Sunteți pe pagina 1din 4

c

c
c
Anul 1949 este cel în care s-au pus bazele unei alian e politico-militare,
prin semnarea Tratatului Atlanticului de Nord la data de 4 aprilie, alian a
cunoscuta astăzi sub numele NATO. c
Numele complet al organismului interna ional este Organizatia Tratatului
Atlanticului de Nord i a fost creat pentru a stabili care sunt alia ii europeni ai
SUA, în eventualitatea unui atac al fostei URSS împotriva ărilor europene. Drept
urmare SUA ar fi considerat eventualul atac rusesc, ca un atac împotriva ei însă i.

Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice a dispărut şi pericolul pentru


securitatea euroatlantică generat de către aceasta. Din păcate însă, căderea zidului
berlinez nu a însemnat şi instaurarea unei securităţi şi stabilităţi depline pe
continentul european, noi provocări făcîndu -şi rapid apariţia (de exemplu
conflictele interetnice sau, mai recent, terorismul). În aceste condiţii s -a impus
necesitatea reformării Alianţei şi direcţionării spre noi priorităţi. Astfe l, în prezent
NATO incearcă să întărească securitatea şi stabilitatea euroatlantică prin: păstrarea
legăturii transatlantice; menţinerea unor capabilitaţi militare eficace şi suficiente
pentru descurajare şi apărare, pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni ale
NATO; întărirea capacităţii de gestionare cu succes a crizelor; continuarea
procesului de deschidere faţă de noi mem bri şi urmărirea constantă a relaţiilor de
parteneriat, cooperare şi dialog cu celelalte ţări ca parte a abordării problemelor de
securitate euroatlantică prin cooperare, inclusiv în domeniul controlului
armamentelor şi dezarmării.

În prezent NATO cuprinde un numar de 28 de ări membre, i anume:


Albania, Belgia, Bulgaria, Canada,Croa ia, Cehia, Danemarca, Estonia, Franta,
Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda,
Norvegia, Polonia, România, Portugalia, Slovacia, Slov enia, Spania, Turcia,
Regatul Unit al Marii Britanii, Statele Unite ale Americii i 22 de ări partenere
printre care se numără i Republica Moldova - Secretarul General al NATO este
Anders Fogh Rasmussen.
Toate ţările care aleg să facă parte din structura militară a NATO contribuie
cu forţe armate care, împreună, constituie structura militară int egrată a Alianţei. În
concordanţă cu principiile fundamentale care guvernează relaţia dintre instituţiile
politice şi militare în ţările democratice, structura militară integrată rămâne sub
îndrumare şi control politic la cel mai înalt nivel.

Rolul structurii armate integrate este de a oferi cadrul organizaţional pentru


apărarea teritoriului ţărilor membre împotriva ameninţării la adresa securităţii şi
stabilităţii lor, potrivit Articolului 51 din Tratatul Atlanticului de Nord.

În cadrul acestei structuri armate integrate, Alianţa menţine capacităţile


militare necesare îndeplinirii întregului spectru al activităţilor NATO. În ceea ce
priveşte apărarea colectivă prevăzută de Articolul 5 al Tratatului de la Washington,
forţele militare combinate ale Alianţei trebuie să fie capabile să descurajeze orice
potenţial act de agresiune împotriva acesteia, iar în cazul în care un atac s -ar
produce, să oprească avansarea agresorului la cât mai mare distanţă cu putinţă, şi
să garanteze independenţa politică şi integrita tea teritorială a statelor membre.
Totodată, forţele armate trebuie să fie pregătite să contribuie la prevenirea
conflictelor şi să dirijeze operaţiunile de rezolvare a crizelor de tip non -Articol 5.
Forţele Alianţei au un rol esenţial în promovarea cooper ării şi înţelegerii cu
partenerii NATO şi cu alte state, mai ales în cadrul ajutorului acordat ţărilor
partenere în pregătirea pentru o potenţială participare la operaţiunile Parteneriatului
pentru Pace aflate sub comanda NATO.

Astfel, ele contribuie la menţinerea păcii, la asigurarea intereselor comune în


materie de securitate ale membrilor Alianţei, precum şi la păstrarea securităţii şi
stabilităţii zonei euro-atlantice. Cel mai semnificativ exemplu al acestui nou rol îl
constituie desfăşurarea fără precedent a forţelor militare ale NATO, alături de cele
ale altor ţări, în Bosnia-Herţegovina, unde Alianţa a fost mandatată de către
Naţiunile Unite, la finele anului 1995, să pună în practică aspectele militare ale
Acordului de Pace de la Dayton.

cc
 c 

Actualmente, 
 c   intenţionează să se angajeze în
reformarea tuturor structurilor naţionale de securitate şi apărare în vederea
edificării capacităţilor adecvate pentru asigurarea securităţii naţiunii şi în scopul de
a dispune de capacităţi pentru a contribui la operaţiuni internaţionale l a nivelul
potrivit. În acest context, colaborarea cu Alianţa Nord -Atlantică prezintă mai multe
avantaje: beneficierea de consultări, expertizări şi facilităţi de acces la informaţii,
folosirea experienţei NATO în domeniul gestiunii situaţiilor de criză, în tărirea
capacităţii de rezistenţă faţă de noile provocări internaţionale ce pot afecta
securitatea naţională a oricărui stat (precum terorismul), ş.a. De remarcat e faptul
că o colaborare cu NATO nu presupune neapărat şi renunţarea la statutul de
neutralitate a statului, principiu prevăzut la art. 11 din Constitu ua Republicii
Moldova.

þn urma vizitei D-lui Vladimir FILAT la Bruxelles, Prim-ministru a avut o


întrevedere cu Secretarul General -adjunct NATO, Claudio BISONGIERO.
Referindu-se la perspectivele cooperării RM-NATO, D-nul FILAT a subliniat
interesul pentru dezvoltarea cooperării pra ctice cu Alianţa Nord-Atlantică în
conformitate cu IPAP (Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica
Moldova - NATO). Prim-ministrul Republicii Moldova a dat o apreciere înaltă
sprijinului NATO în implementarea reformelor în domeniul securităţii şi apărării,
abordînd totodată posibilitatea extinderii acestuia. La rîndul său, înaltul oficial
NATO a remarcat susţinerea Alianţei pentru neutralitatea Republicii Mo ldova
relevînd, totodată, poziţia fermă a NATO privind retragerea muniţiilor şi trupelor
străine de pe teritoriul Republicii Moldova. Dl Claudio BISONGIERO a apreciat,
de asemenea, participarea a 5 elicoptere moldoveneşti în misiunile umanitare cu
mandat al ONU din Afganistan, ceea ce reprezintă o contribuţie netă la
consolidarea stabilităţii şi securităţii internaţionale.

cc  ccc c

O etapã importantã în evolu ia i transformarea zonei a reprezentat -o


procesul de extindere al NATO spre estul continentului, până pe coasta de vest a
Mării Negre. Reconfigurarea dispozitivului NATO spre estul continentului, prin
includerea României i Bul gariei, plasează pentru prima dată cele ase ări
riverane Mãrii Negre într-o pozi ie de paritate numericã: trei state membre ale
NATO (România, Bulgaria i Turcia) la sud i vest, i alte trei state, riverane
Mãrii Negre, dar nemembre ale NATO (Georgia, Ucraina i Federa ia Rusã) la
nord i est. În aceste condi ii, Marea Neagrã înceteazã sã mai fie o mare aflatã
exclusiv sub influen a ãrilor ex -sovietice i devine o mare în care
prezen aAlian ei Nord-Atlantice, prin cele trei state membre, nu mai este
simbolicã, ci substan ializatã în delimitarea unor noi dimensiuni geostrategice. În
consecin ã, extinderea NATO, transformarea internã aAlian ei, eforturile de
securizare a grani ei sale estice i dislocarea trupelor americane pot fi appreciate
ca fiind subiecte interconectate care reflectã interesul evident manifestat de NATO
în a pune zele unui nou centru strategic în regiunea Mãrii Negre care sã lege
Europa de Caucaz i de Orientul Mijlociu. Însã persistenâ a conflictelor în
regiune i fragilitatea institu iilor na ionale sugereazã cã un sistem geopolitic
func ional în zona Mãrii Negre nu se va realiza prea repede. Din aceste motive,
putem aprecia cã, cel pu in pe termen scurt i mediu, Marea Neagrã va fi încã o
regiune euroatlanticã insuficient dezvoltatã i, în consecin ã, va avea nevoie de o
strategie de securitate i apãrare dublatã de o strategie de dezvoltare economico -
socialã realã.

Interesul comunitã ii euroatlantice fa ã de regiunea Mãrii Negre nu este


clar definit, existând în continuare abordãri diferite rezultate, pe de o parte, din
promovarea unui interes bine conturat în regiune mai ales din partea Statelor Unite
i, pe de altã parte, din dorin a unor state europene i organiza ii de a preveni
iritarea Rusiei. Federa ia Rusã face eforturi conside rabile în a- i men ine i
consolida influen a politico -militarã i economicã în zonã, iarAlian a nu are
deocamdatã o strategie euroatlanticã clarã, o abordare regionalã care sã aducã mai
multã stabilitate i prosperitate în zonã, de i existã premise pentru implementarea
unei asemenea strategii.