alcătuit din ideile conducătoare generale, desprinse din
raŃiunile impuse de justiŃie, echitate şi bunul simŃ. Sistemul juridic al popoarelor
moderne tinde a se stabili pe constatarea faptului de funcŃie socială, impunându-se
indivizilor şi grupurilor. Se elabora, astfel, un sistem nou, de ordin realist, care se
opunea celui metafizic. În această direcŃie realistă se înscrie şi concepŃia lui Shering
(jurist german din secolul al XIX-lea), care pune la baza dreptului interesul legal
ocrotitor. „Dreptul – scrie Schering – este forma în care statul îşi organizează, prin
constrângere, asigurarea condiŃiilor de viaŃă ale societăŃii”.
Profesorul american Berman arată că „dreptul este unul din cele mai profunde
concepte ale civilizaŃiei pentru că el oferă protecŃia contra tiraniei şi anarhiei, unul
din instrumentele principale ale societăŃii, pentru conservarea vieŃii şi ordinii,
împotriva amestecului arbitrar în interesele individuale”.
Profesorul Popa dă următoarea definiŃie a dreptului: „Dreptul este ansamblul
regulilor asigurate şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi
disciplinarea comportamentului uman, în principalele relaŃii din societate, într-un
climat specific manifestării coexistentei libertăŃilor, apărarea drepturilor esenŃiale ale
omului şi justiŃiei sociale”.
Studiul conceptului de drept implică în mod necesar viziunea istorică, legată de
descifrarea originilor (teoria originilor) dreptului. Ca instituŃie ce derivă de la
societate şi îşi găseşte suportul în relaŃiile reciproce dintre oameni, dreptul este
indisolubil legat de evoluŃia generală a societăŃii, de particularităŃile societăŃii pe
diferitele sale trepte de dezvoltare istorică.
Din această perspectivă, întrebarea pusă mai sus (când apare dreptul ?), rămâne
în relaŃie chiar cu modul în care concepem dreptul. Este el echivalent oricărei reguli
de conduită din momentul apariŃiei primelor forme de organizare socială? Dacă
avem în vedere faptul că dreptul nu poate exprima decât nevoile sociale ale unei
colectivităŃi constituite în formă politică, atunci dreptul apare în condiŃii social-
politice determinate, caracterizate prin diferenŃieri specifice societăŃii politice.
În evoluŃia sa, omul pleacă de la o stare de dependenŃă totală faŃă de natură –
omul în situaŃia de culegător, folosind tot ceea ce natura îi pune la dispoziŃie în stare
brută, fără a prelucra (şi fără să aibă posibilitatea să o facă) obiectele înconjurătoare.
Hegel consideră că adevărata istorie începe abia o dată cu apariŃia Statului şi a
Dreptului, care întruchipează punctul cel mai înalt al culturii unui popor.
Începutul adevărat şi prima fundaŃie a statului – notează Hegel – constă în
introducerea agriculturii, alături de introducerea căsătoriei, întrucât primul din aceste
principii aduce cu sine prelucrarea solului şi, o dată cu aceasta, proprietatea privată
exclusivă, reducând viaŃa rătăcitoare a sălbaticului, care îşi caută în peregrinări
subzistenŃa, la stabilirea dreptului privat şi la siguranŃa satisfacerii trebuinŃelor; de
aceasta se leagă limitarea raporturilor sexuale la căsătorie şi, prin urmare,
transformarea acestei legături într-o alianŃă durabilă, universală în sine; tot astfel a
nevoii subiective, în grija de familie şi a posesiei în averea familiei.
Pentru a putea să dăm răspuns ideii pluralismului juridic, este nevoie, credem, să
reluăm prezentarea procesului apariŃiei dreptului.
Până acum am stabilit faptul că este de esenŃa oricărei comunităŃi stabilirea pe
cale normativă a unor criterii de comportament, a unor exigenŃe pe care comunitatea
înŃelege să le formuleze legat de conduita oamenilor, în aşa fel încât comunitatea să
le prezerve, să nu fie pusă sub semnul întrebării chiar existenŃa sa, în condiŃiile unui
comportament arbitrar.
Rămâne de demonstrat caracterul juridic sau nejuridic al acestor norme. Suntem
de părere că aceste norme sunt de natură obştească sau obişnuielnică, religioasă sau
morală, neexistând în această fază de dezvoltare istorică un aparat special care să le
asigure din afară sau de deasupra întregii colectivităŃii obligativitatea. Ele erau
respectate ca deprinderi, forŃa lor obligatorie fiind rezultatul unei reflectări în planul
conştiinŃei individuale a convingerii utilităŃii lor. Nu există încă nici acea „ierarhie
jurisdicŃională”, de care vorbeşte Traian Herseni.
Ierarhia jurisdicŃională este, în esenŃă, un fenomen juridico-administrativ,
fenomen neconturat încă în aceste momente ale dezvoltării social-istorice. Aşa cum
menŃionează Hart, „Este, desigur, posibil să ne imaginăm o societate fără legislaŃie,
curŃi oficiale şi altele. Într-adevăr, sunt multe studii despre comuna primitivă în care
nu numai revendicarea acestei posibilităŃi se realiza, dar descrierea în detaliu a vieŃii
societăŃi relevă că înŃelegerea controlului social este dată de atitudinea generală a
grupului faŃă de standarde de comportament obligatoriu”.
SancŃiunile, în cazul nerespectării opreliştilor stabilite în conŃinutul normelor,
erau aplicate de comunitate, putând să se dispună chiar alungarea din trib. Se practica
răzbunarea sângelui (dinte pentru dinte, ochi pentru ochi).
În condiŃiile schimbărilor sociale ce au avut loc în societatea gentilico-tribală se
produc modificări în structura şi modul de funcŃionare a puterii sociale şi a normelor
ce asigurau eficienŃa acestei puteri. Astfel – spre a ne menŃine la exemplul Greciei –
în epoca descrisă de Homer (aceea a democraŃiei militare), se constată o treptată
desprindere a organelor conducătoare de restul populaŃiei. Conducătorii militari, dată
fiind înmulŃirea războaielor, cresc considerabil în importanŃă: ei hotărăsc fără a mai
consulta adunările obşteşti.
După ce legendarul rege Teseu a dat conducerea unică a Atenei prin unirea
triburilor, Solon împarte populaŃia ateniană în patru clase după avere. În timpul lui
Clistene, ultimele resturi gentilice sunt nimicite, iar cetăŃenii sunt împărŃiŃi pe baza
criteriului strict teritorial. Apare astfel statul, organism de conducere ce stabileşte
legături de altă natură (teritorială, şi nu de sânge) cu cetăŃenii.
Încă pe treapta înaltă a dezvoltării societăŃilor gentilice, paralel cu trecerea la
agricultură şi creşterea vitelor, avusese loc o diferenŃiere a intereselor sociale,
diferenŃiere ce s-a reflectat şi în plan normativ. Astfel, o serie de norme obişnuielnice
sunt preluate şi adaptate noilor interese (privind situaŃia prizonierilor de război
transformaŃi în sclavi, situaŃia datornicilor, transmiterea prin moştenire a bunurilor).
Însă, o dată cu evoluŃia socială vechile obiceiuri se transformă în formă scrisă.
Dreptul este un rezultat al activităŃii umane, al socializării; normele sale intervin
în procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al
producerii, al repartiŃiei şi al schimbului de produse şi activităŃi. Libertatea omului
este deplină numai în măsura în care nu stânjeneşte libertatea celorlalŃi. Drepturile
omului nu pot prinde contur, nu pot deveni realităŃi decât în cadrul unei interacŃiuni,
bazată pe coexistenŃa libertăŃilor, şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru
semeni a unor drepturi şi a unor interese personale.
Superioritatea reflectării în drept a corelaŃiei necesare între drepturi şi îndatoriri,
precum şi nobleŃea actului de justiŃie (ca o activitate independentă într-o societate
democratică) alcătuiesc coordonatele care marchează decisiv dimensiunea socială a
dreptului.
„Legile sunt matca şi mama noastră” – afirma D. Cantemir, subliniind prin
aceasta poziŃia dreptului în societatea civilizată, ca un nucleu al ordinii sociale şi ca o
condiŃie a bunei derulări a raporturilor umane.
Abordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implică analiza locului dreptului
şi a realităŃii juridice în societate, a sistemului legăturilor sale cu celelalte elemente
(realităŃi) ale societăŃii.
În general, ştiinŃele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv
(capabil să parcurgă stări diverse) şi înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite
şi optimizate. Aceste ştiinŃe (sociologia, politologia, economia politică) cercetează
diversele componente ale societăŃii, pun în lumină structura şi legitatea structurală a
vieŃii sociale, rolul elementelor societăŃii şi influenŃele complexe între aceste părŃi
(economice, politice, juridice, culturale).
Realitatea juridică (juridicul) este o dimensiune inalienabilă a realităŃii sociale în
condiŃii istorice determinate. ExistenŃa ei nu poate fi desprinsă de existenŃa celorlalte
părŃi ale unei societăŃi, suportând influenŃa acestora şi exercitând la rându-i influenŃă
asupra lor. La început, totemismul a constituit o expresie a diviziunii naturale a
muncii dintre comunităŃi, contribuind la circulaŃia fondului de alimente şi la
reglementarea legăturilor dintre sexe (membrii unor ginŃi aparŃinând aceluiaşi totem
nu se puteau căsători între ei). După credinŃele totemice, cei din aceleaşi clanuri sau
fratrii se considerau înrudiŃi direct cu totemul lor (plantă, animal).
Realitatea juridică, sau juridicul, este uneori denumită şi sistem juridic sau
suprastructură juridică. Realitatea juridică (juridicul) are un conŃinut bogat în care
este cuprins dreptul – ca fenomen normativ (dreptul pozitiv) –, dar care nu se reduce
la el. Astfel, componentele juridicului sunt: conştiinŃa juridică, dreptul şi relaŃiile
juridice (ordinea de drept).
Înainte de a fi o realitate normativă, dreptul este o stare de conştiinŃă, în sensul
că nevoile schimbătoare ale societăŃii, care-şi reclamă reflectare într-un sistem de
norme, nu se transpun tale quale în limbajul şi în conŃinutul dreptului; ele trec prin
conştiinŃa legiuitorului (sau a poporului, dacă este vorba de obicei), urmând un
proces de evaluare, valorizare şi valorificare finală prin normele de drept. Din punct
de vedere epistemologic, conştiinŃa înseamnă conştientizarea scopurilor şi alegerea
mijloacelor în consens cu o tablă superioară de valori.
ConştiinŃa juridică apare ca o premisă a dreptului (ca fenomen normativ),
funcŃia sa normativă fiind mijlocită de ipostazele conştiinŃei, prin care omul devine
propriu-zis subiect: cea cognitivă, cea acŃională şi cea cultural-axiologică. Într-o
societate pluralistă, în care structurile sale sunt profund interesate de schimbările
esenŃiale, funcŃia normativă a conştiinŃei este organic corelată funcŃiei creatoare
anticipative.
Căutarea şi inovarea soluŃiilor juridice (celor mai bune) nu pot fi decât rodul
unei mature chibzuinŃe, întrucât centrul referenŃial al ontologiei conştiinŃei îl
constituie fiinŃa conştientă, iar exerciŃiul funcŃiilor conştiinŃei juridice echivalează cu
o organizare dinamică a vieŃii psihice şi spirituale. ConştiinŃa juridică se structurează
pe două paliere: primul este o componentă raŃională – ideologia juridică (ansamblul
trăirilor emoŃionale: sentimente, voliŃiuni). O bună politică juridică, rezultat al
traducerii în planul normelor dreptului a cerinŃelor reale ale dezvoltării sociale,
constituie o adevărată formulă educativă, contribuind hotărâtor la formarea unei
atitudini culturale a individului faŃă de exigenŃele de comportament conŃinute în
normele de drept.
A doua componentă a realităŃii juridice (a juridicului) o constituie partea
instituŃională – dreptul, ca sistem de reglementări şi instituŃii. Această parte
alcătuieşte miezul juridicului, conŃinutul său, cadrul său substanŃial de referinŃă.
Dreptul, ca fenomen normativ, dă expresie cerinŃelor structurilor sociale –
conducătoare sau conduse – de mai bună organizare a raporturilor umane, în vederea
obŃinerii acelui echilibru social indispensabil pentru asigurarea climatului în care
liberului arbitru şi voinŃei subiective să i se poată opune eficient anumite standarde
oficiale de comportament şi în care să poată fi înlăturată tensiunea între cei care
acceptă standardele şi cei care se abat de la ele.
Norma juridică, la rândul ei, ca reflectare conştientă a conŃinutului raporturilor
sociale, nu este decât o sinteză între ceea ce este (sein) şi ceea ce trebuie să fie
(sollen), între necesitate şi libertate, între real şi ireal.
În sfârşit, cea de-a treia componentă a juridicului este alcătuită din elemente
relaŃionale, sociologice. Sunt cuprinse aici raporturile juridice şi situaŃiile juridice,
cele care probează eficienŃa dreptului. În cadrul acestor raporturi, oamenii (individual
sau colectiv) participă în calitate de subiecte de drept, valorificându-şi sau apărându-
şi pe cale legală interese şi drepturi. Desfăşurarea lor în conformitate cu dispoziŃiile
legale duce la crearea ordinii de drept. Din această perspectivă, dreptul poate fi
considerat ca un mod de existenŃă a ordinii publice, un real factor de calmare a
conflictelor şi de menŃinere în limite de ordine a ciocnirilor de interese.
Omul acŃionează într-o ambianŃă socială, el intră în numeroase raporturi cu
semenii săi, iar aceste raporturi alcătuiesc adevăratul fundament ontologic al
dreptului.
Rezultă că dreptul, ca sistem de norme şi instituŃii, are o sferă mai restrânsă
decât juridicul, ca parte componentă a realităŃii sociale. La rândul său, însă, dreptul
aparŃine şi el acestei realităŃi, are determinări calitative ce Ńin de esenŃa socialului. El
suportă influenŃe din partea componentelor cadrului fizic înconjurător şi din partea
componentelor sistemului social (economia, politica, morala). În ansamblu, aceste
elemente de influenŃă poartă denumirea de factori de configurare a dreptului.
Dreptul, ca orice fenomen, este unitatea unor aspecte de ordin calitativ şi
cantitativ. Stabilirea conceptului de drept prin intermediul conceptelor filosofice de
esenŃă, conŃinut şi formă implică efortul de decelare a trăsăturilor şi a determinărilor
calitative fundamentale ale dreptului, precum şi efortul de sesizare a modalităŃilor
specifice de organizare internă şi externă a conŃinutului.
În general, esenŃa unui fenomen reflectă unitatea laturilor, a trăsăturilor şi a
raporturilor interne necesare, relativ stabile, care constituie natura lăuntrică a
fenomenului şi-l fixează într-o clasă de fenomene adiacente. A cerceta esenŃa
dreptului presupune pătrunderea înăuntrul său, sesizarea legăturilor intime care-i
conferă relativa stabilitate, identificarea calităŃilor interne.
ObservaŃiile cele mai vechi asupra însuşirii lucrurilor, asupra naturii acestora şi a
substanŃei lor au conturat ideea de calitate, pe care Aristotel o definea ca fiind
„deosebirea substanŃei”, adică ceea ce deosebeşte corpurile între ele. O notă specifică
în definirea calităŃii o constituie însuşirea sa de a fi o determinare internă, proprie
obiectului, graniŃa care delimitează un obiect de altul, un fenomen de altul. În lumina
structuralismului modern, calitatea a început a fi privită în corelaŃia sa cu structura,
putând fi concepută ca unitatea dintre elemente şi structură, unitate ce conferă
determinare, specificitate, integritate şi stabilitate obiectului dat.
Din multitudinea determinărilor calitative ale dreptului se desprinde o calitate
principală care exprimă calitatea întregului, determinarea lui internă; aceasta este
calitatea juridică a voinŃei şi a interesului, care conduce la apariŃia normelor dreptului
şi care asigură un anumit echilibru în desfăşurarea raporturilor interumane. Oricâte
modificări va suferi un sistem juridic, prin orice stări ar trece – ca urmare a
modificărilor intervenite în elementele sale –, această calitate principală va rămâne
neschimbată. Într-adevăr, atunci când avem în vedere un anumit sistem juridic, vom
constata că, într-o anumită perioadă a existenŃei sale, pot fi înregistrate schimbări ale
calităŃilor acestui fenomen, schimbări care nu implică ideea de negare a esenŃei sale,
dar care sunt implicate în procesul evoluŃiei, al transformării respectivului sistem,
evoluŃie determinată, la rândul ei, de un complex de cauze obiective şi subiective.
În drept, rolul voinŃei are o dublă semnificaŃie: este vorba, mai întâi, de rolul
voinŃei generale (a grupurilor sociale sau a întregii societăŃi), determinată de anumite
interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităŃii statale (creând
dreptul etatic) şi, apoi, de voinŃa individuală, manifestată în procesul aplicării
dreptului.
VoinŃa este o categorie psihologică; ea reprezintă acel proces psihic prin care se
înfrâng anumite obstacole, prin acŃiuni orientate către realizarea unui anumit scop,
propus în mod conştient. Este vorba despre un efort voluntar, în care se confruntă
posibilităŃile omului cu condiŃiile obiective şi subiective. Atunci când se abordează
esenŃa dreptului, nu se are în vedere acest sens, al voinŃei individuale, voinŃa ca o
expresie a tendinŃei individului de a-şi confrunta posibilităŃile cu condiŃiile obiective
(efortul voluntar al individului). Se are în vedere voinŃa generală, ce se exprimă în
cutume sau legi, care tinde să-şi subordoneze voinŃele individuale, având la origine
conştiinŃa generalizată.
Cuprinderea în drept a acestei voinŃe şi exprimarea ei în formă oficială se
realizează în baza considerării intereselor fundamentale ale grupului sau ale societăŃii
în ansamblul său
. Constituind esenŃa dreptului, această voinŃă generală oficializată (devenită
voinŃă juridică), exprimată în legi şi apărată de stat, trebuie privită ca o unitate de
momente sociale şi psihologice. VoinŃa juridică se numără printre elementele
componente ale conştiinŃei juridice. Neidentificându-se cu conştiinŃa juridică, voinŃa
reprezintă o parte activă a acesteia. După cum am mai subliniat, omul acŃionează
într-un mediu social şi natural determinant, iar în acest mediu dreptul „programează”
libertatea sa de acŃiune, fixând, în reguli stabile, pe cale oficială sau desprinse dintr-o
îndelungată convieŃuire, etaloane de conduită.
Presiunea normelor sociale determină o reducere a libertăŃii „absolute” de
manifestare a omului, stabilindu-i anumite limite, un anumit tip de comportament.
Aceste caracteristici determină substanŃa dreptului, calitatea sa esenŃială, care
este întâlnită, invariabil, în orice sistem juridic. Totodată, această calitate principală
califică dreptul, îi fixează un loc specific în clasa de fenomene cu care se
învecinează. Şi în alte sisteme normative (etice, religioase, regulile elementare de
convieŃuire), se exprimă o anumită voinŃă.
Kant concepe dreptul în dependenŃă cu ideile morale, ca o totalitate a condiŃiilor
în care voinŃa liberă a fiecăruia poate coexista cu voinŃa liberă a tuturor, potrivit unei
legi universale de libertate. Potrivit lui Kant, conceptul fundamental pe care se
întemeiază dreptul este obligativitatea, care-şi are bazele în principiul posibilităŃii
unei constrângeri exterioare în măsură să poată coexista cu libertatea tuturor.
În această lumină, justul (ca o categorie juridică-morală) este acea acŃiune care
se află în conformitate cu voinŃa liberă a fiecăruia. Neokantianul Rudolf Stammler
consideră că dreptul este voinŃă, o voinŃă inviolabilă, autonomă, coezivă; el este o
voinŃă inviolabilă, în sensul că normele sale sunt imperative şi coercitive. Autonomia
voinŃei defineşte scopul dreptului – armonia acŃiunilor omeneşti, prin care se
realizează şi coeziunea voinŃei sociale, ca o condiŃie a vieŃii sociale. Ceea ce
deosebeşte – sub acest aspect – dreptul, ca sistem normativ, de alte sisteme sociale
normative este tocmai această calitate juridică a voinŃei, ce se exprimă în
integralitatea normelor, cu toate consecinŃele ce decurg din această împrejurare.
Dreptul nu poate rămâne doar în stare de voinŃă. RaŃiunea sa practică, legăturile
sale – istoriceşte constituite – cu interesele fundamentale ale oamenilor şi ale
structurilor sociale de bază imprimă dreptului trăsături de eficienŃă mult mai
pronunŃate în comparaŃie cu alte seturi normative (morale, obişnuielnice). Preceptele
dreptului îşi găsesc concretizarea în elementele de conŃinut ale acestuia.
ConŃinutul dreptului îl constituie ansamblul elementelor, al laturilor şi al
conexiunilor care dau expresie concretă (contur) voinŃei şi intereselor sociale ce
reclamă oficializarea şi garantarea pe cale etatică. Din această perspectivă, conŃinutul
dreptului implică esenŃa sa, dar nu se reduce la ea. ConŃinutul este mai stufos, deşi nu
este atât de profund ca esenŃa. Fiind mai apropiat de realităŃile sociale în care dreptul
îşi duce existenŃa, conŃinutul este, în acelaşi timp, mai mobil, îşi are dinamica sa.
Mircea Djuvara sesiza faptul că, în conŃinutul lor, legislaŃiile sunt mereu altele,
deşi – în esenŃă şi în formă – există ceva care planează deasupra lor şi le serveşte de
cadru permanent – ideea de obligaŃie, tendinŃa ideală spre sancŃiunea juridică,
subiectele şi obiectul relaŃiei juridice. Acestea fac să se distingă ceea ce este element
juridic, ele determină în mod constant realitatea juridică în esenŃa ei.
În conŃinutul lor, normele şi reglementările diferă în timp şi loc. „Nici un jurist –
scria Georges Ripert – nu ar îndrăzni să susŃină în zilele noastre că dreptul nu
evoluează”.
Dinamica dreptului determină aprofundarea cunoaşterii conŃinutului dreptului,
în toată complexitatea sa şi în considerarea conexiunilor, a legăturilor interne şi
externe, multiple ale elementelor sale componente.
ConŃinutul dreptului are ca latură componentă, dominantă, sistemul normelor
juridice (ceea ce-i determină pe unii autori să vorbească despre conŃinutul normativ
al dreptului). Într-adevăr, orice sistem de drept îşi realizează funcŃiile prin acŃiunea
normei de drept, iar mecanismul influenŃei sale asupra relaŃiilor sociale este esenŃial
legat de modul în care etalonul de conduită pe care-l cuprinde norma pătrunde în
Ńesătura raporturilor interumane. Ca elemente de conŃinut ale dreptului, normele
juridice se află într-o permanentă relaŃie cu conştiinŃa juridică (pe care Djuvara o
consideră izvorul material al dreptului pozitiv) şi, prin aceasta, cu ansamblul
condiŃiilor vieŃii materiale şi spirituale ale societăŃii (fapt de natură a-i îndreptăŃi pe
unii cercetători să vorbească despre conŃinutul social-politic, ideologic, sociologic
etc. al dreptului). Raportat la societate, dreptul apare ca un factor ce organizează
relaŃiile sociale, le dă o finalitate, în conformitate cu un interes public. Normele de
drept – laturi alcătuitoare ale conŃinutului dreptului – se înfăŃişează în calitate de
premise şi condiŃii sine qua non ale ordinii, precum şi ca instrumente de control
social.
ÎnŃelegând complexitatea conŃinutului dreptului, considerăm că este inexact a se
vorbi despre mai multe conŃinuturi (normativ, voliŃional, societal, politic etc.), ci,
eventual, despre laturi, elemente, conexiuni diverse ale conŃinutului său. ConŃinutul
dreptului trebuie privit în multitudinea elementelor sale alcătuitoare, a proceselor
care-i dau fiinŃă specifică, a conexiunilor multiple pe care le stabileşte. Este în afara
discuŃiei faptul că latura normativă reprezintă elementul cel mai pregnant al
conŃinutului dreptului, iar această latură conferă dreptului pozitivitate. Pe de altă
parte, nu se poate absolutiza elementul de pozitivitate al dreptului, prin ignorarea sau
excluderea altor elemente şi corelaŃii.
În această lumină, a fost criticată concepŃia normativă reprezentată de Hans
Kelsen, şeful şcolii vieneze a dreptului. Kelsen refuză orice speculaŃie filosofică în
drept. Abordând de pe poziŃiile kantiene distincŃia dintre sein (ceea ce este) şi sollen
(ceea ce trebuie să fie), Kelsen identifică rolul normelor de drept în spaŃiul lui
sollen. Studiul dreptului trebuie să fie o „teorie pură” care trebuie să considere ca
irelevantă orice legătură a sa cu elementele extranormative. Dreptul fiind numai un
sistem de norme, studiul său trebuie să fie pur normativ, întrucât valabilitatea
normelor juridice nu se sprijină pe relaŃii exterioare, ci îşi găseşte garanŃii în
interiorul sistemului. În concepŃia lui Kelsen, dreptul se formează în trepte, fiecare
normă aflându-şi suportul într-o normă superioară, iar toate într-o aşa-numită normă
fundamentală. SancŃiunile, mijloacele de constrângere fiind garanŃiile esenŃiale ale
dreptului, Kelsen admite o singură relaŃie a dreptului, relaŃia cu statul. ConcepŃiile
Şcolii normativiste au generat reacŃii critice din partea orientărilor sociologice în
domeniul dreptului, fie că a fost vorba de „libera cercetare a dreptului” (Geny), fie că
a fost vorba de „liberul drept” (Kantorowich, Erlich). Astfel, în FranŃa, Francois
Geny (decanul de la Nancy), făcând distincŃie între „dat” şi „construit”, consideră că
între elementele dat-ului dreptului trebuie luate în consideraŃie condiŃiile reale
(climă, sol, producŃie), condiŃiile istorice, condiŃiile raŃionale (preceptele pe care
raŃiunea ni le arată ca fiind în mod imperios postulate de către natura noastră) şi
condiŃiile ideale (atitudinile de ordin ideologic). În concepŃia lui, datele raŃionale
alcătuiesc un fel de „drept transpozitiv” (drept natural), care intră şi el, alături de
„legea pozitivă”, în compunerea dreptului.
Cercetarea actuală a conŃinutului dreptului (în lucrări de teoria, filosofia şi
sociologia dreptului) este puternic marcată de tendinŃa explicării şi a conceperii
dreptului în sensul cuprinderii factorilor complecşi, normativi şi sociali, care poate
oferi răspunsuri modului activ în care nevoile schimbătoare ale societăŃii îşi găsesc
exprimare în drept.
Cât priveşte forma dreptului, cercetările ştiinŃifice scot la iveală faptul că studiul
dreptului nu poate fi desprins de cel al formei sale.
Forma dreptului semnifică exprimarea organizării interioare a structurii
conŃinutului; ea desemnează aspectul exterior al conŃinutului, modul său de
exteriorizare. Forma dreptului are întotdeauna greutatea sensului acestuia, ea aparŃine
unui conŃinut; forma goală este o absurditate.
Dacă analizăm dreptul de sine stătător, el ne va apărea într-o unitate a
conŃinutului şi formei sale, o unitate dialectică (deci, contradictorie). Dacă-l vom
privi ca parte componentă a realităŃii sociale, va apărea ca element de conŃinut al
acesteia.
Corespunzând conŃinutului, forma dă un spaŃiu de extensie cuprinzător acestuia,
îi identifică elementele de specialitate într-un perimetru social-istoric dat. În această
lumină, forma este chiar alcătuirea, modul în care se leagă elementele ce compun
conŃinutul dreptului.
În perspectivă structuralist-sistemică, dreptul este o structură, un organism
integrator, funcŃionând pe baza relaŃiei tot-parte. Din această perspectivă, se poate
vorbi despre o formă internă şi una externă. Forma internă a dreptului o constituie
chiar interacŃiunea ramurilor dreptului (sistemul dreptului), gruparea normelor
juridice pe instituŃii şi ramuri (ramuri de drept privat sau de drept public).
Forma exterioară (externă), poate fi analizată din mai multe puncte de vedere:
- din punctul de vedere al modalităŃilor de exprimare a voinŃei
legiuitorului – izvoarele dreptului;
- din punctul de vedere al modalităŃilor de sistematizare a legislaŃiei –
codificări, încorporări etc. ;
- din punctul de vedere al modalităŃilor de exprimare a normelor de drept
în felurite acte ale organelor de stat – legi, decrete, hotărâri etc.
În forma dreptului sunt conŃinute şi procedeele specifice tehnicii juridice, cum ar
fi: conceptele, procedeele de conceptualizare, clasificările, tiparele logice ale normei
juridice (substanŃa intelectuală a acesteia)etc. Forma dreptului apare ca elementul său
extrinsec (considerat uneori ca elementul empiric al dreptului).
Fr. Geny defineşte formele pozitive ale dreptului „revelaŃiuni empirice destinate
numai să dirijeze judecăŃile umane în mod mai precis, dar în sine, întotdeauna
incomplete şi imperfecte”.
SpaŃiul tot mai mare acordat în ultimul timp în literatura juridică problematicii
formei dreptului, nuanŃarea aspectelor multiple ale acesteia în relaŃia cu conŃinutul
denotă recunoaşterea importanŃei acestui aspect al dreptului pentru înŃelegerea
corectă a modului în care dreptul pătrunde în Ńesătura raporturilor sociale, influenŃând
conduita oamenilor şi ocrotind valorile sociale majore. Totodată, păstrarea în forma
dreptului a unor reziduuri tradiŃionale permite abordarea ştiinŃifică a chestiunii
existenŃei, peste timp, a unor permanenŃe juridice („constantele dreptului”), elemente
indispensabile oricărei legislaŃii.

2.2 Dreptul public şi dreptul privat

Separarea celor două tipuri de drept apare încă de la începuturile dreptului şi,
cum era şi normal, romanii au fost primii în a defini cele două tipuri de drept: dreptul
public este atunci când el este în slujba imperiului roman, privat atunci când
serveşte interesele individului în parte. Această definiŃie este şi astăzi actuală,
deoarece face cea mai clară distincŃie între cele două ramuri în funcŃie de interesele
cui le apără şi la cine se aplică: individul ca entitate de sine stătătoare, respectiv
societatea, ansamblu de indivizi.
În decursul timpului, unii teoreticieni ai dreptului au încercat să găsească alte
criterii de delimitare a celor două tipuri, dar fără a avea rezultate satisfăcătoare.
Astfel, diverse încercări au tins să delimiteze cele două tipuri de drept în funcŃie de
subiectul la care se aplică o normă juridică: acest criteriu nu permite o delimitare
precisă şi fără confuzii, deoarece de cele mai multe ori subiectul poate să se
intercaleze, iar cel mai bun exemplu este proprietatea – personală, de stat sau a
societăŃii (bun comun). Şcoala engleză a încercat delimitarea celor două tipuri pe
baza unei delimitări a drepturilor de care se poate bucura individul: drepturi absolute
sau drepturi relative. Nici această idee nu are fundamente solide şi nu este utilizată.
Cu toate că definiŃia romană este încă actuală, ea nu mai poate să-şi păstreze
rigiditatea, deoarece la ora actuală statul nu mai acŃionează exclusiv ca persoană
juridică de drept public, ci şi ca persoană juridică de drept privat.
Unul din cei mai mari teoreticieni români în domeniu, Paul Negulescu, în
Tratatul său de drept administrativ, preciza că împărŃirea romană este important să
fie menŃinută, deoarece:
-Normele dreptului privat sunt mult mai stabile decât cele ale dreptului
public. P. Negulescu îşi bazează afirmaŃia pe faptul că, în decursul timpului, noŃiunile
de drept privat nu au cunoscut mari modificări de la romani până în prezent.
-Calitatea de subiect de drept public diferă de cea reglementată de dreptul
privat. Această afirmaŃie face referire la faptul că, pentru a putea fi în postura de
subiect al dreptului public, persoana în cauză trebuie să aibă capacitate de
exerciŃiu; cu alte cuvinte, în Ńara noastră, să aibă vârsta majoratului. Unele
drepturi ce decurg din noŃiunea de drept public necesită şi alte condiŃii supli-
mentare pentru a fi exercitate: dreptul la vot necesită şi cetăŃenie etc.
-Raporturile de drept public sunt caracterizate prin aceea că întotdeauna
unul dintre subiectele sale este statul sau o autoritate publică, iar părŃile nu se
află în poziŃie de titulare egale de drepturi şi obligaŃii. Prin această afirmaŃie se
face distincŃia şi între forma de manifestare a actului de drept public, care,
bucurându-se de prezumŃia de legalitate, are caracter obligatoriu şi executoriu,
fiind în general unilateral, şi cea a dreptului privat, în care părŃile se află în
poziŃie de titulare egale de drepturi şi obligaŃii, pe baza principiului egalităŃii
părŃilor în raporturile civile, iar forma de manifestare este cea a
consensualismului, părŃile implicate căutând să ajungă la un consens în ce
priveşte obligaŃiile şi drepturile ce decurg dintr-un raport juridic, ceea ce
presupune bilateralitate.
-Sub aspectul tehnicii juridice, adică al modului de redactare a conŃinutului
normelor juridice, se înregistrează importante distincŃii, după cum norma
aparŃine dreptului public sau privat.
În cele două sfere, publică, respectiv privată, normele diferă radical.
Pentru dreptul public, ele sunt imperative, rigide, impunând o anumită
conduită, pe când pentru dreptul privat ele sunt permisive, flexibile şi permit ca
părŃile să negocieze de comun acord finalitatea acestora.
În cadrul dreptului public o importanŃă deosebită are dreptul constituŃional,
acesta reglementează forma în care este organizat un stat, modalitatea şi tipul
guvernării şi toate aspectele legate de ConstituŃia unui stat. Aşa cum era şi normal,
ConstituŃia are două sensuri generale: unul politic şi unul juridic.
ConotaŃiile politice sunt legate de aspecte cum ar fi evoluŃia în decursul
timpului, într-o societate, a unei constituŃii, reglementarea anumitor valori spirituale
şi politice, aspecte legate de statutul cetăŃeanului.

SecȘiunea a 3-a Dreptul asigurărilor– ramură a sistemului de drept

3.1 NoȘiunea dreptului asigurărilor


În dezvoltarea țtiinței dreptului se constată o tot mai accentuată tendință
de specializare prin apariția unor noi subdiviziuni moderne,care reflectă noile
realități sociale.
Deoarece abordarea asigurărilor , de pe pozițiile țtiinței dreptului este
relativ recentă, considerăm util să consacrăm această parte prezentării suscinte a
unor noțiuni introductive de ordin juridic.
Prezentarea de față este necesară ți de aceea că în perioada totalitarismului
politic 1948-1989, am asistat la un fel de criză a juridicului, dat fiind faptul că
regimul legal în vigoare în acea perioadă acordă prioritate economicului vis-a –
vis de juridic.
Datorită acestui fenomen socio-politic, s-a creat un vid în segmentul juridic
îndeosebi în ce privețte pregătirea jurițtilor, iar abudența diverselor elemente
ale economicului nu au putut să umple acest vid.
În prezent,datorită libertății create în elaborarea de concept, metodologii ți
convenții în spațiul pregătirii profesionale a jurițtilor, consider de datoria
doctrinei în materie să umple acest vid ți să se straduiască să creeze modalități
de abordare ți interpretare pertinente ți obiective.
În vederea definirii dreptului asigurărilor s-a recurs la cercetarea evoluției
în statele europene dezvoltate, unde asistăm la o divizare si multiplicare a
disciplinelor componente ale țtiinței juridice, îndeosebi în segmentul
ramurilor de drep.
În acest domeniu au aparut o serie de discipline de frontieră.O asemenea
evoluție a devenit clară ți în domeniul țtiințelor juridice unde au aparut
discipline noi precum dreptul economic,dreptul financiar ți fiscal,dreptul
minier etc.
Dreptul asigurărilor , componentă modernă a țtiinței juridice, ca disciplină
independentă este de data , relativ recentă . Națterea dreptului asigurărilor într-
o formă de sine stătătoare era necesară ți oportună , odată cu apariția legiuiri
autonome destinate organizării conducerii metodologice a asigurărilor la
nivelul economiei naționale.Deci data națterii dreptului asigurărilor este în
acest sens urmarea firească apariției legislației asigurărilor.
Sistemul dreptului deşi unitar, cunoaşte o grupare a normelor sale pe ramuri
de drept. Deoarece orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale
componente, şi sistemul de drept cunoaşte o asemenea ierarhizare a ramurilor pe care
le cuprinde.
În special acestea au avut la bază raporturile juridice izvorâte din legea ce
se aplica din cutume sau din normele de drept civil ,administrativ etc.
O referința la definirea noțiunii de asigurare era dată de relațiile
economico-sociale care guvernau la un moment dat etapele istorice ale
omenirii.Din punct de vedere economic asigurarea poate fi considerata o relație
economică si o operațiune financiară ce poate să ia națtere fie direct prin
efectul legii sau pe bază de contract prin care asiguratorul se obligă ca în
schimbul unei sume de bani să plătească asiguratului despăgubirea sau suma
asigurată . Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduită, instituite sau
sancŃionate de stat, reguli ce exprimă voinŃa unui sistem ridicat la rang de lege, a
căror aplicare este realizată de bunăvoie şi, în ultimă instanŃă, prin forŃa coercitivă a
statului.
Ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile sociale ce
formează obiectul asigurarilor reprezintă dreptul aplicabil asigurarilor si
reasigurărarilor.
Asigurarile sunt supuse unei reglementări juridice ceea ce a dus la
aprecierea unor autori contemporani că asigurările nu pot exista altfel.
Din moment ce există instituții in acest domeniu este de neconceput ca
ele să nu comporte un minim de reglementari juridice atât pentru a defini
structurile cât si pentru a stabili principiile si modalitățiile subordonărilor fața
de puterea unui stat.
În antichitate s-a pus problema de a țti dacă aceste norme juridice,acest
ansamblu normativ se constituie intr-un regim special derogatoriu de la dreptul
comun sau dimpotrivă el este dreptul comun.Distincția care s-a menținut pănă
in vremurile noastre ,adevărat cu nuanțări de la o epocă la alta , de la un sistem
la altul a stat practic la baza preocupărilor cu privire la calificarea dreptului
aplicabil asigurărilor .
Plecând de la această linie de idei putem spune fară a greți că dreptul
asigurărilor ca formă de manifestare are o vechime comparabilă cu cea a
dreptului civil .Separarea dreptului asigurărilor de dreptul public în majoritatea
țărilor Europei continentale din secolul al XIX ne apare, ațadar,ca o negare a
negației ți nu ca actul de națtere a unei noi ramuri de drept .
De fapt in secolul al XIX lea , prin acestă operație de separare a unor
norme juridice de drept se marchează nu atât momentul apariției normelor de
drept al asigurărilor cât momentul constituirii ramurii țtiinței dreptului care
are ca obiect cercetarea acestor norme ale dreptului asigurărilor .
Raportându-ne la dreptul care s-a aplicat asigurărilor in epoca moderna în
diferite state,vom identifica mai multe sisteme printre care ți tipul francez ți
englez.De reținut este faptul că atat in cadrul tipului englez cât ți în cel
francez au intervenit în perioada interbelică precum ți dupa cel de –al doilea
râzboi mondial o serie de mutații încât fiecare tip a îmbrăcat forme specifice
naționale.
Dreptul românesc se prezintă ca un ansamblu sistematizat de norme juridice,
cuprinzând mai multe ramuri de drept, precum dreptul constituŃional, dreptul
administrativ, dreptul civil, dreptul penal ,dreptul asigurărilor etc.
În procesul apariŃiei şi dezvoltării dreptului, ca unul din principalele mijloace de
realizare a intereselor şi voinŃei guvernanŃilor, ramura dreptului asigurărilor forme de
comerț se cristalizează mult mai târziu, şi anume o dată cu apariŃia primelor forme
de comerț.
Dreptul asigurărilor este deci o prezenŃă mult mai târzie în sistemul de drept,
neavând vechimea dreptului civil, penal etc.
Literatura de specialitate, inclusiv de la noi, conŃine interpretări diferite asupra
momentului naşterii acestei ramuri de drept, implicit asupra disciplinei didactice,
fiind formulată şi teza existenŃei unor reglementări juridice cu caracter inițial
comercial.
Dacă ne referim la autori consacraŃi de manuale universitare, vom reŃine că cele
mai optimiste opinii cu privire la apariŃia țtiinei asigurărilor în spaŃiul românesc,
mai precis într-o parte a acestuia, sunt legate de începutul secolului al XIX-lea,la
început în Ńara noastră, dreptul asigurărilor s-a predat iniŃial împreună cu dreptul
civil,
În definirea dreptului asigurărilor ca ramură a dreptului unitar existent într-un
stat, va trebui să observăm că există o diversitate de păreri. Este foarte greu, dacă nu
imposibil, de surprins, multitudinea de păreri exprimate. De aceea vom sublinia doar
unele puncte de vedere şi numai în măsura în care prezintă un interes ştiinŃific
deosebit.
Din examinarea puținelor definiŃii ale dreptului asigurărilor , se poate trage
concluzia că normele pe care acesta le cuprinde reglementează organizarea
sistemului de asigurări ți reasigurări. DefiniŃiile date au elemente comune, dar şi
unele nuanŃe specifice.
Dacă unele definiŃii se mărginesc la prezentarea elementelor definitorii
generale, altele cuprind şi enumerări de instituŃii ale dreptului asigurărilor. De
asemenea, unele definiŃii exprimă ideea că anumite norme ale dreptului asigurărilor
nu ar fi veritabile norme juridice deoarece nu ar cuprinde acele sancŃiuni pentru
încălcare lor.
În explicarea noŃiunii dreptului asigurărilor trebuie să plecăm de la necesitatea
de a identifica – pe baza unui criteriu ştiinŃific – în totalitatea normelor dreptului,
acele norme care formează ramura dreptului asigurărilor.
Vom observa astfel că dacă toate normele dreptului reglementează relaŃii sociale
ce apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii, normele
dreptului asigurărilor reglementează relaŃiile specific ce apar în acest proces.
łinând seama de aceste valenŃe ale dreptului, putem spune că dreptul
asigurărilor este ramura a sistemului de drept, alcătuită din totalitatea normelor
juridice care reglementează relaŃiile sociale din domeniul ce îl reglementează.
Sunt identificate şi exprimate aici atât genul proxim, cât şi diferenŃa specifică,
precum şi obiectul de reglementare.
Dreptul asigurărilor este o noŃiune utilizată pentru a desemna un ansamblu de
norme juridice care se deosebesc de cele care aparŃin altor ramuri ale dreptului, cum
sunt dreptul civil, dreptul administrativ etc., prin obiectul lor specific.
ŞtiinŃa dreptului asigurărilor sistematizează cunoştinŃele despre instituția
riscului, activitatea de asigurare, contractul sau poliŃa de asigurare, prima de
asigurare, autoasigurarea, asigurarea propriu-zisă, coasigurarea, reasigurarea, ,
dimensiunea economică, fondul de asigurare, fondul de rezervă liber vărsat,
dimensiunea financiară, funcŃiile asigurării, organizaŃiile de asigurare, fondul de
garantare, fondul de protecŃie a victimelor , asigurarea prin efectul legii
(obligatorie), asigurarea contractuală (facultativă), asigurătorul, asiguratul,
beneficiarul asigurării, contractantul asigurării, risc asigurat, managementul
riscului, cazul asigurat, suma asigurată, norma de asigurare, evaluarea în vederea
asigurării, prima de asigurare, paguba sau dauna, despăgubirea de asigurare,
indemnizaŃia de asigurare, perioada de asigurare, teritoriul acoperit etc.
Dreptul asigurărilor ca ştiinŃă nu este altceva, în fond, decât un ansamblu de
cunoştinŃe despre normele juridice care reglementează relaŃiile sociale ce apar în
acest proces .
Sistemul dreptului asigurărilor românesc cuprinde următoarele categorii de norme
care stabilesc: caracteristicile contractului de asigurare, acordul de voinŃă,
principiul mutualităŃii, principiul despăgubirii, riscul subiectiv, principiul
interesului asigurabil, principiul subrogaŃiei, principiul bunei-credinŃe,
prejudiciu, nivelul maxim al sumei asigurate, terŃa persoană păgubită,
răspunderea civilă a asiguratului, subrogare, acŃiune în regres, limitele
teritoriale de acoperire, uzura valorică, coeficient de uzură, stare de întreŃinere
bună, stare de întreŃinere medie, stare de întreŃinere satisfăcătoare etc.
Pentru a ilustra aspectele ridicate de doctrina mentionată în materie,în cele
ce urmează redăm în mod separat atât aspectele care pledează pentru crearea
unui drept privat unitar, cât ți acelea care vizează autonomia dreptului
asigurărilor.
Dreptul , asigurărilor definit ca drept privat special are ca obiect de aplicare
două laturi bine precizate ți anume:
- într-o viziune de drept subiectiv,dreptul asigurărilor are ca sfera de
aplicare persoanele care au calitatea de asigurați;
- în viziunea de drept obiectiv,dreptul asigurărilor are ca obiect de
activitate normele juridice valabile pentru asigurări alcătuite din
acte calificate de lege drept activitate de asigurări.

3.2 Izvoarele dreptului asigurărilor

Folosind o definiŃie simplă, în sensul căreia prin izvor de drept se înŃelege acea
formă specifică, particulară de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate
de modul de reglementare sau de sancŃionarea lor de către stat, urmează să
identificăm, în ansamblul izvoarelor dreptului asigurărilor , izvoarele formale
(juridice) ale dreptului.
Pentru acest lucru vom observa că toate izvoarele dreptului, explicate ca atare de
teoria generală a dreptului, sunt izvoare de drept al asigurărilor.
Înainte de a face o analiză a izvoarelor dreptului asigurărilor, se impun câteva
precizări în legătură cu unele izvoare ale dreptului şi anume privind obiceiul.
Prin obicei (cutumă) se înŃelege o regulă de comportare urmată de cercuri mai
largi sau mai restrânse din societate, în virtutea deprinderii, fără să fie impusă prin
constrângere.
Obiceiul dobândeşte caracter juridic, regulile sale devin norme juridice, numai
atunci când i se acordă ocrotire juridică de către stat.
Cât priveşte obiceiul (cutuma), trebuie să arătăm că el a fost şi este unul din
izvoarele principale ale dreptului şi, implicit, deci, este considerat în unele sisteme de
drept ca fiind şi izvor al dreptului asigurărilor. Fără a confunda sensul obiceiului
(cutuma), o mare parte a doctrinei consideră că obiceiul poate fi aşezat printre
izvoarele dreptului pozitiv şi că obiceiul poate interveni, putând modifica sau abroga
dispoziŃii cuprinse într-o lege.
Cutuma asigurărilor este lăudată, deoarece supleŃea sa permite corijarea
rigidităŃii textelor scrise şi adaptarea sa la circumstanŃele momentului, deoarece
modul său de formare garantează oportunitatea sa într-un domeniu în care experienŃa
este adesea mai fecundă decât dogmatismul, deoarece ea este actuală, în timp ce
textul contrazis este vechi.
Deşi doctrina consideră că ceea ce trebuie să intereseze este expresia cea mai
recentă a sentimentului juridic, se subliniază totuşi că această soluŃie este pur
teoretică, ea fiind mai complicată în practică. La întrebarea dacă obiceiul (cutuma)
poate fi izvor al dreptului asigurărilor român, răspunsul nu poate fi decât da.
În evoluŃia dreptului României, obiceiul a fost recunoscut ca izvor al dreptului ,
în mod cu totul excepŃional, numai în anumite ramuri de drept, atunci când legea o
spunea expres (de exemplu, la art. 600 Cod Civil, potrivit căruia înălŃimea îngrădirii
se va hotărî după regulamentele particulare, sau după obiceiul obştesc, şi în lipsă de
regulamente şi de obicei, înălŃimea zidului).
ConstituŃia României repune obiceiul în rândul izvoarelor dreptului, valorificând
rolul şi importanŃa sa aparte în reglementarea relaŃiilor sociale. Aceasta rezultă din
nominalizarea obiceiului în art. 41 (protecŃia proprietăŃii private) atunci când se arată
că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi
asigurarea bunei vecinătăŃi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit
legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Desigur, dispoziŃiile constituŃionale interesează dreptul privat. Cât priveşte
dreptul public, nimic nu se opune ca anumite reguli să se impună , dar aceasta
necesită un anumit timp (o practică mai îndelungată) şi, desigur, necesită permanentă
corelare cu rigorile statului de drept.
Deci obiceiul în dreptul nostru este admis ca izvor de drept, dar numai în mod
coerent, şi anume numai atunci când legea o spune în mod expres. Aceasta, datorită
faptului că un sistem de drept guvernat de reguli ştiinŃifice admite reglementarea
conduitei umane numai prin reguli scrise, clare, precise, şi nu prin uzanŃe şi practici.
Un alt izvor al dreptului asigurărilor sunt actele cu putere de lege. Pentru
sistemul nostrum de drept, asemenea acte sunt ordonanŃele Guvernului legile ți alte
acte normative, care, în măsura în care reglementează relaŃii din domeniu, evident
sunt considerate izvoare ale dreptului asigurărilor.
Cele mai importante izvoare formale ale dreptului asigurărilor roman sunt:
ConstituŃia, legea ca act juridic, ordonanŃele Guvernului, tratatele instituŃionale,
norme , dispoziții ți ordine .
ConstituŃia este principalul izvor al dreptului, deoarece toate normele cuprinse
în ConstituŃie sunt norme de drept constituŃional aplicabile tuturor ramurilor de drept.
După ConstituŃie, izvor al dreptului asigurărilor este legea, înŃeleasă în
accepŃiunea sa.
OrdonanŃele Guvernului se emit în baza art. 114 din ConstituŃie. Ele pot fi
izvoare ale dreptului asigurărilor dacă îndeplinesc condiŃia de a reglementa relaŃii
sociale din domeniul asigurărilor.
Un alt izvor de drept este tratatul internaŃional. Pentru ca un tratat de drept
internaŃional să fie izvor al dreptului asigurărilor el trebuie să cuprindă reglementări
ale relaŃiilor specific acestui domeniu. De asemenea, tratatul să fie licit, căci numai
tratatele licite sunt izvoare de drept.
CURSUL II
EVOLUTIA ASIGURARILOR ÎN LEGISLAȘIA ROMANEASCĂ.

SecȘiunea a-1-a Scurt istoric al asigurărilor în România


Primele forme de asigurare se întâlnesc în Ńara noastră, din cele mai vechi timpuri înainte de
secolul al XIX-lea, respectiv un fel de întrajutorare reciproca a membrilor aceleiasi comune la decesul
vitelor denumita în limbajul vremii t„Hopşa" . Această formă rudimentară de asigurare consta în
întrajutorarea, în cazul accidentarii unei vite, aceasta era taiata iar carnea era împartita între locuitorii
din aceeasi comuna, fiecare platind o sumă de bani pentru parte ce-i revenea. In felul acesta proprietarul
sinistrat îsi acoperea în totalitate sau în parte paguba suferita dar şi contribuŃia sa la acoperirea
prejudiciului.
Breslele din Transilvania, înfiintate în secolul al XIV-lea au fost primele organizații care au
practicat o forma de asigurare pe principiul mutualității ți întrajutorării. Aceasta se referea la
asigurări de viață si potrivit clauzelor fiecare membru era obligat să plătească o taxă de înscriere iar
apoi cotizații periodice.
Fiecare membru al breslei era obligat să plătească o taxă de înscriere şi apoi cotizaŃii periodice, sume
din care se plăteau cheltuielile de înmormântare ale celor săraci; dacă văduva şi copiii meseriaşului
decedat rămâneau fără mijloace de întreŃinere, erau ajutaŃi din aşa-numita „lada zestrei"; copiii minori
ai meşterilor decedaŃi erau consideraŃi membri ai breslei, dacă văduva plătea o anumită cantitate de
ceară.
Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare pentru membrii
saraci ai breslei, precum si pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci când acețtia
ramâneau fara mijloace de trai.
In timp au luat ființa si s-au dezvoltat asociații pentru stingerea incendiilor care funcțonau
cu aportul ți în favoarea mai multor comune învecinate. Se menționeaza, astfel, că o casa de incendii
organizată la Brațov în anul 1744, casa de incendiu, organizată prin fuzionarea a mai multe asociații
mutuale a funcŃionat până în anul 1763, pe baza unor cotizaŃii trimestriale, plătite de membrii asociaŃiei,
cotizaŃii din care erau despăgubiŃi cei care sufereau de pe urma unui incendiu.
Principiul de functionare era cel al crearii unui fond comun prin contribuția trimestrială a
fiecarui membru al casei, din care se despagubea cel care suferea de pe urma unui incendiu.

În forme primare, asigurările au fost prezente odată cu primele grupuri sociale organizate, care
într-o formă sau alta, încercau să-şi ajute membrii în caz de nevoie .

Procesul constituirii şi evoluŃia societăŃilor de asigurare în România s-a desfăşurat pe fundalul


fenomenului de centralizare, migrare şi expansiune a capitalului în asigurări.

În România, asigurarea de bunuri, persoane şi răspundere civilă are o vechime de peste 120 de
ani. EvoluŃia acesteia în timp poate fi concentrată în trei mari perioade: 1871-1948; 1949-1991; 1991 şi
până în prezent, fiecare perioadă caracterizată prin diferite tipuri de organizaŃii de asigurare, cu diferite
tipuri de proprietate şi metode de conducere.

Istoria asigurărilor in România, a inceput sa fie scrisâ anterior anului 1871, prin manifestări ale
protecției pe baze mutuale, ce au aparut in Transilvania.

Prima organizaŃie de asigurare propriu-zisă a fost înfiinŃată la data de 24 iulie 1848, la Braşov, şi
se numea „Institutul General de Pensii". Acest institut era fundamentat pe principiul mutualităŃii şi avea
ca obiect asigurarea membrilor săi, care, în schimbul unor prime plătite pe o durată de 17 ani, primeau
o rentă viageră anuală.
Conducerea oraşului Sibiu a încercat să înfiinŃeze o instituŃie de asigurare pentru incendiu, dar
când statutul acestei asociaŃii a fost definitivat, numai jumătate din proprietarii de imobile şi-au
manifestat acordul cu privire la această asigurare, astfel că s-a renunŃat la ea.
Odată cu dezvoltarea economiei, procesele de producŃie au devenit mai complexe, având drept
consecinŃă nu numai creşterea avuŃiei sociale, dar, în acelaşi timp, şi înmulŃirea posibilităŃii de realizare
a unor sinistre producătoare de pagube materiale. Interesul oamenilor pentru luarea unor măsuri de
evitare a suportării riscului de unul singur a crescut considerabil.
Dezvoltarea capitalismului în cea de a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi până la primul
război mondial a însemnat, în Ńara noastră, şi proliferarea asigurărilor prin apariŃia unor societăŃi care au
antrenat în circuitul economic importante capitaluri interne. Astfel, dintre cele mai importante societăŃi
de asigurare enumerăm: „Transilvania" (1866), „Dacia" (1871), „România" (1873), „NaŃionala" (1882),
„Generala" (1887), „Agricola" (1906), „Unirea" (1908) şi „Prima ardeleană" (1911).
Prima societate importantă de asigurări, Dacia, a fost înfiinŃată în martie 1871, avea un capital
social de 3.000.000 lei şi era susŃinută de ministrul de externe din acea perioadă, care era membru al
consiliului de administraŃie. Această societate a contribuit la modernizarea economiei şi a stimulat
înfiinŃarea unei alte societăŃi de asigurări, şi anume „România", cu un capital de 2.000.000 lei, din al
cărui consiliu de administraŃie făceau parte bărbaŃi iluştri ca Mihail Kogălniceanu, Gr. Ghica, principele
Barbu Ştirbei şi alŃii.
În anul 1882, cele două societăŃi de asigurări s-au contopit prin fuziune, sub denumirea „Dacia-
România", formând astfel o puternică organizaŃie care a desfăşurat o activitate deosebit de prosperă pe
întreg cuprinsul Ńării, determinând firmele străine să-şi retragă reprezentanŃele şi să cedeze întregul
portofoliu societăŃii autohtone de asigurări.
În acelaşi an, 1882, a fost înfiinŃată societatea „NaŃionala", cu un capital social de 3.000.000 lei,
care a cunoscut o puternică dezvoltare şi care a reuşit să elimine şi să preia portofoliul ultimei societăŃi
străine care îşi desfăşura activitatea pe teritoriul Ńării noastre, „Asienda Assicuratrice" din Trieste.
Cercurile comerciale din Brăila şi GalaŃi, printr-o colaborare cu Banca Marmorosch Blank, au
înfiinŃat o societate de asigurare a transporturilor maritime de cereale, cu sediul la Brăila. Această
societate a stabilit legături atât de strânse cu asigurători şi reasiguratori străini, încât a obŃinut
recunoaşterea poliŃelor ei de asigurare de transport pe pieŃele străine. Mai târziu, societatea de asigurări
„Generala" şi-a mutat sediul la Bucureşti şi şi-a extins operaŃiunile la toate tipurile de contracte de
asigurare.
Aceste societăŃi au neglijat aproape complet riscurile legate de agricultură şi creşterea
animalelor, cu toate că astfel de asigurări erau solicitate tot mai insistent. Din acest punct de vedere, era
justificată afirmaŃia că asigurările din România nu au istoric, mai ales că statul şi asociaŃiile mutuale nu
au manifestat suficient interes pentru extinderea ideii de risc, „nu s-au străduit să umple un gol, care
totdeauna a fost simŃit în economia noastră". Anul 1871 este un an de referinta pentru asigurarile din
Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de
asigurari romaneasca, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei. In anul 1873, a fost creata a doua
societate romaneasca de asigurari, ROMANIA, cu un capital social de 2 milioane lei.
Aceste societati romanesti de asigurari, aveau ca membri fondatori si ca membri in consiliile lor
de administratie, personaliatati marcante ale scenei politice, economice si sociale din acea vreme. In
anul 1881, cele doua societati romanesti de asigurari au fuzionat si au creat o singura societate, DACIA
- ROMANIA, care a devenit o societate puternica.
Un an mai tarziu, s-a infiintat, tot de catre marile personalitati ale vietii socio-politice si economice,
societatea NATIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei.
Urmare a crearii acestor societati de asigurari si a dezvoltatii pietei locale a asigurarilor, rand pe rand
reprezentantele companiilor straine de asigurari au inceput sa se retraga, cedandu-si portofoliile
societatilor romanesti.
In anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost intemeiata la Braila, societatea
GENERALA, care era specializata in asigurarile pentru transporturi maritime. Compania italiana
"Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului societatii GENERALA,
ajutand-o pe aceasta sa obtina recunoasterea politelor si cedarea in reasigurare pe pietele internationale
de asigurari.
Ulterior societatea GENERALA si-a mutat sediul la Bucuresti si si-a diversificat portofoliul,
inclusiv in domeniul asigurarilor de viata. In anul 1935, luand in considerare volumul de prime
incasate, GENERALA se situa in fruntea societatilor de asigurare din Romania.
In anul 1906, s-a infiintat societatea AGRICOLA, care practica in principal asigurari agricole
dar si alte tipuri asigurari si care a fuzionat in anul 1930 cu societatea FONCIERA din Cluj, formand
societea AGRICOLA - FONCIERA.
In anul 1911 s-a infiintat societatea PRIMA ARDELEANA, iar in anul 1920 s-a creat societatea
STEAUA ROMANIEI care, in anul 1932 a fuzionat cu societatea ANCORA. Compania formata in
urma acestei fuziuni, a preluat in anul 1936 portofoliul corespunzator participatiei romanesti la
societatea PHOENIX din Viena, care era in lichidare.
Dintre textele ConstituŃiei din 1923 se cer a fi menŃionate în mod special prevederile art.21 care
dispune că "toŃi factorii producŃiei se bucură de o egală ocrotire", consacrând libertatea muncii şi
dreptul statului de a interveni prin legi spre a preveni conflictele economice sau sociale
In anul 1923, s-a infiinta la Chisinau societatea Vulturul, creata de fostii membri ai sectiunii de
asigurari a Centralei Cooperativelor din Basarabia, cu un capital de numai 740 mii lei. In acelasi an
(1923) a luat fiinta societatea ASIGURAREA ROMANEASCA, cu un capital de 4 milioane lei si care
era specializata in asigurari de viata fara examinare medicala. Rezultatele din primele de asigurare
obtinute de societate, au plasat-o in anul 1937 pe locul sase in cadrul societatilor din acea perioda.
Asigurarile practicate de societatile de asigurare pana la inceputul Primului Razboi Mondial, era
asigurari de incendiu si asigurari de viata, asigurarile de transport limitandu-se numai la transporturile
fluviale, iar asigurarile impotriva grindinei s-au practicat foarte putin timp si la o scara foarte restransa.
Dupa Primul Razboi Mondial, au aparut inca 22 de societati de asigurare, dintre care unele erau
succesoare ale societatilor straine de asigurare: STEAUA ROMANIEI care a preluat portofoliu lui
MUNCHENER, PRIMA ARDELEANA care a preluat portofoliul lui ERSTE UNGARISCHE si
ADRIATICA (societate italiana). Dupa anul 1927, Guvernul a autorizat infiinatea societatilor straine in
Romania, printre care si NORWICH, PHOENIX, STANDARD, SUN.
In anii '30 activitatea economica si activitatea de asigurari, au cunoscut cea mai mare dezvoltare,
dezvoltandu-se toate ramurile de asigurari care se practicau pe plan international, numarul societatilor
de asigurare variind intre 20 si 24.
Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si intrarea Romaniei in razboi, a condus la declinul
activitatii de asigurari, astfel societatile engleze CALEDONIAN - ROMANA, NORWICH UNION
F.D. si SUN INSURANCE LTD si-au predat portofoliul socieatii VATRA DORNEI si si-au incetat
activitatea.
Dupa terminarea razboiului, in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati
romanesti si 5 reprezentante straine. Printre societatile romanesti se numarau si GENERALA, DACIA -
ROMANIA, ASIGURAREA ROMANEASCA, STEAUA ROMANEASCA. Societatile romanesti
colaborau cu societatile cu capital strain, cu filialele sau reprezentantele pentru Romania ale societatilor
straine (din Italia, Anglia, Germania).
In anul 1942 odata cu apariatia legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de Asigurari a
Ministerului de Interne (aparuta in anul 1915 si reorganizata in anul 1936) s-a transformat in REGIA
AUTONOMA A ASIGURARILOR DE STAT (R.A.A.S.) practica toate categoriile de asigurari si
detțnea monopolul asupra asigurării bunurilor de stat si comunale .
Între cele două războaie mondiale, asigurările din Ńara noastră au cunoscut o adevărată înflorire,
mai ales în ramura asigurărilor de viaŃă, dar gradul de cuprindere a populaŃiei cu venituri mici a rămas
scăzut. Forma cea mai răspândită de asigurare era asigurarea mixtă, cu plata sumei asigurate la
expirarea termenului asigurării sau mai înainte, adică la data decesului asiguratului.
Într-adevăr, în perioada interbelică, societăŃile de asigurări străine şi-au deschis agenŃii şi
sucursale proprii pe teritoriul României, ca, de exemplu, „Sun" din Londra, „Adriatica" din Trieste,
„Danubiana" şi altele. Din anul 1940, asistăm la o pătrundere masivă a capitalului german pe piaŃa de
asigurări din România, cu ajutorul societăŃilor „Victoria", „Vatra Dornei", „Allemania", „Steaua
României", „transilvania", „Dacia-România" şi altele.
De remarcat faptul că, dacă în anul 1930, pe teritoriul patriei noastre existau 44 de societăŃi de
asigurare române şi străine, în anii care au urmat, unele dintre ele nu au rezistat economiei de piaŃă,
astfel că, în anul 1936, îşi mai desfăşurau activitatea doar 36 de societăŃi, cu un capital total de
400.000.000 lei şi cu rezerve de peste 2,2 miliarde lei. Aceste societăŃi aveau ca obiect de activitate
asigurarea de bunuri şi de persoane, însă acordau o atenŃie deosebită riscurilor de incendiu şi de
transport, fiindcă le aduceau mari profituri şi neglijau asigurările de bunuri agricole care erau puŃin
rentabile pentru asigurător.
În aceeaşi perioadă de timp, prin Legea nr. 216/1930, statul s-a implicat puternic în materia
asigurărilor şi a înfiinŃat pe lângă Ministerul de Industrie şi ComerŃ aşa-numitul Oficiu pentru
supravegherea întreprinderilor private, care încheiau asigurări şi reasigurări în Ńară, iar prin Legea nr.
820/1942, a organizat Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (ADAS), care asigura nu numai bunurile
proprietate de stat deŃinute de ministere, case de economii şi aşezăminte culturale, dar practica şi unele
asigurări obligatorii sau facultative ale persoanelor fizice.
De menŃionat faptul că activitatea acestei regii s-a caracterizat şi prin lărgirea sferei riscurilor
asigurate şi a reasigurării unora dintre ele la societăŃi din Ńară sau din străinătat. ActivităŃi de asigurare
mai desfăşurau şi unele instituŃii, prin secŃiile lor, cum ar fi „Casa armatei" care asigura caii, proprietate
de stat, daŃi în folosinŃă ofiŃerilor, şi „Eforia bisericii ortodoxe Române", care asigura bunurile
bisericilor.
Ca urmare a instaurării regimului comunist în România, în anul 1948 a avut loc naŃionalizarea şi
trecerea în proprietatea statului a tuturor societăŃilor capitaliste de asigurare, ca bunuri ale întregului
popor. SocietăŃile de asigurări naŃionalizate au fost lichidate cu data de 1 septembrie 1949, iar
portofoliul lor şi rezervele tehnice şi matematice au fost preluate de o societate româno-sovietică pe
acŃiuni, „Sovrom-Asigurare", care avea ca obiect contractarea asigurărilor facultative de bunuri şi
persoane.
Prin Decretul nr. 38/1952, a fost creată AdministraŃia Asigurărilor de Stat, sub îndrumarea şi
controlul Ministerului finanŃelor, având ca obiectiv încheierea, în sectorul particular, a asigurărilor
obligatorii, prin efectul legii, de bunuri şi persoane, precum şi operaŃiunile de reasigurare. În anul
următor înfiinŃării sale, ADAS a preluat şi asigurările facultative de bunuri şi persoane de la „Sovrom-
Asigurare", astfel că a devenit singura societate de asigurări din România. în raport cu aceste
importante modificări, dispoziŃiile Legii nr. 216/1930 referitoare la contractul de muncă au rămas în
vigoare numai în măsura compatibilităŃii lor cu dreptul socialist.
În fine, prin Decretul nr. 471/1971 s-a creat un nou cadru legislativ asigurărilor din România,
înlăturându-se caracterul dispersat şi lipsa de sistem unitar al reglementărilor anterioare.
Dintre noile prevederi pe care le conŃine acest decret, menŃionăm asigurarea obligatorie pentru
pagubele produse prin accidente de autovehicule şi extinderea raporturilor de asigurare cu privire la
clădiri şi la bunurile din sectorul agricol şi viticol. Dezvoltarea fără precedent a mijloacelor de transport
şi, în special, a celor terestre şi aeriene, a contribuit la reglementarea distinctă, cu caracter autonom, a
răspunderii obligatorii, în favoarea terŃilor, pentru prejudiciile cauzate acestora de mijloacele de
transport.

Odata cu aparitia ADAS, asigurarile au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura institutie
din Romania care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare. ADAS avea in obiectul de activitate
asigurari obligatorii (prin efectul legii) si asigurari facultative.
Asigurarile prin efectul legii, practicate de ADAS era asigurari pentru bunurile care apartineau
cooperativelor agricole de productie si asociatiilor intercooperatiste (inclusive unitatilor economice ale
acestora), asigurari pentru bunurile care apartineau persoanelor fizice, asigurari de calatorie pentru
cazurile de accidente, asigurari de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule.
Asigurarile facultative incheiate de ADAS (in lei sau in valuta), in completarea celor prin efectul
legii, erau asigurari de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele; asigurari de persoane
pentru riscurile de invaliditate, deces, supravietuire sau altele; asigurari de raspundere civila, pentru
riscurile de vatamare corporala sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri si alte
pagube pentru care exista raspundere potrivit legilor in vigoare la acea data.
Veniturile ADAS obtinute din primele de asigurare, pana in anii '60, au fost preponderant din
asigurari prin efectul legii, iar in anii '70 si '80, portofoliul ADAS s-a modificat, incasarile fiind
obtinute in majoritate din asigurari facultative. In perioada 1955 - 1989, volumul primelor de asigurare
incasate de ADAS, a crescut de 14,4 ori, in timp ce venitul national a crescut numai de 10,2 ori.
Fodurile de care dispunea ADAS erau urmatoarele: fondul statutar (200 milioane lei), fondul de
rezerva, fondul mijloacelor fixe, rezerva de prime pentru asigurarile de persoane si alte fonduri
speciale.
Veniturile obtinute de ADAS era folosite pentru acoperirea pagubelor provocate de calamitati sau
accidente, pentru plata sumelor asigurate pentru asigurarile de persoane, pentru acoperirea cheltuielilor
in vederea formarii si administrarii fondului de asigurare, pentru constituirea fondurilor de rezerva si a
fondurilor speciale si pentru dezvoltarea societatii.
Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative care au condus la inlaturarea
monopolului statului, aparitia multor societati de asigurare si la stabilirea climatului concurential pe
piata asigurarilor din Romania, favorizata si de schimbarea mentalitatii poporului roman dupa
Revolutia din 1989. Conform Legii privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea societăŃilor
comerciale în domeniul asigurărilor, activitatea de asigurare în Ńara noastră se desfăşoară prin trei
categorii de societăŃi:

a) societăŃi de asigurare, reasigurare;

b) societăŃi de intermediere şi agenŃii de intermediere;

c) societăŃi care prestează alte sarcini privind activitatea de asigurare.

În România se pot constitui societăŃi de asigurare cu capital românesc şi mixt, iar societăŃile de
asigurare străine pot înfiinŃa reprezentanŃe în Ńara noastră. La 31 decembrie 1990, ADAS s-a desfiinŃat,
în locul său luând fiinŃă trei societăŃi comerciale pe acŃiuni în domeniul asigurărilor:

a) ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM, care a preluat activele aferente asigurărilor


facultative de viaŃă, prin efectul legii, a autovehiculelor, alte asigurări pasivele corespunzătoare,
bunurile imobiliare aparŃinând ADAS,

b) ASTRA care a preluat activitatea societăŃilor mixte cu participarea ADAS din străinătate şi
pasivele corespunzătoare;

c) CAROM care a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea, plata


despăgubirilor pagubelor produse în România, dacă presupune răspunderea asiguraŃilor la societăŃi de
asigurare din străinătate.

Numărul societăŃilor de asigurări autorizate să funcŃioneze în România a evoluat astfel:1995 - 8


societăŃi;1995 - 15 societăŃi;1997 - 30 societăŃi;1998 - 34 societăŃi; 1999 – 41 societăŃi;2000 – 52
societăŃi. Activitatea în domeniul asigurărilor în Ńara noastră se caracterizează în prezent prin existenŃa
a peste 60 de societăŃi de asigurare care au un profil variat de activitate, încercarea de autodefinire a
fiecăreia şi hotărârea lor de a face faŃă concurenŃei pe piaŃa asigurărilor.

Cele mai multe s-au constituit ca societăŃi de asigurare, câteva dintre ele înregistrându-se însă şi
cu activitate de asigurare-reasigurare.

În anul 1991 a luat fiinŃă Oficiul de Supraveghere a ActivităŃii de Asigurare şi Reasigurare în


cadrul Ministerului FinanŃelor, având rolul de a supraveghea aplicarea dispoziŃiilor legale în domeniul
asigurărilor, de a preveni starea de insolvabilitate a societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor şi
de apărare a drepturilor asiguraŃilor

SecŃiunea a- 2-a. EvoluȘia asigurărilor în legislaȘia actuală


„Asigurarea Românească". „Astra". „Carom". AdministraŃia Asigurărilor de Stat şi-a încetat
activitatea începând cu data de 1 ianuarie 1991. Locul acesteia a fost luat de un număr de trei societăŃi
comerciale cu capital integral de stat la momentul constituirii, Societatea „Asigurarea Românească"
S.A., Societatea „Astra" S.A. şi Societatea „Carom" S.A., societăŃi înfiinŃate în baza Hotărârii
Guvernului nr. 1279/1990.
Societatea „Asigurarea Românească S.A." a preluat activele aferente asigurărilor facultative de
viaŃă, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme şi altor asigurări în
sumă de 1.000 milioane şi, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum şi bunurile imobile
aparŃinând ADAS, incluse în capital. Societatea „Astra" S.A. a preluat activele societăŃilor mixte, cu
participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor şi operaŃiilor de reasigurare în relaŃiile cu
străinătatea, în sumă de 3.000 milioane de lei, şi, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare. AgenŃia
„Carom" S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea şi plata despăgubirilor în
cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asiguraŃi la societăŃi de asigurări
din străinătate.
Dintre cele trei, Asigurarea Românească S.A. era singura abilitată să încheie asigurările
obligatorii, deŃinând până la data de 01 februarie 1996 monopolul acestui tip de asigurări. Această
societate comercială putea, de asemenea, încheia şi asigurări facultative şi reasigurări, la fel ca şi
celelalte două societăŃi de asigurare.
În luna septembrie 1990, a fost înfiinŃată prima societate cu capital integral privat din România,
UNITA S.R.L., cu sediul la Timişoara, iar Guvernul României a înfiinŃat Banca de Export-Import a
României S.A. - EXIMBANK, având capital integral de stat. Această societate practica asigurări pentru
credite la export împotriva riscului de neplată.
În anul 1991, apare Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea
societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor. Prevederile legii stipulau faptul că, în România,
activitatea de asigurare se desfăşoară prin intermediul societăŃilor de asigurare, societăŃilor de
asigurare-reasigurare şi societăŃilor de reasigurare şi, de asemenea, prin intermediul societăŃilor de
intermediere (agenŃii de intermediere).
Acest act normativ a abrogat expres normele în baza cărora fusese înfiinŃată AdministraŃia
Asigurărilor de Stat. Legea reglementa faptul că societăŃile comerciale din domeniul asigurărilor
trebuie să se constituie cu avizul prealabil al Oficiului de supraveghere a activităŃii de asigurare şi
reasigurare din Ministerul Economiei şi FinanŃelor. Conform legii, companiile care activau în domeniul
asigurărilor se puteau constitui ca societăŃi pe acŃiuni sau societăŃi cu răspundere limitată.
Prin Hotărârea Guvernului României nr. 574/1991 privind atribuŃiile Oficiului de supraveghere a
activităŃii de asigurare şi reasigurare - OSAAR, se înfiinŃează organismul de supraveghere a pieŃei
asigurărilor, ca direcŃie în cadrul Ministerului FinanŃelor. Aceste prime reglementări de după 22
decembrie 1989 au permis înfiinŃarea de societăŃi de asigurări de drept român cu capital privat,
românesc sau/şi cu capital străin, Ńinând cont de faptul că legea nu permitea înfiinŃarea unei societăŃi cu
capital integral străin, majoritatea având sediile în Bucureşti.
După anul 1990, pe piaŃa românească a asigurărilor au apărut foarte multe societăŃi de
intermediere în asigurări care jucau rolul de agenŃi, dar şi de brokeri de asigurări, în anul 1994, ia
naştere, la iniŃiativa a treisprezece societăŃi, Uniunea NaŃională a SocietăŃilor de Asigurare şi
Reasigurare din România - UNSAR. în prezent, UNSAR are ca membrii un număr de 21 de societăŃi de
asigurare - reasigurare.
Prin Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România s-a armonizat legislaŃia
română în domeniul asigurărilor cu directivele comunitare, ceea ce a dus la dezvoltarea unui puternic
sector privat în asigurări unde pot acŃiona şi societăŃi de asigurare cu capital integral străin, precum şi
reprezentanŃe ale societăŃilor de asigurare străine.
Prin apariŃia Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, se înfiinŃează Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, organism independent, autonom, finanŃat de societăŃile de asigurare, cu rol de
reglementare, control şi supraveghere a pieŃei asigurărilor. .

SecȘiunea a-3-a EvoluȘia tipurilor de societăŃi de asigurări

3.1. Tontinele, societăŃile cooperatiste şi organizaŃiile frăŃeşti


Ca asociaŃii, tontinele se constituie pentru o perioadă determinată de timp, în decursul căreia
membrii asociaŃiei varsă la fondul comun o cotizaŃie anuală care variază în funcŃie de vârstă. La
expirarea termenului pentru care a fost constituită, suma rezultată din capitalizarea cotizaŃiei de-a
lungul anilor se împarte între membrii supravieŃuitori. AsociaŃii asemănătoare se costituie şi pentru
cazuri de deces.
SocietăŃile cooperatiste sunt un tip de societăŃi de asigurări care au fost constituite cu un scop
precis, respectiv, de a face asigurarea disponibilă pentru o anumită organizaŃie sau grup de entităŃi în
schimbul achitării unor prime.
OrganizaŃiile frăŃeşti combină rolul de asigurător cu o funcŃie socială sau de investiŃie. În primul
rând, acestea se ocupă de asigurările de viaŃă şi medicale.

3.2 SocietăȘi de asigurare de tip mutual


AsociaŃiile mutuale reprezintă o formă de asociere a mai multor persoane care contribuie la
crearea unui fond de asigurare, din care vor fi despăgubiŃi cei ce vor suporta pagube. Ele, neavând
capital, aparŃin contractanŃilor asigurărilor, care obŃin avantajul de a primi acoperire prin asigurare,
plătind sume minime. Astfel, societatea mutuală de asigurări este persoana juridică ai cărei asociaŃi
sunt deopotrivă asiguraŃi şi asigurători.
Aceste organizaŃii „efectuează operaŃiuni de asigurare pentru membrii lor, potrivit statutelor
acestora, având la bază principiul mutualităŃii. Ele nu urmăresc obŃinerea de profit, ci au ca scop
întrajutorarea membrilor lor.
Fiecare membru al unei organizaŃii mutuale este, în acelaşi timp, asigurat şi asigurător. În calitate
de asigurat fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare cu contribuŃia
ce i-a fost stabilită. Din fondul astfel constituit, se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri şi de
răspundere civilă şi se achită sumele asigurate la asigurările de persoane.
La sfârşitul anului se recurge la regularizarea contribuŃiilor membrilor societăŃii mutuale, în
funcŃie de mărimea reală a daunelor şi, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată,
majorându-se sau micşorându-se, după caz.
În unele Ńări, în situaŃia în care anumite organizaŃii mutuale, cum ar fi cele din domeniul
agriculturii, nu-şi pot acoperi integral cheltuielile de asigurare din propriile contribuŃii, în completarea
acestora primesc subvenŃii de la stat”. LegislaŃia franceză, belgiană şi luxemburgheză lasă la latitudinea
părŃilor determinarea momentului de la care riscul este garantat şi durata acestei garanŃii, în timp ce
legea spaniolă este mai precisă în delimitarea acestei libertăŃi, întrucât solicită menŃionarea zilei şi orei
când încep să se producă şi când încetează efectele contractului.
În dreptul german există dispoziŃii în sensul că, dacă durata asigurării a fost fixată în zile,
săptămâni sau luni (una sau mai multe), asigurarea începe să-şi producă efectele la miezul zilei în care
contractul este încheiat şi ia sfârşit la miezul ultimei zile din perioada convenită, iar potrivit legii
italiene, asigurarea îşi produce efectele începând cu ora zero a zilei în care s-a încheiat asigurarea .
Determinarea momentului de la care încep să se producă efectele este foarte importantă pentru că
răspunderea asigurătorului nu va fi angajată şi indemnizaŃia de asigurare nu va fi datorată de către
asigurător, decât dacă sinistrul se va produce cât timp obligaŃia sa era în vigoare.

3.3 Companiile de asigurări


Indiferent de forma de proprietate societăŃile (companiile) de asigurări îşi desfăşoară activitatea
potrivit legii, urmărind realizarea de profit.
Aceste societăŃi sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea
capitalului social minim subscris şi vărsat, mărimea obligaŃiilor pe care şi le pot asuma; rezervele de
prime şi/sau de daune pe care trebuie să le constituie; modul de Ńinere a evidenŃei activităŃii desfăşurate;
forma bilanŃului şi a contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate. SocietăŃile în
cauză trebuie să respecte avizele şi normele instituŃiilor de stat însărcinate cu supravegherea
asigurărilor.
SelecŃia riscurilor constituie un principiu de bază, de respectarea căruia depinde buna
desfăşurare a activităŃii de asigurare. Astfel, pentru ca un asigurător să-şi poată desfăşura activitatea în
condiŃii cât mai apropiate de cele stabilite în urma unor observaŃii statistice şi a calculelor matematice
efectuate pe baza acestora pentru determinarea nivelului primelor de asigurare, trebuie să excludă orice
posibilitate de a prelua riscuri care să-i fie total nefavorabile.
Drept urmare, asigurătorii se preocupă să selecteze riscurile pe care le acoperă prin asigurare, în
ideea de a le elimina atât pe cele cu producere certă, cât şi pe cele cu posibilitate mare de producere.
Orice asigurător este şi trebuie să fie interesat în realizarea selecŃiei riscurilor, fiindcă aceasta
oferă stabilitate operaŃiunilor de asigurare.
Dacă selecŃia riscurilor nu ar avea loc, atunci, în afara influenŃei negative asupra echilibrului financiar, se poate
ajunge la diminuarea spiritului de prevedere al diferitelor categorii de persoane fizice şi juridice, deoarece acestea ar fi
tentate să încheie asigurări numai în situaŃii critice. Totodată, selecŃia riscurilor poate impune practicarea unor tarife
de prime mari, care ar acŃiona împotriva dezvoltării asigurărilor facultative. .
Secțiunea a-4-a FuncŃiile asigurărilor
Principalele funcŃii ale asigurării : realizează distribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de
poliŃe, activitate ce nu poate fi realizată sub o altă formă; oferă o protecŃie, prin siguranŃa financiară
oferită de asigurare; realizează o compensare financiară, economie şi protecŃie familială; oferă
posibilitatea obŃinerii unei pensii private; acŃionează în sensul prevenirii daunelor.
a) DistribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de poliŃe
Daunele materiale şi financiare ale asiguraŃilor sunt distribuite între aceştia prin compensarea
acelora care suferă pagube, din fondurile special create prin contribuŃia deŃinătorilor de poliŃe.
DistribuŃia daunelor este echitabilă, deoarece fiecare deŃinător de poliŃă plăteşte o sumă proporŃională
cu riscul introdus. Prin urmare, riscurile nu sunt nici întâmplătoare, nici egale.
b) Oferirea unei protecŃii. Asigurarea nu poate înlătura riscul, dar produce o distribuire a
pagubelor produse anumitor persoane, între mai mulŃi cumpărători de poliŃe, astfel încât nici o persoană
să nu suporte singură o daună produsă. În acest mod, asigurarea, oferind protecŃie, reduce temerile
asiguratului.
c) Realizarea unei compensări financiare. Cea mai importantă funcŃie a asigurărilor este cea de
compensare financiară a pagubelor, datorate producerii evenimentelor sau riscurilor asigurate. Astfel, în
cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul efectuează plata unor sume asigurate.
Potrivit acestei funcŃii, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse şi
la recuperarea unor prejudicii de către asiguraŃi.
Această compensare este posibilă datorită faptului că a fost creat un fond de asigurare din
primele de asigurare plătite de către asiguraŃi.
d) Oferirea posibilităŃii de a economisi şi a realizării, implicit, a unei protecŃii familiale prin
introducerea asigurărilor pentru studii. Asigurările de viaŃă cu acumulare de capital, precum şi
asigurările pentru studii, în cazul copiilor, sunt produse financiare concepute de către societăŃile de
asigurări, care au rolul de a oferi asiguratului în acelaşi timp o economie, dar şi o protecŃie, printr-un
contract de asigurare încheiat pe termen lung.
e) Oferirea posibilităŃii obŃinerii unei pensii private. ExperienŃa a demonstrat care este avantajul
unei asigurări de viaŃă combinată cu pensie privată, prin majorarea sumei de care poate beneficia o
persoană aflată la o anumită vârstă, în situaŃia în care nu mai este în activitate, sau completează pensia
oferită de sistemul asigurărilor sociale de stat cu cea privată.
f) Prevenirea daunelor, este o altă funcŃie importantă a asigurărilor, care implică stabilirea în
cadrul companiilor de asigurări şi a agenŃiilor de brokeraj, a unui plan de măsuri de diminuare a
riscurilor, având ca scop:
– reducerea posibilelor pagube;
– obŃinerea unor cotaŃii de primă mai mici, datorită diminuării riscurilor.
Tot în scop preventiv, se practică de către asigurători, franşiza. Aceasta constă în scăderea din
drepturile de asigurare a unei sume determinate, care înseamnă participarea asiguratului la acoperirea
unei părŃi din pagubă. Scopul aplicării franşizei este dublu: în primul rând, îl obligă pe asigurat să
adopte o conduită preventivă, să aibă grijă să întreŃină bunul asigurat. În al doilea rând, se urmăreşte să
nu se încarce cheltuielile societăŃii de asigurări la un nivel mai mare, deoarece, de multe ori, cheltuielile
cu gestionarea şi administrarea pagubelor pot să depăşească paguba însăşi.
Asigurările îndepli-nesc funcŃiile:
a) FuncŃia de repartiŃie. Ca funcŃie principală a asigurărilor, aceasta se manifestă prin
constituirea fondului de asigurare de către asigurător, pe seama colectării primelor de asigurare.
RepartiŃia constă în distribuirea fondului de asigurare către:
– plata indemnizaŃiei de asigurare;
– finanŃarea unor acŃiuni cu caracter preventiv;
– acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale societăŃii de asigu-rări;
– constituirea unor fonduri de rezervă.
De asemenea, tot prin intermediul repartiŃiei sunt achitate datoriile cuvenite către bugetul de stat
sau către bugetele locale. O caracteristică a asigurărilor este aceea că alcătuirea şi repartizarea fondului
de asigurare este riguros limitată, în sensul că la formarea fondului participă, aşa cum s-a mai arătat de
altfel, numai acele persoane fizice sau juridice care au calitatea de asiguraŃi. La repartizarea fondului
participă numai acei asiguraŃi care îndeplinesc condiŃiile stabilite prin lege sau prin contract pentru a
încasa indemnizaŃia de asigurare.
b) FuncŃia de control. Ca funcŃie complementară a asigurărilor, aceasta urmăreşte modul cum:
– se încasează primele de asigurare, precum şi alte venituri ale asigură-torului;
– se efectuează plăŃile aferente activităŃii derulate;
– sunt îndeplinite obligaŃiile asigurătorului faŃă de stat şi faŃă de terŃi.

Secțiunea a-5-a Rolul ți importanța protecŃiei asiguraŃilor


În România, „în vederea protejării asiguraŃilor, beneficiarilor asigurării şi terŃelor persoane
păgubite, prin contribuŃia asigurătorilor se constituie Fondul de garantare, destinat plăŃilor de
indemnizaŃii rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, în cazul constatării
insolvabilităŃii asigurătorului. Fondul de garantare se va constitui, administra şi utiliza de către Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor, care va stabili anual o cotă de maximum 10% ce se va aplica asupra
volumului primelor brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.
ContribuŃia la Fondul de garantare se va calcula, evidenŃia, achita şi se va raporta de către
asigurători separat pentru asigurările generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaŃă.
DisponibilităŃile Fondului de garantare astfel constituite vor fi plasate la Trezoreria Statului în
instrumente purtătoare de dobândă, la instituŃii de credit, în instrumente ale pieŃei monetare, în titluri de
stat sau titluri ale administraŃiei publice locale, precum şi în alte plasamente.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme prin care stabileşte:
a) modul de constituire şi reprezentare;
b) modul de constituire, administrare, structura bugetului de venituri şi cheltuieli a Fondului de
garantare;
c) procedura şi condiŃiile de efectuare a plăŃilor de la şi către Fondul de garantare;
d) recuperarea plăŃilor avansate din Fondul de garantare;
e) alte aspecte referitoare la Fondul de garantare.
În caz de deficit al Fondului de garantare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru
acoperirea obligaŃiilor Fondului de garantare, poate majora în cursul anului contribuŃia stabilită prin
norme.
În vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării,
precum şi de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este
asigurat, pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, s-a constituit
Fondul de protecŃie a victimelor străzii. Pentru constituirea acestui fond, asigurătorii care practică
asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule sunt obligaŃi să
contribuie la constituirea fondului, proporŃional cu volumul primelor încasate pentru această asigurare,
până la acoperirea obligaŃiilor de plată ale acestuia. Această contribuŃie nu va trebui să depăşească 5%
din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.
Fondul de protecŃie a victimelor străzii este destinat plăŃilor de despăgubiri pentru vătămări
corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăŃilor de despăgubiri pentru
avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul, respectiv
tramvaiul, a fost neasigurat.
În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de vehicule, respectiv tramvaie,
neasigurate, rămâne în sarcina persoanei păgubite o franşiză stabilită prin norme. Fondul de protecŃie a
victimelor străzii se va constitui, administra, utiliza şi prelua, în condiŃiile normelor emise de Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor.
DisponibilităŃile Fondului de protecŃie a victimelor străzii vor fi plasate la Trezoreria Statului în
instrumente purtătoare de dobândă, la instituŃii de credit, în instrumente ale pieŃei monetare, în titluri de
stat sau titluri ale administraŃiei publice locale. În caz de deficit al Fondului de protecŃie a victimelor
străzii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea obligaŃiilor acestuia, poate majora în
cursul anului contribuŃia stabilită prin norme.
În caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule (în care autorul a
rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin
accidente de vehicule) se exercită împotriva administratorului Fondului de protecŃie a victimelor străzii,
desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Excedentul bugetelor celor două fonduri la finele exerciŃiului financiar se reportează în
exerciŃiul financiar următor, cu aceeaşi destinaŃie.
Actul prin care se constată şi se individualizează obligaŃia de plată a unui asigurător la cele două
fonduri, întocmit sau emis, după caz, de organele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau de
administratorul fondurilor, constituie, titlu de creanŃă. La data scadenŃei, titlul de creanŃă devine titlu
executoriu, în baza căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau administratorul fondului, după
caz, va declanşa procedura silită de recuperare a creanŃelor, conform dispoziŃiilor Codului de procedură
civilă.
În vederea recuperării sumelor cheltuite din fondurile respective, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor şi administratorul fondurilor au drept de regres împotriva entităŃii care a determinat
prejudiciul. Sumele depuse la fondurile de protecŃie pot fi urmărite silit numai în vederea executării
obligaŃiilor pentru care au fost constituite”.
În concluzie, din Fondul de protecŃie a victimelor străzii, se pot plăti despăgubiri numai în
următoarele condiŃii:
– autorul accidentului a rămas neidentificat;
– paguba a fost cauzată prin atingerea adusă persoanei;
– autovehiculul care a produs accidentul este neasigurat.
În Uniunea Europeană se remarcă două forme de protecŃie a asiguraŃilor:
– cea a Marii Britanii şi a Olandei, care se concentrează asupra urmăririi solvabilităŃii asigurătorilor şi asupra
controlului cifrei de afaceri la asigurările obligatorii, precum şi asupra urmăririi creării unui fond de rezervă sigur;
autoritatea de supraveghere poate interveni, atunci când este cazul, în activitatea unei societăŃi de asigurări, pentru a
preveni insolvabilitatea acesteia;

– cea a Germaniei şi a altor Ńări din cadrul Uniunii Europene, care constă într-un control mult
mai amănunŃit al acurateŃii operaŃiunilor asigurătorilor.
Secțiunea a-6-a ComunităŃiile de risc proces în asigurări
Oamenii luaŃi ca indivizi, precum şi societatea în ansamblul ei, în decursul existenŃei lor, sunt
supuşi unei multitudini de riscuri. Procesul de identificare, cuantificare, cercetare a reacŃiei la riscuri,
reducerea probabilităŃii de a se produce un risc, implementarea unor măsuri şi decizii de limitare a
producerii pagubelor este definit astăzi ca un transfer al riscului. Prin intermediul unor societăŃi
specializate, asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane şi, astfel, pot fi mai uşor
compensate financiar daunele suferite. În consecinŃă, asigurarea realizează transferul riscului de la
persoanele fizice şi juridice către societăŃile de asigurări care îşi asumă riscul. Asigurarea se bazează pe
împărŃirea riscului, prin participarea cu sume mici (cote minime) la acoperirea daunelor suferite de
către asiguraŃi. De fapt, activitatea de asigurare reprezintă împărŃirea, respectiv dispersia riscului.
Asigurarea este o activitate economico-socială, care constă în protecŃia persoanelor fizice şi
juridice în calitate de asiguraŃi împotriva diverselor riscuri, fiind realizată de către societăŃi
specializate, în calitate de asigurători.
Activitatea de asigurare este o „activitate exercitată în sau din România, care desemnează, în
principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare,
încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau
fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată”.
Asigurarea reprezintă operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un
fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi îi
indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum
şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate”.
Prin definiŃie, asigurarea reprezintă un acord de voinŃă (sub formă de contract) între asigurat şi
asigurător, prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor (sau suma asigurată) în
cazul producerii riscurilor, în schimbul plăŃii de către asiguraŃi a primei de asigurare.
În principiu, asigurările înseamnă:
– existenŃa comunităŃii de risc;
– mutualitatea în suportarea pagubelor;
– împărŃirea, respectiv, dispersia riscului.
Referitor la comunitatea de risc, se impun următoarele precizări:
a) paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunităŃii de risc
după principiul mutualităŃii;
b) membrii comunităŃii de risc consimt să contribuie la suportarea în comun a pagubelor pe care
le va pricinui producerea fenomenelor;
c) comunitatea de risc se formează în mod spontan prin simpla participare la constituirea
fondului de asigurare aflat la dispoziŃia unei societăŃi de asigurări;
d) împărŃirea pagubei între membrii comunităŃii se întemeiază pe faptul că posibilitatea
producerii riscului vizează pe fiecare membru al acesteia.
Ca entitate economică, societatea de asigurări îşi asumă şi administrează riscul de a despăgubi,
numai în cazul producerii unui eveniment cuprins în documentul de asigurare denumit contractul sau
poliŃa de asigurare. Documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.
Participarea la această formă de protecŃie se face în mod facultativ, prin acceptarea unor termeni
şi condiŃii atât de către asigurător, cât şi de către asigurat, prin clauzele conŃinute în contractul (poliŃa)
de asigurare.
Asigurătorii preiau anumite riscuri, în schimbul plăŃii de către asiguraŃi a unei sume de bani,
numită primă de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse
asigurării, asigurătorul urmează să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.
Ca forme de protecŃie împotriva riscurilor, practicate de-a lungul timpului se întâlnesc:
– autoasigurarea;
– asigurarea propriu-zisă;
– coasigurarea;
– reasigurarea;
– retrocedarea (retrocesiunea).
Autoasigurarea este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a unor fonduri
de rezervă de către persoane fizice şi juridice.
Din spirit de prevedere, populaŃia şi unităŃile economice pot să-şi constituie fonduri băneşti de
rezervă, având rol de autoprotecŃie sau de autoasigurare. Însă, numai atunci când fondurile de
autoasigurare sunt suficient de mari, populaŃia şi unităŃile economice sunt în măsură să-şi refacă
bunurile materiale distruse de accidente sau de fenomene naturale imprevizibile. Un fond suficient de
mare se constituie în decursul unei perioade îndelungate de timp şi poate afecta ritmul dezvoltării
economice a unităŃii respective. Pe lângă capacitatea limitată de constituire a fondului de autoprotecŃie,
apare inconvenientul imobilizării unor mijloace necesare pentru acoperirea pagubelor.
Constituirea unui fond de rezervă generează costuri suplimentare pentru o unitate economică.
Aceasta, deoarece fondul de rezervă trebuie să aibă un grad ridicat de lichiditate, pentru a putea fi
folosit imediat în caz de necesitate. În con-cluzie, costul autoprotecŃiei este mai ridicat decât cel al unei
asigurări propriu-zise.
Ca metodă, autoasigurarea este foarte rar utilizată, deoarece nu poate fi eficientă decât în cazul în
care capacitatea financiară a firmei este foarte mare, iar frecvenŃa riscurilor este foarte redusă.
Autoasigurarea nu respectă principiul fundamental al asigurării, care este principiul mutualităŃii. Deşi
este bazată pe prevedere, autoasigurarea, ca formă de protecŃie, este neeconomică, dificil de realizat şi
în cea mai mare parte, insuficientă. Paguba poate interveni într-un moment în care rezervele constituite
sunt precare. Rezerve semnificative nu-şi pot constitui nici măcar agenŃii economici puternici. Pe de
altă parte, sumele imobilizate în rezervele respective nu pot fi utilizate în activitatea economică, ceea ce
afectează eficienŃa acesteia.
Asigurarea propriu-zisă este diferită de autoasigurare, deoarece presupune existenŃa comunităŃii
de risc şi mutualitatea în compensarea daunelor, a prejudiciilor şi a răspunderii faŃă de terŃele persoane
care au suferit prejudicii. Astfel, asigurarea propriu-zisă este o operaŃiune prin care asigurătorul,
organizând pe principiul mutualităŃii un număr mare de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri,
îi indemnizează doar pe aceia dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului comun constituit din
primele încasate.
Pentru ca asigurătorul să poată indemniza efectiv toate sinistrele garantate, el trebuie să
organizeze mutualitatea riscurilor după reguli matematice riguroase.
Asiguratul, prin despăgubirile primite, este repus în situaŃia financiară pe care a avut-o înainte de
producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru exprimă scopul principal al unei asigurări,
compensarea pierderilor suferite de către asigurat, şi nu obŃinerea de către acesta a unui profit de pe
urma asigurării.
Din punct de vedere tehnic, asigurarea presupune:
– existenŃa riscului;
– faptul că un asigurător organizează, în baza principiului mutualităŃii, un număr mare de
asiguraŃi;
– indemnizarea celor care suferă un sinistru se efectuează pe seama unui fond comun constituit
din primele încasate;
– organizarea mutualităŃii se realizează după reguli matematice riguroase.
ProtecŃia prin asigurare se realizează prin intermediul societăŃilor de asigurări, funcŃionează în
baza unei legislaŃii, a unor norme şi principii economice, care urmăresc protejarea persoanelor ce
consimt să participe la fondurile financiare.
Cheltuielile necesare reparaŃiei unui bun asigurat sau înlocuirii acestuia pot cuprinde în limita
sumei asigurate, menŃionate în poliŃă, costul la data daunei al reparaŃiilor, refacerii, restaurării,
recondiŃionării sau înlocuirii părŃilor avariate sau distruse, precum şi al manoperei.
Specifice domeniului asigurărilor sunt următoarele trăsături:
a) calitatea de intermediar financiar;
b) ramură prestatoare de servicii;
c) caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube;
e) asigurările se bazează pe principiul mutualităŃii.
PotenŃialii asiguraŃi recurg la asigurare numai dacă prima de asigurare pe care ar trebui să o
achite este suficient de redusă, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar trebui să o suporte dacă s-ar
produce fenomenul (evenimentul) respectiv. În cazul în care prima este prea ridicată, asigurarea îşi
pierde atractivitatea pentru potenŃialii clienŃi.
Activitatea de asigurare se grupează în:
a) asigurări de viaŃă;
b) asigurări generale.
Potrivit legii, „în România activitatea de asigurare poate fi exercitată numai de către:
a) societăŃi pe acŃiuni, societăŃi mutuale, filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane
juridice române, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
b) sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor”.
În sfera asigurărilor directe, pe lângă asigurarea propriu-zisă intră şi coasigurarea, care acoperă
situaŃia în care, dat fiind valoarea bunurilor asigurabile precum şi numărul lor, riscurile vizate, fiind
greu de asumat de către o singură societate de asigurări, asiguratul încheie contractul de asigurare cu
mai multe societăŃi, care participă la acoperire fiecare în cotă parte, pentru aceeaşi perioadă. Astfel,
„coasigurarea este operaŃiunea prin care doi sau mai mulŃi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare
asumându-şi o cotă-parte din acesta. Fiecare coasigurător răspunde faŃă de asigurat numai în limita
sumei pentru care s-a angajat prin contract”.
În condiŃiile producerii evenimentului asigurat, fiecare asigurător urmează să contribuie la
acoperirea daunei proporŃional cu contribuŃia sa la acoperirea riscului.
Ca formă de protecŃie împotriva riscurilor, coasigurarea se utilizează, în mod deosebit, atunci
când valoarea bunului asigurat este foarte mare şi, în consecinŃă, nicio societate de asigurări nu poate
să-şi asume răspunderea preluării în întregime, pe contul său, a întregului risc.
În cazul coasigurării se pot întâlni următoarele situaŃii:
a) asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinŃă directă
a riscului;
b) între asigurat şi fiecare asigurător există raporturi de asigurare distincte;
c) între asigurători nu se practică solidaritatea convenŃională.
Datorită existenŃei unor bunuri de valori imense, care depăşesc cu mult capacitatea financiară a
unor societăŃi de asigurări, acestea nu doresc să preia în contul lor, riscuri enorme. De aceea, la rândul
lor, caută să obŃină protecŃie prin reasigurare.
Reasigurarea este operaŃiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind
reasigurat, iar al doilea, reasigurător. De fapt, reasigurarea este un contract încheiat între asigurătorul
iniŃial, care devine reasigurat şi o societate de reasigurare, care devine reasigurător. În acest caz,
reasigurătorul cedează o parte din prima de asigurare iniŃială, respectiv o parte din riscurile iniŃiale,
urmând ca, în situaŃia producerii riscurilor asigurate, reasigurătorul să plătească o parte din despăgubire
asigurătorului iniŃial. În realitate, asigurătorii încheie mai multe contracte de reasigurare.
Prin reasigurare:
a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora
contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la suportarea indemni-zaŃiilor pe care reasiguratul le plăteşte la
producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora
reasigurătorul contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la suportarea indemnizaŃiilor pe care reasiguratul
le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
Reasigurarea nu stinge obligaŃiile asigurătorului şi nu stabileşte niciun raport juridic între
asigurat şi reasigurător.
Reasigurătorul, doreşte şi el să obŃină o protecŃie pentru portofoliul său de afaceri, printr-un
contract de retrocedare. În această nouă relaŃie contractuală, reasigurătorul este supranumit retrocedent,
iar societatea ce preia riscurile de la el este supranumită retrocesionar (societate de asigurare,
reasigurare). Această operaŃiune se numeşte retrocesiune, întrucât reasigurătorul poate ceda, la rândul
său, o parte din riscul acceptat.
Prin retrocesiune se cedează o parte din prime, din risc şi din cuantumul despăgubirilor.
Atunci când activitatea de asigurare se bazează pe o dispersie cât mai mare a riscului, acoperirea
pagubei este suportată de un număr mare de persoane fizice sau juridice, în cote foarte mici în
comparaŃie cu dimensiunea pagubei.
Asigurarea prezintă trei aspecte: juridic, economic şi financiar.
Abordarea juridică trebuie efectuată prin prisma contractului de asigurare şi a legii cu privire la
activitatea de asigurare, care, în calitate de generatoare de drepturi şi obligaŃii în materie de asigurări, se
completează reciproc. Contractul de asigurare este un act juridic care prevede obligaŃia asiguratului de
a plăti prima de asigurare, precum şi obligaŃia asigurătorului de a achita indemnizaŃia de asigurare la
producerea riscului asigurat, fie asiguratului, fie beneficiarului asigurării, în limitele şi în termenele
convenite.
Potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, (modificată şi
completată), „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar
acesta se obligă ca, la producerea unui anumit risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului
asigurării, despăgubirea (indemnizaŃia) sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite”.
Contractul de asigurare îşi pierde valabilitatea atunci când şansa de realizare a evenimentului este de
100%.
În domeniul asigurărilor, termenul general de prescripŃie nu se aplică în cazul drepturilor
asiguraŃilor asupra sumelor rezultate din rezerva de prime, ce se constituie la asigurările de persoane.
Dimensiunea economică a asigurării o reprezintă acoperirea daunelor (pagubelor) provocate de
anumite fenomene (evenimente), dintr-un fond de asigurare creat din colectarea primelor de asigurare
plătite de către asiguraŃi şi având ca destinaŃie:
– plata daunelor;
– crearea unui fond de rezervă (din care se vor achita daunele mari);
– acoperirea cheltuielilor administrative ale societăŃii.
Trebuie subliniat faptul că fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube
provocate de evenimente viitoare şi nesigure, deci aceste fonduri nu acoperă pierderi cauzate de
utilizarea normală a unor bunuri sau de diminuarea valorii lor din diverse motive. Asigurarea oferă
avantajul că membrii comunităŃii afectaŃi de producerea riscului asigurat, primesc din fondul de
asigurare, cu titlu de indemnizaŃie (despăgubire), sume care pot depăşi de câteva ori cuantumul
contribuŃiei acestora la fondul respectiv.
Daunele materiale şi financiare suferite sunt despăgubite din fondurile special create din primele
de asigurare plătite de asiguraŃi, fiind achitate de către societatea de asigurări persoanei asigurate,
respectiv, titularului asigurării. Însă, despăgubirile se plătesc asiguratului numai în urma producerii
acelor pagube generate de riscuri asigurate, ce au fost stipulate prin contractul de asigurare.
În ceea ce priveşte fondul de asigurare se constată următoarele:
– fondul de asigurare se constituie în expresie bănească chiar şi atunci când asigurătorul îşi
onorează obligaŃiile asumate prin prestaŃii în natură;
– prin participarea la constituirea fondului de asigurare, la dispoziŃia unei organizaŃii specializate,
se formează o comunitate de risc;
– constituirea şi utilizarea fondului de asigurare se bazează pe aplicarea principiului mutualităŃii.
Fondurile se constituie descentralizat, dar se utilizează în mod centralizat de către societăŃile de
asigurări. Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat, prin încasarea de prime de asigurare
sau cotizaŃii, achitate de către acele persoane fizice sau juridice, care sunt interesate în înlăturarea
eventualelor pagube provocate de anumite fenomene (evenimente). O caracteristică a fondului de
asigurare este aceea că se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare
şi nesigure. Din acest fond nu sunt suportate pierderile determinate de folosirea şi consumarea normală
a acestora sau de diminuarea valorii lor din diverse motive.
Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
a) plata indemnizaŃiei de asigurare la acoperirea pagubelor provocate de fenomenele,
evenimentele sau accidentele în cadrul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, respectiv plata
sumelor asigurate la asigurările de persoane;
b) plata despăgubirilor şi pentru finanŃarea unor acŃiuni cu caracter preventiv, acolo unde este
cazul;
c) acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti şi pentru constituirea unor fonduri de
rezervă care să fie la dispoziŃia societăŃii de asigurări sau a organizaŃiei mutuale de asigurare etc.
La societăŃile mutuale de asigurări, fiecare membru are calitatea atât de asigurat, cât şi de
asigurător, iar contribuŃiile acestora se regularizează la sfârşitul fiecărui an.
Fondul de rezervă liber vărsat reprezintă totalul sumelor cu care membrii societăŃii mutuale au
contribuit la fondurile acesteia.
La asigurările de viaŃă, sub aspect financiar, avem de-a face cu o activitate de intermediere
financiară între persoanele fizice asigurate, care achită prime în mod eşalonat şi solicitanŃii de resurse
financiare suplimentare. Ca urmare, asigurările de viaŃă oferă persoanelor fizice nu numai o protecŃie ca
atare, dar şi un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti. Totodată, societăŃile de
asigurări, atunci când dispun de resurse băneşti, apar pe piaŃa financiară cu o ofertă de capital, atât
pentru plasamente, cât şi pentru acordarea de împrumuturi, fie pentru acoperirea unor deficite bugetare,
fie pentru finanŃarea unor investiŃii.
Asigurările de pagube (daune), având esenŃialmente caracter de despăgu-bire, reunesc asigurările
de bunuri şi de răspundere civilă şi au ca scop repararea prejudiciului care ameninŃă patrimoniul
asiguratului.
Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu se poate cunoaşte
dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităŃilor.
Dimensiunea financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate poliŃele de
asigurare au ca rezultat producerea riscurilor, iar pe de altă parte, de decalajul în timp, între momentul
încasării primelor şi momentul plăŃii despăgubirilor. Ca atare, societăŃile de asigurări investesc sumele
încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilităŃile existente.
La asigurările de viaŃă, există posibilitatea economisirii, care reprezintă de fapt o altă funcŃie a
asigurărilor. Astfel, asiguraŃii, prin poliŃele de asigurare, au posibilitatea ca alături de protecŃie, să
beneficieze la expirarea contractului de asigurare, de suma asigurată şi în plus, pot să participe la
profitul obŃinut din sumele investite.
SecȘiunea a-7- Termeni şi expresii folosiȘi în domeniul asigurărilor Și reasigurărilor
Activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în
principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare,
încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau
fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;
Asigurare - operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităŃii, un fond de
asigurare, prin contribuŃia unui număr de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi
indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum
şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate;
Asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul;
Asigurător - persoana juridică română autorizată în condiŃiile prezentei legi să exercite activităŃi
de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un stat terŃ, precum şi sucursala unei societăŃi de
asigurare sau a unei societăŃi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaŃie de la autoritatea
competentă a statului membru de origine;
Catastrofă - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanŃiale într-o
perioadă scurtă de timp;
Coasigurare - operaŃiunea prin care doi sau mai mulŃi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare
asumându-şi o cotă-parte din acesta;
Fond de rezervă liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societăŃii mutuale au contribuit la
fondurile acesteia;
AcŃionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în
legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deŃinerea unor acŃiuni care,
cumulate, reprezintă cel puŃin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă
acesteia cel puŃin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acŃionarilor sau care dau
posibilitatea să exercite o influenŃă semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurător, broker
de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziŃia semnificativă, după caz;
Persoane semnificative - membrii consiliului de administraŃie şi/sau ai consiliului director şi/sau
ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă, actuarul, conducătorii activităŃilor de asigurări de
viaŃă şi de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, persoanele desemnate în
funcŃii de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în
aplicarea prezentei legi, după caz, precum şi conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau
în reasigurări şi membrii Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii;
Conducerea executivă a asigurătorului/reasigurătorului - persoanele fizice, cel puŃin două, dintre
care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau
reasigurătorului, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze
activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenŃa de a angaja răspunderea asigurătorului sau
reasigurătorului; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a
compartimentelor din cadrul asigurătorului sau reasigurătorului, precum şi cele care conduc sucursale
sau alte sedii secundare. În cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele membre,
care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă
este reprezentată de persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze
legal în România asigurătorul sau reasigurătorul;
Conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări - persoana sau, în cazul
intermediarilor care au formă juridică de societate pe acŃiuni, persoanele fizice, cel puŃin două, dintre
care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale intermediarului în
asigurări şi/sau în reasigurări, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să
coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenŃa de a angaja răspunderea
intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări; nu intră în această categorie persoanele care asigură
conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări,
a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor intermediarilor în asigurări şi/sau în
reasigurări din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de
stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoana/persoanele împuternicite de aceştia să
conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România intermediarul în asigurări şi/sau în
reasigurări;
Portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate de un
asigurător;
Prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi
de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare
în exerciŃiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;
Prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite şi de plătit drept
prime de reasigurare;
Prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare încasate în
perioada de referinŃă, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;
Prime nete încasate - primele brute încasate din care se deduc sumele plătite drept prime de
reasigurare;
Reasigurare - operaŃiunea care constă în preluarea riscurilor cedate de un asigurător/reasigurător;
ReŃinere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului după deducerea
reasigurării;
Societate mutuală de asigurări - persoană juridică civilă ai cărei asociaŃi sunt deopotrivă asiguraŃi
şi asigurători
State membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparŃinând SpaŃiului
Economic European;
AutorităŃi competente - autorităŃile naŃionale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să
supravegheze piaŃa asigurărilor;
Stat terŃ - stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al SpaŃiului Economic European;
Suport durabil - orice mijloc care permite clientului să stocheze informaŃia adresată lui, într-o
modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru
care a fost furnizată informaŃia şi care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM,
DVD, unităŃile centrale ale computerelor pe care poşta electronică este stocată, cu excepŃia site-urilor
Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare şi reproducere a informaŃiei.
Stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de origine, în care asigurătorul sau
reasigurătorul îşi desfăşoară activitatea;
Stat membru de origine - statul membru în care este situat sediul social al asigurătorului sau al
reasigurătorului;
Asigurător dintr-un stat terŃ - asigurător al cărui sediu real se află în afara Uniunii Europene, ale
cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene funcŃionează pe baza unei autorizaŃii de la autoritatea
competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se înŃelege centrul principal de conducere şi de
gestiune a activităŃii statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate potrivit
dispoziŃiilor transmise de acŃionari sau asociaŃi din alte state;
Societate-mamă - persoana juridică aflată faŃă de o entitate cu personalitate juridică, denumită în
continuare filială, în una dintre următoarele situaŃii:
a) deŃine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;
b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de
control ori majoritatea conducătorilor unei filiale şi este în acelaşi timp acŃionar sau asociat al acelei
filiale;
c) are dreptul de a exercita o influenŃă dominantă asupra unei filiale la care este acŃionar sau
asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a
unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane juridice, în situaŃia în care legislaŃia care
guvernează statutul filialei permite existenŃa unor astfel de clauze ori prevederi;
d) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al
exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori
majoritatea conducătorilor filialei;
e) este acŃionar sau asociat al unei filiale şi controlează singur, în baza unui acord încheiat cu
ceilalŃi acŃionari sau asociaŃi, majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum şi orice entitate care,
în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influenŃă dominantă asupra unei alte
entităŃi;
Sucursală - agenŃia ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice prezenŃă permanentă a
unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenŃie ori
sucursală, chiar dacă prezenŃa nu ia forma unei agenŃii sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o
reprezentanŃă condusă de personalul acelei entităŃi ori de o persoană independentă care are un mandat
permanent de a acŃiona în numele şi pentru acea entitate;
Interes de participare - drepturi în capitalul social al altor societăŃi comerciale, reprezentate sau
nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste societăŃi, sunt destinate să
contribuie la activitatea societăŃii comerciale. DeŃinerea unei părŃi din capitalul social al unei alte
societăŃi comerciale se presupune că reprezintă un interes de participare atunci când depăşeşte un
procentaj de 20%;
ParticipaŃie - deŃinerea directă sau prin control a cel puŃin 20% din drepturile de vot ori din
capitalul unei societăŃi;
Societate participativă - o entitate care este fie o societate-mamă, fie altă societate care deŃine o
participaŃie, fie o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaŃie definită prin:
a) conducerea unitară asupra entităŃii în cauză şi una sau mai multe entităŃi cu care nu are
legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele
constitutive sau din statutul acelor entităŃi; sau
b) prezenŃa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de administraŃie, conducerea executivă ori
în consiliul de supraveghere ale entităŃii în cauză şi ale uneia sau mai multor entităŃi cu care nu are
legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaŃiilor financiare consolidate;
Societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se deŃine o participaŃie ori o entitate aflată
în legătură cu o altă entitate printr-o relaŃie definită prin:
a) conducerea unitară asupra entităŃii în cauză şi una ori mai multe entităŃi cu care nu are legătură,
ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele constitutive
ori din statutul acelor entităŃi; sau
b) prezenŃa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de supraveghere a entităŃii în cauză şi a
uneia sau mai multor entităŃi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea
situaŃiilor financiare consolidate;
Holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate principală constă în achiziŃionarea şi
deŃinerea de participaŃii în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăŃi de
asigurare, societăŃi de reasigurare ori societăŃi de asigurare din state terŃe, cel puŃin una dintre aceste
filiale fiind o societate de asigurare;
Holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare sau de
reasigurare, decât o societate de asigurare sau de reasigurare dintr-o Ńară terŃă, decât un holding de
asigurare sau un holding financiar mixt, care numără printre filialele sale cel puŃin o societate de
asigurare sau de reasigurare;
Localizarea activelor - existenŃa activelor, mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru; activele
reprezentate de creanŃe sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile;
CongruenŃa activelor - acoperirea obligaŃiilor subscrise într-o anumită monedă cu active
exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă;
Legături "strânse" - relaŃii existente între două ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice aflate
în una dintre următoarele situaŃii:
a) participaŃie, care înseamnă deŃinerea directă sau indirectă a 20% ori mai mult din drepturile de
vot sau din capitalul unei entităŃi; sau
b) control, care înseamnă relaŃia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaŃie similară între
orice persoană fizică sau juridică şi o entitate, aşa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe
sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăŃi-mamă;
c) două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent printr-o relaŃie de control
de una şi aceeaşi persoană;
Reasigurător - persoana juridică autorizată în condiŃiile prezentei legi de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor sau de autoritatea competentă a statului membru de origine, care
desfăşoară exclusiv activitate de reasigurare şi/sau operaŃiuni legate de aceasta;
Sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurător, intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări,
persoană juridică, precum şi agenŃia sau sucursala acestora, după caz;
Angajament - obligaŃia asumată printr-un contract de asigurare;
Stat membru al sucursalei - statul membru în care este situată sucursala care îşi asumă o obligaŃie
printr-un contract de asigurare;
Stat membru al angajamentului - statul membru în care asiguratul, persoană fizică, îşi are reşedinŃa
sau statul membru în care asiguratul, persoană juridică, îşi are sediul;
Stat membru al furnizării de servicii - statul membru al angajamentului, dacă acesta este asumat de
un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în alt stat membru
Filială - entitatea, persoană juridică, aflată faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute
la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăŃi-mamă, din
punct de vedere al supravegherii consolidate;
PiaŃa reglementată:
a) în cazul unei pieŃe situate într-un stat membru - un sistem multilateral, administrat de către un
operator de piaŃă, ce reuneşte sau facilitează reunirea unor terŃe părŃi care achiziŃionează sau vând
instrumente financiare - în cadrul sistemului şi în concordanŃă cu regulile nediscreŃionare ale acestuia -
într-o manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie
tranzacŃionate cu respectarea acestor reguli sau sisteme, şi care este autorizat de către autoritatea
competentă din statul membru şi funcŃionează în conformitate cu cerinŃele autorităŃii competente din
statul membru;
b) în cazul unei pieŃe situate într-un stat terŃ - o piaŃă financiară recunoscută de statul membru de
origine al asigurătorului, care îndeplineşte cerinŃe asemănătoare. Orice instrumente financiare
tranzacŃionate pe această piaŃă trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor
tranzacŃionate în cadrul pieŃelor reglementate sau în cadrul pieŃelor din statul membru respectiv
Suma la risc - diferenŃa dintre indemnizaŃia de asigurare şi rezerva matematică stabilită pentru
contractele de asigurare care acoperă riscul de deces;
Actuar - persoana fizică înregistrată în Registrul actuarilor, în conformitate cu prevederile
prezentei legi şi a normelor emise în aplicarea acesteia, specializată în evaluarea riscului prin metode
statistice care, în domeniul asigurărilor, sunt folosite pentru calcularea primelor, rezervelor tehnice şi a
anuităŃilor;
ReprezentanŃe de despăgubiri - unităŃi desemnate în fiecare stat membru de către asigurătorii din
România autorizaŃi să practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea
transportatorului, care au în sarcină administrarea şi soluŃionarea cererilor de despăgubire ca urmare a
unui accident de vehicu
Organism de compensare - entitate care acordă despăgubiri persoanelor păgubite ca urmare a unui
accident survenit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel de reşedinŃă al persoanei păgubite,
provocat de un autoturism înregistrat şi asigurat pe teritoriul unui stat membru;
Grup - grupul de societăŃi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia şi entităŃile în cadrul
cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deŃin o participaŃie, precum şi orice entitate aflată faŃă de
societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 32;
TranzacŃii intragrup - totalitatea tranzacŃiilor pe care o societate de asigurare şi/sau reasigurare, o
instituŃie de credit sau o societate de investiŃii financiare ori o societate de administrare a investiŃiilor
din cadrul unui conglomerat financiar le desfăşoară direct sau indirect cu o altă societate din cadrul
aceluiaşi grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societăŃile din cadrul
grupului, în vederea îndeplinirii obligaŃiilor sale, indiferent de natura acestora;
Conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este îndeplinită una dintre condiŃiile:
a) o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii se află la conducerea
grupului ori cel puŃin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o
societate de investiŃii;
b) atunci când o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii se află la
conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a unei entităŃi din cadrul sectorului financiar, a
unei entităŃi care deŃine o participaŃie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entităŃi
aflate faŃă de societatea-mamă în una dintre situaŃiile prevăzute la pct. 32;
c) atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituŃie de credit sau o
societate de investiŃii, dar activitatea grupului se desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului financiar,
respectiv peste 40% din totalul bilanŃului grupului este aferent entităŃilor din cadrul sectorului financiar;
d) cel puŃin una dintre entităŃile din cadrul grupului aparŃine sectorului asigurărilor şi cel puŃin una
dintre entităŃile din cadrul grupului aparŃine sectorului bancar sau sectorului de investiŃii;
e) atât activităŃile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităŃilor din cadrul grupului, cât şi
activităŃile consolidate din sectorul bancar şi din sectorul de investiŃii ale entităŃilor din cadrul grupului
sunt semnificative.
Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiŃii va fi considerat conglomerat financiar;
Holding financiar mixt - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare, o instituŃie de credit
sau o societate de investiŃii care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puŃin una este o societate de
asigurare, o instituŃie de credit sau o societate de investiŃii cu sediul social în Uniunea Europeană,
constituie un conglomerat financiar;
Control - relaŃia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaŃie similară, conform uneia dintre
relaŃiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau juridică şi o societat
Stat membru în care este situat riscul:
a) statul membru în care se află imobilul, atunci când acoperirea prin contractul de asigurare se
referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză şi bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri
sunt asigurate prin acelaşi contract de asigurare;
b) statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la vehicule de orice fel;
c) statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau mai mică, acoperă
riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea;
d) statul membru în care asiguratul îşi are domiciliul sau, în cazul asiguratului persoană juridică,
statul membru în care îşi are sediul social..
Asigurător cu activitate compozită - asigurător autorizat să desfăşoare simultan activitate de
asigurări de viaŃă şi activitate de asigurări generale;
CURSUL III
AUTORITATEA ADMINISTRATIVĂ DE REGLEMENTARE,
SUPRAVEGHERE ȘI CONTROL AL ASIGURĂRILOR ŞI
REASIGURĂRILOR

SecȘiunea a-1-a Reglementarea, supravegherea Și controlul


asigurărilor şi reasigurărilor

1.1. Reglementarea şi supravegherea asigurărilor şi reasigurărilor

În toate Ńările, domeniul bancar şi cel al asigurărilor sunt foarte strict regle-
mentate.
ReputaŃia unei pieŃe a asigurărilor este extrem de importantă şi orice eşec
al unei societăŃi de asigurări afectează întreaga piaŃă. De aceea, reglementarea
strictă a activităŃii societăŃilor de asigurare, controlul şi supravegherea acestora,
impunerea unor condiŃii stricte de constituire şi funcŃionare sunt absolut
esenŃiale pentru o evoluŃie normală a pieŃei, având efecte benefice asupra întregii
economii a asigurărilor.
Reglementările şi măsurile adoptate la nivel naŃional diferă de la Ńară la Ńară în
funcŃie de gradul de protecŃie al consumatorului, de controlul investiŃiilor străine şi de
protecŃia industriilor interne. Datorită internaŃionalizării tot mai pronunŃate a
tranzacŃiilor financiare este din ce în ce mai dificilă identificarea şi menŃinerea unor
disparităŃi între legislaŃiile naŃionale care reglementează aceste activităŃi, în special
între Ńările cu nivel de dezvoltare apropiat.
Reglementările în domeniul asigurărilor se împart în:
a) reglementări structurale, organizatorice privind condiŃiile de constituire a
societăŃilor de asigurare şi reasigurare, categoriile de asigurări ce pot fi practicate,
formele de asigurare obligatorii;
b) reglementări prudenŃiale, care se referă la: solvabilitate, lichiditate, capital;
c) reglementări referitoare la protecŃia investitorilor, care se suprapun parŃial
cu celelalte două, dar acoperă modul în care acestea se desfăşoară.
Activitatea de supraveghere apare ca o necesitate pentru protecŃia
asiguraŃilor şi a pieŃei naŃionale a asigurărilor şi reasigurărilor; ea este necesară şi
datorită dezvoltării rapide a sectorului, a competiŃiei tot mai mari şi a internaŃio-
nalizării companiilor de asigurare. Opusă acestei situaŃii este dificultatea tot mai
mare a procesului de supraveghere datorită diminuării transparenŃei sectorului ca
urmare a achiziŃionărilor şi fuzionărilor multor companii de asigurări,
reasigurări, sau societăŃi de investiŃii. În final, marile companii de asigurări
ajung să facă parte din grupuri financiare complexe, ceea ce impune într-o mai
mare măsură existenŃa unei organizaŃii de monitorizare, evaluare şi
supraveghere.
Asigurările fac obiectul unei supravegheri stricte în cele mai multe Ńări, în
special pentru protecŃia asiguraŃilor şi pentru creşterea rolului acestor servicii în
procesul dezvoltării economice, şi nu atât pentru extinderea intervenŃiei statului.
ImportanŃa lor a fost recunoscută pentru promovarea unei concurenŃe sănătoase
şi a unei comportări responsabile a asigurătorilor. Pentru a servi permanent
acestor scopuri, reglementările şi legislaŃiile naŃionale se modifică, adaptându-se
noilor condiŃii economice, în vederea asigurării protecŃiei companii lor
naŃionale, controlului investiŃiilor străine şi a comerŃului cu valori, precum şi
urmăririi transferurilor de fonduri în afara Ńării.
Necesitatea activităŃii de supraveghere este strâns legată şi de realizarea şi
menŃinerea unui echilibru între soliditatea financiară a companiilor şi influenŃele
pieŃei, ceea ce presupune elaborarea unei legislaŃii şi a unor regulamente care să
asigure continuitatea şi solvabilitatea companiilor de asigurare. În acest scop au fost
înfiinŃate autorităŃi de supraveghere ale pieŃei asigurărilor şi reasigurărilor. Din
punct de vedere administrativ, ele au fost constituite fie ca organisme
independente subordonate Parlamentului, fie în subordinea guvernului, respectiv
a unui minister (finanŃe, comerŃ, etc.). ResponsabilităŃile autorităŃii de
supraveghere sunt diferite de la Ńară la Ńară şi încearcă să acopere aspecte legate
de organizarea şi desfăşurarea activităŃii de asigurare/reasigurare, supravegherea
şi controlul pieŃei naŃionale de asigurări.
AtribuŃiile activităŃii autorităŃii de supraveghere sunt:
– protejarea asiguraŃilor, prin urmărirea solvabilităŃii, a calităŃii şi
competenŃei managementului, a investiŃiilor societăŃilor de asigurări;
– asigurarea condiŃiilor pentru stabilitatea financiară, siguranŃei şi solidi-
tatea companiilor de asigurări şi a fondurilor de pensii;
– supravegherea şi impunerea unei conduite pentru companiile de
asigurări care să fie în interesul clienŃilor;
– stabilirea criteriilor privind capacitatea financiară şi lichiditatea
companiilor de asigurări şi reasigurări;
– monitorizarea şi coordonarea dezvoltării sistemului de asigurări şi reasi-
gurări;
– evaluarea şi limitarea riscului pentru clienŃi;
– creşterea încrederii populaŃiei in asigurări;
– protejarea sistemului de asigurări de a nu ajunge la eşec;
– protejarea şi supravegherea investiŃiilor şi, implicit, a activelor
clienŃilor;
– acordarea licenŃelor de funcŃionare pe baza studiilor financiare şi a for-
mei juridice a companiilor de asigurări şi pe baza experienŃei şi credibilităŃii
managerilor;
– evaluarea caracteristicilor tehnice a produselor, aprobarea condiŃiilor de
asigurare şi a portofoliului de investiŃii;
– determinarea modului de calcul al primelor de asigurare, a rezervelor
tehnice şi matematice;
– stabilirea formelor de asigurare obligatorii ca forme de protecŃie
socială;
– supravegherea activităŃii companiilor de asigurări şi a fondurilor de
pensii;
– consultanŃa şi emiterea de regulamente şi norme obligatorii proprii;
– consultanŃa pentru organismele oficiale implicate în activitatea de asi-
gurare;
– monitorizarea respectării legislaŃiei în vigoare;
– evaluarea periodică a situaŃiei financiare (la sfârşitul anului finan-
ciar), precum şi urmărirea permanentă a menŃinerii solvabilităŃii, a
competenŃei manageriale;
– inspecŃii referitoare la organizarea administrativă, aspectele tehnice şi
financiare ale societăŃilor de asigurări-reasigurări;
– emiterea şi aplicarea de regulamente şi monitorizarea aplicării şi
respectării lor;
– reglementarea prin norme a investiŃiilor fondurilor de asigurare,
tipurile eligibile de active şi structura portofoliului;
– elaborarea reglementărilor privind lichidarea companiilor care nu
respectă standardele impuse privind solvabilitatea sau funcŃionarea, inclusiv
schemele de compensare pentru asiguraŃi;
– publicarea unui raport anual privind piaŃa asigurărilor din Ńara
respectivă, evoluŃii şi eventualele tendinŃe.
Îndeplinirea acestor cerinŃe trebuie privită în condiŃii de eficienŃă din două
puncte de vedere:
a) din perspectiva autorităŃii de supraveghere, întreaga activitate
trebuie să se realizeze cu costuri rezonabile;
b) din perspectiva pieŃei, exercitarea controlului nu trebuie să ducă la
inhibarea iniŃiativei pe piaŃă, dar să conducă la identificarea, descurajarea şi
pedepsirea fraudelor şi a încercărilor de fraudă, la apărarea intereselor
clienŃilor.
Este foarte important faptul că restricŃiile impuse în comerŃul internaŃional
cu asigurări au la bază priorităŃile de dezvoltare a sectorului din fiecare Ńară,
precum şi protecŃia asiguraŃilor.
Evident, activitatea societăŃilor de asigurări din România trebuie să se
desfăşoare corespunzător cerinŃelor armonizării cu reglementările internaŃionale
în domeniu şi în conformitate cu funcŃionarea mecanismului economiei de piaŃă.
În acest scop, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (autoritate administrativă
autonomă de specialitate, având personalitate juridică), a elaborat o serie de
norme obligatorii în baza cărora societăŃile de asigurări şi reasigurări din
România acŃionează.
1.2 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Supravegherea şi controlul respectării dispoziŃiilor în domeniul


asigurărilor şi reasigurărilor revine Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în
scopul apărării drepturilor asiguraŃilor şi al promovării stabilităŃii activităŃii de
asigurare în România.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritate administrativă
autonomă de specialitate, autofinanŃată, cu personalitate juridică , care îşi
exercită atribuŃiile potrivit legi. Sediul acesteia este în municipiul Bucureşti, dar
îşi poate deschide reprezentanŃe în orice altă localitate pe teritoriul României.
Autoritatea este condusă de un consiliu format din 7 membri, dintre care
un preşedinte şi 2 vicepreşedinŃi.
Membrii Consiliului sunt numiŃi de Parlament, în şedinŃa comună a celor
două Camere, la propunerea comisiilor reunite, respectiv Comisia pentru buget,
finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget,
finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor.
Preşedintele şi vicepreşedinŃii se nominalizează pe funcŃii în lista de
propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.
Numirea membrilor Consiliului Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
se face de pe lista comună propusă de Comisia pentru buget, finanŃe, activitate
bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci din
Camera DeputaŃilor.
Revocarea din funcŃie a unui membru al Consiliului se realizează la
propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget,
finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru buget,
finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor, în şedinŃa comună a celor două Camere,
dacă acesta încetează să îndeplinească condiŃiile necesare pentru exercitarea
atribuŃiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcŃiei
sale.
Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reînvestit.
Preşedintele este numit pentru un mandat de 5 ani, iar vicepreşedintele
pentru un mandat de 4 ani.
În cazul imposibilităŃii definitive de exercitare a mandatului de către unul
dintre membri, comisiile parlamentare prevăzute vor propune persoana care
urmează să fie numită de Parlament pentru durata restantă a mandatului, se
consideră imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare
care creează o indisponibilizare cu o durată de 90 de zile consecutive.
Pot fi aleşi ca membri în Consiliul Comisiei persoanele care îndeplinesc
următoarele condiŃii: sunt cetăŃeni români, cu domiciliul în România, cu o bună
reputaŃie şi pregătire profesională şi o vechime de cel puŃin 5 ani în activitatea
financiar-bancară şi/sau de asigurări-reasigurări; nu sunt membri ai vreunui
partid politic pe perioada exercitării mandatului; nu exercită o altă profesie şi nu
ocupă o altă funcŃie publică sau privată, exceptând pe cea de cadru didactic în
învăŃământul superior; nu sunt membri în consiliile de administraŃie sau în
comisiile de cenzori ale persoanelor juridice aflate sub supravegherea CSA sau
acŃionari semnificativi ai acestora; să nu fi fost declaraŃi faliŃi sau să nu fi făcut
parte din conducerea unei societăŃi de asigurare care şi-a încetat activitatea şi nu
şi-a respectat obligaŃiile faŃă de terŃi; să nu aibă cazier judiciar. (16) Membrii
Calitatea de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor încetează în următoarele situaŃii: la expirarea termenului pentru
care a fost numit, cu condiŃia ca membrii ale căror mandate au expirat vor
rămâne în funcŃie până la numirea succesorilor lor; prin demisie; prin revocarea
de către Parlament, cu respectarea condiției ca revocarea din funcŃie să se facă
la propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru
buget, finanŃe, activitate bancară şi piaŃă de capital din Senat şi Comisia pentru
buget, finanŃe şi bănci din Camera DeputaŃilor, în şedinŃa comună a celor două
Camere, dacă acesta încetează să îndeplinească condiŃiile necesare pentru
exercitarea atribuŃiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave,
incompatibile funcŃiei sale ; la apariŃia unei incompatibilităŃi sau a unui
impediment printre care (pierderea cetăŃeniei sau a domiciliului în România, a
devenit membru al unui partid politic, exercită o altă profesie sau o funcŃie
publică sau privată,
incompatibilă, este membru în consiliile de administraŃie sau în comisiile de
cenzori ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, sau acŃionari semnificativi ai acestora, au fost
declaraŃi faliŃi sau fac parte din conducerea unei societăŃi de asigurare sau
financiar-bancare, care, sub orice formă, şi-a încetat activitatea şi nu şi-a
respectat obligaŃiile faŃă de terŃi, a dobândit cazier judiciar) ; prin înlocuire, în
cazul imposibilităŃii definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre
membri, comisiile parlamentare menŃionate vor propune persoana care urmează
să fie numită de Parlament pentru durata restantă a mandatului.
Membrii Consiliului au obligaŃia să notifice de îndată, în scris,
Parlamentului apariŃia oricăreia dintre situaŃiile de incompatibilitate prevăzute
mai sus până la decizia Parlamentului membrul Consiliului Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor este suspendat de drept.
Acețtia , precum şi personalul acesteia, însărcinat să exercite atribuŃii de
supraveghere, nu răspund civil ori penal, după caz, dacă instanŃele judecătoreşti
constată îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu
bună-credinŃă şi fără neglijenŃă, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea,
în condiŃiile legii, a atribuŃiilor de supraveghere.
Preşedintele este reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de
drept public şi în raporturi de drept comun.
În cazul imposibilităŃii temporare de exercitare a prerogativelor
preşedintelui, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor revine
unuia dintre vicepreşedinŃii acesteia, desemnat de preşedinte, dacă atât
preşedintele, cât şi vicepreşedinŃii se află în imposibilitate de exercitare a
prerogativelor, reprezentarea Comisiei va fi asigurată de decanul de vârstă
dintre ceilalŃi 4 membri.
Hotărârile Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt
adoptate cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi, iar în caz de balotaj, votul
preşedintelui sau vicepreşedintelui care conduce dezbaterile este decisiv. (22)
Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor deliberează valabil în
prezenŃa a cel puŃin 4 dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenŃa
acestuia, unul dintre vicepreşedinŃi.
Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toŃi membrii Consiliului,
membrii care au votat împotrivă şi cei absenŃi putându-şi consemna opinia
separată în procesul-verbal al şedinŃei respective.
Membrii Consiliului îşi exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru
activitatea lor în mod solidar, cu excepŃia situaŃiei în care au votat împotriva
unei hotărâri şi au consemnat opinia separată în procesul-verbal.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor efectuează schimburi de
informaŃii cu autorităŃile competente din statele membre, în vederea
îmbunătăŃirii activităŃii de supraveghere.
Totodată pot încheia memorandumuri de colaborare cu autorităŃi similare
privind schimbul informaŃiilor confidenŃiale, necesare activităŃii de
supraveghere, memorandumuri care să stipuleze că divulgarea acelor informaŃii
publicului se face doar cu acordul explicit al acelor autorităŃi sau, în cazurile
specificate, doar pentru scopurile pentru care autorităŃile respective şi-au dat
acordul ți acorduri de cooperare cu autorităŃi din state terŃe numai dacă
informaŃiile trimise către acele autorităŃi beneficiază de acelaşi nivel de
confidenŃialitate cu care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor tratează acele
informaŃii în România, în conformitate cu legislaŃia naŃională.
Comisia trebuie să coopereze cu Comisia Europeană în vederea furnizării
către aceasta a informaŃiilor necesare întocmirii raportului prevăzut la art. 40 din
Directiva nr. 92/49/EEC ți cooperează permanent cu Comisia Europeană în
vederea îmbunătăŃirii supravegherii activităŃii de asigurare.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Comisia Europeană
asupra dificultăŃilor apărute prin aplicarea legilor transpuse, precum şi asupra
oricăror bariere care pot să apară în detrimentul activităŃii asigurătorilor,
reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi sau de reasigurare autorizaŃi sau
stabiliŃi în România, în comparaŃie cu sucursalele aflate în afara teritoriului
României.
Comisia adoptă avize, norme, decizii şi circulare, sub semnătura
preşedintelui, după deliberare în şedinŃe ți în urma consultării colegiului
alcătuit din reprezentanŃii asociaŃiilor profesionale ale operatorilor de pe piaŃa de
asigurări pentru îndeplinirea atribuŃiilor .
De asemenea adoptă norme care sunt puse în aplicare prin ordin al
preşedintelui, iar actele individuale sunt deciziile şi avizele.
Autoritatea are în structura sa personal de specialitate compus din
economişti, jurişti, experŃi contabili, actuari, statisticieni, matematicieni,
ingineri, informaticieni, medici, precum şi din alte persoane calificate în
domeniul asigurărilor şi finanŃelor.

1.3 AtribuŃiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

- Elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privesc


domeniul asigurărilor sau care au implicaŃii asupra acestui domeniu, inclusiv
reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, după consultarea cu
asociaŃiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce priveşte
reglementările contabile, şi după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a
Ministerului FinanŃelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele
administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare;
- Stabileşte obiectivele, organizarea şi funcŃionarea activităŃii de audit
public intern;
- Autorizează asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/sau de
reasigurare să desfăşoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv
intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări, după caz, şi aprobă orice
modificare a documentelor sau condiŃiilor pe baza cărora s-a acordat această
autorizare; prin documente se înŃelege statutul şi/sau actul constitutiv al
societăŃii, studiul de fezabilitate şi, numai în cazul persoanelor semnificative,
organigrama şi/sau regulamentul de organizare şi funcŃionare, precum şi orice
alte acte stabilite prin normele de autorizare, emise în aplicarea legi.
- Aprobă, pentru înregistrarea ca asigurător/reasigurător la oficiul
registrului comerŃului, fondatorii, acŃionarii direcŃi şi/sau indirecŃi, în baza
prevederilor normelor emise în aplicarea prezentei legi;
- Autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege şi
încasează ca venituri proprii o contribuŃie procentuală din valoarea primelor
brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării
supravegherii şi controlului activităŃii de asigurări obligatorii, în condiŃiile
prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;
- Aprobă şi, după caz, retrage aprobarea, în condiŃiile legislaŃiei în
vigoare şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, pentru persoanele
semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau
de reasigurare şi avizează şi, după caz, retrage avizul, pentru membrii
Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii;
- Aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/reasigurător/broker de
asigurare şi/sau de reasigurare autorizat în România, în condiŃiile prezentei legi
şi ale normelor emise în aplicarea acesteia. Aprobarea se dă, de la data depunerii
documentaŃiei complete, în termen de 90 de zile pentru asigurători/reasigurători
şi în termen de 45 de zile pentru brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare;
- Aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăŃilor
de asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt
asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe teritoriul
Uniunii Europene, după consultarea autorităŃii competente a statului membru al
sucursalei, precum şi pentru sucursalele din România ale asigurătorilor cu sediul
social în afara Uniunii Europene, în condiŃiile prezentei legi şi ale normelor
emise în aplicarea acesteia;
- Aprobă, la cererea asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de
asigurare şi/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, după caz, încetarea
activităŃii, după verificarea situaŃiei financiare a acestora;
-Supraveghează situaŃia financiară asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor
de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi activitatea altor intermediari în
asigurări şi/sau în reasigurări, persoane fizice sau juridice, conform prevederilor
prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, inclusiv a sucursalelor
acestora stabilite pe teritoriul altor state membre, în conformitate cu dreptul de
stabilire, după consultarea autorităŃii competente a statului membru al
sucursalei;
- În vederea aplicării principiilor de supraveghere prudenŃială şi preventivă,
exercită un control permanent asupra activităŃii asigurătorilor, reasigurătorilor şi
a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare prin analiza şi evaluarea, prin
direcŃiile de specialitate la sediul Comisiei, a informaŃiilor cuprinse în
rapoartele, informările şi documentele transmise acesteia în conformitate cu
prevederile legi, ale normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi în
conformitate cu avizele şi deciziile acesteia.
- În vederea protejării intereselor asiguraŃilor şi a potenŃialilor asiguraŃi,
efectuează controale periodice sau inopinate la sediile asigurătorilor,
reasigurătorilor şi ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane
juridice, fac investigaŃii detaliate privind condiŃiile de desfăşurare a activităŃii de
către aceştia, între altele prin colectarea de informaŃii şi solicitarea de documente
privind activitatea lor;
- În vederea asigurării unei pregătiri profesionale unitare a persoanelor care
lucrează în domeniul asigurărilor, aprobă, în conformitate cu prevederile legii şi
ale normelor emise în aplicarea acesteia şi prin hotărâri adoptate de Consiliul
Comisiei, programa cursurilor şi tematica examenelor de absolvire pentru
entităŃile care organizează astfel de cursuri de calificare, pregătire şi
perfecŃionare profesională, postliceală sau postuniversitară, inclusiv pentru
profesia de actuar.
- ÎnfiinŃează şi coordonează Institutul de Management în Asigurări,
constituit ca persoană juridică de drept privat, nonprofit;
- Asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităŃilor prevăzute în
norme emise de Comisie, a următoarelor entităŃi:
a. orice societate de asigurare care este o societate participativă în cel puŃin o
societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare
dintr-un stat terŃ;
b. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un
holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare
dintr-un stat terŃ;
c. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de
asigurare;
- Solicită prezentarea de informaŃii şi documente, inclusiv cu caracter
statistic, referitoare la activitatea de asigurare, managementul acestei activităŃi şi
conducerea executivă a acesteia, atât de la asigurători, reasigurători, intermediari
în asigurări şi/sau în reasigurări, cât şi de la oricare altă persoană, fizică sau
juridică, care are legătură directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv
informaŃii referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de
asigurare şi al rezervelor tehnice;
- Ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu
respectarea normelor prudenŃiale specifice;
- Aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară,
reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor şi reasigurătorilor, precum
şi a/al sucursalelor şi filialelor acestora;
- Îndeplineşte calitatea de administrator al Fondului de garantare;
- Aplică măsurile de sancŃionare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu
exercitarea unei influenŃe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu
principiile de conducere prudenŃială a activităŃii asigurătorilor, stabilite prin
norme ;
- Primeşte şi răspunde la toate sesizările şi reclamaŃiile privind activitatea
asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări;
- Aprobă propriul buget de venituri şi cheltuieli;
- Participă, în calitate de membru, la comitetele sau organismele specifice
domeniului asigurărilor de pe lângă Comisia Europeană, la asociaŃiile
internaŃionale ale autorităŃilor de supraveghere în asigurări şi reprezintă
România la conferinŃe şi întâlniri internaŃionale;
- Informează autorităŃile competente din statele membre pe teritoriul cărora
sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau
de reasigurare ori a agenŃilor de asigurare români sau unde se prestează de către
aceştia servicii, despre orice măsuri sancŃionatorii luate împotriva acestora,
inclusiv despre retragerea autorizaŃiei de funcŃionare;
- Deschide şi menŃine Registrul asigurătorilor/reasigurătorilor şi
intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, precum şi Registrul actuarilor,
ale căror formă şi conŃinut sunt stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei
legi;
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii sau, după caz, circulare,
prin care:
a) impune interdicŃii, acordă, suspendă sau retrage autorizaŃii;
b) modifică sau revocă condiŃii, cerinŃe sau termeni impuşi de aceasta prin
actele sale;
c) aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor de
asigurare şi/sau de reasigurare;
d) aprobă transferul de portofoliu de asigurări;
e) înregistrează şi aprobă actuarii;
f) aprobă, în conformitate cu normele emise în aplicarea legi, la
asigurătorii/reasigurătorii autorizaŃi, inclusiv la cei ale căror acŃiuni sunt
tranzacŃionate pe o piaŃă bursieră, persoanele fizice sau juridice care doresc să
devină acŃionari semnificativi direct şi/sau indirect, după caz, care doresc să îşi
majoreze drepturile de vot ori a poziŃiei de acŃionar semnificativ direct sau
indirect, care doresc să renunŃe la calitatea de acŃionar semnificativ direct sau
indirect sau să îşi diminueze drepturile sale de vot ori a poziŃiei de acŃionar
semnificativ direct sau indirect, după ce a fost aprobată intenŃia acestora de a
deveni acŃionari semnificativi, de a-şi majora cota de participare, de renunŃare la
calitatea de acŃionar semnificativ sau de diminuare a cotei de participare;
g) aprobă criteriile şi condiŃiile de înscriere în Corpul experŃilor în asigurări,
care funcŃionează pe lângă ea, precum şi statutul acestuia;
h) stabileşte salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor şi a personalului său,
i) actualizează nivelul taxei de autorizare pentru asigurători sau reasigurători;
j) stabileşte/precizează alte obiective de interes şi/sau instituie obligaŃii
privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări
şi/sau în reasigurări, Fondului de protecŃie a victimelor străzii şi a entităŃilor care
organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională;
k) exercită de la sediul său, prin direcŃiile de specialitate, un control
permanent, prin analizarea datelor şi informaŃiilor cuprinse în rapoartele şi
informările periodice şi anuale, precum şi a documentelor prin care se solicită
aprobarea prealabilă a modificărilor la condiŃiile iniŃiale de autorizare, asupra
activităŃii asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în
reasigurări, şi dispune efectuarea acŃiunilor de control periodic sau inopinat la
sediile acestora;
l) dă dispoziŃii privind prezentarea de documente, situaŃii, informaŃii şi
audieri;
m) constată şi aplică sancŃiuni, ca urmare a controlului permanent, periodic
sau inopinat, asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau
în reasigurări, acŃionarilor semnificativi ori persoanelor semnificative ale
acestora sau Consiliului director al Fondului de protecŃie a victimelor străzii ori
conducerii entităŃilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi
perfecŃionare profesională pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a
normelor, deciziilor şi avizelor emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
n) toate deciziile de sancŃionare vor cuprinde justificarea legală a aplicării
acestora şi vor fi comunicate persoanelor fizice sau juridice împotriva cărora s-a
dispus sancŃiunea. În deciziile de sancŃionare se vor menŃiona şi dreptul de
contestare de către persoanele în cauză a măsurilor sancŃionatorii dispuse,
termenul până la care se poate depune contestaŃia, precum şi autoritatea sau
instanŃa către care trebuie adresată contestaŃia;
o) aplică alte măsuri prevăzute de legislaŃia în vigoare.

1.4 CompetenȘa de constatare Și sancȘionare a Comisiei de


Supraveghere a Asigurărilor

Articolul 381 din Legea nr. 32/2000 abilitează Comisia de Supraveghere a


Asigurărilor să constate şi să sancŃioneze încălcarea prevederilor legale şi a
normelor adoptate în aplicarea legii, a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de
informaŃii, documente şi rapoarte, prin exercitarea unui control permanent,
periodic sau inopinat al activităŃii asigurătorilor, reasiguratorilor, intermediarilor
în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondului sau entităŃilor care organizează
cursuri de calificare, pregătire şi perfecŃionare profesională.
SancŃiunile se stabilesc, de Consiliul Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor în baza referatelor de constatare întocmite de direcŃiile de
specialitate care efectuează controlul permanent la sediul autorităŃii de
supraveghere ori a proceselor-verbale încheiate ca urmare a controalelor
periodice sau inopinate efectuate de echipele de control desemnate în acest scop.
În funcŃie de natura, gravitatea şi frecvenŃa abaterilor, Consiliul Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor poate hotărî aplicarea uneia dintre următoarele
sancŃiuni prevăzute de lege: avertisment scris, limitarea operaŃiunilor, amendă,
anularea votului exprimat sau suspendarea temporară a dreptului de vot al
acŃionarilor semnificativi, interzicerea temporară sau definitivă a exercitării
activităŃii de asigurare şi/sau de reasigurare, parŃială sau totală, pentru
asigurători şi/sau reasiguratori, pentru una sau mai multe categorii de asigurări,
retragerea autorizaŃiei, dispunerea radierii agenŃilor de asigurare, persoane fizice
sau juridice, a subagenŃilor, a agenŃilor de asigurare subordonaŃi din registrele
speciale în care aceştia au fost înregistraŃi.
Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sancŃionează
nerespectarea, în orice mod, a normelor, deciziilor sau avizelor proprii,
înmatricularea asigurătorilor sau reasiguratorilor la Oficiul NaŃional al
Registrului ComerŃului fără avizul prealabil în vederea înregistrării, emis de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, nesolicitarea aprobării sau avizului,
după caz, pentru acŃionarii semnificativi direcŃi şi/sau indirecŃi şi pentru
persoanele semnificative.
Constituie contravenŃie şi se sancŃionează de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor încălcarea, în orice mod, a obligaŃiilor privind Ńinerea evidenŃelor şi
transmiterea rapoartelor prevăzute de lege, nemenŃinerea capitalul social vărsat,
a marjei de solvabilitate minimă sau a fondului de siguranŃă, nerespectarea
prevederilor privind constituirea şi menŃinerea rezervelor tehnice ori a normelor
privind transferul de portofoliu.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaŃiilor privind
administrarea asigurărilor de viaŃă şi a fondului asigurărilor de viaŃă aferent,
inclusiv investirea şi evaluarea activelor, precum şi calculul rezervelor tehnice
ori crearea de sarcini - gaj sau ipotecă - asupra oricărui activ ce aparŃine fondului
asigurărilor de viaŃă atrage sancŃionarea din partea Consiliului Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor care poate decide, în cazuri grave, inclusiv
interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităŃii de asigurare în ceea
ce priveşte asigurările de viaŃă sau retragerea autorizaŃiei.
Legea sancŃionează şi nerespectarea obligaŃiilor privind activitatea de
publicitate şi de reclamă, nerespectarea termenelor de transmitere sau trimiterea
cu date incomplete şi eronate a rapoartelor, raportărilor, analizelor,
documentelor şi informaŃiilor prevăzute de prezenta lege, de normele emise în
aplicarea ei sau prin decizii ori avize de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, neîndeplinirea de către asigurători sau reasiguratori a obligaŃiei
privind supravegherea agenŃilor de asigurare, efectuarea oricăror modificări ale
documentelor şi/sau ale condiŃiilor pe baza cărora s-a acordat autorizaŃia de
funcŃionare, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Fiecare asigurător are obligaŃia de a raporta Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor volumul primelor brute subscrise, al daunelor şi al comisioanelor,
fără deducerea reasigurării, defalcate pe fiecare stat membru şi pe fiecare clasă
de asigurări pentru care a fost autorizat să o practice, aferente contractelor de
asigurare încheiate în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii.
încălcarea acestor obligaŃii atrage sancŃionarea conform prevederilor Legii nr.
32/2000.
SancŃiunea amenzii poate fi aplicată cumulativ cu interzicerea temporară
sau definitivă a exercitării activităŃii de asigurare sau retragerea autorizaŃiei. La
individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama de circumstanŃele personale şi reale
ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului.
Decizia de sancŃionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor şi produce efecte de la data comunicării sale persoanei sancŃionate,
împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,
persoana fizică sau juridică în cauză poate face plângere la Curtea de Apel
Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei. Plângerea nu
suspendă, pe timpul soluŃionării acesteia, măsurile dispuse de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor. SoluŃionarea plângerii se face cu precădere şi de
urgenŃă. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate oricând să decidă
modificarea sau revocarea oricăror măsuri dispuse, atunci când constată că
acestea nu mai sunt necesare

SecȘiunea a-2-a ParticularităȘile managementului în asigurări

În asigurări, ca de altfel în toate domeniile de activitate, managementul


urmăreşte crearea unor condiŃii optime pentru desfăşurarea activităŃii şi
eficientizarea acesteia. Pe lângă factorii comuni tuturor domeniilor de activitate,
în asigurări intervin factori specifici, care determină modul de organizare şi de
conducere a activităŃii de asigurare.
Managementul în asigurări trebuie să asigure condiŃii optime pentru
constituirea la timp şi în cuantumul prevăzut a fondului de asigurare şi pentru
adaptarea continuă a formelor, şi tipurilor de asigurări, de bunuri, de persoane şi
de răspundere civilă, la cerinŃele care apar pe piaŃa de asigurări şi reasigurări,
naŃională şi internaŃională.
În cazul asigurărilor de bunuri este necesară o grupare a activităŃilor pe
feluri de bunuri, întrucât există activităŃi specifice fiecărei categorii, în ceea ce
priveşte constatarea, evaluarea daunelor şi stabilirea despăgubirilor.
SocietăŃile de asigurări care practică şi asigurări de viaŃă, trebuie să
dispună de un sistem eficient de înregistrare a datelor privind situaŃia fiecărui
asigurat.
Managementul activităŃii de asigurare are particularităŃile sale specifice ce
derivă din faptul că această activitate economică apare, pe de o parte, ca o
relaŃie de repartiŃie în formă bănească, iar pe de altă parte ca o prestare de
servicii de un gen deosebit care se efectuează în baza contractului de asigurare.

În asigurări, managementul este influenŃat de următorii factori:


– caracterul aleatoriu al daunelor;
– forma juridică a asigurării (obligatorie sau facultativă);
– ramura de asigurare (asigurări de bunuri, de persoane sau de răspundere
civilă);
– aria de cuprindere în profil teritorial a asigurării (asigurări interne sau
externe);
– dimensiunea fondurilor pe care le poate constitui o societate de
asigurări.
Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu
se poate cunoaşte cu precizie, ci se poate doar aproxima prin calcule bazate pe
teoria probabilităŃilor. Astfel, sistemul informaŃional de care dispune o societate
de asigurări trebuie să cuprindă date privind frecvenŃa şi intensitatea riscurilor
pe perioade de timp cât mai îndelungate. Pe baza acestor date se pot efectua
calcule privind evoluŃia în perspectivă a plăŃii despăgubirilor şi a sumelor
asigurate, se poate stabili nivelul primelor de asigurare şi se pot adopta decizii
privind lansarea pe piaŃă a unor noi poliŃe de asigurare.
Un management eficient trebuie să urmărească realizarea unui grad de
cuprindere în asigurare cât mai ridicat. De aceea, este necesar ca societatea de
asigurări să întreprindă unele măsuri, care constau în:
– studierea şi analiza minuŃioasă a condiŃiilor economice, financiare şi
sociale existente pe plan intern şi internaŃional;
– adoptarea unei strategii de marketing adecvate;
– încheierea contractului de asigurare în funcŃie de situaŃia concretă a
fiecărei persoane; pentru aceasta este necesară cunoaşterea cât mai amănunŃită a
situaŃiei economice şi a specificului activităŃii fiecărei persoane asigurate;
– perfecŃionarea tehnicilor de vânzare a poliŃelor de asigurare;
– studierea evoluŃiei şi intensităŃii riscurilor.

SecȘiunea a-3-a Caracteristicile marketingului în asigurări

3.1 Zona de operaȘiuni a asigurărilor şi reasigurare


Zona operaŃiunilor de asigurare şi reasigurare, realizate pe baze
contractuale şi desfăşurate într-un anumit cadru, este definit ca fiind piaŃa
asigurărilor. Aceasta reprezintă o caracteristică atât pentru Ńările în care
operează mai multe organizaŃii de asigurare, cât şi pentru Ńările în care, în
virtutea monopolului de stat, operează o singură organizaŃie. În primul caz,
există o piaŃă concurenŃială, întrucât fiecare organizaŃie de asigurare urmăreşte
să atragă un segment cât mai mare din cererea de asigurare.
Dacă avem în vedere caracteristicile unei pieŃe a asigurărilor, considerată
ca fiind perfectă, atunci, acestea sunt:
a) Omogenitatea produsului. Chiar dacă pe piaŃa asigurărilor se
comercializează o gamă largă de produse de asigurare, constând în asigurarea
diferitelor riscuri, totuşi un produs de asigurare, nu poate fi înlocuit cu altul.
Întrucât nu se poate înlocui o asigurare cu alta, acestea ne fiind interşanjabile (de
exemplu, produsul „asigurarea autoturismului împotriva riscului de avarii şi
furt” nu poate fi înlocuit cu produsul „asigurarea de răspundere civilă auto
pentru pagube produse terŃilor prin accidente de autovehicule”), se constată că,
de fapt, pe piaŃa asigurărilor, nu se concurează asigurătorii în general, ci
societăŃile de asigurări, având acelaşi profil, respectiv cele care vând acelaşi tip
de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiaşi risc. PiaŃa asigurărilor este
alcătuită din atâtea componente, câte subramuri ale asigurării se practică. Putem
spune că, nici chiar în cadrul unei singure subramuri a asigurărilor, nu întâlnim
produse perfect omogene. Cu excepŃia câtorva produse, printre care asigurarea
autovehiculelor şi asigurarea locuinŃelor, celelalte produse de asigurare sunt
lipsite de omogenitate.
b) TransparenŃa pieŃei. De regulă, pentru cei neavizaŃi, piaŃa asigurărilor
este considerată ca fiind aproape opacă, deoarece persoanele fizice şi juridice,
sunt insuficient familiarizate cu problematica asigurărilor. De foarte multe ori, ei
nu realizează care sunt avantajele oferite de încheierea unui contract de
asigurare, precum şi de raportul existent între prima de asigurare datorată şi
indemnizaŃia obtenabilă în caz de sinistru.
c) Atomizarea pieŃei. O piaŃă a asigurărilor, este considerată ca fiind
atomizată, atunci când ea reuneşte un număr atât de mare de solicitanŃi şi ofertanŃi,
încât nici unul dintre participanŃi nu poate influenŃa semnificativ, funcŃionarea
acesteia. De reŃinut că, un număr redus de societăŃi de asigurări, domină piaŃa
asigurărilor, privită ca un tot unitar. Această stare de fapt întâlnită şi la nivelul
subramurilor, demonstrează că piaŃa asigurărilor este încă departe de a fi atomizată.
d) Libertatea de intrare – ieşire a participanŃilor pe (şi de pe) piaŃă. Şi pe
piaŃa asigurărilor, atât numărul ofertanŃilor cât şi cel al solicitanŃilor este într-o
continuă modificare. Astfel, apariŃia pe piaŃă a noi organizaŃii de asigurare, are loc
în acelaşi timp cu ieşirea de pe piaŃă a altora (prin fuziune sau prin lichidare).
Aceste fluctuaŃii demonstrează că piaŃa asigurărilor nu este o piaŃă închisă, ci
dimpotrivă, este o piaŃă deschisă.
e) Descentralizarea deciziilor. În principiu, fiecare asigurător ia decizii în
limitele capacităŃii sale financiare şi Ńinând cont de prevederile legale.
Creşterea şi diversificarea activităŃii economice, respectiv a schimburilor
internaŃionale de valori, au dus la crearea şi dezvoltarea unor pieŃe active şi
concurenŃiale de asigurări şi reasigurări. Asigurările şi reasigurările sunt marcate
de un grad ridicat de eterogenitate, determinat de existenŃa unei mari diversităŃi
de tipuri de afaceri. De aceea, în cadrul existenŃei unei multitudini de pieŃe ale
asigurărilor şi reasigurărilor, fiecare dintre ele este individualizată prin
preponderenŃa unor anumite tipuri de tranzacŃii.
Varietatea şi diversitatea produselor de asigurare depind în cea mai mare
măsură de gradul de maturitate al sectorului asigurărilor, a pieŃei asigurărilor şi
al clienŃilor. Există pieŃe în care societăŃile care practică asigurări generale şi de
viaŃă, oferă clienŃilor pe lângă protecŃie şi beneficii prezentate într-o gamă
diversă.
PiaŃa asigurărilor este determinată nu numai de nevoia de protecŃie şi de
dorinŃa clienŃilor, dar şi de abilitatea asigurătorilor de a anticipa sau de a
identifica unele cerinŃe specifice.
PiaŃa asigurărilor fiind dată de totalitatea operaŃiunilor de asigurare
efectuate de către societăŃile de asigurări, are două componente de bază:
a) Cererea de asigurare, venită din partea persoanelor fizice şi juridice,
care doresc să încheie diferite tipuri de asigurări. Dimensiunea pieŃei
asigurărilor este dată de cererea de asigurare venită din partea persoanelor fizice
şi juridice. Privind cererea de asigurare, elementul decisiv care defineşte
dimensiunea unei astfel de pieŃe, este dat pe de o parte de puterea economică a
persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de altă parte, de convingerea
persoanelor în cauză, de utilitatea unei asigurări.
După confruntarea ei cu oferta, cererea de asigurare este concretizată în
numărul de contracte (poliŃe) de asigurare încheiate.
Dacă avem în vedere dimensiunea, respectiv, anvergura pieŃei
asigurărilor, aceasta se poate exprima cu ajutorul indicatorilor:
– numărul contractelor încheiate într-o anumită perioadă;
– numărul contractelor aflate în vigoare;
– valoarea anuală a primelor de asigurare;
– cuantumul sumelor asigurate într-o anumită perioadă.
În prezent, în România, cererea de asigurare efectivă este redusă, datorită
puterii economice precare a populaŃiei asigurabile, precum şi datorită slabei
convingeri a acesteia în legătură cu utilitatea asigurărilor.
Privind persoanele fizice, structura cererii pe piaŃa asigurărilor depinde în
mare măsură de gradul de dezvoltare economică a Ńării, de veniturile pe care le
realizează şi pe care sunt dispuse să le sacrifice pentru a-şi proteja viaŃa,
integritatea corporală, familia, bunurile agonisite sau responsabilitatea pe care o
au după lege faŃă de terŃi. Aceasta mai depinde de prioritatea pe care o atribuie
fiecare persoană protecŃiei prin asigurare, în comparaŃie cu nevoile de hrană,
locuinŃă, îmbrăcăminte, îngrijirea sănătăŃii, cultură, distracŃie etc.
La persoanele juridice, cererea de asigurare este influenŃată de următorii
factori: capacitatea de plată, frecvenŃă, amploarea şi puterea de distrugere a
riscurilor la care sunt expuse, de volumul şi structura activelor avute în posesie
şi nu în ultimul rând de convingerea că protecŃia prin asigurare constituie un act
indispensabil al oricărei gestiuni eficiente.
AgenŃii economici, contractează asigurări de bunuri, de credite, de
pierderi financiare, de răspundere civilă sau pentru protejarea angajaŃilor,
respectiv a clien-Ńilor lor, deoarece costul asigurării este mai mic decât paguba
pe care ar putea-o înregistra de pe urma unor calamităŃi naturale, accidente sau a
altor riscuri la care se expun.
Datorită creşterii numărului, dimensiunii şi complexităŃii riscurilor
asigurate, precum şi incapacităŃii pieŃelor naŃionale de a oferi singure o protecŃie
corespunzătoare a riscurilor, pe plan mondial se constată o tendinŃă de
internaŃionalizare a activităŃii de asigurare-reasigurare.
b) Oferta de asigurare este reprezentată de către „organizaŃii specializate,
autorizate să funcŃioneze în acest domeniu şi fiind capabile, sub aspect financiar,
să desfăşoare o astfel de activitate”.
În calitate de ofertanŃi există societăŃi specializate, de natura celor de mai
jos:
– asigurătorii şi reasigurătorii; aceştia au ca sarcină gestionarea riscului;
– intermediarii: agenŃii de asigurare şi brokerii de asigurare;
– firmele care oferă servicii asociate activităŃii de asigurare, cum ar fi de
exemplu: constatare, evaluare, lichidare de daune, consultanŃă în domeniul
managementului riscului etc.
În cadrul pieŃei, în calitate de asigurători dar şi de reasigurători, sunt:
A. SocietăŃile comerciale de asigurare. Indiferent de forma de proprietate,
acestea îşi desfăşoară activitatea urmărind realizarea de profit.
B. Reasigurătorii. Aceştia sunt societăŃi specializate, fie de stat, fie
private şi apar în calitate de ofertanŃi ai tranzacŃiilor de reasigurare. Atunci când
efectuează operaŃiuni de retrocedare, ei apar şi în calitate de cumpărători de
reasigurare.
Pentru activităŃile de cedare de riscuri în reasigurare, companiile de stat
pot apărea ca unici cumpărători de reasigurare din Ńările lor, încercând astfel:
– să controleze fluxurile ieşirilor pe piaŃa internaŃională de asigurare;
– să exercite o influenŃă mai mare decât cea a societăŃilor individuale
private.
În ceea ce priveşte atât reasigurarea cât şi retrocesiunea, companiile de
stat de reasigurare, urmăresc cu precădere:
– limitarea sumei reasigurărilor cumpărate, cedate în străinătate;
– obligativitatea reasigurării anumitor riscuri la societăŃile din Ńară etc.
C. SocietăŃile captive de asigurare şi/sau reasigurare, reprezintă o forma
de „autoasigurare oficializată”. Acestea sunt companii (societăŃi de asigurare
şi/sau reasigurare) deŃinute sau controlate de o societate, cu o altă activitate
decât cea de asigurări. Ele sunt create în principal pentru a asigura sau reasigura
riscurile societăŃii mamă sau ale filialelor acesteia.
SocietăŃile captive au apărut din cel puŃin trei motive:
– necesitatea contracarării unor dificultăŃi apărute în plasarea riscurilor pe
pieŃele convenŃionale de asigurări directe;
– interesul manifestat în controlarea costurilor cu asigurările;
– necesitatea unor forme de asigurare cu scheme de plată a primelor, mai
flexibile.
Întrucât societăŃile captive generează economii considerabile, cele mai
multe companii transnaŃionale şi-au creat propriile lor captive, pentru a beneficia
nu doar de concesii fiscale, dar şi de reglementări mai suple.
Răspândirea şi dezvoltarea societăŃilor captive are ca scop:
– controlul direct al pragului de asigurare;
– extinderea protecŃiei prin asigurare;
– îmbunătăŃirea mişcării fondurilor şi a eficienŃei investiŃiilor;
– posibilitatea creşterii investiŃiilor;
– evitarea restricŃiilor valutare;
– plata unor impozite şi taxe mai mici.
D. Pool-urile de subscriere sau de reasigurare. Acestea prezintă avantajul
că pot atenua consecinŃele nefavorabile ale instabilităŃii financiare.
În România, oferta de asigurare este reprezentată de către: societăŃi de
asigurări, societăŃi de asigurări şi reasigurări, societăŃi de reasigurări,
intermediari de asigurări.
În cadrul pieŃei specializate a asigurărilor, societăŃile de asigurări,
urmăresc atingerea următoarelor obiective:
– respectarea reglementărilor legale;
– obŃinerea unui profit cât mai ridicat;
– satisfacerea nevoilor clienŃilor;
– atingerea unor obiective sociale.
Printre indicatorii care caracterizează piaŃa asigurărilor se află: numărul
contractelor încheiate într-o anumită ramură sau subramură a asigurărilor,
volumul primelor de asigurare încasate, cuantumul obligaŃiilor asumate de
asigurători, volumul indemnizaŃiilor achitate etc.
Indicatorul prime de asigurare încasate oferă o imagine concludentă
despre capacitatea de absorbŃie a pieŃei asigurărilor.
În România, piaŃa asigurărilor, se caracterizează îndeosebi prin existenŃa
unui număr mare de societăŃi de asigurări şi concentrarea activităŃii de asigurare
la nivelul unui număr mic de societăŃi.

3.2. ParticularităȘile marketingului din domeniul asigurărilor

În domeniul asigurărilor, marketingul constă în primul rând în


identificarea persoanelor interesate să achiziŃioneze produsele oferite de firmele
şi agenŃii de asigurări, iar în al doilea rând, marketingul înseamnă din punct de
vedere al brokerilor, respectiv, al diferitelor tipuri de agenŃi, găsirea acelor firme
de asigurări, dispuse să le accepte ofertele.
Imaginea publică a unei firme de asigurări se bazează îndeosebi pe
acŃiunile sale în domeniul reclamei şi al relaŃiilor publice, fiind legată de mixul
de marketing al firmei. Acesta cuprinde ansamblul activităŃilor necesare
furnizării unui produs de asigurare cumpărătorului, având patru componente
majore: produsul, preŃul, piaŃa şi promovarea.
Privind produsul, sunt agenŃi de asigurări care caută să ofere clienŃilor un
pachet complet de acoperiri, respectiv, să ofere cât mai multe forme de asigurări,
astfel încât necesităŃile clientului să fie complet satisfăcute. AgenŃii pot opta
între crearea propriilor pachete de asigurări, adaptate dorinŃei clientului şi
vânzarea pachetelor de produse standard ale firmelor de asigurări.
A doua componentă a mixului de marketing, preŃul, reprezintă de fapt,
pentru agenŃia de asigurări, un preŃ de bază, care este de obicei specificat într-un
tabel cu cote de primă. Atunci când se impun modificări de preŃ, acestea depind
printre altele, de condiŃiile economice existente şi de disponibilitatea agenŃiei de
a renunŃa la comisioane. În perioadele în care politica preŃurilor este mai
flexibilă, valorile din tabelul cotelor de primă reprezintă doar punctul de plecare
de la care firmele de asigurări pot acorda reduceri.
În ceea ce priveşte piaŃa, pentru o agenŃie de asigurări se pune doar
problema reŃelei de distribuŃie, aceasta fiind de obicei importantă pentru modul
în care agenŃia obŃine acoperiri pentru clienŃii săi şi nu pentru felul în care îşi
distribuie produsele de asigurare clienŃilor.
În activitatea de promovare a asigurărilor, un rol deosebit de important îl
are reclama. Pentru a fi eficientă, reclama trebuie să fie logică şi repetitivă.
Mesajul transmis în cadrul reclamei trebuie să fie cât mai convingător şi să
câştige un loc bine definit în minŃile potenŃialilor clienŃi.
De reŃinut, că reclama nu vinde asigurări ci doar pregăteşte publicul
pentru a răspunde în mod favorabil eforturilor de vânzare ale firmei de asigurări.
Marketingul vânzărilor în asigurări înseamnă de fapt, coordonarea tuturor
activităŃilor menite să pună agenŃii de asigurare în legătură cu clienŃii potriviŃi, la
momentul potrivit. Din partea agenŃiei, aceasta implică îndeplinirea
următoarelor funcŃii: prospectarea pieŃei, identificarea necesităŃilor de asigurare
ale clienŃilor, pregătirea ofertelor, prezentarea ofertelor, încheierea contractului,
prestarea de servicii iniŃiale şi prestarea de servicii pe termen lung.

3.3. EficienŃa activităŃii de asigurare

Ca scop şi rezultat al asigurărilor, eficienŃa activităŃii de asigurare trebuie


privită atât din punct de vedere al asigurătorului, cât şi al asiguratului.
Privită prin prisma asigurătorului, activitatea de asigurare este cu atât mai
eficientă, cu cât cheltuielile efectuate cu plata indemnizaŃiilor (sume asigurate şi
despăgubiri), precum şi cele legate de formarea şi gestionarea fondului de
asigurare sunt mai reduse.
În cadrul unei societăŃi de asigurări, fluxurile financiare sunt influenŃate în
mare măsură de faptul că evenimentele generatoare de pagube se produc aleator.
De aceea este indicat ca analiza eficienŃei să se efectueze pe o perioadă de
minimum 5 ani, deoarece numai în acest mod concluziile desprinse vor fi
corecte.
Din perspectiva asiguratului, eficienŃa asigurărilor este cu atât mai mare,
cu cât despăgubirile primite la producerea riscului asigurat sunt mai mari, iar
primele de asigurare sunt mai mici. De asemenea, cu cât timpul scurs de la
intrarea în vigoare a contractului de asigurare şi până la plata despăgubirii este
mai scurt, cu atât activitatea de asigurare este mai eficientă.
Aprecierea activităŃii de asigurare se face folosindu-se anumiŃi indicatori
care să reflecte atât rezultatele obŃinute de asigurători, cât şi eficienŃa din
punctul de vedere al asiguratului. Prezentăm în continuare cei mai utilizaŃi
indicatori:
a. Rata daunei, se exprimă ca raport între despăgubirile sau sumele
asigurate plătite de asigurător şi primele de asigurare încasate .
b. Costul relativ al activităŃii de asigurare arată cât reprezintă cheltuielile
de asigurare faŃă de veniturile realizate din aceste activităŃi şi se obŃine ca raport
între totalul cheltuielilor efectuate de asigurător (pentru: plata despăgubirilor şi
sumelor asigurate, constituirea şi administrarea fondului de asigurare) şi totalul
primelor de asigurare şi al altor venituri încasate de asigurător.
c. Rata venitului net este un alt indicator des utilizat în aprecierea
eficienŃei unei societăŃi de asigurări. Acest indicator se calculează ca raport între
diferenŃa dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor înregistrate într-o
anumită perioadă (de obicei un an) la totalul veniturilor.
d. Cheltuieli la 1 u.m. venit net, se calculează ca raport între diferenŃa
dintre totalul cheltuielilor şi totalul despăgubirilor sau sumelor asigurate plătite
de asigurător pe parcursul unui an şi diferenŃa dintre totalul veniturilor şi
cheltuielilor.
Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică, cu atât situaŃia este mai
favorabilă pentru asigurător.
e. Gradul de cuprindere în asigurare, este utilizat pentru aprecierea
nivelului de dezvoltare al asigurărilor facultative şi reprezintă raportul între
totalul bunurilor (persoanelor) asigurate şi totalul bunurilor (persoanelor)
asigurabile, respectiv, care pot face obiectul asigurării.
Cu cât gradul de cuprindere în asigurare este mai mare, cu atât există mai
multă certitudine că se va înregistra un raport mai favorabil între despăgubirile
plătite şi primele încasate, dispersia riscului fiind optimizată pe măsură ce
numărul de asigurări facultative încheiate creşte, conform acŃiunii legii
numerelor mari.
f. Gradul de acoperire prin asigurare arată în ce raport se află suma
asigurată faŃă de valoarea reală a bunului asigurat şi se determină utilizând
formula.Acest indicator se calculează pentru fiecare bun cuprins în asigurare.
g. Gradul de acoperire a daunei este dat ca fiind raportul între
despăgubirea acordată şi valoarea pagubei produse la bunul asigurat.
h. Durata medie de lichidare a daunelor, se calculează ca raport între
numărul de zile trecute de la avizarea daunei până la plata despăgubirilor şi
numărul daunelor soluŃionate.
Durata medie de lichidare a daunelor se calculează pe categorii de bunuri
asigurate. În cazul în care se înregistrează o durată medie de lichidare a daunelor
mai mică, asiguraŃii au posibilitatea de a intra mai rapid în posesia
despăgubirilor, putând reface sau înlocui bunul avariat sau distrus.
Pentru aprecierea eficienŃei activităŃii personalului operativ din cadrul
asigurărilor, se utilizează indicatorii:
a. Numărul mediu de asigurări contractate de un agent de intermediere
se determină ca un raport între numărul total de asigurări facultative contractate
într-o anumită perioadă de timp şi numărul agenŃilor de intermediere
b. Indicatorul „suma medie asigurată” se utilizează la aprecierea eficienŃei
asigurărilor şi reprezintă raportul dintre totalul sumelor asigurate şi numărul
total al contractelor de asigurare încheiate.
Indicatorul “suma medie asigurată” se utilizează numai pentru evaluarea
rezultatelor la asigurările facultative de viaŃă.
c. Prima medie încasată pe contract se obŃine raportând totalul încasărilor
din prime la numărul de contracte de asigurare încheiate.
d. Productivitatea muncii unui angajat în asigurări se obŃine raportând
încasările din primele de asigurare, la numărul total de angajaŃi.
Trebuie menŃionat că din punctul de vedere al asiguraŃilor, eficienŃa poate
fi apreciată cel mai bine pe baza următorilor indicatori: gradul de acoperire prin
asigurare, gradul de acoperire a daunei şi durata medie de lichidare a daunelor.

SecȘiunea a-4-a Activitatea asigurătorilor

În România, fiecare asigurător trebuie să menŃină, cumulativ:


a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăŃi mutuale, fondul de
rezervă liberă vărsat;
b) marja de solvabilitate.
Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat nu
poate fi mai mic de:
a) 5000000 lei, pentru activitatea de asigurări generale, exceptând
asigurările obligatorii;
b) 8000000 lei, pentru activitatea de asigurări generale;
c) 8000000 lei, pentru activitatea de asigurări de viaŃă;
d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după caz, în funcŃie
de activităŃile de asigurare desfăşurate.
Capitalul social vărsat şi fondul de rezervă liberă vărsat se vor actualiza
periodic prin norme de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Marja de solvabilitate reprezintă suma cu care valoarea activelor
depăşeşte valoarea obligaŃiilor şi trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită
prin norme.
Valoarea minimă în natură a activelor păstrate în România de fiecare
asigurător, avute în vedere la stabilirea marjei de solvabilitate, trebuie să îi
permită acestuia să poată acoperi totalul obligaŃiilor sale în Ńară, în orice moment
al exercitării activităŃii de asigurare.
Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital
şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare şi imobiliare, precum acŃiuni,
obligaŃiuni, alte titluri de participaŃie, depozite bancare, clădiri destinate
activităŃii proprii sau închirierii.
AcŃiunile emise de asigurători pot fi numai nominative.
Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să
elaboreze:
a) propriile condiŃii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale
referitoare la contractul de asigurare;
b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiŃiile de asigurare,
în funcŃie de opŃiunea proprie sau de cea a asiguratului;
c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
d) propriile reglementări şi instrucŃiuni de constatare şi lichidare a
daunelor, în strictă concordanŃă cu prevederile cuprinse în condiŃiile şi în
clauzele de asigurare;
e) reglementări interne privind constituirea şi menŃinerea rezervelor
tehnice, în funcŃie de propriul sistem de evidenŃă operativă, cu respectarea
normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Asigurătorul are obligaŃia să conducă evidenŃa contabilă şi operativă, care
să permită:
– întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
– analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili
dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă.
Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligaŃia
să constituie şi să menŃină următoarele rezerve tehnice:
a) rezerva de prime – se calculează lunar prin însumarea cotelor-părŃi din
primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigu-
rare, astfel încât diferenŃa dintre volumul primelor nete subscrise şi această
rezervă să reflecte primele nete alocate părŃii din riscurile expirate la data
calculării;
b) rezerva de daune – se creează şi se actualizează lunar, în baza
estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul
creat să fie suficient pentru acoperirea plăŃii acestor daune;
c) rezerva de daune neavizate – se creează şi se ajustează cel puŃin la
încheierea exerciŃiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului
nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor
actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;
d) rezerva de catastrofă (eveniment sau o serie de evenimente care
provoacă pagube substanŃiale într-o perioadă scurtă de timp) se creează prin
aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime
brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când
fondul de rezervă atinge cel puŃin nivelul reŃinerii proprii sau 10% din
acumularea răs-punderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri
catastrofale; această rezervă este destinată acoperirii despăgubirilor aferente
daunelor de natură catastrofală;
e) rezerva pentru riscuri neexpirate – se calculează pe baza estimării
daunelor ce vor apărea după închiderea exerciŃiului financiar, aferente
contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în măsura în care
valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele
care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;
f) rezerva de egalizare – se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile
pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele
tehnice vor fi nefavorabile.
În calculul rezervelor tehnice se includ sumele estimate pentru daune şi
costurile de lichidare a acestora, după deducerea părŃii ce urmează să fie
recuperată de la reasigurători.
Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viaŃă are obligaŃia să
constituie şi să menŃină rezerve tehnice, denumite rezerve matematice, pentru
fondul asigurărilor de viaŃă.
Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute nu poate fi mai mică
decât mărimea obŃinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei
stabilite prin norme.
Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute reprezintă
obligaŃii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile acestuia pentru
determinarea profitului.
Un asigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu
de asigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare este transferată
altui asigurător. Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi, obligaŃii
sau proprietăŃi nefiind valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor.
În termen de 4 luni de la încheierea anului financiar asigurătorul este
obligat să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, bilanŃul contabil şi
contul de profit şi pierderi, însoŃite de raportul cenzorilor, precum şi rapoartele
financiare ale căror formă, conŃinut, informaŃii, detalii şi certificări sunt stabilite
prin norme.
Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte
interesele colective faŃă de autorităŃile publice, să studieze probleme de interes
comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaŃiei şi publicul şi
să organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni
interna-Ńionale de profil, cu respectarea obligaŃiilor ce decurg din actele
constitutive ale acestora.
Asigurătorii pot încheia înŃelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri şi
alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor
riscuri.
Asigurătorii emitenŃi de documente internaŃionale de asigurare Carte
Verde vor constitui Biroul Român Carte Verde, în conformitate cu prevederile
ConvenŃiei InternaŃionale Carte Verde, cu avizul Comisiei.
CURSUL IV.
DISPOZIȘII LEGALE PRIVIND AUTORIZAREA
SOCIETĂłILOR DE ASIGURARE ȘI REASIGURARE

SecȘiunea a-1-a CondiŃii de autorizare a asigurătorilor Și


reasigurătorilor
Pentru a putea desfăşura activitatea de asigurare, asigurătorul trebuie să
obŃină autorizarea din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
autoritatea naŃională de supraveghere şi control în materie de asigurări în
România.
Procesul de autorizare a asiguratorilor de catre Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor cuprinde doua etape:
a) avizarea prealabila in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul
registrului comertului.
În vederea obținerii avizului prealabil necesar înregistrării ca
asigurator la oficiul registrului comerțului, solicitanții vor depune la
registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor urmatoarele documente:
cerere standard, în formă prevazută de lege; proiectul actului constitutiv; copiile
documentelor care atestă vărsarea integrală, in numerar, de catre fiecare fondator
a aportului la capitalul social, conform prevederilor legale in vigoare, certificate
pentru conformitate cu originalul de catre persoanele care semnează cererea
standard; extrasul de cont privind vărsarea integrală a capitalului social, din data
depunerii documentației; sumele reprezentand aport la capitalul social ți
depuse în valută se calculează la cursul comunicat de Banca Nationala a
Romaniei din data platii;.
Orice modificare a documentelor sau a condițiilor in baza carora s-a
acordat avizul prealabil in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul registrului
comerțului conduce la o noua analiza din partea Comisiei, anterior depunerii
documentației in vederea înregistrării la oficiul registrului comerțului.
Cererea pentru obținerea autorizației de funcționare se va putea
depune numai după avizarea modificărilor de catre Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
Comisia poate solicita, in vederea fundamentării deciziei privind avizul
prealabil necesar inregistrării ca asigurator, prezentarea de documente, situații,
informații ți audieri atât de la fondatori ți persoane semnificative, cât ți de
la oricare altă persoană fizică sau juridică ce are legatură, directă ori indirectă,
cu activitatea acestora, precum ți de la alte instituții sau autorități din țară
ori din străinătate.
Obținerea avizului prealabil în vederea inregistrării ca asigurator la
oficiul registrului comerțului in baza unor documente sau informații
neconforme cu realitatea dă dreptul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de
a retrage avizul prealabil.
b) autorizarea funcționarii ca asigurator.
Avizarea prealabilă in vederea inregistrării ca asigurator la oficiul
registrului comerțului nu garantează obținerea autorizației de funcționare.
ObŃinerea autorizaŃiei se face în urma unei cereri de autorizare pe care Comisia
de Supraveghere trebuie să o soluŃioneze într-un interval de 4 luni de la data
depunerii complete a documentaŃiei. Activitatea de asigurare în România poate
fi exercitată numai de:
- persoane juridice române, constituite ca societăŃi pe acŃiuni sau societăŃi
mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit
procedurilor de reglementare ;
- asigurători sau reasigurători autorizaŃi în statele membre, care desfăşoară
activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate
cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii;
- sucursale aparŃinând unor societăŃi-mamă guvernate de legi dintr-un stat
terŃ, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurilor
legale şi cu respectarea condiŃiilor stabilite în lege;
- filiale ale unor asigurători sau reasigurători din state terŃe, autorizaŃi de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurilor de reglementare
- asigurători sau reasigurători care adoptă forma de companie europeană pe
acŃiuni (SE - Societas Europaea).
Un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerŃului fără avizul
prealabil în vederea înregistrării emis de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
În cazul în care consideră necesar, Comisia poate solicita informaŃii
suplimentare, poate desfăşura investigaŃii proprii sau cu sprijinul altor autorităŃi
competente ori poate să folosească informaŃii provenite din alte surse.
AutorizaŃia de funcŃionare se va obŃine în situaŃia în care sunt
îndeplinite, cumulativ, condiŃiile prevăzute în art. 12 din Legea nr. 32/2000:
a) întocmirea pentru toate riscurile dintr-o clasă, iar în situaŃia în care
asigurătorul doreşte să acopere numai anumite riscuri incluse în acea clasă, doar
pentru acele riscuri, a unui studiu de fezabilitate care va cuprinde cel puŃin
următoarele informaŃii şi documente: natura angajamentelor sau a riscurilor pe
care asigurătorul îşi propune să le acopere; metodele actuariale de calcul folosite
pentru stabilirea rezervelor tehnice; principiile programului de reasigurare şi
lista cu reasigurătorii, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei
legi; componentele fondului de siguranŃă, în conformitate cu normele emise în
aplicarea prezentei legi; resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor şi,
resursele de care dispune asigurătorul pentru acordarea asistenŃei; primele trei
exerciŃii financiare, studiul de fezabilitate care va cuprinde şi:( estimarea
cheltuielilor aferente conducerii executive şi a celor aferente funcŃiilor de
conducere specifice domeniului asigurărilor; estimarea primelor şi a daunelor;
bugetul de venituri şi cheltuieli; estimarea resurselor financiare necesare
constituirii rezervelor tehnice şi a marjei de solvabilitate ); un sistem de
tehnologie a informaŃiei adecvat derulării optime a activităŃii de asigurare pe
care îşi propune să o practice, conform celor solicitate , în conformitate cu
normele privind autorizarea asigurătorilor, emise în aplicarea legii;
b) în cazul practicării clasei de asigurări generale - Asigurări de asistenŃă a
persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenŃelor de la
domiciliu ori de la locul de reşedinŃă permanentă, studiul de fezabilitate prevăzut
la lit. a) cuprinde, pentru această clasă şi următoarele informaŃii:( dovezi privind
existenŃa personalului calificat; dovezi privind dotarea cu echipamentul tehnic
adecvat; reŃeaua de asistenŃă ce urmează a fi folosită pentru îndeplinirea
obligaŃiilor aferente acestei clase de asigurări);
c) din studiul de fezabilitate trebuie să rezulte că societatea dispune de marja
de solvabilitate minimă;
d) capitalul social vărsat de către solicitant în contul unei bănci autorizate de
Banca NaŃională a României sau, în cazul unei societăŃi mutuale, fondul de
rezervă liberă vărsat în conformitate cu prevederile legale din domeniu;
e) faptul că numele societăŃii nu induce în eroare publicul;
f) certitudinea că societatea va desfăşura exclusiv activitate de asigurare;
g) în cazul unui asigurător străin, solicitantul trebuie să demonstreze că este
legal constituit în Ńara de origine;
h) asigurătorii care solicită autorizarea pentru clasa ,asigurări de răspundere
civilă pentru vehicule, care acoperă daune care rezultă din folosirea vehiculelor
terestre exclusiv răspunderea transportatorului, trebuie să numească un
reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru.
CondiŃiile generale şi specifice ale poliŃelor de asigurare, valoarea primelor
de asigurare, modul de calcul al primelor sau formularele şi alte documente pe
care un asigurător intenŃionează să le utilizeze în relaŃiile sale cu asiguraŃii nu
sunt supuse aprobării prealabile sau informărilor sistematice.
Având în vedere principiile de supraveghere prudenŃială, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor poate solicita, cu respectarea prevederilor legale
(informaŃii privind bazele tehnice ale calculelor privind primele şi rezervele
tehnice, în vederea verificării conformării acestora cu principiile actuariale.
AutorităŃile competente ale statelor membre vor fi consultate de Comisie
înainte de a emite o autorizaŃie de funcŃionare pentru un asigurător sau
reasigurător aflat în una dintre următoarele situaŃii:
- este o filială a unui asigurător sau reasigurător autorizat într-un alt stat
membru;
- este o filială a unei societăŃi de asigurare-mamă a unui asigurător sau
reasigurător autorizat într-un alt stat membru;
- este controlat de aceeaşi persoană fizică sau juridică de care este controlat
un asigurător sau reasigurător în respectivul stat membru.
AutorităŃile competente care supraveghează instituŃiile de credit sau
societăŃile de servicii şi investiŃii financiare dintr-un stat membru vor fi
consultate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor înainte de a emite o
autorizaŃie de funcŃionare pentru un asigurător sau reasigurător care se află în
una dintre următoarele situaŃii: este o filială a unei instituŃii de credit sau a unei
societăŃi de servicii şi investiŃii financiare autorizate în Uniunea Europeană; sau
este o filială a unei companii de asigurare mamă a unei instituŃii de credit sau a
unei societăŃi de servicii şi investiŃii financiare autorizate în Uniunea Europeană;
sau este controlat de aceeaşi persoană, fizică sau juridică, ce controlează o
instituŃie de credit sau o societate de servicii şi investiŃii financiare autorizată în
Uniunea Europeană.
AutorităŃile competente menŃionate vor fi consultate atât pentru evaluarea
acŃionarilor, cât şi a reputaŃiei şi a experienŃei persoanelor semnificative
implicate în conducerea unei alte entităŃi din cadrul aceluiaşi grup.
Comisia va putea solicita autorităŃilor competente în cauză orice
informaŃii considerate relevante despre acŃionariatul unui asigurător sau
reasigurător sau despre reputaŃia şi experienŃa persoanelor semnificative ale
acestuia, atât în vederea emiterii unei autorizaŃii de funcŃionare, cât şi în ceea ce
priveşte evaluarea permanentă a modului de desfăşurare a activităŃii acelui
asigurător sau reasigurător, în conformitate cu prevederile legislaŃiei în vigoare.
Pentru asigurătorii din statele terŃe se adaugă următoarele cerinŃe:
- sucursalele aparŃinând societăŃilor de asigurare, societăŃilor de reasigurare,
precum şi societăŃilor mutuale cu sediul social în state terŃe deŃin pe teritoriul
României active în valoare de cel puŃin jumătate din fondul de siguranŃă
prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasigurătorii persoane
juridice române;
- sucursalele aparŃinând societăŃilor de asigurare, societăŃilor de reasigurare,
precum şi societăŃilor mutuale cu sediul social în state terŃe constituie pe
teritoriul României un depozit iniŃial drept garanŃie la o instituŃie de credit
autorizată de Banca NaŃională a României, în valoare de o pătrime din fondul de
siguranŃă prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasigurătorii
persoane juridice române.
AutorizaŃia acordată unui asigurător de către Comisie este valabilă pe
întregul teritoriu al ComunităŃii Europene şi al statelor aparŃinând SpaŃiului
Economic European, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a
presta servicii.
AutorizaŃia se acordă pentru toate riscurile dintr-o clasă de asigurare,
exceptând situaŃia în care asigurătorul doreşte să acopere numai anumite riscuri
incluse în clasa respectivă.
Asigurătorul care solicită autorizaŃie pentru o nouă clasă de asigurări sau
extinderea la unele ori la toate riscurile acoperite de aceeaşi clasă de asigurări
trebuie să prezinte pentru aceste situaŃii studiul de fezabilitate prevăzut de lege.
Comisia va respinge cererea de autorizare în cazul neîndeplinirii
cerinŃelor prevăzute de lege precum şi atunci când constată una sau mai multe
dintre următoarele situaŃii:
a) documentaŃia prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile
legale în vigoare;
b) din documentaŃia prezentată rezultă că:
- asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile
prezentei legi;
- acŃionarii şi persoanele semnificative nu îndeplinesc condiŃiile şi criteriile
prevăzute de legislaŃia în vigoare;
- necesitatea asigurării unui management prudenŃial al asigurătorului nu este
satisfăcută în raport cu calificarea acŃionarilor şi a membrilor, în mod direct sau
indirect;
c) analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate
asigura realizarea obiectivelor stabilite şi în condiŃii compatibile cu
reglementările privind practica prudenŃială, care să protejeze în mod adecvat
asiguraŃii;
d) există o formă de asociere prin intermediul căreia acŃionariatul, până la
ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoştinŃă Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor;
e) sistemul de tehnologie a informaŃiei de care dispune nu este adecvat
derulării optime a activităŃii de asigurare pe care îşi propune să o practice;
f) nu pot deŃine, direct sau indirect, calitatea de acŃionar, precum şi cea de
persoană semnificativă a unui asigurător sau reasigurător.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunica solicitantului
motivele respingerii cererii de autorizare.
Împotriva deciziilor adoptate de Comisie persoana implicată poate face
plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data
comunicării deciziei.
Prin decizia de acordare a autorizaŃiei emisă de preşedintele Consiliului
Comisiei se stabileşte data de la care asigurătorul va începe să-şi desfăşoare
activitatea.
Asigurătorii şi reasigurătorii autorizaŃi în conformitate cu prevederile legii
şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaŃi să includă în toate
documentele emise, inclusiv în corespondenŃa cu terŃii, codul unic alocat prin
registrul legal, precum şi următorul înscris: "Autorizat de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor".
Toate rapoartele, informările, documentele şi solicitările asigurătorilor
sau reasigurătorilor, precum şi corespondenŃa de orice fel a acestora cu Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor vor fi semnate, după caz, numai de conducerea
executivă, de conducătorul activităŃii de asigurări de viaŃă şi, respectiv, al
activităŃii de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită,
sau de persoanele care ocupă funcŃiile de conducere specifice domeniului
asigurărilor.
Orice împuternicire dată unei alte persoane, emisă inclusiv de acŃionarii
semnificativi, direcŃi ori indirecŃi, de membrii consiliului de administraŃie sau ai
consiliului director sau ai consiliului de supraveghere, după caz, al
asigurătorului sau reasigurătorului, este nulă de drept.
Asigurătorii şi reasigurătorii autorizaŃi în conformitate cu prevederile
prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaŃi să afişeze
la toate sediile, principale şi secundare, la loc vizibil, copii după certificatul de
înmatriculare emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor după
înregistrarea în registrul prevăzut în lege.
Prin excepŃie , asigurătorii pot desfăşura, în conformitate cu legislaŃia
specifică în vigoare, şi activitatea de administrare a fondurilor de pensii
facultative.
Activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile privind desfăşurarea activităŃii
de administrare a fondurilor de pensii facultative trebuie organizate, evidenŃiate
şi administrate distinct de activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile aferente
activităŃii de asigurare, fără posibilitate de transfer. Activele, pasivele, veniturile
şi cheltuielile sunt destinate exclusiv operaŃiunilor legate de fondurile de pensii
facultative şi activităŃi conexe.
În vederea obŃinerii autorizării de funcŃionare, precum şi oricând pe
perioada derulării activităŃii, un asigurător sau reasigurător trebuie să fie în
relaŃii de muncă cu cel puŃin un actuar, iar în cazul în care volumul de activitate
necesită angajarea a doi sau mai mulŃi actuari, pentru aceştia se aplică, de
asemenea, prevederile legii şi ale normelor de aplicarea acesteia.
ObligaŃiile actuarului sunt următoarele: determinarea valorii rezervelor
tehnice; controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice; calculul
primelor de asigurare; calculul marjei de solvabilitate minime; calculul marjei de
solvabilitate de care dispune asigurătorul; calculul beneficiilor obŃinute din
fructificarea activelor admise să acopere rezervele tehnice pentru asigurările de
viaŃă; elaborarea, certificarea şi transmiterea către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor a raportului actuarial anual, ale cărui conŃinut şi formă sunt stabilite
prin normele în aplicarea legii; certificarea tuturor rapoartelor transmise către
Comisie; notificarea oricăror nereguli constatate sau a unor situaŃii care indică
sau conduc la încălcarea prevederilor legii şi a normelor emise în aplicarea
acesteia.
Actuarul trebuie să aducă la cunoştinŃă, în scris, în cel mult două zile
lucrătoare de la data constatării, consiliului de administraŃie sau consiliului
director şi consiliul de supraveghere, după caz, precum şi conducerii executive a
asigurătorului sau reasigurătorului, pe perioada îndeplinirii obligaŃiilor prevăzute
de lege, despre orice situaŃie care indică comiterea unei încălcări a prevederilor
legii şi a normelor.
În termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării persoanelor
prevăzute de lege, actuarul va informa Comisia atât despre conŃinutul notificării,
cât şi despre măsurile luate de asigurător în vederea remedierii situaŃiei.Actuarul
are obligaŃia de a informa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi în cazul în
care, în termen de 10 zile calendaristice de la data notificării, asigurătorul nu a
întreprins nici o acŃiune sau nu a iniŃiat nici o măsură de remediere a situaŃiei.
Persoanele menŃionate nu pot iniŃia nici o măsură sancŃionatorie la adresa
unui actuar pentru exercitarea obligaŃiilor sale . Actuarul poate fi numit sau
revocat numai de către consiliul de administraŃie sau consiliul director şi
consiliul de supraveghere, după caz, al asigurătorului sau reasigurătorului şi nu
poate fi membru al unui astfel de consiliu.
Numirea sau, după caz, revocarea actuarului se aduce la cunoştinŃă
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de maximum 3 zile de la
data la care s-a adoptat hotărârea de către organul competent să ia această
decizie, însoŃită, în cazul revocării, de motivarea acesteia.
Organul competent, este obligat să numească un nou actuar, în termen de
maximum 20 de zile calendaristice de la data revocării actuarului precedent.
În cazul în care organul competent încalcă obligaŃiile prevăzute de lege,
Comisia numeşte, în termen de 10 zile calendaristice de la expirarea termenului,
un actuar pentru o perioadă de maximum 6 luni.
Registrul actuarilor se deschide şi se menŃine de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, în sistem computerizat şi pe suport hârtie, datele
înscrise în acesta fiind permanent accesibile publicului la sediul central al
Comisiei. Persoanele înscrise în registru vor constitui Corpul actuarilor, ale cărui
statut şi regulament de organizare şi funcŃionare se aprobă prin hotărâre a
Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Poate fi înregistrată în Registrul actuarilor orice persoană fizică care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiții: este licenŃiată cu diplomă de
studii superioare de lungă durată; a absolvit cu diplomă, în Ńară, studii actuariale
la instituŃii de învăŃământ superior sau alte forme de pregătire postuniversitară,
cu condiŃia ca cel puŃin un membru al comisiei de examinare să deŃină
calificarea de actuar, sau a absolvit, cu diplomă sau prin certificarea unui
examen, cursurile unor instituŃii recunoscute pe plan internaŃional în pregătirea
şi calificarea în profesia de actuar; a lucrat o perioadă de cel puŃin 3 ani în
domeniul asigurărilor, matematicilor financiare sau statisticilor, activitatea
desfăşurată necesitând cunoştinŃe actuariale; nu are cazier judiciar sau fiscal.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va face înregistrarea în Registrul
actuarilor la cererea scrisă a persoanelor care îndeplinesc condiŃiile prevăzute de
lege.Actuarii sunt obligaŃi să anunŃe, în cel mult 7 zile calendaristice, Comisia
despre orice modificare a datelor care fac subiectul înregistrării în Registrul
actuarilor.
CetăŃenii străini sunt exceptaŃi de la îndeplinirea cerinŃei privind studiile
actuariale, dacă dovedesc prin acte oficiale recunoaşterea ca actuar obŃinută în
Ńara de origine.
SancŃionarea unui actuar de trei ori de către Comisie pentru nerespectarea
prevederilor legii şi a normelor sau condamnarea printr-o sentinŃă definitivă
duce la radierea obligatorie din Registrul actuarilor.
Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor legale achită la
depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare de 7.500 lei. Cuantumul
taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei , în funcŃie
de indicele preŃurilor comunicat de Comisia NaŃională pentru Statistică.
În cazul respingerii cererii de autorizare sau a retragerii documentaŃiei de
către solicitant, taxa de autorizare nu se restituie.
Asigurătorul achită, din momentul acordării autorizaŃiei de funcŃionare, pe
durata valabilităŃii acesteia, o taxă de funcŃionare, stabilită anual de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în
perioada pentru care sunt datorate.
După data aderării României la Uniunea Europeană, taxa de funcŃionare
se poate majora până la maximum 0,5% din primele brute încasate în perioada
pentru care sunt datorate, în raport cu obligaŃiile ce revin Comisiei , după
dobândirea statutului de stat membru al Uniunii Europene.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizaŃia de
funcŃionare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una
dintre următoarele situaŃii:
- nu a început să desfăşoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la
data eliberării autorizaŃiei;
- renunŃă la activitatea de asigurare şi solicită în mod expres retragerea
autorizaŃiei de funcŃionare;
- încetează să mai desfăşoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni
consecutive;
- nu mai îndeplineşte condiŃiile pe baza cărora a fost autorizat;
- nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară
sau aceste măsuri nu şi-au atins scopul, după caz;
- încalcă dispoziŃiile prezentei legi şi ale normelor de aplicarea acesteia.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autorităŃile
competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizaŃiei unui
asigurător care desfăşoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.
Ia măsurile legale în cazul informaŃiilor primite de la autorităŃile
competente din celelalte state membre privind retragerea autorizaŃiei unui
asigurător care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României, în
conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii.
Decizia de retragere a autorizaŃiei se motivează şi se comunică
asigurătorului, împotriva deciziei de retragere a autorizaŃiei asigurătorul poate
face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la
comunicare.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica cel puŃin o dată pe an
în Monitorul Oficial al României, precum şi într-o publicaŃie de largă circulaŃie
lista actualizată cuprinzând asigurătorii autorizaŃi şi orice alte informaŃii pe care
le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.
Asigurătorii autorizaŃi pot să desfăşoare activitate de asigurare pe
teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea
prealabilă a Comisiei.
Notificarea prevăzută va cuprinde următoarele informaŃii şi documente:
- denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenŃionează să îşi
stabilească o sucursală;
- studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenŃionează să le
practice, precum şi structura organizatorică a viitoarei sucursale;
- sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi obŃinute
şi la care pot fi transmise documente, care va fi şi adresa la care se vor transmite
toate informaŃiile şi documentele către persoana sau persoanele semnificative;
- numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta şi
angaja asigurătorul în relaŃiile cu terŃii pe teritoriul statului membru respectiv,
precum şi în relaŃia cu autorităŃile competente şi alte instituŃii din acel stat;
- declaraŃia pentru asigurătorul care doreşte să practice clasa asigurări de
răspundere civilă pentru vehicule, exclusiv răspunderea transportatorului, din
care să rezulte că este membru al Biroului NaŃional şi al Fondului NaŃional de
Garantare din statul membru pe teritoriul căruia îşi propune să deschidă o
sucursală, după caz.
În termen de 3 luni de la depunerea documentaŃiei , Comisia transmite
aceste informaŃii autorităŃii competente a statului membru pe teritoriul căruia se
va stabili sucursala, informând şi asigurătorul în cauză, cu excepŃia cazului în
care constată că: situaŃia financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea
obligaŃiilor asumate; persoanele semnificative au fost condamnate pentru
infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia
financiar-fiscală; persoanele semnificative nu dispun de calificarea şi experienŃa
necesare; structura organizatorică nu asigură desfăşurarea corespunzătoare a
activităŃii asigurătorului.
Informarea este însoŃită de confirmarea că asigurătorul posedă marja de
solvabilitate minimă. Comisia transmite asigurătorului în cauză, în termen de 3
luni de la depunerea documentaŃia ți motivarea refuzului comunicării
informaŃiilor prevăzute de lege.
Împotriva refuzului Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va respinge
cererea de autorizare ori de câte ori nu sunt îndeplinite condiŃiile arătate mai sus,
precum şi în următoarele cazuri: documentaŃia prezentată în vederea autorizării
nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale; din documentaŃie rezultă
că asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile
prezentei legi; acŃionarii şi persoanele semnificative nu îndeplinesc cerinŃele şi
criteriile prevăzute de legislaŃia în vigoare; nu este asigurat un management
prudenŃial al asigurătorului; asigurătorul nu îşi poate realiza obiectivele
protejând, în mod adecvat, asiguraŃii; asigurătorul se află într-o formă de
asociere prin care acŃionariatul nu este adus, complet, la cunoştinŃa Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor; sistemul de tehnologie a informaŃiei de care
dispune nu este adecvat derulării optime a activităŃii de asigurare.
Respingerea cererii de autorizare se motivează şi se comunică
asigurătorului. Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor poate fi atacată
cu plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel
Bucureşti.
Asigurătorul autorizat îşi poate desfăşura această activitate pe teritoriul
oricărui stat membru, în mod direct sau prin intermediul unei sucursale, dar după
notificarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Comisia este obligată ca în termen de 30 de zile de la data primirii
notificării să comunice autorităŃii competente din statul membru al furnizării de
servicii dovada privind marja minimă de solvabilitate a asigurătorului, clasele de
asigurări pe care acesta a fost autorizat să le practice şi natura obligaŃiilor pe
care şi le-a asumat.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunicat, asigurătorul poate
face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile
de la comunicarea acestuia.
Sucursala poate să îşi înceapă activitatea astfel: de la data la care Comisia
transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a
statului membru al sucursalei; sau dacă în termen de două luni de la transmiterea
informării în conformitate cu legea nu se primeşte nici o confirmare din partea
autorităŃii competente a statului membru al sucursalei.
Orice modificare a informaŃiilor se comunică de către asigurător, în scris,
Comisiei, precum şi autorităŃii competente a statului membru al sucursalei sau
statului membru al furnizării de servicii, cu cel puŃin 30 de zile înainte de
efectuarea modificării.
Oricare asigurător autorizat să desfăşoare activităŃi în România care, în
baza libertăŃii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare această activitate pentru
prima dată în unul sau mai multe state membre, în mod direct şi nu prin
intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisia despre
această intenŃie, menŃionând şi natura obligaŃiilor pe care intenŃionează să şi le
asume.
În termen de 30 de zile de la data primirii notificării , Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor comunică autorităŃilor competente ale statului sau
statelor membre ale furnizării de servicii următoarele informaŃii: dovada
deŃinerii de către asigurător a marjei minime de solvabilitate, calculată în
concordanŃă cu prevederile legale în vigoare; clasele de asigurări pe care a fost
autorizat să le practice asigurătorul; natura obligaŃiilor pe care asigurătorul îşi
propune să şi le asume în statul membru al furnizării de servicii.
Oricare asigurător care desfăşoară activitate de asigurare, în baza
dreptului de stabilire sau în baza libertăŃii de a presta servicii, şi nu respectă
prevederile legale în vigoare va transmite Comisiei toate documentele legale
solicitate de către aceasta privind desfăşurarea activităŃii, pe care şi asigurătorii
cu sediul social în România au obligaŃia să le transmită.
Sucursalele şi agenŃiile asigurătorilor şi reasigurătorilor autorizaŃi de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care desfăşoară prin intermediul
acestora activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul altor state
membre, în baza dreptului de stabilire, sunt obligate să aibă o marjă de
solvabilitate conŃinând active negrevate de orice sarcini sau datorii, din care se
scad activele necorporale. Marja de solvabilitate va fi calculată în conformitate
cu prevederile normelor emise în aplicarea legii.
În scopul calculării marjei de solvabilitate, se va Ńine seama numai de
primele şi de daunele aferente activităŃii desfăşurate de sucursala sau agenŃia în
cauză.
În cazul în care Comisia constată că asigurătorul care desfăşoară activitate
de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertăŃii de a presta
servicii, nu respectă legislaŃia română în vigoare, îi solicită acestuia să adopte
măsuri de remediere.
În cazul în care se constată că nu s-au adoptat toate măsurile necesare
pentru remedierea situaŃiei, Comisia informează autoritatea competentă din
statul membru de origine în vederea luării unor măsuri de remediere. Măsurile
de remediere luate vor fi comunicate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
În cazul în care măsurile luate de autorităŃile competente din statul
membru de origine se dovedesc a fi inadecvate sau insuficiente şi dacă
asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislaŃiei române în
vigoare, Comisia îşi exercită atribuŃiile ce îi revin conform legii, după
informarea autorităŃii competente din statul membru de origine, în vederea
sancŃionării nerespectării prevederilor legislaŃiei naŃionale, fiind în drept să
dispună inclusiv interzicerea desfăşurării activităŃii de asigurare şi a încheierii de
noi contracte de asigurare.
Împotriva unui asigurător care desfăşoară activitate de asigurare în
România pe baza dreptului de stabilire Comisia poate lua toate măsurile potrivit
prevederilor legislaŃiei în vigoare, inclusiv asupra proprietăŃilor pe care acesta le
deŃine pe teritoriul României.
Înainte ca sucursala unui asigurător să îşi înceapă activitatea, Comisia , în
decurs de două luni de la primirea documentaŃiei cu privire la intenŃia
asigurătorului de a-şi începe activitatea pe teritoriul României, va informa
autorităŃile competente din statul membru despre condiŃiile în care trebuie să se
desfăşoare activitatea de asigurare în România.
Măsurile vor fi motivate şi comunicate asigurătorului în cauză de către
Comisie.
În cazul în care Comisia intenŃionează să efectueze controale în vederea
supravegherii financiare a asigurătorilor şi reasigurătorilor români care
desfăşoară activităŃi de asigurare sau reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene,
în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii, va informa
autorităŃile competente ale statului membru gazdă privind intenŃia sa.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, după ce a fost informată de către
autorităŃile competente din statul membru de origine al asigurătorului care, în
baza dreptului de stabilire, îşi desfăşoară activitatea printr-o sucursală pe
teritoriul României despre intenŃia de a efectua, prin personal propriu sau prin
persoane desemnate special, un control inopinat, în vederea obŃinerii de
informaŃii necesare supravegherii financiare a asigurătorului, va permite
efectuarea acestui control, Comisia poate participa la acest control.
În ceea ce îi priveşte pe asigurătorii din state terŃe, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor solicită, suplimentar, sucursalelor care aparŃin
societăŃilor de asigurare, societăŃilor de reasigurare, precum şi societăŃilor
mutuale cu sediul social în state terŃe să facă dovada că deŃin pe teritoriul
României active în valoare de cel puŃin jumătate din fondul de siguranŃă
prevăzut, la data obŃinerii autorizării, pentru asigurătorii sau reasiguratorii
persoane juridice române şi că au constituit pe teritoriul României un depozit
drept garanŃie la o instituŃie de credit autorizată de BNR în valoare de 1/4 din
fondul de siguranŃă prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau
reasiguratorii persoane juridice române.
Asemenea, cei care au obŃinut autorizaŃie doar pentru aceste tipuri de
asigurări generale pot solicita autorizaŃie pentru practicarea asigurărilor de viaŃă.

SecȘiunea a-2-a Fondatorii, membrii consiliului de administratie Și


ai consiliului de supraveghere

Nu pot fi fondatori ai asiguratorului: entitățile juridice fară scop lucrativ


sau fară scop patrimonial, precum ți cele de tip asociativ sau participativ care
nu depun situațiile financiare conform legislației in vigoare din România sau
din statul de origine; persoanele juridice sau alte entități inregistrate in state cu
care România nu intreține relații diplomatice sau in jurisdicții care nu
instituie obligativitatea organizării evidenței contabilității sau a publicării
situațiilor financiare, evidenței registrelor comerciale sau care permit
pastrarea anonimatului in ceea ce privețte identitatea acționarilor, asociaților
si a administratorilor; persoanele care justifică sursa fondurilor prin
imprumuturi sau venituri obținute din activități desfațurate in statele sau
jurisdicțiile cu care Romania nu intreține relații diplomatice; persoanele sau
grupurile de persoane care acționează impreună, controleaza unul sau mai
mulți asiguratori ți care vor exercita control asupra asiguratorului persoană
juridică româna ce urmează a se constitui; grupul de persoane care acționează
impreună sau reprezintă persoanele care se află sub controlul unei persoane
fizice sau juridice in situațiile in care intre acestea există o relație de natura
celei dintre o societate-mamă ți o filială a acesteia , sau o relație similară, de
genul relațiilor existente între soți, rude ți afini pâna la gradul al patrulea
inclusiv ; persoanele ți societățile aflate sub controlul acestora, o societate,
administratorii si persoanele fizice sau juridice care exercită controlul asupra
acesteia ; societați aflate sub controlul aceleiați ori acelorați persoane fizice
sau juridice; persoanele sau grupul care acționează impreună ți care in ultimii
10 ani au constituit obiectul unor anchete sau proceduri administrative ori
judiciare incheiate cu sancțiuni sau interdicții.

Membrii consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere


trebuie să dea o declarație atestată potrivit legii sau autentificată de un notar
public care să ateste faptul ca nu au interdicție să lucreze în instituții
financiare ; să dispună de bună reputație, onestitate, probitate morală ți
experiență profesională adecvate naturii, întinderii si complexității activității
asiguratorului ți responsabilităților incredințate; să aibă studii superioare.

Cât privețte conducerea executivă în afara condițiilor de mai sus


trebuie să sa aibă o experiență de cel puțin 5 ani in domeniul asigurărilor sau
de 7 ani în domeniul financiar-bancar, din care cel puțin 3 ani, respectiv 5 ani,
intr-o funcție de conducere în aceste domenii; să nu aibă această calitate la altă
persoană juridică, română sau străină, pe toată perioada deținerii acestei
funcții la asigurator; cel puțin unul dintre directori, respectiv dintre membrii
directoratului, trebuie să cunoască limba română.

Comisia evaluează, pentru fiecare persoană nominalizată, daca sunt


indeplinite cerințele prevazute de lege, lund în considerare informațiile legate
de activitatea, experiența si reputația persoanei în cauză, precum ți orice alte
circumstanțe relevante : dacă persoana a fost sancționată sau i s-a refuzat sau
retras o autorizație sau aprobare, de către o autoritate competentă de
reglementare ți supraveghere, din România sau străinătate, ori s-a aflat în altă
situație care prin aspectele relevante ar putea avea efecte negative asupra
imaginii asiguratorului la care persoana în cauză este nominalizată să exercite
responsabilități de administrare sau de conducere; persoana a fost sancționată
deoarece a exercitat, fară aprobarea autorității legale, o funcție pentru care,
potrivit dispozițiilor legale aplicabile, era prevazută obligativitatea obținerii
unei astfel de aprobări; în exercitarea unei funcții de administrare ți de
conducere a unui asigurator ori intermediar în asigurări ți reasigurări, persoana
juridică română, sau a unei sucursale a unui asigurator ori intermediar in
asigurări sau reasigurări străin, persoana nu ți-a asumat responsabilitațile
decurgând din această calitate ori a participat la adoptarea sau aplicarea unor
decizii privind activitatea acestuia, prin care s-a urmărit satisfacerea unor
interese individuale ori de grup; în exercitarea unei funcții de administrare ți
de conducere a unui asigurator ori intermediar în asigurări ți reasigurări
persoana juridică română, sau a unei sucursale a unui asigurator ori intermediar
in asigurări ți reasigurări roman sau străin, persoana se afla ori s-a aflat in
conflict cu acesta; în perioada în care persoana a exercitat funcția de
administrare sau de conducere la un intermediar in asigurări sau reasigurări, s-
au incălcat in mod repetat contractele de asigurare sau reasigurare prin
nedepunerea la un asigurator sau un reasigurator a sumelor incasate cu titlu de
prime de asigurare sau de reasigurare; în perioada în care persoana a exercitat o
funcție de administrare sau de conducere la un asigurator, ca urmare a
activității desfasurate, s-a inregistrat o evoluție necorespunzătoare a situației
financiare a asiguratorului sau acesta a facut obiectul unor proceduri de
redresare financiară pe bază de plan sau prin administrare specială ori al altor
măsuri similare instituite de autoritatea competentă; entitățile la care persoana
respectivă exercită sau a exercitat responsabilități de administrare sau de
conducere ori la care este sau a fost acționar semnificativ ori asociat au fost
supuse vreunei sancțiuni dispuse de o autoritate din România sau din
strainătate, insarcinată cu supravegherea în domeniul asigurărilor ori financiar-
bancar sau aceasta le-a refuzat ori le-a retras o autorizație; persoana a facut sau
face obiectul unor proceduri penale ori administrative.

La evaluarea persoanelor propuse pentru conducerea executivă ți a


administratorilor unui asigurator se va avea în vedere ți dacă studiul de
fezabilitate prezentat ți insuțit de acestea are la bază o abordare realistă ți
denotă profesionalism, rezultate din modul de prezentare a pieței de asigurări
ți încorporarea principiilor de organizare ți funcționare pe baze prudențiale
ți de evaluare a riscurilor ale unui asigurator.

Membrii consiliului de administrație ți conducerea executivă trebuie sa


prezinte curriculum vitae, cu semnatura olografă, care să conțină cel puțin
urmatoarele informații: numele si prenumele, data si locul națterii, adresa de
domiciliu ți, daca este cazul, de resedinta, cetățenia-cetățeniile, pregatirea
profesională (studii,cursuri de pregătire ți perfecționare, țcolile sau
facultatea/facultățile absolvite, diplomele obținute), apartenența la
organizații profesionale, descrierea intregii cariere profesionale (numele
complet al angajatorilor, durata contractului cu fiecare dintre acețtia,
departamentele în care au fost incadrate, precum ți descrierea
responsabilităților ți activității desfațurate); declarațiile atestate potrivit
legii sau autentificată de un notar public, documente oficiale (contract de
munca,de management, decizii,carte de munca etc.) din care să reiasă
experiența profesională a persoanelor propuse pentru funcțiile de conducere,
copia legalizată a diplomei de studii superioare ,extras din studiul de fezabilitate,
din care sa rezulte că resursele financiare ale entității sunt suficiente pentru
desfațurarea activității, in primii 3 ani pentru asigurari generale sau 5 ani
pentru asigurarile de viată, fara a se impune majorarea capitalului social în
această perioadă; copia documentului care atesta viramentul taxei de
autorizare.

SecȘiunea a-3-a Tipuri de societăȘi de asigurări Și reasigurări

3.1 OrganizaŃiile de asigurare mutuală Și frăȘeȘti.


OrganizaŃiile de asigurare de tip mutual efectuează operaŃii de asigurare
pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la bază principiul
mutualităŃii. Aceste societăŃi se constituie şi funcŃionează conform legislaŃiilor
naŃionale din Ńările de origine, fiind cunoscute şi sub numele de „Cluburi de
protecŃie". societate care, în conformitate cu prevederea statutului său de
organizare şi funcŃionare, efectuează diferite operaŃiuni de asigurări pentru
membrii săi.
Societatea are la bază principiul mutualităŃii, are ca scop întrajutorarea
membrilor, săi şi nu urmăreşte obŃinerea de profit. Fiecare membru al societăŃii
are atât calitatea de asigurat, cât şi pe cea de asigurător, ca asigurat, fiecare
membru participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuŃia
stabilită anticipai.
Din fondul astfel constitui, se acoperă daunele provocate bunurilor, în
cazul răspunderii civile, şi se achită sumele asigurate în cazul asigurărilor de
persoane. La finele anului contribuŃiile se regularizează, adică se măresc sau se
micşorează, în funcŃie de mărimea reală a daunelor şi a sumelor asigurate
achitate sau rămase de plată. în unele cazuri aceste societăŃi de tip mutual
primesc subvenŃii de la stat pentru completarea fondului necesar plăŃii
despăgubirilor şi a sumelor asigurate.
Aceste societăŃi există pentru a oferi indemnizarea reciprocă pentru
deŃinătorii poliŃelor lor sau membrilor prin mijloace private de repartizare a
răspunderilor, în afara regulilor convenŃionale ale pieŃei de asigurări. Aceste
organizaŃii sunt deŃinute de membrii lor şi sunt conduse de o administraŃie care
răspunde în faŃa membrilor pentru rezultatele muncii lor. Ele nu urmăresc
obŃinerea de profit, ci întrajutorarea membrilor.
Fiecare membru al unei organizaŃii mutuale este în acelaşi timp şi asigurat
şi asigurător. În calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participă la
formarea fondului comun de asigurare cu contribuŃia ce a fost stabilită prin
hotărârea membrilor sau a organelor de conducere a organizaŃiei. Din acest fond
se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri şi asigurările de răspundere
civilă şi se achită sumele asigurate la asigurările de persoane.
La sfârşitul anului, se procedează la regularizarea contribuŃiilor în funcŃie
de mărimea reală a daunelor şi, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori
rămase de plată, majorându-se sau micşorându-se, după caz, contribuŃia
personală a fiecărui membru. Astfel, dacă fondul de asigurare mutuală este
insuficient pentru acoperirea integrală a pagubelor suferite de asiguraŃi, aceştia
vor fi obligaŃi să plătească prime suplimentare, în caz contrar, indemnizaŃiile
urmând să se reducă proporŃional.
În unele Ńări, în situaŃia în care anumite organizaŃii mutuale, cum ar fi cele
din domeniul agriculturii, nu-şi pot acoperi integral cheltuielile de asigurare din
propriile contribuŃii, în completarea acestora primesc subvenŃii de la stat. Din
punct de vedere istoric, societăŃile mutuale sunt asociate cu asigurările maritime,
fiind prima dată constituite de asigurătorii maritimi pentru a asigura riscurile
mării pe baze de reciprocitate.
În România, reglementarea societăŃilor mutuale este mai clară după
intrarea în vigoare a Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor. Astfel, societăŃile de asigurare mutuală nu sunt
guvernate de legea specială în materie - Legea nr. 32/2000 -, ci de dispoziŃiile
Codului comercial.
OrganizaŃiile frăŃeşti seamănă cu societăŃile mutuale, cu deosebirea
majoră că ele combină rolul de asigurător cu o funcŃie socială sau de investiŃie.
în primul rând, acestea se ocupă de asigurările de viaŃă şi medicale.

3.2 SocietăŃile cooperatiste.


SocietăŃile cooperatiste sunt un alt tip de societăŃi de asigurare care au fost
constituite cu un scop precis, de a face asigurarea disponibilă pentru o anumită
organizaŃie sau grup de entităŃi în schimbul unor prime. Aceste organizaŃii
cuprind societăŃile captive, grupurile de reŃinere a riscului şi grupurile de
achiziŃie. SocietăŃile captive în esenŃa lor asigură riscul proprietarilor societăŃii.
Scopul urmărit este acela de a finanŃa despăgubirile cuvenite pentru daunele
suportate de proprietari. Această metodă se mai numeşte şi autoasigurare
formalizată.
Unele state au promulgat legi specifice pentru a facilita constituirea şi
funcŃionarea organizaŃiilor captive, în cadrul jurisdicŃiei respective. De
asemenea, există o legislaŃie specifică şi pentru constituirea grupurilor de
reŃinere a riscului şi grupurilor de achiziŃie.

3.3 Tontinele.
Tontinele sunt asociaŃii care se constituie pentru o perioadă determinată
de timp, în decursul căreia membrii asociaŃiei varsă la fondul comun o cotizaŃie
anuală care variază în funcŃie de vârstă. Sumele astfel depuse sunt investite,
fiecare membru primind anual dividende. La expirarea termenului pentru care a
fost constituită suma rezultată din capitalizarea cotizaŃiei de-a lungul anilor,
aceasta se împarte între membrii supravieŃuitori.
3.4 OrganizaŃiile Blues.
Unele societăŃi de asigurare nu se pot încadra exact în niciuna din
categoriile amintite. De exemplu, o organizaŃie de ocrotire a sănătăŃii poate fi o
organizaŃie fără scop lucrativ sau poate urmări obŃinerea unui profit. în ambele
cazuri, organizaŃia oferă o anumită listă de servicii medicale, în schimbul unei
plăŃi periodice făcute de către membrii acesteia. CotizaŃia de membru este plătită
lunar şi nu depinde de starea de sănătate a membrului plătitor sau de volumul
serviciilor medicale folosite. Pentru unele servicii, de o complexitate mai mare
şi cu un cost ridicat, se pot solicita plăŃi suplimentare. OrganizaŃiile Blues (Blue
Cross şi Blue Shield) sunt organizaŃii nonprofit ce au fost constituite iniŃial de
asociaŃiile spitaliceşti pentru a asigura plata facturilor de spitalizare.
OrganizaŃiile Blue Shield asigură taxele chirurgicale. IniŃial, au fost înfiinŃate de
asociaŃiile medicale, dar în prezent nu mai sunt controlate de acestea.
3.5 InstituŃii financiare.
În ultimii ani au pătruns pe piaŃa asigurărilor sau au început să concureze
cu asigurătorii şi alte instituŃii financiare, în unele state, băncile de economii
mutuale s-au lansat în afaceri cu asigurări de viaŃă. Acestea acŃionează ca
asigurători, şi nu ca agenŃi sau brokeri de asigurare.
Unele legislaŃii interzic băncilor şi holdingurilor bancare să activeze ca
asigurători, deşi, în anumite condiŃii, acestea pot funcŃiona ca agenŃi sau brokeri
de asigurare. Câteva holdinguri bancare deŃin, alături de societăŃi de împrumut
sau economii, şi societăŃi de asigurări.
Unele bănci concurează cu societăŃile de asigurări, folosind instrumentele
bancare tradiŃionale pentru a îndeplini funcŃii tradiŃionale ale asigurărilor. Astfel,
unele bănci promovează scrisorile de credit în locul obligaŃiunilor garantate. De
asemenea, scrisorile de credit înlocuiesc asigurarea pentru obligaŃiunile
municipale, care protejează investitorii în cazul în care municipalitatea nu poate
să-şi onoreze plăŃile către deŃinătorii de obligaŃiuni. Totuşi, acest tip de
concurenŃă nu este deocamdată foarte important pentru domeniul asigurărilor.

3.6 Societetea actuală tipică de asigurări


Societatea de asigurări ,este indiferent de forma de proprietate, aceea
care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale şi are ca scop
final obŃinerea de profit, poate fi cu capital de stal, mixt sau privat.
Reglementările legale prevăd mărimea de capital social subscris şi vărsai,
nivelul obligaŃiilor ce şi le pot asuma, rezervele de prime şi sau de daune pe care
să- şi le constituie, modul de conducere a evidenŃei activităŃii pe care o
desfăşoară, modul de întocmire şi de prezentare a bilanŃului şi a contului de
profit şi pierderi, publicarea lor etc.
Societatea se constituie cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor cu respectarea condițiilor prezentate mai sus.Aceste societăŃi
trebuie să respecte avizele şi normele organului de stat care se ocupă cu avizarea
şi supravegherea activităŃii de asigurări şi reasigurări.

3.7 Societate de asigurări anonimă pe acŃiuni


Societatea de asigurări fără nume individual sau colectiv de persoane, în
care obligaŃiile de asigurări sunt garantate cu patrimoniul social, iar fiecare
membru asociat răspunde proporŃional cu valoarea capitalului subscris în
acŃiuni. Aceasta se poate forma în două feluri, şi anume:
a) Pe calea subscripŃiei publice a asociaŃilor, care presupune ca fiecare
asociat să subscrie individual, prin act autentic, la contractul de societate
întocmit de membrii fondatori. Societatea se constituie numai dacă suma
capitalului social este subscrisă în întregime şi dacă subscriitorii au vărsat cel
puŃin 3/10 din capitalul subscris, prin convocarea de către membrii fondatori a
primei adunări generale, care dezbate şi aprobă actul constitutiv al societăŃii;
b) Fără a se face apel la subscripŃia publică; situaŃie în care membrii
fondatori subscriu pe cont propriu întregul capital necesar constituirii societăŃii
de asigurări, încheind în acest fel şi contractul de societate.
În ambele modalităŃii constituirea societății de asigurări anonime pe
acŃiuni poate avea loc numai dacă, alături de actul constitutiv mai sunt întrunite
următoarele condiŃii principale: să existe un număr minim de asociaŃi; să existe
un capital minim, care să ofere garanŃia că societatea nu putea face faŃă riscurilor
preluate de asigurare; subscriitorii să fi depus cel puŃin 3/10 din capitalul
subscris; actul constitutiv să fie redactat în format unui înscris autentic şi să
conŃină toate clauzele cerule de lege denumirea societăŃii, sediul principal şi
sediile secundare ale societăŃii, obiceiul activităŃii, cuantumul capitalului
subscris, numărul şi valoarea acŃiunilor, cu precizarea dacă sunt nominative sau
la purtător, modul de întocmire a bilanŃurilor contabile, de calculare a profi-
lurilor. Societatea de asigurări anonimă pe acŃiuni emite acŃiuni şi obligaŃiuni,
ca titluri sau valori mobiliare ale societăŃii.
De asemenea, mărirea capitalului societăŃii presupune constituirea
obligatorie a unei rezerve legale, precum şi o rezervă statutară. Organele
societăŃii sunt: adunarea generală a acŃionarilor, constituită din loialitatea
acŃionarilor şi care este organul suprem al societăŃii,deciziile valabil luate sunt
opozabile şi acŃionarilor rămaşi în minoritate, precum şi celor care nu fost
absenŃi la şedinŃă.
Dacă se dezbat probleme de importanŃă majoră (fuziune, dizolvare înainte
de termen, prelungirea duratei de valabilitate a actului constitutiv, diminuarea,
majorarea sau reconstituirea capitalului social etc.), numărul minim al
acŃionarilor prezenŃi trebuie să reprezinte 3/4 din capital, iar numărul minim al
acŃionarilor prezenŃi în caz de decizie trebuie să reprezinte cel puŃin 1/2 din
capital. Adunarea generală are plenitudine de competenŃă, puterile sale de
decizie fiind limitate numai la drepturile intangibile ale acŃionarilor (dreptul la
dividende, dreptul de a lua parte la administrarea societăŃii, dreptul de a participa
la controlul gestiunii, dreptul de a se retrage din societate etc.).
Adunarea generală ordinară dezbate şi aprobă bilanŃul, stabilind
dividentele; desemnează administratorii şi cenzorii; aprobă gestiunea
administratorilor etc. Adunarea generală extraordinară dezbate prelungirea
duratei de valabilitate a societăŃii, mărirea capitalului social, emiterea de acŃiuni
privilegiate, schimbarea sau extinderea obiectului de activitate, mutarea Sediului
în străinătate, desfiinŃarea anticipată a societăŃii ele.
Consiliul de administraŃie este constituit din cei mai mari acŃionari, din
administratori aleşi dintre acŃionari sau dintre persoane din afară şi este organul
de gestiune permanentă a societăŃii. Membrii consiliului de administraŃie se aleg
pe termen limitai ți pot fi revocaŃi din funcŃie în caz de faliment, incapacitate,
interdicŃie sau aplicarea unor pedepse.
Consiliul de administraŃie răspunde în faŃa adunării generale pentru
modul cum îşi îndeplineşte prerogativele. Adunarea generală alege cenzorii, care
sunt organe de supraveghere a gestiunii societăŃii şi de control al bilanŃului.
Cenzorii nu pot fi rude cu administratorii societăŃii.

3.8 Societate de asigurări cu răspundere limitată


Societate comercială de asigurări cu un număr limitai de membri, în care
capitalul este împărŃit în părŃi sociale renegociabile şi ale cărei obligaŃii rezultate
din contractarea asigurărilor sunt garantate numai prin patrimoniul social de un
administrator, fără să aibă un consiliu de administraŃie.
Membrii societăŃii nu-şi pot ceda părŃile sociale, iar răspunderea lor este
limitată la valoarea părŃilor lor sociale.
Societate de asigurări cu răspundere limitată se constituie printr-un
contract de societate înscris autentic, ori un înscris sub semnătură privată şi
printr-un statul, care precizează: părŃile asociate, denumirea, sediul, durata de
valabilitate a societăŃii, obiectul, capitalul social numărul şi valoarea părŃilor
sociale, drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor etc.
ÎnfiinŃarea societăŃii de asigurări şi modificările aduse contractului de
societate şi statutului se dau publicităŃii. PărŃile sociale ale asociaŃilor sunt
reprezentate prin certificate emise de administratorii societăŃii, reprezentând
părŃi de interese care se aseamănă părŃilor indivize ale coproprietarilor.
PărŃile sociale ale membrilor societăŃii nu pot fi reprezentate prin titluri
nominative şi nici prin titluri la ordin. De asemenea, părŃile sociale sunt
indivizibile, egale, încasabile, nu dau dreptul la mai multe voturi în adunarea
generală şi nu pot fi răscumpărate de societate decât în cazul în care societatea
are un drept de preemŃiune în cadrul unei cesiuni aprobate, părŃile sociale se pot
transmite în caz de deces prin succesiune.
Organul suprem al este adunarea generală care, în principal, controlează
activitatea societăŃii. Societate de asigurări cu răspundere limitată are unul sau
mai mulŃi administratori care gestionează societatea, numiŃi dintre asociaŃi sau
persoane din afara societăŃii, revocabili prin decizia asociaŃilor care deŃin o
anumită cotă din capital sau de către instanŃa judecătorească, la cererea oricărui
asociat. Activitatea societăŃii se controlează permanent de către membrii
asociaŃi, care au dreptul să ceară administratorului informaŃii şi lămuriri privind
situaŃia patrimoniului, a profiturilor, a pierderilor, precum şi de către cenzori,
care reprezintă organul de verificare a gestiunii societăŃii. Societatea se poate
dizolva datorită aceloraşi cauze de principiu ca pentru fiecare societate,
lichidarea societăŃii se poate face potrivii prevederilor statutare.

3.9 Societate de asigurări în comandită pe acŃiuni


Societatea de asigurări de tip comercial constituită din asociaŃi
comanditari, care participă în principal cu capital, dobândind acŃiuni în
schimbul vărsămintelor de capital.
Creditorii societății de asigurări în comandită pe acŃiuni sunt garantaŃi
în principal cu patrimoniul acesteia şi, în subsidiar, cu responsabilitatea solidară
şi nelimitată a comanditaŃilor, acŃionarii au numai o responsabilitate limitată la
valoarea acŃiunilor lor.
Se organizează, funcŃionează, se dizolvă şi se lichidează după aceleaşi
norme ca şi societatea de asigurare anonimă pe acŃiuni .
Firma societăŃii conŃine numele comanditaŃilor, ceea ce învederează că
există un element personal care o distinge de societatea de asigurări anonimă pe
acŃiuni. ComanditaŃii administratori îşi păstrează calitatea aceasta pe toată durata
existenŃei societăŃii şi au deplina libertate în gestionarea patrimoniului ei.
În momentul în care comanditaŃii nu se mai bucură de încrederea majo-
rităŃii comanditarilor, adunarea acŃionarilor îi poate revoca, în funcŃie de votul
majorităŃii cerute pentru valabilitatea hotărârilor privind modificarea statutului
societăŃii. ComanditaŃii astfel revocaŃi din funcŃia de administratori au dreptul să
părăsească societatea şi să ceară despăgubiri dacă apreciază că revocarea s-a
făcut fără motive temeinice. De asemenea, comanditarii care s-au opus revocării
comanditaŃilor au dreptul să se retragă din societate şi să pretindă restituirea
contravalorii acŃiunilor pe care le au.
3.10 Societate de asigurări în comandită simplă
Societatea desfăşoară activitatea sub o firmă socială în care pot să
figureze numai numele şi prenumele comanditaŃilor, dacă un comanditar
consimte ca numele său să fie trecut pe firma societăŃii, acest fapt are drept
consecinŃă pierderea de către el a obligaŃiei de răspundere limitată.
ObligaŃiile sunt garantate cu patrimoniul social şi este constituită din două
categorii de membri: comanditaŃii care răspund solidar şi nemărginit pentru
riscurile preluate în asigurare şi comanditarii care răspund limitat, până la
capitalul (aportul social) pe care s-au angajat să-1 aducă în societate sub formă
de acŃiuni sau de părŃi sociale.
Potrivit acestei structuri, societatea se mai numeşte şi societate în
comandită pe acŃiuni . Este administrată în mod exclusiv de comanditaŃi care, în
limitele prevăzute de statul, sunt liberi să facă toate actele şi să adopte toate
deciziile pe care le consideră că sunt cele mai bune, fără ca asociaŃii comanditari
să aibă dreptul să se opună. Dacă un comanditar participă de fapt la
administrarea societăŃii, el devine practic comanditat şi are aceeaşi răspundere
ca şi comanditaŃii.
ComanditaŃii pot numai să supravegheze raŃional activitatea, cum ar fi,
verificarea registrelor societăŃii, constatarea şi semnalarea eventualelor abuzuri
în gestiune a administratorilor şi constrângerea autorilor abuzurilor să se retragă
din societate.
ObligaŃiile pe care şi le-a asumat societatea şi riscurile preluate în
asigurare sunt garantate în primul rând cu patrimoniul acesteia şi numai în
subsidiar cu patrimoniile comanditaŃilor. Creditorii societăŃii nu pot acŃiona sub
nici o formă împotriva comanditarilor, deoarece aceştia nu sunt supuşi nici
obligaŃiei de restituire a dobânzilor şi dividendelor încasate cu bună-credinŃă şi
pe baza unor bilanŃuri întocmite în mod obişnuit.
Comanditarii care tratează cu terŃe persoane în numele societăŃii, cu sau
fără procură din partea acesteia, îşi pierd calitatea responsabilităŃii limitate, ceea
ce înseamnă că devin răspunzători cu toate bunurile lor pentru toate datoriile
prezente şi viitoare ale societăŃii.
3.11 Societate de asigurări în nume colectiv
Societate de asigurări comercială ce se constituie prin asociere, având la
bază încrederea reciprocă, a unor parteneri ce se cunosc între ei, care aduc apor-
turi patrimoniale, iau parte la activitatea societăŃii, realizând fiecare un anumit
rol în cadrul ei.
Membrii asociaŃi sunt răspunzători în mod solidar pentru datoriile
societăŃii, obligându-se în nume colectiv şi cu răspundere subsidiară, beneficiind
de dreptul de a dezbate problemele societăŃii.
Răspunderea solidară şi nelimitată a membrilor asociaŃi produc
următoarele consecinŃe: firma socială este constituită din numele tuturor
asociaŃilor sau numai a unora dintre ci, cu specificarea că mai există şi alŃi
membri asociaŃi: membrii asociaŃi sunt răspunzători numai pentru obligaŃiile
asumate prin firma socială şi sub semnătura administratorilor autorizaŃi ai so-
cietăŃii.
Membrii asociaŃi au obligaŃiile: să utilizeze capitalul sau bunurile
societăŃii numai ca asociaŃi; să folosească din fondurile sociale numai sumele
asupra cărora s-a stabilit că pot fi afectate cheltuielilor personale; să nu se
angajeze într-o altă societate cu răspundere nelimitată care are acelaşi obiect de
asigurare şi face aceleaşi operaŃiuni de asigurare pe cont propriu.
Membrii asociaŃi care nu-şi îndeplinesc obligaŃiile faŃă de societate, abu-
zează de semnătura socială sau de capitalul social sau comit fraude în de-
trimentul societăŃii, pot fi excluşi din societate, ei rămân însă răspunzători pentru
obligaŃiile asumate de societate până în momentul în care au fost excluşi din
societate.
Societatea îşi încetează activitatea în următoarele cazuri: moartea,
interdicŃia sau incapacitatea oricărui asociat, falimentul.

3.12 Societate de reasigurări


Este societatea care se ocupă numai de primiri şi cedări în reasigurare.
Atât primirile, cât şi cedările în reasigurare efectuate de o societate de
reasigurări se fac în baza contractului de reasigurare. În general, volumul ac-
tivităŃii societăților de reasigurări este influenŃat de nivelul de dezvoltare al
activităŃii de asigurare, deoarece orice contract de reasigurare este derivat dintr-
un contract de asigurare şi nu poate fi încheiat pentru o sumă care să depăşească
suma asigurată.
Cea mai mare parte din activitatea de reasigurare (aproape 4/5) este
realizată de către instituŃii şi societăŃi de asigurări şi numai l/5 se realizează de
către societăŃi de reasigurări (reasiguratori profesionişti).

SecȘiunea a- 4-a Redresarea şi falimentul societăŃilor de asigurare

Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea


asigurărilor prevedea în Capitolul al VI-lea dispoziŃii referitoare la redresarea,
reorganizarea şi lichidarea asigurătorilor. Aceste norme, respectiv art. 29-32, au
fost abrogate expres prin art. 80 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea
financiară şi falimentul societăŃilor de asigurare.
Legea nr. 503/2004, în vigoare din 14 ianuarie 2005, se aplică tuturor
asigurătorilor şi reasiguratorilor astfel cum au fost aceştia definiŃi la art. 2 din
Legea nr. 32/2000. Normele privind redresarea financiară şi falimentul
societăŃilor de asigurare se aplică şi sucursalelor societăŃilor de asigurare şi
reasigurare care au sediul în străinătate, precum şi filialelor societăŃilor de
asigurare şi reasigurare din alte state, autorizate să funcŃioneze în România, dar
nu şi intermediarilor în asigurări, adică brokerilor de asigurare şi agenŃilor de
asigurare.
Articolul 5 lit. h) din Legea nr. 32/2000 enumera între atribuŃiile Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor şi obligaŃia de supraveghere a situaŃiei financiare
a asigurătorilor, reasigurătorilor ți brokerilor, precum şi activitatea altor
intermediari în asigurări şi în reasigurări.
Astfel, în vederea prevenirii insolvabilităŃii unui asigurător, precum şi a
redresării acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va efectua, cel puŃin
o dată pe an, un control referitor la situaŃia financiară a asigurătorilor, pentru a
verifica respectarea dispoziŃiilor legale cu privire la marja de solvabilitate şi la
menŃinerea nivelului capitalului social.
Un asigurător este obligat să îşi determine anual gradul de solvabilitate şi
să transmită raportări anuale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, inclusiv
raportări privind asigurările de viaŃă, precum şi informaŃiile, documentele şi
certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte. Comisia analizează
documentele şi rapoartele trimise de societăŃile de asigurare, iar dacă apreciază
că asigurătorul se află în pragul de insolvabilitate sau are un risc ridicat de
insolvabilitate, care pune în pericol onoarea obligaŃiilor asumate faŃă de
asiguraŃi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va solicita consiliului de
administraŃie al asigurătorului întocmirea şi aplicarea unui plan de redresare
financiară.
4.1 Procedura de redresare financiară.
Procedura de redresare financiară implică orice intervenŃie a Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor pentru luarea măsurilor necesare restabilirii situaŃiei
financiare a societăŃii de asigurare, în scopul prevenirii stării de insolvabilitate a
acesteia şi a evitării declanşării procedurii falimentului.
Comisia este singura autoritate competentă să dispună cu privire la
aplicarea măsurilor de redresare financiară a societăŃilor de asigurări atunci când
constată că nu au fost respectate normele privind comunicarea informaŃiilor
solicitate de Comisie ori alte dispoziŃii privind activitatea de asigurare, fiind
periclitată onorarea obligaŃiilor asumate faŃă de creditorii de asigurări.
De asemenea, conform dispoziŃiilor art. 7 din Legea nr. 503/2004, se
aplică de către Comisie măsurile de redresare financiară atunci când valoarea
marjei de solvabilitate disponibile scade sub limita minimă prevăzută de
reglementările emise, ori sub limita minimă prevăzută de reglementările legale
în vigoare pentru fondul de siguranŃă.
Când constată incidenŃa vreuneia dintre aceste situaŃii, Comisia poate
dispune deschiderea procedurii de redresare financiară fie pe bază de plan, fie
prin administrare specială.
Decizia Comisiei, potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 503/2004, va
conŃine măsurile prudenŃiale de restrângere a activităŃii societăŃii de asigurare,
precum:
a) limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise, pe o perioadă
cuprinsă între 3 luni şi un an, astfel încât acestea să nu depăşească valorile
stabilite prin decizia de deschidere a procedurii de redresare;
b) interzicerea reînnoirii contractelor de asigurare ajunse la scadenŃă sau,
după caz, doar a unor tipuri de contracte de asigurare, expres stabilite prin
decizia de redresare financiară;
c) interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare şi a încasării
primelor aferente, pe perioada expres stabilită prin decizia de redresare
financiară;
d) efectuarea de către societatea de asigurare a transferului portofoliului
de asigurări, în tot sau în parte, în condiŃiile şi cu respectarea prevederilor legale
în vigoare în materie; în cazul dispunerii acestei măsuri, societatea de asigurare
va efectua operaŃiunile privind transferul de portofoliu în regim de urgenŃă, fără
ca acestea să poată depăşi 60 de zile de la data luării măsurii;
e) obligarea administratorilor societăŃii de asigurare de a convoca de
îndată o adunare generală extraordinară, cu propunerea efectuării operaŃiunii de
majorare a capitalului social sau, după caz, a fondului de rezervă liberă vărsat;
termenul de întrunire nu va putea fi mai mare de 5 zile de la data convocării, iar
efectuarea operaŃiunilor de majorare a capitalului social nu va putea depăşi 30 de
zile lucrătoare de la data primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare
financiară;
f) interzicerea efectuării de către societatea de asigurare a anumitor
investiŃii;
g) restrângerea reŃelei teritoriale a societăŃii de asigurare prin desfiinŃarea,
în condiŃiile legii, a anumitor filiale şi sucursale, puncte de lucru şi/sau a altor
sedii secundare ale societăŃii de asigurare, precum şi/sau înlocuirea persoanelor
semnificative cu privire la care s-a stabilit responsabilitatea pentru ajungerea
societăŃii în procedura de redresare financiară;
h) verificarea, inventarierea şi instrumentarea, după caz, a dosarelor de
daună înregistrate în evidenŃele societăŃii de asigurare, în vederea evaluării
daunelor reale şi a stabilirii obligaŃiilor de plată faŃă de creditorii de asigurări;
activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în
regim de urgenŃă, fără a se putea depăşi un termen de 30 de zile de la data
primirii deciziei de declanşare a procedurii de redresare financiară;
i) luarea unor măsuri cu privire la bunurile şi/sau activele societăŃii de
asigurare, constând în inventarierea lor de către aceasta şi conservarea pe toată
perioada procedurii de redresare financiară; răspunderea pentru neaplicarea sau
aplicarea necorespunzătoare a acestor măsuri dispuse de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor aparŃine persoanelor semnificative ale societăŃii de
asigurare;
j) numirea uneia sau mai multor persoane care să supravegheze modul de
întocmire şi de respectare a planului de redresare financiară;
k) orice alte măsuri prudenŃiale necesare restabilirii situaŃiei financiare a
societăŃii de asigurare în vederea garantării protejării drepturilor şi intereselor
legitime ale creditorilor de asigurări.
Decizia trebuie motivată şi se publică în Monitorul Oficial şi în 2 ziare de
circulaŃie naŃională, iar un extras al acesteia se va publica, prin grija Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor în Jurnalul Oficial al ComunităŃii Europene.
Planul de redresare financiară. Măsurile de redresare financiară îşi
produc toate efectele în ceea ce priveşte creditorii de asigurări, inclusiv în ceea
ce priveşte acŃionarii sau asociaŃii şi angajaŃii societăŃii de asigurare, consideraŃi
ca atare, ale căror drepturi sunt exclusiv afectate ca urmare a aplicării acestor
măsuri.
Deschiderea procedurii de redresare financiară nu afectează drepturile
reale ale creditorilor sau terŃilor în ceea ce priveşte bunurile corporale sau
necorporale, activele mobiliare sau imobiliare - atât bunuri determinate, cât şi
ansambluri de bunuri nedeterminate - care aparŃin societăŃii de asigurare şi care
sunt situate pe teritoriul României sau al altui stat în momentul deschiderii
procedurii.
Consiliul de administraŃie sau administratorul unic are obligaŃia de a
redacta planul de redresare financiară şi de a-1 depune la sediul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor în termen de 20 de zile de la primirea deciziei.
Planul de redresare financiară va cuprinde, în mod obligatoriu, perspectivele de
redresare financiară a societăŃii, precum şi modalităŃile concrete şi termenele de
îndeplinire a măsurilor şi dispoziŃiilor stabilite prin decizia de redresare
financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Planul va include,
de asemenea, pentru următorii 3 ani financiari, estimări ale cheltuielilor de
achiziŃie şi de administrare, bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităŃii de
asigurare directă, a acceptărilor şi cedărilor în reasigurare, bugete anuale, o
estimare a resurselor financiare cu care se intenŃionează să se acopere obligaŃiile
asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei de solvabilitate minimă,
programe de reasigurare şi programul de plată a datoriilor.
Planul de redresare financiară avizat de Comisie va cuprinde în mod
obligatoriu perspectivele de redresare financiară a societăŃii, modalităŃile
concrete şi termenele de îndeplinire a dispoziŃiilor stabilite prin decizie. Comisia
va analiza planul şi poate decide aprobarea acestuia, completarea şi/sau
modificarea ori respingerea acestuia, în cazul admiterii planului, societatea de
asigurări va fi obligată să îndeplinească măsurile prevăzute în plan.
Până la redresarea completă a asigurătorului, precum şi în cazul în care
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consideră că situaŃia financiară a
asigurătorului se va deteriora în continuare, aceasta poate restrânge sau interzice
acestuia să dispună liber de o parte sau de toate activele sale şi poate lua orice
alte măsuri prin care să apere interesele asiguraŃilor.
Comisia poate retrage autorizaŃia pentru o parte sau pentru toate clasele de
asigurări practicate de către un asigurător, dacă acesta nu reuşeşte să se
redreseze în termenul acordat.
În cazul respingerii planului, Comisia poate obliga asigurătorul să
redacteze un program de finanŃare în regim de urgenŃă, poate desemna un
administrator special ori poate sesiza instanŃa pentru deschiderea procedurii
falimentului.
De asemenea, în cazul în care constată că măsurile de redresare financiară
nu au dat rezultate, Comisia poate, în vederea prevenirii insolvabilităŃii unui
asigurător, să numească un administrator special pentru acel asigurător, decizia
fiind executorie. împotriva deciziei, societatea de asigurare poate face plângere
la secŃia de contencios administrativ a CurŃii de Apel Bucureşti, în termen de 10
zile de la data comunicării, sub sancŃiunea decăderii.
Plângerea se judecă cu celeritate şi cu precădere şi nu suspendă
executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Citarea părŃilor nu
este obligatorie. Hotărârea instanŃei este definitivă şi poate fi atacată cu recurs.
Administrarea specială. După numirea unui administrator special, toate
atribuŃiile legale ale acŃionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative
ale asigurătorului vor fi suspendate şi vor fi transferate administratorului special.
AtribuŃiile, îndatoririle şi responsabilităŃile acŃionarilor semnificativi şi ale
persoanelor semnificative ale asigurătorului se stabilesc, de la caz la caz, de
către Comisie.
Pe perioada numirii administratorului special, se suspendă dreptul de vot
în privinŃa numirii şi revocării administratorilor şi dreptul la dividende al
acŃionarilor, activitatea consiliului de administraŃie şi a cenzorilor, precum şi
dreptul la remuneraŃie al consiliului de administraŃie şi al cenzorilor.
Suspendarea operează şi îşi produce efectele pe toată durata procedurii de
redresare financiară prin administrare specială, administratorul special preluând
integral, de la data numirii sale, atribuŃiile consiliului de administraŃie sau ale
administratorului societăŃii de asigurare supuse procedurii de redresare
financiară, aşa cum acestea rezultă potrivit legii şi actelor constitutive ale
societăŃii de asigurare.
AtribuŃiile şi încetarea calităŃii de administrator special.
Administratorul special înştiinŃează de îndată compartimentele din cadrul
asigurătorului, precum şi sediile secundare ale acestuia cu privire la măsurile de
administrare specială cuprinse în decizia de redresare financiară, măsuri pe care
este obligat să le pună imediat în practică.
Administratorul special trebuie să întocmească un raport amănunŃit cu
privire la situaŃia financiară a societăŃii de asigurare, cu precizarea inclusiv a
cauzelor care au condus la declanşarea procedurii de redresare financiară şi
menŃionarea persoanelor a căror activitate este imputabilă în acest sens.
Raportul va preciza, de asemenea, măsurile întreprinse de administratorul
special, precum şi posibilităŃile reale şi operative de redresare financiară a
societăŃii de asigurare sau, după caz, motivele care împiedică atingerea scopului
acestei proceduri.
Raportul se întocmeşte şi se transmite Comisiei în termen de cel mult 10
zile lucrătoare de la data desemnării administratorului special. La cererea
administratorului special, pentru motive temeinice, durata de întocmire şi de
prezentare a raportului poate fi prelungită de Comisie cu cel mult 15 zile
lucrătoare.
Administratorul special gestionează şi administrează activitatea
asigurătorului, stabilind condiŃiile optime pentru conservarea activelor şi
încasarea creanŃelor în interesul asiguraŃilor şi al celorlalŃi creditori. De
asemenea, administratorul special este obligat să prezinte lunar sau ori de câte
ori va solicita Comisia de Supraveghere a Asigurărilor evaluarea situaŃiei
financiare a societăŃii de asigurare administrate.
Executarea mandatului, precum şi exercitarea atribuŃiilor
administratorului special se duc la îndeplinire de către persoana expres
desemnată prin decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fără ca
administratorul special să poată conferi atribuŃiile sale, în tot sau în parte, unei
terŃe persoane.
În îndeplinirea atribuŃiilor sale, administratorul special angajează
societatea de asigurare supusă procedurii de redresare financiară în raporturile
acesteia cu terŃii şi răspunde, potrivit legii, de modul de executare a deciziei de
redresare financiară.
Pentru activitatea depusă, administratorul special are dreptul la o
remuneraŃie care se va stabili de Comisie, având ca punct de referinŃă
remuneraŃia persoanelor semnificative ale asigurătorului supus administrării
speciale. Pentru motive întemeiate, Comisia poate dispune, oricând în cursul
procedurii de redresare financiară, înlocuirea administratorului special.
Încetarea calităŃii de administrator special are loc prin revocarea deciziei
de redresare financiară prin administrare specială, prin înlocuirea
administratorului special sau prin renunŃarea acestuia la mandatul primit,
precum şi prin decesul administratorului special persoană fizică ori ca urmare a
dizolvării,lichidării ori a constatării stării de insolvabilitate a administratorului
special persoană juridică.
Închiderea procedurii de redresare financiară.
Închiderea procedurii de redresare financiară se dispune de Comisie
atunci când se constată redresarea financiară a societăŃii, ca urmare a îndeplinirii
în mod corespunzător a modalităŃii şi a măsurilor de redresare financiară. Prin
decizia de închidere a procedurii de redresare financiară, Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor dispune revocarea deciziei de numire a
administratorului special.
Comisia dispune închiderea procedurii de redresare financiară a societăŃii
de asigurare şi în cazul în care măsurile aplicate în cadrul procedurii de
redresare financiară nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi
în condiŃiile stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada în
care au fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-
au generat. Administratorul special este Ńinut de obligaŃia de a da socoteală
despre modul de îndeplinire a mandatului primit.
În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată starea de
insolvabilitate a societăŃii de asigurare, va dispune, prin decizie motivată,
închiderea procedurii de redresare financiară, retragerea autorizaŃiei de
funcŃionare a societăŃii de asigurare, precum şi înregistrarea cererii de declanşare
a falimentului, în condiŃiile legii. Decizia este executorie şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi în două ziare de circulaŃie
naŃională. împotriva deciziei, se poate face plângere la secŃia de contencios
administrativ a CurŃii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data
comunicării, sub sancŃiunea decăderii. Plângerea se judecă cu celeritate şi cu
precădere fără a suspenda executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor. Hotărârea instanŃei este definitivă şi poate fi atacată cu recurs, în
condiŃiile legii.
La data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare
financiară şi constatarea stării de insolvabilitate a societăŃii de asigurare, se naşte
dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul
de garantare, iar administratorul Fondului de garantare se subrogă în toate
drepturile creditorilor de asigurări pentru plăŃile efectuate.

4.2 Procedura falimentului societăŃilor de asigurare


Potrivit dispoziŃiilor art. 28 din Legea nr. 503/2004, procedura
falimentului se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, fie de societatea de asigurare debitoare sau de
creditorii acesteia.
Astfel, societatea de asigurare debitoare aflată în stare de insolvabilitate
este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii
falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data
intervenirii sau, după caz, a creării stării de insolvabilitate.
Cererea se înaintează şi Comisiei, odată cu actele şi documentele
doveditoare în vederea analizării acesteia şi a formulării întâmpinării. Societatea
de asigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al
activelor care acoperă rezervele tehnice.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate introduce o cerere privind
declanşarea procedurii falimentului împotriva unei societăŃi de asigurare
debitoare, în cazul scăderii valorii marjei de solvabilitate disponibile sub
jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru
fondul de siguranŃă, precum şi în imposibilitatea restabilirii situaŃiei financiare a
societăŃii de asigurare în cadrul procedurii de redresare financiară.
De asemenea, şi creditorii societăŃii de asigurare debitoare pot înregistra
la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăŃii
debitoare.
În urma pronunŃării hotărârii de declanşare a procedurii falimentului,
tribunalul comunică de îndată despre aceasta părŃilor interesate,
administratorului fondului de garantare, precum şi oficiului registrului
comerŃului în evidenŃele căruia societatea de asigurare debitoare este
înmatriculată, în vederea efectuării menŃiunii „societate de asigurare în
faliment".
Comunicarea se publică, prin grija Comisiei, în cel puŃin două ziare de
circulaŃie naŃională. în cazul în care societatea de asigurare debitoare are
deschise sucursale şi filiale în alte Ńări, Comisia comunică de îndată autorităŃii de
supraveghere din Ńara gazdă a sucursalei,filialei respective, despre hotărârea
privind deschiderea procedurii de faliment.
De la data deschiderii procedurii, se va bloca negocierea acŃiunilor din
capitalul societăŃii şi se va ridica dreptul administratorului de a reprezenta
societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele.
Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinŃă
retragerea de către Comisie a autorizaŃiei de funcŃionare a societăŃii de asigurare
debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunŃării hotărârii.
Articolul 44 din Legea nr. 503/2004 prevede că retragerea autorizaŃiei de
funcŃionare nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană împuternicită în
acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaŃiunile de administrare
ale societăŃii de asigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar
sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaŃiuni se vor
putea desfăşura numai cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor.
De la data pronunŃării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, se
suspendă toate acŃiunile judiciare şi extrajudiciare, precum şi procedurile
individuale de executare silită îndreptate împotriva societăŃii debitoare.
CreanŃele de asigurări constatate prin titluri executorii ulterioare deschiderii
procedurii se înregistrează la tribunal.
AtribuŃiile tribunalului, judecătorului-sindic şi ale lichidatorului.
Specificul procedurii falimentului societăŃilor de asigurări constă în
partajarea competenŃei între tribunal şi judecătorul-sindic, deşi în ceea ce
priveşte atribuŃiile acestora există numeroase contradicŃii, unele atribuŃii fiind
date atât în competenŃa tribunalului, cât şi în cea a judecătorului-sindic, iar
uneori chiar în competenŃa lichidatorului.
Principalele atribuŃii ale tribunalului sunt enumerate la art. 38 din Legea
nr. 503/2004, respectiv pronunŃarea hotărârii de deschidere a procedurii
falimentului, desemnarea judecătorului-sindic, stabilirea atribuŃiilor acestuia,
înlocuirea lui, judecarea acŃiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru
anularea unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare hotărârii de
declanşare a procedurii falimentului, confirmarea planului de distribuire a
sumelor obŃinute din lichidare, stabilirea răspunderii civile a organelor de
conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari şi a personalului de execuŃie sau
cu atribuŃii de control din cadrul societăŃii de asigurare debitoare, aprobarea
modalităŃii de lichidare, confirmarea tranzacŃiilor de cumpărare de active şi
asumare de pasive, confirmarea concordatului şi pronunŃarea hotărârii de
închidere a procedurii falimentului. Hotărârile tribunalului sunt definitive şi
executorii şi pot fi atacate cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Recursul se judecă de către Curtea de Apel Bucureşti, cu celeritate şi cu
precădere.
Pe de altă parte, judecătorul-sindic are ca atribuŃii principale: desemnarea
lichidatorului, controlul asupra activităŃii acestuia, luarea măsurilor care se
impun din analiza rapoartelor lichidatorului, precum şi soluŃionarea obiecŃiilor
împotriva acestora, avizarea planului de distribuire a sumelor obŃinute din
lichidare şi supunerea acestuia tribunalului, spre confirmare, admiterea planului
de lichidare a unor bunuri din patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare, cu
avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la acoperirea
pasivului, aprobarea concordatului, cu avizul prealabil al Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, judecarea contestaŃiilor împotriva cererii
introductive, judecarea contestaŃiilor formulate împotriva măsurilor dispuse de
lichidator, autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror
validitate este necesară forma autentică, solicitarea închiderii procedurii de
faliment.
Lichidatorul întocmeşte un raport amănunŃit asupra cauzelor şi a
împrejurărilor care au condus la starea de insolvabilitate a acesteia, cu
menŃionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabil falimentul societăŃii de
asigurare, consemnează şi înregistrează creanŃele, menŃine, reziliază sau denunŃă
contractele încheiate de societatea de asigurare debitoare, cu avizul Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic. Lichidatorul
este abilitat de lege să procedeze la aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor
societăŃii de asigurare debitoare şi luarea tuturor măsurilor corespunzătoare
pentru conservarea acestora, să introducă acŃiuni pentru anularea actelor
prejudiciabile şi/sau frauduloase, încheiate de societatea de asigurare debitoare
în dauna intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări în cei 3 ani
anteriori deschiderii procedurii
Conform art. 40 din Legea nr. 503/2004, lichidatorul întocmeşte planul de
lichidare, organizează negocierile tranzacŃiilor de cumpărare de active şi
asumare de pasive, Fondul de garantare, fiind abilitat să efectueze plăŃi către
creditorii de asigurări. Lichidatorul urmăreşte încasarea oricăror creanŃe din
patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare şi întocmeşte un raport lunar asupra
evoluŃiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic şi îl
va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi
administratorului Fondului de garantare.
Lichidatorul reprezintă societatea de asigurare, prin încheierea oricăror
documente, în numele societăŃii de asigurare debitoare, iniŃierea şi coordonarea,
în numele acesteia, a oricărei acŃiuni sau proceduri legale, lichidarea bunurilor şi
a drepturilor din patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare, cu avizul prealabil
al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi înştiinŃarea administratorului
Fondului de garantare, precum şi cu aprobarea judecătorului-sindic.
Toate măsurile luate de lichidator în exercitarea atribuŃiilor conferite de
lege trebuie aduse la cunoştinŃa judecătorului-sindic prin întocmirea de rapoarte
lunare în legătură cu activitatea de lichidare, lichidatorul întocmind şi bilanŃul
final de lichidare. Toate contestaŃiile se soluŃionează în primă instanŃă de
tribunal, iar în recurs de Curtea de Apel Bucureşti.
Articolul 50 din Legea nr. 503/2004 prevede că tribunalul poate dispune
ca o parte din pasivul societăŃii de asigurare ajunse în stare de insolvabilitate să
fie suportată de către membrii organelor de conducere, cenzori şi auditori
financiari, personalul de execuŃie şi/sau cu atribuŃii de control intern, care au
deŃinut funcŃiile respective în cei 3 ani anteriori începerii procedurii, dacă au
contribuit la ajungerea societăŃii de asigurare în această situaŃie.
Procedura falimentului se închide de tribunal, prin hotărâre, la solicitarea
judecătorului-sindic, în situaŃia în care s-a aprobat raportul final, toate fondurile
şi/sau bunurile din averea societăŃii de asigurare debitoare au fost distribuite,
creanŃele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui concordat ori a unei
alte măsuri asemănătoare ori toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost
recuperate de către acesta. Tribunalul poate pronunŃa oricând în cursul
procedurii o hotărâre de închidere dacă se constată că nu există active în
patrimoniul societăŃii de asigurare debitoare ori că acestea sunt insuficiente
pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi niciun creditor nu se oferă să
avanseze sumele necesare.
Spre deosebire de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenŃei, legea
privind redresarea financiară şi falimentul societăŃilor de asigurare prevede
posibilitatea încheierii unui concordat, respectiv a unei convenŃii intervenite
înainte sau după deschiderea procedurii de faliment, încheiată între societatea de
asigurare debitoare şi creditorii de asigurări, având ca obiect modul şi termenele
de plată a creanŃelor de asigurări pe care aceştia le deŃin.
Prevederile din Legea nr. 503/2004 se completează, în ceea ce priveşte
procedura de faliment a unei societăŃi de asigurare, cu prevederile Legii nr.
85/2006, precum şi cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă.
CURSUL V
NORME LEGALE PRIVIND DREPTURILE ȘI OBLIGAȘIILE
ASIGURATORILOR ȘI REASIGURATORILOR

SecȘiunea a-1-a ObligaŃiile documentare, tehnice Și de capital ale


asigurătorului
1.1 ObligaŃiile documentare Și tehnice
Legea prevede în sarcina asigurătorilor o serie de obligaŃii prin care controlul
organizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să fie cât mai eficient.
Printre obligaŃiile asiguratorului, menŃionăm:
- să conducă evidenŃa contabilă şi operativă, care să permită: întocmirea
rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; analiza
rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa
în ansamblu este rentabilă;
- să supravegheze activitatea personalului propriu, a unităŃilor din
subordine şi a agenŃilor, subagenŃilor şi agenŃilor subordonaŃi şi să instituie
proceduri antifraudă, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare
desfăşurată de asigurător;
- să îşi organizeze proceduri de control intern;
- să transmită, în termen, bugetul de venituri şi cheltuieli către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor;
- să îşi organizeze un sistem intern de management al riscului;
- asigurătorii cu activitate compozită, care practică atât asigurări de viaŃă,
cât şi asigurări de accidente şi de sănătate din grupul asigurărilor generale, sunt
obligaŃi să organizeze şi să conducă separat activitatea contabilă pentru cele
două activităŃi de asigurare;
- să întocmească rapoarte privind activitatea de reasigurare şi programe de
reasigurare;
- să instituie proceduri şi să întreprindă măsuri de pregătire a personalului
propriu pentru a respecta legislaŃia în vigoare privind prevenirea spălării banilor
şi combaterea actelor de terorism;
- să întocmească şi să prezinte situaŃii financiare individuale şi orice alte
raportări financiare, în conformitate cu reglementările Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor;
- să Ńină un registru special al activelor admise să acopere rezervele
tehnice constituite pentru asigurările generale şi, separat, un registru pentru
activele constituite pentru asigurările de viaŃă;
- să instituie proceduri de avizare, constatare şi soluŃionare a daunelor în
conformitate cu normele legale;
- să instituie proceduri de primire şi soluŃionare a reclamaŃiilor, inclusiv
pe cale amiabilă, să Ńină un registru în acest sens şi să facă raportările către
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
- să asigure auditarea situaŃiilor financiare anuale de un auditor persoană
juridică, autorizat de Camera Auditorilor Financiari din România, aprobat de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu normele emise în
aplicarea prezentei legi.
- să publice anual un raport care va conŃine cel puŃin informaŃiile
prevăzute în norme emise în aplicarea prezentei legi;
- să prezinte direcŃiilor de specialitate şi echipelor de control ale Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor toate raportările, documentele, situaŃiile şi
informaŃiile solicitate de acestea.
Asigurătorul trebuie să îşi conducă activitatea, cu respectarea normelor
prudenŃiale specifice, conform practicilor în asigurări şi să prevadă:
a) organizarea şi desfăşurarea activităŃii cu prudenŃă şi profesionalism, în
concordanŃă cu natura şi mărimea activităŃii prestate;
b) încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiŃiile de
calificare, pregătire şi de competenŃă profesională, în conformitate cu normele
emise în aplicarea prezentei legi.
Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să
elaboreze:
a) propriile condiŃii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare
la contractul de asigurare;
b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiŃiile de asigurare, în
funcŃie de opŃiunea proprie sau de cea a asiguratului;
c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
d) propriile reglementări şi instrucŃiuni de constatare şi lichidare a daunelor,
în strictă concordanŃă cu prevederile cuprinse în condiŃiile şi în clauzele de
asigurare;
e) reglementări interne privind constituirea şi menŃinerea rezervelor tehnice,
în funcŃie de propriul sistem de evidenŃă operativă, cu respectarea normelor
emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

1.2 ObligaŃiile de capital , solvabilitate Și fondurile de asigurare

Asigurătorii trebuie să menŃină, pe parcursul derulării activităŃii,


cumulativ, atât capitalul social vărsat (sau fondul de rezervă liberă vărsat, în
cazul societăŃilor mutuale), marja de solvabilitate minimă şi fondul de siguranŃă.
Potrivit dispoziŃiilor legale, asigurătorii trebuie să îşi conducă activitatea
cu prudenŃă şi profesionalism, respectând normele prudenŃiale specifice.
Fondul de rezervă liberă vărsat reprezintă totalul sumelor cu care membrii
societăŃii mutuale au contribuit la fondurile acesteia.
Spre deosebire de asigurătorul societate pe acŃiuni, societatea mutuală de
asigurări este o persoană juridică civilă ai cărei membri sunt deopotrivă asiguraŃi
şi asigurători.
Atât capitalul social vărsat, cât şi fondul de rezervă liberă vărsat se depun
integral în formă bănească. Legea prevede valorile minime ale capitalului social
vărsat sau ale fondului de rezervă liberă vărsat, valori care se actualizează
periodic de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Capitalul social vărsat , după data aderării României la Uniunea
Europeană, fondul de siguranŃă ori, în cazul unei societăŃi mutuale, fondul de
rezervă liberă vărsat;
Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat nu
poate fi mai mic de: 700.000 lei pentru activitatea de asigurări generale,
exceptând asigurările obligatorii; 1.400.000 lei pentru activitatea de asigurări
generale; 1.000.000 lei pentru activitatea de asigurări de viaŃă;
Capitalul social vărsat şi fondul de rezervă liberă vărsat, stabilite se vor
actualiza periodic prin norme de Comisie. Capitalul social vărsat sau, după caz,
fondul de rezervă liberă vărsat, prevăzute trebuie să fie depuse integral în formă
bănească, atât la constituirea, cât şi la majorarea acestora.
La majorarea capitalului social cu aport în numerar echivalent valută se
va utiliza cursul valutar comunicat de Banca NaŃională a României la data
efectuării subscrierii sau a vărsării acestuia.
Asigurătorul trebuie să deŃină în orice moment o marjă de solvabilitate
disponibilă corespunzătoare activităŃii desfăşurate de către acesta. Marja de
solvabilitate disponibilă, precum şi solvabilitatea ajustată în vederea exercitării
supravegherii suplimentare se calculează şi se raportează conform prevederilor
stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
În funcŃie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sunt obligaŃi să îşi
determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităŃi de calcul şi de
raportare se stabilesc prin norme emise în aplicarea legii.
O treime din marja de solvabilitate minimă, trebuie să constituie fondul
de siguranŃă, elementele care constituie fondul de siguranŃă se stabilesc prin
norme.
Mărimea fondului de siguranŃă nu poate fi mai mică decât cea prevăzută
în legislaŃia europeană din domeniul asigurărilor şi va fi actualizată prin norme
emise în concordanŃă cu prevederile legislaŃiei. În funcŃie de clasele de riscuri
subscrise, valoarea minimă a fondului de siguranŃă se stabileş te tot prin norme
pentru aplicarea legii. Pentru societăŃile mutuale, fondul de siguranŃă este cel
puŃin 3/4 din valoarea minimă a fondului de siguranŃă stabilit pentru asigurători.
în cazul sucursalelor ce aparŃin societăŃilor de asigurare cu sediul social în state
terŃe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranŃă este cel puŃin jumătate
din valoarea minimă a fondului de siguranŃă stabilită pentru asigurător. Pentru
societăŃile care practică asigurări de viaŃă, marja de solvabilitate care trebuie
menŃinută în permanenŃă nu poate fi mai mică decât capitalul social vărsat plus
4% din rezerva matematică aferentă fondului asigurărilor de viaŃă.
În funcŃie de clasele de asigurări pe care le practică, asigurătorii sunt
obligaŃi să menŃină o marjă de solvabilitate minimă, adică un surplus de active
astfel încât să fie în măsură să îşi garanteze obligaŃiile asumate.
Potrivit normelor emise de Comisie, gradul de solvabilitate a unei societăŃi se
determină ca raport între activul net şi marja de solvabilitate minimă.
Pentru a preveni starea de insolvabilitate, conducerea societăŃii de asigurări
trebuie să monitorizeze în permanenŃă riscurile asumate, activele, care trebuie să
fie libere de sarcini, rezervele tehnice constituite, rata daunelor pe fiecare clasă
de asigurări, contractele de reasigurare încheiate, politicile de investiŃii.
Marja de solvabilitate se calculează potrivit unei formule care ia în calcul
o serie de elemente: volumul primelor de asigurare încasate, primele încasate din
activitatea de reasigurare, totalul primelor anulate în decursul ultimului exerciŃiu
financiar, totalul impozitelor şi taxelor aferente primelor de asigurare incluse în
calcul, totalul daunelor nete şi al daunelor brute din ultimul exerciŃiu financiar.
De asemenea, în funcŃie de clasele de riscuri subscrise, se stabileşte
valoarea fondului de siguranŃă, care, pentru asigurătorii cu sediul în România,
este o treime din marja de solvabilitate minimă.
AcŃiunile emise de asigurători pot fi numai nominative.
Activele unui asigurător sau reasigurător admise să reprezinte rezervele
tehnice brute trebuie să fie localizate în România sau într-un alt stat membru,
pentru riscurile subscrise în România ori în alt stat membru.
Activele fiecărui asigurător admise să reprezinte rezervele tehnice nu pot
fi grevate de sarcini şi nu pot face obiectul unor garanŃii de orice fel, în favoarea
terŃilor.
Activele libere de sarcini admise să reprezinte rezervele tehnice
constituite de sucursale stabilite pe teritoriul României, aparŃinând unor societăŃi
de asigurare cu sediul social în state terŃe, trebuie păstrate în România până la
valoarea minimă a fondului de siguranŃă, iar surplusul poate fi păstrat în statele
membre.
Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital
şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare şi imobiliare, precum acŃiuni,
obligaŃiuni, alte titluri de participaŃie, depozite bancare, clădiri destinate
activităŃii proprii sau închirierii.
În ceea ce priveşte fondul de asigurare se constată următoarele:
– fondul de asigurare se constituie în expresie bănească chiar şi atunci
când asigurătorul îşi onorează obligaŃiile asumate prin prestaŃii în natură;
– prin participarea la constituirea fondului de asigurare, la dispoziŃia unei
organizaŃii specializate, se formează o comunitate de risc;
– constituirea şi utilizarea fondului de asigurare se bazează pe aplicarea
principiului mutualităŃii. De asemenea, în funcŃie de clasele de riscuri subscrise,
se stabileşte valoarea fondului de siguranŃă, care, pentru asigurătorii cu sediul în
România, este o treime din marja de solvabilitate minimă.
În cazul sucursalelor aparŃinând societăŃilor de asigurare cu sediul social
în state terŃe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranŃă reprezintă cel
puŃin jumătate din valoarea minimă a fondului de siguranŃă stabilită pentru
asigurător.
Fondurile se constituie descentralizat, dar se utilizează în mod centralizat
de către societăŃile de asigurări. Fondul de asigurare se formează în mod
descentralizat, prin încasarea de prime de asigurare sau cotizaŃii, achitate de
către acele persoane fizice sau juridice, care sunt interesate în înlăturarea
eventualelor pagube provocate de anumite fenomene (evenimente). O
caracteristică a fondului de asigurare este aceea că se constituie în vederea
acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare şi nesigure. Din acest
fond nu sunt suportate pierderile determinate de folosirea şi consumarea normală
a acestora sau de diminuarea valorii lor din diverse motive.
Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
a) plata indemnizaŃiei de asigurare la acoperirea pagubelor provocate de
fenomenele, evenimentele sau accidentele în cadrul asigurărilor de bunuri şi de
răspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;
b) plata despăgubirilor şi pentru finanŃarea unor acŃiuni cu caracter
preventiv, acolo unde este cazul;
c) acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti şi pentru constituirea
unor fonduri de rezervă care să fie la dispoziŃia societăŃii de asigurări sau a
organizaŃiei mutuale de asigurare etc.
La societăŃile mutuale de asigurări, fiecare membru are calitatea atât de
asigurat, cât şi de asigurător, iar contribuŃiile acestora se regularizează la
sfârşitul fiecărui an.
Fondul de rezervă liber vărsat reprezintă totalul sumelor cu care membrii
societăŃii mutuale au contribuit la fondurile acesteia.
La asigurările de viaŃă, sub aspect financiar, avem de-a face cu o activitate
de intermediere financiară între persoanele fizice asigurate, care achită prime în
mod eşalonat şi solicitanŃii de resurse financiare suplimentare. Ca urmare,
asigurările de viaŃă oferă persoanelor fizice nu numai o protecŃie ca atare, dar şi
un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti. Totodată,
societăŃile de asigurări, atunci când dispun de resurse băneşti, apar pe piaŃa
financiară cu o ofertă de capital, atât pentru plasamente, cât şi pentru acordarea
de împrumuturi, fie pentru acoperirea unor deficite bugetare, fie pentru
finanŃarea unor investiŃii.
Asigurările de pagube (daune), având esenŃialmente caracter de despăgu-
bire, reunesc asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi au ca scop repararea
prejudiciului care ameninŃă patrimoniul asiguratului.
Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu
se poate cunoaşte dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria
probabilităŃilor.
Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) pe teritoriul
României şi în afara lui au obligaŃia de a constitui Fondul comun Carte Verde.
ToŃi asigurătorii autorizaŃi să practice asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (clasa 10 lit. B din
lege, cu excepŃia răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie
Fondul de protecŃie a victimelor străzii, denumit în continuare Fond.
Fondul se constituie ca asociaŃie, persoană juridică de drept privat fără
scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociaŃii şi
fundaŃii, ale prezentei legi şi ale normelor din domeniu.
Actul constitutiv al asociaŃiei, precum şi modificările ulterioare vor fi
avizate în prealabil de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Fondul este condus de un consiliu director format din 5 membri, care sunt
supuşi avizului prealabil al Comisiei.
Un membru al consiliului director al Fondului va fi numit de către
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Membrii Fondului sunt obligaŃi să contribuie printr-o cotizaŃie la
constituirea şi menŃinerea stabilităŃii financiare a acestuia, proporŃional cu
volumul primelor brute încasate din vânzarea asigurării de răspundere civilă care
acoperă daune ce rezultă din folosirea vehiculelor terestre, cu excepŃia
răspunderii civile a transportatorului, până la acoperirea tuturor obligaŃiilor de
plată.
Nivelul cotizaŃiei şi termenele de plată ale acesteia se stabilesc anual de
către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Cuantumul cotizaŃiei este de până
la 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului, precum şi rectificările
acestuia se aprobă de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
În caz de deficit, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate majora în
cursul anului nivelul cotizaŃiei.
Fondul se constituie în scopul:
a) de a furniza informaŃii persoanelor vătămate prin accidente de vehicule, în
calitate de centru de informare (CEDAM);
b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă:
- vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas
neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse
prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în
vigoare, proprietarul acestuia avea obligaŃia să încheie o astfel de asigurare;
- în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire,
persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui
accident de circulaŃie produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de
acoperire, cu excepŃia României, sau pe teritoriul unui stat terŃ al cărui birou
naŃional a aderat la sistemul Carte Verde, de un vehicul care are locul obişnuit
de staŃionare într-un stat membru al SpaŃiului Economic European sau în
ConfederaŃia ElveŃiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de
asigurare a vehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la
reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare
respectivă nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul
României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului
societatea de asigurare nu poate fi identificată.
Fondul îndeplineşte aceste atribuŃii în calitate de organism de compensare.
Asigurătorii menŃionaŃi au obligaŃia să desemneze în fiecare stat
aparŃinând SpaŃiului Economic European şi în ConfederaŃia ElveŃiană un
reprezentant însărcinat cu regularizarea daunelor provocate de vehicule supuse
obligaŃiei de asigurare în România rezidenŃilor în aceste state, cu condiŃia ca
accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinŃă al
persoanei vătămate.
Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva
persoanelor aflate într-o relaŃie juridică cu el, pentru obligaŃiile de plată achitate
sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.
Actul prin care se constată şi se individualizează obligaŃia de plată a unui
asigurător la Fond constituie, potrivit legii, titlu de creanŃă.
La data scadenŃei, titlul de creanŃă devine titlu executoriu, în baza căruia
Fondul va declanşa procedura silită de recuperare a creanŃelor, conform
dispoziŃiilor Codului de procedură civilă.
În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres
împotriva entităŃii care a determinat prejudiciul.
Anual, Fondul va prezenta Consiliului Comisiei un raport de activitate,
ale cărui formă şi conŃinut sunt stabilite prin norme de aplicarea legii.
Raportul va fi însoŃit de situaŃiile financiare anuale, întocmite potrivit
legislaŃiei în vigoare şi auditate în conformitate cu prevederile legii .
În termen de 6 luni de la sfârşitul anului precedent Fondul va publica un
raport, ale cărui formă şi conŃinut sunt stabilite prin norme .
Modul de constituire, de utilizare şi de plasament al sumelor băneşti la
dispoziŃia Fondului, precum şi persoanele îndreptăŃite a fi despăgubite se
stabilesc prin norme de aplicarea a legii de către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
Dimensiunea economică a asigurării o reprezintă acoperirea daunelor
(pagubelor) provocate de anumite fenomene (evenimente), dintr-un fond de
asigurare creat din colectarea primelor de asigurare plătite de către asiguraŃi şi
având ca destinaŃie:
– plata daunelor;
– crearea unui fond de rezervă (din care se vor achita daunele mari);
– acoperirea cheltuielilor administrative ale societăŃii.
Trebuie subliniat faptul că fondul de asigurare se constituie în vederea
acoperirii unor pagube provocate de evenimente viitoare şi nesigure, deci aceste
fonduri nu acoperă pierderi cauzate de utilizarea normală a unor bunuri sau de
diminuarea valorii lor din diverse motive . Asigurarea oferă avantajul că
membrii comunităŃii afectaŃi de producerea riscului asigurat, primesc din fondul
de asigurare, cu titlu de indemnizaŃie (despăgubire), sume care pot depăşi de
câteva ori cuantumul contribuŃiei acestora la fondul respectiv.
Daunele materiale şi financiare suferite sunt despăgubite din fondurile
special create din primele de asigurare plătite de asiguraŃi, fiind achitate de către
societatea de asigurări persoanei asigurate, respectiv, titularului asigurării. Însă,
despăgubirile se plătesc asiguratului numai în urma producerii acelor pagube
generate de riscuri asigurate, ce au fost stipulate prin contractul de asigurare.
Dimensiunea financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu
toate poliŃele de asigurare au ca rezultat producerea riscurilor, iar pe de altă
parte, de decalajul în timp, între momentul încasării primelor şi momentul plăŃii
despăgubirilor. Ca atare, societăŃile de asigurări investesc sumele încasate sub
forma primelor de asigurare, sporind disponibilităŃile existente.
La asigurările de viaŃă, există posibilitatea economisirii, care reprezintă de
fapt o altă funcŃie a asigurărilor. Astfel, asiguraŃii, prin poliŃele de asigurare, au
posibilitatea ca alături de protecŃie, să beneficieze la expirarea contractului de
asigurare, de suma asigurată şi în plus, pot să participe la profitul obŃinut din
sumele investite.
Fondul de asigurare are două componente:
- fondul curent, care este constituit prin alocarea unei părŃi din primele de
asigurare încasate într-un an şi care serveşte la achitarea despăgubirilor din anul
respectiv;
- fondul de rezervă care se realizează prin alocarea unei părŃi din profitul
total. Fondul de rezervă al societăŃii de asigurări este destinat să acopere
cheltuielile cu plata despăgubirilor ori de câte ori volumul acestora depăşeşte
fondurile stabilite în acest scop din încasările curente.
Se recurge la acest fond doar în situaŃia în care recvenŃa şi intensitatea
pagubelor au valori mai mari decât cele luate în considerare la stabilirea primei
nete de asigurare.
În cazul asigurătorilor cu activitate compozită, care desfăşoară atât
asigurări de viaŃă, cât şi anumite clase de asigurări generale, este obligatoriu un
management separat al celor două activităŃi, astfel încât să nu fie prejudiciate
interesele asiguraŃilor.
Profiturile care se obŃin din derularea uneia dintre activităŃi trebuie să nu
fie folosit pentru îmbunătăŃirea activităŃii celeilalte. Acest fapt se admite cu totul
excepŃional, după aprobarea expresă dată de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
Nici transferul de active nu este admis de la o activitate către alta, decât
după aprobarea prealabilă a Comisiei. Pentru fiecare dintre cele două activităŃi
se calculează separat o marjă de solvabilitate disponibilă, iar transferul între cele
două activităŃi, în cazul când una dintre cele două marje de solvabilitate este
insuficientă, nu se admite decât în cazuri excepŃionale, în condiŃiile stabilite şi
aprobate în prealabil de Comisie.
Activele aferente fondului asigurărilor de viaŃă nu pot fi grevate de
garanŃii reale: gaj sau ipotecă. Asigurătorul poate schimba, la un preŃ de piaŃă
rezonabil, unele active ce aparŃin fondului asigurărilor de viaŃă cu alte active
care îi aparŃin, dacă dovedeşte, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaŃiilor aferente
fondului asigurărilor de viaŃă.
În temeiul dispoziŃiilor art. 23 din Legea nr. 32/2000, un asigurător poate
realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o
parte sau întreaga sa activitate de asigurare este transferată altui asigurător.
Transferul parŃial de portofoliu poate să includă o întreagă clasă de
asigurări sau cel puŃin un risc asigurat inclus într-o clasă.
Transferul de portofoliu include transferarea drepturilor şi obligaŃiilor ce
decurg din contractele de asigurare subscrise de asigurătorul cedent, respectiv
rezervele tehnice aferente portofoliului cedat, concomitent cu transferarea
activelor admise să acopere aceste rezerve, în conformitate cu prevederile legale
în vigoare. Acordul transferului de portofoliu va cuprinde în mod obligatoriu
clauze clare şi complete referitoare la încetarea răspunderii asigurătorului cedent
şi începerea răspunderii asigurătorului cesionar.
Transferul de portofoliu este considerat încheiat la data semnării
procesului-verbal de predare-primire a portofoliului transferat, dar nu mai târziu
de data stabilită prin acordul de transfer de portofoliu. Procesul-verbal de
predare-primire a portofoliului transferat va fi transmis Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor în termen de cel mult 5 zile de la data semnării
acestuia de către părŃile implicate în transfer.
Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor. Dacă, proiectul acord de transfer de portofoliu este aprobat,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite o decizie şi dispune evidenŃierea
separată a subscrierilor aferente portofoliului transferabil efectuate după data
proiectului de acord de transfer de portofoliu şi până la data semnării procesului-
verbal de predare-primire a portofoliului transferat, atunci când apreciază că
interesele asiguraŃilor, contractanŃilor şi beneficiarilor sunt protejate în totalitate.
În cazul în care transferul de portofoliu include şi contracte de asigurări de
viaŃă, acordul trebuie verificat şi confirmat şi de un actuar desemnat de Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor. În cazul în care transferul de portofoliu
cuprinde contracte de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse
terŃilor prin accidente de autovehicule, asigurătorul cedent trebuie să informeze
asiguraŃii asupra reprezentanŃelor de despăgubire, după încheierea transferului
de portofoliu.
Aprobarea transferului de portofoliu se solicită Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor, în condiŃiile legii, şi în cazul în care asigurătorul fuzionează, se
divizează sau intră în procedura de redresare financiară, reorganizare sau
lichidare, după caz. Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care
se aprobă transferul de portofoliu devine opozabilă terŃilor după publicarea
acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

1.3 ObligaȘiile auditorului financiar


Auditorul financiar va întocmi un raport anual, însoŃit de opinia sa, din
care să rezulte dacă situaŃiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziŃiei
financiare, a performanŃei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte
informaŃii referitoare la activitatea desfăşurată, conform standardelor
profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România.
De asemenea, auditorul financiar va analiza practicile şi procedurile
controlului şi auditului intern şi, dacă consideră că acestea nu sunt
corespunzătoare, va face recomandări asigurătorului pentru remedierea lor şi va
furniza, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, orice detalii,
clarificări, explicaŃii referitoare la datele cuprinse în situaŃiile financiare ale
asigurătorului.
Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor de îndată ce, în exercitarea atribuŃiilor sale, a luat
cunoştinŃă despre orice act sau fapt, în legătură cu asigurătorul ori cu entităŃile
care au legătură cu acesta ț se referă la: o încălcare a legii sau a reglementărilor
ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiŃiile de
autorizare şi de desfăşurare a activităŃii asigurătorului; este de natură să afecteze
situaŃia patrimonială a asigurătorului sau buna sa funcŃionare; poate conduce la
un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia asupra situaŃiilor
financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu
rezerve.
Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a
informaŃiilor de mai sus nu constituie o încălcare a oricărei restricŃii privind
divulgarea de informaŃii şi nu va atrage nici un fel de răspundere asupra
persoanei în cauză.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor
Financiari din România privind orice încălcare a legii din domeniu în vederea
luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor încălcări.

SecȘiunea a-2-a ObligaȘia constituirii rezervelor tehnice

Pentru a-şi desfăşura activitatea, asigurătorul care practică asigurări


generale este obligat să constituie şi să menŃină următoarele rezerve tehnice:
- rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părŃi din
primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de
asigurare, astfel încât diferenŃa dintre volumul primelor brute subscrise şi
această rezervă să reflecte primele brute alocate părŃii din riscurile expirate la
data calculării;
rezerva de daune - se creează şi se actualizează lunar, în baza estimărilor
pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie
suficient pentru acoperirea plăŃii acestor daune;
- rezerva de daune neavizate - se creează şi se ajustează cel puŃin la
încheierea exerciŃiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului
nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor
actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;
- rezerva de catastrofă - se creează prin aplicarea lunară a unui procent
de minim 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor
care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puŃin
nivelul reŃinerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin
contractele ce acoperă riscuri catastrofale;
- rezerva pentru riscuri neexpirate - se calculează pe baza estimării
daunelor ce vor apărea după închiderea exerciŃiului financiar, aferente
contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în măsura în care
valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele
care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;
- rezerva de egalizare - se calculează în anii cu rezultate tehnice
favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care
rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.
Pentru categoria asigurărilor de viaŃă,; se constituie rezerve tehnice,
inclusiv rezerve matematice.
Rezervele matematice se stabilesc pe baza calculelor actuariale, se administrează
separat de rezervele de prime pentru celelalte tipuri de asigurări şi reasigurări şi
se constituie din cotele-părŃi corespunzătoare riscurilor neexpirate în anul în care
s-au încasat primele. Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale
are obligaŃia să constituie şi să menŃină următoarele rezerve tehnice:
În calculul rezervelor prevăzute se includ sumele estimate pentru daune şi
costurile de lichidare a acestora, după deducerea părŃii ce urmează să fie
recuperată de la reasigurători.
Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute, nu poate fi mai mică
decât mărimea obŃinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei
stabilite prin norme.
Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menŃinute în
condiŃiile legii, reprezintă obligaŃii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile
acestuia pentru determinarea profitului.
În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi
plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi
menŃine în valută. Evaluarea se va efectua în conformitate cu prevederile
normelor de aplicare alegii.
Se pot stabilii alte categorii de rezerve tehnice prin norme, iar
prevederile legii se aplică şi acestor categorii.
Registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice
În perioada desfăşurării activităŃii sale, fiecare societate de asigurare
trebuie să Ńină la sediul ei central un registru special al activelor admise să
acopere rezervele tehnice calculate şi menŃinute în conformitate cu
reglementările prevăzute de prezenta lege şi ale normelor date în aplicarea
acesteia.
În situaŃia exercitării de către societatea de asigurare a unei activităŃi de
asigurare generală sau a unei activităŃi de asigurare de viaŃă, aceasta este
obligată să Ńină la sediul ei central registrul special pentru categoria de activitate
respectivă.
Valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puŃin egală cu
valoarea rezervelor tehnice.
În situaŃia în care un activ înscris în registru este grevat de sarcini în
favoarea unui creditor sau a unui terŃ, cu consecinŃa indisponibilizării unei părŃi
din valoarea acestui activ pentru acoperirea angajamentelor, această situaŃie se
înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală .
Dacă un activ admis să acopere rezervele tehnice este grevat de sarcini în
favoarea unui terŃ sau a unui creditor, fără a îndeplini condiŃiile prevăzute de
lege, ori dacă un astfel de activ este grevat de sarcini în favoarea unui creditor
sau a unui terŃ ori dacă un creditor are un drept de a cere compensarea creanŃei
sale cu creanŃa societăŃii de asigurare, în caz de insolvenŃă şi faliment ale
acesteia, această situaŃie se înscrie în registru, iar acelor active li se aplică
prevederile legale în vigoare.
ComponenŃa activelor înscrise în registru conform , în momentul deschiderii
procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, nu trebuie să se modifice şi
nu se poate opera vreo schimbare în registru, cu excepŃia corectării erorilor pur
materiale, decât cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu
aprobarea judecătorului-sindic.
Sub rezervă, lichidatorii trebuie să adauge la valoarea activelor respective
toate veniturile obŃinute din fructificarea lor, precum şi valoarea primelor
încasate în activitatea în cauză între momentul deschiderii procedurii
reorganizării judiciare şi a falimentului şi cel al plăŃii daunelor aferente
activităŃii de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu.
Dacă produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor
estimată în registre, lichidatorii sunt obligaŃi să furnizeze o justificare privind
acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi judecătorului-
sindic.
Prevederile mai sus se aplică şi reasigurătorilor.
Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale
asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de
lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va Ńine seama de
categoriile şi de clasele de asigurări practicate.
Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în
procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraŃilor creditori, creanŃele
acestora bucurându-se de prioritate absolută faŃă de orice alte creanŃe în ceea ce
priveşte aceste active.
Un asigurător, reasigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer
de portofoliu de asigurări, reasigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de
asigurare este transferată altui asigurător, reasigurător.
Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi, obligaŃii sau
proprietăŃi.
Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor.
Aprobarea transferului de portofoliu se solicită Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor, în condiŃiile legii, şi în cazul în care asigurătorul, reasigurătorul
fuzionează, se divizează, intră în procedura de redresare financiară, reorganizare
sau lichidare, după caz.
Orice potenŃial asigurat poate să încheie un contract de asigurare cu
oricare asigurător autorizat de către o autoritate competentă din statele membre.
Asigurătorii trebuie să comunice asiguraŃilor sau potenŃialilor asiguraŃi,
înainte de semnarea contractului de asigurare, cel puŃin următoarele informaŃii:
durata contractului, modul de derulare a acestuia, suspendarea sau rezilierea
contractului, mijloacele şi termenele de plată a primelor, metodele de calcul şi
distribuŃie a bonificaŃiilor, modalităŃile de soluŃionare a reclamaŃiilor privind
contractele, precum şi alte informaŃii necesare pe durata derulării contractului, în
conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.
Asigurătorii şi brokerii de asigurare efectuează operaŃiunile de asigurare
şi de reasigurare de regulă în lei, iar dacă îşi asumă obligaŃii de plată în monedă
străină, aceste operaŃiuni se efectuează în monedă străină, potrivit legii.
Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte
interesele colective faŃă de autorităŃile publice, să studieze probleme de interes
comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaŃiei şi publicul şi
să organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni
internaŃionale de profil, cu respectarea obligaŃiilor ce decurg din actele
constitutive ale acestora.
Asigurătorii pot încheia înŃelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri şi
alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor
riscuri, în conformitate cu normele ți legislația în domeniu.
Asigurătorii emitenŃi de documente internaŃionale de asigurare, Carte
Verde, vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în
conformitate cu prevederile ConvenŃiei InternaŃionale Carte Verde. Biroul
Asigurătorilor de Autovehicule din România este o asociaŃie profesională,
independentă şi autonomă, care, în baza ConvenŃiei InternaŃionale Carte Verde,
are rol de reglementare a activităŃii asigurătorilor emitenŃi de documente
internaŃionale de asigurare.
Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă
pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) se vor afilia la
Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Asigurătorii care primesc autorizaŃia de a practica asigurarea obligatorie
de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA)
sunt obligaŃi să se afilieze în termen de maximum 30 de zile de la primirea
autorizaŃiei la Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

SecȘiunea a-3-a ObligaȘia riscului asigurat Și a dispersiei riscului

3.1 ObligaȘia riscului asiguratorului


ViaŃa oamenilor a fost şi este ameninŃată de cele mai imprevizibile feno-
mene pe care le comportă natura şi activitatea complexă pe care aceştia o
dezvoltă.
Indiferent cât de multă grijă acordăm evitării problemelor sau protecŃiei
familiei şi a bunurilor personale, riscul există în viaŃa noastră, aducând pierderi
materiale şi financiare. Riscul, ca element de bază de la care porneşte o
asigurare, este utilizat în sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Cu
toate acestea de-a lungul vremii oamenii au găsit forŃa necesară nu numai
refacerii bunurilor distruse, dar şi găsirii de noi metode pentru a se proteja în
cazul pericolelor.
În asigurări, riscul apare ca un element obligatoriu, esenŃial, deoarece:
– este un eveniment viitor, posibil, dar incert, la care sunt supuse bunurile
(patrimoniul), viaŃa sau sănătatea unei persoane;
– fără acest element nu poate exista un raport de asigurare valabil;
– producerea lui nu se realizează prin fapta intenŃionată a asiguratului.
ExistenŃa riscului sub toate formele sale atrage după sine necesitatea
asigurărilor, care au rolul de a permite oamenilor, dacă nu evitarea riscului,
măcar diminuarea sau înlăturarea consecinŃelor sale.
Prin risc asigurat, se înŃelege evenimentul sau un grup de fenomene care,
în eventualitatea producerii şi datorită urmărilor pe care le-ar putea avea, îl
obligă pe asigurător, prin lege sau contract, să plătească asiguratului (sau
beneficiarului asigurării) o despăgubire sau o sumă asigurată.
Fiind condiŃie principală a asigurării, riscul este considerat ca o
întâmplare nedorită. Din punct de vedere al asigurării, nu se pot asigura decât
acele evenimente prin a căror producere pot apărea pierderi.
Pentru ca un fenomen (eveniment) generator de pagube să poată constitui
un risc asigurat, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii:
– producerea fenomenului (evenimentului) pentru care se încheie asigu-
rarea să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este ameninŃat de nici un
fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară; de precizat, că evenimentele
inevitabile nu sunt cuprinse în asigurare;
– fenomenul (evenimentul), trebuie să aibă, în toate cazurile, un caracter
întâmplător;
– producerea fenomenului (evenimentului) trebuie să nu depindă de
voinŃa asiguratului, a beneficiarului asigurării sau a persoanelor care trăiesc şi
convieŃuiesc împreună cu acesta;
– producerea evenimentului, întrucât nu depinde de voinŃa asiguratului,
beneficiarului asigurării sau a asigurătorului, trebuie să fie urmare a hazardului;
– acŃiunea fenomenului (evenimentului), trebuie să poată fi înregistrată în
evidenŃa statistică, astfel încât, datele din evidenŃa statistică referitoare la un
anumit fenomen (eveniment) trebuie să permită stabilirea pe o perioadă cât mai
îndelungată a frecvenŃei şi intensităŃii producerii acestuia;
– apariŃia evenimentului să se producă cu o anumită frecvenŃă, respectiv
să aibă o anumită regularitate;
– posibilitatea producerii evenimentului să fie reală, respectiv să prezinte
o ameninŃare pentru persoana asigurată;
– fenomenul să fie evaluabil, cuantificabil, preferându-se exprimarea sa
valorică.
– riscul să lipsească în momentul încheierii contractului de asigurare, dar
să fie posibilă producerea lui în timpul derulării acestuia.
Pentru ca un eveniment să poată fi considerat risc asigurabil , acesta
trebuie să îndeplinească şi următoarele condiŃii:
– să existe posibilitatea producerii lui, cu o probabilitate cuprinsă între 0 şi
1;
– să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat;
– să fie suportabil, ca mărime şi frecvenŃă, din punct de vedere financiar
de către asigurător;
– să fie incert, adică asupra momentului şi intensităŃii lui să planeze
incertitudinea.
Neîndeplinirea obligaŃiei de înştiinŃare a asigurătorului despre producerea
evenimentului asigurat în termenul prevăzut în contractul de asigurare acordă
asigurătorului dreptul de a refuza plata indemnizaŃiei, dacă din acest motiv nu a
putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
Managementul riscului oferă elementele necesare pentru răspunsul la
complexitatea monitorizării riscului. Conceptul de management al riscului
constă atât în prevenirea şi minimizarea producerii unor evenimente, cât şi în
procesul de identificare, selecŃie şi cuantificare (evaluare) al acestora.
Managementul riscului este de mare utilitate în adoptarea unor măsuri de
limitare a pierderilor care ar putea să apară.
Un prim element în procesul de management al riscului constă în
identificarea acestuia, prin inspecŃia de risc, experienŃă, chestionarele de analiză
a situaŃiei etc.
SelecŃia riscurilor reprezintă operaŃiunea efectuată de către asigurători,
având scopul de a elimina riscurile cu probabilitate mare de producere.
Cuantificarea riscului sau evaluarea acestuia exprimă determinarea
probabilităŃii de a se produce, precum şi impactul financiar pe care îl poate avea
în cazul producerii.
O etapă foarte importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra
modalităŃii de transfer al riscului prin asigurare, combinând cel puŃin trei
elemente: cea mai bună acoperire, o primă de asigurare negociată, un asigurător
capabil să suporte rapid eventualele daune.
Managerul de risc există de obicei în marile companii, acesta având rolul
de a atrage atenŃia asupra riscurilor care ameninŃă la un moment dat activitatea
companiei, dar şi de a elabora programe de asigurare sau alte metode de
prevenire. Prin dotarea clădirilor cu sisteme de alarmă împotriva furturilor, cu
detectoare de fum şi stingătoare de incendiu, se implementează practic o parte a
unui sistem de management al riscului.
Cazul asigurat, sau sinistrul, reprezintă fenomenul (evenimentul) asigurat
care s-a produs deja, iar pentru înlăturarea consecinŃelor lui s-a încheiat
asigurarea. Pentru ca un eveniment să fie considerat caz asigurat, trebuie să
întrunească existenŃa a şase elemente şi anume:
– obiect sau activitate acoperită;
– risc acoperit;
– consecinŃe acoperite;
– amplasament acoperit;
– circumstanŃe acoperite;
– perioadă de timp acoperită.
Oamenii, precum şi societatea în ansamblul ei, în decursul existenŃei lor,
sunt supuşi unei multitudini de riscuri. Procesul de identificare, cuantificare,
cercetare a reacŃiei la riscuri, reducerea probabilităŃii de a se produce un risc,
implementarea unor măsuri şi decizii de limitare a producerii pagubelor este
definit astăzi ca un transfer al riscului.
Prin intermediul unor societăŃi specializate, asigurarea transferă riscul de
la o persoană la un grup de persoane şi, astfel, pot fi mai uşor compensate
financiar daunele suferite. În consecinŃă, asigurarea realizează transferul riscului
de la persoanele fizice şi juridice către societăŃile de asigurări care îşi asumă
riscul.
Asigurarea se bazează pe împărŃirea riscului, prin participarea cu sume
mici (cote minime) la acoperirea daunelor suferite de către asiguraŃi. De fapt,
activitatea de asigurare reprezintă împărŃirea, respectiv dispersia riscului.
Asigurarea este o activitate economico-socială, care constă în protecŃia
persoanelor fizice şi juridice în calitate de asiguraŃi împotriva diverselor riscuri,
fiind realizată de către societăŃi specializate, în calitate de asigurători.
Activitatea de asigurare este o „activitate exercitată în sau din România,
care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de
contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune,
activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea
fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată”.
Asigurarea reprezintă operaŃiunea prin care un asigurător constituie, pe
principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de
asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe cei care
suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi
pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate”.
Prin definiŃie, asigurarea reprezintă un acord de voinŃă (sub formă de
contract) între asigurat şi asigurător, prin care asigurătorul oferă asiguratului
contravaloarea daunelor (sau suma asigurată) în cazul producerii riscurilor, în
schimbul plăŃii de către asiguraŃi a primei de asigurare.
În principiu, asigurările înseamnă:
– existenŃa comunităŃii de risc;
– mutualitatea în suportarea pagubelor;
– împărŃirea, respectiv, dispersia riscului.
Referitor la comunitatea de risc, se impun următoarele precizări:
- paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între
membrii comunităŃii de risc după principiul mutualităŃii;
- membrii comunităŃii de risc consimt să contribuie la suportarea în
comun a pagubelor pe care le va pricinui producerea fenomenelor;
- comunitatea de risc se formează în mod spontan prin simpla participare
la constituirea fondului de asigurare aflat la dispoziŃia unei societăŃi de asigurări;
- împărŃirea pagubei între membrii comunităŃii se întemeiază pe faptul că
posibilitatea producerii riscului vizează pe fiecare membru al acesteia.
Ca entitate economică, societatea de asigurări îşi asumă şi administrează
riscul de a despăgubi, numai în cazul producerii unui eveniment cuprins în
documentul de asigurare denumit contractul sau poliŃa de asigurare. Documentul
de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.
Participarea la această formă de protecŃie se face în mod facultativ, prin
acceptarea unor termeni şi condiŃii atât de către asigurător, cât şi de către
asigurat, prin clauzele conŃinute în contractul (poliŃa) de asigurare.
Asigurătorii preiau anumite riscuri, în schimbul plăŃii de către asiguraŃi a
unei sume de bani, numită primă de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor
evenimente sau fenomene supuse asigurării, asigurătorul urmează să-l
despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.
Ca forme de protecŃie împotriva riscurilor, practicate de-a lungul timpului
se întâlnesc:
– autoasigurarea;
– asigurarea propriu-zisă;
– coasigurarea;
– reasigurarea;
– retrocedarea (retrocesiunea).
Autoasigurarea este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi
independentă a unor fonduri de rezervă de către persoane fizice şi juridice.
Din spirit de prevedere, populaŃia şi unităŃile economice pot să-şi
constituie fonduri băneşti de rezervă, având rol de autoprotecŃie sau de
autoasigurare. Însă, numai atunci când fondurile de autoasigurare sunt suficient
de mari, populaŃia şi unităŃile economice sunt în măsură să-şi refacă bunurile
materiale distruse de accidente sau de fenomene naturale imprevizibile. Un fond
suficient de mare se constituie în decursul unei perioade îndelungate de timp şi
poate afecta ritmul dezvoltării economice a unităŃii respective. Pe lângă
capacitatea limitată de constituire a fondului de autoprotecŃie, apare
inconvenientul imobilizării unor mijloace necesare pentru acoperirea pagubelor.
Constituirea unui fond de rezervă generează costuri suplimentare pentru o
unitate economică. Aceasta, deoarece fondul de rezervă trebuie să aibă un grad
ridicat de lichiditate, pentru a putea fi folosit imediat în caz de necesitate. În
con-cluzie, costul autoprotecŃiei este mai ridicat decât cel al unei asigurări
propriu-zise.
Ca metodă, autoasigurarea este foarte rar utilizată, deoarece nu poate fi
eficientă decât în cazul în care capacitatea financiară a firmei este foarte mare,
iar frecvenŃa riscurilor este foarte redusă. Autoasigurarea nu respectă principiul
fundamental al asigurării, care este principiul mutualităŃii. Deşi este bazată pe
prevedere, autoasigurarea, ca formă de protecŃie, este neeconomică, dificil de
realizat şi în cea mai mare parte, insuficientă. Paguba poate interveni într-un
moment în care rezervele constituite sunt precare. Rezerve semnificative nu-şi
pot constitui nici măcar agenŃii economici puternici. Pe de altă parte, sumele
imobilizate în rezervele respective nu pot fi utilizate în activitatea economică,
ceea ce afectează eficienŃa acesteia.
Asigurarea propriu-zisă este diferită de autoasigurare, deoarece
presupune existenŃa comunităŃii de risc şi mutualitatea în compensarea daunelor,
a prejudiciilor şi a răspunderii faŃă de terŃele persoane care au suferit prejudicii.
Astfel, asigurarea propriu-zisă este o operaŃiune prin care asigurătorul,
organizând pe principiul mutualităŃii un număr mare de asiguraŃi, expuşi la
producerea anumitor riscuri, îi indemnizează doar pe aceia dintre ei care suferă
un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele încasate.
Pentru ca asigurătorul să poată indemniza efectiv toate sinistrele
garantate, el trebuie să organizeze mutualitatea riscurilor după reguli matematice
riguroase.
Asiguratul, prin despăgubirile primite, este repus în situaŃia financiară pe
care a avut-o înainte de producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru
exprimă scopul principal al unei asigurări, compensarea pierderilor suferite de
către asigurat, şi nu obŃinerea de către acesta a unui profit de pe urma asigurării.
Din punct de vedere tehnic, asigurarea presupune:
– existenŃa riscului;
– faptul că un asigurător organizează, în baza principiului mutualităŃii, un
număr mare de asiguraŃi;
– indemnizarea celor care suferă un sinistru se efectuează pe seama unui
fond comun constituit din primele încasate;
– organizarea mutualităŃii se realizează după reguli matematice riguroase.
ProtecŃia prin asigurare se realizează prin intermediul societăŃilor de
asigurări, funcŃionează în baza unei legislaŃii, a unor norme şi principii
economice, care urmăresc protejarea persoanelor ce consimt să participe la
fondurile financiare.
Cheltuielile necesare reparaŃiei unui bun asigurat sau înlocuirii acestuia
pot cuprinde în limita sumei asigurate, menŃionate în poliŃă, costul la data daunei
al reparaŃiilor, refacerii, restaurării, recondiŃionării sau înlocuirii părŃilor avariate
sau distruse, precum şi al manoperei.
Specifice domeniului asigurărilor sunt următoarele trăsături:
a) calitatea de intermediar financiar;
b) ramură prestatoare de servicii;
c) caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube;
e) asigurările se bazează pe principiul mutualităŃii.
PotenŃialii asiguraŃi recurg la asigurare numai dacă prima de asigurare pe
care ar trebui să o achite este suficient de redusă, comparativ cu mărimea
pagubei pe care ar trebui să o suporte dacă s-ar produce fenomenul
(evenimentul) respectiv. În cazul în care prima este prea ridicată, asigurarea îşi
pierde atractivitatea pentru potenŃialii clienŃi.
În sfera asigurărilor directe, pe lângă asigurarea propriu-zisă intră şi
coasigurare, care acoperă situaŃia în care, dat fiind valoarea bunurilor
asigurabile precum şi numărul lor, riscurile vizate, fiind greu de asumat de către
o singură societate de asigurări, asiguratul încheie contractul de asigurare cu mai
multe societăŃi, care participă la acoperire fiecare în cotă parte, pentru aceeaşi
perioadă. Astfel, „coasigurarea este operaŃiunea prin care doi sau mai mulŃi
asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta.
Fiecare coasigurător răspunde faŃă de asigurat numai în limita sumei pentru care
s-a angajat prin contract”.
În condiŃiile producerii evenimentului asigurat, fiecare asigurător urmează
să contribuie la acoperirea daunei proporŃional cu contribuŃia sa la acoperirea
riscului.
Ca formă de protecŃie împotriva riscurilor, coasigurarea se utilizează, în
mod deosebit, atunci când valoarea bunului asigurat este foarte mare şi, în
consecinŃă, nicio societate de asigurări nu poate să-şi asume răspunderea
preluării în întregime, pe contul său, a întregului risc.
În cazul coasigurării se pot întâlni următoarele situaŃii:
- asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul
efectiv, consecinŃă directă a riscului;
- între asigurat şi fiecare asigurător există raporturi de asigurare distincte;
- între asigurători nu se practică solidaritatea convenŃională.
Datorită existenŃei unor bunuri de valori imense, care depăşesc cu mult
capacitatea financiară a unor societăŃi de asigurări, acestea nu doresc să preia în
contul lor, riscuri enorme.
De aceea, la rândul lor, caută să obŃină protecŃie prin reasigurare.
Reasigurarea este operaŃiunea de asigurare a unui asigurător de către alt
asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător.
De fapt, reasigurarea este un contract încheiat între asigurătorul iniŃial,
care devine reasigurat şi o societate de reasigurare, care devine reasigurător.
În acest caz, reasigurătorul cedează o parte din prima de asigurare
iniŃială, respectiv o parte din riscurile iniŃiale, urmând ca, în situaŃia producerii
riscurilor asigurate, reasigurătorul să plătească o parte din despăgubire
asigurătorului iniŃial. În realitate, asigurătorii încheie mai multe contracte de
reasigurare.
Prin reasigurare:
a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare,
în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la suportarea
indemni-zaŃiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a
făcut obiectul reasigurării;
b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în
schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaŃiilor preluate, la
suportarea indemnizaŃiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului
care a făcut obiectul reasigurării;
Reasigurarea nu stinge obligaŃiile asigurătorului şi nu stabileşte niciun
raport juridic între asigurat şi reasigurător.
Reasigurătorul, doreşte şi el să obŃină o protecŃie pentru portofoliul său de
afaceri, printr-un contract de retrocedare. În această nouă relaŃie contractuală,
reasigurătorul este supranumit retrocedent, iar societatea ce preia riscurile de la
el este supranumită retrocesionar (societate de asigurare, reasigurare). Această
operaŃiune se numeşte retrocesiune, întrucât reasigurătorul poate ceda, la rândul
său, o parte din riscul acceptat.
Prin retrocesiune se cedează o parte din prime, din risc şi din cuantumul
despăgubirilor.
Atunci când activitatea de asigurare se bazează pe o dispersie cât mai
mare a riscului, acoperirea pagubei este suportată de un număr mare de persoane
fizice sau juridice, în cote foarte mici în comparaŃie cu dimensiunea pagubei.
Asigurarea prezintă trei aspecte: juridic, economic şi financiar.
Abordarea juridică trebuie efectuată prin prisma contractului de asigurare
şi a legii cu privire la activitatea de asigurare, care, în calitate de generatoare de
drepturi şi obligaŃii în materie de asigurări, se completează reciproc. Contractul
de asigurare este un act juridic care prevede obligaŃia asiguratului de a plăti
prima de asigurare, precum şi obligaŃia asigurătorului de a achita indemnizaŃia
de asigurare la producerea riscului asigurat, fie asiguratului, fie beneficiarului
asigurării, în limitele şi în termenele convenite.
Potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România,
(modificată şi completată), „prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să
plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui
anumit risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea
(indemnizaŃia) sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite”.
Contractul de asigurare îşi pierde valabilitatea atunci când şansa de realizare a
evenimentului este de 100%.
În domeniul asigurărilor, termenul general de prescripŃie nu se aplică în
cazul drepturilor asiguraŃilor asupra sumelor rezultate din rezerva de prime, ce
se constituie la asigurările de persoane.

SecȘiunea a-4-a Evaluarea sumei , normei, primei Și a pagubei de


asigurare
Suma asigurată reprezintă partea din valoarea de asigurare (supusă
riscului), pe care asigurătorul urmează să o plătească în cazul producerii
fenomenului (evenimentului) şi pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea
în cazul producerii riscului asigurat, în condiŃiile în care s-a încheiat asigurarea.
Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii
asigurătorului şi constituie un element care se află la baza calculului primei de
asigurare.
Suma asigurată se stabileşte în mod diferit, după cum sunt asigurările,
obligatorii sau facultative. La asigurările obligatorii, suma asigurată are un
cuantum, de regulă fix, stabilit prin lege. La asigurările facultative, ea se
stabileşte pe baza propunerii asiguratului şi în limita prevederilor legale.
În cazul asigurărilor obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe
baza normelor de asigurare.
Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe
unitatea de obiect asigurat. De exemplu, la clădiri norma de asigurare poate fi
stabilită pe metru pătrat de suprafaŃă construită, cuantumul ei fiind fixat
diferenŃiat pe mediu rural sau urban şi în funcŃie de destinaŃia construcŃiei
asigurate. La culturile agricole, norma de asigurare se poate stabili la hectar, în
funcŃie de felul culturilor.
Totodată, la asigurările de bunuri, suma asigurată, ca limită maximă a
despăgubirilor, se poate stabili pe baza valorii bunului, rezultată în urma
evaluării, în cazul în care există documente din care să reiasă valoarea sa.
La asigurările de răspundere civilă şi de persoane, suma asigurată se
stabileşte de comun acord între cele două părŃi contractante, dar mai frecvent de
către asigurător, conform prevederilor legale. În anumite cazuri se acceptă
înscrierea în poliŃa de asigurare a unor valori declarate de asiguraŃi, dar acestea
trebuie agreate de către asigurători.
Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaŃiunea prin care se
stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare.
Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care
asiguratul o plăteşte asigurătorului pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul
de asigurare necesar achitării despăgubirii la producerea riscului asigurat.
Ca element esenŃial al contractului de asigurare prima de asigurare, este
suma de bani pe care o primeşte asigurătorul de la asigurat în schimbul
protecŃiei pentru riscurile asumate.
Calculul primelor se efectuează ştiinŃific, pe baza datelor statistice şi a
matematicii actuariale.
Prima de asigurare fiind stabilită în mod diferenŃiat, în funcŃie de forma de
asigurare, se determină înmulŃind suma asigurată cu cotele de primă tarifară,
conform relaŃiei:
Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută (tarifară), fiind alcătuită
din prima netă (pură, teoretică, cota de bază) şi adaosul de primă (suplimentul
sau încărcătura primei) care acoperă cheltuielile generale de achiziŃie şi
administrare ale asigurătorului şi urmăreşte obŃinerea unui profit. Prima netă
este destinată acoperirii despăgubirilor şi sumelor asigurate.
Calculul primei nete Ńine seama de natura riscului, privit ca probabilitate
şi intensitate. Astfel, Ńinând cont de legile statisticii, prima de asigurare este cu
atât mai bine determinată, cu cât au existat un număr mai mare de cazuri pe baza
cărora ea s-a determinat.
Pe o perioadă de timp determinată, de obicei un an, asigurătorul îşi
elaborează propriile tarife de prime. Dacă prima se plăteşte într-o tranşă unică,
asigurătorul poate să ofere o reducere.
Există, astfel, prima unică, ce se plăteşte o singură dată şi prima
periodică, ce se plăteşte la anumite intervale de timp, în funcŃie de perioada de
asigurare. Pe parcursul derulării contractului de asigurare, mărimea primei nu se
recalculează şi deci nu se modifică.
O dată încasată de către asigurător, prima de asigurare se utilizează
pentru:
– constituirea fondului de rezervă, din care se achită despăgubirile la
asigurările de bunuri şi sumele asigurate în cazul asigurărilor de persoane;
– crearea fondului de rezervă destinat acoperirii despăgubirilor din anii
defavorabili;
– plata cheltuielilor legate de administrarea asigurărilor şi obŃinerea unui
beneficiu;
– finanŃarea diferitelor acŃiuni de prevenire a daunelor.
Paguba sau dauna reprezintă pierderea în expresie bănească, intervenită
la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a
încheiat asigurarea.
De menŃionat că asigurările de daune reprezintă atât o măsură de prevedere,
cât şi de capitalizare a unor sume de bani.
Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu
se poate cunoaşte dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria
probabilităŃilor.
Întâlnim aici două situaŃii:
– paguba totală, în cazul în care bunul a fost distrus în întregime;
– paguba parŃială, atunci când pierderea intervenită este mai mică decât
valoarea bunului.
În ceea ce priveşte rezervele de daune, prin lege se prevede un nivel
minim al lor.
Despăgubirea de asigurare, plătită de către asigurător este suma de bani
pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei
produse de riscul asigurat. Despăgubirea de asigurare poate fi în limita sumei
asigurate, egală sau mai mică decât paguba, în funcŃie de principiul de
răspundere al asigurătorului.
IndemnizaŃia de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o achită
asiguratului atunci când survine cazul asigurat.
Perioada de asigurare, respectiv durata asigurării, reprezintă intervalul de
timp pentru care s-a stabilit prima de asigurare şi depinde de natura asigurării.
Durata asigurării, este perioada de timp în care rămân valabile raporturile de
asigurare între asigurător şi asigurat, aşa cum au fost ele stabilite prin contractul
de asigurare.
De regulă, acoperirea unei poliŃe se stabileşte pe o anumită perioadă de
tim. Nu este suficient să se stabilească data la care începe perioada de asigurare,
respectiv momentul începerii răspunderii asigurătorului, ci trebuie specificat
momentul precis. De exemplu, la asigurarea bunurilor în timpul transportului pe
calea ferată, răspunderea asigurătorului începe din momentul primirii bunurilor
de către transportator.
La stabilirea cuantumului primei de asigurare, printre alŃi factori se Ńine
seama de durata asigurării şi teritoriul acoperit.
Teritoriul acoperit prezintă în detaliu graniŃele geografice în afara cărora
nu se aplică acoperirea. În funcŃie de caracteristicile obiectului asigurat,
teritoriul acoperit poate fi restrâns sau extins.
CURSUL VI
REGLEMENTAREA INTERMEDIARILOR ÎN ASIGURĂRI ȘI
REASIGURĂRI

SecŃiunea a 2-a. ConsideraŃii introductive privind intermediarii


în asigurări

Intermediarii în asigurări şi în reasigurări sunt, după caz, înregistraŃi sau


autorizaŃi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu
normele de aplicarea legii, sau la autoritatea competentă din statul membru de
origine.
Asigurătorii nu pot exercita activităŃi de asigurare prin intermediari
neautorizaŃi sau neînregistraŃi, cu excepŃia celor care, având o activitate
profesională, alta decât intermedierea în asigurări, intermediază contracte de
asigurare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiŃii: contractul de
asigurare intermediat necesită doar cunoştinŃe referitoare la riscul acoperit prin
acesta ; nu fac parte din categoria asigurărilor de viaŃă; nu acoperă riscuri de
răspundere civilă; sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt
furnizor, atunci când acesta acoperă următoarele riscuri( întreruperea activităŃii,
pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea
bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă
contractul de asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de
viaŃă ori de răspundere civilă, dacă acesta este un risc auxiliar al riscului
principal legat de acea călătorie); primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei
a 500 euro şi durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice
reînnoire, nu depăşeşte 5 ani.
De asemenea, legea prevede expres că nu sunt considerate activităŃi de
intermediere furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte
activităŃi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în
vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui
asigurător pe baze profesionale şi nici regularizarea daunelor.
Intermediarii în asigurări şi reasigurări sunt obligaŃi să pună la dispoziŃia
clienŃilor, în scris, înainte de încheierea, modificarea ori reînnoirea contractului
de asigurare sau de reasigurare, cel puŃin următoarele informaŃii referitoare la:
denumirea (numele) intermediarului; sediul (adresa) şi registrul în care a fost
înscris, precum şi modalităŃile prin care se poate verifica înscrierea; deŃinerea a
minimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul unui asigurător, respectiv
reasigurător, deŃinerea de către o societate de asigurare sau o societate mamă a
unei anumite societăŃi de asigurare a minimum 10% din drepturile de vot sau din
capitalul intermediarului în asigurări,reasigurări; procedurile de soluŃionare
amiabile sau pe cale judecătorească a eventualelor neînŃelegeri sau litigii dintre
clienŃi şi intermediar, precum şi orice alte informaŃii în conformitate cu
prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi.
Primele de asigurare plătite de clienŃi prin intermediari în asigurări se
consideră transferate asigurătorului la momentul plăŃii; despăgubirile sau sumele
asigurate plătite de către asigurător prin intermediari se consideră ca fiind
transferate clienŃilor numai în momentul încasării efective de către aceştia a
sumelor,despăgubirilor respective.
Încasările şi plăŃile făcute în numele sau în contul asiguraŃilor sau
reasiguraŃilor, reprezentând prime de asigurare sau de reasigurare ori
despăgubiri, de către intermediarii în asigurări şi reasigurări se derulează prin
conturi deschise la instituŃiile de credit, altele decât conturile prin care îşi
derulează activitatea curentă.
În caz de faliment al intermediarului în asigurări şi reasigurări, sumele
consemnate în conturile prin care se derulează încasările şi plăŃile făcute în
numele sau în contul asiguraŃilor ori reasiguraŃilor nu pot fi utilizate la
îndestularea altor creditori decât cei menŃionaŃi în lege.
Prin derogare de la prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în
aplicarea acesteia, intermediarii în asigurări şi reasigurări care au formă juridică
de societate pe acŃiuni trebuie să deŃină capitalul social minim vărsat în
conformitate cu Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi au obligaŃia de a numi în conducerea executivă cel puŃin două
persoane fizice.
Intermediarii în asigurări şi reasigurări care au formă juridică de societate
cu răspundere limitată pot opta pentru numirea în conducerea executivă a cel
puŃin două persoane fizice. Toate persoanele numite în funcŃia de administrator
sau în conducerea executivă trebuie să îndeplinească criteriile şi condiŃiile
pentru aprobarea persoanelor semnificative ale intermediarilor în asigurări şi
reasigurări, stabilite prin norme de aplicare a legii.
Orice intermediar în asigurări şi reasigurări, care nu a depus la asigurător
sau reasigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare sau de
reasigurare, după 30 de zile de la scadenŃa prevăzută în contract, este prezumat a
fi în insolvenŃă din cauza încetării plăŃilor faŃă de acesta.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va putea introduce cerere
împotriva intermediarilor în asigurări şi reasigurări pentru cauzele de mai sus,
pentru pornirea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenŃei.
Orice intermediar în asigurări, persoană fizică, care nu a depus la
asigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare, după 30 de zile de la
scadenŃa prevăzută în contract, va fi de îndată executat silit de către asigurător
asupra garanŃiei constituite potrivit conform legii, iar dacă garanŃia constituită
nu acoperă prejudiciul, va fi urmărit potrivit legii asupra oricăror bunuri
aparŃinând acestuia.
Intermediarii în asigurări şi reasigurări, persoane juridice, autorizaŃi ori
înregistraŃi, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale
normelor emise în aplicarea acesteia, sunt obligaŃi să afişeze la toate sediile,
principal şi secundare, la loc vizibil, copii după certificatul de înmatriculare
emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru brokerii de asigurare şi
reasigurare, ori după certificatul de înregistrare emis de asigurători sau
reasigurători, pentru agenŃii de asigurare sau de reasigurare, persoane juridice,
după înregistrarea în registrul prevăzut la
Obiectul activităŃii de intermediere în asigurări constă în introducerea,
propunerea ori îndeplinirea altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de
asigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor
contracte, îndeosebi în cazul unei daune.
Dacă aceste activităŃi sunt îndeplinite de asigurător sau un angajat al
asigurătorului care acŃionează în numele acestuia, ele nu sunt activităŃi de
intermediere, deoarece asigurătorul este parte în contractul care se va încheia.
Intermedierea de tip bancassurance se referă la produse de asigurări care
sunt complementare la produsele instituŃiilor de credit şi instituŃiilor financiare
nebancare şi se desfăşoară prin reŃeaua acestor instituŃii.

SecȘiunea a-2-a Categorii de intermediari în asigurări.

Legiuitorul enumeră limitativ categoriile de intermediari în asigurări.


Potrivit art. 2 pct. 55 din Legea nr. 32/2000, aceştia pot fi: broke-rul de
asigurare, agentul de asigurare, subagentul şi agentul de asigurare subordonat.
Pentru a putea funcŃiona ca intermediari, aceştia trebuie să fie autorizaŃi
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau, dacă au sediul într-un stat
membru UE, de autoritatea competentă din statul membru de origine.
Deşi asigurătorii nu pot, în principiu, să apeleze la intermediari
neautorizaŃi, prin excepŃie, se acceptă intermedierea unor contracte de asigurare
de către cei care desfăşoară o altă activitate profesională decât intermedierea în
asigurări, dacă aceste contracte îndeplinesc, cumulativ, condiŃii prezentate mai
sus.
2.1 Agentul de asigurare

O persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de


asigurare, dacă deŃine o autorizaŃie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător,
denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acŃiona în numele acestuia.
Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
a) să aibă pregătirea profesională de specialitate , competenŃele, cunoştinŃele
şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităŃi, în concordanŃă cu
cerinŃele prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor în aplicarea legii;
b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă
profesională sau o garanŃie echivalentă furnizată de un asigurător în numele
căruia agentul de asigurare lucrează sau al cărui împuternicit este, valabile pe
întregul teritoriu al ComunităŃii Europene şi al statelor aparŃinând SpaŃiului
Economic European, în concordanŃă cu cerinŃele prevăzute de norme;
c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru
infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală;
d) să îndeplinească cerinŃele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanŃii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor
agenŃilor economici, autorităŃilor sau instituŃiilor;
e) să se bucure de o bună reputaŃie.
Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de asigurare, cu
excepŃia prevăzută de lege;
b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă;
c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei
proceduri de reorganizare judiciară sau de faliment la data solicitării autorizării;
d) să se bucure de o bună reputaŃie, iar denumirea agentului să cuprindă
obligatoriu sintagma agent de asigurare;
e) asociaŃii, acŃionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după
caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru
infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar-fiscală;
f) conducătorul executiv să îndeplinească condiŃiile privind pregătirea şi
experienŃa necesare pentru a deŃine această funcŃie, conform normelor Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor.
Asigurătorii sunt obligaŃi să deschidă şi să menŃină un registru, denumit
Registrul agenŃilor de asigurare, în sistem computerizat şi cu arhivarea
obligatorie a tuturor modificărilor, care face parte din Registrul asigurătorilor,
reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi reasigurări.
După înregistrare asigurătorii sunt obligaŃi să elibereze intermediarilor în
asigurări, persoane juridice, un certificat de înregistrare, iar intermediarilor în
asigurări, persoane fizice, o legitimaŃie.
Anual acest registru va fi trecut pe suport hârtie, care va fi certificat
pentru conformitate de conducerea executivă a asigurătorului sau
reasigurătorului.
Asigurătorii sunt obligaŃi să înregistreze în registru, atât agenŃii de
asigurare, persoane fizice şi juridice, cu care au încheiat contracte de agent, cât
şi subagenŃii şi agenŃii de asigurare subordonaŃi, asigurătorii vor actualiza
periodic toate datele din acest registru.
Datele înscrise în registrul agenŃilor se transmit în sistem computerizat
atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaŃiei sau uniunii
profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile
publicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităŃii de
supraveghere şi asociaŃiei sau uniunii profesionale sus-menŃionate, aceste date se
verifică periodic de către Comisie.
CerinŃele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească agentul de
asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în registrul agenŃilor, obligaŃiile
asigurătorilor privind supravegherea agenŃilor, precum şi alte informaŃii
referitoare la agentul de asigurare se stabilesc prin norme emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
AgenŃii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la
camera de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de
dispoziŃiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări
sociale.
Un agent de asigurare persoană fizică sau juridică nu poate intermedia
aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.
Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare,
asigurătorul în numele căruia acŃionează agentul este răspunzător faŃă de
asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare.
AgenŃii de asigurare, persoane fizice şi juridice, şi subagenŃii înregistraŃi
în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea
acesteia sunt obligaŃi să includă în toate documentele emise, altele decât cele ale
asigurătorilor de la care au mandat, inclusiv în corespondenŃa proprie cu terŃii,
codul unic alocat prin registru, precum şi următorul înscris: "Înregistrat la
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".
AgenŃii de asigurare şi agenŃii de asigurare subordonaŃi, persoane fizice şi
juridice, precum şi subagenŃii sunt obligaŃi să scrie pe toate documentele primite
de la asigurătorii de la care au mandat codul unic alocat prin registru.
De la data aderării agenŃii de asigurare sau de reasigurare, persoane fizice
ori juridice, care doresc să desfăşoare activitatea de intermediere în asigurări sau
în reasigurări pe teritoriul altor state membre trebuie să aibă în vigoare un
contract de asigurare de răspundere civilă valabil pe întreg teritoriul Uniunii
Europene şi al statelor aparŃinând SpaŃiului Economic European, de aceeaşi
valoare cu cea prevăzută pentru brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare.
Doctrina franceză a încercat să precizeze distincŃia dintre agenŃii de
asigurare şi courtierii de asigurare (brokerii de asigurare), subliniind faptul că,
singur, criteriul mandatului nu se dovedeşte a fi suficient, deoarece mandatul
poate fi comun pentru ambele categorii de intermediari. S-a sugerat completarea
acestui criteriu cu acela al permanenŃei mandatului. Agentul de asigurare va fi
permanent mandatarul asigurătorului pe care îl reprezintă, chiar dacă acest
mandat nu este exclusiv. în schimb, courtierul nu poate avea decât un mandat
punctual, ocazional, din partea vreunui asigurător.
Interpretarea art. 2 a şi b al Directivei europene nr. 77/92 CEE din 13
decembrie 1976 evidenŃiază atât aspecte comune, cât şi diferenŃe între cele două
categorii de intermediari. Astfel, ambele au ca obiect de activitate intermedierea,
apropierea asiguratului şi asigurătorului în scopul de a-i face să contracteze;
pentru ambele, activitatea de intermediere poate fi însoŃită de prestări servicii
(asistenŃă pentru pregătirea, încheierea, gestiunea şi executarea contractului).
Ca diferenŃe, se observă că, de regulă, courtierul nu este Ńinut în alegerea
sa de către asigurător, în timp ce agentul de asigurare are această obligaŃie, mai
ales atunci când a încheiat un contract cu o clauză de exclusivitate. Pe de altă
parte, agentul poate acŃiona în numele şi în contul mai multor societăŃi de
asigurare, iar courtierul nu face, în principiu, acest lucru.
Această delimitare impusă de directivă nu este întru totul satisfăcătoare,
deoarece, pe de o parte, în cazul unui agent care este mandatar al mai multor
societăŃi, nu putem afirma că este Ńinut, în alegerea sa, de un anume asigurător,
iar, pe de altă parte, un courtier, poate fi, după cum am văzut, reprezentantul
unui asigurător.
În dreptul german nu întâlnim o definiŃie legală a intermedierii în
asigurare. Singurul criteriu de distincŃie întâlnit în acest caz este cel al misiunii
permanente. în virtutea legii, agentul are ca activitate permanentă prezentarea
operaŃiunilor de asigurare în numele şi în contul unei societăŃi de asigurare.
Courtierul, dimpotrivă, nu este Ńinut, în virtutea legii, să prezinte în mod
permanent operaŃiunile de asigurare pentru aceeaşi societate.

2.2. Brokerul de asigurare


2.2.1 CondiȘii Și cerinȘe. O persoană juridică poate desfăşura
activitate de intermediere în asigurări şi reasigurări, în calitate de broker de
asigurare sau de reasigurare, dacă are o autorizaŃie din partea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor. Brokerul de asigurare este persoana juridică
română, autorizată să negocieze pentru clienŃii săi, persoane fizice sau juridice,
asiguraŃi sau potenŃial asiguraŃi, încheierea contractelor de asigurare sau de
reasigurare şi acordă asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în
legătură cu regularizarea daunelor.
Brokerul de asigurare poate fi şi un intermediar dintr-un stat membru care
este autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activităŃi
de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii
de a presta servicii. În dreptul belgian, criteriul independenŃei economice pare a
fi cel semnificativ. Conform legii belgiene, numai intermediarii independenŃi pot
purta titlul de courtieri sau brokeri.
Conform art. 35 alin. (5) din Legea nr. 32/2000, pentru a obŃine
autorizaŃia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, un broker de asigurare
trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
a) să fie persoană juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă sintagma de
„broker de asigurare", „broker de asigurare-reasigurare" sau „broker de
reasigurare", după caz, sau într-un limbaj uzual pentru activitatea de asigurare;
b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu
poate fi mai mică decât un minim legal (150 milioane lei) şi actualizat prin
normele CSA;
c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, valabil
pe întreg teritoriul UE şi SpaŃiului Economic European, a cărui valoare se
actualizează periodic;
d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare
şi/sau reasigurare;
e) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei
proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării
autorizării;
g) să aibă personal angajat care să răspundă tuturor cerinŃelor
profesionale; g) să menŃină un jurnal al asistenŃilor în brokeraj;
h) să pună la dispoziŃia Comisiei raportările cerute privind activitatea pe
care o desfăşoară, registrele şi înregistrările contabile pe care un broker este
obligat să le Ńină.
În vederea obŃinerii autorizaŃiei, solicitantul va prezenta Comisiei
documente din care să rezulte că va respecta prevederile legale.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării
autorizaŃiei necesare desfăşurării activităŃii în calitate de broker de asigurare şi
reasigurare ori asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de 60 de zile de
la data depunerii documentaŃiei complete.
Prin decizia de acordare a autorizaŃiei emise de către preşedintele
Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabileşte data de la care
brokerul de asigurare şi de reasigurare va începe să îşi desfăşoare activitatea.
Brokerii de asigurare şi de reasigurare autorizaŃi în conformitate cu
prevederile prezentei legi şi ale normelor sunt obligaŃi să includă în toate
documentele emise, inclusiv în corespondenŃa cu terŃii, codul unic alocat prin
registru, precum şi următorul înscris: "Autorizat de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor".
Brokerii de asigurare şi reasigurare sunt obligaŃi să scrie pe toate
documentele primite de la asigurători sau reasigurători codul unic alocat prin
registru.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere de autorizare
pentru un broker de asigurare sau de reasigurare în una dintre următoarele
situaŃii:
a) asociaŃii sau acŃionarii persoane fizice, precum şi persoanele semnificative,
după caz, au cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau
infracŃiuni prevăzute în legislaŃia financiar-fiscală;
b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiŃiile privind pregătirea şi
experienŃa pentru a deŃine această poziŃie, în conformitate cu normele elaborate
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
c) numele solicitantului induce în eroare publicul;
d) solicitantul nu respectă condiŃiile prevăzute de lege.
AutorizaŃia acordată unui broker de asigurare sau de reasigurare poate fi
retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazul în care:
a) aceasta constată că brokerul de asigurare sau de reasigurare se află în una
dintre situaŃiile: asociaŃii sau acŃionarii persoane fizice, precum şi persoanele
semnificative , după caz, au cazier judiciar pentru infracŃiuni contra
patrimoniului sau infracŃiuni prevăzute în legislaŃia financiar-fiscală;
conducătorul executiv nu îndeplineşte condiŃiile privind pregătirea şi experienŃa
pentru a deŃine această poziŃie, în conformitate cu normele elaborate de Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor; numele solicitantului induce în eroare publicul
etc;
b) brokerul de asigurare sau de reasigurare nu a achitat taxele prevăzute de
lege.
c) nu a început să desfăşoare activitatea de broker de asigurare sau de
reasigurare în termen de 6 luni de la data eliberării autorizaŃiei;
d) într-o perioadă de 4 luni nu a trimis nici o raportare către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor;
e) renunŃă la activitatea de broker de asigurare sau de reasigurare şi solicită în
mod expres retragerea autorizaŃiei;
f) încalcă în mod repetat dispoziŃiile legii şi ale normelor din domeniu.
Comisia va publica, cel puŃin o dată pe an, în Monitorul Oficial al României,
Partea I, precum şi într-o publicaŃie de largă circulaŃie lista actualizată
cuprinzând brokerii de asigurare şi reasigurare autorizaŃi şi orice alte informaŃii
pe care le va considera necesare în aplicarea legii.
Un broker de asigurare sau de reasigurare nu poate fi acŃionar, direct sau
indirect, ori administrator la un asigurător, reasigurător, agent de asigurare sau
de reasigurare ori la un agent de asigurare subordonat.
Un asigurător, reasigurător, agent de asigurare sau de reasigurare,
persoană fizică ori juridică, sau un agent de asigurare subordonat, persoană
fizică ori juridică, nu poate fi acŃionar, direct sau indirect, ori administrator al
unui broker de asigurare sau de reasigurare.
Brokerii de asigurare şi reasigurare, sub condiŃia împuternicirii primite din
partea asigurătorilor sau reasigurătorilor, au dreptul să colecteze primele, să
plătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul de
asigurare sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale în
vigoare, şi să emită documentele de asigurare sau de reasigurare în numele
asigurătorului sau reasigurătorului, după caz.
Brokerii de asigurare şi de reasigurare nu îşi pot desfăşura activitatea prin
agenŃi de asigurare, persoane fizice sau juridice, subagenŃi ori agenŃi de
asigurare subordonaŃi, ci numai prin personal propriu şi prin asistenŃi în
brokeraj.
Mandatul în brokeraj nu poate fi îndeplinit prin intermediul unui agent de
asigurare sau de reasigurare, persoană fizică ori juridică, sau printr-un subagent
ori agent de asigurare subordonat.
Înainte de a încheia mandatul de brokeraj cu clientul, brokerul trebuie
să îi solicite un înscris din care să rezulte că acesta nu a semnat cu unul sau mai
mulŃi brokeri un mandat cu acelaşi obiect.
În cazul în care clientul se consideră prejudiciat de modul cum se
îndeplineşte mandatul de brokeraj are dreptul de a solicita modificarea prin
înŃelegere amiabilă sau în cazul în care nu se ajunge la nici un acord are dreptul
să revoce mandatul. În toate cazurile de mai sus clientul trebuie să-şi
argumenteze solicitarea în scris, printr-un preaviz trimis cu cel puŃin: 10 zile
calendaristice înaintea datei de solicitare a înŃelegerii amiabile; sau 30 de zile
calendaristice înaintea datei de revocare a mandatului.
Personalul propriu al brokerului de asigurare sau de reasigurare, care are
ca principală atribuŃie de serviciu intermedierea contractelor de asigurare şi de
reasigurare, va fi înscris în registru ,sistenŃii în brokeraj vor fi înscrişi în Jurnalul
asistenŃilor în brokeraj.
Brokerii de asigurare şi reasigurare se pot asocia în uniuni profesionale şi
pot adera la uniuni internaŃionale de profil, cu respectarea obligaŃiilor ce decurg
din actele constitutive ale acestora.
Brokerilor de asigurare şi reasigurare le este interzis să facă reclamă ori
publicitate remunerată pentru produsele, activitatea sau acŃiunile de orice fel ale
asigurătorilor ori reasigurătorilor.
În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că
activitatea de publicitate a intermediarilor în asigurări şi reasigurări care au
sediul social ori domiciliul, după caz, în România nu respectă aceste reguli,
aplică sancŃiunile prevăzute de lege.
Toate rapoartele, documentele şi solicitările brokerilor de asigurare şi
reasigurare, precum şi corespondenŃa de orice fel a acestora cu Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor vor fi semnate, după caz, numai de persoanele
semnificative. Orice împuternicire dată unei alte persoane, emisă inclusiv de
administratori sau de administratorul unic, în cazul în care acesta din urmă nu
face parte din conducerea executivă, este nulă de drept.
Prin derogare de la prevederile menționate, când conducerea este
asigurată de o singură persoană, în cazuri bine justificate, persoanele stabilite
pot împuternici o altă persoană din cadrul brokerului de asigurare ,reasigurare,
pentru a duce la îndeplinire obligaŃiile legale. Împuternicirea, care trebuie să
indice perioada pentru care se acordă, va fi trimisă în cel mult două zile
calendaristice de la emiterea ei, spre înştiinŃare, la Comisie.
Prin excepŃie , brokerii de asigurare , reasigurare pot desfăşura activităŃi
de marketing al fondului de pensii administrat privat şi al prospectului schemei
de pensii facultative, cu respectarea dispoziŃiilor legale în vigoare.
Brokerii de asigurare, reasigurare sunt obligaŃi să prezinte Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor situaŃiile financiare anuale, precum şi alte
documente, rapoarte ori informaŃii cerute de aceasta, la termenele şi în formele
stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi sau prin avize, decizii ori
circulare.
Brokerii de asigurare , reasigurare pot fructifica ori investi capitalul
social, veniturile realizate din activitatea de intermediere în asigurări sau în
reasigurări, precum şi rezervele de capital în bunuri mobiliare ori imobiliare
(depozite bancare, acŃiuni, obligaŃiuni, alte titluri de valori mobiliare, imobile
destinate activităŃii proprii sau închirierii).
Veniturile din activitatea de închiriere a imobilelor pot reprezenta
maximum 15% din veniturile aferente activităŃii de intermediere în asigurări.
Un broker de asigurare care solicită autorizarea , achită la depunerea
cererii de autorizare o taxă de autorizare de 30.000.000 lei; cuantumul taxelor de
autorizare se actualizează periodic prin decizie a Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, în funcŃie de indicele preŃurilor comunicat de Comisia NaŃională
pentru Statistică.
Brokerii de asigurare , reasigurare achită, din momentul acordării
autorizaŃiei de funcŃionare pe durata valabilităŃii acesteia, o taxă de funcŃionare,
stabilită anual de Comisia, de maximum 0,3% din veniturile din activitatea de
brokeraj aferente perioadei pentru care sunt datorate.
După data aderării României la Uniunea Europeană, taxa de funcŃionare,
se poate majora până la maximum 0,5% din veniturile din activitatea de brokeraj
aferente perioadei pentru care sunt datorate, în raport cu obligaŃiile ce revin
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după dobândirea statutului de stat
membru al Uniunii Europene.
Pentru nevirarea la termen a taxei de funcŃionare ,se calculează majorări
de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare privind colectarea
creanŃelor bugetare.
Cât privețte capitalul social minim, prin derogare de la dispoziŃiile art.
35 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 32/2000, care prevăd pentru brokerul de
asigurare un capital social minim de 150 milioane lei, în cazul când
intermediarii în asigurări şi reasigurări au forma juridică a societăŃii pe acŃiuni,
capitalul social minim trebuie să fie în conformitate cu prevederile Legii nr.
31/1990.
Brokerul de asigurare autorizat va trebui să includă în toate documentele
emise înscrisul „Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor" şi codul
unic alocat prin registru.
2.2.2 ObligaȘii Și informare ale brokerului de asigurare
Potrivit art. 8 alin. (1) din Norma privind informaŃiile pe care asigurătorii
şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienŃilor, brokerul de
asigurare va trebui să îşi informeze clientul cu privire la faptul că, dacă este
împuternicit de către asigurător, are dreptul să colecteze primele, să plătească
despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul de
asigurare, după caz, şi să emită documentele de asigurare în, numele
asigurătorului.
De asemenea, brokerul trebuie să îşi informeze clienŃii dacă informaŃiile
despre contractul de asigurare propus sunt furnizate în baza studiului condiŃiilor
unui număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piaŃă, care
îi dau posibilitatea să facă o recomandare fundamentată şi profesională, conform
cerinŃelor formulate de clienŃi în mandatul de brokeraj.
În literatura juridică franceză, s-a arătat că principala obligaŃie a
brokerului (courtierului) de asigurare este de a favoriza încheierea operaŃiunii
care face obiectul contractului de brokeraj. În acest scop, brokerul de asigurări
trebuie să facă toate demersurile necesare pe piaŃa naŃională sau internaŃională a
asigurărilor pentru a găsi cea mai bună variantă de garanŃie pentru asigurat, în
funcŃie de specificul riscului asigurat.
În ceea ce priveşte natura juridică a acestei obligaŃii, se apreciază a fi una
de mijloace, iar nu de rezultat. Brokerul se angajează că va face tot ce îi stă în
putinŃă pentru a plasa riscul, dar nu poate să garanteze viitorului asigurat că îl va
plasa în condiŃiile pe care acesta le doreşte şi în termenul cerut. Brokerul va
răspunde pentru neîndeplinirea acestor obligaŃii dacă nu caută cu rapiditate şi cu
grijă, pentru protecŃia intereselor asiguratului, acoperirea pe care acesta o
doreşte, dacă va contacta în acest scop un asigurător care nu este susceptibil să
satisfacă interesele clienŃilor săi sau dacă nu urmăreşte instrucŃiunile clienŃilor
săi cu privire la clauzele inserate în poliŃă.
ObligaŃia de plasament a asigurării este însoŃită de obligaŃia de informare
exactă şi precisă asupra riscului. Brokerul de asigurare trebuie să îl informeze pe
clientul său dacă propunerea pe care a făcut-o unui asigurător a fost sau nu
acceptată de acesta sau dacă a fost modificată.
Neîndeplinirea acestor obligaŃii pe parcursul negocierii contractului nu îi
poate fi reproşată brokerului decât dacă, la rândul său, a fost informat în mod
precis şi cu bună-credinŃă de către propriul client.
Brokerul de asigurare va răspunde în situaŃia în care plasează asigurarea
cu întârziere, timp în care sinistrul s-a produs. De asemenea, brokerul va
răspunde faŃă de asigurat în cazul când a plasat riscul pentru o primă mai mare
decât nivelul maxim fixat de către asigurat, fără a cere acordul asiguratului în
acest sens.
Brokerul va răspunde faŃă de clientul său şi dacă îl sfătuieşte să nu încheie
deloc o asigurare, în condiŃiile în care l-ar putea sfătui să o încheie sub condiŃie
suspensivă.
Răspunderea brokerului se va angaja dacă are iniŃiative intempestive sau
neconforme cu instrucŃiunile asiguratului, cum ar fi modificarea unei poliŃe fără
franşiză într-o asigurare cu franşiză, care nu acoperă riscul în mod convenabil.
De asemenea, se va angaja răspunderea brokerului de asigurare în cazul în care
garanŃiile cuprinse în nota de acoperire nu sunt conforme cu instrucŃiunile
clientului său. Proba existenŃei şi conŃinutului acestor instrucŃiuni revin
clientului care se prevalează de ele.
În ceea ce priveşte alegerea de către broker a partenerului contractual al
asiguratului, doctrina franceză apreciază că obligaŃiile brokerului se pot
schematiza sub forma a patru afirmaŃii: brokerul de asigurare este garantul
identităŃii şi existenŃei asigurătorului; brokerul trebuie să aleagă un asigurător a
cărui solvabilitate să fie notorie; în alegerea sa, brokerul trebuie să opteze pentru
un asigurător autorizat să acopere riscul asiguratului; brokerul trebuie să
informeze clientul despre un eventual interes personal în alegerea asigurătorului.
Brokerul trebuie să se informeze exact asupra identităŃii asigurătorului,
deoarece va răspunde faŃă de asigurat dacă negociază încheierea contractului cu
un asigurător neînmatriculat, neluat în evidenŃele Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, neautorizat să acopere clasele de riscuri pentru care asiguratul
doreşte să încheie contractul.
Cu privire la solvabilitatea asigurătorului, trebuie observat că brokerul nu
va răspunde, în principiu, pentru insolvabilitatea niciunuia dintre clienŃii săi, nici
chiar pentru a asigurătorului. Brokerul este dator însă să se informeze asupra
stării financiare a asigurătorului, asupra marjei de solvabilitate a acestuia şi va
răspunde faŃă de asigurat numai în situaŃia în care ascunde acestuia anumite date
relevante despre situaŃia financiară a asigurătorului, care ar fi determinat un
asigurat prudent să nu încheie contractul.
Cu atât mai mult, răspunderea sa va fi angajată atunci când brokerul a
apelat la un asigurător a cărui insolvabilitate era notorie.
Această obligaŃie a brokerului de asigurare este una de mijloace, iar nu de
rezultat, asiguratului revenindu-i obligaŃia să facă proba neîndeplinirii acestor
obligaŃii. Astfel, obligaŃia brokerului de a se informa cu privire la existenŃa,
independenŃa, capacitatea de a contracta a asigurătorului şi chiar cu privire la
solvabilitatea sa, este obligaŃie de diligentă, brokerul fiind obligat să facă toate
demersurile pentru a obŃine aceste date. I se poate reproşa însă brokerului de
asigurare alegerea unui asigurător notoriu insolvabil sau rău platnic.
Brokerul de asigurare este obligat să îi furnizeze asiguratului toate
informaŃiile despre contractul pe care îl încheie. Aceasta presupune informarea
precisă despre riscurile acoperite şi excluse de la garanŃie, despre durata
contractului, importanŃa declaraŃiei de risc, sancŃiunile prevăzute în contract
pentru neîndeplinirea obligaŃiilor contractuale, necesitatea plăŃii primei într-un
anumit termen, despre orice alte clauze relevante pentru decizia încheierii
contractului.
ObligaŃia de informare nu se execută numai în faza prealabilă încheierii
contractului, adică a negocierii, ci şi pe parcursul derulării contractului de
asigurare, dacă brokerul a fost mandatat în acest sens de către asigurat.
Brokerul de asigurare poate răspunde de omisiunile asiguratului său în
cuprinsul declaraŃiei de risc, dacă acestea sunt rezultatul faptei sale, în calitate de
mandatar al asiguratului, în acest caz, el va putea fi obligat să repare prejudiciul
cauzat clientului său.
În cazul coasigurării, în situaŃia în care un coasigurător se retrage,
brokerul trebuie să îl informeze imediat pe asigurat şi să găsească un înlocuitor
pentru coasigurător.
Într-o asigurare de bunuri, dacă nu se poate stabili că brokerul a micşorat
în mod voit valoarea reală a bunului asigurat, prevăzând în contract o sumă
asigurată mai mică, nu putem considera că brokerul are obligaŃia de a face el
însuşi operaŃiunile de evaluare a bunului şi riscurilor, deoarece nu are
competenŃa necesară şi nici nu trebuie să suporte cheltuielile pentru expertiză.
Brokerul de asigurare trebuie să îl informeze pe asigurat despre refuzul
asigurătorului de a garanta un risc nou sau agravat sau, în cazul expirării
contractului fără o reînnoire tacită, despre apropierea termenului de încetare a
contractului.
ObligaŃia de informare implică furnizarea unor informaŃii exacte. De
exemplu, brokerul va fi în culpă dacă, prin reticenŃa sa, îl lasă să creadă pe
clientul său că a obŃinut o garanŃie pentru toate riscurile pe care le-a avut în
vedere şi pentru care 1-a mandatat sau că trebuie să plătească integral prima de
asigurare la încheierea contractului, iar nu în tranşe periodice. De asemenea, va
fi în culpă dacă îi comunică asiguratului că are o asigurare pe deplin valabilă,
deşi a formulat doar o ofertă de a contracta, iar asigurătorul încă nu a acceptat
oferta.
Brokerul de asigurare are obligaŃia de a-şi sfătui clientul atât înainte de
încheierea contractului, pe parcursul derulării acestuia, cât şi în caz de sinistru.
Cu ocazia analizei modului de plasare a asigurării, de alegere a
asigurătorului, am arătat care sunt principalele sfaturi pe care brokerul de
asigurare este obligat să le dea clientului său înainte de încheierea contractului
de asigurare.
Pe parcursul derulării contractului, brokerul trebuie să îşi consilieze
asiguratul asupra necesităŃii de executare cu bună-credinŃă a tuturor obligaŃiilor
contractuale. Trebuie să vegheze asupra termenelor de plată a primelor de
asigurare, asupra momentului producerii sinistrului, asupra riscului de
prescripŃie extinctivă a drepturilor asiguratului.
În cazul producerii riscului asigurat, brokerul care este însărcinat cu
primirea indemnizaŃiei din partea asigurătorului, nu o va putea accepta decât
după consultarea asiguratului; de asemenea, el trebuie să îşi sfătuiască asiguratul
să refuze o indemnizaŃie insuficientă, neconformă cu prevederile contractuale.
ObligaŃia de asistenŃă decurge, de regulă, din obligaŃia de consiliere,
pentru că, de cele mai multe ori, brokerul nu numai că îşi sfătuieşte clientul, dar
îl şi asistă în derularea principalelor etape din viaŃa contractului de asigurare.
Chiar dacă nu îşi asumă expres obligaŃia de a încheia contractul în numele
asiguratului, brokerul îl asistă în momentul încheierii contractului, al completării
declaraŃiei de risc, al plăŃii primelor, declarării sinistrelor, modificării contrac-
tului, reînnoirii contractului etc.
Pentru îndeplinirea obligaŃiilor de informare, consiliere, asistenŃă a
clientului său, brokerul de asigurare trebuie să facă o serie de verificări atât
înainte de încheierea contractului, cât şi pe parcursul executării. Astfel, se
consideră că, în etapa încheierii contractului de asigurare, brokerul trebuie să
verifice acceptarea riscurilor de asigurător în condiŃiile în care au fost solicitate
de asigurat, modul în care sunt stipulate condiŃiile de garanŃie, riscurile acoperite
şi pe cele excluse de la garanŃie, corectitudinea declaraŃiilor asiguratului, modul
de redactare a poliŃei de asigurare, precum şi elementele tehnice ale riscului
pentru a observa modul în care ele au fost luate în considerare de către
asigurător. Brokerul de asigurare nu este obligat să facă un calcul pentru
evaluarea bunurilor asigurate, dacă nu a fost însărcinat în mod expres în acest
scop. în schimb, dacă a fost împuternicit pentru aceasta, va răspunde de
eventualele erori de calcul.
Pe parcursul derulării contractului, trebuie să verifice modul de plată a
primelor de asigurare, schimbarea condiŃiilor de risc, data la care încetează
contractul şi posibilitatea reînnoirii lui.
În caz de sinistru, brokerul va verifica modul în care se derulează
inspecŃia de risc şi întocmirea dosarului de daune. De asemenea, va verifica
nivelul indemnizaŃiei de asigurare, modul în care se face plata, intervenŃia
prescripŃiei bienale etc.
Din examinarea atribuŃiilor brokerului de asigurare, rezultă că, spre
deosebire de agenŃii de asigurare, care apără interesele asigurătorilor, brokerii
sunt persoane juridice care apără cu prioritate interesul asiguraŃilor în raportul cu
societăŃile de asigurare şi recomandă asigurările cele mai avantajoase pentru
clienŃii lor, împotriva riscurilor care ameninŃă patrimoniul şi activitatea acestora.
Din această cauză, brokerul de asigurare este mai mult decât un intermediar, este
un specialist în gestionarea riscurilor şi un bun cunoscător al pieŃei de asigurări.
Brokerul de asigurare trebuie să găsească asiguratului tipul de asigurare
care i se potriveşte cel mai bine, iar aceasta presupune negocierea în vederea
încheierii celei mai avantajoase asigurări pentru clientul său. Activitatea
brokerului se poate extinde şi asupra perioadei ulterioare încheierii contractului,
prin acordarea de asistenŃă în ce priveşte plata periodică a primelor de asigurare,
urmărirea plăŃilor cu titlu de despăgubire etc.
Întrucât brokerii de asigurare apără interesele asiguraŃilor, este firesc să
existe o independenŃă totală între ei şi asigurători. Din nefericire, această
independenŃă are doar caracter relativ, fiind afectată de faptul că, pentru
activitatea lor, brokerii de asigurare sunt remuneraŃi de către asigurător printr-o
taxă de brokeraj ce reprezintă un procent din primele pe care asigurătorii le
încasează de la asiguraŃi. Din această cauză, aderăm la susŃinerea potrivit căreia
remunerarea directă a brokerului, de către asigurat, ar contribui în mai mare
măsură la asigurarea unei independenŃe în raporturile cu asigurătorul.
IndependenŃa care trebuie să existe între un asigurător şi un broker de
asigurare se reliefează prin două interdicŃii legale.
Prima interdicŃie priveşte obiectul de activitate al asigurătorului şi
brokerului de asigurare.
Obiectul de activitate al asigurătorului trebuie să fie exclusiv activitatea
de asigurare, furnizarea de informaŃii despre produsele de asigurare nu poate fi
considerată activitate de intermediere. De asemenea, autorizarea brokerului de
asigurare este condiŃionată de caracterul exclusiv al obiectului său de activitate,
care este cel de intermediere.
A doua interdicŃie este prevăzută în art. 35 alin. (9) şi art. 35 alin. (91) din
Legea nr. 32/2000. Astfel, prin art. 35 alin. (9) din Legea nr. 32/2000, brokerul
de asigurare şi/sau de reasigurare este privat de posibilitatea de a fi acŃionar,
direct sau indirect, ori administrator la un asigurător, reasigurator, agent de
asigurare sau de reasigurare sau la un agent de asigurare subordonat. în acelaşi
timp, art. 35 alin. (91) prevede că un asigurător, reasigurator, agent de asigurare
sau de reasigurare, persoana fizică sau juridică, sau un agent de asigurare
subordonat, persoană fizică sau juridică, nu poate fi acŃionar, direct sau indirect,
ori administrator al unui broker de asigurare, reasigurare.
Deşi, de regulă, brokerul de asigurare este apărătorul intereselor
asiguraŃilor, legiuitorul recunoaşte posibilitatea acestuia de a reprezenta
interesele asigurătorului, întrucât potrivit dispoziŃiilor art. 35 alin. (10) din
Legea nr. 32/2000, brokerii de asigurare, sub condiŃia împuternicirii primite din
partea asigurătorilor, sunt îndreptăŃiŃi să colecteze primele, să plătească
despăgubirile în numele acestora şi să emită documente de asigurare în numele
asigurătorului sau reasiguratorului, după caz. Calitatea brokerului de asigurare
de a putea fi mandatar al asigurătorului este prevăzută astfel expres.

2.2.3 Contractul brokerului de asigurare.


În ceea ce priveşte obiectul de activitate al broke-rilor de asigurare, din
definiŃia legală a activităŃii de intermediere, se desprinde concluzia că acesta are
trei părŃi componente: negocierea în vederea încheierii contractelor de asigurare
şi reasigurare, acordarea de asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor şi
acordarea de asistenŃă în legătură cu regularizarea daunelor.
Brokerul execută în principal o activitate de mediere, de mijlocire, de
punere faŃă în faŃă a clientului său, asiguratul (într-un contract de reasigurare)
sau potenŃialul asigurat (într-un contract de asigurare), cu asigurătorul, în scopul
încheierii unui contract.
Însă, aceasta nu înseamnă că legiuitorul a înŃeles să excludă posibilitatea
brokerului de a-1 reprezenta pe clientul său, în baza unui contract de mandat, la
încheierea unui contract cu societatea de asigurare sau reasigurare.
Intermedierea este înŃeleasă astfel într-un sens larg, presupunând, în primul rând,
o activitate de prestare de servicii, dar fără să excludă reprezentarea.
Mandatul de brokeraj este contractul dintre un asigurat sau un potenŃial
asigurat, în calitate de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau reasigurare, în
calitate de mandatar, prin care se încredinŃează mandatarului negocierea sau
încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenŃă
înainte şi pe durata derulării contractului ori în legătură cu regularizarea
daunelor.
Între contractul de intermediere şi contractul de mandat există două
diferenŃe esenŃiale. Prima priveşte natura prestaŃiei ce face obiectul contractului
de intermediere, iar cea de a doua se referă la reprezentare.
Spre deosebire de mandat, care are ca obiect un act juridic, contractul de
intermediere sau de courtage are ca obiect un act material - intermedierea. Apoi,
mandatul presupune reprezentarea, adică încheierea actului de către mandatar în
numele şi în contul mandantului, pe când intermediarii nu încheie actul în
numele şi în contul părŃilor a căror tranzacŃie o intermediază. Rolul lor este de a
facilita încheierea contractului, de a pune faŃă în faŃă părŃile contractante, de a le
prezenta condiŃiile ofertei şi acceptării, în scopul de a ajuta la încheierea
contractului. Intermediarul nu este nici reprezentant, nici comisionar al părŃilor.
El doar îi arată asiguratului care sunt cele mai avantajoase asigurări pe care le
poate încheia.
Nimic nu împiedică însă cumularea intermedierii cu un mandat special,
expres sau tacit, în care va funcŃiona reprezentarea.
Dacă analizăm, comparativ, dispoziŃiile legale care definesc activitatea de
intermediere cu cele care definesc mandatul de brokeraj, vom observa că nu
totdeauna intermedierea presupune un mandat cu reprezentare dat brokerului.
Atunci când acestuia nu i se dă dreptul să încheie contractul de asigurare în
numele asiguratului sau potenŃialului asigurat, vom fi în prezenŃa unei
intermedieri, iar nu a unui mandat. Intermedierea presupune prestaŃii specifice
ce aparŃin fazei prealabile încheierii contractului şi care se pot finaliza cu
încheierea acestuia de către părŃi, fără ca brokerul să semneze, ca mandatar,
încheierea contractului, ci, cel mult, să pregătească încheierea sa şi să o asiste.
Dacă actele juridice sunt făcute în numele şi în contul asiguratului, în baza unui
contract prin care brokerul de asigurare are acest drept, suntem în prezenŃa unui
mandat de brokeraj. Deşi în definiŃia mandatului de brokeraj, legiuitorul se
referă atât la negocierea, cât şi la încheierea contractului, adică are în vedere
atât faza prealabilă încheierii contractului, adică negocierea, cât şi încheierea
propriu-zisă a contractului, brokerul nu va fi mandatar al părŃii decât dacă i se
recunoaşte dreptul de a participa personal la încheierea contractului în numele şi
în contul mandantului său.
Dacă activitatea sa se rezumă la negocierea viitorului contract, suntem în
prezenŃa unei intermedieri, dar nu a unui mandat propriu-zis, chiar dacă, lato
sensu, legea îl defineşte mandat de brokeraj.
Legiuitorul confundă, în această situaŃie, în mod nepermis, intermedierea
cu mandatul.
Cât privețte remuneraŃia brokerului, pe lângă diferenŃele legate de
natura prestaŃiei şi de incidenŃa reprezentării, putem adăuga şi o altă distincŃie,
cum este cea legată de remuneraŃia brokerului. Dacă acesta are doar rolul unui
simplu mediator, el nu va încasa taxa de brokeraj decât dacă intermedierea a
avut succes, adică dacă s-a încheiat contractul de asigurare. în cazul în care
potenŃialul asigurat şi brokerul au încheiat un contract de mandat, mandatarul va
avea dreptul de a fi remunerat dacă a depus diligentele necesare, chiar în situaŃia
în care mandatul nu este dus la bun sfârşit.
Brokerul poate să fie ales ca mandatar nu numai al asiguratului, dar şi al
celeilalte părŃi, adică al asigurătorului. În asemenea cazuri, îi vor reveni drepturi
şi obligaŃii referitoare la încheierea contractului de asigurare, la încasarea
primelor, eliberarea chitanŃelor, regularizarea sinistrelor care i-au fost declarate,
eliberarea certificatului de asigurare în numele şi în contul asigurătorului şi
altele. în acest sens, în temeiul art. 35 alin. (10) din Legea nr. 32/2000, brokerii
de asigurare şi/sau de reasigurare, sub condiŃia împuternicirii primite din partea
asigurătorilor şi/sau reasiguratorilor, au dreptul să colecteze primele, să
plătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contract şi
cu respectarea prevederilor legale şi să emită documentele de asigurare sau de
reasigurare în numele asigurătorului sau reasiguratorului, după caz.
2.2.4 AsistenŃii în brokeraj.
Mandatul de brokeraj poate fi adus la îndeplinire de către brokerii de
asigurare prin intermediul asistenŃilor în brokeraj. Potrivit dispoziŃiilor art. 2 lit.
(C) pct. 57' din Legea nr. 32/2000, aceştia sunt persoanele fizice sau juridice
care, în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare,
primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub
acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie
să întreprindă anumite activităŃi necesare pentru a aduce la îndeplinire mandatul
de brokeraj. AsistenŃii în brokeraj sunt singurii care, alături de brokerii de
asigurare, pot îndeplini mandatul de brokeraj şi nu trebuie confundaŃi cu
personalul propriu al brokerilor de asigurare. Pentru a-şi putea desfăşura
activitatea, asistenŃii în brokeraj se înscriu în Jurnalul asistenŃilor în brokeraj.
Contractul de brokeraj nu poate fi executat prin intermediul agenŃilor de
asigurare, subagenŃilor sau agenŃilor de asigurare subordonaŃi.
Nimic nu poate împiedica părŃile să încheie un contract cu dublă
reprezentare, adică brokerul să reprezinte, în acelaşi timp, atât pe asigurat, cât şi
pe asigurător. în astfel de cazuri, cei trei participanŃi la încheierea contractului de
asigurare acŃionează pe faŃă, cu bună-credinŃă şi în deplină cunoştinŃă de
consecinŃele conduitei brokerului, pentru a se evita, de exemplu, anularea
contractului pentru doi reticent sau pentru nerespectarea obligaŃiei de loialitate.
Subiect al dublei reprezentări poate fi nu numai brokerul, ci şi agentul de
asigurare, atunci când, atât asigurătorul, cât şi asiguratul, au încredere deplină în
corectitudinea şi competenŃa acestuia, motive pentru care fiecare îi conferă
calitatea de mandatar pentru a încheia în numele şi în contul lor contractul de
asigurare.

2.3. Agentul de asigurare


2.3.1. NoȘiune Și condiȘii de autorizare
În art. 2 lit. (C) alin. (58) din Legea nr. 32/2000, a fost definit agentul de
asigurare ca fiind acea „persoană fizică sau juridică împuternicită, în baza
autorizării unui asigurător sau reasigurator, să încheie în numele şi în contul
asigurătorului sau reasiguratorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu
terŃii, conform condiŃiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă
calitatea de asigurător,reasigurator, broker de asigurare sau de reasigurare".
Activitatea agenŃilor de asigurare se poate desfăşura prin intermediul
subagenŃilor de asigurare, care sunt persoane angajate cu contract de muncă ale
agentului de asigurare persoană juridică şi care acŃionează în numele acestuia.
ÎmputerniciŃi ai asigurătorului pentru încheierea unui contract de asigurare
pot fi şi agenŃii de asigurare subordonaŃi. Aceştia sunt persoane fizice sau
juridice care, pe lângă activitatea profesională principală pe care o desfăşoară,
intermediază în numele şi în contul asigurătorilor produse de asigurare care sunt
complementare produselor furnizate de instituŃiile de credit şi instituŃiile
financiare nebancare.
În dispoziŃiile normei înscrise în art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege, se
menŃionează că o persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate de
agent de asigurare, dacă deŃine o autorizaŃie valabilă, scrisă, din partea unui
asigurător, denumită contract de agent, pentru a acŃiona în numele acestuia.
Din examinarea acestor două texte de lege se desprind câteva concluzii,
după cum urmează, în primul rând, agentul de asigurare poate fi atât o persoană
fizică, cât şi o persoană juridică, în al doilea rând, atribuŃiile de agent de
asigurare se exercită pe baza unui contract de mandat cu reprezentare, denumit
contract de agent, în al treilea rând, calitatea de agent de asigurare se dovedeşte
cu o autorizaŃie scrisă, valabilă (adică neviciată) din partea unui asigurător,
autorizaŃie care, deşi este un act juridic unilateral, materializează contractul de
reprezentare ți în al patrulea rând, agentul de asigurare negociază sau încheie
contracte de asigurare numai în conformitate cu condiŃiile stipulate în contractul
de mandat scris încheiat între el şi asigurător.
Persoana fizică sau juridică care are atribuŃii de agent de asigurare nu
trebuie să aibă calitatea de comerciant, întrucât încheie actele juridice nomine
alieno, în numele asigurătorului. Legea nr. 32/2000 nu impune calitatea de
comerciant a agentului de asigurare persoană fizică. De altfel, potrivit art. 34
alin. (7) din Legea nr. 32/2000, agenŃii de asigurare persoane fizice au dreptul să
se înregistreze la camera de muncă.
În a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în
muncă şi pentru a achita taxele necesare în vederea constituirii fondului de
pensii şi de asigurări sociale. Prin urmare, agentul de asigurare poate fi chiar
salariat.
Agentul de asigurare persoană fizică poate dobândi calitatea de
comerciant numai dacă, în scopul realizării obiectului contractului de agent, îşi
organizează activitatea sub forma unei întreprinderi. Astfel, el îndeplineşte
condiŃiile pentru a deveni comerciant, întrucât săvârşeşte fapte de comerŃ
obiective (prevăzute de art. 3 pct. 7 C.com., care reglementează întreprinderea
de agenŃii sau oficii de afaceri), în nume propriu şi cu caracter de profesiune.
În situaŃia în care agentul de asigurare persoană fizică nu îşi desfăşoară
activitatea sub forma unei întreprinderi, nu poate dobândi calitatea de
comerciant, deoarece el nu mai săvârşeşte faptele de comerŃ prevăzute de art. 3
pct. 7 C.com. în nume propriu, ci faptele de comerŃ prevăzute de art. 3 pct. 18
C.com., dar nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al asigurătorului.
Agentul de asigurare nu poate fi considerat un simplu mijlocitor în
afaceri, care devine comerciant, deoarece săvârşeşte faptele de comerŃ conexe
prevăzute de art. 3 pct. 12 C.com. Spre deosebire de mijlocitor, care încheie
contracte de mijlocire cu ambele părŃi a căror afacere o intermediază şi care este
remunerat de acestea, agentul de asigurare persoană fizică îl reprezintă doar pe
asigurător şi este remunerat, pe bază de comision, exclusiv de acesta, în temeiul
contractului de agent încheiat.
Pentru a evita concurenŃa neloială, prin dispoziŃiile art. 34 alin. (8) din
lege se interzice unui agent de asigurare să intermedieze aceleaşi clase de
asigurări pentru mai mulŃi asigurători. În literatură se consideră că această normă
are caracter supletiv, astfel că acelaşi agent de asigurare, în baza unei clauze
exprese de permitere, va putea încheia aceleaşi clase de asigurări pentru
asigurători diferiŃi.
Pentru a putea fi agent de asigurare, o persoană fizică trebuie să
îndeplinească următoarele condiŃii:
a) să aibă o pregătire profesională de specialitate, competenŃele,
cunoştinŃele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităŃi, în
concordanŃă cu cerinŃele impuse de CSA;
b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă
profesională sau o garanŃie echivalentă furnizată de asigurătorul în numele
căruia acŃionează agentul de asigurare, cu valabilitate pe întreg teritoriul Uniunii
Europene şi statelor din SpaŃiul Economic European;
c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau
pentru infracŃiuni prevăzute de legislaŃia financiar fiscală;
d) să îndeplinească cerinŃele legale privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanŃii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor
agenŃilor economici, autorităŃilor sau instituŃiilor;
e) să se bucure de o bună reputaŃie.
La rândul său, pentru a desfăşura o activitate de agent de asigurare,
persoana juridică trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de asigurare;
b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă;
c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei
proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării
autorizării;
d) să se bucure de o bună reputaŃie, iar denumirea agentului să cuprindă,
obligatoriu, sintagma agent de asigurare;
e) asociaŃii, acŃionarii semnificativi şi persoanele semnificative să nu aibă
cazier judiciar pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni
prevăzute în legislaŃia financiar-fiscală;
f) conducătorul executiv să îndeplinească cerinŃele pentru a exercita
această funcŃie. Asigurătorii sunt obligaŃi să înregistreze într-un registru atât
agenŃii de asigurare persoane fizice, cât şi agenŃii de asigurare persoane juridice,
subagenŃii şi agenŃii de asigurare subordonaŃi cu care au încheiat contracte de
agent.
În scopul protecŃiei asiguraŃilor şi pentru supravegherea întregii activităŃi
de asigurare, agenŃii de asigurare, indiferent de natura lor, vor menŃiona pe toate
documentele emise codul unic alocat în registru şi înscrisul „înregistrat la
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".

2.3.2 Contractul agentului de asigurare.


Contractul de mandat este un contract consensual, care ia naştere prin
simplul acord al părŃilor, fără a fi supus vreunei forme speciale (art. 1533
C.civ.). Atunci când este vorba de un mandat special reglementat, cum este
contractul de agent, forma scrisă ad probationem este obligatorie faŃă de modul
imperativ de redactare a art. 2 lit. (C) pct. 58 şi art. 34 alin. (1) din Legea nr.
32/2000.
În literatura juridică mai recentă, s-a susŃinut că acest contract de mandat
este necesar să fie încheiat ad probationem în formă scrisă, cu motivarea că
însuşi legiuitorul foloseşte sintagma „contractul de mandat încheiat", iar pe de
altă parte, contractul de asigurare care urmează să fie încheiat în temeiul
contractului de mandat trebuie să fie în formă scrisă, dovada lui nu se poate face
prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă (art. 10 din Legea nr.
136/1995).
Este în afară de orice îndoială că, pentru încheierea unui contract de
asigurare, mandatul trebuie dat în formă scrisă. Potrivit principiului simetriei
formelor şi a faptului că cele două contracte, adică cel de asigurare şi cel de
mandat, formează un tot unitar şi indivizibil fiindcă se găsesc într-un raport de
interdependenŃă, se impune concluzia că şi contractul de mandat trebuie întocmit
în formă scrisă. De altfel, necesitatea formei scrise rezultă şi din prevederile art.
34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, care se referă la obŃinerea de către agent a
unei autorizaŃii valabile, scrise, din partea unui asigurător, pentru a acŃiona în
numele acestuia. Din aceste dispoziŃii legale rezultă că legiuitorul a stabilit
natura juridică a contractului dintre asigurător şi agentul de asigurare, pe care îl
denumeşte contract de agent, ca fiind aceea de mandat.
Prin derogare de la dreptul comun, nici legislaŃia asigurărilor şi nici
condiŃiile de asigurare nu prevăd dreptul agentului de asigurare de a-şi substitui
o terŃă persoană, pe răspunderea sa, trecându-i o parte sau toate drepturile
conferite de mandant, ceea ce subliniază şi accentuează caracterul strict personal
al acestui contract.
Dacă agentul de asigurare, în loc să execute personal mandatul
încredinŃat, şi-a substituit, fără drept, o terŃă persoană care încheie actele juridice
respective, mandantul va avea o acŃiune directă contra mandatarului, dar şi
împotriva substituitului.
Agentul de asigurare este Ńinut să îşi îndeplinească obligaŃiile asumate cu
bună-credinŃă şi cu diligenta unui bun proprietar. Prin derogare de la regula
potrivit căreia toate pierderile sunt suportate de mandant dacă mandatarul nu a
comis vreo culpă în îndeplinirea mandatului, în ceea ce priveşte contractul de
mandat comercial pe care îl analizăm, potrivit prevederilor art. 34 alin. (9) din
Legea nr. 32/2000, „Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de
asigurare, asigurătorul în numele căruia acŃionează agentul este răspunzător faŃă
de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare".
Este în afară de orice îndoială că răspunderea asigurătorului faŃă de terŃul
asigurat, pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare, se întemeiază
pe ideea de garanŃie obiectivă, fiind independentă de orice culpă proprie a
mandantului în producerea prejudiciului asiguratului. Dacă agentul de asigurare
a avut vreo culpă în ceea ce priveşte actele sau omisiunile păgubitoare,
asigurătorul, după acoperirea pagubei, se va putea îndrepta în regres împotriva
mandatarului.
Conform art. 8 alin. 2 pct. 2 din Norma privind informaŃiile pe care
asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienŃilor,
obligaŃia de informare ce revine agentului de asigurare faŃă de potenŃialii
asiguraŃi trebuie să cuprindă date referitoare la faptul că deŃine o autorizaŃie
valabilă pentru a desfăşura această activitate, numărul de înregistrare ca agent în
Registrul agenŃilor de asigurare, codul unic de agent şi modul cum pot fi
verificate aceste informaŃii, clasele de asigurări pentru care intermediază
contracte de asigurare, asigurătorii de la care a primit împuternicirea să
intermedieze fiecare clasă de asigurare, orice participaŃie sau interes de
participare pe care o societate de asigurare sau o societate mamă a unei anumite
societăŃi de asigurare le deŃine în drepturile de vot sau în capitalul agentului de
asigurare persoană juridică. Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări

SecȘiunea a-3-a Teorii ale mandatului dat intermediarilor.


Aplicarea teoriei mandatului aparent, care este o creaŃie a jurisprudenŃei,
are loc atunci când mandantul a creat sau a lăsat să se creeze aparenŃa
mandatului, făcându-i pe terŃi să se încreadă în această aparenŃă şi să contracteze
cu bună-credinŃă.
Atunci când mandatul dat unui intermediar de asigurare a fost revocat de
asigurat ori de asigurător sau când mandantul a decedat înainte de încheierea
contractului de asigurare, această operaŃiune juridică va fi considerată valabil
încheiată, pe temeiul validităŃii aparenŃei în drept a actelor încheiate cu terŃii de
bună-credinŃă.
Convingerea eronată cu privire la calitatea de mandatar pe care o are un
agent sau un broker de asigurare este mult mai uşor de acceptat, fiindcă
încrederea celor din jur în puterile de reprezentare ale acestora este atât de mare
încât se presupune că circumstanŃele l-ar autoriza pe terŃ să nu verifice aceste
puteri. Putem vorbi astfel de o adevărată credinŃă legitimă a terŃului în puterile
mandatarului. Corelativ, mandatul aparent este imputabil mandantului, fiindcă
nu poate exista mandat aparent dacă pretinsul mandant a rămas complet străin de
aparenŃă . Deoarece agentul şi brokerul sunt de profesie intermediari, este cât se
poate de normal ca aceştia, atunci când participă la încheierea contractelor de
asigurare, să fie consideraŃi mandatari, iar credinŃa terŃilor, eronată, dar legitimă,
să producă, prin generalizare, o adevărată aparenŃă care să valoreze titlu privind
contractul de asigurare de bunuri.
Teoria mandatului aparent presupune reunirea unor condiŃii materiale şi
psihologice.
CondiŃiile materiale se referă la existenŃa aparenŃei mandatului, care poate
rezulta din mai multe circumstanŃe: intermediarul emite şi semnează actul
indicând calitatea sa de mandatar sau, dimpotrivă, omite să indice că îl semnează
sau îl emite în calitate de nemandatar.
CondiŃiile psihologice sunt reprezentate de încrederea terŃilor în aparenŃă.
Această încredere nu este reŃinută decât dacă este legitimă, adică dacă
circumstanŃele îl autorizează să nu verifice puterile intermediarului cu care
tratează. în practica asigurărilor, această a doua condiŃie este îndeplinită
frecvent, deoarece adesea asiguraŃii ignoră calitatea intermediarului căruia i se
adresează şi nu obişnuiesc să se informeze asupra acestui lucru.
În ceea ce priveşte proba, se apreciază că terŃii care invocă o aparenŃă
legitimă trebuie să o dovedească. Buna-credinŃă a terŃilor nu trebuie dovedită,
deoarece ea se prezumă, revenind mandantului rolul de a dovedi reaua-credinŃă.
Pentru că există aparenŃă, pseudomandantul este angajat faŃă de terŃi prin
actele îndeplinite de pseudomandatar, ca şi cum acesta din urmă ar beneficia de
un mandat veritabil şi ar acŃiona în limitele acestui mandat. Mandatul aparent nu
poate fi invocat decât de către terŃi, dacă este în favoarea lor. Acesta nu poate fi
invocat nici de către mandant şi nici de către mandatar.
Mandatarul aparent nu este în relaŃii contractuale cu terŃii, deoarece nu
este parte în contract. Dacă terŃii nu pot obŃine din partea mandantului
executarea angajamentului asumat, iar prin fapta sa, mandatarul aparent a cauzat
terŃului un prejudiciu, se va putea angaja răspunderea delictuală a mandatarului
aparent.
Mandatarul aparent va răspunde delictual faŃă de mandant dacă prin fapta
sa culpabilă i-a cauzat acestuia un prejudiciu, fie se va putea angaja răspunderea
sa pe temeiul gestiunii de afaceri. Nimic nu îl împiedică pe mandant să ratifice
gestiunea în măsura în care aceasta îi este utilă.
În dreptul francez, s-a discutat dacă se poate extinde noŃiunea de interes
comun pentru distribuitorii nemandatari, cum este şi cazul brokerilor, atunci
când nu acŃionează în baza unui mandat. PoziŃia dominantă din jurisprudenŃă a
fost aceea că nu este oportun din punct de vedere economic şi nu se justifică din
punct de vedere juridic extinderea teoriei interesului comun dincolo de limitele
mandatului. Curtea de casaŃie franceză a refuzat extinderea acestei noŃiuni la
contractul de courtage. În schimb, chiar dacă interesele furnizorilor şi
distribuitorilor nu coincid în mod necesar şi pot, sub anumite aspecte, să fie
chiar antagoniste, se poate remarca o convergenŃă de interese mai puternică
decât divergenŃa.
Fără a merge până la a invoca un interes comun, această convergenŃă de
interese s-ar putea manifesta prin voinŃa de colaborare într-o manieră durabilă şi
relevă ceea ce se numeşte affectio cooperandi, recunoscând că părŃile se
aşteaptă, înainte de toate, să-şi conserve independenŃa juridică şi să se limiteze la
o colaborare într-un domeniu definit.
S-a susŃinut că această noŃiune de affectio cooperandi implică ideea de
cooperare cu bună-credinŃă. Această obligaŃie poate fi încălcată în diverse
moduri: furnizorul pune capăt brutal facilităŃilor de plată acordate
distribuitorului sau nu îi furnizează mijloacele necesare pentru a se menŃine pe
piaŃă, pune capăt unui contract prin recurgerea la mijloace falacioase sau
violează dreptul de exclusivitate al distribuitorului în profitul propriilor agenŃi
sau distribuitori salariaŃi. La rândul său, distribuitorul, după încetarea unui astfel
de contract, poate folosi clientela fostului mandant. Acesta este motivul pentru
care părŃile recurg adesea la o clauză de neconcurenŃă limitată în timp şi spaŃiu.
În doctrină, s-a apreciat că suntem în prezenŃa unui mandat comercial,
deoarece asigurările sunt fapte de comerŃ, iar asigurătorul este un comerciant.
Mai mult, actele juridice pe care mandatarul se obligă să le încheie în numele şi
pe seama altei persoane de la care a primit împuternicirea trebuie să fie fapte de
comerŃ pentru mandant, iar nu pentru mandatar.
În doctrina franceză s-a subliniat că acordul încheiat între societatea de
asigurare şi agentul de asigurare este un contract de distribuŃie care îmbracă
forma mandatului în interes comun.
Curtea de CasaŃie franceză a enunŃat încă din 1885 că mandatul conferit în
interesul mandantului şi al mandatarului nu poate fi revocat prin voinŃa unei
singure părŃi sau chiar a majorităŃii părŃilor interesate, ci numai prin
consimŃământul lor mutual sau pentru o cauză legitimă recunoscută în justiŃie
sau, în fine, urmând clauzele şi condiŃiile specificate în contract. Această teorie a
fost utilizată cu succes în mandatul comercial şi a fost cbnsacrată ulterior de
legea franceză referitoare la agenŃii comerciali.
Remunerarea mandatarului de către mandant nu este suficientă ca să
confere mandatului acest caracter. AbsenŃa riscului financiar pentru distribuitor
nu dăunează mandatului în interes comun.
Interesul comun rezultă din combinarea a două condiŃii cumulative: pe de
o parte, realizarea unui obiect comun, cum este realizarea mandatului, iar pe de
altă parte, crearea şi dezvoltarea unei clientele. Realizarea obiectului mandatului
prezintă pentru mandant şi mandatar interesul unei dezvoltări a societăŃii prin
crearea şi dezvoltarea clientelei, interes comun care justifică de ce pentru
revocarea acestui mandat se derogă de la regulile mandatului gratuit sau
salarizat, al cărui obiect nu îl interesează decât pe mandant. Dacă mandatarul nu
poate justifica intervenŃia sa în crearea şi dezvoltarea clientelei, mandatul nu
poate fi calificat ca fiind comun. S-a susŃinut că această clientelă trebuie să fie
comună. Curtea de CasaŃie franceză nu vorbeşte despre existenŃa formală a unui
drept al mandatarului asupra clientelei, ci de dezvoltarea unei clientele de către
acesta din urmă, ceea ce este diferit. SituaŃia agentului de asigurare este
ilustrativă în acest sens. Clientela aparŃine mandantului, dar mandatul este
considerat ca fiind în interes comun.

SecȘiunea a-4-a Dreptul şi libertatea de a presta servicii a intermediarilor


în asigurări şi reasigurări
Intermediarii în asigurări şi reasigurări, autorizaŃi sau înregistraŃi de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activitate de intermediere
pe teritoriul României, după caz, pot desfăşura activitate de intermediere pe
teritoriul oricărui stat membru.
Intermediarii în asigurări şi reasigurări îşi desfăşoară conform normelor
legale din domeniu, cu condiŃia informării prealabile a Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
Intermediarul în asigurări şi reasigurări transmite spre informare Comisiei
următoarele documente şi informaŃii referitoare la:
a) statul membru pe teritoriul căruia intenŃionează să desfăşoare activitatea de
intermediere;
b) structura sa organizatorică;
c) adresa sediului său din statul membru gazdă de la care pot fi obŃinute şi la
care pot fi transmise documente;
d) numele, calificarea şi experienŃa conducătorului executiv, care are
capacitatea să îl reprezinte şi să îl angajeze în relaŃiile cu terŃii pe teritoriul
statului membru respectiv, inclusiv dovada că acesta nu are cazier judiciar
pentru infracŃiuni contra patrimoniului sau pentru infracŃiuni prevăzute de
legislaŃia financiar-fiscală.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informaŃii în
termen de 30 de zile de la primirea lor autorităŃii competente din statul membru
respectiv, numai în cazul în care statul membru a comunicat Comisiei Europene
că doreşte să fie informat despre astfel de acŃiuni.
În cazul în care statul membru în cauză nu şi-a exprimat dorinŃa
menționată, intermediarul în asigurări şi reasigurări îşi poate începe activitatea
imediat.
În cazul în care Comisia doreşte să fie informată despre intenŃia oricărui
intermediar în asigurări şi reasigurări dintr-un stat membru de a desfăşura
activităŃi de intermediere pe teritoriul României, va comunica această cerinŃă
Comisiei Europene. Intermediarul în asigurări şi reasigurări va transmite, prin
autoritatea competentă din statul membru de origine, documentele şi informaŃiile
solicitate, conform prevederilor legale în vigoare.
Intermediarul în asigurări şi reasigurări cu domiciliul sau, după caz, cu
sediul social într-un stat membru care, în baza dreptului de stabilire şi a libertăŃii
de a presta servicii, doreşte să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriul
României, are obligaŃia respectării şi se supune reglementărilor legislaŃiei
române.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită unui intermediar în
asigurări şi reasigurări care desfăşoară activitate de intermediere pe teritoriul
României orice informaŃii şi documente necesare verificării respectării de către
acesta a legislaŃiei naŃionale.
În cazul în care Comisia constată nerespectarea prevederilor legislaŃiei
naŃionale de către intermediarii în asigurări şi reasigurări care desfăşoară
activităŃi pe teritoriul României, conform prevederilor legale, solicită acestora
luarea măsurilor necesare în vederea remedierii situaŃiei.
În cazul în care Comisia constată că intermediarul nu ia toate măsurile
necesare pentru remedierea situaŃiei, aceasta informează în acest sens autoritatea
competentă din statul membru de origine.
Dacă măsurile luate de autoritatea competentă din statul membru de
origine se dovedesc a fi inadecvate sau insuficiente şi dacă intermediarul în
cauză continuă să încalce prevederile legislaŃiei naŃionale, Comisia îşi exercită
atribuŃiile ce îi revin conform legii, fiind în drept să aplice sancŃiunile prevăzute
de lege, inclusiv interzicerea desfăşurării activităŃii de intermediere în asigurări
şi reasigurări pe teritoriul României.
În cazul retragerii autorizaŃiei sau, după caz, al radierii din registrul
agenŃilor de asigurare a unui intermediar în asigurări sau reasigurări, care are
sediul social ori domiciliul pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor va informa toate autorităŃile competente pe al căror teritoriu îşi
desfăşoară activitatea acel intermediar în baza dreptului de stabilire sau a
libertăŃii de a presta servicii.
ActivităŃile de publicitate ale intermediarilor în asigurări , reasigurări
trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această activitate în
vederea protejării interesului public.
În cazul în care Comisia constată încălcarea prevederilor legale de către
intermediarii în asigurări şi reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea în baza
dreptului de stabilire şi a libertăŃii de a presta servicii, solicită încetarea imediată
a acestor practici, în caz contrar urmând să informeze autoritatea competentă din
statul membru de origine.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua măsurile necesare pentru a
asigura publicarea corespunzătoare a condiŃiilor în care trebuie să se desfăşoare
activitatea de asigurare pe teritoriul României

SecȘiunea a-5- a Termeni folosiȘi în activităȘile intermediarilor

- “ intermediari în asigurări - persoanele fizice sau juridice, denumite în


continuare broker de asigurare, asistent în brokeraj, agent de asigurare, subagent
sau agent de asigurare subordonat, care desfăşoară activitate de intermediere în
asigurări, în schimbul unui/unei comision/remuneraŃii, autorizat sau înregistrat
în condiŃiile stabilite de prezenta lege şi de normele emise în aplicarea acesteia,
precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul
României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire
şi libertăŃii de a presta servicii, după caz;
- intermediar în reasigurări - persoana fizică sau juridică română autorizată în
condiŃiile prezentei legi, denumită în continuare broker de reasigurare, care
intermediază, în schimbul unui/unei comision/remuneraŃii, în principal,
activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre care
desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări,
conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de a presta servicii, după caz;
- broker de asigurare:
a) persoana juridică română, autorizată în condiŃiile prezentei legi, care
negociază pentru clienŃii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraŃi ori potenŃiali
asiguraŃi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă
asistenŃă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu
regularizarea daunelor, după caz;
b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităŃi de
intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăŃii de
a presta servicii;
- asistenŃi în brokeraj - persoane fizice sau juridice care în baza unui contract
cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare primesc o împuternicire în
legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub acoperirea contractului de
răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie să întreprindă anumite
activităŃi necesare pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de brokeraj;
- mandat de brokeraj - contractul dintre un asigurat sau un potenŃial asigurat,
în calitatea de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, în calitate
de mandatar, prin care se încredinŃează mandatarului negocierea sau încheierea
contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenŃă înainte şi pe
durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;
- broker în asigurări/reasigurări - persoană fizică, atestată profesional în
conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi şi care îşi
desfăşoară activitatea numai în baza unei relaŃii contractuale cu un broker de
asigurare/reasigurare;
- agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza
autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele şi în contul
asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu
terŃii, conform condiŃiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă
calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare;
- subagenŃi - persoane fizice, altele decât conducătorul agentului de asigurare
persoană juridică, care au calitatea de angajaŃi cu contract de muncă cu persoana
juridică şi care acŃionează în numele acesteia;
- agent de asigurare subordonat - persoana fizică sau juridică ce, pe lângă
activitatea sa profesională principală, intermediază în numele şi în contul unuia
sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt complementare la
produsele furnizate de instituŃiile de credit şi instituŃiile financiare nebancare
care acŃionează într-o piaŃă reglementată;
- stat membru de origine al intermediarului:
a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică - statul membru în care
este situată reşedinŃa acestuia şi în care îşi desfăşoară activitatea;
b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică - statul membru în
care este situat sediul social sau, în cazul în care legislaŃia statului respectiv nu
prevede existenŃa unui sediu social, statul membru în care este situat sediul
central;
- stat membru gazdă al intermediarului - statul membru, altul decât statul
membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări îşi
desfăşoară activitatea în baza dreptului la stabilire şi a libertăŃii de a presta
servicii;
- sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări - dezmembrământ
fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care,
în baza unui mandat, este împuternicită să desfăşoare, parŃial sau total,
activitatea de asigurare ori de reasigurare;
- activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de introducere,
propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de
asigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor
contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate
activităŃi de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către
un asigurător sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub responsabilitatea
asigurătorului.
Nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în asigurări nici următoarele:
furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi
profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea
încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător
pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;
-activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere,
propunere ori îndeplinire a altor activităŃi preliminarii încheierii contractelor de
reasigurare sau oferirea de asistenŃă pentru administrarea ori îndeplinirea unor
contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităŃi nu vor fi considerate
activităŃi de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către
un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acŃionează sub
responsabilitatea reasigurătorului.
Nu vor fi considerate activităŃi de intermediere în reasigurări nici următoarele:
furnizarea de informaŃii în mod ocazional, în contextul unei alte activităŃi
profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenŃă clienŃilor în vederea
încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui
reasigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;
- bancassurance - activitatea de intermediere a produselor de asigurări care
sunt complementare la produsele instituŃiilor de credit şi instituŃiilor financiare
nebancare, desfăşurată prin reŃeaua acestor instituŃii în condiŃiile prevăzute prin
norme emise în aplicarea prezentei legi;
- locul obişnuit de staŃionare - teritoriul statului în care vehiculul este
înmatriculat sau”.
CURSUL VII
NOȘIUNE, GRUPĂRI ȘI CLASE ALE ASIGURĂRILOR ȘI
REASIGURĂRILOR

SecȘiunea a-1-a Asigurarea - definiŃii, clasificări,principii Și funcŃii

1.1Conceptul Și reglementarea asigurărilor


În cadrul Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, întâlnim definiŃii diferite pentru „activitatea de
asigurare" şi pentru „asigurare". Potrivit art. 2 lit. (A) pct. 1 din lege, activitatea
de asigurare este „activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în
principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de
asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de
regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii
şi atrase prin activitatea desfăşurată".
Legiuitorul defineşte lato sensu „activitatea de asigurare", prin precizarea
expresă a tipurilor de operaŃiuni care pot fi desfăşurate de o societate de
asigurare autorizată să funcŃioneze în condiŃiile legii. Această definiŃie include şi
ceea ce înŃelegem stricto sensu prin activitatea de asigurare, adică încheierea de
contracte de asigurare şi reasigurare.
Conform prevederilor art. 2 lit. (A) pct. 3 din aceeaşi lege,
„asigurarea" este considerată a fi „operaŃiunea prin care un asigurător constituie,
pe principiul mutualităŃii, un fond de asigurare, prin contribuŃia unui număr de
asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care
suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi
pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităŃii desfăşurate".
În lucrarea de faŃă ne interesează noŃiunea de asigurare în accepŃiunea sa
juridică, aceea de raport juridic care ia naştere prin încheierea unui contract de
asigurare.
Potrivit dispoziŃiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, „prin contractul de
asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă
asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să
plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terŃului păgubit,
despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizaŃie, rezultată
din contractul de asigurare încheiat în condiŃiile prezentei legi, în limitele şi la
termenele convenite."
În concluzie, din punct de vedere juridic, asigurarea este un acord de
voinŃă între o persoană fizică sau juridică, în calitate de asigurat, şi o persoană
juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul solicită protecŃia
asigurătorului, pentru un risc sau o clasă de riscuri, sub forma unei indemnizaŃii,
în schimbul unei sume de bani numită primă de asigurare.
Putem spune că prin asigurare se vinde şi se cumpără protecŃie faŃă de risc
De această dată, legiuitorul abordează asigurarea din perspectivă
financiară, reliefând funcŃia de repartiŃie a asigurării, care se desfăşoară în dublu
sens: de la asigurat la asigurător, prin cumularea primelor de asigurare şi
constituirea unui fond de asigurare, şi de la asigurător către asigurat, prin plata
despăgubirilor la ivirea riscurilor asigurate.
Legiuitorul, pentru definirea operaŃiunii de asigurare, apelează la două
principii fundamentale în această materie, principiul mutualităŃii şi principiul
indemnizării.
Scopul asigurării este de a combate efectele adverse ale riscului şi de a
asigura o adevărată protecŃie financiară. Observăm, din cele expuse mai sus, că
acest deziderat se realizează prin aplicarea principiului mutualităŃii şi dispersia
riscului.
Riscul planează asupra noastră pretutindeni şi permanent, însoŃind orice
activitate pe care o desfăşurăm, orice bun pe care îl dobândim, pe parcursul
întregii vieŃi. Mai mult, sănătatea şi chiar viaŃa noastră pot fi afectate oricând de
evenimente nefericite pentru noi şi cei din jurul nostru.
Asigurarea a apărut astfel din nevoia acută de protecŃie pe care o resimte
omul în faŃa unor evenimente pe care nu le poate prevedea şi nici nu le poate
depăşi exclusiv prin forŃe proprii. Privit izolat, omul este foarte vulnerabil, fapt
care îl menŃine într-o stare de insecuritate care, moral, este penibilă, iar
economic, este nefastă.
Principiul mutualităŃii, baza tehnicii asigurărilor, are astfel o natură
profund umanitară. Este mâna de ajutor pe care fiecare din noi o întinde
semenului său, supus aceloraşi pericole ca şi el. Prin contribuŃia tuturor, cu o
sumă mică, accesibilă în raport cu pierderea potenŃială, putem acoperi prejudicii
pe care le poate suferi oricare dintre noi la un moment dat şi pe care nu le poate
suporta singur.
Rolul asigurătorului este de a gestiona fondul constituit din primele de
asigurare plătite. Cum, de cele mai multe ori, acest fond nu se dovedeşte a fi
suficient, asigurătorul investeşte aceste sume cu intenŃia de a-1 spori, pentru a
putea acoperi toate sinistrele care ar putea surveni într-o anumită perioadă de
timp.
Prin urmare, pentru asigurător, asigurarea apare ca un mod de reŃinere şi
combinare, ca un mijloc de transfer al unor riscuri între mai mulŃi asiguraŃi, într-
un mod centralizat, prin administrarea în comun a mai multor riscuri. Prin
aceasta, asigurătorul îşi îmbunătăŃeşte abilitatea de a prevedea pierderile
potenŃiale.
Conceptul deasigurator trebuie aprofundat din trei punct de vedere, adică
juridic, tehnic şi economic. Fiecare dintre aceste trei abordări are locul şi
importanŃa sa în analiza fenomenului asigurării, dar noi, în cuprinsul acestei
lucrări, ne vom restrânge studiul numai asupra conceptului juridic de asigurare.
Cu toate acestea, nu putem defini asigurarea dacă nu subliniem că ea se
realizează, în realitate, prin prisma elementului tehnic.
Cele două componente fundamentale ale tehnicii clasice a asigurărilor
sunt compensarea riscurilor prin organizarea unei mutualităŃi şi aplicarea legilor
statisticii.
În doctrina asigurărilor întâlnim o serie de definiŃii care pun accentul fie
pe aspectul tehnic, fie pe cel juridic, al asigurării. Astfel, aspectul tehnic este
scos în evidenŃă într-o definiŃie a lui Chaufton, potrivit căreia, asigurarea
reprezintă „compensarea efectelor hazardului asupra patrimoniului omului prin
mutualitatea organizată după legile statistice". Din perspectivă tehnică,
asigurarea reprezintă transpunerea în practică a unui impuls de natură profund
altruistă.
Astfel, mai multe persoane care sunt supuse aceloraşi riscuri se grupează
pentru a-1 despăgubi pe acela dintre ei care va suferi o pierdere de pe urma
realizării acelor riscuri. Asigurarea este o întrajutorare organizată în scopul de a
uşura situaŃia celui care suferă o pagubă. ToŃi plătesc pentru unul, dar, în acelaşi
timp, participarea fiecăruia dintre ei la despăgubire este redusă.
Mutualitatea, principiu major care stă la baza asigurării, permite dispersia
riscurilor. Cu cât numărul persoanelor care intră în mutualitate este mai mare, cu
atât suportarea riscurilor este mai uşoară.
Potrivit opiniei lui J. Hemard, „asigurarea nu trebuie să fie definită
plasându-ne succesiv pe fiecare din punctele de vedere economic, juridic şi
tehnic; toate trebuie să se combine şi să intervină pentru a determina esenŃa sa şi
câmpul său de aplicare".
Autorul defineşte asigurarea ca „operaŃiunea prin care o parte, asiguratul,
face să se promită, în schimbul unei remuneraŃii, prima, pentru el sau pentru un
terŃ, o prestaŃie, de către o altă persoană, asigurătorul, care, luând în sarcina sa
un ansamblu de riscuri, le compensează potrivit legilor statisticii".
Y. Lambert-Faivre consideră că, din punct de vedere tehnic, „asigurarea
este operaŃiunea prin care asigurătorul organizează în mutualitate o multitudine
de asiguraŃi expuşi la realizarea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe unii dintre
ei datorită masei comune de prime colectate".
Unii autori abordează conceptul de asigurare din perspectivă economică,
prin scoaterea în evidenŃă a funcŃiei sale financiare şi consideră că „asigurarea,
în forma cea mai simplă şi mai des întâlnită în practică, constă în protecŃia
financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi variată de riscuri".
Potrivit unor alte opinii, asigurarea trebuie definită atât din perspectiva
asiguratului, cât şi din perspectiva asigurătorului. S-a menŃionat astfel că, din
punctul de vedere al asiguratului, asigurarea poate fi privită atât ca „o finanŃare a
unei pierderi, dacă fondurile vor fi disponibile pentru a acoperi consecinŃele
financiare ale producerii riscului", cât şi ca o modalitate prin care două sau mai
multe persoane combină diverse riscuri la care sunt supuse, plătind sume mici de
bani în scopul constituirii unui fond din care vor fi despăgubite acelea care vor
suferi o pagubă. Prin această modalitate, asiguratul realizează o dispersare a
riscului în sânul mutualităŃii, un transfer al riscului de la individ la comunitate.
Domeniul asigurărilor este deosebit de vast, iar schimbările politice din ultimul
deceniu s-au tradus în modificări la nivelul întregii economii şi, deci, şi la
nivelul pieŃei de asigurări.
Dacă până în decembrie 1989, în România exista un monopol de stat în
activitatea de asigurare-reasigurare, reprezentat de ADAS (AdministraŃia
Asigurărilor de Stat), prin Hotărârea Guvernului nr. 1279/1990, acest organism
s-a desfiinŃat, iar activul şi pasivul său a fost preluat de trei societăŃi comerciale
pe acŃiuni (ASTRA S.A., ASIROM S.A. şi CAROM S.A.), care au început să
funcŃioneze independent începând cu 1 ianuarie 1991.
Din acel moment, legislaŃia asigurărilor a cunoscut un proces evolutiv,
care continuă şi astăzi, în sensul că, prin noile acte normative, se reglementează
modalitatea de constituire şi funcŃionare a societăŃilor de asigurări, cadrul în care
se desfăşoară activitatea de asigurare şi reasigurare în România, normele care
trebuie respectate la încheierea şi derularea unui contract de asigurare, toate
acestea guvernate de un interes major, şi anume protecŃia asiguraŃilor.
Activitatea de asigurare şi reasigurare din România este reglementată prin
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu
completările şi modificările ulterioare, care a abrogat Decretul Consiliului de
Stat nr. 471/1971, cu privire la asigurările de stat. Acest decret prevedea
posibilitatea încheierii, numai de către ADAS, a tuturor asigurărilor de bunuri,
răspundere civilă şi persoane, sub două forme: asigurări „prin efectul legii"
(obligatorii) şi asigurări facultative.
Domeniul societăŃilor de asigurare este reglementat de Legea nr. 32/2000
privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi
completările ulterioare, care conŃine dispoziŃii referitoare la constituirea şi
funcŃionarea societăŃilor de asigurări, intermediarilor de asigurări şi Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă centrală, independentă,
de supraveghere şi control a activităŃii de asigurare, în scopul protecŃiei
asiguraŃilor. Această lege a abrogat Legea nr. 47/1991 privind constituirea,
organizarea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor şi
Hotărârea nr. 789/1993 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 574/1991 privind atribuŃiile Oficiului de Supraveghere a activităŃii de
asigurare şi reasigurare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 788/1992 privind
organizarea şi funcŃionarea Ministerului FinanŃelor.

1.2 Clasificare asigurărilor


Încadrarea tuturor asigurărilor în cele două mari grupe, asigurări de viaŃă
şi asigurări generale, pleacă de la raportul dintre riscul de deces şi toate celelalte
riscuri, astfel că vom prezenta, comparativ, câteva particularităŃi ale riscului în
cele două categorii de asigurări.
În asigurările de viaŃă, riscul asigurat este decesul, pe când prin asigurările
generale se poate acoperi orice alt risc, în afara riscului de deces.
Incertitudinea riscului în cadrul asigurărilor de viaŃă este limitată numai la
momentul producerii riscului, deoarece faptul producerii sale este cert (certus
an, incertus quando). În asigurările generale, riscul este incert atât sub aspectul
faptului, cât şi al momentului intervenirii sale {incertus an, incertus quando).
Riscul este constant pe toată perioada derulării contractului în cazul
asigurărilor generale, pe când riscul de deces creşte progresiv, pe măsura
înaintării în vârstă a asiguratului. în asigurările de viaŃă, evaluarea riscului se
face la vârsta de intrare în risc, şi nu în momentul producerii sinistrului.
Aceste caracteristici ale riscului de deces în raport cu orice alte riscuri
determină următoarele consecinŃe: asigurările de viaŃă se încheie pe termen
mediu sau lung, pe când asigurările generale se încheie pe termen scurt;
asigurările generale sunt contracte de indemnizare, iar asigurările de viaŃă sunt
lipsite de caracter indemnitar şi nu există conceptul de supraasigurare; suma
asigurată are un caracter forfetar, întrucât nu reprezintă o evaluare a unui bun
sau prejudiciu; asigurările de viaŃă sunt contracte ce îmbracă forma stipulaŃiei
pentru altul, beneficiarul fiind, în toate cazurile, o altă persoană decât asiguratul;
în cazul obŃinerii autorizaŃiei pentru încheierea de asigurări de viaŃă, asigurătorii
sunt obligaŃi să constituie un tip special de rezerve, diferite de rezervele tehnice
din asigurările generale, numite rezerve matematice; asigurările de viaŃă sunt
operaŃiuni de asigurare şi capitalizare în acelaşi timp, asiguratul având
posibilitatea să participe la profitul societăŃii de asigurări; în asigurările de viaŃă,
asiguraŃii au unele drepturi speciale, care nu se întâlnesc în celelalte tipuri de
asigurări (răscumpărarea poliŃei, împrumutul etc).
Deosebirile trasate între asigurările de viaŃă şi cele generale există şi cu
privire la asigurările de bunuri, care sunt incluse, alături de asigurările de
răspundere civilă, în grupul asigurărilor generale.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, activitatea de asigurare se
grupează în asigurări de viaŃă şi asigurări generale în principiu, asigurătorii pot
practica numai una dintre cele două categorii de asigurări prevăzute de lege.
Prin Anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, în categoria asigurărilor de viaŃă
sunt incluse mai multe tipuri de asigurări care au o bază contractuală acestea vor
fii tratate la un alt capitol.
- asigurări de viaŃă care includ: asigurarea la termen de supravieŃuire,
asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieŃuire şi de deces (asigurare
mixtă de viaŃă), asigurarea de viaŃă cu rambursarea primelor, asigurarea de
căsătorie, asigurarea de naştere;
- anuităŃi;
- asigurări de viaŃă suplimentare: asigurări de deces prin accident,
asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală,
asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate
temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări
de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave; asigurări
de şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de
viaŃă;
- asigurări permanente de sănătate.
Aceste tipuri de asigurări sunt clasificate în patru clase de asigurări de
viaŃă:
a. Asigurări de viaŃă, anuităŃi şi asigurări de viaŃă suplimentare;
b. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere;
c. Asigurări de viaŃă şi anuităŃi care sunt legate de fonduri de investiŃii;
d. Asigurări permanente de sănătate.
Asigurările generale. Sunt clasificate în mai multe clase:
a. Asigurări de accidente;
b. Asigurări de sănătate;
c. Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare;
d. Asigurări de mijloace de transport feroviar;
e. Asigurări de mijloace de transport aerian;
f. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial;
g. Asigurări de bunuri în tranzit;
h. Asigurări de incendiu şi alte calamităŃi naturale;
i. Alte asigurări de bunuri decât cele pentru incendiu şi calamităŃi
naturale;
j. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule;
k. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian;
l. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim,
lacustru şi fluvial;
m. Asigurări de răspundere civilă generală;
n. Asigurări de credite (pentru risc de insolvabilitate, credit de export,
vânzare în rate, credit ipotecar, credit agricol);
o. Asigurări de garanŃii (directe şi indirecte);
p. Asigurări de pierderi financiare (acoperă riscul de şomaj, insuficienŃa
veniturilor, pierderi datorate condiŃiilor meteorologice nefavorabile, nerealizarea
beneficiilor, riscurile aferente cheltuielilor curente, cheltuielile comerciale
neprevăzute, deprecierea valorii de piaŃă, pierderile de rentă sau alte venituri
similare, pierderi comerciale indirecte, pierderi financiare necomerciale);
r. Asigurări de protecŃie juridică (acoperă cheltuielile cu procedura
judiciară şi alte cheltuieli pe care le suportă asiguratul);
x. Asigurări de asistenŃă a persoanelor aflate în dificultate în cursul
deplasărilor sau absenŃelor de la domiciliu.

Asigurătorii care până la 31 decembrie 2005 au fost autorizaŃi să


desfăşoare activitate compozită pot desfăşura în continuare activităŃile de
asigurări de viaŃă şi generale numai în condiŃiile separării managementului celor
două activităŃi în conformitate cu prevederile legiI şi ale normelor.
Managementul separat al celor două activităŃi, trebuie să fie organizat
astfel încât să se asigure o separare clară între aceste activităŃi, pentru a se
respecta următoarele obiective:
a) interesele deŃinătorilor de poliŃe de viaŃă şi, respectiv, de poliŃe de asigurări
generale nu trebuie în nici un fel prejudiciate şi, în special, profitul înregistrat de
una din cele două activităŃi să nu fie folosit în scopul îmbunătăŃirii celeilalte
activităŃi, situaŃia aceasta putând fi realizată numai în cazuri excepŃionale şi cu
aprobarea expresă dată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în condiŃiile
prevăzute pentru astfel de situaŃii prin normele pentru aplicarea legii;
b) minimul obligaŃiilor financiare, în special marjele de solvabilitate, stabilite
în conformitate cu prevederile legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia
pentru fiecare dintre cele două activităŃi sunt îndeplinite în mod independent,
fără un transfer de active de la o activitate către alta.
În cazul în care, rezultă că mai sunt active disponibile la una dintre cele
două activităŃi, evidenŃiate în mod distinct, acestea pot fi folosite pentru cealaltă
activitate, dar numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va analiza periodic rezultatele
celor două activităŃi, pentru a asigura aplicarea prevederilor legii.
Asigurătorii cu activitate compozită au obligaŃia să organizeze şi să
conducă evidenŃa contabilă separat pentru cele două activităŃi de asigurare.
În acest scop, veniturile, în special primele încasate, plăŃile de la reasigurători
şi cele din investirea activelor, şi cheltuielile, în special cele privind plata
daunelor, sumele suplimentare pentru provizioanele tehnice, primele de
reasigurare, cheltuielile operaŃionale pentru activitatea respectivă, trebuie să fie
defalcate în conformitate cu natura lor.
Cheltuielile operaŃionale comune celor două categorii de asigurări vor fi
alocate fiecărei activităŃi conform unei chei de repartizare, cheie care va fi
menŃinută cel puŃin pe parcursul unui exerciŃiu financiar.Utilizarea acestei chei
de repartizare se face numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei .
Asigurătorii cu activitate compozită trebuie să calculeze marja de
solvabilitate disponibilă separat, în conformitate cu metoda stabilită prin norme,
pentru fiecare dintre cele două activităŃi şi să întocmească un raport prin care să
identifice în mod clar activele şi obligaŃiile care sunt folosite pentru calcularea
fiecărei marje.
În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate este insuficientă,
Comisia va aplica pentru activitatea la care se înregistrează deficienŃe măsuri de
redresare specifice, în conformitate cu prevederile legii şi ale normelor de
aplicare a legii.
Transferul între cele două activităŃi, în cazul înregistrării unei situaŃii precum
cea prevăzută de lege, se va face doar în cazuri excepŃionale şi numai în
condiŃiile stabilite şi aprobate în prealabil de către Comisia , în conformitate cu p
legea şi ale normelor aplicare.
În vederea asigurării unei conduceri prudenŃiale pentru fiecare dintre cele
două activităŃi desfăşurate de asigurătorii cu activitate compozită, Comisia
confirmă sau nu, în conformitate cu legea şi ale normele de aplicarea ,
conducătorii departamentelor de asigurări de viaŃă şi de asigurări generale,
precum şi persoanele care vor ocupa funcŃii de conducere specifice în cadrul
acestor departamente.
Asigurătorii cu activitate compozită au obligaŃia să Ńină pentru fiecare
dintre cele două activităŃi câte un registru special al activelor. Asigurătorii cu
activitate compozită sunt obligaŃi să trimită către Comisie toate informaŃiile,
documentele şi raportările ale căror formă, conŃinut, informaŃii, detalii şi
certificări sunt stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi pentru
fiecare activitate.Prevederile legale menționate se aplică şi reasigurătorilor.

1.3 Clasificările asigurărilor în funcȘie de criteriile doctrinale

După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, există două


categorii de asigurări:
- asigurări obligatorii - contractarea acestor asigurări este impusă de lege,
în scopul protejării anumitor interese generale;
- asigurări facultative - se încheie respectând principiul libertăŃii de voinŃă
al părŃilor contractante. Este o formă mai flexibilă de asigurare, care se încheie
ca urmare a nevoii de protecŃie a asiguratului. În temeiul vechiului Decret al
asigurărilor de stat nr. 471/1971, până la intrarea în vigoare a Legii nr.136/1995,
în România se practicau două tipuri de asigurări: asigurări obligatorii (prin
efectul legii) şi asigurări facultative (contractuale).
Asigurările obligatorii sau prin efectul legii se realizau de drept, fără a
exista vreo manifestare de voinŃă a asiguraŃilor materializată într-un contract cu
AdministraŃia Asigurărilor de Stat, care deŃinea monopolul în ceea ce priveşte
activitatea de asigurare. Pentru încheierea unei asigurări facultative, era necesară
încheierea unui contract de asigurare ce respecta regulamentele referitoare la
condiŃiile de asigurare.
Legiuitorul defineşte în cuprinsul art. 2 din Legea nr. 136/1995 asigurarea
facultativă ca acea asigurare în care „raporturile dintre asigurat şi asigurător,
precum şi drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi se stabilesc prin contractul de
asigurare". în asigurarea obligatorie, potrivit art. 3 din aceeaşi lege, „raporturile
dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi sunt stabilite
prin lege".
În actuala reglementare a asigurărilor, regula o constituie asigurările
facultative, iar asigurările obligatorii au caracter de excepŃie, de derogare de la
regulă, astfel că necesită totdeauna o prevedere expresă.
Astfel, în conformitate cu dispoziŃiile art. 4 din Legea nr. 136/1995, este
obligatorie, în sensul acestei legi, asigurarea de răspundere civilă pentru pagube
produse prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie, atât pe teritoriul
României, cât şi în afara ei. Prin Legea nr. 172/2006, care a modificat şi
completat dispoziŃiile Legii nr. 136/1995, s-a reglementat, în cuprinsul art. 59'-
599, ca asigurare obligatorie, asigurarea de răspundere civilă profesională pentru
malpraxis, care se referă la activitatea medicilor, farmaciştilor şi altor persoane
din domeniul asistenŃei medicale, însă aceste dispoziŃii normative au fost ulterior
abrogate prin Legea nr. 180/2007.
Considerăm că se impun câteva observaŃii şi nuanŃări cu privire la
caracterul obligatoriu al unor asigurări întâlnite în prezent într-o serie de acte
normative.
În aprecierea obligativităŃii unei asigurări trebuie să luăm în considerare,
credem noi, două criterii, şi anume: izvorul acestei obligativităŃi, care este
reprezentat de lege, în sens larg, şi conŃinutul raportului juridic care ia naştere
între asigurat şi asigurător prin contractul încheiat. Primul criteriu deosebeşte
asigurările facultative de cele obligatorii, iar cel de-al doilea distinge între
tipurile de asigurări obligatorii.
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România
reglementează o singură asigurare obligatorie, anume asigurarea de răspundere
civilă pentru pagubele cauzate terŃilor prin accidente de autovehicule.
Caracterul obligatoriu al acestor asigurări rezultă din actul normativ,
asiguratul şi asigurătorul fiind obligaŃi, sub sancŃiunea prevăzută de lege, să
încheie această formă de asigurare. Considerăm necesare unele precizări.
Nu orice societate de asigurări poate fi obligată, prin lege, să încheie o
astfel de asigurare, ci numai cele care au solicitat şi au obŃinut autorizarea
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în care scop trebuie îndeplinite o serie
de condiŃii. Obligativitatea încheierii acestor asigurări survine pentru asigurător
din momentul obŃinerii autorizaŃiei.
Asiguratul este obligat la rândul său să încheie această asigurare, dar
poate opta între mai mulŃi asigurători autorizaŃi în acest scop. Aparent, această
facultate a asiguratului nu se justifică, întrucât Legea nr. 136/1995 şi normele
elaborate anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor reglementează
detaliat drepturile şi obligaŃiile ce revin părŃilor contractante, fără a se admite
vreo derogare. Cu toate acestea, seriozitatea şi rapiditatea acoperirii daunelor, de
care dau dovadă unii asigurători, pot constitui motivul pentru sunt aleşi ca
parteneri contractuali.
Potrivit art. 64 din Legea nr. 136/1995, încălcarea de către persoanele
fizice sau juridice a obligaŃiei de asigurare constituie contravenŃie şi se
sancŃionează cu amendă şi reŃinerea certificatului de înmatriculare a
autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Prin faptul că legea stabileşte clauzele contractuale, ne găsim în faŃa unui
tip aparte de asigurări obligatorii, şi anume a unui contract forŃat. în literatura
juridică, contractul forŃat este definit ca acel contract al cărui conŃinut este
stabilit în întregime prin lege şi a cărui încheiere este obligatorie.
Din prevederile art. 3 rezultă că legiuitorul consideră că este obligatorie
numai acea asigurare care se materializează printr-un contract forŃat, adică în
care drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt stabilite prin lege.
În legislaŃia actuală întâlnim o serie de cazuri în care încheierea unei
asigurări devine obligatorie, fără să se precizeze expres drepturile şi obligaŃiile
părŃilor. Ca exemplu, menŃionăm asigurările de răspundere profesională care
sunt solicitate acelora care au anumite profesii (avocat, notar, contabil autorizat,
operator etc.) sau efectuează anumite prestări de servicii (brokerii de asigurare,
agenŃii de asigurare, consignatarii etc), de către asociaŃiile profesionale din care
fac parte sau de către anumite instituŃii. Dacă ne raportăm la definiŃia
asigurărilor obligatorii dată de Legea nr. 136/1995 în cuprinsul art. 3, tragem
concluzia că aceste asigurări nu pot fi considerate obligatorii în sensul legii sus-
menŃionate.
Şi în materia asigurărilor de bunuri întâlnim acest gen de asigurări a căror
încheiere este obligatorie, cum este, de pildă, obligaŃia consignatarului de a
încheia un contract de asigurare pentru bunurile primite în consignaŃie (Legea
nr. 178/1934), obligativitatea asigurării bunurilor culturale mobile exportate
temporar (OrdonanŃa nr. 44/2000 referitoare la unele măsuri privind asigurarea
bunurilor culturale mobile exportate temporar, republicată, aprobată în baza
Legii nr. 143/2001), obligaŃia finanŃatorului sau locatorului, într-un contract de
leasing, de a încheia o asigurare a bunurilor date în leasing (OrdonanŃa nr.
51/1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing, completată de
Legea nr. 90/1998 şi Legea nr. 99/1999) sau obligativitatea asigurării bunurilor
dobândite cu ajutorul creditelor ipotecare, pe durata derulării contractelor (art.
16 şi urm. din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiŃii
imobiliare).
Asigurări „pseudoobligatorii". în ceea ce priveşte aceste asigurări, numite
în doctrină asigurări pseudoobligatorii, se impun câteva observaŃii.
În toate aceste cazuri, obligativitatea încheierii contractului de asigurare
revine numai asiguratului şi aceasta rezultă din lege. Nerespectarea acestei
obligaŃii de către asigurat este sancŃionată, de regulă, cu suspendarea din
activitatea profesională pe care o desfăşoară, cu imposibilitatea încheierii unor
contracte de prestări servicii etc. Pentru asigurător, aceste asigurări sunt
totdeauna facultative, refuzul său la încheierea unui astfel de contract nu atrage
după sine nicio sancŃiune, întrucât este vorba de dreptul oricărei societăŃi de
asigurare de a-şi selecta riscurile şi clienŃii pe care îi asigură.
Aceste asigurări se încheie prin contracte de adeziune, în care asigurătorul
îşi stabileşte propriile condiŃii de asigurare, iar asiguratul optează în ceea ce
priveşte aderarea la ele. Obligativitatea se manifestă, în aceste situaŃii, ca
element exterior raportului juridic dintre asigurat şi asigurător. Altfel spus,
asiguraŃii pot fi obligaŃi, prin lege, să încheie asigurări facultative de bunuri,
răspundere civilă sau chiar asigurări de viaŃă.
Prin urmare, dacă în cazul asigurărilor obligatorii, cum este asigurarea de
răspundere civilă auto pentru pagubele cauzate terŃilor prin accidente de
autovehicule, atât încheierea, cât şi conŃinutul contractului de asigurare sunt
impuse prin lege, în cazul asigurărilor „pseudoobligatorii", obligativitatea
priveşte numai încheierea contractului de asigurare care păstrează caracterul de
contract de adeziune şi nu dobândeşte caracterul de contract forŃat. în
consecinŃă, în sensul legii, asigurările „pseudoobli-gatorii" nu pot fi considerate
ca fiind incluse în grupa asigurărilor obligatorii. Separarea managementului
asigurărilor de viaŃă şi asigurărilor generale pentru asigurătorii cu activitate
compozită
După domeniul asigurării:
- asigurări de bunuri - acoperă paguba cauzată de producerea sinistrului
în patrimoniul asiguratului, prin degradarea sau pieirea bunului asigurat;
- asigurări de răspundere civilă - acoperă paguba produsă în patrimoniul
unui terŃ printr-o faptă a asiguratului care determină instituirea unei răspunderi a
acestuia din urmă faŃă de terŃ;
- asigurări de persoane - acordă dreptul asiguratului sau beneficiarului
asigurării la plata sumei asigurate, atunci când riscul aduce atingere unor
atribute ale persoanei fizice (viaŃa, integritatea corporală etc);
- asigurări de credite şi garanŃii, asigurări de pierderi financiare şi alte
asigurări.
Această clasificare a asigurărilor rezultă implicit din structura Legii nr.
136/1995, care cuprinde în secŃiuni distincte asigurările de bunuri (SecŃiunea a
2-a din lege), de persoane (SecŃiunea a 3-a din lege), de răspundere civilă
(SecŃiunea a 4-a din lege), asigurări de credite şi garanŃii, pierderi financiare şi
alte asigurări (SecŃiunea a 5-a) Asigurările de bunuri, de răspundere civilă, de
credite şi garanŃii sunt considerate asigurări de daune, întrucât respectă
principiul despăgubirii. Prin încheierea acestor asigurări se urmăreşte protecŃia
patrimoniului asiguratului sau beneficiarului, iar acoperirea prejudiciilor nu
trebuie să depăşească daunele suferite. Spre deosebire de asigurările de daune,
asigurările de viaŃă sunt lipsite de caracter indemnitar şi permit capitalizarea.
După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare:
- asigurări interne - nu conŃin elemente de extraneitate, ceea ce înseamnă
că părŃile contractante, obiectul asigurării, riscul etc. se află sau se produc pe
teritoriul aceluiaşi stat;
- asigurări externe - conŃin un element de extraneitate reprezentat prin
aceea că fie domiciliul asiguratului, fie locul producerii riscului sau locul unde
se află bunul asigurat etc. se găsesc într-o altă Ńară decât aceea în care s-a
încheiat contractul.
După tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător:
- asigurări directe - se încheie direct între asigurat şi asigurător;
- asigurări indirecte - se încheie prin intermediari.
Considerăm că sintagma „asigurări indirecte" nu este la adăpostul oricăror
critici, cu atât mai mult cu cât, în literatura juridică de specialitate, se întâlnesc
opinii diferite în ceea ce priveşte înŃelesul pe care trebuie să îl dăm acestor
asigurări. Astfel, unii autori consideră că asigurările indirecte sunt acelea care
se încheie cu ajutorul intermediarilor, adică al brokerilor de asigurare sau al
agenŃilor de asigurări. Având în vedere că, la încheierea contractului de
asigurare, aceşti intermediari au rolul de mandatari ai părŃilor, ei nedobândind
calitatea de parte contractantă, iar efectele contractului se produc, încă din
momentul încheierii lui, în patrimoniul asiguratului, respectiv asigurătorului,
folosirea termenului de „indirectă" pentru o astfel de asigurare nu ni se pare
judicioasă. AlŃi autori consideră că putem vorbi de asigurări indirecte din
perspectivă economică, acestea fiind de fapt contractele de reasigurare pe care le
încheie asigurătorul iniŃial, iar caracterul indirect al acestora trebuie apreciat
numai în raport cu asiguratul iniŃial. Nu putem fi de acord nici cu această opinie,
cât timp între asiguratul iniŃial şi reasigurator nu se stabileşte niciun fel de raport
juridic, nici direct, nici indirect, asiguratul având calitatea de terŃ faŃă de
contractul de reasigurare.
După caracterul comercial al raporturilor de asigurare:
- asigurări comerciale - sunt fapte de comerŃ bilaterale;
- asigurări mixte - sunt fapte de comerŃ pentru asigurător, iar pentru
asigurat au caracter civil.
În concepŃia Codului comercial român (art. 3 pct. 17 şi 18), asigurările
terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieŃii, precum şi asigurările,
chiar mutuale, contra riscurilor navigaŃiei sunt fapte de comerŃ obiective.
Datorită prezumŃiei de comercialitate instituite prin dispoziŃiile art. 4
C.com., pentru asigurător, operaŃiunile de asigurare sunt şi fapte de comerŃ
subiective, în virtutea calităŃii sale de comerciant, constituit şi organizat potrivit
Legii nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.
Potrivit reglementărilor art. 6 alin. (1) C.com., asigurările de bunuri care
nu fac obiectul comerŃului şi asigurările de viaŃă sunt fapte de comerŃ numai
pentru asigurător, iar pentru asigurat au caracter civil. în această ipoteză, suntem
în prezenŃa unei fapte de comerŃ unilaterale sau mixte, adică fapta are caracter
comercial pentru asigurător şi caracter civil pentru asigurat. Având în vedere
caracterul derogator, de excepŃie, al acestui text, rezultă că, în toate celelalte
cazuri, asigurările sunt fapte de comerŃ bilaterale.
ImportanŃa acestei clasificări o constituie găsirea legii aplicabile
raportului juridic de asigurare, ştiut fiind faptul că jurisdicŃia este, în toate
cazurile, comercială.

1.4 Principiile asigurărilor


Asigurările de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă sunt guvernate
de o serie de principii generale, cum sunt: principiul unităŃii asigurărilor,
principiul universalităŃii asigurărilor, principiul individualizării, principiul
despăgubirii, principiul realităŃii, principiul mutualităŃii, principiul bunei-
credinŃe şi principiul eficienŃei economice.
a. Unitatea asigurărilor semnifică o abordare unitară a operaŃiunilor de
asigurare, atât la nivelul sistemului, cât şi la nivelul fiecărei societăŃi de asigurări
în parte. Aceasta se traduce prin unitatea normelor, tarifelor de asigurare şi a
bazei financiare. Caracterul unitar nu presupune neapărat o identitate la acest
nivel între diferiŃi asigurători, deoarece aceasta ar exclude concurenŃa.
b. Universalitatea asigurărilor se referă la gama variată de riscuri care
pot fi cuprinse în asigurare, în principiu, nelimitată şi la diversitatea obiectului
asigurării. Asigurătorii pot elabora condiŃii de asigurare pentru o gamă cât mai
largă de bunuri, tipuri de răspundere sau forme de asigurări de persoane, cu
condiŃia respectării reglementărilor în vigoare.
c. Individualizarea asigurărilor constă în faptul că asigurătorii nu acordă
indemnizaŃii decât pentru riscurile asigurate prevăzute în contract şi numai
asiguraŃilor sau beneficiarilor specificaŃi în clauzele contractuale. De asemenea,
riscul trebuie să se fi produs la bunurile identificate prin anexele la poliŃa de
asigurare sau cu privire la un anume tip de activitate desfăşurată de asigurat,
care, de asemenea, sunt precizate expres în contract.
d. Principiul despăgubirii constă în aceea că, în asigurările de daune,
asigurătorii trebuie să acopere un prejudiciu care se produce în momentul
sinistrului în patrimoniul asiguratului sau unui terŃ. IndemnizaŃia de asigurare nu
trebuie să depăşească valoarea daunei sau valoarea bunului în momentul
sinistrului şi nu trebuie să constituie în niciun caz o sursă de îmbogăŃire pentru
asigurat care ar putea da naştere intenŃiei de a cauza prejudiciul.
e. Realitatea asigurărilor se manifestă în privinŃa datelor pe care le are la
bază asigurătorul în calculele sale statistice. Acestea sunt date reale, temeinic
verificate, deduse din evenimente trecute.
f. Principiul mutualităŃii presupune existenŃa comunităŃii de risc şi
constituirea unui fond comun din primele de asigurare plătite de membrii
comunităŃii, din care vor fi despăgubiŃi aceia dintre ei care vor suferi producerea
riscului.
g. Principiul bunei-credinŃe guvernează contractul de asigurare atât în
momentul încheierii sale cât şi pe parcursul executării şi se referă la încrederea
şi loialitatea de care trebuie să dea dovadă părŃile contractante. în acest contract,
mai mult decât în altele, informaŃiile furnizate de asigurat cu privire la risc sunt
decisive, având în vedere că o simplă inspecŃie de risc pe care o face
asigurătorul poate fi insuficientă în privinŃa unor date esenŃiale pe care trebuie să
le analizeze înainte de preluarea riscului.
h. Principiul eficienŃei economice constă în faptul că activitatea de
asigurare trebuie organizată astfel încât, cu eforturi materiale şi umane minime,
să se obŃină rezultate cât mai bune, profit pentru societatea de asigurări şi să se
dovedească astfel utilitatea activităŃii de asigurare.
1.5. FuncŃiile asigurării
Principalele funcŃii ale asigurării sunt:
– realizează distribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de poliŃe,
activitate ce nu poate fi realizată sub o altă formă;
– oferă o protecŃie, prin siguranŃa financiară oferită de asigurare;
– realizează o compensare financiară, economie şi protecŃie familială;
– oferă posibilitatea obŃinerii unei pensii private;
– acŃionează în sensul prevenirii daunelor.
a) DistribuŃia daunelor între mai mulŃi deŃinători de poliŃe
Daunele materiale şi financiare ale asiguraŃilor sunt distribuite între
aceştia prin compensarea acelora care suferă pagube, din fondurile special create
prin contribuŃia deŃinătorilor de poliŃe. DistribuŃia daunelor este echitabilă,
deoarece fiecare deŃinător de poliŃă plăteşte o sumă proporŃională cu riscul
introdus. Prin urmare, riscurile nu sunt nici întâmplătoare, nici egale.
b) Oferirea unei protecŃii. Asigurarea nu poate înlătura riscul, dar produce
o distribuire a pagubelor produse anumitor persoane, între mai mulŃi
cumpărători de poliŃe, astfel încât nici o persoană să nu suporte singură o daună
produsă. În acest mod, asigurarea, oferind protecŃie, reduce temerile
asiguratului.
c) Realizarea unei compensări financiare. Cea mai importantă funcŃie a
asigurărilor este cea de compensare financiară a pagubelor, datorate producerii
evenimentelor sau riscurilor asigurate. Astfel, în cazul asigurărilor de bunuri şi
de răspundere civilă, asigurătorul efectuează plata unor sume asigurate. Potrivit
acestei funcŃii, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate
sau distruse şi la recuperarea unor prejudicii de către asiguraŃi.
Această compensare este posibilă datorită faptului că a fost creat un fond
de asigurare din primele de asigurare plătite de către asiguraŃi.
d) Oferirea posibilităŃii de a economisi şi a realizării, implicit, a unei
protecŃii familiale prin introducerea asigurărilor pentru studii. Asigurările de
viaŃă cu acumulare de capital, precum şi asigurările pentru studii, în cazul
copiilor, sunt produse financiare concepute de către societăŃile de asigurări, care
au rolul de a oferi asiguratului în acelaşi timp o economie, dar şi o protecŃie,
printr-un contract de asigurare încheiat pe termen lung.
e) Oferirea posibilităŃii obŃinerii unei pensii private. ExperienŃa a
demonstrat care este avantajul unei asigurări de viaŃă combinată cu pensie
privată, prin majorarea sumei de care poate beneficia o persoană aflată la o
anumită vârstă, în situaŃia în care nu mai este în activitate, sau completează
pensia oferită de sistemul asigurărilor sociale de stat cu cea privată.
f) Prevenirea daunelor, este o altă funcŃie importantă a asigurărilor, care
implică stabilirea în cadrul companiilor de asigurări şi a agenŃiilor de brokeraj, a
unui plan de măsuri de diminuare a riscurilor, având ca scop:
– reducerea posibilelor pagube;
– obŃinerea unor cotaŃii de primă mai mici, datorită diminuării riscurilor.
Tot în scop preventiv, se practică de către asigurători, franşiza. Aceasta
constă în scăderea din drepturile de asigurare a unei sume determinate, care
înseamnă participarea asiguratului la acoperirea unei părŃi din pagubă. Scopul
aplicării franşizei este dublu: în primul rând, îl obligă pe asigurat să adopte o
conduită preventivă, să aibă grijă să întreŃină bunul asigurat. În al doilea rând,
se urmăreşte să nu se încarce cheltuielile societăŃii de asigurări la un nivel mai
mare, deoarece, de multe ori, cheltuielile cu gestionarea şi administrarea
pagubelor pot să depăşească paguba însăşi. FuncŃia de prevenire a pagubelor,
care se realizează, în principal, prin două modalităŃi, şi anume prin finanŃarea
unor activităŃi de prevenire şi prin stipularea unor clauze în contractul de
asigurare care îl obligă pe asigurat să aibă o conduită diligentă şi preventivă
Aidoma celorlalte componente ale sistemului financiar, asigurările
îndepli-nesc funcŃiile :
a) FuncŃia de repartiŃie. Ca funcŃie principală a asigurărilor, aceasta se
manifestă prin constituirea fondului de asigurare de către asigurător, pe seama
colectării primelor de asigurare. RepartiŃia constă în distribuirea fondului de
asigurare către:
– plata indemnizaŃiei de asigurare;
– finanŃarea unor acŃiuni cu caracter preventiv;
– acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale societăŃii de
asigu-rări;
– constituirea unor fonduri de rezervă.
De asemenea, tot prin intermediul repartiŃiei sunt achitate datoriile
cuvenite către bugetul de stat sau către bugetele locale. O caracteristică a
asigurărilor este aceea că alcătuirea şi repartizarea fondului de asigurare este
riguros limitată, în sensul că la formarea fondului participă, aşa cum s-a mai
arătat de altfel, numai acele persoane fizice sau juridice care au calitatea de
asiguraŃi. La repartizarea fondului participă numai acei asiguraŃi care îndeplinesc
condiŃiile stabilite prin lege sau prin contract pentru a încasa indemnizaŃia de
asigurare.
b) FuncŃia de control. Ca funcŃie complementară a asigurărilor, aceasta
urmăreşte modul cum:
– se încasează primele de asigurare, precum şi alte venituri ale asigură-
torului;
– se efectuează plăŃile aferente activităŃii derulate;
– sunt îndeplinite obligaŃiile asigurătorului faŃă de stat şi faŃă de terŃi.
SecȘiunea a-2-a Reasigurarea Și coasigurarea
elemente,trăsături,metode,caracteristicile contractului

2.1 Reasigurare Și coasigurare-elemente constitutive


Dacă printre riscurile selectate se află un risc de o valoare considerabil
mai ridicată decât celelalte, la producerea sinistrului, echilibrul financiar al
asigurătorului va avea de suferit. De aceea, asigurătorul, prudent, trebuie să
determine suma maximă pe care o poate garanta în cazul unui risc determinat.
De aceea, asigurătorul, prudent, trebuie să determine suma maximă pe
care o poate garanta în cazul unui risc determinat. Dacă nu poate suporta singur
întreaga sumă, se apelează la coasigurare şi reasigurare. Astfel, dispersia riscului
se produce nu numai între asiguraŃii aceluiaşi asigurător, ci prin coasigurare sau
reasigurare depăşeşte cadrul mutualităŃii iniŃiale. În cazul coasigurării, cel care
are iniŃiativa dispersiei riscului este asiguratul, care, în cazul unor riscuri greu
suportabile de către un singur asigurător, încheie mai multe contracte de
asigurare cu diferiŃi asigurători, fiecare dintre aceştia preluând doar o cotă
procentuală din risc. Riscul se divide deci între mai mulŃi asigurători, fiecare
acoperind paguba, proporŃional cotei de risc pe care a preluat-o în sarcina sa.
Reasigurarea este însă o modalitate prin care asigurătorul încearcă să
transfere altor asigurători o parte din riscurile pe care le-a preluat în asigurare.
Prin reasigurare, asigurătorul iniŃial îşi asigură riscul răspunderii contractuale
care îi revine faŃă de asiguratul său direct. De aceea, în doctrină, a fost numită o
„asigurare a asigurării". Contractul de reasigurare este un contract de
despăgubire în care reasiguratul, adică asigurătorul direct, suportă totdeauna o
parte din pagubă.
Reasigurarea oferă astfel posibilitatea asigurătorului iniŃial de a acoperi
riscuri pe care nu le poate suporta singur. Prin intermediul reasigurării se
realizează o adevărată pulverizare a riscului.
Potrivit dispoziŃiilor art. 47 din Legea nr. 136/1995, contractul de
reasigurare nu generează raporturi juridice decât între asigurătorul iniŃial şi
reasiguratorul său, asiguratul direct fiind terŃ faŃă de contractul de reasigurare şi
nebeneficiind de nicio acŃiune faŃă de reasigurator.
Retrocesiunea este o operaŃiune de asigurare a riscurilor reasigurate, prin
care reasiguratorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat. PărŃile
contractului de retrocesiune sunt retrocedentul (reasiguratorul, care are calitate
de asigurat) şi retrocesionarul (asigurătorul reasiguratorului).
Reasigurare are următoarele elemente. a)Asigurarea asigurătorului. b) Raport
juridic ce se poate naşte între două societăŃi de asigurări. c) Asigurarea unei
societăŃi de asigurări pentru unele riscuri, într-o anumită cotă la o altă societate
de asigurări mai puternică, prin cedarea unei părŃi din risc şi a unei anumite cote
din prima de asigurare. Prin reasigurarea se divizează şi se dispersează riscurile
în timp şi spaŃiu şi are loc o nivelare (omogenizare) a răspunderii societăŃilor de
asigurări pentru compensarea pagubelor. În reasigurarea intervin două părŃi, şi
anume: reasiguratul sau cedentul , respectiv acel asigurător care cedează o parte
din suma asigurată pe care apreciază că, în caz de daună, n-ar putea să o
plătească singur, şi reasiguratorul respectiv societatea de asigurări care preia
parŃial sau integral suma ce depăşeşte puterea de despăgubire a reasiguratului.
Reasiguratorul acŃionează numai prin mijlocirea asigurării, care permite micşo-
rarea părŃii de riscuri ce depăşesc posibilităŃile de cuprindere ale asigurătorilor,
reducerea răspunderii în activitatea de asigurare şi înlesnirea extinderii câmpului
de activitate a societăŃilor de asigurări. Raporturile dintre reasigurat şi
Asemenea persoanelor fizice sau juridice care încheie asigurări pentru a se
proteja financiar şi societăŃile de asigurări se asigură la rândul lor, prin
reasigurare împotriva pierderilor pe care le-ar putea înregistra datorită preluării
riscurilor terŃelor persoane.
Cu toate că obiectul de activitate al asigurătorilor este preluarea riscurilor
terŃelor persoane, societăŃile de asigurări, indiferent de mărimea lor, din motive
prudenŃiale, cedează o parte din aceste riscuri.
În consecinŃă, operaŃiunile de reasigurare completează activitatea de
asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaŃa internă şi internaŃională
de asigurări. În operaŃiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi
reasigurător, drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi se stabilesc prin contractul de
reasigurare.
Contractul de reasigurare poate fi facultativ, obligatoriu sau mixt. În baza
contractului de reasigurare facultativ, reasiguratul poate propune şi
reasigurătorul poate să accepte sau să refuze reasigurarea. Acest contract nu
acŃionează în mod automat, întrucât asigurătorul este obligat să-l înştiinŃeze pe
reasigurător de fiecare risc individual pe care intenŃionează să-l reasigure.
Reasigurătorul, după o preala-bilă cercetare, poate accepta în reasigurare sau
poate să refuze, riscurile ce i-au fost oferite.
Pentru constituirea fondurilor de asigurare, societăŃile de asigurări îşi
previzionează daunele şi îşi estimează volumul de prime necesar acoperirii
daunelor potenŃiale şi cheltuielilor de funcŃionare, precum şi obŃinerii unui
profit. Întrucât previziunile elaborate implică şi o marjă de eroare, asigurătorii
trebuie să încheie reasigurări pentru acoperirea daunelor neprevăzute, a căror
frecvenŃă şi ale căror dimensiuni ar putea depăşi capacitatea financiară a
companiei de asigurări.
Reasigurarea reprezintă o asigurare a asigurătorului direct, la o altă
societate de asigurare, mai puternică din punct de vedere financiar. În schimbul
primei de reasigurare primite, reasigurătorul contribuie conform riscurilor
preluate, la suportarea indemnizaŃiilor de asigurare pe care reasiguratul le
plăteşte la producerea evenimentelor care au făcut obiectul reasigurării. În acest
mod, reasigurarea contribuie la o dispersie mai mare a riscurilor, asemănându-se
din acest punct de vedere cu coasigurarea. Însă cele două forme de asigurare nu
trebuie confundate. Coasigurarea presupune consimŃământul asiguratului la
divizarea riscurilor între mai mulŃi asigurători direcŃi, iar reasigurarea se
realizează independent de voinŃa asiguratului.
Dezvoltarea pieŃelor de asigurări la nivel local produce implicit o
dispersie a riscului la nivel internaŃional, de la societăŃile de asigurări la
societăŃile de reasigurări. Dispersia riscului se obŃine prin cedarea unor obligaŃii
de plată ale asigurătorului către reasigurător. Într-un context internaŃional,
fluxurile financiare provenite din activitatea de reasigurare pot influenŃa balanŃa
de plăŃi externe a unui stat, atunci când riscurile acceptate de către societăŃile de
asigurări sunt foarte mari şi se impune transferul lor în reasigurare. În acest mod,
societăŃile de asigurări apelează la reasigurare pentru a proteja asiguraŃii, atunci
când riscurile preluate sunt prea mari şi pun în pericol echilibrul lor financiar.
Ca urmare, prin reasigurare, o societate de asigurări poate obŃine o stabilitate
financiară mult mai mare şi în plus îi creşte capacitatea de acceptare a noilor
riscuri. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că reasigurarea intervine
atunci când suma asigurată pentru un risc sau pentru un grup de riscuri depăşeşte
limita pe care o societate de asigurări o poate suporta, dar fără să afecteze
protecŃia celorlalŃi asiguraŃi.
La societăŃile comerciale de asigurare, operaŃiunea de reasigurare se
efectuează:
a) printr-un departament specializat sau o sucursală care se ocupă de
primiri sau cedări în reasigurare;
b) prin metoda subcontractării, prin agenŃiile de subscriere, respectiv
brokeraj, în cazul companiilor de asigurări mici sau mijlocii.
Reasigurarea este impusă de către instituŃiile de supraveghere şi control a
pieŃei asigurărilor din fiecare Ńară, prin gradul de solvabilitate. Acesta este
calculat de către fiecare societate de asigurări şi reprezintă raportul dintre marja
de solvabilitate de care dispune asigurătorul şi marja de solvabilitate minimă.
De regulă, un contract de reasigurare cuprinde:
– obiectul reasigurării;
– răspunderea asumată de reasigurător;
– răspunderea ce revine asiguratului;
– condiŃiile în care se face reasigurarea (costul reasigurării);
– modul de decontare a primelor şi respectiv al daunelor;
– durata contractului;
– clauze „ ad-hoc” privind raporturile dintre părŃi.
Reasigurarea reprezintă cedarea de către un asigurător, către alte societăŃi
a părŃii din riscul subscris care depăşeşte reŃinerea sa proprie. ReŃinerea
reprezintă acea parte din suma asigurată, din riscul asumat (complexul de
riscuri) sau din dauna produsă de un sinistru, pe care o societate de asigurări
consimte să o păstreze în contul său.
Aşadar, reŃinerea proprie reprezintă partea din risc care rămâne în sarcina
asigurătorului după deducerea reasigurării. Aceasta, fiind numită şi plin de
conservare sau prioritate, poate fi exprimată fie sub forma unui procent din
suma asigurată, fie sub forma unui cuantum fix din suma asigurată, din volumul
riscului acceptat, sau din dauna înregistrată. Dimensionarea reŃinerii se poate
efectua fie prin calcule matematice, fie pe baza experienŃei practice dobândite
de-a lungul anilor de către o societate de asigurări. De asemenea, la
dimensionarea reŃinerii se vor lua în considerare:
– condiŃiile în care societatea de asigurări suferă un proces de
decapitalizare din cauza inflaŃiei;
– mărimea rezervelor special constituite pentru acoperirea riscurilor
catastrofale.
Mărimea reŃinerilor variază în funcŃie de natura riscurilor cuprinse în
asigurare. Astfel, la unele riscuri există o probabilitate de producere mai scăzută,
respectiv o frecvenŃă redusă şi o forŃă de distrugere mai mică, iar la altele,
dimpotrivă, creşte probabilitatea de a se solda cu pagube foarte mari.
Sunt generate de cedările în reasigurare, operaŃiunile:
a) încasări cu titlul de despăgubiri primite de la reasigurători, în caz de
sinistru;
b) plăŃi cu titlu de dobânzi aferente rezervelor tehnice, constituite de
societăŃile de asigurări cedente, cuvenite reasigurătorilor;
c) încasări cu titlu de participări la beneficiile reasigurătorilor atunci când
decontul final al contractului de reasigurare indică un rezultat net favorabil
pentru reasigurători;
d) plăŃi de comisioane în favoarea partenerilor externi, pentru acoperirea
cheltuielilor efectuate de aceştia cu achiziŃionarea şi gestionarea riscurilor ce fac
obiectul reasigurării.
SocietăŃile de asigurări care practică cedările în reasigurare, obişnuiesc să
elaboreze tablouri de plinuri, pe ramuri de asigurare (de exemplu, ramura
asigurărilor de incendii). ReŃinerea proprie se diminuează pe măsură ce creşte
nivelul cotei de primă, deoarece cota respectivă, la rândul său, evoluează în
acelaşi sens cu gradul de risc. Astfel, cu cât riscul este mai mic, cu atât cota de
primă este mai redusă, iar reŃinerea va fi mai mare. Invers, cu cât riscul este mai
mare, cu atât cota de primă este mai ridicată, iar reŃinerea este mai mică.
Atunci când are loc cedarea riscurilor de către o societate de asigurări
către o societate de reasigurări, pentru plata primelor de reasigurare se apelează
la brokeri de reasigurare. Brokerul de reasigurare, pentru serviciile efectuate,
este plătit de către reasigurător cu un comision, din primele de reasigurare plătite
de asigurător.
Într-un contract de reasigurare, comisionul de bază este:
– influenŃat de raportul dintre cererea şi oferta pe piaŃa reasigurărilor;
– destinat acoperirii: impozitelor, cheltuielilor de achiziŃie şi de gestionare
a asigurărilor cedate în reasigurare, precum şi a altor servicii;
– datorat de către reasigurător asigurătorului.
Un aspect deosebit ce apare in contractele de reasigurare este exprimat
prin neutilizarea unei forme standardizate a contractului de reasigurare, acesta
având o formă concepută în funcŃie de riscurile acceptate şi daunele plătite de
către societatea de reasigurări.
Repartizarea primelor între reasigurat şi reasigurător, se efectuează în mod
diferenŃiat, în funcŃie de metoda de reasigurare (proporŃională sau
neproporŃională) utilizată.
2.2 Contractul de reasigurare. Pentru a face faŃă unor riscuri din ce în ce mai
mari şi variate, societăŃile de asigurări au dreptul, prin lege, să încheie contracte
de asigurare. Reasigurarea contribuie deci la o mai mare dispersare a riscurilor
între societăŃile de asigurare, facilitând plata rapidă a daunelor de mari proporŃii,
fără ca asigurătorul iniŃial să ajungă în stare de faliment.
Prin contractul de reasigurare, reasiguratul (asigurătorul din contractul de
asigurare) cedează reasiguratorului o parte din răspunderea pe care şi-a asumat-o
prin contractul de asigurare.
Reasigurarea este deci contractul prin care reasiguratorul, proporŃional cu
primele încasate şi riscurile preluate de la reasigurat, suportă o parte din
indemnizaŃia de asigurare datorată de reasigurat în cazul producerii sinistrului.
Dacă obiectul asigurării este divers, în sensul că poate fi reprezentat de
bunurile asiguratului, răspunderea acestuia faŃă de terŃi, viaŃa sau integritatea sa
corporală, obiectul reasigurării este totdeauna răspunderea ce revine
asigurătorului prin contractul de asigurare încheiat cu asiguratul. Astfel, spre
deosebire de contractul de asigurare care nu are, tot timpul, caracter de
indemnizaŃie, de despăgubire, contractul de reasigurare este, în toate cazurile, o
asigurare de daune, „o asigurare a patrimoniului reasiguratului care urmează să
fie reîntregit cu o parte a indemnizaŃiei plătite de el asiguratului".
Efectele reasigurării faŃă de asigurat. Reasigurarea este o asigurare de
răspundere civilă, dar nu delictuală, ci contractuală, întrucât se asigură
răspunderea ce revine asigurătorului în baza contractul de asigurare.
Nefiind o asigurare de răspundere faŃă de terŃi, reasigurarea nu produce
niciun efect direct faŃă de asigurat. Acesta rămâne terŃ faŃă de contractul de
reasigurare, pentru el reasigurarea este o res inter alios acta, care nu poate nici
să-i dăuneze, nici să-i profite.
Prin încheierea contractului de reasigurare, nu se nasc raporturi juridice
între asigurat şi reasigurator. La producerea cazului asigurat, asiguratul nu are
dreptul să-i ceară reasiguratorului plata indemnizaŃiei de asigurare în proporŃia
pe care acesta şi-a asumat-o prin contractul de reasigurare, iar reasiguratorul nu
are nicio obligaŃie faŃă de asigurat.
Contractul de reasigurare profită numai indirect asiguratului, întrucât
asigurătorul este garantat la rândul său în privinŃa obligaŃiei ce o datorează
asiguratului, reasigurarea fiind „o asigurare a asigurării".
Cum prin contractul de reasigurare nu se produc efecte decât între părŃi, în
lipsa unei dispoziŃii legale sau contractuale exprese, nu este posibilă subrogaŃia
reasiguratorului pentru a-şi recupera sumele plătite de la persoana responsabilă
de daună.
Calitatea de terŃ faŃă de contractul de reasigurare, în afara asiguratului şi
persoanei responsabile de daună, o are şi beneficiarul asigurării iniŃiale, care nu
va putea pretinde nimic de la reasigurator.
Totodată, dacă în asigurarea de răspundere civilă persoana păgubită se
putea îndrepta direct împotriva asigurătorului pentru plata indemnizaŃiei de
asigurare, ea pierde acest drept în raport cu reasiguratorul.
Reasigurarea poate fi unilaterală, când numai una din părŃile contractante
preia o parte din riscurile asumate prin contracte de asigurare de către cealaltă
parte, şi reciprocă, când fiecare dintre părŃi cedează şi preia din asigurare, prin
acelaşi contract sau prin contracte distincte, o parte din riscurile asumate de
cealaltă parte prin contracte de asigurare sau de reasigurare.
Caracteristici ți trăsături. Contractul de reasigurare este un contract
consensual, sinalagmatic, oneros, aleatoriu, cu executare succesivă şi de
adeziune. O particularitate a contractului de reasigurare o constituie elementul
de extraneitate, prin faptul că părŃile contractante sunt, de regulă, din Ńări
diferite.
Contractul de reasigurare prezintă o serie de trăsături specifice:
- este un contract distinct de contractul de asigurare;
- este condiŃionat de contractul de asigurare;
- există în acelaşi timp cu contractul de asigurare.
Principiul bunei-credinŃe este aplicat cu mai mare rigoare în operaŃiunile
de reasigurare, deoarece aceste operaŃiuni se desfăşoară pe plan internaŃional, iar
reasiguratorul nu are posibilitatea să cunoască îndeaproape riscurile pe care le
preia asupra sa, din considerente geografice, iar pe de altă parte, poliŃele de
asigurare sunt grupate de către reasigurat, lipsindu-1 pe reasigurator de o
evaluare individuală a riscului.
În legislaŃia internaŃională, nu se prevăd condiŃiile de formă ale
contractului de reasigurare, pentru a fi valid. De cele mai multe ori, contractele
de reasigurare se încheie în formă scrisă, fără a îmbrăca însă forma poliŃei de
asigurare.
Clauzele contractului de reasigurare. Contractul de reasigurare trebuie să
cuprindă obligatoriu următoarele clauze: denumirea părŃilor contractante, sediul
lor (adresa exactă), tipul contractului, riscurile acoperite, limita valorică şi
teritorială a răspunderii, omisiuni sau erori, data intrării în vigoare a
contractului, durata şi terminarea lui, cazurile de forŃă majoră, nivelul şi
modalitatea de plată a primei de reasigurare şi a rezervelor de prime, daunele în
suspensie, reŃinerea societăŃii cedente, comisionul, brokerajul, regularizarea
contului, fondul de rezervă, modul de plată a despăgubirii, riscurile excluse,
reglementarea diferendelor dintre părŃile contractante.
Clauza „erori şi omisiuni" se referă la modul cum vor fi rectificate şi la
suportarea răspunderii în cazul când, în documente (borderouri), apar informaŃii
greşite cu privire la volumul despăgubirilor, al primelor de asigurare etc.
Diferendele care apar între părŃile contractului de reasigurare se vor
rezolva pe cale amiabilă, prin acord, conciliere sau arbitraj. Dacă niciuna din
aceste căi nu face posibilă soluŃionarea litigiului, se va apela la procedura
contencioasă în instanŃă.
PărŃile vor trebui să prevadă, prin clauza de arbitraj inserată în contract,
organul de arbitraj, numărul arbitrilor şi modul de alegere, locul de desfăşurare a
arbitrajului, legea aplicabilă etc.
În contract trebuie stabilit şi comisionul pe care reasiguratorul îl va plăti
reasiguratului. Indiferent de forma reasigurării, comisionul se obŃine prin
aplicarea unei cote procentuale asupra primei brute.
PărŃile pot stipula în contract şi participarea reasiguratului la profitul
obŃinut de reasigurator în cazul când, la sfârşitul perioadei contractuale, nu s-au
înregistrat daune, întrucât se consideră că este meritul reasiguratului, care a ştiut
să-şi administreze afacerile astfel încât să reducă daunele.
După încheierea contractului de reasigurare, părŃile îşi îndeplinesc
obligaŃiile contractuale prin intermediul decontărilor. în acest scop, partenerii
contractuali îşi deschid conturi prin care îşi vor achita sumele pe care şi le
datorează.
2.3 Tipuri de reasigurarea.
A)Reasigurarea proporŃională reprezintă pentru societatea de reasigurări
o răspundere stabilită ca proporŃie din suma asigurată acceptată prin contractul
de asigurare încheiat de către societatea de asigurări. În caz de daună,
despăgubirile se repartizează în mod proporŃional între societatea de asigurări şi
societatea de reasigurări.
Această formă de reasigurare se caracterizează prin faptul că răspunderile
reasiguratului şi reasigurătorului sunt stabilite proporŃional cu suma asigurată,
prima de asigurare şi participarea la plata despăgubirilor.
a) Reasigurarea cotă-parte. În acest caz, atât participarea reasiguratului,
cât şi cea a reasigurătorului se stabilesc sub forma unor cote procentuale din
suma asigurată trecută în contractul de asigurare. Asigurătorul, devenit
reasigurat, reŃine pentru sine un anumit procent din sumele asigurate şi stabilite
în cadrul unei anumite limite pe un risc. Totodată, societatea de asigurări, se
angajează să cedeze societăŃii reasigurătoare un anumit procent din suma
asigurată. De exemplu, reasiguratul reŃine pentru sine 25% din suma asigurată,
urmând ca diferenŃa de 75% (până la 100%) să o cedeze în reasigurare.
Reasigurarea cotă-parte se practică mai ales de către societăŃile noi
înfiinŃate, care nu sunt dispuse încă să reŃină din riscurile subscrise sume
importante, obiectivul fiind reducerea volumului răspunderilor asumate de
asigurător, până la nivelul capacităŃii sale financiare.
b) Reasigurarea excedent de sumă asigurată. Reasiguratul, stabileşte
anticipat o sumă fixă, care reprezintă reŃinerea sa proprie (plin de conservare).
Tot ceea ce depăşeşte această reŃinere, adică execedentul, până la limita maximă
a sumei asigurate, este cedat reasigurătorului. Plinul de conservare variază ca
mărime de la o ramură de asigurare la alta, iar în cadrul aceleiaşi ramuri, de la o
categorie de risc la alta, de la un obiect asigurat, la altul.
Reasigurarea execedent de sumă asigurată se aplică de obicei la
asigurările de bunuri (clădiri, construcŃii, echipamente industriale), deoarece în
acest caz, suma asigurată poate fi determinată cu precizie, iar reŃinerea proprie a
reasiguratului poate fi diferenŃiată în funcŃie de natura şi frecvenŃa riscului
asigurat (incendiu, explozie, avarie, furt, etc.). Luăm ca exemplu, cazul unei
asigurări de bunuri industriale în care reasiguratul stabileşte reŃinerea sa proprie
(plinul de conservare) la suma de 100000 euro pentru toate asigurările care
acoperă riscul de avarii la maşinile cu condiŃii apropiate de exploatare, indiferent
de suma asigurată a acestora. De exemplu, la o sumă asigurată de 500000 euro,
excedentul de sumă asigurată va fi de 400000 euro, la 1000000 euro excedentul
de sumă asigurată va fi de 900000 euro etc. Dacă un reasigurător a acceptat să
preia 10% din excedent, atunci el va prelua în reasigurare 40000 euro din primul
contract, 90000 euro din cel de-al doilea etc.
ReŃinerea proprie a reasiguratului este diferită de la un domeniu la altul,
chiar dacă acoperă acelaşi risc, fiind invers proporŃională cu gradul de risc
reflectat în nivelul primei de asigurare. Cu cât frecvenŃa riscului asigurat este
mai mare şi cota de primă este mai mare, cu atât reŃinerea proprie va fi mai
mică. Dacă suma asigurată este mai mică decât reŃinerea proprie a
reasiguratului, atunci el nu va face nici o cesiune în reasigurare.
Reasigurarea excedent de sumă asigurată, se utilizează la reasigurările la
care răspunderea maximă a tuturor reasigurătorilor este exprimată într-un
multiplu de plin. De exemplu, în cazul unui contract în valoare de 2050000 euro,
la care plinul de conservare este de 50000 euro, excedentul de sumă asigurată
care se cedează în reasigurare este de 2000000 euro, ceea ce echivalează cu 40
de plinuri de conservare.
Excedentul de sumă asigurată poate fi stabilit şi în scară: excedent I, II sau
III. Excedentul II reprezintă suma care depăşeşte excedentul I, iar excedentul III,
suma care depăşeşte excedentul anterior. De exemplu, la o sumă asigurată de
6200000 euro, la care plinul de conservare este de 200000 euro, excedentul de
6000000 euro, poate fi împărŃit în: excedent I = 1000000 euro, excedent
II = 2000000 euro şi excedent III = 3000000 euro. Însă, un contract excedent II
sau III nu este agreat de reasigurători, deoarece printr-un asemenea contract se
acoperă numai partea de vârf a riscurilor cu sume asigurate mari, care nu au o
frecvenŃă mare şi nu asigură echilibrul ce trebuie să existe între volumul de
prime şi răspunderea maximă.
c) Reasigurarea proporŃională mixtă. Aceasta constituie o combinaŃie
între reasigurarea cotă-parte şi reasigurarea excedent de sumă asigurată şi se
caracterizează prin aceea că reasiguratul subscrie în reasigurare riscuri
individuale din care reŃine pe cont propriu o anumită cotă, restul cedându-l în
reasigurare în cadrul secŃiunii cotă-parte. Urmează ca partea care depăşeşte
limita maximă a secŃiunii cotă-parte să fie tratată în cadrul secŃiunii excedent de
sumă asigurată.
În baza contractului de reasigurare mixt, reasiguratul are libertatea să
cedeze sau nu anumite riscuri în reasigurare, în timp ce reasigurătorul este
obligat să le accepte.
Reasigurarea mixtă îi avantajează pe reasigurătorii care participă la
secŃiunea cotă-parte, deoarece aceştia vor avea un portofoliu dispersat, la fel ca
şi cel al reasiguratului şi îi dezavantajează pe reasigurătorii participanŃi la
secŃiunea excedent de sumă asigurată. Astfel, la contractul mixt reasigurătorii
participă atât la secŃiunea cotă-parte, cât şi la secŃiunea excedent. Reasigurarea
mixtă este mai puŃin utilizată pe piaŃa internaŃională de reasigurări.
d) Reasigurarea prin intermediul pool-urilor de subscriere sau de
reasigurare. Uneori asigurătorii sunt puşi în situaŃia de a accepta expuneri pe
care nu pot să le asigure, deoarece daunele au o frecvenŃă prea mare sau sunt
prea mari. Pool-urile de subscriere sau de reasigurare sunt constituite pentru a
soluŃiona astfel de situaŃii, preluând aceste expuneri fie facultativ, fie pentru a
satisface anumite cerinŃe statutare. Pool-ul de reasigurare este o formă de
cooperare între mai multe instituŃii şi societăŃi de asigurare, în vederea acoperirii
unor riscuri sau grupuri de riscuri din unele ramuri de asigurare.
Un pool de subscriere sau de reasigurare se constituie din câŃiva
asigurători independenŃi, care cooperează pentru a asigura riscuri pe care
membrii acestora nu sunt dispuşi să le acopere singuri. În plus, pool-urile, pentru
a-şi creşte capacitatea de asiguare, pot obŃine reasigurare de la alŃi asigurători.
În cazul unui pool de reasigurare, unul dintre membrii pool-ului emite
poliŃa de asigurare, iar ceilalŃi membrii ai pool-ului reasigură o parte prestabilită
din fiecare risc care intră sub incidenŃa poliŃei. Asiguratul are o relaŃie
contractuală numai cu societatea care a emis poliŃa, deci nu are drepturi legale
vizavi de ceilalŃi membri ai pool-ului.
Pool-urile permit accesul la întreaga capacitate de reasigurare a
domeniului asigurărilor în vederea acoperirii riscurilor foarte mari. Aceste
riscuri pot viza distrugerea unei mari întreprinderi industriale, prăbuşirea unei
aeronave sau un alt eveniment similar.
Participarea la pool este avantajoasă pentru reasigurătorii de dimensiuni
mari, întrucât se asigură un flux constant de prime de reasigurare în condiŃiile
unor costuri minime pentru fiecare participant.
Pool-urile pot funcŃiona ca sindicat sau prin intermediul reasigurării. Un
pool sindical emite o poliŃă mixtă, care include toŃi membrii pool-ului şi
menŃionează partea din asigurare pentru care este responsabil fiecare membru.
În cazul acestor poliŃe, asiguratul are o relaŃie contractuală cu fiecare
membru al pool-ului şi poate da în judecată pe fiecare dintre aceştia (sau pe toŃi),
atunci când apar divergenŃe.
În cazul în care pool-ul funcŃionează pe baza reasigurării, un membru al
pool-ului emite poliŃa, iar ceilalŃi membri reasigură o anumită parte din riscul
asigurat. În acest caz, asiguratul are o relaŃie contractuală directă numai cu
societatea care a emis poliŃa.
DeŃinătorul poliŃei nu are drepturi legale directe faŃă de ceilalŃi membri ai
pool-ului şi poate să nu ştie că aceştia există.
La baza activităŃii pool-urilor de reasigurare se află principiul subscrierii
independente şi răspunderii comune.
Reasigurarea pe bază de pool, trebuie privită în strânsă legătură cu:
– necesitatea acoperirii unor riscuri de proporŃii foarte mari şi a căror
frecvenŃă şi intensitate sunt necunoscute, fiindcă lipsesc datele statistice (de
exemplu, riscurile atomice şi nucleare);
– existenŃa unor riscuri care prin cumul ar putea provoca daune
catastrofale (de exemplu, riscul de război).
Pool-ul de reasigurare este administrat de un oficiu. Membrii pool-ului
cedează oficiului riscurile ce intră sub incidenŃa sa. Oficiul centralizează
afacerile şi apoi repartizează participările pe fiecare membru pe baza cotei de
subscriere fixată de acesta, sau proporŃional cu volumul afacerilor cedate
(volumul de prime). Dacă limita maximă de acoperire a pool-ului este depăşită,
se recurge la plasarea surplusului, unor reasigurători din afara pool-ului. ToŃi
membrii pool-ului depun toată prima sau numai o parte a ei, într-un fond comun
şi împart daunele totale în aceeaşi proporŃie. De asemenea, cheltuielile şi
profiturile se împart în acelaşi mod.
La această formă de reasigurare, întrucât operaŃiunile de reasigurare se
efectuează în mod centralizat, se diminuează cheltuielile de administraŃie. În
schimb, pool-urile determină restrângerea sau chiar înlăturarea concurenŃei, cu
efecte negative asupra costului reasigurării.
B)Reasigurarea neproporŃională nu are în structura ei o legătură directă
între riscurile asigurate acceptate de societatea de asigurări şi cele transferate
unei societăŃi de reasigurări. Acelaşi fapt se poate spune şi despre despăgubirile
suportate de asigurător şi cele suportate de către reasigurător care intervine la
plată numai atunci când sunt depăşite anumite sume stabilite în contract.
Contractele de reasigurare neproporŃionale stipulează că acoperirea
(cedarea/primirea în reasigurare) se referă la daune şi nu la sume asigurate ca în
cazul contractelor proporŃionale. Aceste contracte se încheie de regulă pe termen
de un an şi nu pe perioade nelimitate de timp ca cele proporŃionale. În practica
internaŃională, contractele de reasigurare neproporŃionale încheiate nu sunt
standardizate.
Reasigurarea neproporŃională prezintă următoarele caracteristici:
– repartizarea răspunderii între asigurător (devenit reasigurat sau cedent)
şi reasigurător se face în funcŃie de volumul probabil al daunei şi nu proporŃional
cu suma asigurată;
– răspunderea reasiguratului este limitată pentru fiecare daună, iar în
sarcina reasigurătorului cade partea de daună care depăşeşte răspunderea
reasiguratului;
– prima cedată reasigurătorului nu se calculează pe fiecare poliŃă în parte,
ci pe ansamblul portofoliului asigurătorului;
– prima cedată în reasigurare se determină cu anticipaŃie;
– asigurătorul nu participă la beneficiile reasigurătorului.
– gestionarea contractelor reclamă cheltuieli reduse;
– operaŃiunile contabile sunt reduse la minimum, însă fiind mai
laborioase.
a. Reasigurarea excedent de daună. În acest caz, răspunderea
reasiguratului este limitată pentru fiecare daună la un anumit plafon (prioritate
sau prag). Răspunderea reasigurătorului vizează partea de daună care depăşeşte
prioritatea. Ca urmare, răspunderea reasiguratului se limitează la o sumă fixă din
dauna probabilă. De exemplu, o societate de asigurări s-a angajat să protejeze
printr-un contract de reasigurare excedent de daună, mai multe fabrici, împotriva
riscului de incendiu, în limita a 200000 euro, din care 50000 euro reprezintă
dauna reŃinută în contul său (prioritatea), iar 150000 euro care este exedentul de
daună, fiind cedat în reasigurare. De pildă, în cazul unei daune de 100000 euro,
reasiguratul suportă cele 50000 euro încadrate în limitele priorităŃii, iar
reasigurătorul, diferenŃa de 50000 euro, care se încadrează în excedentul de
daună acceptat în reasigurare, de 150000 euro. În eventualitatea în care, la una
dintre fabrici se produce o daună de 220000 euro, reasiguratul acoperă suma de
70000 euro (50000 euro constituind prioritatea, iar 20000 euro fiind dauna
neprotejată prin reasigurare, urmând ca reasigurătorul să acopere suma de
150000 euro (dauna maximă acceptată în reasigurare).
b) Reasigurarea oprire de daună, constă în aceea că reasiguratul se
angajează să acopere din daunele produse în cursul anului, o sumă echivalentă
cu un anumit procent din volumul primelor încasate, iar reasigurătorii să suporte
tot ceea ce depăşeşte acest nivel.
La reasigurarea oprire de daună, participarea reasigurătorilor la acoperirea
daunei este dependentă de raportul dintre daune şi primele de asigurare, adică de
rata daunei înregistrate. Societatea de asigurări, pe lângă despăgubirile acordate,
suportă şi cheltuielile de administrare. La întocmirea contractului de reasigurare
oprire de daună, sarcina principală a reasiguratului constă în limitarea
cuantumului daunei pe care consimte să o suporte, pornind de la rata acesteia.
Dauna care rămâne în sarcina reasiguratului se stabileşte ca procent din dauna
produsă raportată la primele încasate. De exemplu, reasiguratul se angajează să
acopere daunele produse în cursul anului considerat, în limita a 70% din primele
încasate în perioada de referinŃă, iar reasigurătorii să suporte daunele care
depăşesc prioritatea. Dacă daunele înregistrate în anul de asigurare reprezintă de
exemplu, 125% din totalul primelor încasate, reasigurătorii vor acoperi diferenŃa
de 55%, dar nu mai mult decât o anumită sumă convenită (de exemplu, 150000
euro). Ceea ce depăşeşte această limită rămâne în sarcina reasiguratului.
Reasigurarea oprire de daună, permite societăŃii de asigurări directe să
nu-şi asume răspunderi excesive, fapt care i-ar putea afecta grav echilibrul
financiar.
La reasigurările neproporŃionale, prima de reasigurare pe care reasiguratul
o cedează reasigurătorilor, nefiind proporŃională cu angajamentele asumate de
aceştia (cu volumul daunelor de acoperit), este mult mai mică. Aceasta,
deoarece, posibilitatea producerii daunei maxime (limita prevăzută în contract)
sau a daunei medii (care se situează peste nivelul priorităŃii) este mult mai
redusă decât posibilitatea producerii de daune mărunte, care se încadrează în
prioritate şi rămân în totalitate în sarcina reasiguratului.
2.4 Metode de reasigurare. În reasigurarea internaŃională se utilizează
două metode de bază: metoda facultativă şi metoda obligatorie (contractuală).
Mai nou, este folosită şi metoda facultativ-obligatorie sau metoda pool-
urilor de reasigurare.
a) Prin metoda facultativă, fiecare risc propus spre reasigurare este tratat
şi analizat separat, reasiguratorul nefiind obligat să încheie contractul în
condiŃiile propuse de reasigurat.
Reasigurarea facultativă este cea mai veche metodă de reasigurare şi se
foloseşte în prezent pentru unele categorii de riscuri, individuale: incendii,
accidente, riscuri maritime.
Această reasigurare este facultativă atât pentru reasigurat, care are
libertatea de a selecta riscurile pe care le asigură, cât şi pentru reasigurator, care
le poate accepta sau nu.
b) Metoda contractuală este forma obligatorie a reasigurării. Nici
societatea cedentă şi nici reasiguratorul nu îşi pot alege anumite riscuri
individuale sau grupe de riscuri pe care să le reasigure, ci contractul se va
încheia obligatoriu pentru un ansamblu de riscuri, numit portofoliu.
Reasiguratorul nu are dreptul să refuze un risc individual şi nici să îl evalueze
separat, ci va accepta global toate riscurile pe care societatea cedentă vrea să le
cedeze.
c) Metoda facultativ-obligatorie este facultativă pentru reasigurat şi
obligatorie pentru reasigurator.
Societatea cedentă are dreptul să aleagă riscurile pe care doreşte să le
cedeze în reasigurare şi să fixeze condiŃiile contractului, iar reasiguratorul este
obligat să le preia în varianta propusă.
d) Pool-urile de asigurare sunt formate din societăŃi de asigurare care
participă fiecare cu capital în scopul de a reasigura o parte din riscurile subscrise
de aceste societăŃi.
Conducerea pool-ului este executată alternativ de una dintre societăŃile
membre sau de către o organizaŃie mixtă, care are ca sarcină împărŃirea
reasigurărilor cedate pool-ului între toŃi membrii, în proporŃia stabilită de ei sau
proporŃional cu volumul de prime al fiecăruia.
CURSUL VIII

NATURA JURIDICĂ, NOȘIUNEA, CONȘINUTUL ȘI


PRINCIPIILE CONTRCTULUI DE ASIGURARE

SecȘiunea a-1-a. DefiniŃia, caracterele Și principiile juridice ale


contractului de asigurare

1.1 DefiniŃia Și caracteristicele contractului de asigurare.


Contractul de asigurare se încheie între două părŃi, asiguratul şi
asigurătorul. Calitatea de contractant al asigurării o are totdeauna persoana care
semnează poliŃa de asigurare şi îşi asumă obligaŃia de plată a primelor. De cele
mai multe ori, contractantul asigurării este chiar asiguratul, adică titularul
interesului asigurabil sau persoana asupra căreia apasă riscul. Însă, pot exista
situaŃii în care nu asiguratul este semnatarul poliŃei şi debitorul obligaŃiei de
plată a primei, în aceste cazuri, contractantul asigurării încheie asigurarea în
interesul asiguratului. Contractul de asigurare reglementat prin Legea nr.
136/1995 este actul juridic prin care asiguratul se obligă să plătească societăŃii
de asigurare o primă, societăŃile de asigurare obligându-se să-şi asume riscul
producerii unui anumit eveniment şi să plătească beneficiarului, care poate fi
asiguratul sau o terŃă persoană, o despăgubire în limitele stabilite.
Contractul de asigurare poate fi încheiat prin participarea directă a părŃilor
contractante sau indirect, prin intermediari, agenŃi sau brokeri de asigurare. De
asemenea, contractul de asigurare poate face obiectul unei gestiuni de afaceri,
care, dacă este utilă, îl va obliga pe proprietarul bunului faŃă de asigurător.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 9 din Legea nr. 136/1995, „prin
contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să
plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului
asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terŃului
păgubit, despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare
indemnizaŃie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiŃiile
prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite".
Din analiza acestei dispoziŃii normative se desprinde concluzia că
legiuitorul român a înŃeles să definească contractul de asigurare prin prisma
celor mai importante obligaŃii ce revin părŃilor, anume plata primei de către
asigurat şi plata indemnizaŃiei de asigurare de către asigurător.
În cazul asigurărilor facultative, raporturile dintre asigurat şi asigurător,
precum şi drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi sunt stabilite prin contractul de
asigurare. Contractul încheiat între un asigurat şi un asigurător este denumit
contract (poliŃă) de asigurare.
Contractul de asigurare este actul juridic care prevede obligaŃia
asiguratului de a plăti prima de asigurare, precum şi obligaŃia asigurătorului de a
achita indemnizaŃia de asigurare, la producerea riscului asigurat, fie asiguratului,
fie beneficiarului asigurării, în limitele şi în termenele convenite.
Dimensiunea juridică a contractului de asigurare se bazează pe elemente
cum sunt:
– obligaŃia asiguratului de a plăti o primă asigurătorului;
– obligaŃia asumată de asigurător de a plăti indemnizaŃii la producerea
riscului asigurat.
Contractul de asigurare este un contract civil, strict bilateral şi care nu se
poate încheia cu titlu gratuit. Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare
face parte din categoria contractelor aleatorii, deoarece, conform Codului civil
român, reprezintă „o convenŃie reciprocă ale cărei efecte, în privinŃa beneficiilor
şi a pierderilor pentru toate părŃile, sau pentru una sau mai multe dintre ele,
depinde de un eveniment incert”.
Sub aspect juridic, contractul de asigurare prezintă caracteristicile:
a) Este un contract consensual, datorită faptului că acesta se încheie
numai prin simplul consimŃământ al părŃilor. Caracterul consensual înseamnă că
vala-bilitatea contractului începe din momentul în care părŃile şi-au exprimat
acordul de voinŃă cu privire la conŃinut.
b) Este un contract sinalagmatic, prin faptul că părŃile contractante îşi
asumă obligaŃii reciproce şi interdependente.
Asiguratul se obligă:
– să facă declaraŃii de risc exacte atât la încheierea contractului, cât şi la
producerea sinistrului;
– să achite primele de asigurare aferente contractului.
Asigurătorul se obligă să acopere riscul menŃionat în contract, în cazul
producerii acestuia şi să achite indemnizaŃia de asigurare cuvenită.
Contractul sinalagmatic imperfect, se impune precizarea că acest contract
sinalagmatic, care are o serie de particularităŃi, nu ar putea fi încadrat în aşa-
numita categorie a contractelor sinalagmatice imperfecte, deoarece contractul de
asigurare îndeplineşte condiŃiile prevăzute de art. 943 C.civ., părŃile obligându-
se reciproc una faŃă de alta, încă de la încheierea contractului. Cum aceste
obligaŃii reciproce sunt asumate de la început prin contract, simplul fapt că
aceste îndatoriri se execută la date diferite nu poate înlătura caracterul
sinalagmatic al convenŃiei. De altfel, contractele sinalagmatice imperfecte au
fost, toate, la data încheierii lor, contracte unilaterale, iar obligaŃiile celeilalte
părŃi s-au născut dintr-un fapt posterior, extracon-tractual. în fine, contractul de
asigurare nu poate fi considerat contract sinalagmatic imperfect şi pentru
motivul că, în cadrul acestui contract, obligaŃiile sunt nu numai reciproce, dar şi
interdependente, fiindcă fiecare dintre obligaŃiile reciproce reprezintă cauza
juridică a celeilalte.
ExcepŃia non adimpleti contractus, consecinŃa caracterului sinalagmatic,
în literatura juridică se susŃine că, din cauza lipsei simultaneităŃii obligaŃiilor
reciproce ale părŃilor, în contractul de asigurare nu se poate invoca excepŃia de
neexecutare.
Este adevărat că obligaŃiile părŃilor îşi au temeiul în acelaşi contract, dar
pentru că asiguratul este cel care trebuie să treacă mai întâi la executarea
contractului, înseamnă că el nu va putea opune asigurătorului excepŃia de
neexecutare. De altfel, o asemenea excepŃie este de neconceput în favoarea
asiguratului, fiindcă atâta timp cât nu s-a produs riscul asigurat, nu s-a născut
dreptul la excepŃie.
Exceptio non adimpleti contractus se poate opune atunci când o parte,
deşi nu şi-a executat propria obligaŃie, pretinde totuşi celeilalte părŃi să şi-o
execute pe a sa. Atunci când asigurătorul pretinde asiguratului să-şi execute
obligaŃia de plată a primei, acesta din urmă nu va putea invoca exceptio non
adimpleti contractus, fiindcă nu poate exista simultaneitate de executare. La
contractul de asigurare, lipsa simultaneităŃii de executare rezultă din prevederile
exprese ale Legii nr. 136/1995 cu privire la ordinea îndeplinirii obligaŃiilor
reciproce ale părŃilor, astfel că invocarea excepŃiei de către asigurat nu este
posibilă.
Uneori, prin derogare de la regulile contractului de asigurare, este posibil
ca această convenŃie să intre în vigoare chiar înainte de plata primei rate, şi
anume atunci când asigurătorul este de acord să acopere dauna produsă de riscul
asigurat chiar înainte de plata oricărei prime. Acest lucru se întâlneşte, de
exemplu, în cadrul contractului de asigurare a transportului de mărfuri în
cantităŃi mai mari decât valoarea asigurată. Asigurătorul se obligă, prin
consimŃământul său expres, să acopere daunele suferite până la data plăŃii primei
de asigurare.
Considerăm că, nici într-un asemenea caz, nu se poate vorbi de
simultaneitate de executare şi, deci, nici de excepŃia de neexecutare.
Într-adevăr, dacă s-a produs riscul asigurat, atunci asiguratul are dreptul să
pretindă plata indemnizaŃiei. Asigurătorul nu va putea invoca exceptio non
adimpleti contractus, deşi plata primei de asigurare nu a devenit scadentă,
părŃile urmând a se desocoti prin compensaŃie, adică deducerea primei neplătite
din indemnizaŃia de asigurare, conform art. 18 din Legea nr. 136/1995, fiindcă
reciprocitatea obligaŃiilor contractuale constituie nu numai fundamentul
invocării excepŃiei de neexecutare, dar şi acela al compensaŃiei.
În prima fază a contractului de asigurare, adică până la data producerii
evenimentului asigurat, este de neconceput invocarea de către părŃi a excepŃiei
de neexecutare, iar în cea de a doua perioadă, adică după ivirea cazului asigurat,
putem întâlni situaŃii în care această excepŃie de neexecutare funcŃionează în
favoarea asigurătorului.
Examinând drepturile şi obligaŃiile părŃilor după producerea
evenimentului asigurat, din perspectiva laturii pasive a raportului dintre asigurat
şi asigurător, se constată că, în cazul neîndeplinirii de către asigurat a obligaŃiilor
de a lua măsuri pentru limitarea pagubei şi salvarea bunurilor asigurate, de a
comunica producerea riscului asigurat în termenul prevăzut în contract, de a
înştiinŃa unităŃile de pompieri, organele de poliŃie sau alte organe de cercetare în
caz de incendiu, furt, explozie, în scopul de a efectua investigaŃiile necesare
pentru determinarea cauzei şi mărimii pagubei etc, asigurătorul va putea refuza
plata despăgubirii dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
riscului şi întinderea pagubei.
Acest refuz al asigurătorului poate fi analizat ca expresie a invocării
excepŃiei de neexecutare a contractului, deoarece asiguratul, deşi este în culpa
neluării unor măsuri esenŃiale pentru determinarea cauzei producerii riscului şi
întinderea prejudiciului, tot el este cel care, ieşind din pasivitate, pretinde plata
indemnizaŃiei.
De altfel, în aceste situaŃii, între obligaŃiile asiguratului şi obligaŃiile
asigurătorului există nu numai reciprocitate, dar se constată o adevărată legătură
de cauzalitate necesară, deoarece conduita neglijentă a asiguratului are valoare
cauzală, fiindcă datorită ei asigurătorul s-a găsit în imposibilitatea evidenŃierii
riscului asigurat şi întinderii pagubei, astfel că, este cât se poate de normal şi de
firesc ca pe baza unei simple excepŃii de neexecutare asiguratul să suporte
consecinŃele negative ale gravelor sale omisiuni.
De remarcat faptul că, în celelalte contracte sinalagmatice, acela care
invocă exceptio non adimpleti contractus ar putea să-şi îndeplinească obligaŃia
asumată, dar refuză tocmai pentru că cel care pretinde prestaŃia corelativă este de
rea-credinŃă. Asigurătorul nu poate în mod obiectiv să plătească indemnizaŃia,
fiind zădărnicite de către asigurat dovezile pe baza cărora se putea stabili cauza
producerii riscului şi întinderea prejudiciului, putând fi vorba şi de o
imposibilitate fortuită de executare, care nu face decât să consolideze excepŃia
de neexecutare a contractului.
c) Este un contract aleatoriu, în sensul că la încheierea asigurării atât
asiguratul, cât şi asigurătorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor
rezulta din contract. La încheiere contractului de asigurare, caracterul aleatoriu
este esenŃial. Dacă evenimentul pentru care se solicită încheierea contractului ar
fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de către părŃi, asigurarea nu ar
mai avea nici un sens.
d) Este un contract de adeziune, în sensul că prin acceptarea lui de către
asigurat, cu toate că a fost redactat de către societatea de asigurări, asiguratul are
posibilitatea de a-l respinge. În cazul anumitor asigurări, de exemplu asigurările
de persoane, asigurătorul întocmeşte poliŃe de asigurare tip, în care clauzele
stipulate (sumă asigurată, cotă de primă, termen de valabilitate etc.) sunt
standard.
Există situaŃii în care anumite formulări din poliŃele de asigurare sunt
neclare, echivoce şi insuficient evidenŃiate, adesea pierzându-se printre rânduri,
ajungându-se chiar la contestarea lor de către asiguraŃi. În asemenea cazuri, de
cele mai multe ori asiguraŃii se adresează instanŃelor de judecată, motivând că şi-
au dat adeziunea la condiŃiile contractuale în necunoştinŃă de cauză, fiind induşi
în eroare de anumite formulări lipsite de precizie. Pentru a se evita astfel de
situaŃii, reglementările specifice asigurărilor prevăd obligativitatea respectării
regulilor de întocmire a contractelor de asigurare (de exemplu, caracterul
literelor, locul unde trebuie amplasate anumite prevederi importante, culori etc.).
La asigurările de bunuri de valori mari, asigurătorul, emite o ofertă, sub
formă de proiect de contract, pe care o supune negocierii.
e) Este un contract cu titlu oneros, întrucât fiecare parte urmăreşte să
obŃină un avantaj sau o facilitate pentru prestaŃia pe care o face sau se obligă să
o facă. Asemenea altor contracte oneroase (de împrumut, de locaŃie, de schimb,
de vânzare-cumpărare etc.), care implică o obligaŃie pentru ambele părŃi,
contractul de asigurare este opus celui cu titlu gratuit (de comodat, de donaŃie
etc.), care presupune o obligaŃie numai pentru una dintre părŃi.
f) Este un contract succesiv – datorită valabilităŃii pe o perioadă mai
lungă de timp, prima se poate plăti în mai multe rate, protecŃia din partea
asigurătorului fiind continuă. Ambele părŃi sunt Ńinute a-şi îndeplini necontenit
obligaŃiile ce le revin din contract, până la expirarea acestuia.
Contractul de asigurare face parte din grupul contractelor cu executare
succesivă, fără să putem vorbi însă de o repetabilitate, de o succesiune necesară
executării unor prestaŃii, ci, mai degrabă, de o executare a lor continuă, în timp,
pe durata prevăzută în contract, similar unui contract de închiriere a locuinŃei.
g) Este un contract de bună credinŃă, ceea ce presupune buna credinŃă a
ambelor părŃi. Întrucât asigurătorul acceptă preluarea unui risc, pe baza decla-
raŃiilor asiguratului, fără posibilitatea de a le verifica în totalitate, buna credinŃă
se impune de la sine.
În contractul de asigurare, în calitate de asigurat apare persoana fizică
şi/sau juridică, persoane care, în schimbul primei de asigurare plătite asigura-
torului, îşi asigură bunurile împotriva unor riscuri, de tipul calamităŃilor naturale
şi accidentelor.
h) Contractul de asigurare este un contract numit, a cărui specificitate este
subliniată de existenŃa unei legislaŃii particulare. Este o convenŃie reglementată
de lege, încheiată între o societate de asigurare şi o persoană fizică sau juridică,
prin care asigurătorul acceptă să preia asupra sa o serie de riscuri la care este
expus asiguratul, în condiŃiile stipulate în contract.
i) Caracterul anticipat al plăŃii primei, realizarea riscului generează
reciprocitate şi simultaneitate, astfel că, după survenirea cazului asigurat,
obligaŃiile pe care le au în continuare asiguratul şi asigurătorul se încadrează
perfect în schema contractelor sinalagmatice. Este specificul acestui contract ca
obligaŃiile părŃilor să devină reciproce numai după ce asiguratul a plătit prima
rată sau întreaga sumă care reprezintă prima de asigurare. Deoarece niciun text
de lege nu prevede expres caracterul anticipat al plăŃii primei şi nici nu îl
interzice, graŃie libertăŃii contractuale, părŃile pot condiŃiona, de comun acord,
răspunderea asigurătorului de plata primei sau a primei tranşe de primă. De
regulă, părŃile prevăd în condiŃiile de asigurare un anumit termen fix de la care
începe răspunderea asigurătorului şi care este, de regulă, ulterior momentului
semnării poliŃei de către asigurat (de exemplu, după 24 de ore de la semnarea
poliŃei sau la începutul zilei următoare celei în care s-a semnat poliŃa).
j)Contractul de asigurare este unic pentru întreaga sa durată, chiar dacă
modul de plată a primei este divizat în mai multe perioade de asigurare. Din
această cauză, calculul primei anuale se face raportat la întreaga perioadă de
asigurare, iar condiŃiile stabilite în momentul încheierii sale se menŃin pe
întreaga sa durată.
k) În doctrina mai recentă de drept privat, cu ocazia analizării caracterelor
juridice ale contractului de asigurare de bunuri, s-a susŃinut că „poliŃa de
asigurare este un contract încheiat intuitu personae, pentru că se bazează pe un
studiu personalizat al riscului, realizat împreună de asigurător şi de asigurat, cu
ajutorul eventual al unui curtier, mandatar al asiguratului, care trebuie să-1
sfătuiască în alegerea şi decizia încheierii contractului de asigurare. întreaga
operaŃiune se înscrie într-un climat de încredere şi sinceritate reciprocă, însoŃită
de o obligaŃie de discreŃie şi de confidenŃialitate a informaŃiilor schimbate".
Nu putem accepta teza caracterului intuitu personae al contractului de
asigurare de bunuri.
În al doilea rând, pentru a fi în prezenŃa unui contract cu caracter intuitu
personae, consideraŃia persoanei cu care s-a contractat ar trebui să fie un
element esenŃial, adică să fie cauza principală pentru care s-a făcut convenŃia,
ceea ce este greu de acceptat, fiindcă oferta asigurătorului de a încheia un
contract de asigurare de bunuri are o destinaŃie anonimă, persoana
cocontractanŃilor fiind irelevantă din punct de vedere juridic. Aceasta înseamnă
că o eroare asupra identităŃii fizice, identităŃii civile ori calităŃilor esenŃiale ale
asiguratului sau asigurătorului nu va putea fi invocată drept cauză principală
pentru care s-a făcut asigurarea de bunuri.
Simplul fapt că operaŃiunile privind încheierea contractului de asigurare
de bunuri se bazează pe un studiu „personalizat" al riscului nu este de natură a
transforma acest contract într-unui intuitu personae, fiindcă ceea ce se
„personalizează" este riscul, iar nu persoana cocontractantului, obligaŃiile de
încredere, sinceritate, discreŃie, confidenŃialitate şi altele fiind comune
majorităŃii contractelor, ele derivând din principiul ocrotirii bunei-credinŃe, iar
nu din vreun caracter strict personal al participanŃilor la actul juridic.
l)Caracterul intuitu personae în asigurările de răspundere civilă sau de
persoane. Cu totul altfel se particularizează riscul în funcŃie de calităŃile
personale ale asiguratului în asigurările de răspundere civilă sau cele de
persoane. Profesiunea asiguratului, vârsta, conduita prudentă a asiguratului în
desfăşurarea unei anumite activităŃi, nivelul său de pregătire profesională
influenŃează probabilitatea producerii riscului într-o manieră directă, în
comparaŃie cu modul indirect în care conduita asiguratului determină creşterea
posibilităŃii de a se produce riscul într-un contract de asigurare de bunuri. în mod
asemănător, vârsta, starea de sănătate a unei persoane, antecedentele familiale
legate de o anumită boală sunt esenŃiale pentru consimŃământul asigurătorului la
încheierea unui contract de asigurare de viaŃă. n România, conform legii, „prin
contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să
plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului
asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terŃului păgubit
despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizaŃie, rezultată din contractul
de asigurare încheiat în condiŃiile prezentei legi, în limitele şi la termenele
convenite. Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă. El nu poate fi
probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. În cazurile de
forŃă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există
posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să
confirme existenŃa acestora. În contractul de asigurare se vor specifica cel puŃin
detaliile de identificare a părŃilor contractante şi numele beneficiarului
asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.
În România, conform legii, „prin contractul de asigurare, contractantul
asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta
se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului,
beneficiarului asigurării sau terŃului păgubit despăgubirea ori suma asigurată,
denumită indemnizaŃie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiŃiile
prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite. Contractul de asigurare se
încheie în formă scrisă. El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un
început de dovadă scrisă. În cazurile de forŃă majoră, în care documentele de
asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt
admise orice dovezi legale care să confirme existenŃa acestora. În contractul de
asigurare se vor specifica cel puŃin detaliile de identificare a părŃilor contractante
şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.
Contractul de asigurare va cuprinde:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante;
b) obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garan-
Ńii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
Stabilirea şi analizarea caracterelor juridice ale unui contract sunt absolut
necesare pentru configurarea sa juridică, pentru determinarea esenŃei sale şi
pentru delimitarea sa de celelalte contracte.
1.2 Principiile pe baza cărora se încheie şi se derulează
contractele de asigurare

Contractele de asigurare se bazează pe aplicarea


unor principii, care, deşi nu sunt menŃionate în
contract, trebuie cunoscute şi respectate de către
cele două părŃi. Dintre acestea, sunt demne de
menŃionat următoarele:
a) Acordul de voinŃă este primul principiu de bază care permite realizarea
unui contract între asigurat şi asigurător, prin care asiguratul beneficiază de
protec-Ńie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asigurătorul. Prin contractul de
asigurare, asigurătorul se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul
producerii unuia dintre riscurile asumate.
Asigurarea ex contractu are la bază principiul facultativităŃii
(voluntariatului), în sensul că se încheie din proprie iniŃiativă de către persoanele
fizice şi juridice interesate, împotriva acelor fenomene sau evenimente care le
ameninŃă bunurile, viaŃa sau integritatea corporală, în scop de indemnizare sau
de fructificare (capitalizare).
Asigurarea ex lege are la bază principiul obligativităŃii, în sensul că,
persoanele fizice şi juridice, posesoare de bunuri care fac obiectul asigurării
obligatorii (de exemplu, locuinŃe sau autoturisme), sunt obligate să le asigure
împotriva riscurilor prevăzute de lege, iar asigurătorii autorizaŃi să practice o
astfel de asigurare sunt obligaŃi să accepte încheierea asigurării, în condiŃiile
legale prevăzute de autoritatea competentă şi să emită un document care face
dovada asigurării.
b) Principiul mutualităŃii, prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă
de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care
asiguratorul acoperă daunele suferite de asiguraŃi.
c) Principiul despăgubirii. Conform acestuia, contractele de asigurare nu
oferă despăgubiri peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat, întrucât se
consideră că o persoană nu trebuie să profite de pe urma asigurării.
Corespunzător acestui principiu, asigurarea nu presupune despăgubirea completă
a asiguratului. Ca urmare, despăgubirea va fi mai mică decât valoarea asigurată
datorită deducerii franşizei sau impunerii altor limitări privind despăgubirea.
Aplicarea acestui principiu serveşte atingerii a două obiective:
– împiedică asiguraŃii să profite din asigurare;
– reduce riscul subiectiv prin îndepărtarea interesului pentru profit.
Riscul subiectiv apare în acea împrejurare în care o persoană provoacă în
mod intenŃionat o pagubă sau exagerează valoarea daunelor produse. Termenul
de „risc subiectiv” se referă la defecte sau slăbiciuni ale caracterului uman,
fiind consecinŃa unei supraasigurări sau a unor circumstanŃe care pot tenta
oamenii să cauzeze sau să exagereze pagubele asigurate, pentru a obŃine un
profit.
d) Principiul interesului asigurabil. O persoană are un interes asigurabil,
dacă în urma producerii unui eveniment supus asigurării, ar putea suporta o
pierdere financiară sau orice alt prejudiciu. Deşi pot exista mai multe persoane
cu interes asigurabil, doar persoanele asigurate sunt despăgubite.
Pentru a fi asigurabil, un interes trebuie să fie economic, evaluabil în bani
şi, bineînŃeles, să existe în momentul încheierii contractului.
e) Principiul subrogaŃiei. OperaŃiunea juridică prin care toate drepturile
creditorului se transmit asupra celui care plăteşte şi care este terŃ faŃă de raportul
iniŃial dintre creditor şi debitor poartă numele de subrogaŃie (înlocuire).
Conform acestui principiu, asigurătorul se subrogă în toate drepturile
asiguratului sau beneficiarului asigurării, contra celor răspunzători de
producerea pagubei, în limita despăgubirii plătite.
Subrogarea se aplică numai la contractele de indemnizare. Prin subrogare,
asigurătorul exercită acŃiunea în nume propriu, ca titular al dreptului asupra
creanŃei, respectiv acŃiunea pe care asiguratul ar fi intentat-o împotriva autorului
pagubei. Asigurătorul va beneficia de toate avantajele, putând opune terŃilor
mijloacele de apărare sau excepŃiile ce ar fi fost invocate de asigurat.
Asigurătorul, fiind subrogat în drepturile asiguratului, are sarcina de a
proba culpa terŃului în producerea pagubei. Dacă asiguratul a intentat acŃiune
judiciară contra terŃului vinovat, asigurătorul se poate substitui asiguratului în
orice fază a procesului.
Dacă indemnizaŃia plătită de asigurător este mai mică decât valoarea
prejudiciului, există posibilitatea ca asiguratul să recupereze contravaloarea
pagubei atât de la asigurător, cât şi de la terŃul răspunzător.
f) Principiul bunei credinŃe presupune ca executarea contractului să se
efectueze cu bună credinŃă de către părŃi. De cele mai multe ori asigurătorul
acceptă preluarea unui risc, bazându-se pe informaŃiile furnizate de către
solicitantul unei asigurări sau determină cuantumul despăgubirii pe care
urmează să o acorde asiguratului tot pe baza informaŃiilor provenite de la acesta,
fără posibilitatea de a le verifica de fiecare dată. Asigurătorul, atunci când
constată că informaŃiile primite în legătură cu asigurarea nu sunt corecte, el
poate interpreta aceasta ca fiind rea-credinŃă.
La contractarea unei asigurări, asiguratul poate cunoaşte în detaliu
condiŃiile de asigurare, înainte de a încheia asigurarea, în timp ce asigurătorul
este dezavantajat, neputând cunoaşte şi analiza toate aspectele materiale privind
riscurile la care este expus obiectul supus asigurării. Numai cel ce solicită
asigurarea este în măsură să cunoască datele relevante despre risc. Asigurătorul
poate să obŃină doar un raport pe baza căruia va face evaluarea riscului. Se
consideră, astfel, că încrederea şi cinstea sunt fundamentale în asigurare. De
aceea, este de datoria asiguratului să-l informeze pe asigurător nu neapărat la
solicitarea acestuia, despre toate circumstanŃele materiale privind riscul.

SecȘiunea a-2-a PărȘile in contractul de asigurare . Drepturile şi


obligaŃiile ale acestora

2.1 Asiguratul.
Calitatea de asigurat o poate avea orice persoană fizică sau juridică care
are un interes în ce priveşte protecŃia pe care o oferă asigurătorul la producerea
unui risc ce îi afectează patrimoniul, integritatea corporală sau viaŃa.
În cazul contractelor de asigurare de bunuri, art. 25 din Legea nr.
136/1995 dispune imperativ că, în asigurarea de bunuri, asiguratul trebuie să
aibă un interes cu privire la bunul asigurat. Prin urmare, asiguratul este
totdeauna persoana asupra patrimoniului căreia planează riscul. Calitatea de
asigurat este specifică şi nu poate fi redusă simplist la cea de contractant sau de
beneficiar al asigurării.
Contractantul asigurării sau subscriitorul este persoana care încheie
contractul de asigurare şi îşi asumă obligaŃia de plată a primelor. Cel mai adesea,
această persoană are şi calitatea de asigurat atunci când este şi titulară a
interesului asigurabil în momentul subscrierii, dar este posibil să fie o persoană
distinctă de persoana asiguratului.
În cazul asigurărilor de răspundere civilă, interesul asigurabil aparŃine
persoanei în sarcina căreia se va stabili existenŃa răspunderii civile, care impune
repararea prejudiciului cauzat unui terŃ. Prin urmare, această persoană va avea
calitatea de asigurat. Contractantul asigurării poate fi, şi în acest caz, asiguratul
sau o formă de organizare sub care se poate desfăşura o anumită profesie (de
exemplu, în cazul asigurării de răspundere profesională a avocaŃilor,
contractantul asigurării poate fi cabinetul individual de avocatură, cabinetele
asociate sau societatea civilă profesională de avocatură). TerŃul păgubit este o
persoana străină de contract care va beneficia de indemnizaŃia de asigurare, în
cazul când se stabileşte răspunderea civilă a asiguratului.
Asigurările de viaŃă sunt asigurări cu desemnare de terŃ beneficiar, care
respectă mecanismul juridic al stipulaŃiei pentru altul. Asiguratul are calitatea de
stipulant al asigurării, iar asigurătorul este promitentul în beneficiul terŃului. La
producerea riscului de deces, cel care va primi indemnizaŃia de asigurare este
terŃul desemnat în contract.
În asigurările de răspundere civilă, asiguratul este persoana obligată să
repare prejudiciul cauzat unui terŃ ori de câte ori se stabileşte răspunderea sa
pentru fapta proprie sau pentru fapta persoanelor pentru care răspunde, în
temeiul legii.
Prin urmare, spre deosebire de un contract de asigurare de bunuri, când
este reparat prejudiciul cauzat asiguratului însuşi, prin deteriorarea sau pieirea
unui bun din patrimoniul său, în asigurările de răspundere civilă (în sens larg, le
includem şi pe cele de răspundere profesională), este reparat prejudiciul cauzat
de asigurat unui terŃ, dar, în mod indirect, este protejat patrimoniul asiguratului,
care, altfel, ar fi suportat singur repararea pagubei. Aceasta înseamnă că, în
asigurarea de răspundere civilă, interesul asigurabil provine din raporturile
dintre terŃa persoană şi asigurat. O persoană are interes asigurabil până la limita
unei răspunderi potenŃiale faŃă de un terŃ prejudiciat, limită determinată de
valoarea prejudiciilor aduse acestuia.
Beneficiarul asigurării este persoana îndreptăŃită să primească
indemnizaŃia de asigurare în ipoteza cea mai simplă, asiguratul încheie
asigurarea în nume propriu şi întruneşte atât calitatea de contractant, cât şi pe
cea de beneficiar al asigurării. În asigurarea de bunuri, spre deosebire de
asigurarea de viaŃă, beneficiarul asigurării nu poate fi altă persoană decât
asiguratul, întrucât indemnizaŃia va fi plătită acelei persoane care are un interes
asigurabil, care a suferit o pagubă la producerea sinistrului. Beneficiarul asigurat
poate fi însă o persoană distinctă de contractantul asigurării.
În cazul asigurării de bunuri cu desemnare de terŃ beneficiar, care se
grefează pe mecanismul juridic al stipulaŃiei pentru altul, terŃul beneficiar al
asigurării nu este parte în contract, dar devine subiect al raportului juridic de
asigurare, odată cu producerea riscului, fiind îndreptăŃit la plata indemnizaŃiei.
O persoană poate deveni beneficiarul unei asigurări nu numai în urma
inserării unei clauze în contractul de asigurare, ci şi prin puterea legii, a
declaraŃiei asiguratului sau prin testamentul acestuia . În asemenea situaŃii, apare
chiar o distincŃie între asigurat şi beneficiarul asigurării. Asiguratul este cel care
a încheiat contractul de asigurare şi care avea, la data încheierii contractului, un
interes asigurabil, care, pe parcursul derulării contractului, se transferă, prin
voinŃa asiguratului sau a legii, unei alte persoane care devine astfel beneficiarul
asigurării.
În practica asigurărilor maritime, se întâlneşte frecvent situaŃia în care
marfa îşi poate schimba proprietarul în tranzit. în aceste cazuri, interesul
asigurabil se transferă odată cu proprietatea asupra mărfii. Astfel, cumpărătorul,
chiar dacă nu avea interes asigurabil în momentul încheierii contractului,
dobândeşte acest interes în momentul în care devine proprietar. Proprietarul
mărfii în momentul producerii riscului are calitatea de beneficiar al asigurării.
În asigurările de răspundere civilă, beneficiarul asigurării este fie terŃul
păgubit, în cazul acŃiunilor directe pe care legea i le pune la dispoziŃie împotriva
asigurătorului, fie asiguratul, în măsura în care acesta 1-a despăgubit deja pe
terŃ.
În cazul asigurărilor de viaŃă, beneficiarul asigurării este persoana
desemnată în contract în acest scop. În ceea ce priveşte anumite asigurări, cum
sunt asigurările de supravieŃuire, asigurările mixte de viaŃă, cele de tip rentă,
zestre etc, precum şi în cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele de viaŃă,
beneficiarul asigurării poate fi asiguratul sau atât asiguratul, cât şi terŃul
desemnat prin contract.
Doctrina a identificat câteva tipuri de asiguraŃi care pot fi întâlniŃi în
contractul de asigurare: asiguraŃii identificaŃi prin nume; asiguraŃii identificaŃi în
raport cu alt asigurat; asiguraŃii adiŃionali.
a) Din categoria asiguraŃilor identificaŃi prin nume fac parte: asiguraŃii
principali, cesionarii şi creditorii.
Asiguratul principal este persoana fizică sau juridică menŃionată în poliŃa
de asigurare. Acesta este singurul îndreptăŃit să pretindă despăgubiri în baza
poliŃei de asigurare, este singurul responsabil al primelor de asigurare, singurul
autorizat să modifice sau să denunŃe contractul şi chiar să obŃină informaŃii
despre evenimentul asigurat. CeilalŃi asiguraŃi menŃionaŃi în contract nu au
aceste drepturi şi obligaŃii, chiar dacă sunt, în egală măsură, titulari ai interesului
asigurabil.
Cesionarii unui contract de asigurare iau locul asiguratului în contractul
iniŃial. Un contract de asigurare nu poate fi transferat unei alte persoane fără
consimŃământul asigurătorului. De regulă, dreptul la despăgubire este cedat după
producerea pagubei, deoarece o cesiune a poliŃei înainte de producerea pagubei
are ca efect schimbarea atitudinii asiguratului. Mai mult, sunt destul de rare
situaŃiile în care o persoană acceptă să preia o poliŃă negociată de altul.
Creditorul garantat real are interes asigurabil faŃă de bunul constituit ca
garanŃie şi poate încheia o asigurare proprie sau o asigurare prin poliŃa
debitorului.
Asigurarea proprie a creditorului are avantajul că acesta nu va suporta
consecinŃele actelor debitorilor săi şi poate cuprinde clauze speciale care să îl
intereseze pe creditor în mod deosebit. Dezavantajul acestei forme de asigurare
ar fi acela că plata primelor va fi suportată de creditor, care va putea înlătura
acest dezavantaj prin stipularea unor dobânzi mai mari în sarcina debitorului.
Asigurarea creditorului prin poliŃa debitorului se produce în baza unei
clauze speciale inserate în contract, prin care creditorul are dreptul să fie
despăgubit în limita valorii creditului. De regulă, această asigurare este impusă
debitorului de către creditor.
b) AsiguraŃii identificaŃi în raport cu alt asigurat. Alături de asiguratul
principal, în contractul de asigurare pot fi menŃionaŃi ca având calitatea de
asigurat persoane care fac parte dintr-o anumită categorie generală precizată în
poliŃă (de exemplu, soŃul sau soŃia, persoanele majore care locuiesc şi se
gospodăresc împreună cu asiguratul, angajaŃii asiguratului principal în cazul în
care se stabileşte un raport de prepuşenie, administratorii activelor asiguratului
principal, persoana care conduce vehiculul cu consimŃământul asiguratului,
moştenitorii legali, în cazul decesului asiguratului principal, persoana care este
depozitarul bunurilor asigurate în cazul decesului asiguratului principal).
c) AsiguraŃii adiŃionali. în acest grup intră persoane menŃionate într-un act
adiŃional la poliŃă. Asupra acestor persoane, efectul asigurării se produce în
anumite situaŃii speciale: de pildă, în situaŃia în care se doreşte o acoperire
pentru anumite riscuri pentru care asiguratul principal nu solicită protecŃie; în
cazul unei duble asigurări a asiguratului adiŃional, când acesta este asigurat atât
prin poliŃa sa proprie, cât şi prin poliŃa asiguratului principal şi se pune problema
repartizării răspunderii asigurătorilor în cazul producerii pagubei, în situaŃia
micşorării limitei de asigurare, când se va micşora proporŃional limita stabilită
pe eveniment atât în ce-1 priveşte pe asiguratul principal, cât şi în ce îi priveşte
pe asiguraŃii adiŃionali sau în situaŃia ivirii unor conflicte pentru apărarea
distinctă în justiŃie a asiguratului principal şi a celor adiŃionali.

2.2. Asigurătorul
Asigurătorul este persoana juridică română autorizată, în condiŃiile legii,
să exercite activităŃi de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător dintr-un
stat terŃ, precum şi sucursala unei societăŃi de asigurare sau a unei societăŃi
mutuale dintr-un stat membru, care a fost autorizată de autoritatea competentă a
statului membru de origine.
Prin urmare, în România, activitatea de asigurare nu poate fi exercitată
decât de către:
a) persoane juridice române, care se constituie ca societăŃi pe acŃiuni
şi/sau societăŃi mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
b) asigurători sau reasiguratori autorizaŃi în statele membre, care
desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României;
c) sucursale ce aparŃin unor societăŃi mamă guvernate de legile dintr-un
stat, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
d) asigurători sau reasiguratori care adoptă forma de companie europeană pe acŃiuni.

2.3 Drepturile şi obligaŃiile părȘilor din contractul de asigurare


Asiguratul este obligat să plătească primele de
asigurare la termenele stabilite în condiŃiile de
asigurare.
Plata primelor de asigurare se face integral sau
în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în
contract, conform negocierii părŃilor, la sediul
asigurătorului sau al împuterniciŃilor săi.
Dovada plăŃii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul consta-
tator fiind poliŃa de asigurare sau alt document probator al plăŃii.
Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinŃele
neplăŃii primei la termenul de plată şi să prevadă aceste consecinŃe în contractul
de asigurare.
Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la
sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaŃie
cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului
asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. În caz de neîndeplinire
a acestei obligaŃii, asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaŃiei, dacă
din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi
întinderea pagubei.
Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de
asigurare, care, în acest caz, are obligaŃia de a face la rândul său comunicarea
către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
La asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează
indemnizaŃie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenŃie de către asigurat sau
de către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice
asigurate, care lucrează în această calitate.
De asemenea, asigurătorul nu datorează indemnizaŃie, dacă riscul asigurat
a fost produs cu intenŃie de către:
a) persoanele fizice majore, care, în mod statornic, locuiesc şi
gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul;
b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului.
În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaŃia de
asigurare. În situaŃia în care părŃile nu se înŃeleg asupra cuantumului
indemnizaŃiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de
asigurător înainte ca acesta (litigiul) să se fi soluŃionat prin negocieri sau de
către instanŃa judecă-torească.
„DenunŃarea contractului de asigurare de către una dintre părŃi se poate
efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părŃi, care trebuie făcută cu
cel puŃin 20 de zile înainte de denunŃare.
În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul
părŃilor, denunŃat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face
conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti
definitive şi irevocabile.
În limitele indemnizaŃiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate
drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători
de producerea pagubei, cu excepŃia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care
în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube
produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere
civilă, în limitele obligaŃiei acestuia.
Asigurătorul poate opune titularului sau deŃinătorului documentului de
asigurare ori terŃului sau beneficiarului, care invocă drepturi derivând din acesta,
toate excepŃiile care sunt opozabile contractului iniŃial.”
Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la
întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la data încheierii
contractului, orice informaŃii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în
mod obiectiv, esenŃiale pentru evaluarea riscului. Dacă împrejurările esenŃiale
privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este
obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea.
Dacă, înainte de a începe obligaŃia asigurătorului, riscul asigurat s-a
produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după
începerea obligaŃiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit
imposibilă, contractul se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care
asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta,
acesta este îndreptăŃit să o recupereze proporŃional cu perioada neexpirată a
contractului de asigurare. DiferenŃa dintre prima plătită şi cea calculată se
restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu
s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în
perioada de valabilitate a asigurării.

SecȘiunea a-3-a.Elementele principale pentru încheierea contractului de


asigurare
3.1. ObligaȘiile asigurătorului inainte de încheierea contractului de asigurare

În cazul asigurărilor de persoane, legiuitorul prevede în cuprinsul art. 40'


din Legea nr. 136/1995 obligaŃia asigurătorului de a pune la dispoziŃia
asiguraŃilor sau potenŃialilor asiguraŃi, înainte de încheierea contractului de
asigurare, o serie de informaŃii, redactate în scris şi într-o formă clară cu privire
la: clauzele opŃionale şi beneficiile rezultate din fructificarea rezervelor tehnice,
momentul începerii şi încetării contractului, precum şi modalităŃile de încetare a
acestuia, modalităŃile şi termenele de plată a primelor de asigurare, elementele
de calcul al indemnizaŃiei de asigurare, cu indicarea sumelor de răscumpărare,
sumelor asigurate reduse şi nivelul până la care acestea sunt garantate,
modalitatea de plată a indemnizaŃiei de asigurare şi legea aplicabilă contractului
de asigurare.
În faza precontractuală a asigurării, suntem în prezenŃa unui candidat la
asigurare profan şi a unui asigurător profesionist, astfel că legea a înŃeles să
acorde protecŃie primului, care este un veritabil consumator pe piaŃa asigurărilor.
Natura juridică a obligaŃiei de informare sau a obligaŃiei de consiliere a
fost obiect de controversă în doctrină, fiind criticată susŃinerea potrivit căreia
această obligaŃie ar avea natura juridică a unei obligaŃii de mijloace.
Astfel, referindu-se la natura juridică a obligaŃiei de informare ce incumbă
comerciantului profesionist în raporturile cu consumatorul profan, ca parte
posibilă într-un viitor contract de consumaŃie, s-a susŃinut că opinia potrivit
căreia aceasta este o obligaŃie de mijloace a făcut „o importantă - şi surprinzător
de nemeritată - carieră".
ObligaŃia se consideră a fi executată când are loc, în mod real şi efectiv,
enunŃarea unor judecăŃi de valoare pertinente, menite să orienteze alegerea
consumatorului. Se afirmă că „Nu impactul psihologic al respectivelor enunŃuri
trebuie să intereseze, ci existenŃa lor concretă, posibil de probat", iar obligaŃia de
rezultat nu înseamnă neapărat o obligaŃie de a procura un rezultat palpabil.
Dacă obligaŃia de informare ar fi una de rezultat, simplul fapt al
neobŃinerii rezultatului urmărit ar angaja răspunderea profesionistului.
Creditorul profan nu ar mai trebui să facă dovada culpei profesionistului, ci doar
a faptului că a fost prejudiciat prin încheierea contractului sau a făcut o alegere
necorespunzătoare, ceea ce înseamnă că debitorul obligaŃiei nu se va putea
exonera de răspundere decât dacă dovedeşte că a fost împiedicat de o cauză
străină.
S-ar ajunge astfel la situaŃia în care profesionistul răspunde patrimonial
pentru faptul că destinatarul informaŃiei, consumatorul, a ignorat-o în mod
deliberat şi a ales, pentru că aşa a vrut el, o variantă de ofertă care s-a dovedit
păgubitoare.
A considera că obligaŃia de informare sau consiliere au natura unor
obligaŃii de rezultat înseamnă a nesocoti libertatea contractuală a
consumatorului. Nimic nu poate împiedica un consumator profan şi inflexibil să
opteze pentru bunul (tipul de asigurare) pe care 1-a avut iniŃial în vedere şi să nu
fie influenŃat cu nimic prin conduita profesionistului. Dar tocmai pentru că acest
lucru este şi posibil şi legal, nu putem să îl prezumăm automat în culpă pe
profesionist pentru nerealizarea scopului propus.
Este just şi echitabil ca răspunderea profesionistului să fie angajată doar
dacă se va face dovada culpei sale, adică a faptului că nu a depus toate
diligentele, toată priceperea şi conştiinciozitatea sa pentru a-1 determina şi
orienta pe consumator, prin judecăŃi de valoare, să aleagă cea mai bună ofertă.
Articolul 3 din Norma privind informaŃiile pe care asigurătorii şi
intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienŃilor prevede că înainte de
încheierea unui contract de asigurare asigurătorii trebuie să îi furnizeze
clientului său date despre asigurător: denumirea asigurătorului şi forma sa
juridică, numărul de ordine din Registrul asigurătorilor, adresa sediului social, a
sucursalei sau agenŃiei de asigurare, după caz, precum şi aspecte legate de
contractul de asigurare: definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizaŃiei de
asigurare, momentul începerii şi cel al încetării contractului de asigurare,
modalităŃile de executare, suspendare sau încetare a contractului de asigurare,
modalitatea în care se plătesc primele de asigurare şi termenele de plată,
modalităŃile şi termenele de plată a indemnizaŃiilor de asigurare, informaŃii
despre perioada de graŃie, procedurile de soluŃionatre a eventualelor litigii
rezultate din executarea contractului, respectiv modalităŃile de rezolvare pe cale
amiabilă a reclamaŃiilor formulate de asiguraŃi sau de beneficiarii contractelor de
asigurare, informaŃii generale privind deducerile prevăzute de legislaŃia fiscală,
legea aplicabilă contractului de asigurare.
InformaŃiile trebuie să fie redactate într-o formă clară, accesibilă şi exactă
şi trebuie furnizate în scris, în limba română, sub semnătura clienŃilor.
Legea asigurărilor a impus exigenŃa redactării în scris a informaŃiilor pe
care asigurătorul este obligat să le furnizeze, astfel că proba executării obligaŃiei
de informare este mult uşurată.
Fişa de informare nu este, din punct de vedere juridic, o ofertă. Ea nu este
nici măcar un element al viitorului contract. De altfel, absenŃa remiterii sale nu
este însoŃită de nicio sancŃiune. Informarea asiguratului nu trebuie confundată cu
informarea asigurătorului care se face prin completarea declaraŃiei de risc.
Se consideră că asigurătorul şi-a îndeplinit obligaŃia de informare dacă
nota emisă poartă menŃiunea „citit şi aprobat" care atestă cunoaşterea de către
aderent a condiŃiilor generale ale contractului. în ceea ce priveşte clauzele mai
restrictive de garanŃie decât cele cuprinse în notă, jurisprudenŃa a statuat că sunt
inopozabile aderentului.
Informarea asigurătorului se face, în principal, prin completarea
declaraŃiei de risc, adică a răspunsurilor la chestionarul propus de asigurător,
care conŃine întrebările clare, precise şi complete cu privire la probabilitatea şi
intensitatea producerii riscului. Chestionarul este un formular tipizat care, odată
ce este completat de către asigurat, devine oferta de a contracta a asiguratului.
DeclaraŃia de risc reprezintă executarea unei obligaŃii de informare ce-i revine
asiguratului, căreia i se dă valoare juridică de ofertă de a contracta, deoarece ea
are conŃinutul unei veritabile oferte, cuprinzând date despre cele două elemente
indispensabile acordului de voinŃă, respectiv natura şi obiectul contractului.
Această propunere de a contracta a asiguratului poate fi completată de
documente anexă, planuri, schiŃe, fotografii etc, în scopul de a-1 ajuta cât mai
bine pe asigurător să circumstanŃieze riscul pe care urmează să şi-1 asume.
Oferta de a contracta nu naşte obligaŃii nici în sarcina asiguratului, nici în
sarcina asigurătorului. Astfel, asiguratul îşi poate retrage oferta până în
momentul în care este acceptată de către asigurător. Acesta, la rândul său, după
examinarea declaraŃiei de risc, poate refuza să încheie asigurarea, dacă apreciază
că nu poate suporta financiar consecinŃele producerii riscului.
Propunerea de a contracta devine mai importantă în situaŃia în care se va
perfecta contractul, deci după acceptarea ofertei, întrucât serveşte ca bază de
referinŃă pentru stabilirea bunei sau relei-credinŃe a asiguratului la încheierea
contractului şi pentru aplicarea diferitelor sancŃiuni în cazul furnizării unor
informaŃii cu privire la risc, care nu corespund realităŃii. Acest chestionar trebuie
să fie completat la toate rubricile, datat şi semnat de către ofertant.
Buna-credinŃă a asiguratului în momentul completării declaraŃiei de risc
este necesară, deoarece oferta prefigurează elementele esenŃiale ale contractului
ce va fi încheiat. Asigurătorul se află deseori în situaŃia de a decide dacă va
accepta să încheie contractul, numai pe baza răspunsurilor asiguratului la
interogatoriul tipizat, fără să efectueze o inspecŃie de risc pentru a verifica, ex
propriis sensibus, veridicitatea declaraŃiei. Chiar dacă admitem că asigurătorul
ar putea face o apreciere asupra elementelor obiective de natură să influenŃeze
riscul, i-ar fi imposibil să identifice elementele de natură subiectivă, intimă, pe
care numai asiguratul i le poate aduce la cunoştinŃă (aspecte legate de starea de
sănătate, profilul său psihologic, accidente survenite anterior etc).
În dreptul anglo-american se consideră că, pentru majoritatea contractelor,
părŃile nu au o obligaŃie prealabilă de informare cu privire la anumite aspecte pe
care fiecare este dator să le cunoască, astfel că prejudiciul pe care îl suferă una
din părŃi în urma unei documentări incomplete îi este imputabil în exclusivitate.
Contractul de asigurare face parte din grupul limitat şi special al
contractelor de maximă sau totală bună-credinŃă {uberrimae fidei), în care doar
una dintre părŃi poate cunoaşte, sub aspect obiectiv, toate elementele esenŃiale
necesare încheierii contractului, astfel că îi revine obligaŃia să i le comunice
celeilalte părŃi.
Atunci când ofertantul completează formularul în mod incomplet sau
inexact, prin omiterea sau ascunderea unor împrejurări importante ori răspunde
eronat la întrebările puse de societatea de asigurări, aceasta poate, în urma
analizei declaraŃiei de risc, să refuze încheierea contractului. Dacă asigurătorul
constată aceste neregularităŃi abia după încheierea contractului de asigurare, va
putea fie să-1 modifice, fie să-1 denunŃe ori să refuze plata despăgubirilor
solicitate de asiguratul de rea-credinŃă.
Prin această soluŃie, legiuitorul a instituit în materia asigurărilor o
excepŃie de la principiile efectelor contractelor referitoare la forŃa obligatorie şi
irevocabilitate, fiindcă eroarea sau dolul trebuiau să fie invocate ca vicii de
consimŃământ exclusiv în faŃa instanŃelor de judecată, fără putinŃa vreunei
imixtiuni a uneia din părŃi, în mod unilateral, în contract.
După această primă fază urmează analiza declaraŃiei de risc, care se
finalizează fie cu acceptarea asigurătorului de a încheia contractul, fie cu refuzul
său. Din acest motiv, atunci când primeşte oferta, societatea de asigurare solicită
un termen pentru a o analiza şi a se pronunŃa. Contractul nu va fi încheiat decât
prin acceptare expresă. în această materie, tăcerea nu valorează niciodată
acceptare. O tăcere abuzivă, care are ca rezultat un refuz al asigurătorului de a
încheia contractul, poate antrena răspunderea asigurătorului.
Asigurătorul poate refuza să preia asupra sa un risc care nu intră în
câmpul său de activitate sau care i se pare dificil de acoperit. El poate, de
asemenea să ceară precizări suplimentare sau să solicite luarea, în prealabil, a
unor măsuri de prevenire.
ConsimŃământul se realizează atunci când asigurătorul acceptă să
garanteze riscul care i s-a propus şi căruia i s-a stabilit tariful de primă. Această
tarifare este, de regulă, automată, dacă este vorba despre un risc simplu, ce intră
în categoriile prestabilite. Asigurătorul va emite poliŃa pe care a semnat-o,
pentru a fi semnată şi de către asigurat. Semnătura asigurătorului pe poliŃa pe
care a redactat-o în conformitate cu declaraŃia de risc probează acceptarea ofertei
de a contracta şi reprezintă, în lipsa unei clauze contrare, perfectarea
contractului.
Momentul încheierii contractului trebuie analizat
în raport de împrejurarea dacă asigurarea se încheie
între persoane prezente sau absente. Aşa cum rezultă
din condiŃiile de asigurare şi regulamentele privind
asigurările interne, atunci când asigurarea se
încheie între persoane care sunt de faŃă, emiterea
documentului de asigurare se realizează, de cele mai
multe ori, în acelaşi timp cu plata primei, deoarece
declaraŃiile de voinŃă care se topesc în consimŃământ
iau naştere, de regulă, concomitent. Îndeobşte,
încheierea asigurării implică din partea
asigurătorului responsabilitatea agentului de
asigurare faŃă de client, faŃă de public şi faŃă de
stat.
Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliŃa de asigurare sau
cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de acoperire
emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea
unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiŃiile
prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Pentru ca asigurătorul să poată stabili plata indemnizaŃiei de asigurare este
necesar să verifice:
a) dacă asigurarea era în vigoare la data producerii evenimentului
asigurat;
b) dacă primele de asigurare au fost plătite şi perioada de timp pentru care
au fost achitate;
c) dacă bunurile respective sunt cuprinse în asigurare;
d) dacă evenimentul în urma căruia s-a produs paguba s-a datorat unui
risc, împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.
Încheierea asigurării, care înseamnă de fapt contractarea asigurării,
implică parcurgerea următoarelor etape:
a. Se completează declaraŃia (cererea) de asigurare, care conŃine:
– date privind identificarea asiguratului (nume, prenume, adresă etc.);
– obiectul de activitate;
– durata asigurării solicitate;
– detalii privind bunul asigurat;
– suma asigurată;
– franşiza;
– beneficiarul asigurării;
– condiŃiile de asigurare solicitate;
– în cazul asigurărilor de viaŃă: starea de sănătate, antecedente medicale etc.;
– în cazul asigurărilor de accidente, se specifică mediul de lucru etc.
Declarantul îşi asumă răspunderea cu privire la exactitatea datelor şi
informarea asigurătorului asupra tuturor elementelor care pot influenŃa
asigurarea. Pe baza acestor informaŃii, asigurătorul recurge la evaluarea riscului,
pentru a stabili corect prima de asigurare.
b. Se efectuează analiza declaraŃiei (cererii) de asigurare. Pe baza
acesteia se evaluează riscul, de către asigurător. În vederea încheierii asigurării,
asigurătorii fac constatări şi analizează împrejurările în care s-a produs riscul
asigurat, la faŃa locului.
Momentul încheierii contractului. Contractul se consideră încheiat odată
cu plata primelor şi emiterea documentului de asigurare. Contractul poate avea
forma poliŃei de asigurare la asigurările de persoane şi la unele tipuri de
asigurări de bunuri sau a certificatului de asigurare la asigurările de bunuri în
general sau de răspundere civilă. În practică, denumirea de poliŃă de asigurare
este generică şi, astfel, fiind utilizată cel mai frecvent.
Dat fiind caracterul consensual al contractului de asigurare, încheierea sa
valabilă presupune realizarea acordului de voinŃă între asigurat şi asigurător în
ceea ce priveşte clauzele contractuale. Acest acord înseamnă întâlnirea, pe
deplin concordantă, sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta cu
acceptarea acelei oferte.
Procesul de încheiere a contractului de asigurare este adesea complex,
producerea efectelor, respectiv punctul de la care începe obligaŃia de garanŃie a
asigurătorului, nefiind, în general, concomitent cu formarea propriu-zisă a
contractului.
Formarea contractului de asigurare poate fi descompusă în două faze:
informarea părŃilor şi realizarea acordului de voinŃă.
Atunci când se încheie un contract de asigurare, negocierea clauzelor este
de cele mai multe ori limitată, din cauza caracterului de contract de adeziune al
acestuia. Deşi contractul de asigurare nu face parte din grupa contractelor care,
pentru a se încheia valabil, trebuie să îmbrace o anumită formă, din raŃiuni care
Ńin de materia probaŃiunii şi datorită unor trăsături specifice, acordul de voinŃă
trebuie exprimat în formă scrisă.
Faza informării se referă la obligaŃia părŃilor de a-şi aduce reciproc la
cunoştinŃă date despre elementele esenŃiale ale viitorului contract, în special
asupra obiectului garanŃiei şi preŃului. Parcurgerea acestei etape reprezintă
condiŃia pentru a avea eficacitate cea de-a doua fază, adică realizarea acordului
de voinŃă, întrucât părŃile trebuie să se oblige în deplină cunoştinŃă de cauză.
Într-o măsură mai mare decât la alte contracte, consimŃământul părŃilor la
încheierea contractului de asigurare poate fi afectat de viciul erorii. Pentru
prevenirea viciilor de consimŃământ, legea a prevăzut un sistem format din două
obligaŃii de informare, una în beneficiul asiguratului, iar alta în beneficiul
asigurătorului.
Prin urmare, între cei prezenŃi, contractul se consideră încheiat odată cu
plata primei şi emiterea poliŃei respective. Momentul încheierii contractului de
asigurare de bunuri, de regulă, coincide cu redactarea în formă scrisă a
certificatului de asigurare, în cele două exemplare ale sale (câte unul pentru
fiecare parte), înscrisuri care fac dovada existenŃei şi conŃinutului acestei
convenŃii.
Contractul de asigurare se poate încheia nu numai când părŃile sunt de
faŃă, ci şi în situaŃia în care acestea se găsesc în locuri diferite, iar comunicarea
între ele se realizează prin corespondenŃă, folosindu-se scrisoarea, telegrama,
faxul, mediul electronic etc.
Între absenŃi, contractul de asigurare se consideră încheiat în momentul în
care ofertantul a luat cunoştinŃă de acceptarea declaraŃiei de risc. Determinarea
momentului încheierii contractului de asigurare prin raportarea la momentul
cunoaşterii efective a acceptării ofertei se face potrivit teoriei informaŃiunii,
denumită şi teoria cunoaşterii acceptării, consacrată prin dispoziŃiile art. 35
C.com, potrivit cărora, contractul este socotit încheiat în momentul cunoaşterii
de către ofertant a acceptării ofertei.
Se impune precizarea că, deşi Codul comercial reglementează teoria
informaŃiunii, totuşi, în practică, se aplică sistemul recepŃiunii acceptării. într-
adevăr, se consideră că asiguratul a luat cunoştinŃă de acceptare la data când
corespondenŃa respectivă a sosit la domiciliul sau sediul său. S-a recurs deci la
utilizarea unei prezumŃii relative, iuris tantum, potrivit căreia, ofertantul a
deschis corespondenŃa şi a luat cunoştinŃă de acceptare la data primirii
documentului de asigurare. Fiind vorba de o prezumŃie relativă, aceasta va putea
fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că, fără să fie în culpă, ofertantul nu a
luat totuşi la cunoştinŃă de acceptarea ofertei la data primirii corespondenŃei.
în unele tipuri de asigurări, cum ar fi asigurările maritime, de aviaŃie, auto şi
altele, contractul de asigurare se încheie între absenŃi pe baza sistemului
recepŃiunii acceptării, poliŃa fiind considerată acceptată dacă într-un anumit
interval de timp de la înmânarea documentului de asigurare, asiguratul nu a
ridicat obiecŃiuni.
Momentul întâlnirii celor două voinŃe este momentul în care acceptarea
asigurătorului este adusă la cunoştinŃa ofertantului, în mod obişnuit, prin
remiterea poliŃei, însă, orice altă modalitate de comunicare a acceptării este
valabilă, cu condiŃia să fie dovedită.

3.2 ActivităȘi de desfăȘurat pentru încheierea contractului de


asigurare
Asigurătorii stipulează adesea în contractele pe care le încheie clauze prin
care subordonează formarea valabilă a contractului de îndeplinirea unor
activități posterioare întâlnirii celor două voinŃe.
Pe temeiul principiului libertăŃii contractuale, apreciem că încheierea
valabilă a contractului poate fi condiŃionată de îndeplinirea unor activități, cum
ar fi semnarea poliŃei de către asigurat, plata primei sau a primei rate de primă
etc, dacă părŃile şi-au exprimat consimŃământul în acest sens.
În scopul de a evita orice contestaŃie asupra datei acordului de voinŃă,
aproape totdeauna, în poliŃă figurează o clauză conform căreia asigurătorul, care
este cel care redactează poliŃele imprimate, subordonează perfectarea
contractului de semnarea poliŃei de către asigurat. Acesta primeşte, de regulă,
spre semnare trei exemplare, câte unul pentru fiecare dintre părŃi, iar cel de-al
treilea revine intermediarului, agent sau broker de asigurare. Adesea,
asigurătorul condiŃionează încheierea contractului de asigurare de plata
anticipată a celei dintâi rate a primei de asigurare. Această plată, care, în mod
obişnuit, nu este decât executarea unei obligaŃii născute dintr-un contract deja
încheiat, devine astfel o condiŃie de formare a contractului şi tinde să transforme
contractul de asigurare dintr-un contract consensual într-un contract real.
Potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 136/1995, un asigurat care a încheiat
un contract de asigurare de viaŃă individual trebuie să aibă la dispoziŃie o
perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător,
interval în care poate să denunŃe acel contract. În legislaŃia franceză referitoare
la asigurările care se încheie pe termen mediu şi lung, cum sunt asigurările de
viaŃă, se prevede că părŃile pot include în contract o clauză în care precizează că
orice persoană fizică care a semnat o ofertă sau un contract de asigurare de viaŃă
poate renunŃa la contract în primele 30 de zile de la primul vărsământ al primei.
Dacă părŃile pot conveni asupra unei clauze care să desfiinŃeze un contract
valabil încheiat, la aprecierea arbitrară a asiguratului, fără vreo justificare şi fără
aplicarea vreunei sancŃiuni, cu atât mai mult pot cădea de acord asupra
executării unei cerinŃe de care să depindă naşterea valabilă a contractului.
Contractul de asigurare poate fi încheiat şi în formă electronică. Această
modalitate de încheiere rezultă din dispoziŃiile art. 11 din Legea nr. 136/1995,
modificată, care permit dovada contractului de asigurare cu documente semnate
prin mijloace electronice. În această situaŃie, la încheierea contractului trebuie să
se respecte prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi ale
Legii nr. 365/2002 privind comerŃul electronic, republicată.
În ceea ce priveşte momentul încheierii contractului prin mijloace
electronice, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prevede că „dacă părŃile nu au
convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea
ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinŃa ofertantului", în cazul nostru, a
asiguratului.
Dacă asiguratul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta
(chestionarul de risc completat cu informaŃiile solicitate), asigurătorul are
obligaŃia să confirme primirea ofertei sau, după caz, acceptarea sa, printr-un
mijloc de comunicare individuală echivalent.
Deşi, pentru a produce efecte, acceptarea trebuie comunicată asiguratului,
în doctrină s-au remarcat unele situaŃii de excepŃie de la această regulă. Astfel,
în cazul când prin presă se oferă asigurări împotriva accidentelor persoanelor
care au cumpărat articole sau alte materiale destinate publicării, care sunt
concretizate într-un cupon, oferta este acceptată prin completarea acestuia de
către asigurat. De asemenea, dacă poliŃa poartă semnătura şi ştampila
asigurătorului în momentul în care asiguratul hotărăşte să încheie asigurarea, nu
mai este necesară comunicarea către asigurat, întrucât se presupune că
acceptarea asigurătorului este necondiŃionată.
Determinarea momentului încheierii contractului prezintă o mare
importanŃă, deoarece:
- în raport de data încheierii contractului se apreciază dacă revocarea
ofertei de către asigurat a intervenit într-un termen rezonabil ori a fost
intempestivă sau caducă;
- viciile de consimŃământ şi alte cauze de nulitate a contractului de
asigurare, se vor putea invoca numai dacă acestea au existat în momentul
încheierii contractului;
- momentul încheierii contractului de asigurare determină legea aplicabilă
raportului juridic de asigurare în caz de conflict de legi în spaŃiu;
- dacă data intrării în vigoare a obligaŃiei asiguratului de a plăti prima de
asigurare coincide cu data încheierii contractului de asigurare, în raport cu acel
moment se vor calcula şi termenele de prescripŃie;
- momentul încheierii contractului de asigurare determină şi locul
încheierii acestuia, întrucât dacă asigurarea se perfectează între absenŃi prin
sistemul recepŃiunii acceptării, adică prin teoria informaŃiunii căreia i se ataşează
prezumŃia relativă a luării la cunoştinŃă a acceptării la data sosirii
corespondenŃei, locul încheierii contractului va fi localitatea unde se afla
asiguratul.
Atunci când este vorba de asigurări de mărfuri pe rute internaŃionale,
importanŃa determinării momentului încheierii contractului este esenŃială pentru
determinarea locului încheierii contractului, fiindcă în raport de acest element se
identifică condiŃiile de formă ale acestuia (locus regit actum).
Întâlnirea concordantă de voinŃe conduce la formarea definitivă a
contractului şi stabilirea unei relaŃii permanente între părŃi care începe să-şi
producă efectele începând cu o anumită dată precizată expres în poliŃă.
Momentul încheierii contractului nu coincide totdeauna cu momentul intrării în
vigoare a asigurării, adică cu momentul de la care începe suportarea riscurilor
eventuale de către asigurător, pentru că, deşi contractul este încheiat, obligaŃiile
care revin părŃilor pot fi raportate la o dată ulterioară.
De remarcat faptul că nici măcar intrarea în vigoare a asigurării şi
începutul răspunderii asigurătorului nu au totdeauna acelaşi moment de la care
încep să curgă, deoarece răspunderea este nu numai în funcŃie de plata primei, ci
şi de natura riscului.
În fine, aceste condiŃii nu sunt impuse imperativ de lege părŃilor, astfel că
asigurătorul şi asiguratul pot deroga, dacă vor, prin clauzele contractului pe care
îl încheie, de la cerinŃa plăŃii anticipate a primei.
În principiu, acordul definitiv de voinŃe produce efecte din momentul
realizării sale. Cum şi stabilirea momentului producerii efectelor este rezultatul
libertăŃii contractuale, părŃile pot prevedea şi aici anumite derogări. Astfel, este
posibil să prevadă începerea producerii efectelor începând cu miezul zilei urmă-
toare celei în care se realizează acordul de voinŃă, să subordoneze începerea
producerii efectelor de plata primei sau de semnarea poliŃei de către asigurat sau
să prevadă o dată fixă ulterioară (fapt ce poate prezenta un interes pentru
asigurat atunci când este încă garantat de un asigurător precedent) sau chiar să
dea producerii efectelor un caracter retroactiv, situaŃie în care vor fi garantate
numai sinistrele a căror existenŃă nu a fost cunoscută de către asigurat.
LegislaŃia franceză, belgiană şi luxemburgheză lasă la latitudinea părŃilor
determinarea momentului de la care riscul este garantat şi durata acestei garanŃii,
în timp ce legea spaniolă este mai precisă în delimitarea acestei libertăŃi, întrucât
solicită menŃionarea zilei şi orei când încep să se producă şi când încetează
efectele contractului.
Determinarea momentului de la care încep să se producă efectele este
foarte importantă pentru că răspunderea asigurătorului nu va fi angajată şi
indemnizaŃia de asigurare nu va fi datorată de către asigurător, decât dacă
sinistrul se va produce cât timp obligaŃia sa era în vigoare.

SecȘiunea a-4-a Elementele componente Și modalităȘile de probare


a contractului de asigurare

4.1 Elementele componente ale contractului de asigurare.


Potrivit dispoziŃiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, contractul de
asigurare se încheie în formă scrisă.
Aşa cum am arătat anterior, după ce asigurătorul se hotărăşte să accepte
riscul, va redacta un înscris, numit poliŃă sau certificat de asigurare, al cărui
conŃinut trebuie să respecte prevederile art. 10 alin. (2) şi (3) din legea
modificată şi să cuprindă:
- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante;
- obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi
garanŃii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;
- riscurile ce se asigură;
- momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
- primele de asigurare;
- sumele asigurate.
Prevederile art. 10 din Legea nr. 136/1995 au fost modificate şi
completate atât în ceea ce priveşte încheierea, cât şi în ceea ce priveşte dovada
acestuia.
Astfel, în ceea ce priveşte identificarea părŃilor contractante, în noua
reglementare a acestei norme juridice, pe lângă vechea cerinŃă referitoare la
„numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante", s-a adăugat
o nouă condiŃie, impunându-se obligaŃia de a se „specifica cel puŃin detaliile de
identificare a părŃilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă
acesta nu este parte în contract".
Prin menŃionarea separată în lege a necesităŃii de a arăta detaliile de
identificare a părŃilor, legiuitorul a urmărit prevenirea şi înlăturarea erorilor la
încheierea contractului şi o mai mare corectitudine şi claritate în raporturile
juridice privind asigurările.
Noua reglementare a art. 10 din Legea nr. 136/1995 a înlăturat ultima
cerinŃă pe care trebuie să o cuprindă un contract de asigurare („alte elemente
care stabilesc drepturile şi obligaŃiile părŃilor"), înlocuind-o cu precizarea că
„alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare se stabilesc
prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor".
Considerăm că noua reglementare impune o interpretare restrictivă a
elementelor pe care trebuie să le cuprindă contractul de asigurare, deoarece
părŃile tiu mai au posibilitatea să introducă în convenŃie orice elemente care
stabilesc drepturi şi obligaŃii, ci vor fi nevoite să se limiteze numai la acele
clauze care fac parte dintre cele adoptate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
Această soluŃie care subliniază şi mai mult caracterul de contract de
adeziune al asigurării se înscrie pe linia respectării principiului egalităŃii părŃilor
în raporturile juridice de drept privat, deoarece asigurătorul nu va mai putea
impune asiguratului orice obligaŃii care i-ar putea prejudicia interesele
patrimoniale, ci se va mărgini să adauge exclusiv clauze care au fost analizate şi
adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Aceasta este una dintre
căile prin care Comisia îşi realizează principalul său scop, acela de a apăra
drepturile asiguraŃilor şi de a promova stabilitatea activităŃii de asigurare în
România.
Contractele de asigurare sunt adesea standardizate fie datorită unor
reglementări legale care impun aceasta, fie datorită unor uzanŃe sau unor
acorduri voluntare.
Documentul prin care se constată încheierea unui contract de asigurare,
poliŃa de asigurare, poate fi nominativ, la ordin sau la purtător. S-a susŃinut, deşi
legea nu prevede, faptul că el aparŃine categoriei titlurilor de legitimare,
asemănătoare titlurilor de credit, întrucât dau posibilitatea posesorului lor ca, la
producerea riscului asigurat sau la expirarea duratei contractului de asigurare, să
pretindă de la asigurător contravaloarea la care acesta s-a îndatorat prin
contractul de asigurare.
PoliŃa se prezintă sub forma unui înscris redactat de către asigurător. Ea
cuprinde un ansamblu de clauze, comune tuturor contractelor din aceeaşi
categorie, numite şi condiŃii generale de asigurare, care stabilesc raporturile
dintre asigurat şi asigurător. CondiŃiile generale de asigurare sunt completate
de condiŃiile speciale care, manuscrise sau dactilografiate, individualizează
contractul şi se conformează indicaŃiilor cerute de lege.
Standardizarea contractelor de asigurare este avantajoasă şi
dezavantajoasă deopotrivă. Astfel, cele mai importante avantaje sunt
următoarele:
- asiguraŃii beneficiază de un tratament uniform din partea asigurătorului;
- clauzele standard sunt mai bine cunoscute şi facilitează interpretarea
exactă a contractului atât de către asiguraŃi, cât şi de către instanŃele de judecată
în caz de litigiu; de asemenea, când mai mulŃi asigurători oferă aceeaşi protecŃie,
aceleaşi condiŃii sau sunt implicaŃi în aceeaşi daună, conflictele dintre ei se
reduc substanŃial;
- se economiseşte timp şi energie în plasarea contractelor;
- statisticile privind aceleaşi tipuri de daune pot fi centralizate, facilitând
astfel calculul corect al primelor de asigurare.
Dintre dezavantaje, apreciem ca fiind mai importante, următoarele:
- orice schimbări în forma sau conŃinutul poliŃei se fac cu întârziere,
întrucât presupune revizuirea lor integrală;
- poliŃa răspunde nevoilor medii ale asiguraŃilor şi într-o măsură mai mică
nevoilor specifice ale acestora.
Legea nr. 136/1995 nu impune anumite condiŃii de formă la redactarea
înscrisului constatator al contractului. Legiuitorul francez a stabilit însă un
număr de reguli care tind să elimine abuzurile în contractele încheiate între
profesionişti şi consumatori sau neprofesionişti, care avertizează clar asiguratul
despre toate excepŃiile care îi pot fi opuse în caz de sinistru. Astfel, anumite
clauze care privesc franşize, excluderi de la garanŃie, decăderi, cauze de nulitate
etc. trebuie să fie redactate folosind culori diferite sau caractere diferite ale
literelor, pentru a putea fi observate cu uşurinŃă de asigurat şi a-1 atenŃiona.

4.2 ModalităȘile de probare a contractului de asigurare


Dovada încheierii contractului de asigurare nu se poate face decât cu
înscrisuri. RestricŃia probatorie în materie de asigurare rezultă din prevederile
art. 10 alin. (1) şi art. 11 din lege.
Astfel, după ce legiuitorul impune forma scrisă contractului de asigurare,
în cuprinsul aceluiaşi art. 10 alin. (1), precizează: „El nu poate fi probat cu
martori, nici dacă există un început de dovadă scrisă. în cazurile de forŃă majoră,
în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obŃinerii
unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenŃa
acestora".
Observăm că se interzice proba testimonială pentru dovedirea contractului
de asigurare chiar dacă există un început de dovadă scrisă (de exemplu, o poliŃă
de asigurare emisă de asigurător, dar nesemnată de acesta sau o notă de
acoperire nesemnată de brokerul de asigurare).
În ceea ce priveşte dispoziŃiile art. 11, acestea sunt mult mai restrictive în
actuala reglementare. Vechea dispoziŃie normativă permitea dovada încheierii
contractului de asigurare prin poliŃă, certificatul, cererea de plată a primei ori
„înscrisul prin care se manifestă voinŃa asigurătorului de a încheia contractul".
Prin urmare, proba contractului de asigurare se putea face prin orice înscris care
emana de la asigurător şi din care rezulta indubitabil voinŃa acestuia de a încheia
contractul, inclusiv cererea de plată a primei de asigurare ce provine de la
asigurător.
Legiuitorul a înŃeles să modifice dispoziŃiile art. 11 şi să enumere
documentele care atestă încheierea contractului de asigurare. Astfel, „încheierea
contractului de asigurare se probează cu poliŃa de asigurare sau certificatul de
asigurare emise şi semnate de asigurător sau cu nota de acoperire emisă şi
semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei
asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiŃiile
prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică."
Apreciem că această enumerare este limitativă şi că niciun alt document
în afara poliŃei, certificatului sau notei de acoperire nu poate fi admis în
dovedirea contractului de asigurare. Cu atât mai mult cu cât legiuitorul a înŃeles
să înlăture din textul fostului art. 11 atât înscrisul reprezentat de cererea de plată
a primei de asigurare, cât şi orice înscris care emană de la asigurător şi exprimă
voinŃa sa de a încheia contractul.
Considerăm judicioase şi binevenite aceste modificări legislative în
materie de probă.
Cererea de plată a primei de asigurare nu constituie o probă indubitabilă a
încheierii contractului de asigurare, de natură să nu necesite complinirea cu alte
probe (cum este proba cu martori) pentru dovada existenŃei contractului de
asigurare.
Acest lucru se explică prin faptul că, în practica asigurărilor, în mod
obişnuit, plata primei de asigurare se situează, temporal, înaintea încheierii
contractului de asigurare şi condiŃionează încheierea acestuia. Este foarte posibil
ca asiguratul să plătească anticipat prima de asigurare şi să se răzgândească
ulterior în privinŃa încheierii contractului, adică până în momentul în care
asigurătorul emite poliŃa de asigurare, înştiinŃându-1 în timp util despre aceasta.
Pe de altă parte, o simplă cerere de plată a primei de asigurare nu
dovedeşte faptul că plata a fost executată, iar dacă această dovadă a fost făcută,
ea nu este suficientă pentru a deduce neîndoielnic încheierea contractului de
asigurare. Acelaşi raŃionament se impune şi pentru chestionarul de risc a cărui
completare de către asigurat nu poate face singură proba contractului, fiind
considerat o simplă ofertă de a contracta.
Pentru înscrisurile enumerate în art. 11, legiuitorul prevede expres
necesitatea ca ele să fie semnate de către cel de la care emană: asigurător (în
cazul poliŃei sau certificatului de asigurare) şi broker de asigurare (în cazul notei
de acoperire), fără să facă referiri la semnarea contractului de către cealaltă
parte, respectiv contractantul asigurării sau, în sens larg, asiguratul.
În mod obişnuit, contractul de asigurare, datorită caracterului său
sinalagmatic, trebuie semnat de ambele părŃi contractante şi întocmit în atâtea
exemplare câte părŃi cu interese contrare sunt, conform art. 1179 C.civ. Astfel că
greu ne putem imagina existenŃa unui document unic care să probeze asigurarea
încheiată.
Este în afara oricărei discuŃii faptul că documentul de asigurare,
înŃelegând prin aceasta poliŃa, certificatul şi nota de acoperire, trebuie să poarte
semnătura celui de la care emană, asigurătorul, respectiv brokerul de asigurare.
Problema discutabilă este dacă lipsa semnăturii asiguratului de pe poliŃă
sau certificat lipseşte documentul de valoare contractuală.
În acest caz, trebuie să distingem între două situaŃii. Dacă asiguratul
invocă documentul pentru a proba încheierea contractului de asigurare, lipsa
semnăturii sale se acoperă şi înscrisul este perfect valabil. Dacă însă documentul
este invocat ca probă de asigurător, atunci el ar trebui să poarte semnătura
aceluia împotriva căruia se foloseşte.
Legiuitorul nostru nu a considerat necesar să impună semnarea poliŃei de
către asigurat. Credem că acest raŃionament al său are două explicaŃii. Pe de o
parte, o acŃiune în justiŃie prin care asigurătorul să invoce existenŃa unui contract
de asigurare, iar asiguratul să o nege, ar fi posibilă doar în cazul când asiguratul
nu şi-ar îndeplini obligaŃiile contractuale, în special, cea de plată a primei de
asigurare. Această ipoteză este însă puŃin probabilă, cât timp asigurătorul are,
prin lege, la dispoziŃia sa, alte sancŃiuni rapide şi eficiente pentru a pune capăt
unui contract (denunŃarea sau rezilierea pentru neplata primei prevăzută în art.
17 din lege). Aceste sancŃiuni au fost reglementate tocmai în scopul de a evita
procese care presupun costuri suplimentare şi pierdere de timp pentru asigurător.
Pe de altă parte, dacă litigiul are ca sursă o interpretare greşită a unei
clauze, care l-ar îndreptăŃi pe asigurător să acŃioneze împotriva asiguratului, se
presupune că, în acest caz, nu se neagă însăşi existenŃa contractului, ci, eventual,
acordul asupra unei clauze anume. Aceasta ridică însă exclusiv probleme de
interpretare a unui contract la care asiguratul recunoaşte că şi-a dat
consimŃământul şi nu probleme de probă a încheierii contractului.
În dreptul francez, conform unei jurisprudenŃe constante, proba
contractului de asigurare poate rezulta din înmânarea unei oferte de asigurare
semnate de ofertant şi din emiterea poliŃei chiar dacă aceasta nu este semnată
decât de către ofertant.
Deşi atestarea asigurării este, în principiu, semnată de către asigurător sau
de către reprezentantul său, se consideră că provenienŃa sa poate fi probată altfel
decât prin semnătură, dacă acest document nu este semnat. De asemenea, s-a
apreciat că, dacă în Codul asigurărilor francez se cere ca acest contract să fie
probat prin scris, aceasta nu înseamnă că validitatea documentului este
subordonată semnăturii. O asemenea exigenŃă neagă consensualismul în profitul
formalismului.
Problema semnăturii este discutată în dreptul francez în privinŃa notei de
acoperire emise de broker. S-a pus problema dacă este suficientă semnătura
broke-rului de asigurare sau dacă este necesar ca ea să fie semnată şi de către
asigurător. Legiuitorul nostru a rezolvat această problemă prin faptul că
precizează în cuprinsul art. 11 că nota de acoperire trebuie să fie semnată de
brokerul de asigurare.
Dacă identitatea emitentului este contestată de acesta, va fi necesar să se
procedeze la verificarea semnăturii.
Din cuprinsul dispoziŃiilor art. 11 din lege rezultă că se admite ca
documentele care atestă încheierea unei asigurări să fie semnate şi prin mijloace
electronice, în condiŃiile legii.
Înscrisul electronic este admis ca probă în aceleaşi condiŃii ca şi înscrisul
sub semnătură privată, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura
electronică, sub rezerva identificării emitentului, elaborării şi păstrării sale în
condiŃii de natură să îi conserve integritatea.
Emitentul va putea fi identificat în condiŃiile prevăzute de lege pentru
semnătura electronică.
În doctrină, s-a apreciat că trebuie aplicat principiul echivalenŃei
probatorii a înscrisurilor şi că înscrisului pe suport electronic trebuie să i se
recunoască aceeaşi forŃă probantă ca şi înscrisului pe suport de hârtie. în cazul
unui conflict în materie de probe scrise şi în lipsa altor principii legale
aplicabile, judecătorul va determina prin toate mijloacele titlul cel mai veridic,
indiferent de suportul său. Atunci când în condiŃiile de asigurare se specifică
folosirea scrisorii recomandate ca formalitate pentru îndeplinirea unui anume
act, aceasta nu va putea fi înlocuită cu înscrisul electronic (punerea în întârziere,
denunŃarea unilaterală etc).
În ceea ce îi priveşte pe terŃi, aceştia nu posedă, în general, documentul de
asigurare şi nu îl pot folosi pentru a proba existenŃa sau conŃinutul asigurării.
Contractul fiind pentru terŃ un fapt juridic, acesta îi va putea proba
existenŃa prin orice mijloace de probă, în special prin prezumŃii care decurg din
atitudinea asiguratului sau asigurătorului.
TerŃul poate fi în acest caz beneficiarul unei asigurări în contul altuia,
beneficiarul unei asigurări de deces stipulate în profitul său, creditorul gajist sau
ipotecar al asiguratului ori să nu se găsească în niciun raport contractual cu
părŃile.
Proba conŃinutului contractului de asigurare este mai delicată pentru terŃ.
Atunci când una din părŃi opune terŃilor conŃinutul contractului, aceasta va fi
obligată să îşi probeze susŃinerea, adică să prezinte documentul asigurării şi
conŃinutul clauzelor contractuale. Dacă, dimpotrivă, terŃii invocă existenŃa
contractului de asigurare împotriva uneia dintre părŃile contractante (cel mai
adesea împotriva asigurătorului), aceasta din urmă va trebui să prezinte înscrisul
pentru a proba conŃinutul clauzei pe care o neagă.
TerŃii care emit pretenŃii asupra indemnizaŃiei de asigurare şi care nu deŃin
documentele probatorii ale contractului ca părŃi în proces, pot solicita instanŃei
să oblige partea care posedă înscrisul constatator să îl prezinte.
DispoziŃiile art. 10 din Legea nr. 136/1995 se referă şi la ipoteza
dispariŃiei documentelor de asigurare din cauză de forŃă majoră. Astfel, „în
cazurile de forŃă majoră în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există
posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să
confirme existenŃa acestora".
Este vorba despre imposibilitatea păstrării de către ambele părŃi a
dovezilor scrise privind încheierea contractului de asigurare. Textul de lege se
referă la dispariŃia mijloacelor de probă a contractului de asigurare arătate în art.
11, şi anume la pierderea poliŃei de asigurare sau a certificatului de asigurare,
emise şi semnate de către asigurător, pierderea notei de acoperire emisă şi
semnată de brokerul de asigurare sau la pierderea documentelor care atestă
încheierea unei asigurări semnate prin mijloace electronice.
În literatura noastră juridică a fost examinată problema referitoare la
imposibilitatea preconstituirii sau păstrării unei dovezi scrise, ocazie cu care s-a
statuat că restricŃiile prevăzute în art. 1191 C.civ., referitoare la inadmisibilitatea
probei testimoniale, atunci când se tinde a se dovedi un act juridic a cărui
valoare este mai mare de 250 lei, nu se aplică în cazul arătat în art. 1198 C.civ.,
„când creditorului nu i-a fost cu putinŃă a-şi procura o dovadă scrisă despre
obligaŃia ce pretinde, sau a conserva dovada luată, precum: 1. la obligaŃiile care
se nasc din cvasicontracte sau din delicte şi cvasidelicte; 2. la depozitul necesar,
în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu şi la depozitele ce fac călătorii în
ospătăria unde trag; 3. la obligaŃiile contractate în caz de accidente neprevăzute,
când nu era cu putinŃă părŃilor a face înscrisuri; 4. când creditorul a pierdut titlul
ce-i servea de dovadă scrisă, dintr-o cauză de forŃă majoră neprevăzută".
Cel de-al patrulea caz arătat în alineatul precedent, şi anume cel referitor
la pierderea din cauză de forŃă majoră a titlului care servea creditorului ca
dovadă, a fost reiterat şi inclus în dispoziŃiile art. 10 din Legea nr. 136/1995,
prevăzându-se că „în cazurile de forŃă majoră în care documentele de asigurare
au dispărut şi nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat, sunt admise orice
dovezi legale care să confirme existenŃa acestora".
Câteva precizări se impun. în primul rând, contractul de asigurare fiind un
act juridic înseamnă că, atunci când documentele de asigurare ar fi dispărut din
cauză de forŃă majoră şi nu ar fi existat posibilitatea obŃinerii unui duplicat, se
poate recurge la aplicarea prevederilor identice ale art. 1198 pct. 4 C.civ., cu
privire la admisibilitatea probei testimoniale. Cu toate acestea, credem că o
reglementare proprie referitoare la confirmarea existenŃei contractului de
asigurare în cazul dispariŃiei documentelor de asigurare nu este superfluă ci,
dimpotrivă, este în măsură să contribuie într-o mai mare măsură la stabilirea
exactă a raportului de asigurare, mai ales dacă avem în vedere că această
convenŃie nu poate fi dovedită cu martori nici atunci când există un început de
dovadă scrisă.
În al doilea rând, deoarece prevederile art. 10 din Legea nr. 136/1995 nu
sunt altceva decât o reluare, în alŃi termeni, a dispoziŃiei normative înscrise în
art. 1198 pct. 4 C.civ., înseamnă că cele statornicite în literatura juridică şi
practica judiciară cu privire la forŃa majoră şi, deci, la cauza străină care a dus la
imposibilitatea ulterioară a conservării dovezii scrise îşi găsesc pe deplin
justificarea şi valabilitatea şi în cazurile în care dispariŃia înscrisurilor se referă
la documentele care confirmă existenŃa contractului de asigurare, într-adevăr,
dispoziŃiile art. 1198 pct. 4 C.civ. au fost interpretate extensiv, sta-tuându-se că
nimic nu poate împiedica partea să invoce şi alte împrejurări decât forŃa majoră,
esenŃial fiind faptul că înscrisul a dispărut din cauze pe care reclamantul a fost în
imposibilitate să le evite. Partea care a deŃinut înscrisul va putea face dovada
actului juridic respectiv prin martori, probând că înscrisul a existat şi că s-a aflat
în imposibilitatea de a evita pierderea acestuia datorită unei cauze străine şi fără
vreo vină din partea ei. Asemenea cazuri se încadrează în noŃiunea de
imposibilitate de conservare a înscrisului preconstituit. ForŃa majoră nu este o
condiŃie sine qua non a imposibilităŃii de conservare a înscrisului. Cazului de
pierdere a înscrisului doveditor dintr-o cauză de forŃă majoră „îi este asimilat
cazul când se poate proba că acest înscris a fost sustras sau distrus de însăşi
partea căreia i se opune înscrisul".
În fine, în interpretarea art. 1198 pct. 4 C.civ., în doctrină, s-a mai arătat
că „se asimilează acestui caz acela al sustragerii, distrugerii sau reŃinerii
înscrisului de partea potrivnică sau de un terŃ care refuză să-1 prezinte în faŃa
instanŃei. Textul cere ca împrejurările invocate să constituie un caz de forŃă
majoră, adică pierderea să nu fie consecinŃa culpei creditorului".
Datorită caracterului sinalagmatic, contractul de asigurare se întocmeşte
obligatoriu în atâtea exemplare câte părŃi contractante sunt. Aceasta înseamnă că
pentru a se putea face aplicarea art. 10 din Legea nr. 136/1995 cu privire la forŃa
majoră în interpretarea extensivă arătată mai sus, este necesar ca reclamantul să
facă şi dovada că nu există posibilitatea obŃinerii unui duplicat de la cealaltă
parte, deoarece şi documentele de asigurare care au rămas la acesta au dispărut,
fiind distruse sau pierdute.

SecȘiunea a-5-a Termenul contractului de asigurare Și modul de


reînoire
5.1 Termenul contractului de asigurare
Deoarece contractul de asigurare este un contract temporar, în cuprinsul
său trebuie să prevadă şi termene, adică perioada de timp la care se referă
drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Asiguratul trebuie să ştie cât timp are îndatorirea
de a plăti prime şi pe ce perioadă este garantat în cazul în care se va produce
evenimentul asigurat. La rândul său, asigurătorul trebuie să cunoască intervalul
de timp în care va acorda protecŃie prin asigurarea respectivă şi cât timp va
încasa primele prevăzute în contract. Tocmai de aceea, în art. 10 din Legea nr.
136/1995, se menŃionează expres că asemenea contracte trebuie să prevadă
momentul începerii şi acela al încetării răspunderii asigurătorului.
Din punct de vedere al duratei lor, contractele de asigurare se împart în
două grupe: contracte de asigurare cu durată determinată sau fixă şi contracte de
asigurare cu durată nedeterminată sau nelimitată.
În materia asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă, contractele se
încheie, de regulă, pe o durată determinată de maximum un an. în ceea ce
priveşte asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele cauzate
terŃilor prin accidente de autovehicule şi tramvaie, acestea se încheie pe o
perioadă nedeterminată şi se menŃin în vigoare prin plata primelor de asigurare
pentru o perioadă de 6 sau 12 luni. Asigurările de persoane, mai ales cele de
viaŃă, sunt contracte care se încheie pe termen mediu sau lung.
Durata prevăzută în condiŃiile de asigurare nu poate fi ignorată de părŃi,
astfel că, dacă termenul a fost depăşit, va opera o nulitate parŃială a contractului
printr-o reducŃiune a perioadei de timp adăugate, cu consecinŃa restituirii către
asigurat a primelor aferente acesteia. Dacă, dimpotrivă, părŃile au încheiat un
contract pentru o perioadă mai mică decât cea stabilită prin condiŃiile de
asigurare, contractul se va considera perfectat pentru perioada minimă stabilită
în condiŃiile respective, prelungindu-se astfel termenul stabilit de părŃi. Ca o
consecinŃă a acestei prorogări, asiguratul va trebui să plătească diferenŃa de
primă de asigurare. De remarcat că asigurarea de bunuri încheiată pentru o
perioadă mai mică decât cea prevăzută în condiŃiile de asigurare nu va fi lovită
de nulitate, deoarece nu ar putea opera decât o nulitate totală, şi nu parŃială a
contractului încheiat, iar interesul ambelor părŃi implicate este acela de a
menŃine contractul, şi nu de a-1 desfiinŃa. Această soluŃie demonstrează
asimilarea teoriei moderne a nulităŃii actului juridic, potrivit căreia contractul
trebuie, pe cât posibil, salvat de la desfiinŃare.

5.2. Reînnoirea contractului de asigurare


Reînnoirea contractului de asigurare de bunuri pe durată determinată
necesită câteva observaŃii şi precizări.
LegislaŃia anterioară a asigurărilor (art. 69 din Decretul nr. 471/1971)
prevedea că, „în cazurile prevăzute în condiŃiile de asigurare, la împlinirea
termenului pentru care a fost încheiat, contractul de asigurare se reînnoieşte de
drept, pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă una din părŃi nu îl
denunŃă." Această dispoziŃie normativă nu a fost menŃinută în prevederile
iniŃiale ale Legii nr. 136/1995, însă, prin modificările şi completările aduse de
Legea nr. 172/2004, dispoziŃia Decretului nr. 471/1971 a fost reiterată
neschimbată în cuprinsul art. 20. Astfel, potrivit prevederilor art. 201 alin. (1) din
Legea nr. 136/1995, în cazurile prevăzute de condiŃiile de asigurare, la
împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, contractul de asigurare poate fi
reînnoit, pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă una din părŃi nu îl
denunŃă.
Prin modificarea Legii nr. 136/1995, prin art. 1 pct. 9 din OrdonanŃa de
urgenŃă a Guvernului nr. 61/2005, dispoziŃiile normative iniŃiale au fost reduse
doar la posibilitatea denunŃării contractului de asigurare de către oricare dintre
părŃi după o notificare prealabilă în termen de 20 de zile, fără a se mai prevedea
nimic despre reînnoirea contractului de asigurare.
Deşi posibilitatea reînnoirii contractului de asigurare nu mai este
prevăzută expres prin reglementarea arătată, credem că nimic nu împiedică
părŃile să insereze în contract o clauză expresă de reînnoire a contractului, la
expirarea duratei prevăzute iniŃial.
Reînnoire tacită a contractului de asigurare, în acest caz, pentru a opera
reînnoirea, se impune îndeplinirea următoarelor condiŃii: existenŃa unui contract
de asigurare cu durată determinată, expirarea contractului prin ajungerea la
termenul stipulat, inserarea în poliŃă a unei clauze exprese care să cuprindă
acordul tacit al părŃilor privind reînnoirea contractului.
Nu putem să nu remarcăm în sintagma „clauză expresă pentru reînnoirea
tacită a contractului" o contradictio in adjectio, din moment ce exprimarea
expresă în cuprinsul contractului iniŃial a acordului părŃilor pentru prelungirea
contractului pentru o perioadă egală cu cea iniŃială este incompatibilă logic cu
reînnoirea tacită. Nu se poate vorbi de o reînnoire tacită câtă vreme, în lipsa
clauzei exprese în acest sens, aceasta nu poate avea loc.
Considerăm că atunci când operează reînnoirea contractului, aceasta se
produce în baza acordului iniŃial. Faptul că, înainte de expirarea termenului,
niciuna dintre părŃi nu denunŃă sau nu preavizează contractul, trebuie interpretat
ca modalitatea în care părŃile înŃeleg să dea eficacitate clauzei exprese de
reînnoire. Prin urmare, în prezenŃa unei astfel de clauze, dacă părŃile doresc
încetarea contractului la împlinirea termenului, trebuie să-şi exprime voinŃa în
acest sens, printr-un preaviz sau denunŃare, după cum au stabilit în contract şi
care trebuie notificată, potrivit reglementărilor din cuprinsul art. 20 din Legea
nr. 136/1995, cu 20 de zile înainte de denunŃare.
Reînnoirea contractului de asigurare se deosebeşte de reînnoirea tacită a
contractului de loca-Ńiune, în primul rând, aşa cum s-a remarcat şi în doctrina
franceză, prima are izvor convenŃional, după cum am arătat, iar cea de-a doua,
legal, în al doilea rând, prin tacita relocaŃiune ia naştere un contract diferit de cel
anterior, cu durată nedeterminată, pe care părŃile îl pot denunŃa oricând. În cazul
reînnoirii asigurării, noul contract va fi identic cu primul, atât în ceea ce priveşte
durata contractului, determinată (de regulă, egală cu aceea a contractului
anterior), cât şi în ceea ce priveşte drepturile şi obligaŃiile părŃilor. Apreciem că
singura asemănare ce s-ar putea găsi între cele două forme de reînnoire a
contractelor de asigurare, respectiv locaŃiune, este faptul că asiguratul plăteşte
prima aferentă unei perioade de asigurare care nu este cuprinsă în durata
contractului anterior încheiat, aşa cum locatarul continuă să plătească chirie
după expirarea termenului de încetare a contractului. Totuşi, această executare a
obligaŃiei asiguratului nu este suficientă, singură, să producă efectele reînnoirii,
ci este necesară stipularea unei clauze în acest sens. De aceea, această plată a
primei de asigurare este, mai degrabă, expresia caracterului anticipat al plăŃii
primei, decât expresia reînnoirii tacite.
Apreciem că posibilitatea reînnoirii contractului în materia asigurărilor de
bunuri este avantajoasă, întrucât se evită efortul de a încheia un nou contract şi,
totodată, se evită perioadele de întrerupere a protecŃiei care pot fi neplăcute atât
pentru asigurat, cât şi pentru asigurător.
Autorii francezi subliniază faptul că, deşi jurisprudenŃa este constantă în a
aprecia că reînnoirea tacită a contractului de asigurare nu antrenează prelungirea
contractului iniŃial, ci dă naştere unui nou contract, cu toate consecinŃele care
decurg de aici, realitatea ne obligă să recunoaştem o prelungire a contractului.

SecȘiunea a-6-a CondiŃii care stau la baza aprecierii caracterului abuziv al


unor clauze contractuale.

Pentru aprecierea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, legea


română şi directiva comunitară ne furnizează trei condiŃii care trebuie îndeplinite
în mod cumulativ: lipsa negocierii directe, încălcarea bunei-credinŃe şi
dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaŃiile părŃilor.
Doctrina consideră că suntem în prezenŃa unei clauze care nu a fost
negociată direct ori de câte ori a fost inclusă într-un contract standard
preformulat sau în condiŃiile generale de vânzare şi în măsura în care
consimŃământul părŃii mai slabe, chiar dacă a fost dat în urma unor discuŃii
asupra acelei clauze, nu a fost unul activ, de natură să influenŃeze natura clauzei,
ci unul pasiv, de acceptare a clauzei impuse de partea mai puternică.
Inserarea unei clauze abuzive în contract denotă o încălcarea obligaŃiei de
bună-credinŃă care trebuie să caracterizeze comportamentul părŃilor atât în
momentul încheierii contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia.
Criteriul bunei-credinŃe a fost considerat fie un element obiectiv, fundament
abstract al clauzelor abuzive şi o modalitate de stabilire a dezechilibrului
contractual, fie un element cu conotaŃii puternic subiective, manifestate prin
comportament loial, de cooperare şi fidelitate, atât în momentul perfectării
contractului, cât şi ulterior.
Este greu de crezut că un comerciant care redactează în întregime clauzele
unui contract preformulat inserează, din eroare, clauze care să îl avantajeze
economic şi să îl dezavantajeze pe cocontractantul său. în ceea ce ne priveşte,
considerăm că ori de câte ori se introduce o clauză care are ca efect un
dezechilibru contractual şi care nici nu a fost rezultatul negocierii, aceasta
trebuie considerată ca fiind abuzivă. PuŃin contează dacă un comerciant a dorit
sau nu să obŃină un avantaj cu rea-credinŃă. Important este că, prin modul de
încheiere a contractului, consumatorul nu şi-a dat seama de caracterul abuziv al
clauzei, nu s-a putut apăra şi această clauză îi cauzează un prejudiciu. Încălcarea
bunei-credinŃe este, fireşte, un principiu de maximă importanŃă şi trebuie
respectat cu atât mai mult în contractele de acest tip, însă, apreciem că în materia
clauzelor abuzive protecŃia părŃii slabe se impune indiferent dacă s-a acŃionat din
partea comerciantului cu rea-credinŃă sau din eroare.
Dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaŃiile părŃilor este
înŃeles ca absenŃa prestaŃiilor echivalente ca urmare a executării obligaŃiilor
contractuale de către părŃi, indiferent că se produce în mod efectiv sau este doar
virtual. Sintagma de „dezechilibru semnificativ" a fost utilizată în dreptul
asigurărilor chiar înainte de primele reglementări referitoare la clauzele abuzive .
ExistenŃa dezechilibrului între drepturile şi obligaŃiile părŃilor se
stabileşteîn momentul încheierii contractului, pe baza unor elemente de
identificare caresunt menŃionate în dispoziŃiile art. 4 alin. 1 din Directiva
93/13/CEE, cum sunt:natura bunurilor sau serviciilor contractate, circumstanŃele
care au dus la perfectarea contractului, totalitatea clauzelor contractuale sau alte
contracte care prezintă o strânsă legătură cu cel în cauză. Evaluarea
dezechilibrului se face in concreto, deşi, în cazul unor clauze inserate în
condiŃiile generale de vânzare, aprecierea dezechilibrului se va efectua in
abstracte.
Se pune întrebarea în ce măsură contractele de asigurare sunt susceptibile
de prevederi abuzive şi dacă se supun regimului privind sancŃionarea clauzelor
abuzive. Pentru a afla răspunsul la această chestiune, trebuie să pornim de la
definiŃia clauzei abuzive cuprinse în dispoziŃiile art. 4 alin. (1) din Legea nr.
193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianŃi şi
consumatori, republicată şi ale art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE, potrivit
cărora, clauza abuzivă este „acea clauză contractuală care nu a fost negociată
direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din
contract creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinŃelor bunei-
credinŃe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaŃiile părŃilor".
Clauzele abuzive îşi fac apariŃia în contractele încheiate între
comerciantul profesionist şi consumatorul profan, datorită raportului inegal de
forŃe între cei doi subiecŃi. Nu este vorba de o diferenŃă neapărat economică între
cei doi, ci, mai degrabă, de un dezechilibru informaŃional, părŃii slabe din
contract (consumatorul) lipsindu-i informaŃiile necesare pentru a sesiza
caracterul abuziv al unor clauze şi, mai ales, lipsindu-i mijloacele de a le evita
pe calea negocierii directe.
Deşi prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 fac referire la
contractele încheiate între consumatori şi comercianŃi pentru vânzarea de bunuri
sau prestarea de servicii, deci la contractele de consumaŃie, aceste prevederi sunt
în egală măsură aplicabile contractelor de asigurare.
În literatura juridică s-a subliniat că, potrivit competenŃei sale ratione
materiae, Legea nr. 193/2000 are o incidenŃă generală, în sensul că se aplică
tuturor contractelor încheiate între comercianŃi şi consumatori. Se arată, de
asemenea, că în acelaşi sens sunt şi prevederile comunitare, precum şi cele
„Douăzeci de principii directoare privind asigurările din Ńările cu economie în
tranziŃie" care fac referire, fără excepŃie şi fără echivoc, la raporturile dintre
comercianŃi şi consumatori atunci când vorbesc despre clauzele abuzive în
contractul de asigurare.
Nu este nicio îndoială că, din punct de vedere al calităŃii persoanelor
implicate în raportul de consumaŃie, comerciantul şi consumatorul, criteriul este
îndeplinit în ce priveşte contractul de asigurare. Asigurătorul este un comerciant
care oferă pe piaŃă produse de asigurare variate, într-un limbaj de mare
tehnicitate, iar asiguratul este consumatorul neprofesionist şi lipsit de informare
care se află în pericolul de a suferi un abuz şi care merită să fie protejat. Apoi,
clauzele abuzive sunt manifeste în contracte care nu presupun, de regulă,
negocierea directă. Aşa sunt contractele de adeziune şi contractele tip, adică
acele modele de contracte al căror conŃinut este stabilit de una din părŃile
contractului, de ambele părŃi sau de către un terŃ şi cu care pot fi asimilate şi
condiŃiile generale de contractare (în cazul nostru, condiŃiile generale de
asigurare), definite ca acele clauze abstracte aplicabile contractelor încheiate
ulterior, care sunt preredactate şi impuse de un contractant partenerului său.
Doctrina a considerat că se poate vorbi de o prezumŃie de abuz în cazul
contractelor de adeziune, care sunt o materializare a abuzului de putere
economică a profesionistului, prezumŃie care nu ar putea fi înlăturată decât dacă
profesionistul face dovada negocierii directe. S-a afirmat că, şi în situaŃia unui
contract de administrare în care unele clauze ar fi negociate prealabil, nu este
exclusă existenŃa unui contract preformulat, dacă acest fapt rezultă din evaluarea
contractului în întregul său, aşa cum prevăd şi dispoziŃiile art. 3 alin. 2 pct. 2 al
Directivei 93/13/CEE, datorită faptului că nu totdeauna consumatorul dispune de
mijloace reale de negociere.
În literatura juridică, s-a menŃionat că pentru aplicarea regimului clauzelor
abuzive nu are importanŃă forma în care contractul este materializat (în sensul de
instru-mentum) şi nici măcar natura contractului, care poate fi unul de vânzare-
cumpărare, asigurare, închiriere, împrumut, sau obiectul acestuia, care poate fi
de natură mobiliară sau imobiliară.
Singura excepŃie prevăzută de lege de la aplicarea art. 1 al Legii nr.
193/2000 (sfera contractelor de consumaŃie) se referă la clauzele contractuale
prevăzute în temeiul altor acte normative. Faptul că aceste clauze sunt prevăzute
de lege prezumă absolut echilibrul contractual. în acelaşi sens, scapă de la
controlul caracterului abuziv clauzele care sunt cuprinse în asigurările
obligatorii, al căror conŃinut este stabilit de legiuitor. Chiar Directiva 93/13/CEE
menŃionează în art. 1 alin. 2 că nu are aplicare asupra clauzelor contractuale
rezultate din dispoziŃii cu caracter imperativ de natură statutară sau reglementară
sau din prevederile convenŃiilor internaŃionale la care statele membre au aderat,
fiind excluse, în mod expres, contractele din domeniul transportului.
Referitor la calitatea părŃilor, dacă natura de comerciant a asigurătorului
nu poate fi pusă la îndoială, ne întrebăm, având în vedere dispoziŃiile art. 2 alin.
(1) al Legii nr. 193/2000 şi art. 2 lit. b al Directivei 93/13/CEE, potrivit cărora
consumatorul este o persoană fizică sau o asociaŃie de persoane fizice, în ce
măsură o clauză considerată ca abuzivă în raporturile cu un consumator
persoană fizică ar putea fi considerată ca fiind eficace faŃă de un consumator
persoană juridică.
Asupra persoanei consumatorului, în doctrina de specialitate s-au relevat
două concepŃii. ConcepŃia obiectivă sau permisivă extinde sfera noŃiunii de
consumator şi asupra persoanelor juridice care acŃionează în sensul achiziŃionării
de bunuri sau servicii atât în scop profesional, cât şi în cel personal. S-a spus că
această concepŃie pare să ignore scopul urmărit prin reglementarea clauzelor
abuzive, anume acela de a proteja partea mai slabă economic din contract, dar
merită atenŃie datorită faptului că o persoană juridică ce acŃionează în afara
sferei sale profesionale poate fi la fel de profană ca şi consumatorul persoană
fizică.
Potrivit concepŃiei subiective sau restrictive, care este şi cea impusă prin
reglementarea legală şi comunitară [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 şi art.
2 lit. b Directiva nr. 93/13/CEE], consumatorul este doar persoana fizică sau
asociaŃia de persoane fizice.
Curtea de JustiŃie a ComunităŃii Europene, pronunŃându-se asupra calităŃii
de consumator a unei persoane juridice ce acŃionează în scop comercial, dar în
afara competenŃei sale profesionale, a promovat concepŃia restrictivă, instituind
o prezumŃie de profesionalism în sarcina persoanei juridice indiferent de
domeniul în care acŃionează, în sau în afara sferei sale profesionale. Cu toate
acestea, jurisprudenŃa franceză a statuat că trebuie luat în considerare criteriul
naturii actelor juridice încheiate de persoana juridică, în sensul că aceasta poate
beneficia de regimul protector al clauzelor abuzive dacă aceste acte nu prezintă
un raport direct cu activitatea profesională desfăşurată.
Considerăm că natura actului juridic încheiat de către profan cu
profesionistul comerciant este esenŃială pentru aprecierea caracterului abuziv al
unor clauze. În realitate, singurul factor de insecuritate pentru neprofesionist în
momentul încheierii actului şi, deci, al acceptării unor stipulaŃii abuzive este
lipsa de informaŃii din domeniul de profesiune al comerciantului şi care este
manifestă oricâtă prudenŃă şi diligentă ar manifesta consumatorul. La aceasta se
adaugă o tehnică de contractare susceptibilă de abuz prin natura ei, anume lipsa
negocierii directe. Prin urmare, şi dacă profanul ar trece cu bine de etapa lipsei
de informare, adică şi-ar da seama că, pentru el, o anumită clauză creează un
dezavantaj economic, acest fapt nu ar putea fi înlăturat, deoarece, pur şi simplu,
nu poate modifica acea clauză. Singura libertate pe care o poate exercita şi care
l-ar pune la adăpost de abuz este opŃiunea pentru neîncheierea contractului.
Având în vedere natura acestor veritabile „slăbiciuni" la încheierea contractului,
nu este just să facem distincŃia între persoana fizică şi persoana juridică atunci
când urmărim protecŃia consumatorului profan. Nu forŃa economică a unei
persoane juridice este cea care ar reface echilibrul contractual şi ar împiedica
abuzul prin contract, ci nivelul de informare, cunoştinŃele de specialitate dintr-o
profesiune. Din această cauză, ne apare ca necesară modificarea dispoziŃiilor
legale care impun concepŃia restrictivă a noŃiunii de consumator şi includerea în
această sferă a oricărei persoane care încheie un act extraprofesional cu un
profesionist care, în plus, mai este şi comerciant.
Reprimarea clauzelor abuzive se realizează prin faptul că, odată
constatate, sunt lipsite de efecte juridice. Se poate solicita constarea nulităŃii
clauzei sau reputarea sa ca nescrisă. Fără a insista asupra acestor sancŃiuni,
observăm că au aceeaşi consecinŃă: respectiva clauză nu îşi va mai produce
efectele, iar contractul, în măsura în care este posibil, se va derula în continuare.
în acest sens sunt şi prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, care nu prevăd
tipul de sancŃiune aplicabil, ci doar urmarea acestei sancŃiuni, care constă în
lipsirea de efecte a respectivei clauze asupra consumatorului.
Procedura de reprimare a clauzelor abuzive se poate declanşa la sesizarea
persoanelor prejudiciate sau din oficiu, de către organele de control abilitate
(Oficiul pentru ProtecŃia Consumatorilor şi specialişti autorizaŃi din cadrul altor
organe ale administraŃiei publice), printr-un demers administrativ care se
finalizează cu un proces-verbal în care se vor consemna faptele constatate şi
dispoziŃiile legale încălcate. Ulterior, procesul-verbal este trimis judecătoriei în a
cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în care îşi are domiciliul sau sediul
contravenientul.
Parcurgerea etapei administrative nu este obligatorie, deoarece, în temeiul
prevederilor art. 14 din Legea nr. 193/2000, consumatorii pot sesiza direct
instanŃa de judecată.
Pentru reprimare a clauzelor abuzive internaționale, dispoziŃiile Legii nr.
105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat,
legiuitorul român a rezolvat problema modului de determinare a legii aplicabile
oricărui tip de contract cu un element de extraneitate, fără însă a formula o
dispoziŃie normativă de natură imperativă. Astfel, potrivit art. 73 din această
lege, „contractul este supus legii alese prin consens de părŃi", iar conform art. 74
din aceeaşi lege, această alegere trebuie să fie exprimată ori să rezulte
neîndoielnic din conŃinutul contractului ori din circumstanŃe. Atunci când părŃile
nu au ales legea contractului, prin art. 77 s-a prevăzut că, în astfel de cazuri,
contractul este supus legii statului cu care prezintă legăturile cele mai strânse,
precizându-se că „Se consideră că există atare legături cu legea statului în care
debitorul prestaŃiei caracteristice are, la data încheierii contractului, fondul de
comerŃ sau sediul statutar".
În ceea ce priveşte contractul de asigurare cu un element de extraneitate,
problema legii contractului este rezolvată prin raportarea art. 77 la dispoziŃia
normativă înscrisă în art. 103 din Legea nr. 105/1992, potrivit căreia, „în lipsă
de lege convenită de părŃi, se aplică în contractele de asigurare împotriva
riscurilor, legea sediului asigurătorului".
Prin norma conflictuală înscrisă în art. 103 din Legea nr. 105/1992, s-a
făcut o judicioasă aplicare a principiului înscris în art. 77, deoarece s-a Ńinut
seama de faptul că asigurătorul este debitorul prestaŃiei caracteristice
contractului de asigurare de bunuri.
Modul în care legiuitorul român a rezolvat problema privind legea
contractului se regăseşte şi în alte sisteme de drept, cum ar fi, bunăoară, cel
austriac. Cu toate acestea, există unele sisteme de drept în cadrul cărora
prevalează ocrotirea persoanelor asigurate, astfel că lex contractus este cea de la
domiciliul sau sediul acestora.
În prezent, chestiunea legii aplicabile contractului de asigurare care
reglementează riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene şi SpaŃiului
Economic European a fost reglementată prin Ordinul nr. 3/2007 care a pus în
aplicare normele incidente în situaŃia analizată.
Aceste norme sunt aplicabile asigurărilor externe, cu excepŃia asigurărilor
obligatorii şi care sunt practicate de către asigurătorii autorizaŃi de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor. Normele prevăd mai multe criterii pentru
determinarea legii aplicabile, după cum urmează:
- dacă asiguratul sau titularul poliŃei îşi are domiciliul, reşedinŃa sau sediul
social în statul membru în care este situat riscul, legea aplicabilă contractului de
asigurare poate fi legea statului membru respectiv sau, dacă această lege
permite, legea unei alte Ńări alese de către părŃi, fără a se putea deroga de la
normele imperative ale statului membru în care este situat riscul; statul membru
în care este situat riscul diferă în funcŃie de obiectul asigurării. în cazul
asigurărilor de bunuri, statul membru în care este situat riscul este statul membru
în care se găsesc bunurile, atunci când asigurarea se referă la clădiri sau la
clădiri şi conŃinutul lor; în cazul când asigurarea se referă la vehicule de orice
natură, statul membru în care este situat riscul este statul membru de înregistrare
a vehiculului; în cazul asigurărilor de călătorie, pentru contracte de asigurare a
căror durată nu depăşeşte 4 luni, statul membru în care este situat riscul este
statul membru în care s-a semnat contractul; pentru celelalte tipuri de asigurări,
statul membru unde este situat riscul este statul membru în care se află
domiciliul sau reşedinŃa, asiguratul sau titularul poliŃei, iar în cazul când acesta
este o persoană juridică, statul membru în care este situat sediul său social;
- dacă asiguratul sau titularul poliŃei nu îşi are domiciliul, reşedinŃa,
respectiv sediul social în statul membru în care este situat riscul, el va avea un
drept de opŃiune între legea statului membru în care este situat riscul şi legea
statului membru unde îşi are domiciliul, reşedinŃa sau sediul social;
- dacă asiguratul sau titularul poliŃei desfăşoară o activitate comercială,
industrială sau o profesie liberală, iar contractul de asigurare acoperă două sau
mai multe riscuri legate de această activitate, situate în state membre diferite,
părŃile care încheie contractul pot alege fie aplicarea legii unuia dintre statele
membre, fie a legii statului în care asiguratul sau titularul pohtei îşi are
domiciliul, reşedinŃa sau sediul social;
- fără a se prejudicia drepturile prevăzute anterior, dacă riscurile acoperite
prin contractele de asigurare se limitează doar la acele riscuri asigurate produse
în alte state membre decât statul în care este situat riscul, părŃile contractante pot
alege, totdeauna, aplicarea legii primului stat;
- în cazul riscurilor majore, părŃile contractante pot alege aplicarea
oricărei legi agreate de acestea, fără a deroga de la prevederile imperative ale
statului membru în care se află situate riscurile;
- dacă părŃile nu au convenit în mod clar şi precis asupra legii aplicabile,
se va aplica legea statului membru cu care se consideră că acest contract are
legăturile cele mai strânse;
- dacă o parte a contractului de asigurare este separabilă de restul
contractului şi se consideră că prezintă legături mai strânse cu un alt stat decât
cu cele arătate mai sus, se va aplica acelei părŃi din contract legea acelui stat.
Sub rezerva acestor dispoziŃii, în România se vor aplica normele generale
de drept internaŃional privat român.
În ceea ce priveşte asigurările obligatorii, acestea vor fi supuse legii
statului membru care impune obligativitatea asigurării. Dacă există o
contradicŃie între legea statului membru în care este situat riscul şi legea statului
care impune obligativitatea asigurării, va avea prioritate cea din urmă. Pentru
asigurările obligatorii practicate în România, se va aplica exclusiv legea română.
Dacă un contract de asigurare acoperă riscuri situate în mai mult de un
stat membru şi cel puŃin unul dintre riscuri se circumscrie asigurărilor
obligatorii, contractul de asigurare se consideră ca fiind compus din mai multe
contracte de asigurare, fiecare dintre acestea fiind raportat la un stat membru. în
acest caz, indiferent de legea aplicabilă contractului, nu se pot aduce prejudicii
aplicării normelor de drept ale Ńării care reglementează imperativ situaŃia.
Asigurătorii care au încheiat contracte de asigurare obligatorie în
România sunt obligaŃi să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
despre încetarea obligaŃiilor ce decurg din astfel de contracte, acoperirea ce
rezultă din astfel de contracte fiind opozabilă terŃilor doar în limita prevăzută în
contract.
În materia asigurărilor de viaŃă, legea aplicabilă acestor contracte este
legea statului membru al angajamentului. Potrivit art. 2 pct. 41 din Legea nr.
32/2000, angajamentul este obligaŃia asumată prin contractul de asigurare.
Dacă asiguratul este o persoană fizică care are domiciliul sau reşedinŃa
într-un alt stat membru decât cel al cărui cetăŃean este, părŃile pot alege ca legea
aplicabilă contractului de asigurare să fie legea statului al cărui cetăŃean este
asiguratul.
În toate contractele pe care le încheie, asigurătorii au obligaŃia de a
menŃiona legea aplicabilă.

SecȘiunea a-7-a Încetarea contractului de asigurare.


În mod obişnuit, contractul de asigurare cu durată determinată încetează
atunci când ajunge la termen, respectiv expiră perioada pentru care a fost
încheiat. Un alt mod de încetare a contractului este producerea evenimentului
asigurat, întâlnită în asigurarea de viaŃă şi de accidente a persoanelor, când
survine decesul celui asigurat. După plata sumei asigurate, obligaŃiile
asigurătorului faŃă de asigurat se sting, ceea ce echivalează cu încetarea
automată a contractului.
În principiu, un contract de asigurare îşi pierde valabilitatea atunci când:
– a expirat durata asigurării;
– şansa de realizare, respectiv de nerealizare a evenimentului este certă.
În afara cazurilor prezentate, un contract de asigurare poate înceta prin
denunŃare, reziliere şi anulare.
DenunŃarea este o modalitate unilaterală de încetare a contractului de
asigurare, din motive prevăzute de lege. Asigurătorul poate denunŃa contractul în
următoarele situaŃii:
– dacă asiguratul nu a comunicat în scris modificările intervenite în
perioada derulării contractului, care, potrivit condiŃiilor de asigurare, exclud
menŃinerea contractului;
– dacă se dovedeşte că asiguratul a fost de rea credinŃă;
– atunci când constată neîndeplinirea de către asigurat a obligaŃiei de
între-Ńinere corespunzătoare a bunurilor, ceea ce duce la creşterea şanselor de
producere a evenimentului asigurat.
Contractul de asigurare, fiind cu executare succesivă, denunŃarea acestuia
produce efecte numai în viitor. Astfel, reŃinerea primelor pentru perioada în care
contractul a fost în vigoare, este normală.
Rezilierea reprezintă încetarea contractului de asigurare datorită neexe-
cutării obligaŃiei uneia dintre părŃi din cauze care i se pot imputa. În momentul
rezilierii, creditorul are dreptul să ceară executarea silită a tuturor obligaŃiilor
scadente care nu fuseseră îndeplinite până la acea dată. De asemenea, el poate
pretinde despăgubiri pentru prejudiciile ce i s-au adus ca urmare a neexecutării
respectivelor prestaŃii. De exemplu, rezilierea are loc atunci când riscul asigurat
s-a produs înainte să înceapă răspunderea asigurătorului. Contractul de asigurare
se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu
sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
Anularea contractului de asigurare intervine atunci când contractul a fost
încheiat fără respectarea condiŃiilor esenŃiale de valabilitate. Spre deosebire de
denunŃare şi de reziliere, anularea contractului de asigurare operează şi pentru
trecut, nu numai pentru viitor, readucând contractanŃii la situaŃia juridică avută
la data încheierii asigurării. Recurgându-se la restituirea reciprocă a datoriilor,
asigurătorul va restitui primele de asigurare încasate, iar asiguratul va restitui
indemnizaŃia, dacă a fost plătită.
CURSUL IX
CLAUZE SPECIFICE OBLIGATORII ALE CONTRACTULUI DE
ASIGURARE

SecŃiunea a 1-a. Clauze esenȘiale specifice de validitate ale contractului de


asigurare

Articolul 948 C.civ. enumeră, sub denumirea de „CondiŃii esenŃiale pentru


validitatea convenŃiilor", condițiile esenŃiale ale oricărui act juridic, constau în:
capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃii care se obligă, un
obiect determinat şi o cauză licită.
În afara acestor condiŃii de validitate, un contract de asigurare trebuie să
conŃină anumite clauze esenŃiale specifice, cum sunt: riscul, interesul asigurat,
prima şi suma asigurată.
1.1. Riscul clauză esenŃială specifică a contractului de asigurare
Prin „risc" se înŃelege un pericol sau un inconvenient posibil, o întâmplare
neplăcută. Cu alte cuvinte, riscul semnifică „posibilitatea de a ajunge într-o
primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă".
În domeniul economic, riscul este considerat că reprezintă un eveniment
viitor şi probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi. El este
imprevizibil atunci când este determinat de situaŃii fortuite şi când elementele de
probabilitate a riscului au o pondere mai ridicată, dar poate fi şi previzibil, în
situaŃiile în care factorii care ar putea provoca pierderi pot fi prevăzuŃi cu
anticipaŃie.
Pe plan juridic, riscul este susceptibil de unele nuanŃări în raport de
domeniul dreptului în care el este analizat.
Astfel, în materia răspunderii civile delictuale independentă de greşeală,
riscul constituie fundament al răspunderii, considerându-se că unde există
activitatea cauzatoare de pagube, acolo trebuie să fie şi riscul, fiindcă ubi
emolumentum ibi onus. Dezdăunarea este acordată victimei în primul rând din
raŃiuni de protecŃie a acesteia, ceea ce înseamnă că ne găsim în prezenŃa unei
asigurări împotriva riscului, risc care trebuie suportat de aceia care introduc în
societate surse de păgubire pentru cei din jur.
În cadrul teoriei generale a obligaŃiilor, noŃiunea de risc are, pe lângă
semnificaŃia din domeniul răspunderii civile delictuale, şi sensul de prejudiciu
care rezultă din distrugerea (pieirea) sau deteriorarea unui bun din cauză de forŃă
majoră sau caz fortuit, când paguba va fi suportată de proprietarul lucrului
potrivit principiului res perit domino. Intervenind după data încheierii
contractului de vânzare-cumpărare, problema riscurilor este esenŃială pentru
reciprocitatea şi simultaneitatea obligaŃiilor şi echilibrul prestaŃiilor dintre părŃi
şi constă în determinarea persoanei care va suporta consecinŃele păgubitoare în
caz de pieire sau avarie fortuită a bunului vândut.
În dreptul muncii, noŃiunea de „risc" este întâlnită în rândul cazurilor de
exonerare de răspundere a salariatului pentru pagubele suferite de angajator, sub
denumirea de „riscul normal al serviciului". Prin risc normal al serviciului,
legiuitorul a înŃeles un risc normat, adică o cauză de exonerare pentru pierderile
inerente procesului de producŃie ce depăşesc limitele prevăzute de lege. Este
vorba de acceptarea deliberată de către unitate a unei pagube minime, indiferent
dacă această acceptare este urmarea unui eveniment previzibil sau imprevizibil,
de către acela care acceptă riscul.
În domeniul asigurărilor, riscul este privit ca eveniment incert, posibil şi
viitor, care poate afecta bunurile, capacitatea de muncă a oamenilor, sănătatea şi
viaŃa persoanelor, independent de voinŃa părŃilor din asigurări.
În literatura juridică, riscul este definit ca un eveniment viitor, incert şi
posibil la care sunt expuse bunurile, viaŃa ori sănătatea unei persoane şi care nu
depinde de voinŃa părŃilor contractante. Riscul mai este conceput ca primejdie
probabilă, posibilitate de distrugere parŃială sau totală a bunurilor ca urmare a
producerii unor fenomene imprevizibile sau ca protecŃie pe care şi-o asumă
societatea de asigurări prin contractarea unei asigurări.
În domeniul asigurărilor, riscul nu este totdeauna privit sub aspectul
consecinŃelor sale negative, ci poate fi şi un eveniment fericit, caz întâlnit în
asigurarea de viaŃă la împlinirea unei anumite vârste.
În asigurările de bunuri, riscurile pot fi provocate de forŃele naturii, în
mod accidental (inundaŃii, cutremure, foc, îngheŃ etc.) sau pot fi rezultatul unei
acŃiuni permanente (uzura bunurilor asigurate). Riscurile pot fi determinate şi de
forŃele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, a influenŃelor
economice sau progresului tehnic.
În asigurările de răspundere civilă, riscul îl reprezintă eventualitatea
producerii unui prejudiciu unui terŃ pentru care asiguratul este obligat să
răspundă. Dacă prejudiciul este cauzat de asigurat în exerciŃiul profesiunii sale,
el face obiectul acoperirii prin asigurarea de răspundere profesională.
Asigurările de viaŃă acoperă riscul de deces, care se diferenŃiază printr-o
serie de particularităŃi de alte tipuri de riscuri şi care va fi aprofundat de noi cu
ocazia analizei asigurărilor de viaŃă.
DefiniŃia riscului nu este controversată în literatura de specialitate, iar din
conŃinutul acesteia rezultă că riscul este un eveniment viitor şi incert, posibil şi
independent de voinŃa părŃilor.
1.1.1 Caracterele juridice ale riscului,
Ca, clauză esenŃială a contractului de asigurare, riscul trebuie să existe în
momentul încheierii acestuia. Ca eveniment însă, trebuie să se producă în viitor,
fortuit, independent de voinŃa părŃilor. În caz contrar, adică atunci când riscul
încetase să existe înainte de încheierea contractului sau era deja produs,
convenŃiei îi lipseşte un element fundamental, fiind lovită de nulitate absolută,
deoarece s-au încălcat condiŃiile de validitate cu privire la existenŃa obiectului
asigurării, a interesului asigurabil şi mai ales a cauzei contractului de asigurare.
Se impune precizarea că sancŃiunea nulităŃii actului juridic civil nu a fost
înlăturată prin dispoziŃiile Legii nr. 136/1995 privind sistemul asigurărilor şi
reasigurărilor în România, deoarece această lege nu a reglementat o altă
sancŃiune care să intervină şi să înlocuiască nulitatea atunci când un contract de
asigurare a fost încheiat cu încălcarea condiŃiilor sale de validitate.
Într-adevăr, prevederile art. 14, art. 17, art. 18, art. 21 şi art. 36 din lege nu
au nicio legătură cu momentul încheierii contractului de asigurare, ci
reglementează diferite ipoteze de reziliere, adică se referă numai la perioada
ulterioară încheierii valabile a contractului, nicidecum la încălcarea vreunor
norme imperative la data acordului de voinŃă.
Potrivit dispoziŃiei normative înscrise în art. 14 din Legea nr. 136/1995,
„Dacă, înainte de a începe obligaŃia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau
producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea
obligaŃiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă,
contractul se reziliază de drept".
În literatura juridică, se consideră că legiuitorul a utilizat necorespunzător
şi extensiv noŃiunea de reziliere în cadrul contractului de asigurare,
întrebuinŃând-o fără a se Ńine seama că aceasta este în realitate o sancŃiune
pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor născute dintr-un contract
sinalagmatic.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că, dimpotrivă, sancŃiunea rezilierii de
drept reprezintă soluŃia cea mai judicioasă pentru ipotezele la care se referă art.
14 din lege, aspecte pe care le vom detalia în capitolul referitor la încetarea
contractului de asigurare.
Ca eveniment incert riscul, presupune ideea de eventualitate, de hazard,
de aleatoriu. Asigurarea se contractează numai pentru acele evenimente care este
probabil că se vor produce, nu şi pentru acele evenimente care urmează să se
producă în mod necesar.
Nu poate exista asigurare decât atunci când este probabilă producerea
evenimentului, iar nu şi atunci când ne găsim în faŃa unei imposibilităŃi absolute
de realizare a acestuia.
În fine, incertitudinea riscului asigurat se poate referi la faptul însuşi al
producerii evenimentului asigurat, cum este situaŃia asigurărilor de bunuri pentru
incendiu, furt, explozie etc, când nu se poate şti nici dacă riscul se va produce şi
nici când se va produce (incertus an, incertus quando). Uneori, modalitatea sub
care se înfăŃişează riscul se referă doar la momentul la care se va realiza
evenimentul, producerea lui fiind absolut inevitabilă şi, deci, necesară (certus
an, incertus quando). Astfel, în cazul asigurărilor care au ca obiect dreptul la
viaŃă, incertitudinea se referă numai la data producerii morŃii, fiindcă acest
eveniment se va produce în mod necesar, mai devreme sau mai târziu.
În literatura juridică franceză, este admis totodată că incertitudinea poate
să poarte chiar şi numai asupra consecinŃelor unui eveniment deja realizat în
momentul încheierii contractului. Este cazul, de pildă, al survenirii unui
prejudiciu, ca incapacitatea sau invaliditatea unui accident deja produs în
momentul încheierii contractului. BineînŃeles, asigurătorul are totdeauna
posibilitatea să refuze garanŃia pentru consecinŃele încă necunoscute ale unui
accident anterior încheierii contractului. Mai mult chiar, acelaşi autor consideră
că, în materie de asigurări terestre, pot fi asigurate consecinŃele unui prejudiciu
cauzat anterior unui terŃ, atunci când acesta din urmă nu a acŃionat încă în
reparaŃie. în această ipoteză, evenimentul viitor aleator rezidă în incertitudinea în
ce priveşte promovarea de către terŃ a acŃiunii în despăgubire.
Riscul este un eveniment posibil, deoarece sunt excluse de la asigurare
evenimentele care nu se pot produce. De exemplu, nu se poate asigura o clădire
împotriva muşcăturii unei insecte veninoase.
În legătură cu această condiŃie, Legea nr. 136/1995 precizează, în art. 14,
că, dacă în momentul încheierii contractului producerea riscului a devenit
imposibilă sau, în ipoteza în care, chiar înainte de începerea obligaŃiei
asigurătorului, realizarea sa apare ca imposibilă, atunci contractul de asigurare
se consideră reziliat de drept, cu posibilitatea restituirii primelor plătite pentru
perioada ulterioară desfiinŃării contractului de asigurare.
Riscul este un eveniment independent de voinŃa părŃilor. Având în vedere
natura sa aleatorie, riscul trebuie să depindă exclusiv de hazard. Dacă
producerea riscului depinde de voinŃa uneia dintre părŃi, atunci evenimentul
respectiv devine cert pentru acela care 1-a provocat.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 136/1995, în
cazurile stabilite în contract, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă,
asigurătorul nu datorează indemnizaŃia de asigurare dacă dovedeşte că
evenimentul a fost produs cu intenŃie de către asigurat, de beneficiar sau de un
membru din conducerea persoanei juridice asigurate, lucrând în această calitate,
ori de către alte persoane prevăzute în contractul de asigurare. Este vorba de
persoane fizice majore, care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună
cu asiguratul sau beneficiarul sau de prepuşii asiguratului sau beneficiarului.
În literatura juridică, s-a arătat că „Ceea ce aduce în plus legiuitorul faŃă
de susŃinerile doctrinare este includerea membrilor din conducerea persoanei
juridice asigurate şi, prin voinŃa părŃilor, a prepuşilor asiguratului sau ai
beneficiarului în sfera celor a căror voinŃă poate influenŃa producerea riscului
asigurat, determinând aprecierea din partea societăŃii de asigurare, dacă se află
sau nu în faŃa unui caz asigurat".
Din examinarea prevederilor art. 20 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr.
136/1995, se desprinde concluzia că faptele săvârşite din culpă de către asigurat,
beneficiar sau alte persoane cuprinse în asigurare îl vor exonera de răspundere
pe asigurător numai dacă sunt prevăzute expres în contract. Dimpotrivă, faptele
culpabile ale acestor persoane îl vor obliga pe asigurător la plata indemnizaŃiei
dacă nu sunt indicate în mod expres în clauzele contractuale.
Având în vedere principiul libertăŃii contractuale, nimic nu împiedică
părŃile să insereze în contract o clauză prin care să nu plătească despăgubirea
dacă bunurile asigurate au suferit o deteriorare sau chiar au fost distruse pe
durata contractului de asigurare din culpa asiguratului sau a beneficiarului
asigurării sau să includă soluŃia unei răspunderi proporŃionale în cazul unei
culpe uşoare a asiguratului sau a beneficiarului asigurării.
În legătură cu caracterul de eveniment care se produce independent de
voinŃa părŃilor, în literatură se face distincŃie între riscul obiectiv şi riscul
subiectiv. În cadrul riscului subiectiv, sunt incluse toate momentele individuale
de pericol care depind de însuşirile spirituale şi de caracter ale celui asigurat.
Limitarea riscului subiectiv se poate obŃine prin verificarea anticipată şi exactă a
cererilor de asigurare, supravegherea curentă a asiguraŃilor, introducerea în
contract a unei clauze privind participarea proprie a asiguratului la daune
(sistemul franşizei), excluderea daunelor care sunt supuse deosebit de puternic
influenŃelor subiective, suplimentarea primei de asigurare faŃă de asiguraŃii care
reclamă frecvent daune etc.
Riscul obiectiv este influenŃat de acele circumstanŃe care privesc, în
asigurarea de bunuri, situarea bunului asigurat, natura materialului de
construcŃie folosit sau uzura acestuia, starea de sănătate a persoanei sau vârsta
acesteia în asigurarea de viaŃă, tipul de activitate pe care o desfăşoară, în
asigurarea de răspundere profesională etc.

1.1.2Elementele obiective şi subiective ale riscului.


Elementele de natură să identifice riscul pot fi atât obiective, cât şi
subiective.
Elementele obiective sunt cele care Ńin de obiectul asigurării. într-o
asigurare de incendiu, de pildă, asigurătorul este interesat să cunoască situarea
imobilului, materialul din care este construit, plasarea în vecinătate a unei staŃii
de benzină etc.
Elementele subiective sunt cele care Ńin de personalitatea asiguratului, de
moralitatea, prudenŃa, antecedentele asiguratului (accidentele survenite în trecut,
cauza lor, rezilierea contractului de asigurare din vina asiguratului etc).
Odată acceptat de către asigurător şi inclus în poliŃa de asigurare, riscul
asigurabil devine risc asigurat. Contractul de asigurare va indica circumstanŃele
în care riscul asigurat va declanşa mecanismul garanŃiei.
Riscurile sunt grupate de asigurători în pachete, sub forma condiŃiilor
generale şi speciale de asigurare şi care poartă diferite denumiri în funcŃie de
obiectul asigurării şi riscurile incluse în asigurare. Fiecare asigurător are
libertatea de a realiza propriile pachete de riscuri, fiind posibilă trecerea riscului
dintr-o categorie în alta, în funcŃie de criteriile de asigurabilitate menŃionate, de
dimensiunea posibilă a daunei şi de politica de subscriere a asigurătorului.
Asigurătorul poate proceda la dispersia riscului preluat asupra sa apelând
la instituŃia coasigurării, respectiv a reasigurării. Coasigurarea este o modalitate
de dispersie a riscului realizată de către asigurat, care încheie contracte de
asigurare cu mai mulŃi asigurători, pentru aceleaşi riscuri şi cu privire la acelaşi
obiect al asigurării. Coasigurarea nu presupune, ci exclude supraasi-gurarea,
întrucât asigurătorii preiau asupra lor cote-părŃi din riscuri până la acoperirea lor
integrală, iar la ivirea cazului asigurat, fiecare dintre aceştia va plăti despăgubiri
în limita cotei de risc pe care a preluat-o în sarcina sa. Astfel, se evită plata unor
despăgubiri care depăşesc valoarea bunului asigurat, adică se evită
supraasigurarea.
Prin coasigurare, devine posibilă asigurarea unor riscuri mari financiare,
industriale, de catastrofă, care sunt suportate mai greu de către un singur
asigurător. Pentru aceste motive, în cazul coasigurării, nu există solidaritate între
asigurători în ce priveşte plata despăgubirii sau a sumei asigurate.
Coasigurarea presupune raporturi distincte de asigurare cu asigurători
diferiŃi, chiar dacă sunt constatate prin acelaşi contract ca instrument'. Articolul
29 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 prevede în sarcina asiguratului obligaŃia de a
declara existenŃa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiŃi, atât la
încheierea contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia.
Dacă prin coasigurare acelaşi asigurat încheie mai multe contracte de
asigurare cu asigurători diferiŃi, prin reasigurare, asigurătorul (societate cedentă)
este cel care încheie contracte de reasigurare cu reasiguratorul (societate
cesionară), ce preia asupra sa o parte din riscurile asumate de asigurătorul iniŃial,
în schimbul unei prime ce reprezintă o cotă-parte din prima de asigurare iniŃială.
Scopul reasigurării este protecŃia asigurătorilor direcŃi în faŃa pericolului
insolvabilităŃii sau reducerii capacităŃilor financiare.
Apelând la contracte de reasigurare sau retrocesiune, asigurătorul iniŃial,
prin dispersia mai mare a riscurilor, este capabil să garanteze riscuri din ce în ce
mai diverse şi de dimensiuni din ce în ce mai mari.
1.1.3 Riscuri excluse de la garanŃie.
Riscurile excluse de la garanŃie sunt acele evenimente pe care asigurătorul
refuză să le garanteze.
In doctrina franceză, se apreciază că excluderile convenŃionale de la
garanŃie nu trebuie confundate cu absenŃa unei condiŃii de aplicare a garanŃiei
sau a unei modalităŃi de producere a riscului garantat. De pildă, atunci când într-
un contract de asigurare garanŃia pentru furt este condiŃionată de instalarea
diverselor elemente de protecŃie şi alarmă la uşile de acces în magazin, absenŃa
lor nu va fi analizată ca o excludere de la garanŃie, ci ca o condiŃionare a plăŃii
garanŃiei.
Apreciem că, în ambele situaŃii, efectul este acelaşi, adică exonerarea de
răspundere a asigurătorului, dar sarcina probei este diferită. în prima situaŃie,
dovada riscurilor excluse de la garanŃie revine asigurătorului, pe când în cea de a
doua situaŃie, proba existenŃei modalităŃilor riscului garantat revine asiguratului.
În contractul de asigurare, asigurătorul enumera riscurile garantate şi, cel
mai adesea, defineşte termenii folosiŃi pentru a preciza cât mai exact condiŃiile
în care va plăti indemnizaŃia. Astfel, pentru a nu lăsa loc unei interpretări
arbitrare a asiguratului, în poliŃă sunt definiŃi termenii ce reprezintă riscul, cum
ar fi, incendiul, inundaŃia, accidentul etc.
Excluderi de la garanŃie directe şi indirecte. în literatura franceză de
specialitate, se apreciază că excluderile de la garanŃie pot fi directe şi indirecte.
Cele directe sunt prevăzute în mod expres în poliŃă, prin enumerare. Prin
dispoziŃiile art. L 112-4 din Codul asigurărilor francez, se cere ca aceste clauze
de excludere să fie redate în poliŃă prin caractere aparente şi să aibă un caracter
limitat.
În prezenŃa unei enumerări şi a unor definiŃii a riscurilor acoperite prin
garanŃie, se admite, per a contrario, că evenimentele străine nomenclaturii şi
definiŃiei sunt excluse de la garanŃie. Suntem în prezenŃa unor excluderi
indirecte. De exemplu, clauza care garantează furtul dintr-un local supravegheat
exclude indirect furtul dintr-un local nesupravegheat.
În privinŃa formei, doctrina franceză apreciază că, deşi excluderea de la
garanŃie trebuie să fie formală, ea nu trebuie să fie neapărat expresă, fiind
suficient ca voinŃa contractanŃilor să se manifeste în această privinŃă într-o
manieră explicită.
CondiŃii de formă pentru clauzele ce vizează excluderile directe de la
garanŃie. LegislaŃia română în materia asigurărilor nu prevede anumite condiŃii
de formă pentru clauzele ce vizează excluderile directe de la garanŃie.
Asigurătorul este exonerat de răspundere atunci când riscul asigurat este
rezultatul faptei intenŃionale a asiguratului. Chiar dacă părŃile nu ar stipula în
contract o astfel de clauză, exonerarea de răspundere ar opera în puterea legii
(art. 20 din Legea nr. 136/1995).
Deoarece exonerarea asigurătorului pentru faptele săvârşite din culpă de
către asigurat (care au drept consecinŃă realizarea riscului) intervine numai
pentru cazurile de culpă expres prevăzute în contract, înseamnă că excluderile de
la garanŃie în cazul culpei trebuie să fie exprese, astfel că ele nu pot fi decât
directe; orice alte situaŃii care nu sunt stipulate expres în poliŃă vor antrena
garanŃia asigurătorului independent de culpa asiguratului.
Interpretarea clauzelor de excludere ambigue se face respectând două
reguli specifice aplicabile în interpretarea contractului de asigurare, şi anume
primatul condiŃiilor particulare (speciale) de asigurare faŃă de cele generale, iar,
pe de altă parte, necesitatea ca interpretarea să se facă în contra celui care a
stipulat clauzele ambigue, adică împotriva asigurătorului (in dubio contra
stipulantem) .

1.1.4 Riscul asigurabil şi riscul asigurat.


OperaŃiunea de asigurare reprezintă, din punct de vedere psihologic,
aversiunea asiguratului faŃă de risc. în acest sens, asiguratul încearcă să schimbe
incertitudinea producerii unui anumit eveniment cu certitudinea reparării
pagubelor cauzate în urma sinistrului.
Sub auspiciile legii hazardului, s-ar putea ca uneori incertitudinea să nu
genereze risc, fapt care îi determină pe unii oameni să se conducă după această
lege, asumându-şi riscuri mari, uneori cu efecte dezastruoase.
După atitudinile oamenilor în faŃa riscului, aceştia se pot împărŃi în
următoarele categorii:
a) persoane care se tem de risc, cum sunt cele care preferă un profit mai
mic obŃinut cu un grad limitat de risc şi cele care dobândesc un profit mai mare
în condiŃii de risc ridicat;
b) persoane prudente la risc, cele care urmează o cale de mijloc;
c) persoane predispuse la risc, anume acelea care iau decizii în condiŃiile
unor riscuri ridicate; dacă aceste riscuri nu se declanşează, conduc la obŃinerea
unor profituri mari, iar în situaŃia inversă, conduc la faliment.
Asigurarea este răspunsul la nevoia unei colectivităŃi de persoane, expuse
unor riscuri identice, de a ceda aceste riscuri în mutualitate pentru a fi
despăgubiŃi aceia dintre ei care vor fi afectaŃi concret de producerea riscului.
Nu orice eveniment incert şi viitor reprezintă un risc asigurabil. Riscul
asigurabil este o noŃiune complexă. Pentru a fi asigurabil, un risc trebuie să
corespundă unor criterii de asigurabilitate, criterii pe care le redăm succint în
rândurile care urmează:
1. să fie măsurabil, adică să poată fi determinat probabilistic şi să se
poată produce cu o probabilitate cuprinsă între 0 şi 1. Obiectul măsurării riscului
este acela de a calcula impactul pierderilor asupra societăŃii de asigurare.
SituaŃiile ce pot genera pierderi, în esenŃă riscurile, trebuie să fie mai întâi
identificate. După identificare, asigurătorul trebuie să aprecieze numărul
pierderilor posibile din fiecare an, mărimea posibilă a fiecărei pierderi şi
pierderea maximă posibilă.
Măsurarea riscului este dificil de efectuat şi se realizează, în principal,
prin două metode: metoda pragului minim de risc, în cadrul căreia se
examinează probabilitatea ca pagubele să fie mai mari decât un anumit nivel
dinainte stabilit, şi metoda analizei riscului pe baza consecinŃelor, ce consideră,
în esenŃă, că riscul este cu atât mai mare cu cât spectrul consecinŃelor sale este
mai larg.
2. riscul să nu poată fi evitat.
Un risc ce este previzibil impune celui care se teme de consecinŃele
producerii lui o conduită prudentă şi diligentă, luarea tuturor măsurilor necesare
pentru a împiedica apariŃia sa. Un risc ce poate fi evitat nu poate fi preluat în
asigurare.
În jurisprudenŃa franceză, în ceea ce priveşte asigurarea de răspundere
profesională, în mod constant sunt anulate clauzele directe de excludere de la
garanŃie a asigurătorului care vizează „prejudiciile care sunt consecinŃa
inevitabilă sau previzibilă a modalităŃii de exercitare a unei activităŃi". Pentru
asigurător, aceste clauze tip de excludere sunt destinate să înlăture de la garanŃie
consecinŃele ce rezultă dintr-o muncă defectuoasă a asiguratului, care ar fi putut
fi evitate printr-o mai mare grijă a acestuia. În concluzie, pentru asigurător,
faptul alea, în măsura în care este evitabil şi previzibil, nu ar putea fi garantat.
De exemplu, un antreprenor care ia iniŃiativa, fără niciun studiu prealabil, să
utilizeze un procedeu sau un material nou, diferit de cel convenit cu clientul, nu
ar trebui garantat de asigurător, întrucât prejudiciul este o consecinŃă previzibilă
a unei astfel de activităŃi. JurisprudenŃa franceză consideră această clauză de
excludere prea generală, temându-se că, în lipsa unei enumerări precise a
modalităŃilor de executare şi desfăşurare a activităŃii, asigurătorul ar înlătura de
la garanŃie sinistrele consecutive oricărei activităŃi a asiguratului. în pofida
sancŃiunilor jurisprudenŃiale, numeroase poliŃe de asigurare de răspundere
profesională conservă aceste clauze tip.
3. riscul trebuie să fie suportabil ca mărime şi frecvenŃă, respectiv să
poată fi acoperit financiar de către asigurător. Asigurătorul îşi stabileşte printr-
un management al riscului ce tip de riscuri poate prelua în asigurare, în funcŃie
de capitalul de care dispune. Obiectul garanŃiei îl constituie riscurile particulare
care au o întindere limitată şi previzibilă.
În literatura franceză, se precizează că un risc nu îşi poate găsi acoperirea
prin asigurare decât cu condiŃia să fie precis determinat şi calificat ca risc
asigurabil de către o ramură de asigurare autorizată în acest sens de autorităŃile
competente.
O societate de asigurare nu poate fi însă obligată să preia în asigurare aşa-
numitele riscuri fundamentale, care cauzează pierderi imense şi care nu pot
genera sub nicio formă profit pentru asigurător. Riscurile fundamentale sunt
acele riscuri care, prin efectele producerii lor, afectează o mare parte a societăŃii
sau a lumii, şi nu un număr restrâns de persoane. Ele presupun elementul de
catastrofa (război, foamete, poluare etc.) şi se consideră a fi probleme ale
întregii societăŃi care trebuie rezolvate la nivel guvernamental sau
interguvernamental.
4. pentru a fi asigurabil, un risc trebuie să fie pur, iar nu speculativ. Prin
urmare, se vor prelua în garanŃie numai acele riscuri care cauzează pierderi,
niciodată câştig (de exemplu, incendiul, explozia, accidentele, naufragiul,
decesul etc.) şi vor fi refuzate cele prin a căror producere se poate înregistra o
pierdere sau se poate obŃine un câştig (cazul pariurilor, jocurilor de noroc etc).
5. riscul asigurabil trebuie să fie licit şi moral. Frontierele care separă
riscurile asigurabile de cele care nu se pot asigura se bazează nu numai pe
considerente tehnice şi financiare, ci şi pe considerente morale şi sociale.
Prin urmare, nu se pot subscrie în asigurare riscuri contrare prevederilor
legale în vigoare sau bunelor moravuri (asigurarea răspunderii penale, asigurarea
bunurilor sau a răspunderii rezultate dintr-o activitate de contrabandă sau a
oricăror bunuri ce reprezintă consecinŃa unei infracŃiuni etc).
Riscul asigurat şi riscul lucrului. în literatura juridică de specialitate, s-a
exprimat opinia conform căreia eventualele asemănări ce s-ar putea identifica
între riscul asigurat în asigurarea de bunuri şi riscul lucrului nu trebuie să
conducă niciodată la confundarea celor două noŃiuni. Astfel, s-a subliniat că
riscul lucrului priveşte părŃile contractului de vânzare-cumpărare, pe când riscul
în contractul de asigurare îl priveşte pe asigurat sau pe beneficiarul asigurării.
Apoi, riscul asigurat este un eveniment incert, dar determinat, pe când riscul
lucrului poate fi orice fenomen viitor, incert şi independent de voinŃa părŃilor. în
fine, aprecierea caracterului viitor se face, în cazul riscului lucrului, în raport cu
momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pe când în cazul
riscului asigurat, caracterul viitor se evaluează în raport cu momentul încheierii
contractului de asigurare, iar cele două momente pot să nu coincidă.
În ceea ce ne priveşte, subscriem la aceste distincŃii care se fac între riscul
lucrului şi riscul asigurat, dar le considerăm formale, întrucât ele iau în
considerare mai mult conjunctura în care îşi fac apariŃia aceste fenomene
viitoare şi imprevizibile. Riscul lucrului intervine în urma încheierii unui
contract translativ de proprietate, iar riscul asigurat priveşte un bun în urma
încheierii unui contract de asigurare. Este adevărat că nu se poate pune semnul
egalităŃii între cele două tipuri de evenimente spontane, dar aceasta datorită
faptului că riscul lucrului este un risc asigurabil şi, deci, poate deveni risc
asigurat, pe când riscul asigurat nu coincide în toate cazurile cu ceea ce
înŃelegem prin riscul lucrului.

1.1.5. Acceptarea mutuală a riscurilor.


Intrarea riscurilor în mutualitate nu poate fi hotărâtă decât de către
asigurător care este debitorul garanŃiei şi care exercită în nume propriu un
control în ce priveşte conformitatea cu anumite exigenŃe tehnice. Lui îi va
aparŃine luarea deciziei de a accepta riscul propus sau de a-1 refuza. Prin
aceasta, operaŃiunea asigurării se distinge net de alte prestări de servicii. Departe
de a fi un simplu furnizor de servicii, asigurătorul este, înainte de toate, un
gestionar vigilent al unei mutualităŃi.
Acceptarea riscurilor în mutualitate se face pe baza omogenităŃii riscurilor
şi în funcŃie de condiŃiile lor de realizare.
Asigurătorul va grupa în date statistice riscurile de aceeaşi natură
(incendiu, explozie etc.) şi care se referă la obiecte comparabile (case
particulare, stabilimente industriale etc), Ńinând cont de valoarea lor.
De asemenea, riscurile trebuie clasificate şi după condiŃiile lor de realizare
(de exemplu, în asigurarea de autovehicule, după vârsta conducătorului auto,
data permisului de conducere, tipul autovehiculului), după durata şi frecvenŃa
lor.
Aplicarea calculului probabilităŃilor fondat pe teoria numerelor mari
permite, cu corecŃiile necesare, să prevedem evoluŃia unui risc dat.
În materie de asigurare, prevederea numărului de sinistre care se
realizează raportat la numărul de riscuri asigurate constituie un calcul al
probabilităŃilor care nu poate fi efectuat decât graŃie statisticilor stabilite pe baza
evenimentelor trecute.
ApariŃia de riscuri noi (poluare, pierderea sateliŃilor spaŃiali, sustragerea
de informaŃii de pe computer etc.) nu poate face obiectul unor observaŃii
statistice suficient de semnificative şi obligă asigurătorii la extrapolări prudente
şi empirice.
Calculele statistice îi furnizează asigurătorului o bază de apreciere a
riscurilor asigurabile, urmând apoi confruntarea sa cu condiŃiile concrete ale
riscurilor care îi sunt propuse, plecând de la informaŃiile pe care i le furnizează
candidaŃii la asigurare, eventual completate cu alte informaŃii (expertiza
obiectelor asigurate prin inspecŃia de risc în asigurarea de bunuri, vizita
medicală în asigurările de deces etc).
SelecŃia riscurilor de către asigurător. Nu în ultimul rând, trebuie
subliniat că, pentru a fi acceptate, riscurile trebuie să fie suficient dispersate,
adică trebuie să nu se realizeze în acelaşi timp şi să atingă un număr mare de
asiguraŃi: Aceste aprecieri indică politica de subscriere a asigurătorului şi pot
varia de la o societate la alta.
Asigurătorul, fiind gestionarul unei mutualităŃi, are dreptul de a refuza
anumite riscuri şi aceasta fără a explica motivele refuzului său. Legea îl poate
obliga, în unele cazuri, să accepte riscuri pe care nu le-ar fi selectat spontan (de
exemplu, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, devenită
obligatorie în condiŃiile Legii nr. 136/1995, care reglementează asigurările şi
reasigurările în România).
SelecŃia riscurilor este o măsură aplicată de asigurător, prin care riscurile
deosebit de nefavorabile, grele sau care, în general, pot afecta numai o parte din
masa asigurabilă, nu se cuprind în asigurare sau se cuprind în condiŃii tarifare
deosebite de cele obişnuite. SelecŃia se face fie la început, prin excluderea
bunurilor sau persoanelor respective din asigurare, fie pe parcurs, prin
eliminarea din asigurare a riscurilor pe care experienŃa le-a arătat a fi
nefavorabile.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, preocupată să garanteze
protecŃia asiguraŃilor, a emis Ordinul nr. 4/2002 pentru punerea în aplicare a
Normelor prudenŃiale privind acoperirea riscurilor de catastrofe naturale. Prin
aceste norme, se stabilesc condiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească
asigurătorii autorizaŃi să desfăşoare activităŃi de asigurare în baza prevederilor
Legii nr. 32/2000, pentru a putea acoperi riscurile de tip catastrofă. în sensul
acestor norme prudenŃiale, catastrofele naturale sunt evenimentele provocate de
următoarele calamităŃi naturale: cutremure de pământ cu magnitudinea mai mare
de 6 grade pe scara Richter, inundaŃii şi furtuni.
Asigurătorii care nu obŃin avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
pentru garantarea riscurilor de tip catastrofă sunt obligaŃi să le menŃioneze în
contractul de asigurare ca excluderi exprese de la garanŃie.
În doctrina de specialitate, se apreciază că, dacă nu ar opera acest
principiu, ar putea apărea o serie de consecinŃe negative: s-ar declanşa o cerere
mare tocmai pentru riscurile nefavorabile, o antiselecŃie, din partea asiguraŃilor,
ce ar dezechilibra balanŃa financiară a asigurătorului care are în vedere cote
tarifare bazate pe riscuri medii; ar determina un cost ridicat al asigurării şi ar
împiedica dezvoltarea spiritului de prevedere în rândul asiguraŃilor, prin
încurajarea solicitării asigurării în condiŃii foarte grele.

1.2 Interesul asigurabil clauză esenȘială a contractului de asigurare

Asigurările de bunuri şi de răspundere civilă sunt guvernate de două


principii fundamentale: principiul existenŃei interesului asigurabil şi principiul
despăgubirii.
CerinŃa existenŃei unui interes al asiguratului la încheierea contractului de
asigurare este prevăzută expres şi imperativ de legiuitor în cazul asigurărilor de
bunuri, în dispoziŃiile art. 25 din Legea nr. 136/1995, conform cărora
„Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat".
Interesul asigurabil este o clauză esenŃială pentru validitatea contractului
de asigurare.
Legea nu defineşte interesul asigurabil, astfel că a revenit doctrinei
sarcina de a ne dezvălui ce trebuie să înŃelegem prin acest concept.
În dreptul procesual civil, s-a spus că interesul este motorul de toate zilele
în acŃiunile noastre obişnuite sau că el este raportul care uneşte autorul actului
cu scopul urmărit, deoarece constă în avantajul pe care cineva crede că şi-1
poate procura prin exercitarea unei activităŃi care urmăreşte satisfacerea unei
nevoi sau prin împiedicarea unei activităŃi străine care i-ar putea cauza un
prejudiciu.
Parafrazând cele două vechi maxime din Dreptul procesual civil, şi anume
pas d'interet, pas d'action (nu este interes, nu este acŃiune) şi l'interet est la
mesure d'actions (interesul este măsura acŃiunilor), am putea spune cu deplină
îndreptăŃire şi despre instituŃia asigurărilor că „fără interes nu există asigurare"
şi, respectiv, că „interesul este măsura asigurării".
În asigurările de daune, interesul este, în mod necesar, material, deoarece
printr-un contract de asigurare de bunuri se urmăreşte obŃinerea unui folos de
ordin patrimonial, adică a unei sume de bani, cu titlu de despăgubire, pentru
prejudiciul cauzat de sinistru, prin distrugerea totală sau parŃială a bunului
asigurat, iar printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, se dobândeşte o
reechilibrarea patrimonială perturbată de plata unei eventuale despăgubiri către
un terŃ.
În asigurările de viaŃă, interesul asigurabil capătă conotaŃii de ordin moral.
DorinŃa de a proteja patrimoniul terŃului beneficiar în situaŃia dispariŃiei din
viaŃă a asiguratului este cea care determină ca, la producerea riscului, titularul
interesului asigurabil să fie persoana desemnată ca beneficiar al sumei asigurate.
Transferul dreptului de proprietate asupra unui bun naşte un interes
asigurabil în persoana cumpărătorului bunului. Chiar dacă acesta nu a intrat în
posesia bunului, dar a devenit, prin aplicarea principiului consensualis-mului,
proprietarul bunului, el va suporta riscul pieirii lucrului, deoarece res perit
domino. Acest risc al lucrului se suprapune peste interesul asigurabil al
proprietarului bunului, astfel că noul proprietar poate contracta o asigurare prin
care solicită protecŃie pentru riscurile asimilate forŃei majore, care devin astfel
riscuri asigurate.
Aşa cum am menŃionat anterior, reciproca nu este adevărată. Adică riscul
lucrului priveşte o situaŃie specială, anume a pierii lucrului după transferul
proprietăŃii, dar înainte ca obligaŃia de predare a bunului să fie executată sau ca
preŃul să fie plătit, pe când riscul asigurat poate afecta orice proprietar,
independent de o operaŃiune anterioară de vânzare în care obligaŃiile părŃilor nu
au fost executate până la data survenirii sale.
După cum am precizat deja, interesul asigurabil este raportul economic al
unei persoane cu valoarea din patrimoniu pe care o asigură.
Numai existenŃa riscului determină existenŃa interesului asigurabil. Riscul
licit şi real semnifică mai ales o cauză licită şi reală. Nu se poate asigura o marfă
de contrabandă, nu putem cere asigurătorului să garanteze consecinŃele penale
ale săvârşirii unei infracŃiuni, etc. Riscul şi interesul asigurabil nu sunt într-o
relaŃie de interdependenŃă cauzală. Prin urmare, pentru a exista un interes
asigurabil cu siguranŃă trebuie să existe un risc, dar nu orice risc este urmat în
mod obligatoriu de un interes asigurabil. Riscul trebuie să fie conştientizat de
persoana asupra căruia planează (indiferent că este vorba de patrimoniul,
sănătatea sau chiar viaŃa sa) şi trebuie să nască în candidatul la asigurare nevoia
de a cumpăra protecŃie. Prin încheierea contractului de asigurare,
vulnerabilitatea asiguratului în faŃa riscului este înlocuită de siguranŃa pe care i-o
oferă asigurătorul.
Din examinarea, în acelaşi timp, a interesului asigurării şi riscului, ca
elemente constitutive ale contractului de asigurare, se ajunge la concluzia unei
legături indestructibile între aceste elemente. Riscul este indisolubil legat de
interesul asigurabil pentru că el reprezintă întruparea ideii de pericol, premisa
majoră a interesului asigurării, interes care rămâne fără conŃinut, fără nicio
justificare în absenŃa riscului. Prin urmare, acolo unde nu există risc, nu poate
exista din punct de vedere logic nici interesul asigurării, fiindcă acestuia din
urmă îi lipseşte orice bază de referinŃă.
Vom particulariza analiza interesului asigurabil la asigurările de bunuri,
deoarece, pe de o parte, este singura asigurare unde legiuitorul prevede expres
această condiŃie de validitate a contractului, iar pe de altă parte, pentru că poate
contura un tipar al acestui element esenŃial al asigurării.
În analiza interesului asigurabil ar trebui să pornim de la constatarea că, în
toate definiŃiile care se dau dreptului de proprietate, se face precizarea că
persoana respectivă îşi exercită totdeauna posesia, folosinŃa şi dispoziŃia asupra
bunului, nu numai „în putere proprie", ci şi „în interes propriu".
În ceea ce ne priveşte, considerăm că sintagma „în interes propriu" se
referă nu numai la a şti în interesul cui este folosit bunul respectiv, ci şi la
interesul conservării valorii bunului în caz de sinistru, pentru că proprietarului
trebuie să i se recunoască plena potestas, adică o putere deplină şi o îndreptăŃire
de a atrage toate foloasele din întreaga utilitate a lucrului, chiar şi din dispariŃia
probabilă, fortuită, pe parcursul derulării contractului de asigurare.
Dacă dreptul de proprietate asupra bunului ori alte drepturi reale, ca
dezmembrăminte ale acestuia, sau drepturi reale de garanŃie ori vreun drept de
folosinŃă a bunului există, înseamnă că interesul asigurării trebuie considerat
născut şi actual. Prin urmare, asiguratul trebuie să aibă o relaŃie specială în
legătură cu obiectul asigurat, adică să aibă calitatea de proprietar, uzufructuar,
superficiar, creditor cu garanŃii reale asupra bunului, depozitar etc. sau chiar
persoană din familia asiguratului. Uneori, mai multe persoane pot avea simultan
interes asigurabil, cum ar fi nudul proprietar şi uzufructuarul, cazuri în care
fiecare titular asigură acelaşi lucru, în limitele interesului său propriu.
Interesul asigurabil izvorăşte din faptul că asiguratul va fi cel prejudiciat
şi că el va suporta pierderea bunului. De remarcat că interesul asigurabil este,
după părerea noastră, reprezentarea mentală a dezechilibrului patrimonial pe
care l-ar încerca asiguratul în cazul producerii unui risc, atât timp cât se
recunoaşte că nu se asigură, de exemplu, materialele din care este alcătuită o
construcŃie, ci interesul comercial, interesul financiar, fiindcă patrimoniul nu
este o colecŃie de obiecte, ci o sumă de valori. Mai exact, credem că, în realitate,
se asigură subrogaŃia reală cu titlu universal pentru ipoteza producerii sinistrului,
cu consecinŃa distrugerii totale sau parŃiale a bunului asigurat, situaŃie în care
locul bunului, în patrimoniul asiguratului, va fi luat de despăgubirea respectivă,
potrivit regulii pretium succedit loco rei.
Dacă asiguratul este îndreptăŃit să ia măsuri de conservare şi administrare,
considerăm că el este cu atât mai mult îndreptăŃit să ia măsuri pentru evitarea
pierderii valorii bunului asigurat, ca urmare a realizării riscului. Interesul
economic este ameninŃat de riscul acoperit prin asigurare şi limitat de principiul
indemnitar. Interesul este tocmai reprezentarea necesităŃii economice a
asiguratului de a nu rămâne păgubit în cazul producerii sinistrului.
Interesul izvorăşte din raporturile juridice ale unei persoane cu privire la
un bun, ceea ce înseamnă că bunul trebuie să facă parte din activul patrimonial,
astfel că susŃinerea potrivit căreia ne-am găsi în prezenŃa unui raport exclusiv
economic este neîntemeiată.
În concepŃia noastră, interesul asigurat nu urmăreşte evitarea riscului, ci
confruntarea cu acesta şi repararea prejudiciului cauzat de evenimentul
imprevizibil şi invincibil care a avut loc.
În literatura juridică de specialitate se confruntă două teorii care îşi au
fundamentul în natura obiectivă sau subiectivă a interesului la asigurare.
Potrivit teoriei interesului de asigurare subiectiv, prin contract se asigură
numai interesul asiguratului, care este singurul în măsură să beneficieze de
indemnizaŃia de asigurare. Celelalte persoane care poate au un interes ca bunul
să rămână nevătămat nu au dreptul să primească despăgubirea din partea
asigurătorului. Singura excepŃie menŃionată în doctrină în acest caz se referă la
creditorii ipotecari care, pe baza subrogaŃiei reale cu titlu particular, se pot
adresa asigurătorului pentru a-şi recupera creanŃa preferenŃial din suma plătită
drept despăgubire.
Teoria interesului de asigurare obiectiv consideră că interesul poate fi
detaşat de titularul său, respectiv că are o natură obiectivă şi poate fi încorporat
în bun. ConsecinŃa acestei teorii este o extindere a sferei persoanelor îndreptăŃite
la plata despăgubirii în cazul survenirii sinistrului, în când sunt interesate de
existenŃa bunului, dar nu sunt părŃi în contract.
Cele două principii care guvernează asigurările de bunuri îşi au temeiul în
încercarea de a oferi protecŃie asiguratului care suferă o pagubă, dar, în acelaşi
timp, şi grija de a nu-1 îmbogăŃi în mod ilicit.
Numai acela care suferă un prejudiciu în urma producerii riscului, adică
acela care face anumite cheltuieli pentru restabilirea situaŃiei sale patrimoniale şi
care are deci un interes asigurat, este îndreptăŃit să obŃină repararea acestei
pagube, dar cu precizarea că prestaŃia asigurătorului este legalmente limitată la
valoarea interesului lezat.
ExistenŃa principiului interesului asigurabil atrage numeroase consecinŃe
pe plan juridic. în caz de îndoială, indemnizaŃia de asigurare revine totdeauna
titularului interesului asigurat. în situaŃia în care mai multe persoane au un
interes asigurabil asupra aceluiaşi bun şi au încheiat mai multe contracte de
asigurare cu diferiŃi asigurători, principiul despăgubirii acŃionează în vederea
limitării indemnizaŃiei la valoarea interesului asigurat afectat. Este cazul
asigurărilor multiple cumulative care sunt sancŃionate prin aplicarea regulii
despăgubirii proporŃionale.
Din cele de mai sus, rezultă că cele două reguli, adică principiul
interesului asigurabil şi principiul indemnitar, sunt într-o interdependenŃă
logico-juridică, deoarece principiul indemnitar are ca premisă majoră existenŃa
unui interes asigurat, astfel că prestaŃia asigurătorului, adică indemnizaŃia de
asigurare, nu se poate limita la valoarea interesului asigurat, în absenŃa unui
asemenea interes. De altfel, în absenŃa unui interes asigurat, orice discuŃie despre
indemnizaŃie este absurdă, nu numai în ceea ce priveşte limitele acesteia.
Cu toate acestea, existenŃa interesului asigurat nu presupune, în toate
cazurile, aplicarea principiului indemnitar. în literatura de specialitate, se dă ca
exemplu asigurarea de persoane, unde interesul asigurabil este cerut ca o
condiŃie esenŃială de validitate a contractului, dar aplicarea principiului
indemnitar nu este posibilă, deoarece însăşi ordinea publică nu impune
respectarea acestui principiu. La cele arătate mai sus, trebuie adăugat faptul că,
în asigurarea de persoane, spre deosebire de asigurările de daune, unde putem
considera că interesul asigurabil reprezintă un concept economic, un raport
economic, inclus deci în patrimoniul asiguratului, interesul asigurabil capătă un
sens aparte, o valoare spirituală. Este vorba nu de a acoperi un prejudiciu
economic (deşi este posibilă repararea pierderilor salariale pentru un accidentat
asigurat aflat în incapacitate totală sau parŃială de muncă), cât, mai ales, de a
compensa pierderile de natură afectivă pe care le provoacă moartea sau
vătămarea unei persoane.
Dintre toate formele asigurării, numai în asigurările de bunuri întâlnim o
echivalenŃă între indemnizaŃia de asigurare şi prejudiciul încercat de asigurat, iar
acest lucru se întâmplă deoarece numai în asigurările de bunuri operează teoria
prejudiciului definitiv, potrivit căreia un asigurător nu poate să plătească
indemnizaŃia de asigurare decât în prezenŃa unei pierderi definitive .
Subliniindu-se că aplicarea principiului indemnitar este justificată de
teama de pariuri şi pericolul sinistrelor voluntare, în literatura juridică s-a ajuns
la concluzia că, în realitate, principiul despăgubirii este cel care împiedică
sinistrele voluntare, dar nu influenŃează pariurile decât în măsura în care există
un interes asigurabil. Prin urmare, obstacolul în cazul pariurilor nu îl constituie
principiul indemnitar, ci interesul asigurabil.
Interesul asigurabil constituie fundamentul în lipsa căruia un contract de
asigurare nu poate fi licit, fiind considerat un element esenŃial în orice formă de
asigurare. Spre deosebire de principiul interesului asigurabil, principiul
indemnitar este considerat o regulă externă, care nu aparŃine naturii juridice
interne a contractului de asigurare şi care se aplică numai în limitele raŃiunii sale
de a fi, respectiv pentru evitarea sinistrelor voluntare.

1.2.1 DefiniŃia interesului asigurabil şi a interesului asigurat


În literatura juridică, prin interes asigurat, unii autori au înŃeles „valoarea
pecuniară expusă pierderii a bunului considerat, sau valoarea patrimonială ce
poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar ca urmare a sinistrului" sau că
acesta „reprezintă valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de către asigurat la
apariŃia riscului asigurat" ori că prin interes se înŃelege „dauna efectivă,
evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de pieire sau
degradare a bunului asigurat".
Pentru cel care cercetează elementele specifice ale contractului de
asigurare, este dificil de a evita confuzia care se poate crea între interesul
asigurat şi interesul asigurabil.
Pornind de la prevederile art. 25 din Legea nr. 136/1995, care impun ca
asiguratul să aibă interes pentru bunul asigurat, considerăm că a avea interes
asigurat nu înseamnă a avea interes pentru a evita producerea sinistrului, pentru
că acest lucru este imposibil, ci a avea interes pentru evitarea producerii unui
dezechilibru patrimonial, care ar avea loc prin diminuarea laturii active a
patrimoniului, ca efect al producerii evenimentului asigurat şi al pieirii bunului.
Cu alte cuvinte, aşa cum am arătat mai sus, interesul asigurabil înseamnă
interesul de a invoca funcŃionarea subrogaŃiei reale cu titlu universal în cazul
producerii sinistrului şi, deci, evitarea pagubei ca efect al pieirii bunului sau
distrugerii lui parŃiale.
La o examinare mai atentă, se observă că definiŃiile arătate mai sus sunt
criticabile, deoarece este evidentă confuzia pe care o conŃin atunci când
consideră că interesul asigurat reprezintă valoarea patrimonială care ar putea fi
pierdută ca urmare a survenirii riscului asigurat. Aceste definiŃii se referă, în
realitate, la interesul asigurabil, pentru că acesta este valoarea economică ce ar
putea fi pierdută dacă nu s-ar încheia contractul de asigurare. Interesul asigurat
înseamnă, dimpotrivă, că pieirea bunului nu va mai putea provoca o pagubă
pentru asigurat, fiindcă, prin încheierea contractului de asigurare, acesta şi-a luat
toate măsurile ca bunul să fie înlocuit prin subrogaŃie cu suma asigurată, sumă
care va lua locul şi poziŃia juridică a bunului distrus, menŃinându-se raportul
iniŃial dintre latura activă şi latura pasivă a patrimoniului. La baza acestor
susŃineri ale noastre stă principiul indemnitar, care constă, în esenŃă, în faptul că,
prin încheierea unui contract de asigurare, asiguratul nu trebuie să sufere nicio
pierdere, dar nici să obŃină vreun beneficiu. Prin faptul că bunul va fi automat
înlocuit cu indemnizaŃia de asigurare, înseamnă că ne găsim în faŃa unei
operaŃiuni juridice complexe, deoarece contractul de asigurare este însoŃit de o
subrogaŃie reală cu titlu universal afectată de un element aleatoriu.
O altă definiŃie interesantă, la care subscriem, este aceea potrivit căreia
interesul asigurabil este considerat ca fiind „dreptul legal de a asigura ceea ce
rezultă dintr-o relaŃie financiară, acceptată de lege, între asigurat şi obiectul
asigurării". Este lesne de observat că, prin această definiŃie, s-a Ńinut seama de
necesitatea existenŃei unui interes patrimonial şi de principiul indemnizării.
Într-o monografie apărută relativ recent, conceptul de „interes asigurat" a
fost relevat prin invocarea unei definiŃii a lui V. Ehrenberg, potrivit căreia acesta
ar fi „raportul în virtutea căruia cineva suferă un prejudiciu patrimonial, ca
urmare a unui fapt oarecare". S-a menŃionat că această definiŃie „este reluată de
un număr mare de autori" şi că „variantele care sunt propuse nu aduc atingere
esenŃialului".
În primul rând, această definiŃie nu conŃine cele două elemente structurale
ale oricărei definiŃii, şi anume genul proxim şi diferenŃa specifică şi nici nu
dezvăluie notele esenŃiale ale conŃinutului interesului asigurat.
La o examinare mai atentă, se observă că definiŃia dată de V. Ehrenberg
nu are nicio legătură cu interesul asigurat, fiindcă, în realitate, ea este o definiŃie,
de maximă generalitate, a raportului juridic civil delictual. Raportul în virtutea
căruia cineva suferă un prejudiciu, ca urmare a unui fapt oarecare, nu poate fi
altceva decât un raport juridic delictual, iar nu interesul care s-a asigurat prin
contractul de asigurare. Ni se pare normal ca variantele formulate de un număr
mare de specialişti pe marginea definiŃiei autorului german să nu fi adus atingere
esenŃialului, fiindcă acest lucru era vădit imposibil, atât timp cât definiŃia pe care
o analizăm nu conŃine nimic esenŃial sau neesenŃial şi nu are nicio legătură cu
interesul asigurat.
În doctrina asigurărilor, se susŃine că interesul asigurat ar fi o legătură
exclusiv economică care îl uneşte pe asigurat cu un bun, iar nu o relaŃie juridică
dintre o persoană şi ceilalŃi, referitoare la bunul asigurat.
Nu putem accepta această susŃinere, fiindcă raportul luat în considerare nu
este numai un raport economic, deoarece el este însoŃit de un raport juridic
special derivând din proprietate, uzufruct, garanŃii reale, depozit etc, astfel că el
intră în sfera raporturilor juridice ale asiguratului. Dimpotrivă, noi considerăm
că valoarea economică respectivă poate fi asigurată tocmai datorită faptului că
ea face parte din sfera raporturilor juridice patrimoniale ale persoanei respective.
La temelia protecŃiei prin asigurare se află ideea că acea valoare economică
poate fi asigurată tocmai pentru că face parte dintr-un patrimoniu şi i se pot
aplica, aşa cum am mai arătat, regulile subrogaŃiei reale cu titlu universal,
evitându-se astfel producerea unui dezechilibru patrimonial.
Dacă acest raport economic despre care se vorbeşte în literatura juridică
nu ar face parte din raporturile juridice ale persoanei respective, atunci
conceptele de interes asigurabil şi interes asigurat nu ar putea exista în realitate.
Dacă relaŃia economică a persoanei cu bunul respectiv nu ar face parte din
raporturile juridice ale acesteia, atunci evenimentul asigurat nu ar mai fi
păgubitor pentru asigurat, fiindcă nu ar mai putea să ducă la micşorarea laturii
active a patrimoniului acestuia.
Regula generală în asigurări este că interesul trebuie să existe nu numai la
început, adică în momentul încheierii contractului, ci şi pe parcursul derulării
contractului, precum şi în momentul producerii daunei. Cu toate acestea, se
cunosc şi unele excepŃii de la regulă. De exemplu, în asigurarea maritimă,
interesul asigurabil trebuie să existe la momentul daunei, el nefiind obligatoriu
la început, aşa cum menŃionează Legea asigurărilor maritime din 1906. în
asigurările de viaŃă, interesul asigurabil trebuie să existe la început, dar nu
trebuie să existe la momentul survenirii riscului.
Prin încheierea contractului de asigurare, interesul asigurabil se
interverteşte în interes asigurat. Interesul asigurat este prezent în toate formele
contractului de asigurare: de bunuri, de răspundere civilă şi de persoane.

1.2.2 Trăsăturile esenŃiale ale interesului asigurabil.


În literatura juridică, se consideră că trăsăturile esenŃiale ale interesului
asigurabil, adică ale dreptului de a asigura, sunt următoarele:
a) trebuie să existe o viaŃă, un bun, o răspundere potenŃială, un interes
financiar etc, capabile de a fi acoperite;
b) această viaŃă, bun, răspundere, interes financiar etc. trebuie să
reprezinte obiectul asigurării;
c) asiguratul trebuie să se găsească într-o relaŃie recunoscută legal cu
obiectul asigurării, prin care să beneficieze de siguranŃa sa sau de absenŃa
răspunderii şi să fie prejudiciat prin deteriorarea sau distrugerea sa sau prin
apariŃia unei răspunderi. Aceasta înseamnă că, în toate cazurile, interesul
asigurat trebuie să fie licit (ocrotit legal) şi să nu contravină legilor care
interesează ordinea publică şi bunele moravuri (art. 5 C.civ.) De exemplu,
contractarea unei asigurări pentru reuşita unei operaŃiuni de contrabandă se
întemeiază pe un interes ilicit şi nu poate fi acceptată.
Interesul asigurat este considerat criteriul de distincŃie decisiv între
asigurare şi joc. Jucătorul este insensibil la realizarea sau nerealizarea riscului
înainte de încheierea pariului, astfel că prestaŃiile părŃilor depind de survenirea
unui eveniment care, a priori, le era indiferent. Spre deosebire de jucător,
asiguratul încheie un contract de asigurare în scopul de a-şi proteja un interes
vizat de sinistru. încheierea contractului de asigurare este necesară, sub aspect
economic, numai în măsura în care contractul protejează un interes economic
ameninŃat de un risc.

1.3. Prima de asigurare clauză esenȘială a contractului de asigurare


Prima de asigurare a fost definită în literatura juridică ca acea „sumă pe
care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului drept contribuŃie la
constituirea fondului de asigurare, pentru ca asigurătorul să preia asupra sa riscul
prevăzut în lege sau în contractul de asigurare şi să achite asiguratului la ivirea
cazului asigurat despăgubirea sau suma asigurată".
Potrivit unei definiŃii mai recente, „Prima reprezintă suma de bani -
remuneraŃia - pe care o primeşte asigurătorul de la asigurat în schimbul prestaŃiei
promise, respectiv protecŃia pentru riscurile stabilite. Este preŃul protecŃiei
oferite de asigurător pentru acele riscuri".
În fine, într-o monografie privind asigurările de bunuri, prima de asigurare
a fost definită ca „suma de bani privită ca obligaŃie a asiguratului, care se
plăteşte anticipat asigurătorului pentru ca acesta să-şi asume acoperirea
eventualelor daune".
Prima de asigurare, ca element esenŃial al contractului de asigurare,
prezintă aceleaşi caracteristici generale, indiferent de obiectul asigurării, adică
definirea sa este invariabilă faŃă de faptul că asigurarea se referă la bunuri, la
persoane sau este vorba de o răspundere civilă delictuală.
Un risc asigurat poate fi constant sau variabil în timp. Spunem că riscul
este constant când şansele realizării sale rămân aceleaşi pe parcursul perioadei
de asigurare. Majoritatea riscurilor sunt constante. în cazul când şansele de
realizare a riscului cresc sau se diminuează pe perioada asigurării, riscul este
variabil. De exemplu, în asigurările de deces, riscul este progresiv, întrucât
şansele de realizare a evenimentului asigurat cresc în fiecare an pentru acelaşi
individ. Invers, în asigurările de supravieŃuire, riscul este regresiv. Pe măsura
curgerii anilor, supravieŃuirea asiguratului are mai puŃine şanse de a se realiza.
DistincŃia dintre riscurile constante şi cele variabile prezintă interes şi din
punct de vedere al determinării primei. între risc şi primă există o corelaŃie
directă şi necesară, concretizată în principiul proporŃionalităŃii primei cu riscul.
În orice asigurare, prima exprimă valoarea riscului care este determinată pe baze
statistice.
Calculul primei nete Ńine seama de valoarea riscului privit ca probabilitate
şi ca intensitate.
Probabilitatea producerii riscului este determinată statistic prin aplicarea
legii numerelor mari a lui Jean Bernoulli. Acesta a demonstrat că, în timp ce la
un număr redus de cazuri producerea unui fenomen nu poate fi prevăzută cu
certitudine, la un număr mare de cazuri, probabilitatea producerii fenomenului
se poate calcula cu o infimă aproximaŃie. Prin urmare, probabilitatea producerii
unui fenomen este cu atât mai precisă cu cât numărul de cazuri pe baza cărora ea
s-a determinat ar fi mai mare. Intensitatea variabilă a riscului se reflectă şi ea în
mod corespunzător în nivelul primei. În situaŃia în care, pe parcursul
contractului, riscul este variabil, prima se poate modifica în aceeaşi proporŃie.
Sunt cazuri când calculul primei nete depinde de o singură probabilitate care,
realizându-se, produce un sinistru total (de exemplu, asigurarea pentru caz de
deces, asigurarea contra accidentelor cu urmări mortale etc). În aceste situaŃii,
intensitatea fiind totală, prima netă se calculează numai în funcŃie de
probabilitatea riscului. Intensitatea redusă a riscului influenŃează prima în sensul
diminuării ei.
În cazul riscurilor constante, prima va fi neschimbată de la un an la altul şi
va corespunde exact riscului preluat de asigurător pe durata contractului. în
cazul riscului variabil, prima trebuie să fie diferită, să crească sau să descrească
după caz. Dintr-un interes practic, asigurătorii uniformizează primele riscurilor
variabile şi stabilesc prime medii care facilitează încheierea şi executarea
contractului.
1.3.1 Structura şi calculul primei de asigurare.
Primele de asigurare se calculează în baza tarifului de primă al fiecărei
asigurări, potrivit condiŃiilor speciale. La asigurările încheiate pe o perioadă mai
mică de un an, primele se calculează pe numărul lunilor de asigurare, aplicându-
se pentru fiecare lună sau fracŃiune de lună 1/12 din prima anuală.
Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută (tarifară) şi este alcătuită
din două părŃi: prima pură, denumită şi prima netă, prima tehnică sau cota de
bază, destinată să formeze fondul de asigurare necesar pentru plata
despăgubirilor şi a sumelor asigurate. Ea corespunde exact părŃii de contribuŃie a
fiecărui asigurat la mutualizarea riscurilor. Adaosul de primă, adică cea de a
doua parte componentă a primei, este un supliment de primă destinat acoperirii
cheltuielilor de administrare ale asigurătorului, constituirii rezervei de siguranŃă
pentru acoperirea eventualelor diferenŃe de despăgubiri în perioadele
defavorabile, pentru finanŃarea măsurilor de prevenire sau limitarea unor
calamităŃi (incendii, epizootii), precum şi pentru realizarea unor profituri în
favoarea asigurătorului.
În legătură cu părŃile în care se descompune prima, se impun câteva
precizări. La acest nivel se poate face distincŃia între societăŃile comerciale şi
cele mutuale de asigurări. Pentru societăŃile mutuale, esenŃială este prima pură,
pentru că ele nu urmăresc obŃinerea de beneficii şi nu încarcă prima pură decât
cu cheltuielile de funcŃionare. Se poate spune că societăŃile mutuale practică o
asigurare primară, redusă la o singură mutualizare, în timp ce societăŃile de
asigurare fac un comerŃ cu această mutualizare. Aceasta explică de ce societăŃile
mutuale folosesc o primă variabilă, pe când celelalte recurg la o sumă fixă.
DistincŃia dintre cele două este simplă. SocietăŃile mutuale nu au ca scop decât
să vegheze ca nivelul cotizaŃiilor asociaŃilor să acopere nivelul sinistrelor dintr-
un an şi costul gestiunii. Nici mai mult, dar nici mai puŃin. Pe cale de consecinŃă,
societăŃile mutuale solicită la începutul anului o cotizaŃie provizorie, iar la
sfârşitul anului, procedând la o regularizare, vor stabili o cotizaŃie definitivă,
care va fi superioară ori inferioară primeia, ceea ce va antrena un adaos de
cotizaŃie sau o returnare. Societatea de asigurare, spre deosebire de societăŃile
mutuale, calculează de la început, în mod definitiv, nivelul primelor cerute.
Posibilele variaŃii ale costului sinistrelor se vor traduce pentru ele, şi nu pentru
clienŃi, în pierderi imprevizibile sau în beneficii suplimentare.
Nivelul primei se stabileşte în funcŃie de probabilitatea producerii
sinistrelor, adică de frecvenŃa lor, cât şi de costul mediu al sinistrelor, adică de
intensitatea lor. Acest coeficient se aplică unei baze de calcul ce este repre-
zentată de valoarea asigurată. în cazul asigurărilor de bunuri, se poate opta
pentru valoarea economică, valoarea de folosinŃă sau valoarea din nou a bunului
respectiv.
Dintre factorii obiectivi şi subiectivi care influenŃează cuantumul (nivelul)
primei de asigurare, în practica asigurărilor de bunuri sunt menŃionaŃi următorii:
natura bunului asigurat, dimensiunea riscurilor, numărul şi tipul riscurilor,
intensitatea riscurilor, mărimea posibilă a daunelor, gradul de dispersie a
riscului, suma asigurată, durata contractului, nivelul franşizei, întinderea
geografică a acoperirii, istoricul daunelor pe un anumit număr de ani anteriori,
modalitatea de plată a primei (într-o tranşă unică sau eşalonată în rate periodice),
gradul de întreŃinere a bunului, starea conjuncturală a pieŃei, evaluarea proprie
obiectivă şi subiectivă a asigurătorului.
De exemplu, prima de asigurare în cazul asigurării mărfurilor în timpul
transportului se calculează Ńinând seama de o serie de factori. în primul rând,
contează sfera riscurilor cuprinse în asigurare, respectiv atât numărul riscurilor,
cât şi conŃinutul şi frecvenŃa producerii acestora. Acoperirea riscurilor speciale,
prevăzute în clauze speciale, necesită plata unor prime suplimentare. AlŃi factori
care interesează sunt: ambalajul mărfurilor, călătoria (durata sa, modalităŃile de
realizare, anotimpul în care se efectuează), mijloacele de transport, suma
asigurată şi starea conjuncturală a pieŃei internaŃionale a asigurărilor (creşterea
comerŃului internaŃional determină o sporire a activităŃii în asigurare şi, implicit,
o creştere a primelor de asigurare; invers, o scădere a activităŃii comerciale
determină o creştere a concurenŃei între societăŃile de asigurări, cu consecinŃa
diminuării primei de asigurare).
În asigurările de răspundere civilă sau a celor de răspundere profesională,
tipul activităŃii desfăşurate este elementul obiectiv esenŃial în funcŃie de care se
apreciază riscul şi se determină nivelul primei de asigurare. De asemenea, un rol
important îl reprezintă componenta de risc subiectiv în determinarea primei de
asigurare, deoarece un asigurat prudent, diligent, poate beneficia de prime de
asigurare reduse, iar unul neglijent, imprudent, de prime mărite, prin aplicarea
clauzei de tip bonus-malus.
La asigurările de viaŃă, prima de asigurare este strâns legată de nivelul
sumei asigurate, acesta fiind factorul esenŃial pentru determinarea ei. Cu cât
suma asigurată la care se învoiesc părŃile este mai mare, cu atât nivelul primelor
de asigurare va fi mai ridicat. De asemenea, un alt indice determinant în
stabilirea primei la asigurarea de viaŃă îl reprezintă durata contractului. Când
colectarea primei de asigurare se face pe o perioadă mai mare de timp, valoarea
sa va fi mai mică.
Calcularea primelor de asigurare se face în mod ştiinŃific, deoarece
valoarea riscului, atât ca probabilitate, cât şi ca intensitate, se determină pe baza
datelor statistice şi a matematicii actuariale. Dacă pe parcursul derulării
contractului, nivelul riscului este variabil, prima de asigurare se poate modifica
proporŃional cu intensitatea variabilă a riscului.
De remarcat faptul că, atunci când asigurătorul îşi elaborează propriile
tarife de prime, va trebui să aibă în vedere principiul echivalenŃei, potrivit căruia
nivelul cotelor tarifare trebuie stabilit în aşa fel încât să se asigure echilibrul
între încasările societăŃii de asigurare şi angajamentele şi cheltuielile de
administrare ale acesteia. Acest echilibru trebuie urmărit în permanenŃă de către
asigurători, căci, cu cât riscurile preluate sunt mai mari, cu atât cotele tarifare
trebuie să fie mai ridicate. Determinarea nivelului optim al cotelor tarifare
rămâne o problemă anevoioasă, deoarece volumul plăŃilor viitoare ale
asigurătorului nu se poate cunoaşte dinainte, el depinzând de factori obiectivi şi
subiectivi greu de evaluat.
Dacă se constată că primele de asigurare calculate şi plătite nu corespund
celor tarifare, deşi declaraŃia de asigurare semnată de asigurat este exactă şi
completă, asigurătorul prevede în condiŃiile de asigurare următoarea procedură:
a) în cazul în care primele de asigurare sunt mai mici, asigurătorul cere
asiguratului, prin scrisoare recomandată, diferenŃa de primă datorată de la
începutul asigurării; dacă asiguratul nu plăteşte diferenŃa de primă în termenul
prevăzut în condiŃiile de asigurare (în mod obişnuit acesta este de 10 zile de la
data scrisorii recomandate), asigurătorul reduce suma asigurată, cu efect de la
începutul asigurării, corespunzător raportului dintre primele calculate şi plătite şi
primele care ar fi fost cuvenite potrivit tarifului.
În cazul în care constatarea s-a făcut cu prilejul stabilirii despăgubirii,
inclusiv în situaŃia în care paguba s-a produs în termenul prevăzut mai sus,
diferenŃa respectivă de primă se compensează cu despăgubirea.
b) în cazul în care primele de asigurare sunt mai mari, asigurătorul trece
diferenŃa de primă în contul ratelor următoare, înştiinŃând despre aceasta
asiguratul. La asigurările la care nu mai sunt rate de plată şi la cele cu plata
anticipată şi integrală a primelor, se restituie diferenŃa de primă într-un anumit
termen de la data constatării, prevăzut în contract.
Mărimea primei de asigurare poate fi redusă sau majorată şi cu ajutorul
sistemului numit bonus-malus. în cadrul acestui sistem, asiguratul, care, printr-o
atitudine prudentă, a dovedit că nu provoacă plata unor despăgubiri, va
beneficia, în anul de asigurare următor, de prime mai mici {clauza bonus).
Dimpotrivă, asiguratului care nu a luat toate măsurile de conservare a bunurilor
asigurate, contribuind prin aceasta la producerea pagubei, i se va calcula, în anul
următor de asigurare, o primă de asigurare mai mare (clauza malus).
În fine, în practica asigurărilor, se mai pot întâlni şi alte tipuri de prime,
cum ar fi: prima curentă sau efectivă, referitoare la perioada anului în curs;
prima fixă, care reprezintă prima pe unitate de sumă asigurată; tarifele de prime,
cuprinzând primele fixate pe feluri de asigurări; discount-ul de primă, care
constă în diminuarea primei cu o anumită sumă în funcŃie de frecvenŃa de plată a
primei, dimensiunea primei, inexistenŃa daunei pe perioada de asigurare
anterioară.

1.4 Suma asigurată clauză esenȘială a contractului de asigurare


Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este
obligat să plătească indemnizaŃia de asigurare la ivirea cazului asigurat.
PrezenŃa în contract a sumei asigurate este necesară, deoarece, în afara
faptului că reprezintă o limită a despăgubirii şi, deci, pune în aplicare principiul
indemnitar, ea constituie baza de calcul a primei de asigurare.
În asigurările de bunuri, suma asigurată este stabilită cu ajutorul unei
operaŃiuni care se numeşte evaluare de asigurare.
Suma asigurată prevăzută în contract, care reprezintă limita maximă a
despăgubirii în caz de sinistru total al bunului asigurat, poate fi mai mică sau
egală cu valoarea reală a bunului. Nu se admite o sumă asigurată mai mare decât
valoarea reală a bunului asigurat, deoarece aceasta ar putea trezi interesul
asiguratului pentru producerea riscului, întrucât ar obŃine un beneficiu.
Valoarea asigurată este determinată în momentul încheierii contractului de
asigurare.
Pentru bunurile destinate a fi vândute, valoarea asigurată este preŃul de
cost al acestor bunuri la care se adaugă, pentru comercianŃi, taxele şi cheltuielile
de transport.
Pentru bunurile care sunt folosite de către proprietarul lor şi care pot fi
înlocuite, se va lua în considerare valoarea de folosinŃă sau valoarea de înlocuire
cu un bun asemănător din care se scade uzura.
Valoarea din nou a bunului cuprinde şi garantarea uzurii, în situaŃia în
care asiguratul doreşte o protecŃie completă.
Suma asigurată poate fi stabilită în două moduri: ca valoare declarată,
stabilită în mod unilateral de către asigurat, fără niciun control din partea
asigurătorului, şi ca valoare agreată, care se stabileşte prin acordul părŃilor.

1.4.1 Limite sau plafoane de garanŃie.


În asigurările de bunuri, se folosesc o varietate de limite sau plafoane de
garanŃie. Din punct de vedere al obiectului lor, cele mai întâlnite tipuri de limite
se referă la un anume bun, la un ansamblu de bunuri, identificate sau nu, sau
privesc pagubele produse într-un sinistru, indiferent de bunurile la care au
intervenit. Există astfel limite „per articol", prevăzute pentru fiecare bun cuprins
în asigurare, şi limite „per incident", în care accentul cade asupra incidentului, şi
nu asupra bunului, iar fiecare incident este acoperit până la o anumită limită.
Limitele băneşti rămân în vigoare pentru fiecare nou incident.
Limita „specifică" este limita superioară a despăgubirii pe care o va plăti
asigurătorul, „per articol" sau „per incident", pentru fiecare pagubă asociată unui
bun sau categorie de bunuri. De exemplu, un întreprinzător încheie o asigurare
de bunuri pe o perioadă de 10 ani, iar asigurătorul stabileşte o limită a garanŃiei,
pe sinistru sau pe an. Astfel, pentru fiecare sinistru, garanŃia nu va depăşi
100.000 UM, însă va despăgubi toate sinistrele, indiferent de data la care survin.
GaranŃia poate fi limitată însă şi la o sumă de 500.000 UM, dar va acoperi
totalitatea sinistrelor care survin într-un an. Prin urmare, dacă un prim sinistru se
produce în martie şi îl obligă la rambursarea a 300.000 UM, în cazul celui de-al
doilea sinistru, asigurătorul nu va plăti decât în limita diferenŃei de 200.000 UM.
Uneori, contractele de asigurare conŃin clauze ambigue, de limitare a garanŃiei
„pe an" şi „pe sinistru", care duc la soluŃii contradictorii. De regulă, o astfel de
clauză se interpretează fie ca o limită pe sinistru, fie ca o limită pe an.
Atunci când o poliŃă conŃine mai multe limite specifice, acestea sunt
considerate limite separate.
Limitele specifice se aplică, de obicei, unui singur articol (de exemplu, o
clădire) sau unei categorii de bunuri (de exemplu, articolele personale).
Articolele personale nu sunt, de regulă, inventariate separat sau identificate şi,
astfel, limitele poliŃei se aplică tuturor articolelor neidentificate aparŃinând
categoriei de bunuri acoperite. Uneori, poliŃa acoperă atât bunuri identificate, cât
şi bunuri neidentificate. Fiecare bun identificat este supus propriei sale limite, în
timp ce limita pentru bunurile neidentificate se aplică în mod colectiv tuturor
articolelor din cadrul acestui grup.
Limita-pătură sau blanket-limit este o limită a poliŃei care se aplică pentru
două sau mai multe articole sau categorii de bunuri cu două sau mai multe
amplasamente teritoriale. O astfel de limită este utilă atunci când bunurile
asigurate este posibil să fie transferate dintr-un loc în altul. Prin utilizarea
limitei-blanket pentru toate amplasările posibile, în locul unei limite specifice
pentru fiecare amplasare, asiguratul reduce posibilitatea de a fi penalizat, după
producerea pagubei, pentru subestimarea (respectiv, subasigurarea) valorii
bunurilor aflate la oricare dintre amplasamente.
În asigurările de stocuri se prevede, încă de la încheierea contractului, o
variaŃie a valorii riscului în cursul executării. în acest caz, poliŃa se numeşte
„poliŃă flotantă deschisă" sau „poliŃă de abonament", întrucât poartă asupra unui
obiect care se poate modifica pe parcursul contractului, adică are existenŃă
variabilă. Asigurătorul poate accepta să acopere aceste variaŃii ale valorii
riscului, cu condiŃia să obŃină periodic date despre bunurile existente pentru a
putea Ńine o contabilitate separată a lor.
1.4.2 Stabilirea sumei asigurate în asigurările de răspundere şi de
persoane.
În asigurările de răspundere, pentru stabilirea sumei asigurate este
importantă natura riscului garantat, tipul activităŃii desfăşurate, comportamentul
asiguratului în situaŃia în care a mai încheiat asigurări cu privire la acelaşi risc.
Stabilirea sumei asigurate se face la o valoare agreată de părŃi, iar în cazul
asigurărilor obligatorii sau pseudoobligatorii, la o valoare stabilită de lege.
În asigurările de persoane, suma asigurată are caracter forfetar şi este
stabilită în contract prin acordul părŃilor, fără a fi, de principiu, supusă unei
limite maxime, dar putând fi supusă unei limite minime.
Pe parcursul derulării unui contract de asigurare, poate interveni
modificarea sumei asigurate prevăzute în contract. Spre deosebire de asigurările
de persoane, unde modificarea sumei asigurate poate fi expresia exclusivă a
libertăŃii de voinŃă a asiguratului, la asigurarea de bunuri, orice modificare a
sumei asigurate este rezultatul unei schimbări de valoare a bunurilor. Asiguratul
este obligat să îi comunice asigurătorului orice modificare a valorii asigurabile a
bunului, apărută în timpul derulării contractului.
Majorarea sumei asigurate poate interveni numai dacă în perioada de
asigurare are loc o creştere a valorii bunului asigurat. Dacă s-ar permite
majorarea acestei sume în lipsa unei variaŃii de valoare a bunului, s-ar încălca
principiul despăgubirii care caracterizează acest tip de asigurări.
În cazul în care a existat o subasigurare, adică bunul a fost asigurat la o
valoare mai mică decât valoarea sa reală, asiguratul poate încheia asigurări
suplimentare pentru majorarea sumei asigurate iniŃial.
La unele asigurări de bunuri, după producerea sinistrului, are loc o
diminuare a sumei asigurate cu valoarea plătită drept despăgubire. Asigurarea
poate continua pentru viitor în această formă, dar asiguratul are şi posibilitatea
să încheie asigurări suplimentare pentru a readuce suma asigurată la valoarea
iniŃială.
Reducerea sumei asigurate poate interveni, de drept, după cum am văzut
în cele prezentate la analiza primei de asigurare, în situaŃia în care asiguratul nu
a dat răspunsuri exacte cu privire la datele luate în considerare la încheierea
asigurării sau nu a comunicat schimbarea unor împrejurări în timpul derulării
contractului, care determinau o majorare a primei de asigurare plătite până la
ivirea cazului asigurat. Suma asigurată se reduce corespunzător raportului dintre
primele calculate şi plătite şi cele cuvenite conform tarifului de prime.
Pentru soluŃionarea problemei inflaŃiei, asigurătorii prevăd clauze de
protecŃie ce determină creşterea automată a sumei asigurate şi a primelor de
asigurare în funcŃie de rata anuală medie a inflaŃiei sau în funcŃie de un indice al
preŃurilor, în cazul limitelor indexate.

SecŃiunea a 2-a. Clauze esenȘiale de validitate ale contractului de asigurare

În afara clauzelor esenŃiale specifice de validitate prezentate mai sus, un


contract de asigurare trebuie să conŃină conform articolului 948 C.civ. ața cum
sunt definite „CondiŃii esenŃiale pentru validitatea convenŃiilor", ți elementele
esenŃiale ale oricărui act juridic, care sunt: capacitatea de a contracta,
consimŃământul valabil al părŃii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză
licită.

2.1. Capacitatea de a încheia un contract de asigurare


într-un contract de asigurare de bunuri, de răspundere civilă şi de
persoane, calitatea de contractant al asigurării o poate avea o persoană fizică sau
o persoană juridică. însă, în situaŃia unei asigurări în contul altuia, când
contractantul asigurării este o altă persoană decât asiguratul, în cazul asigurărilor
de persoane, asiguratul nu poate fi decât o persoană fizică.
Încheierea contractului de asigurare de către o persoană juridică nu ridică
probleme din punct de vedere al capacităŃii de exerciŃiu, dacă au fost respectate
condiŃiile legale la dobândirea personalităŃii juridice.
Odată cu îndeplinirea condiŃiilor de formă prevăzute de lege, în funcŃie de
specificul persoanelor juridice, acestea dobândesc capacitate de folosinŃă încă de
la data înfiinŃării lor, iar capacitatea de exerciŃiu se dobândeşte, de regulă, din
momentul constituirii valabile a organelor de conducere, care sunt îndreptăŃite să
exprime voinŃa juridică a acestora. Contractul de asigurare poate fi astfel
încheiat direct prin organele de conducere sau prin reprezentanŃii împuterniciŃi
de aceste organe. Trebuie avut în vedere principiul specialităŃii capacităŃii de
folosinŃă a comercianŃilor persoane juridice.
În ceea ce priveşte persoanele fizice, doctrina şi jurisprudenŃa consideră
că acestea pot încheia contracte de asigurare de bunuri dacă au împlinit vârsta de
14 ani şi nu sunt puse sub interdicŃie. Mai mult, contractele de asigurare
încheiate de minorii sub 14 ani şi de persoanele puse sub interdicŃie sunt
considerate valabile atât timp cât cei în cauză sau reprezentanŃii lor legali nu au
cerut anularea convenŃiei. Aceasta înseamnă, pe cale de consecinŃă, că dacă,
înainte de a se cere anularea unui contract de asigurare pentru lipsa capacităŃii de
exerciŃiu, se produce evenimentul asigurat şi se creează un prejudiciu,
asigurătorul va fi obligat la plata despăgubirilor. Deoarece, în temeiul art. 952
C.civ., persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului sau
interzisului inca