Colegiul Tehnic de Alimentatie si Turism“Dumitru

Motoc”Galati

REFERAT:ISTORIE

Eleva:Istrate Iulia
Clasa:a XII-a E

Voci ale diplomatiei romanesti

“ Nicolae Titulescu “
De cate ori vine vorba despre diplomatia romaneasca, din toate
timpurile, numele unui om apare inevitabil pe buzele tuturor. Este
vorba despre Nicolae Titulescu.
Pentru cei mai multi, este diplomatul roman ce a devenit presedintele
Ligii Natiunilor (precursoarea ONU) si este acea persoana care a
avut taria de caracter si a gasit forta necesara de a se opune
vehement invadarii de catre Italia fascista a Abisiniei (Etiopia de
azi).Insa mostenirea sa este mult mai mare de atat.
Pe plan intern a sustinut improprietarirea taranilor, introducerea
sufragiului universal, introducerea unui sistem de taxare progresiva.
Pe plan extern,Nicolae Titulescu este diplomatul ce si-a proiectat
imaginea asupra diplomatiei romanesti intr-o perioada de mari
schimbari si turbulente intr-o Europa ce trecuse deja printr-o
conflagratie mondiala si care inca nu isi putea gasi linistea.
Fluent in mai multe limbi straine, se impune foarte repede prin
elocinta, eleganta discursurilor, usurinta cu care isi expune liber
parerile si mai ales pentru sinceritatea si determinarea de a-si urmari
principiile si de a le transpune in actiuni in cadrul activitatilor sale.
Este deopotriva admirat si invidiat de catre oameni politici din
interiorul tarii si de catre diplomatii straini.
A urmarit legitimarea dreptului international, impunerea dreptului in
fata armelor, formarea unor aliante care sa impiedice un nou razboi.
A crezut cu tarie in rolul Ligii Natiunilor.
A anticipat un nou razboi si astfel si-a pus talentul si priceperea in
coordonarea politicii externe a Romaniei in incercarea de a gasi noi
solutii pentru pace si de a preveni noi conflicte. S-a declarat impotriva
revizionismului, a coordonat incheierea Micii Antante (1933), a
Intelegerii Balcanice (9 februarie 1934 – Romania, Grecia, Iugoslavia,
Turcia), a urmarit consolidarea relatiilor cu Franta, a condamnat
incalcarea de catre Germania a clauzelor militare din tratatul de la
Versailles (1935), a cerut vehement sanctiuni impotriva Italiei la
invadarea Abisiniei. In 1929 a semnat alaturi de Polonia, Estonia,
Lituania si URSS a pactului Litvinov de nerecurgere la agresiune
pentru rezolvarea diferendelor intre state, marcand astfel ceea ce
presa a numit un pact Kellog-Briand al Estului. Ulterior il sustine si
saluta demersul lui Maxim Litvinov de definire a agresiunii si
semneaza alaturi de acesta, la Londra (1933) a pactului ce
reglementa agresiunea intre state.
-ar putea umple cel putin o biblioteca in incercarea de a portretiza
aceasta figura emblematica a diplomatiei romanesti, cateva randuri
nu i-ar face dreptate si nici nu ar putea acoperi macar o parte infima a
realizarilor sale.
Discursurile sale vorbesc pentru sine :
Militeaza pentru iesirea Romaniei din neutralitate in timpul primului
razboi mondial : ‘Romania nu-si poate prelungi neutralitatea peste
limitele trebuintelor sale si mai ales peste limitele demnitatii sale. […]
Ardealul nu e numai inima Romaniei politice, priviti harta : Ardealul e
inima Romaniei Geografice ![…]Nu, nu va pieri romanismul pe urma
acestui razboi : vor pieri numai aceia care nu s-au aratat vrednici de
dansul ! ‘
In sedintele Ligii in care s-a pus problema formarii unei Uniuni
economice europene, a sustinut si a promovat participarea Turciei si
a URSS la aceste sedinte, chiar daca nu erau considerate state in
intregime europene. ‘ Eu cred ca nu sunt zece probleme economice
ci una singura si ca aceasta este o problema mondiala’ (Interventia in
comisia de studii pentru Uniunea Europeana, Geneva, 11 ianuarie
1931)
Intr-o perioada cand vocea marilor puteri se impunea in orice
imprejurare, NicolaeTitulescu se opune hotararilor acestora,
determinand luarea de pozitie din parte Ligii Natiunilor : ‘Regret a nu
fi de acord nici cu delegatul Frantei, nici cu delegatul Marii Britanii.
Aceasta nu mi se intampla des. Dar cand mi se intampla, nu voi lipsi
de a persista in opinia mea, cu aceeasi tenacitate pe care mi-o
cunoasteti cu totii. […] Se spune ca la Geneva ar fi state care isi fac
situatia cu pumnul si ca ar fi altele care nu obtin situatia pe care o
ambitioneaza, cu toate gesturile de devotiune repetate fara
intrerupere timp de 15 ani. Se spune ca Societatea Natiunilor nu
distinge intre cei care pacatuiesc si cei care nu pacatuiesc. Or,
domnilor, nu exista religie trainica care sa nu fi creat pe langa paradis
si un infern. Daca esti totdeauna sigur ca te urci in rai, poti fi
totdeauna tot asa de sigur ca o atare religie nu va fi niciodata
respectata.[…]Nu m-ati auzit niciodata tinand un asemenea limbaj cu
privire la chestiunile care intereseaza direct tara mea. De data
aceasta insa este vorba de ceva mai mult : de o chestiune de justitie
internationala. Aflati de la mine ca romanii accepta toate suferintele,
dar tot eu va spun ca ei nu vor accepta niciodata nedreptatea.’
(Discurs tinut de catre Nicolae Titulescu in 1935 cu privire la
sanctiunile impotriva Italiei fasciste ca urmare a invadarii Abisiniei).
A prevazut ascensiunea fascismului si a nazismului in Europa si a
incercat pe orice cale sa consolideze aliantele si relatiile dintre state
pentru a impiedica escaladarea unui nou conflict : ‘Briand a vrut sa
practice o politica de intelegere cu Germania la Cannes in 1922. El a
fost impiedicat sa o faca, caci lumea spunea : e prea devreme.
Experienta a dovedit ca tot ce s-a facut in urma a fost prea tarziu.’
(Conferinta tinuta de Nicolae Titulescu la Oxford, in 1937). In cartea
unei jurnaliste franceze Genevieve Tabouis – ‘Douazeci de ani de
tensiune diplomatica’ dezvaluie ca cererea de inlaturare a
luiTitulescu din tara a fost initiata de Hitler care vedea in diplomatul
roman un pericol iminent in calea planurilor sale. Jurnalista relateaza
ca, ambasadorul german la Paris i-a spus ca Hitler nu putea trece la
aplicarea planurilor sale pana anumiti oameni nu ar fi fost ucisi. Pe
lista celor ce trebuiau cumva indepartati, primul nume era cel al
diplomatului roman. (Nota : cartea a aparut pentru prima data la Paris
in 1958 – informatiile cu privire la aceasta destainuire au fost
publicate pe site-ul consulatului Romaniei din Boston).
Si-a pus viata in slujba pacii. A urmarit cu tarie impunerea principiului
egalitatii dintre state. (de aceea a fost foarte vehement la invadarea
de catre Italia a Abisiniei). A dirijat politica externa a Romaniei si a
devenit figura simbolica a diplomatiei romane.
Pentru cei din afara, va fi persoana care a avut curajul sa ia pozitie in
chestiunile dificile ale vremii, netinand cont de influenta celor pe care
ii acuza, apostrofa sau impotriva carora cerea sanctiuni, toate in
numele unui simt de justitie nemaintalnit atunci.
E timpul sa ne recunoastem valorile, e timpul sa ne cunoastem
valoarea !

Surse:
http://www.roconsulboston.com/Pages/InfoPages/Government/Titules
cu4.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Titulescu
http://www.answers.com/topic/nicolae-titulescu
Nicolae Titulescu – Discursuri (antologie de discursuri si luari de
cuvant ale diplomatului roman), Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1987

Pe plan intern a sustinut improprietarirea taranilor, introducerea

sufragiului universal, introducerea unui sistem de taxare progresiva.
Pe plan extern,Nicolae Titulescu este diplomatul ce si-a proiectat
imaginea asupra diplomatiei romanesti intr-o perioada de mari
schimbari si turbulente intr-o Europa ce trecuse deja printr-o
conflagratie mondiala si care inca nu isi putea gasi linistea.
Fluent in mai multe limbi straine, se impune foarte repede prin
elocinta, eleganta discursurilor, usurinta cu care isi expune liber
parerile si mai ales pentru sinceritatea si determinarea de a-si urmari
principiile si de a le transpune in actiuni in cadrul activitatilor sale.
Este deopotriva admirat si invidiat de catre oameni politici din
interiorul tarii si de catre diplomatii straini.
A urmarit legitimarea dreptului international, impunerea dreptului in
fata armelor, formarea unor aliante care sa impiedice un nou razboi.
A crezut cu tarie in rolul Ligii Natiunilor.
A anticipat un nou razboi si astfel si-a pus talentul si priceperea in
coordonarea politicii externe a Romaniei in incercarea de a gasi noi
solutii pentru pace si de a preveni noi conflicte. S-a declarat impotriva
revizionismului, a coordonat incheierea Micii Antante (1933), a
Intelegerii Balcanice (9 februarie 1934 – Romania, Grecia, Iugoslavia,
Turcia), a urmarit consolidarea relatiilor cu Franta, a condamnat
incalcarea de catre Germania a clauzelor militare din tratatul de la
Versailles (1935), a cerut vehement sanctiuni impotriva Italiei la
invadarea Abisiniei. In 1929 a semnat alaturi de Polonia, Estonia,
Lituania si URSS a pactului Litvinov de nerecurgere la agresiune
pentru rezolvarea diferendelor intre state, marcand astfel ceea ce
presa a numit un pact Kellog-Briand al Estului. Ulterior il sustine si
saluta demersul lui Maxim Litvinov de definire a agresiunii si
semneaza alaturi de acesta, la Londra (1933) a pactului ce
reglementa agresiunea intre state.
-ar putea umple cel putin o biblioteca in incercarea de a portretiza
aceasta figura emblematica a diplomatiei romanesti, cateva randuri
nu i-ar face dreptate si nici nu ar putea acoperi macar o parte infima a
realizarilor sale.
Discursurile sale vorbesc pentru sine :
Militeaza pentru iesirea Romaniei din neutralitate in timpul primului
razboi mondial : ‘Romania nu-si poate prelungi neutralitatea peste
limitele trebuintelor sale si mai ales peste limitele demnitatii sale. […]
Ardealul nu e numai inima Romaniei politice, priviti harta : Ardealul e
inima Romaniei Geografice ![…]Nu, nu va pieri romanismul pe urma
acestui razboi : vor pieri numai aceia care nu s-au aratat vrednici de
dansul ! ‘
In sedintele Ligii in care s-a pus problema formarii unei Uniuni
economice europene, a sustinut si a promovat participarea Turciei si
a URSS la aceste sedinte, chiar daca nu erau considerate state in
intregime europene. ‘ Eu cred ca nu sunt zece probleme economice
ci una singura si ca aceasta este o problema mondiala’ (Interventia in
comisia de studii pentru Uniunea Europeana, Geneva, 11 ianuarie
1931)
Intr-o perioada cand vocea marilor puteri se impunea in orice
imprejurare, NicolaeTitulescu se opune hotararilor acestora,
determinand luarea de pozitie din parte Ligii Natiunilor : ‘Regret a nu
fi de acord nici cu delegatul Frantei, nici cu delegatul Marii Britanii.
Aceasta nu mi se intampla des. Dar cand mi se intampla, nu voi lipsi
de a persista in opinia mea, cu aceeasi tenacitate pe care mi-o
cunoasteti cu totii. […] Se spune ca la Geneva ar fi state care isi fac
situatia cu pumnul si ca ar fi altele care nu obtin situatia pe care o
ambitioneaza, cu toate gesturile de devotiune repetate fara
intrerupere timp de 15 ani. Se spune ca Societatea Natiunilor nu
distinge intre cei care pacatuiesc si cei care nu pacatuiesc. Or,
domnilor, nu exista religie trainica care sa nu fi creat pe langa paradis
si un infern. Daca esti totdeauna sigur ca te urci in rai, poti fi
totdeauna tot asa de sigur ca o atare religie nu va fi niciodata
respectata.[…]Nu m-ati auzit niciodata tinand un asemenea limbaj cu
privire la chestiunile care intereseaza direct tara mea. De data
aceasta insa este vorba de ceva mai mult : de o chestiune de justitie
internationala. Aflati de la mine ca romanii accepta toate suferintele,
dar tot eu va spun ca ei nu vor accepta niciodata nedreptatea.’
(Discurs tinut de catre Nicolae Titulescu in 1935 cu privire la
sanctiunile impotriva Italiei fasciste ca urmare a invadarii Abisiniei).
A prevazut ascensiunea fascismului si a nazismului in Europa si a
incercat pe orice cale sa consolideze aliantele si relatiile dintre state
pentru a impiedica escaladarea unui nou conflict : ‘Briand a vrut sa
practice o politica de intelegere cu Germania la Cannes in 1922. El a
fost impiedicat sa o faca, caci lumea spunea : e prea devreme.
Experienta a dovedit ca tot ce s-a facut in urma a fost prea tarziu.’
(Conferinta tinuta de Nicolae Titulescu la Oxford, in 1937). In cartea
unei jurnaliste franceze Genevieve Tabouis – ‘Douazeci de ani de
tensiune diplomatica’ dezvaluie ca cererea de inlaturare a
luiTitulescu din tara a fost initiata de Hitler care vedea in diplomatul
roman un pericol iminent in calea planurilor sale. Jurnalista relateaza
ca, ambasadorul german la Paris i-a spus ca Hitler nu putea trece la
aplicarea planurilor sale pana anumiti oameni nu ar fi fost ucisi. Pe
lista celor ce trebuiau cumva indepartati, primul nume era cel al
diplomatului roman. (Nota : cartea a aparut pentru prima data la Paris
in 1958 – informatiile cu privire la aceasta destainuire au fost
publicate pe site-ul consulatului Romaniei din Boston).
Si-a pus viata in slujba pacii. A urmarit cu tarie impunerea principiului
egalitatii dintre state. (de aceea a fost foarte vehement la invadarea
de catre Italia a Abisiniei). A dirijat politica externa a Romaniei si a
devenit figura simbolica a diplomatiei romane.
Pentru cei din afara, va fi persoana care a avut curajul sa ia pozitie in
chestiunile dificile ale vremii, netinand cont de influenta celor pe care
ii acuza, apostrofa sau impotriva carora cerea sanctiuni, toate in
numele unui simt de justitie nemaintalnit atunci.
E timpul sa ne recunoastem valorile, e timpul sa ne cunoastem
valoarea !

Surse:
http://www.roconsulboston.com/Pages/InfoPages/Government/Titules
cu4.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Titulescu
http://www.answers.com/topic/nicolae-titulescu
Nicolae Titulescu – Discursuri (antologie de discursuri si luari de
cuvant ale diplomatului roman), Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1987