AN II - SEM I – 2009-2010 (DREPT)

1. Prin ce modalităţi se asigură autonomia bugetelor locale în

ţara noastră
a. înlăturarea metodei regularizărilor între bugetele
locale;
b. constituirea de fond de intervenţie;
c. instituirea unor bugete suplimentare;

2. Indicaţi sursele financiare din care se formează veniturile

bugetului asigurărilor sociale de stat :
a. contribuţii numai de la persoanele fizice;
b. subvenţii de la bugetele fondurilor speciale;
c. impozitul pe dividende;

3. Ce operaţiuni de încasări şi plăţi privind fondurile publice se

derulează prin trezoreria statului ?
a. numai veniturile bugetului de stat;
b. numai veniturile bugetelor locale;
c. veniturile şi cheltuielile bugetelor instituţiilor publice.

4. În ce constau faptele pentru care răspund ordonatorii de

credite ai bugetelor publice, potrivit legii ?
a. organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului;
b. exercitarea controlului financiar preventiv;
c. plata cheltuielilor bugetare la termen;

5. Ce elemente se au în vedere la elaborarea proiectelor de legi

bugetare anuale de către Guvern ?
a. programele întocmite de ordonatorii secundari de credite
bugetare ;
b. prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali numai pentru
anul pentru care se elaborează bugetul public ;
c. memorandumuri de finanţare externă ;

6. Ce cuprinde clasificaţia bugetară, în general, la venituri ?

a. numai venituri fiscale ;
b. numai impozitele directe ;
c. încasări din împrumuturi;
 7. Ce elemente se cuprind în proiectele legilor bugetare anuale ?
a. creditele bugetare pentru ordonatorii de credite terţiari;
b. bugetele ordonatorilor secundari de credite;
c. reglementări specifice exerciţiului bugetar respectiv;

8. În ce termen se întocmeşte Raportul public anual pe care

Curtea de Conturi îl prezintă Parlamentului cu observaţii
asupra conturilor de execuţie ale bugetelor publice ?
a. 3 luni de la primirea conturilor de execuţie;
b. 12 luni de la primirea conturilor de execuţie;
c. 6 luni de la primirea conturilor de execuţie;

9. Care sunt efectele încheierii exerciţiului bugetar anual ?

a. veniturile neîncasate până la 31 decembrie se vor încasa în
contul anului trecut;
b. cheltuielile neefectuate până la 31 decembrie nu pot fi
plătite în contul bugetului expirat;
c. atât veniturile neîncasate, cât şi cheltuielile neefectuate până la
31 decembrie vor fi considerate încasate, respectiv efectuate în
contul anului trecut;

10. Operaţiuni ce se derulează prin trezoreria statului sunt :

a. finanţarea definitivă a deficitelor din anii precedenţi ale
bugetelor locale;
b. emiterea certificatelor de trezorerie pentru
populaţie precum şi încasările şi plăţile pentru bugetul
de stat;
c. veniturile societăţilor comerciale;

11. Care sunt categorii de norme juridice care au ca obiect

finanţele publice?
a. cele privind înregistrarea societăţilor comerciale;
b. cele privind înregistrarea agenţilor economici cu capital de stat;
c. cele privind controlul financiar;

12. Marcaţi procedeele tehnice care se utilizează în execuţia

părţii de venituri a bugetului de stat:
a. utilizarea dispoziţiei de plată;
b. reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat de către
plătitorii de venituri impozabile;
c. plata prin virament;
13. Precizaţi care sunt factori în funcţie de care se face
repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor
bugetului de stat :
a. termenele de obţinere a creditelor bugetare ;
b. 15 martie a fiecărui an;
c. perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor;

14. Natura juridică a bugetului de stat poate fi, conform teoriilor

emise de literatura de specialitate :
a. natura de sursă de venituri;
b. natură de act juridic civil;
c. natura de lege.

15. Destinaţiile pentru care se pot utiliza disponibilităţile din

contul general al trezoreriei publice sunt :
a. finanţarea investiţiilor străine;
b. finanţarea definitivă a deficitelor bugetelor locale;
c. acordarea de împrumuturi pentru acoperirea unor
goluri temporare de casă la bugetele locale;

16. Cine are iniţiativă bugetară în România în privinţa bugetului

de stat?
a. un grup de senatori ;
b. Guvernul României;
c. Preşedintele României;

17. Marcaţi funcţiile finanţelor publice :

a. stimularea activităţilor productive;
b. reducerea şomajului;
c. funcţia de repartiţie;

18. Care sunt poziţiile subiecţilor raporturilor juridice financiare

?
a. egali în drepturi;
b. egali în obligaţii;
c. nu sunt egali în drepturi şi nici în obligaţii;

19. Care metodă de evaluare a volumului veniturilor şi

cheltuielilor bugetului de stat se utilizează în România ?
a. metoda majorării sau diminuării;
b. metoda autonomă sau a penultimei;
c. metoda evaluării directe, aplicându-se bugetul pe
programe;
20. Indicaţi ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale :
a. conducătorii direcţiilor de specialitate din Consiliul judeţean;
b. conducătorii instituţiilor sau serviciilor publice din subordinea
Consiliului judeţean;
c. preşedinţii Consiliilor judeţene şi primarii unităţilor
administrativ-teritoriale;

21. În totalul veniturilor bugetului de stat al României ponderea

cea mai mare o au :
a. împrumuturile de stat interne;
b. veniturile din impozite şi taxe;
c. transferurile primite din străinătate;

22. Care dintre veniturile bugetare de mai jos sunt datorate

bugetelor locale?
a. accizele;
b. taxele vamale;
c. impozitul pe clădiri;

23. Cine răspunde în faţa Parlamentului României pentru

executarea legii bugetului de stat?
a. Preşedintele Curţii de Conturi;
b. Guvernatorul Băncii Naţionale a României;
c. Guvernul României.

24. Ce soluţie se aplică în România dacă bugetul de stat nu a fost

aprobat în timp util de către Parlament ?
a. dacă nu a fost aprobat de către Parlament până la 31 decembrie,
proiectul legii bugetului se consideră adoptat în forma înaintată
de Guvern;
b. dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel
puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se
aplică în continuare prevederile bugetului pe anul
încheiat până la adoptarea noului buget;
c. cheltuielile bugetare lunare se finanţează în proporţie de 1/3 din
volumul aprobat al acestora pe exerciţiul bugetar expirat;

25. În cursul exerciţiului bugetar, legea anuală a bugetului de

stat poate fi modificată prin legi rectificative adoptate de
Parlament :
a. poate fi modificată numai în semestrul I;
b. este posibilă numai o singură rectificare a legii bugetului de stat;
 c. sunt posibile mai multe rectificări ale legii bugetului de
stat, în cursul exerciţiului bugetar.

26. Este adevărat că împrumuturile de stat utilizate în mod

neproductiv nu produc valoare ?
a. da, produc valoare;
b. nu produc valoare ;
c. sunt rentabile pentru firme private ;

27. Corespunde adevărului că împrumuturile de stat folosite în

mod neproductiv sunt purtătoare de dobânzi ?
a. da, este adevărat;
b. nu este adevărat;
c. produc beneficii pentru societăţi comerciale;

28. Este adevărat că numai împrumuturile de stat contractate în

scopuri neproductive influenţează pozitiv asupra creşterii
economice?
a. da, este adevărat;
b. nu este adevărat;
c. influenţează pozitiv rezultatele financiare ale unităţii;

29. Cine are competenţa de a aproba bugetul asigurărilor sociale

de stat în ţara noastră?
a. Camera Deputaţilor;
b. preşedintele României;
c. Camerele reunite ale Parlamentului;

30. Care organe nu au atribuţii de control asupra executării

bugetelor locale din România?
a. organele de control financiar ale Ministerului
Finanţelor Publice;
b. Curtea de Conturi;
c. consiliile locale.

31. Ce reglementare importantă instituie Legea nr. 500/2002

pentru întărirea principiului unităţii bugetare ?
a. obligaţia Guvernului de a propune Parlamentului
modificarea unor acte normative pentru desfiinţarea
veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie specială incluse
în bugetul de stat;
b. formularea mai completă a proiectelor de legi de rectificare a
bugetului de stat;
 c. nu se admite perceperea unui venit public pentru finanţarea
unei anumite cheltuieli;

32. Care sunt principale nevoi pentru care statul recurge la

venituri extraordinare?
a. pentru acoperirea cheltuielilor publice ce depăşesc
veniturile fiscale;
b. pentru publicitatea bugetului;
c. pentru organizarea de noi ministere;

33. Indicaţi care sunt avantaje ale împrumuturilor de stat:

a. consolidează patrimoniul statului prin valorile viitoare
reale create ca urmare a întrebuinţării în folos public a
sumelor de bani împrumutate;
b. cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare;
c. angajează generaţiile viitoare obligându-le să suporte cheltuielile
de rambursare contractate mai ales pe termene lungi;

34. În raport de spaţiul geografic, distingem următoarele

categorii de împrumuturi de stat:
a. împrumuturi bugetare;
b. împrumuturi interne;
c. împrumuturi bancare;

35. În ce scopuri se contractează împrumuturile de stat?

a. susţinerea balanţei de plăţi şi a rezervei valutare;
b. stimularea sectoarelor productive din economie;
c. sprijinirea unor agenţi economici;

36. Indicaţi sursele de plată pentru serviciul datoriei publice

guvernamentale:
a. sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor finali;
b. fondul de rulment;
c. fondurile de asigurare obligatorie;

37. Titlurile de stat pot fi oferite spre vânzare sub condiţia ca

oferta să includă cel puţin următoarele elemente:
a. numai denumirea şi valoarea titlurilor de stat oferite;
b. forma împrumutului de stat reprezentat prin titluri
aferente - cu discont sau purtător de dobândă;
c. numai data scadenţei;
38. Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru emiterea garanţiilor de
stat pentru împrumuturi contractate de agenţi economici sau
autorităţi ale administraţiei publice?
a. acceptarea de către agentul economic sau autoritatea
administraţiei publice a garanţiei de stat;
b. încheierea unei convenţii între Ministerul Finanţelor
Publice, în calitate de garant, şi beneficiarul garanţiei
care să prevadă drepturile şi obligaţiile părţilor;
c. aprobarea Parlamentului;

39. Sursele de constituire a Fondului de risc pentru acoperirea

riscurilor financiare prevăzute de Legea nr.313/2004 sunt
următoarele:
a. fondurile de asigurare obligatorie;
b. fondurile proprii ale instituţiilor publice;
c. dobânzile la disponibilităţile aflate în contul fondului
de risc;

40. Care sunt cazurile de încetare a valabilităţii garanţiilor de

stat, conform Legii nr.313/2004?
a. termenul de plată prevăzut în scrisoarea de garanţie a
expirat;
b. obligaţiile aferente împrumutului garantat de stat sunt achitate
parţial;
c. prelungirea acordului de împrumut subsidiar;

41. În activitatea de contractare şi de administrare a datoriei

publice guvernamentale, Ministerul Finanţelor Publice
urmăreşte, ţinând seama de condiţiile de piaţă, următoarele
obiective:
a. diversificarea bazei de creditori;
b. riscul de credit;
c. riscul de piaţă;

42. Ministerul Finanţelor Publice, ca singur contractant şi

administrator al datoriei publice guvernamentale directe şi
garantate are pentru îndeplinirea acestui scop autoritatea de
a intreprinde următoarele activităţi:
a. emite scrisori de garanţie pentru împrumuturi;
b. diversifică baza de creditări;
c. prezintă decadal Guvernului şi Parlamentului situaţia
împrumuturilor contractate direct de stat;
43. Care sunt principalele operaţiuni autorizate să fie efectuate
de Ministerul Finanţelor Publice pentru administrarea
riscurilor asociate portofoliului datoriei publice
guvernamentale?
a. riscul de credit;
b. răscumpărarea titlurilor de stat pe piaţa secundară;
c. solicitarea avizului Ministerului Justiţiei;

44. Care sunt, în principal, datele care trebuie să fie cuprinse în

Registrele datoriei publice?
a. garanţiile refuzate a se acorda de stat;
b. nivelul ratelor dobânzilor;
c. creditele bugetare;

45. Care sunt categoriile de relaţii băneşti care formează obiectul

noţiunii de relaţii financiare în sens restrîns ?
a. relaţiile financiare propriu-zise, adică finanţele
publice, transfer nerambursabil;
b. finanţe private sau finanţe ale întreprinderilor;
c. relaţii de transfer a unei părţi din produsul social;

46. Indicaţi care sunt fazele funcţiei de repartiţie a finanţelor

publice:
a. faza de control financiar;
b. faza de distribuire (repartizare) a fondurilor publice pe
beneficiari, persoane juridice şi fizice;
c. faza de analiză a oportunităţii;

47. Este adevărat că funcţiile finanţelor intreprinderii sunt

următoarele?
a. funcţia de repartiţie şi funcţia de control;
b. funcţia de distribuire;
c. funcţia de personal;

48. Funcţia de repartiţie a finanţelor intreprinderii cuprinde:

a. numai formarea capitalului;
b. pe lângă formarea capitalului, funcţia de repartiţie se
manifestă şi cu ocazia stabilirii participării
întreprinderii la constituirea fondurilor comunităţii
locale sau a bugetului central;
c. numai la constituirea fondurilor speciale;

49. Funcţia de control a finanţelor intreprinderii se manifestă :

 a. atât în procesul utilizării capitalului cât şi stabilirii
obligaţiilor bugetare;
b. numai în procesul utilizării capitalului;
c. numai la stabilirea veniturilor bugetare;

50. Indicaţi direcţiile principale în care s-a orientat legislaţia

finanţelor publice între cele două războaie mondiale:
a. unificarea sistemului fiscal şi reforma fiscală radicală;
b. reforma constituţională;
c. măsuri pentru accelerarea executării silite;

51. Constatarea veniturilor publice provenite din taxe şi

contribuţii în cadrul administraţiilor locale, între cele două
războaiemondiale, se făcea de către comisii de constatare
locale compuse din:
a. delegatul serviciului financiar local, la oraşe, sau
notarul comunal, după caz, un consilier comunal
delegat şi un delegat al contribuabililor;
b. judecătorul de ocol şi un consilier comunal delegat;
c. un consilier comunal delegat şi un delegat al contribuabililor;

52. Cheltuielile bugetuluii de stat, în etapa după al doilea război

mondial şi, mai ales, după 1949, se efectuau, în principal,
pentru:
a. apărarea ţării, donaţii, cu destinaţie specială;
b. stimularea activităţilor productive;
c. pentru finanţarea economiei naţionale.

53. Care sunt categoriile de norme juridice care au ca obiect

finanţele publice?
a. cele privind creditul public şi controlul financiar;
b. cele privind finanţele intreprinderilor;
c. responsabilitatea instituţiilor publice;

54. Precizaţi care sunt categoriile de legi ordinare care cuprind

cele mai importante norme juridice financiare:
a. legile privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale;
b. legile fondului funciar;
c. legile bugetare anuale;

55. Principalele elemente ale raporturilor juridice financiare

publice sunt:
a. controlul financiar;
 b. stabilirea veniturilor publice;
c. subiecţii raporturilor juridice financiare publice;

56. Subiecţii raporturilor juridice privind finanţele publice

cuprind:
a. numai organele financiare de stat;
b. atât organele financiare de stat, cât şi persoanele
juridice şi fizice cu drepturile şi obligaţiile acestora;
c. numai persoanele juridice;

57. Elemente specifice care definesc bugetul public sunt:

a. veniturile bugetare;
b. impozitele pe venit;
c. act de autorizare şi de previziuni;

58. Care sunt principalele categorii de bugete publice care sunt

cuprinse în bugetul public naţional?
a. bugetele intreprinderilor cu capital de stat;
b. bugetul de stat şi bugetele locale;
c. bugetele societăţilor comerciale pe acţiuni;

59. Elementele specifice care definesc dreptul bugetar constau în:

a. procedura de formare, administrare, angajare şi
utilizare a fondurilor publice;
b. înlăturarea transferurilor ce se admiteau între bugetele locale;
c. excedentele bugetelor locale se includ în fondul de tezaur local;

60. Indicaţi excepţiile de la principiul universalităţii bugetului de

stat:
a. reconstituirea creditelor bugetare şi donaţiile, cu
destinaţie specială;
b. subvenţiile bugetare;
c. comisioanele percepute la unele servicii publice;

61. Pentru situaţiile în care apar goluri temporare de casă se

poate recurge la emisiune monetară sau la finanţare directă
de către bănci?
a. da, se poate recurge numai la emisiune monetară;
b. nu se poate recurge nici la emisiune monetară şi nici la
finanţare directă de către bănci;
c. da, se poate recurge numai la finanţare directă de bănci;
62. Nivelul de 2,7% din PIB al deficitului bugetar al României în
anul 2007 se încadrează în nivelul maxim admis pentru
introducerea monedei unice EURO?
a. da, se încadrează;
b. nu se încadrează;
c. nivelul maxim este de 2%;

63. Factorii care influenţează luarea deciziei privind adoptarea

modului de calcul al anului bugetar sunt, spre exemplu:
a. deficitul bugetar;
b. nivelul de dezvoltare a economiei;
c. prelevările agricole;

64. Sunt documente ce stau la baza elaborării proiectului

bugetului de stat următoarele:
a. propuneri de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor terţiari de
credite;
b. politici şi strategii sectoriale prezentate de către primarii de
oraşe;
c. posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.

65. Este necesară trecerea la bugetul pe programe pe termene

medii şi lungi, deoarece metodele clasice (tradiţionale) de
evaluare a cheltuielilor publice, de dimensionare a acestora,
au devenit limitate, întrucât:
a. se bazează pe un volum prea mare de informaţii;
b. nu urmăresc în primul rând eficienţa acţiunilor care se
intenţionează a se realiza;
c. urmăresc numai corelarea cheltuielilor la nivelul unor unităţi
care concură la înfăptuirea unui obiectiv din resurse bugetare;

66. Raportul comun al Comisiilor de buget-finanţe din Parlament

privitor la proiectul bugetului de stat face propuneri
motivate constând în:
a. adoptarea proiectului de buget, fără modificări;
b. propuneri de cheltuieli ale ordonatorilor de credite;
c. organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului;

67. Legile bugetare anuale cuprind în conţinutul lor următoarele

categorii de dispoziţii:
a. reglementări specifice pentru patru ani următori;
b. deficitul sau excedentul bugetar;
c. controlul totalităţii veniturilor şi cheltuielilor;
68. Sursele proprii ale bugetului Uniunii Europene se compun
din :
a. taxe prevăzute în tariful vamal comun şi prelevări
agricole;
b. prelevări din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
c. prelevări din impozitul pe profit;

69. Care sunt categoriile de control financiar ce se exercită în

Uniunea Europeană?
a. la nivelul execuţiei bugetare şi are în vedere
ordonatorii de credite şi contabilii;
b. controlul intern;
c. la nivelul statelor;

70. Misiunile Curţii Europene de Conturi sunt:

a. executarea bugetului;
b. de a angaja cheltuielile şi de a constata drepturile de încasat;
c. misiunea de recomandare, respective prezentarea de
observaţii privind executarea bugetului UE şi
recomandări privind descărcarea de gestiune a
Consiliului şi Parlamentului;

71. În procesul repartiţiei şi circulaţiei produsului social apar

relaţii băneşti care conduc la constituirea de fonduri pentru:
a. satisfacerea unor nevoi generale ale societăţii sau
pentru obţinerea sau repartizarea de profit;
b. investiţii în domeniul finanţelor private;
c. realizarea transferului unei părţi din produsul social în formă
bănească;

72. Relaţiile băneşti vizând formele valorii constituie:

a. finanţele publice;
b. aşa-numitele finanţe private sau finanţele
întreprinderilor;
c. fondurile bugetelor publice;

73. Din perioada descompunerii comunităţii gentilice şi

începutul orânduirii sclavagiste, când au apărut finanţele
într-o formă incipientă, în toate orânduirile finanţele au
acţionat ca:
a. relaţii specifice orânduirii sclavagiste;
b. relaţii fiscale;
 c. relaţii sociale de natură economică;

74. În ce raport se află sfera finanţelor cu cea a relaţiilor băneşti:

a. este mai restrânsă;
b. este mai cuprinzătoare;
c. este identică;

75. Sfera finanţelor include numai relaţiile băneşti care exprimă:

a. o schimbare a formelor valorii;
b. realizarea rolului şi funcţiilor statului;
c. un transfer de produs social (de venit naţional).

76. Relaţiile referitoare la formarea şi repartizarea fondurilor

bugetelor publice, având un caracter nerambursabil, sunt
relaţii financiare:
a. în sens restrâns;
b. în sens larg;
c. privind cheltuielile statului;

77. În scopul relaţiilor de asigurare, rambursabilitatea prestaţiei

are caracter:
a. aleatoriu;
b. obligatoriu;
c. temporar;

78. Relaţiile de credit şi cele de asigurare trebuie tratate drept:

a. categorii de relaţii băneşti care au la bază obligaţia de
rambursare;
b. categorii distincte şi autonome de relaţii băneşti;
c. categorii de relaţii băneşti în cadrul cărora rambursabilitatea
prestaţiei are caracter aleatoriu;

79. Mijlocul financiar şi juridic prin care statul procedează la

repartiţia sarcinilor publice, între persoanele fizice şi
persoanele juridice, cât mai rentabil posibil, îl reprezintă:
a. finanţele publice;
b. creditul public;
c. obligaţia fiscală;

80. Funcţia de repartiţie a finanţelor publice cuprinde două faze,

şi anume:
a. constituirea şi distribuirea fondurilor băneşti;
b. transferul şi constituirea fondurilor băneşti;
 c. mobilizarea şi transferul fondurilor băneşti.

81. În proporţie covârşitoare, resursele băneşti ale finanţelor

publice sunt mobilizate:
a. cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie;
b. având la bază principiul rambursabilităţii;
c. prin valorificarea unor bunuri proprietate de stat;

82. Distribuirea, cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a

finanţelor publice, este dată în competenţa autorităţilor
publice şi se face în raport cu:
a. oferta de resurse financiare;
b. oferta şi cererea de resurse financiare;
c. cererea de resurse financiare;

83. Distribuirea sau redistribuirea produsului intern brut prin

intermediul finanţelor publice are loc în cadrul aceluiaşi tip
de proprietate când:
a. are loc un transfer de resurse între stat şi unităţile sale
în ambele sensuri;
b. are loc un transfer de resurse între stat şi agenţii economici cu
capital privat sau mixt;
c. are loc un transfer de resurse între stat şi populaţie;

84. Richard şi Peggy Musgrave susţin existenţa a trei funcţii ale

finanţelor publice:
a. funcţia de alocare, de distribuire, de control;
b. funcţia de alocare, de distribuire, de repartiţie;
c. funcţiile de alocare, de distribuire, de stabilizare;

85. Concepţiile potrivit cărora rolul statului se reduce la

înfăptuirea sarcinilor şi funcţiilor tradiţionale, constând în
menţinerea ordinii interne, administrarea justiţiei şi a
lucrărilor publice, apărarea naţională sunt:
a. concepţii clasice;
b. concepţii moderne;
c. concepţii postmoderne;

86. Doctrina intervenţionistă, conform căreia statul este chemat

să exercite un rol activ în viaţa economică stă la baza:
a. concepţiilor clasice;
b. concepţiilor postmoderne;
c. concepţiilor moderne.
87. Armonizarea intereselor şi intervenţiei statului cu cele ale
sectorului privat reprezintă o trăsătură specifică:
a. a concepţiilor moderne;
b. a concepţiilor clasice;
c. a concepţiilor postmoderne (contemporane);

88. Clasificarea finanţelor în publice sau private se face în funcţie

de natura dreptului după care entităţile îşi conduc
activităţile:
a. public sau comercial;
b. financiar sau civil;
c. privat sau modern;

89. Piaţa financiară este un loc cadru de întâlnire între nevoile de

resurse băneşti ale întreprinzătorilor, ale producătorilor şi:
a. disponibilităţile băneşti ale societăţilor de asigurări;
b. disponibilităţile băneşti ale întreprinzătorilor;
c. disponibilităţile băneşti ale populaţiei.

90. Piaţa capitalului este o piaţă specifică, al cărei obiect îl

formează:
a. titlurile de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat);
b. plasamentele economiilor populaţiei;
c. disponibilităţile băneşti;

91. Dările de repartiţie şi dările de calitate reprezentau sursele

principale de venituri ale statului până în 1830 în:
a. Transilvania;
b. Ţara Românească şi Moldova;
c. Serbia;

92. Breslele şi birnicii reprezentau cele două mari categorii de

contribuabili în:
a. Ţara Românească şi Moldova;
b. Transilvania;
c. Serbia;

93. Adevărata reformă financiară s-a realizat în Ţările Române

prin:
a. Patenta împărătesei Maria Tereza de la 1754;
b. Convenţia de la Paris;
c. Regulamentul Organic;
94. Unificarea sistemului fiscal, reforma fiscală radicală şi
măsurile pentru echilibrarea bugetului public reprezintă cele
trei direcţii principale de orientare a legislaţiei finanţelor
publice:
a. în perioada 1886-1904;
b. în timpul războiului din 1916-1918;
c. după 1918;

95. Funcţionarii din domeniul fiscal au fost împărţiţi în

funcţionari aparţinând serviciilor de constatare a
impozitelor şi funcţionari aparţinând serviciilor de încasări
şi plăţi, prin reforma din:
a. 1929;
b. 1921;
c. 1923;

96. Principalul izvor al dreptului finanţelor publice îl constituie:

a. Constituţia;
b. Legea privind finanţele publice;
c. Legea privind finanţele publice locale;

97. Bugetul propriu al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale

care are personalitate juridică se aprobă anual prin:
a. hotărâri de guvern;
b. hotărâri ale consiliilor acestor unităţi;
c. lege;

98. Drepturile şi îndatoririle ce revin celor doi subiecţi ai

raporturilor juridice privind finanţele publice reprezintă:
a. conţinutul raporturilor juridice financiare publice;
b. obiectul raporturilor juridice financiare publice;
c. activităţi de natură organizatorică în materie bugetară;

99. Raporturile juridice care implică încasarea şi plata unor

sume (impozite, taxe, etc.) au şi un obiect material,
reprezentat de:
a. drepturile şi îndatoririle ce revin subiecţilor raporturilor juridice
privind finanţele publice;
b. îndatorirea de a executa obligaţia financiară;
c. sumele de bani respective.
100. Raporturile juridice financiare pot fi grupate în raporturi
bugetare, raporturi fiscale, raporturi de credit public,
raporturi privind emisiunea şi circulaţia bănească, raporturi
valutare, raporturi de control financiar, în funcţie de:
a. acţiunile referitoare la administrarea fondurilor publice;
b. acţiunile de control financiar;
c. particularităţile obiectului lor.

101. În domeniul privat, normele juridice privind finanţele publice

acţionează pentru:
a. stabilirea şi încasarea veniturilor publice de la toţi
contribuabilii;
b. formarea fondurilor necesare pentru finanţarea acţiunilor de
interes general al societăţii;
c. administrarea fondurilor necesare pentru finanţarea acţiunilor
de interes general al societăţii;

102. Cele trei elemente specifice ale bugetului public sunt:

a. act administrativ, act de autorizare, lege;
b. act de previziuni, act de autorizare, act anual;
c. act de previziuni, act-condiţiune de natură administrativă, act
administrativ;

103. În România, cuvântul „buget” apare pentru prima dată în:

a. Regulamentul Organic al Munteniei şi Moldovei (1831-
1832);
b. condicile de venituri şi cheltuieli din vremea lui Gheorghe Vodă,
relative la Moldova;
c. condicile de venituri şi cheltuieli din vremea lui Brâncoveanu,
relative la Muntenia;

104. Principiul universalităţii, ca principiu al dreptului bugetar,

presupune ca toate veniturile publice să se realizeze numai în
cadrul:
a. bugetului public;
b. bugetului asigurărilor sociale de stat;
c. bugetului trezoreriei statului;

105. Donaţiile, fondurile de sprijin şi reconstituirea creditelor

bugetare sunt excepţii de la principiul:
a. specializării bugetare;
b. unităţii bugetare;
c. universalităţii.
106. Principiul unităţii bugetare implică:
a. înscrierea într-un singur act tuturor veniturilor şi
cheltuielilor publice;
b. perceperea unui venit public pentru finanţarea unei anumite
cheltuieli bugetare;
c. cuprinderea în bugetul public a veniturilor şi cheltuielilor
publice cu sumele lor totale în sume brute;

107. Creditele aprobate din fondurile speciale neutilizate la finele

anului bugetar se reportează în anul viitor, cu păstrarea
destinaţiei iniţiale, ceea ce constituie o excepţie de la:
a. principiul unităţii bugetare;
b. principiul specializării bugetare;
c. principiul anualităţii;

108. Principiul echilibrului bugetului public implică faptul ca:

a. veniturile bugetului public să acopere integral
cheltuielile publice;
b. niciun venit public să nu poată fi instituit decât cu acordul
Parlamentului;
c. nu este admisă perceperea unui venit public pentru finanţarea
unei anumite cheltuieli;

109. Principiul neafectării veniturilor bugetare presupune:

a. că veniturile încasate la buget se utilizează pentru anumite
categorii de cheltuieli;
b. folosirea raţională a fondurilor;
c. că veniturile încasate la buget se depersonalizează.

110. Elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică

pentru anul bugetar în discuţie şi proiecţia acesteia în
următorii 3 ani este asigurară de:
a. Guvern;
b. Parlament;
c. Ministerul Finanţelor;

111. Supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor

de rectificare şi a contului general anual de execuţie este
asigurată de:
a. Guvern;
b. Ministerul Finanţelor Publice;
c. Banca Naţională a României;
112. Examinarea periodică a execuţiei bugetare şi stabilirea
măsurilor pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului
bugetar este asigurată de:
a. Ministerul Finanţelor Publice;
b. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
c. Guvern;

113. Aprobarea clasificaţiilor bugetare precum şi a modificărilor

acestora se face de către:
a. Guvern;
b. Ministerul Finanţelor Publice;
c. Banca Naţională a României;

114. Pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de

rectificare precum şi ale legilor privind aprobarea contului
general anual de execuţie se asigură de:
a. Ministerul Finanţelor Publice;
b. Guvern;
c. Parlament;

115. Bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat se

elaborează anual de către:
a. Guvern;
b. Parlament;
c. Trezoreria statului;

116. Bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat se

aprobă de:
a. ordonatorii principali de credite;
b. Guvern;
c. Parlament.

117. Bugetul asigurărilor sociale de stat se adoptă:

a. prin lege separată de legea bugetului de stat;
b. prin aceeaşi lege cu cea a bugetului de stat;
c. prin hotărâre de guvern;

118. Bugetul trezoreriei statului presupune:

a. operaţiuni de încasări şi plăţi între societăţi comerciale cu
capital privat;
b. operaţiuni de încasări şi plăţi de şi către instituţiile
publice;
 c. operaţiuni de încasări şi plăţi între persoane fizice;

119. Competenţa de aprobare a bugetelor locale aparţine:

a. consiliilor locale şi consiliilor judeţene;
b. primarului;
c. ordonatorilor principali de credite;

120. Ministrul Finanţelor Publice transmite ordonatorilor

principali de credite o scrisoare-cadru care va specifica
contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite
proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora,
precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern:
a. până la data de 1 iunie a fiecărui an;
b. până la data de 15 iunie a fiecărui an;
c. până la data de 15 iulie a fiecărui an;

121. Autorizarea creditelor bugetare aprobate se face:

a. pentru întreaga durată a exerciţiului bugetar;
b. trimestrial;
c. semestrial;

122. Alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe

ordonatori principali de credite şi, în cadrul acestora, pe
capitole:
a. nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate la alte
articole de cheltuieli;
b. nu pot fi majorate, dar pot fi virate şi utilizate la alte articole de
cheltuieli;
c. pot fi majorate, dar nu pot fi virate şi utilizate la alte articole de
cheltuieli.

123. Creditele bugetare aprobate pentru un anumit ordonator

principal de credite:
a. se pot vira şi utiliza pentru finanţarea altui ordonator principal
de credite;
b. nu se pot vira şi utiliza pentru finanţarea altui
ordonator principal de credite;
c. se pot vira şi utiliza, în anumite condiţii, pentru finanţarea altui
ordonator principal de credite;

124. Creditele bugetare aprobate la un capitol:

a. pot fi utilizate numai în anumite condiţii pentru finanţarea altui
capitol;
 b. pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol;
c. nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol;

125. Virările de credite bugetare de la capitolele care au fost

majorate din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie
la dispoziţia Guvernului:
a. sunt interzise de lege;
b. sunt permise de lege;
c. sunt permise de lege în anumite condiţii;

126. Metoda autonomă, metoda majorării (diminuării) şi metoda

evaluării directe reprezintă:
a. metode de impunere;
b. metode moderne de evaluare a veniturilor şi cheltuielilor
bugetare;
c. metode clasice de evaluare a veniturilor şi cheltuielilor
bugetare.

127. Efectuarea de calcule pentru fiecare sursă de venit şi fiecare

categorie de cheltuieli reprezintă:
a. metoda autonomă;
b. metoda majorării (diminuării);
c. metoda evaluării directe;

128. În situaţia când preşedintele României are obiecţiuni la

proiectul legii bugetului de stat poate cere:
a. reexaminarea acestuia;
b. respingerea acestuia;
c. blocarea procedurii de adoptare;

129. Promulgarea legii este operaţiunea finală a procedurii

legislative şi constă în emiterea unui decret de promulgare de
către:
a. Preşedintele României;
b. primul ministru al României;
c. Parlamentul României;

130. Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului

bugetar prin legi de rectificare cărora li se aplică:
a. proceduri speciale;
b. proceduri diferite de cele ale legilor bugetare iniţiale;
c. aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare iniţiale;
131. Legile de rectificare trebuie să fie elaborate cel mai târziu:
a. la data de 30 noiembrie;
b. la data de 31 decembrie;
c. la data de 15 noiembrie;

132. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor din

bugetul de stat, pe capitole de clasificaţie bugetare este o
atribuţie ce revine:
a. Guvernului;
b. ordonatorilor principali de credite;
c. Ministerului Finanţelor Publice;

133. Deschiderea creditelor bugetare şi alimentarea cu fonduri a

conturilor bancare deschise pentru ordonatorii principali de
credite este o atribuţie ce revine:
a. Ministerului Finanţelor Publice;
b. ordonatorilor secundari de credite;
c. Guvernului;

134. Efectuarea transferurilor către autorităţile colectivităţilor

locale, în limitele prevăzute în bugetul de stat în funcţie de
necesităţile execuţiei bugetare este o atribuţie ce revine:
a. ordonatorilor principali de credite;
b. Ministerului Finanţelor Publice;
c. ordonatorilor secundari de credite;

135. Efectuarea controlului preventiv şi de gestiune asupra

veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi controlul de
gestiune asupra patrimoniului public este o atribuţie
exercitată de:
a. Ministerului Finanţelor Publice;
b. Guvernului;
c. ordonatorilor principali de credite;

136. Conducerea trezoreriei naţionale e asigurată de:

a. Banca Naţională a României;
b. Guvern;
c. Ministerul Finanţelor Publice;

137. Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita

creditelor bugetare repartizate şi aprobate legal reprezintă
obligaţia:
a. ordonatorilor de credite;
 b. Guvernului;
c. Ministerului Finanţelor Publice;

138. Organizarea monitorizării programului de achiziţii publice şi

a programului de lucrări de investiţii publice reprezintă
obligaţia:
a. Guvernului;
b. ordonatorilor de credite;
c. Ministerului Finanţelor Publice;

139. Blocarea sau reducerea utilizării unor credite constatate ca

fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor
principali de credite se poate face de către:
a. Ministerul Finanţelor Publice;
b. ordonatorii principali de credite;
c. Parlamentului

140. Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, a

bugetului asigurărilor sociale de stat şi celelalte conturi
anuale de execuţie se aprobă prin lege după verificarea
acestora de către:
a. Ministerul Finanţelor Publice;
b. ordonatorii principali de credite;
c. Curtea de conturi;

141. Împrumutul public reprezintă un acord de voinţă al părţilor

de unde rezultă caracterul:
a. contractual al acestuia;
b. rambursabil al acestuia ;
c. oneros al acestuia;

142. Existenţa unei contraprestaţii în sarcina statului sub forma

unor dobânzi, comisioane, sau alte avantaje acordate
creditorilor, convenite prin contract, arată:
a. caracterul oneros al împrumutului public;
b. caracterul rambursabil al împrumutului public;
c. caracterul contractual al împrumutului public;

143. Împrumutul public trebuie autorizat în prealabil de către

Parlament, de unde rezultă:
a. caracterul gratuit al împrumutului public;
b. caracterul rambursabil al acestuia;
 c. caracterul legal al acestuia.

144. Garantarea împrumuturilor interne şi externe se face de

către Guvern, numai prin:
a. Ministerul Finanţelor Publice;
b. Trezoreria statului;
c. Comisia de buget-finanţe a Parlamentului;

145. Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului este

folosit pentru:
a. realizarea politicii cheltuielilor publice;
b. cheltuieli urgente sau neprevăzute;
c. îndeplinirea parteneriatului public-privat;

146. Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se utilizează

pentru:
a. finanţarea unor acţiuni urgente împotriva
calamităţilor;
b. finanţarea regiunilor defavorizate;
c. subvenţionarea agenţilor economici;

147. Controlul politic al execuţiei bugetului public se efectuează de

către:
a. Preşedintele României;
b. Guvern;
c. Parlamentul României;

148. Ministerul finanţelor publice poate utiliza fondurile în valută,

contractate pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei publice
guvernamentale pentru:
a. plata serviciului datoriei publice;
b. importuri de materii prime;
c. răscumpărarea titlurilor de stat pe piaţa secundară;

149. Singurul contractant şi administrator al datoriei publice

guvernamentale directe şi garantate este:
a. Ministerul Finanţelor Publice;
b. Parlamentul României;
c. Guvernul României;

150. Titlurile de valoare şi împrumuturile de la societăţile

comerciale bancare sau de la alte instituţii de credit sunt
instrumente ale:
a. consiliilor locale;
b. instituţiilor publice;
c. datoriei publice locale;