1
5. Specializările marketingului politic :
-marketingul electoral (este practicat de candidati si partide politice in scopuri
electorale)
Particularitatile mk electoral:
1.actrtiune mai mare inclinatie caizata de existenta unei scadente
2.e m mare mobilizare de resurse intr-o perioada m scurta de timp
3.caracterul discontinu al activit de mk
4. ibiectivele sunt mai clare si precise.
-marketingul puterilor publice şi administrative (practicat de ministere,
departamente pentru mentinerea dialogului permanent cu cetatenii)
-marketingul politic internaţional (practicat de organisme publice si asociative dintro
tara in scopul promovarii imaginii acestei tari in strainatate)
2
Mediul cultural - include ansamblul aspectelor privind sistemul de valori, tradiţiile,
obiceiurile, cutumele şi credinţele îmbrăţişate de populaţia din zona vizată.
Mediul economic - vizează relaţiile existente între membrii societăţii în privinţa
producerii şi repartizării bunurilor necesare.
Mediul politico-instituţional - se referă la „ansamblul legilor, organismelor
guvernamentale şi grupurilor de presiune care influenţează şi limitează libertatea de
acţiune a organizaţiilor şi persoanelor particulare într-o anumită societate”.
Mediul tehnologic - este alcătuit din ansamblul elementelor materiale
(echipamente, utilaje etc.) şi nemateriale (know how, brevete, licenţe etc.) utilizate
în producţia şi distribuţia bunurilor.
Mediul natural - are în vedere condiţiile legate de relief, climă, reţea hidrografică,
grad de poluare, pericol de inundaţii, alunecări de teren, secete etc., ceea ce
creează situaţii specifice fiecărei zone.
Mediul internaţional - poate fi considerat o ultimă componentă a macromediului
de marketing social-politic, el vizând situaţia politică din alte ţări.
8. Definirea pieţei organizaţiilor sociale şi politice
Piaţa este un concept specific sferei economice. A vorbi despre piaţa activităţilor
sociale sau despre piaţa electorală înseamnă a extrapola sensurile acestui concept
la sfera social-politicului.
Din perspectiva marketingului clasic, piaţa întreprinderii se referă, în primul
rând, la relaţiile care iau naştere între întreprindere şi clienţii acesteia.
Semnificaţia relaţiilor este următoarea: organizaţia socială trebuie să fie activă
pe “piaţa” atragerii de fonduri, ea intrând în relaţii cu (1) subscriptori-persoane
fizice, cu (2) întreprinderile şi cu (3) bugetul statului
În acelaşi timp, “obiectul de activitate” al organizaţiei sociale îl reprezintă
rezolvarea unor probleme cu caracter social ale anumitor grupuri-ţintă. Prin
analogie cu întreprinderile, aceasta este “piaţa principală” pe care activează o
organizaţie socială, relaţiile cu subscriptorii jucând un rol secundar.
3
-caracterul preponderent intangibil al prestaţiei efectuate de către organizaţie în
direcţia grupurilor-ţintă.
-caracterul preponderent nemonetar al contraprestaţiei efectuate de către grupurile-
ţintă vizate.
4
De asemenea, organizaţia trebuie să dispună de informaţii generale privind
caracteristicile socio-demografice ale populaţiei din aria sa de activitate, de liste ale
organismelor publice şi ale firmelor prestatoare de servicii cu care ar putea intra în
contact, reglementările referitoare la obiectul său de activitate, de liste de nume şi
diferite caracteristici ale militanţilor şi prescriptorilor, de calendarul principalelor
manifestări culturale, sportive, politice, religioase etc., care urmează să se
desfăşoare în perioada următoare, precum şi, dacă este posibil, de rezultatele unor
cercetări deja efectuate.
5
este de 3-6, fiecare fiind alcătuit din 8-12 persoane, asemănătoare dintr-un anumit
punct de vedere. Trebuie subliniat faptul că metoda focus group-urilor s-a dezvoltat
foarte mult în ultimii ani, fiind astăzi cea mai utilizată metodă de cercetare de
marketing.
Avantajele care au făcut din focus group cea mai importantă metodă de cercetări de
marketing :
Spontaneitate ; Subiectivitate ; Stimulare ;Viteza ; Simplitate ; structura;
Specializare ; Selectivitate; Confidenţialitate; Cost redus
20. Mixul de marketing al organizatiilor sociale si politice
Mixul de marketing este definit ca un ansamblu de instrumente tactice de
marketing, controlabile, pe care organizaţia la combină cu scopul de a produce pe
piaţa-ţintă reacţia dorită. El cuprinde toate elementele de care se poate folosi o
organizaţie ca să influenţeze cererea pentru produsul său. Aceste elemente pot fi
împărţite în patru categorii de variabile, cunoscute şi sub numele de „cei 4 P”:
produsul, preţul, distribuţia (plasamentul) şi promovarea.
Ex: invatamintul superior
Produs: program de studii
Pretul: contractul, y\taxa de scolarizare, chelt p/u cazare
Plasament: amplasarea fizica a instit de invatam si gr de intensitate
Distributia: alegerea canalului direct de prestatie dar poate fi si indirect
Promovarea: ushile deschise, expozitii si tirguri
Personal: cadre didactice si cele auxiliare
Procesul: orarul de studii, flexibilitatea
Ambianta fizica: scaune tari, cularea incaperii.
6
-Verificarea corectitudinii completării chestionarelor şi codificarea întrebărilor
deschise.
-Configurarea bazei de date, introducerea datelor şi prelucrarea electronică a
informaţiei.
-Interpretarea rezultatelor şi redactarea raportului de cercetare.
Critici aduse sondajelor de opinie preelectorale
-Sondajele preelectorale deformează rezultatele reale ale scrutinului, datorită
faptului că alegătorii au tendinţa de a “miza pe câştigător”
-Eantioanele utilizate sunt reprezentative doar în sens statistic, nu şi în accepţiunea
valorizantă dată termenului de reprezentativitate.
-Iau pe respondent prin surprindere, cerându-i să răspundă rapid şi tranşant la
întrebări formulate cât mai simplu.
7
- Strategia deschisă (grad inalt de receptivitate la nevoile si problemele electoralului
si adoptarea ofertei candidatilor acestor asteptari)
-Strategia închisă (promovarea ideilor candidatilor fara a tine cont de asteptarile
alegatorilor)
4.Atitudinile fata de concurenti:
- Strategia pozitivă (crearea unei imagini pozitive)
- Strategia negativă
- Strategia pasivă (nu promoveaza imagine pozitiva si fara lupta concurentiala)
5.Resursele disponibile:
- Strategia austerităţii (candidatii ce duc lipsa de bani incearca sa transforme
neajunsul in avantaj)
-Strategia echilibrului financiar (candidatul politic care dispune de resurse financiare
suficiente incearca sa le utilizeze eficient in organizarea campaniei electorale)
-Strategia copleşirii adversarului
8
-Strategia creării unei distincţii ideologice (pune accent intre ideile politice
diferite ale candidatului)
-Strategia propunerii unice (a gasi o tema comuna pentru toate grupele de
alegatori si crearea discursului politic bazate pe aceasta tema)
-Strategia creării unei imagini pozitive (cadidatul trebuie sa defineasca si apoi
sa construiasca o imagine care sai aduca un nr dorit de voturi)
-Strategia creării unei imagini negative (candidatul studiaza punctele slabe ale
celorlalti candidati si le plaseaza in campanie)
-Strategia constituirii de diverse coaliţii (cuagularea alegatorilor apartinand
diverselor categorii si grupuri de interese)
-Strategia constituirii unei organizaţii (orientata spre interior, o echipa bine
organizata poate aduce rezultatele dorite isi orienteaza eforturile pentru mobilizarea
organizatiei)
-Strategia copleşirii oponenţilor prin resurse financiare (candidatii cu resurse
mari le folosesc pentru demoralizarea oponentilor).
9
27. Politica de produs în marketingul politic
Există două teorii, care stau la baza produsului electoral :
-teoria maximizării voturilor,
-teoria maximizării pluralităţii,
Produsul electoral este alcătuit, în optica de marketing, din aceleaşi patru
categorii de componente ca şi produsul clasic:
-componente corporale (virsta, sexul, aspectul fizic, tembrul vocii, influenteaza
decizia de alegere in mica masura)
-componente acorporale (personalitatea, ideile candidatilor, calitatile morale,
experienta, programul politic, apartenenta politica, au un rol semnificativ la alegere)
-comunicaţiile cu privire la produs (informatiile difuzate de candidati prin mijloace
specifice comunicatiei promotionale, mitinguri, dezbateri)
-imaginea produsului (reprezinta totalitaea reprezentarilor mintale ale alegatorului
despre candidat)
28. Functiile si categoriile de imagine al produsului politic
Functiile imaginei:
-nominativa (evidentiaza si diferentiaza imaginea candidatului, demonstrind
trasaturile sale specifice in special virtutile)
-estetica (are scopul de a inobila impresiile alegatorilor despre candidat)
-comunicativa (imaginea e un instrument de comunicare intre candidat si
alegator)
Categori de imagine :
-imaginea dorită (cea pe care candidatul o doreste so aiba in rindul alegatorului)
-imaginea transmisă (difuzată) (imaginea pe care candidatul o difuzeaza la
adresarea alegatorilor)
-imaginea ideala (imaginea pe care sio doreste electoralul)
-imaginea obiectivă ( imagine efectiva) (imaginea pe care o detine alegatorul
despre candidat)
-imaginea subiectiva (imaginea candidatului in rindul alegatorului)
Imaginea unui candidat sau a unei organizaţii
-notorietatea indica gradul de cunoastere a candidatuluipol de catre alegator
Metode de determinare:
*spontana – intreb care sunt partidele pe care le cunoaste
*asistata- respod alege var din lista cu candidati
*top of mind –primul partid pol ce vine in minte
-conţinutul imaginii (conotatiile pe acre le confera alegatorul imaginii candidatului
-intensitatea imaginii (comp cantitative a imaginii care releva cit de puternica e o
anumita imagine)
-claritatea imaginii (cit de distincta eimaginea candidatului pol in raport cu candid
sai)
-istoricul imaginii.
Etapele crearii imagini:
1.identificarea cerintelor elector
2.raportare calitatii reale ale candidat la cele asteptate
3.selectarea carateristicii cerute de electorat
4.selectarea caracteristicii suplimentare
5.formularea componentelor imaginii
6.traspunerea carateristicilor selectate in diverese semnale.
29. Particularitatile ciclului de viata a produsului politic:
10
1)nasterea noului candidat, lansarea (de a evidentia cerintele alegatorului, de
aidentifica grupurile tinta sia pozitiona candidatul politic in baza promovarii unei
imagini pozitive) (str de informare)
2)sporirea popularitatii (de a atrage un nr cit mai mare de sustinatori ai
candidatului politic) (str de convingere)
3)echilibrul popularitatii, maturitatea (de a mentine nr actual de sustinatori precum
si atragerea sustinatorilor altor segmente de piata) (str de mentinere)
4)uzura morala, declin (cererea pentru candidatul politic e in declin) (str introducerii
treptate pe piata electorala a succesorului, str reanimarii candidatului politic prin
modificarea platformei politice, componentelor imaginei, str incheierii proiectului si
cautarea unor idei si candidati noi)eltin –putin
31. Politica de preţ a organizaţiilor sociale
pretul practicat de catre organizatiile sociale reprezinta contraprestatia efectuata de
catre beneficiarul acestor activitati. Aceasta contraprestatie constituie echivalentul
ideilor, serviciilor si bunurilor oferite si poate imbraca forma monetara sau
nemonetara. Sunt patru categorii de contraprestaţii :
-contraprestaţii directe pentru acoperirea unor costuri (taxele practicate in
invatamintul superior)
-contraprestaţii directe imateriale (multumirile adresate de catre o persoana cu
handicap locomotor unei organizatii caritabile care ia facilitat obtinerea unui
carucior)
-contraprestaţii indirecte pentru acoperirea unor costuri (partea din taxele si
impozitele platite la bugetul statului destinata acoperirii unor cheltuieli legate de
sanatate, cultura)
-contraprestaţii indirecte imateriale (pentru o organizatie ecologista, satisfactia
generata de formarea unei constiinte ecologice in rindurile populatei)
Obiective de preţ:
-obţinerea de surplus
-recuperarea totală sau parţială a costurilor;
-supravieţuirea organizaţiei,
-utilizarea maximă de către clienţi a serviciului oferit
11
Canalele folosite sunt: localurile, angajati sau militanti, intermediari independenti,
legatura telefonica si expedieri postale traditionale si electronice.
Canalele de distributie utilizate variaza in functie de tipul produsului oferit: bunuri,
servicii sau informatii.
Strategia canalelor presupune luarea deciziei referitoare la:
1)tipul canalelor de distributie utilizate:
-canale directe
-canale indirecte
2)lungimea si latimea canalului
3)limitele functiilor
4)atragerea personalului de deservire a canalului
5)coordonarea si controlul asupra canalului de distributie
12
Directiile de actiune:
-comunicare ecterna –cimunicare eficienta a gr-tinta precum si cu parteneri sai
externi: mass-media, organisme publice, subscriptorii
-Comunicare interna – mecanism eficient de comunicare cu managerii, militatntii si
angajati.
Alcătuirea submixului de comunicaţie promoţională al unei organizaţii sociale este
influenţat de mai mulţi factori:
-Natura produsului oferit.
-Particularităţile pieţei.
-Caracteristicile grupurilor ţintă vizate.
-Stadiul din ciclul de viaţă al produsului.
-Bugetul promoţional.
Aspecte particulare ale utilizării comunicaţiei promoţionale în marketingul social-
politic:
-organizaţiile sociale şi politice pun un accent mai mare, comparativ cu
întreprinderile, pe relaţiile personalizate, decât pe comunicaţia de masă;
-organizaţiile sociale şi politice utilizează, comparativ cu întreprinderile, formule de
comunicaţie mai puţin costisitoare;
-componentele comunicaţionale utilizate în marketingul social sunt mai apropiate de
marketingul clasic decât sunt cele utilizate în marketingul politic.
13
-promovarea brandului ( r marcii)
-difuzarea info despre vinzari, serv sau evenimente ( r sistematica)
Categorii de reclama: r pol; sociala; de binefacere; organizatiilor publice; privata;
asociativa
14