Alexandru III cel Mare- Alexandru Macedon

(356-323 i.e.n.)

A fost un mare rege al Macedoniei, intre anii 336-323 i.e.n. In 356 se nastea la
Pella, in capitala Macedoniei  semibarbare  , potrivit traditiei in chiar noaptea in care
era incendiat vestitul templu al zeitei Artemis din Efes, Alexandru, fiul energicului rege
domnitor FilipII si al ambitioasei printese epirote Olimpia. La numai 20 de ani el mos-
tenea tronul unui stat devenit hegemon al Peninsulei Balcanice, 13 ani mai tarziu se
sfar- sea din viata, la capatul unui destin fara egal, in stravechea metropola a lui
Hammurabi
si Nabucodonosor de pe Eufrat. In acest scurt rastimp, tanarul macedonean strabatuse,
in fruntea unei armate care l-a urmat orbeste, fara a cunoaste o singura data infrange-
rea, aproape 20 000 de km, constituind, pe cuprinsul a trei continente, un imperiu care
avea ca hotare Marea Adriatica si Oceanul Indian, Dunarea, Muntii Caucaz, Hinducus
si Desertul Nubiei, cea mai intinsa alcatuire statala pe care lumea antica o cunoscuse
pana atunci. Civilizatia greaca, raspandita pana la Indus, Gange, Nil, dadea nastere,
pentru secole, unui nou univers, cel elenistic. Fscinanta personalitate a lui Alexandru,
plasmuita din trasaturi dintre cele mai contradictorii, i-a preocupat pe toti cei care, din
antic si pana astazi au incercat sa descifreze resorturile acestui uluitor destin : barbar
aspru si rezistent, dar in egala masura grec rafinat, vointa de fier neabatuta, tempera-
ment vulcanic, pasionat, capabil de nebanuita tandrete, minte visatoare, dar actiune
lucida si pragmatica, imaginatie inflacarata, dar deciziighidate de cea mai rece ratiu-
ne de stat, inegalabil geniu strategic si tactic in pregatirea confruntarilor, anihilat de an-
gajarea irationala in lupta prin care pierdea complet controlul asupra conducerii ulteri-
oare a bataliei, curaj nebun, generozitate extravaganta, prietenie coplesitoare si izbuc-
niri nestepanite duse pana la crima, spirit enciclopedic si ratinalist, capabil sa urmeze
drumurile dictate de ratiune, dar si pe cele ale iluminarilor, viziunilor abisale si mistice.
La 16 ani Filip II ii icredinteaza primele sarcini in afacerile statului, iar in 338, in
batalia de la Cheroneea, Alexandru este comandantul cavaleriei, a carei sarja zbrobeste
batalionul sacru teban. Dupa casatoria lui Filip II cu Cleopatra, in urma unor intrigi de
palat, Alexandru cade in dizgratie si este indepartat de cercul sau de prieteni de la curte.
Revenit la Pella, Alexandru preia la 20 de ani tronul dupa asasinarea tatalui sau(de care
se pare ca Olimpia nu a fost chiar straina), sprijinit si de generalii Antipatros si Parme-
nion. In vederea asigurarii securitatii garnitei septrentionale a Macedoniei, Alexandru
interprinde 335 campanii in Illyria si Tracia; cu aceasta ocazie are loc si traversarea
Dunarii, urmata de demonstratia de forta de o zi impotriva getilor din Campia Muntea-
na. Asigurandu-si sprijinul Atenei, Arcadiei si Elidei, Teba se rascoala in octombrie 335
Impotriva autoritatii macedoniene. La numai 11 zile de la declansarea insurectiei,
Alexandru ajunge in fata zidurilor Tebei, cucerete si distruge orasul, vanzand locuitorii
ca sclavi ; la sfatul lui Focion, Atena este iertata. Confirmat ca hegemon al Ligii Hele-
nice de la Corint, Alexandru initiaza in 334 celebra campanie impotriva Imperiului Ahe-
menid, vizand eliminarea definitiva a influentei persane din Mediterana Orientala.
Generalul Antipatros este numit regent al Macedoniei si strateg al Europei, primind
misiunea de a asigura pacea in Peninsula Balcanica, din Pelopones la Dunare.
In fruntea unei armate de 30 000 de pedestri si 5000 de calareti, sprijinit de 160 de
triere grecesti, Alexandru traverseaza la Abidos Hellespontul, debarcand pe pamantul
Asiei Mici. In statul lui major se afla generali experimentati ai tatalui sau, precum Par-
menion, Pediccas, Crateros sau impetuosii tovarasi din copilarie si tinerete-Hefaistion,
Filotas, Ptolemeu Lagos s.a. Prima confruntare cu armata satrapilor persani are loc in
mai 334, pe raul Granicos, si se incheie cu victoria macedoneana ; Alexandru ocupa in
continuare Misia, Lidia, Caria, Licia, Pisidia, Frigia. Oeasele grecesti eliberate- Efes,
Milet, Halicarnas- li se acorda libertatea, regimuri democratice inlocuind conducerile
oligarhice de pana acum. Traversand Cappadocia, apoi Muntii Tauros, Alexandru pa-
trunde in anul 333 in Cilicia, unde Issos, la portile Siriei, il astepta “Marea armata”
stransa de Darius III. Desi inferior numeric, Alexandru obtine aici o categorica victorie,
tabara, familia si tezaurul suveranului ahemenid cazand in mainile invingatorului.
Oferta
de pace pe care o face Darius III este respinsa ferm de Alexandru. Cu infrangerea Impe-
riului Persan, eliberarea Asiei Mici si a cetatilor grecesti din Ionia, Alexandru realizase
obiectivele fixate de Liga Helenica si probabil si de Filip II ; refuzand propunerile suve-
ranului persan, Alexandru se angaja deja intr-o noua etapa a aventurii sale, cucerirea
intregului Imperiu Ahemenid. Vizand neutralizarea flotei persane care opera in Medite-
rana, incitand spiritele antimacedonene si amenintand legaturile cu patria, Alexandru ia
in stapanire orasele feniciene care isi deschid portile- Arados, Byblos, Sidon, cucerind,
la capatul unui dificil asediu de 7 luni, Tyrul. Cu moartea grecului Memnon in Rhodos,
abilul si tenacele comandant al trupelor de mercenari ai lui Darius III, ia sfarsit si incer-
carea persana de a declansain Grecia o rascoala a cetatilor nemultumite de hegemonia
macedoneana. Dupa cucerirea Gazei, Alexandru ajunge la portile Egiptului, pe care sa-
trapul Mazaces i-l prada fara lupta ; Alexandru isi asuma titlul si rolul de suveran legi-
tim, mostenitor al faraonilor ; pe aceasta linie se inscrie si vizita sa la indepartata Oaza
Siwah din desert si consultarea preotilorlui Amon. Purtand, in331, piatra de temelie a
unui nou oras –Alexandria – la varsarea bratului apusean al Nilului in Mediterana, el a-
morsa destinul celui mai important port si al celei mai strabatute metropole culturale a
lumii elenistice.
Cu parasirea Egiptului, incepe o noua etapa a expeditiei lui Alexandru. Strabatand
Palestina, Siria si patrunzand in Mesopotamia, el intalneste aici, la Gaugamela, in apro-
piere de fluviul Tigris, noua armata a lui Darius. Infrant, suveranul ahemenid se refugia-
za in Media, unde este ucis, in anul urmator, de satrapul Bactriei, Bessos. Alexandru este
proclamat rege al Asiei, erijandu-se in succesor al traditiei imperiale persane. Dupa
ocu-
parea Babilonului, apoi a Susei, Alexandru traverseaza Susiana si Persida, cucerind ve-
chile capitale ale imperiului – Persepolis, Pesargade,Ecbatana. Incendierea
Persepolisu-
lui marcheaza simbolic farsitul expeditiei panelenice de razbunare a umilintelor suferite
de greci in timpul razboaielor medice. O parte a contingentului grec este trimis acum in
patrie. Prabusirea Imperiului Persan, moarea lui Darius III, ultimul ahemenid, inaugu-
reaza cea de-a treia etapa a epopeii lui Alexandru Macedon, proclamandu-se oficial mos
tenitor al suveranilor persani, el urmareste constant ideea constituirii unui vast imperiu
macedonean, bazat pe colaborarea cu elementul persan invins. Pentru a atrage de
partea
sa aristocratia locala, la Babilon, apoi si in alte provincii rasaritene, sunt numai satrapi
persani, dublati de comandantii militari macedoneni. Opozitia cercurilor conservatoare
ale aristocratiei macedonene fata de noua orientare, in care Alexandru imbratiseaza obi-
ceiurile si fastul de curte oriental, declanseaza comploturile lui Filotas, fiul generalului
Parmenion(330) si Calistene(329), reprimate cu cruzime. Anii 330-327 sunt ocupati de
campanii in provinciile resaritene ale Imperiului Persan, Media, Partia, Hircania, Dran-
giana, Bactriana si Sogdiana, unde Alexandru intampina o rezistenta populara extrem de
inversunata. In 327 Alexandru se casatoreste cu Roxana, fiica nobilului Oxyarte din Sog-
diana. In vara anului 327 debuteaza expeditia din India, iar in mai 326 Alexandru da, pe
fluviul Hypaspes, ultima sa mare batalie, infrangandu-l pe suveranul indian Poros, care
se recunoaste apoi vasal. Atingand fluviul Hyphasis(326), razmerita soldatilor epuizati il
obliga pe Alexandru sa intrerupa nesfarsita inaintere in necunoscut si sa ordone intoar-
cerea. Revenit la Susa, in februarie 324, dupa o istovitoare traversare a desertului Ge-
drosiei, Alexandru organizeaza fastuoasa casatorie a 10 000 de macedonieni cu bastina-
se, simbol al fuziunii celor doua neamuri in cadrul noului imperiu. El insusi mai ia de
sotie pe Stateira, o fiica a lui Darius III. Ultimul an de domnie si viata al marelui cuceri-
tor prefigureaza dificultatile cu care s-ar fi confruntat in viitor : framantari ale satrapi-
lor persani, nemultumirile surde ale trupelor macedonene, rascoale ale mercenarilor
greci, clocotul cetatilor din Grecia in pragul revoltei. Dar in iunie 323, in varsta de nu-
mai 33 de ani, Alexandru se stingea brusc din viata, in orasul din care intentiona sa faca
noua capitala a imperiului sau, Babilon, fara a desemna un succesor. Viata si persona-
litatea lui au devenit, la scurt timp, subiect predilect pentru filosofi, expeditiile sale
material de legenda pentru populatiile di Orient si Occident.