CUPRINS

1. Introducere
1.1 Obiectivele lucrarii
1.2 Motivatia lucrarii
1.3 Istoric HTML
1.4 Fondurile structurale europene poscce...

2. HTML
2.1 Serviciul World Wide Web
2.3 Universal resource locator (URL)
2.4. Hipertext
2.5. Publicarea documentelor WEB

3. Limbajul HTML
3.1. Prezentare generala
3.2. Structura documentelor Web
3.3. Aranjarea in pagina
3.4. Liste
3.5. Legaturi Hipertext
3.6. Includerea imaginilor in document
3.7. Formulare
3.8. Tag-uri pentru definirea intrărilor într-un formular
3.9. Tabele
3.10. Cadre
3.11. HTML dinamic

4. Aplicatia practica
4.1. Descrierea paginii Web creata
4.2. Analiza pagini web
4.3 Utilizarea paginii

5. Concluzie
6. Anexe
7. Bibliografie

1.3. ISTORICUL HTML

 Prima conexiune la distanţă între calculatoare a fost făcută în anul 1969, în cadrul reţelei ARPAnet,
realizată prin proiectul lansat de Advanced Research Project Agency (ARPA) din SUA. Reţeaua cuprindea
patru comutatoare de pachete, realizate cu minicalculatoare Honeywell 516, situate la:

Universitatea Los Angeles – California;

Institutul de Cercetări Stanford;
Universitatea Santa Barbara – California;
Universitatea din Utah.
Scopul declarat al reţelei era accesul la distanţă. Prima demonstraţie publică a reţelei ARPA net a avut
loc în 1972, la International Conferenceon Computers(ICC), în Washington. Aici a apărut ideea creării unei
reţele globale de calculatoare.
Primul pas spre globalizare a fost făcut în 1973 când ARPA net a devenit o reţea internaţională, prin
legăturile realizate cu Anglia şi Norvegia. În 1975, ARPA net a intrat sub controlul Agenţiei de Comunicaţii
ale Apărării (DefenceCommunicationsAgency) din Departamentul Apărării Statelor Unite
(USDepartmentofDefence-DoDDCA), tehnologia ARPA fiind adoptată ca bază a programului Defence Data
Network(DDN). În 1979 a intrat în funcţiune Usenet, o reţea virtuală de ştiri grefată pe Internet. Serviciile de
interes public au lărgit considerabil aria de utilizare şi au dat o nouă orientare în dezvoltarea reţelei.
Adevăratul moment al apariţiei Internet a fost înlocuirea, în 1983, a protocolului
NCP(NetworkControlProtocol) folosit în ARPA net şi DDN cu TCP/IP, destinat interconectării unor reţele
eterogene. Aceasta a permis saltul de la interconectarea unor calculatoare autonome la interconectarea de
subreţele, fie ele locale(LAN) sau de arie largă(WAN).
În paralel cu ARPA net s-au dezvoltat şi alte reţele cu comutare de pachete: CSNET
(Computer&Science Network) şi BITNET(Because It's Time Network). În 1989 activităţile administrative
ale celor două reţele s-au contopit, producând Corporation for Researchand Educational Networking(CREN).
În 1987, National Science Foundation(NSF) a lansat un program de instalare a unor centre de
supercalculatoare şi a reţelei de mare viteză NSFnet. S-au pus bazele unor reţele "regionale" care au permis
conectarea diverselor organizaţii la NSFnet. În 1990 s-a înfiinţat compania Advanced Network & Services-
ANS (susţinută de IBM, MCI şi Merit), care furniza servicii pentru NSF net. Curând au apărut
numeroase alte companii furnizoare de servicii. De asemenea, au fost puse bazele unei infrastructuri de reţele
rapide pentru SUA-National Research and Education Network (NREN). Ea a fost susţinută prin programul
guvernamental pentru următoarea generaţie de reţele destinate comunităţilor de cercetare şi educaţie. NREN
a fost concepută pentru utilizări în meteorologie, documentare şi cooperare în cercetarea ştiinţifică, oferind
utilizatorilor acces la viteze variind între 2400 bps şi terabiţi pe secundă.
În această perioadă au apărut şi reţelele pentru uz comercial AlterNet, PSInet. În 1991, mai multe
organizaţii implicate în furnizarea de reţele pentru utilizare comercială au anunţat soluţia de interconectarea
acestora prin ocolirea NSFnet, a cărei politică oficială impunea utilizarea reţelei pentru activităţi nonprofit
(AcceptableUsePolicy-AUP). Soluţia a constat în legarea reţelelor comerciale prin routere de mare viteză
(Commercial Internet Exchange-CIX). Utilizatorii reţelelor conectate prin CIX puteau realiza:
•dezvoltarea unor programe în cooperare;
•asigurarea suportului tehnic pentru clienţi (inclusiv administrarea şi gestiunea de la distanţă a sistemelor
clienţilor);
•arhivarea fişierelor, poştă şi transfer de fişiere relative la produsele livrate;
•calcul distribuit.
Aceste activităţi nu erau constrânse de respectarea regulilor NSFnet AUP. Evoluţia Internet a fost marcată de
adăugarea, rând pe rând, a unor servicii noi:
•e-mail şi simbolul de adresă @ (1971);

•transferul de fişiere – FTP (1973);

•serviciul de informare Gopher (1991);
•World Wide Web (WWW) (1992).În ceea ce priveşte modernizarea reţelei, un pas important s-a făcut în
1994 când s-a lansat protocolul IPv6 sau IPng(IPnextgeneration) capabil să realizeze transmisii de date, voce,
imagini şi să asigure securitatea transmisiilor de informaţie..
În anii '80, numărul utilizatorilor Internet a crescut extraordinar şi a căpătat un caracter internaţional.
Dimensiunile reţelei au crescut exponenţial:
 - 4 noduri în 1969;
- 213 noduri în 1981;
- 2800 noduri în 1987;
- 535000 în 1991;
- 1,7 milioane în 1993;
- 3,2 milioane în 1994.
Începând cu 30 aprilie 1995, guvernul federal american a sistat susţinerea financiară a Internet-ului,
direcţionând fondurile către o nouă reţea experimentală, numită VBNS (Very High – Speed Backbone
Network Service). Obiectivul ei este testatea şi perfecţionarea tehnologiilor noi în domeniul informaţiilor,
cum ar fi fluxurile de pachete (packet flows), ce permite implementarea conceptului de multicasting pentru
aplicaţiile multimedia în reţea. O dată cu această decizie a guvernului american, o serie de companii
comerciale, specializate în reţele, (cum sunt MCI, Sprint, ANS/AOL, etc.) îşi adjudecă controlul asupra
reţelei Internet.
Astăzi, întinderea Internet este cu adevărat globală, o nouă reţea adăugându-se la un interval mai mic
de 10 minute. Numărul de calculatoare conectate în Internet depăşeşte suta de milioane; dar cel mai elocvent
pentru dezvoltarea reţelei este faptul că sute de milioane de persoane utilizează facilităţile de comunicaţii ale
Internet (în special poşta electronică). Internet acoperă majoritatea regiunilor importante ale planetei (fac
excepţie câteva ţări din partea centrală şi de sud a Africii, precum şi regiunile polare). Tot mai multe facilităţi
de acces la Internet s-au creat pentru ţările Europei de Est, foarte interesate în ultimii ani de contactul cu
lumea ştiinţifică internaţională. Singura piedică în calea expansiunii Internet în aceste ţări, infrastructura
deficitară, în special sistemele telefonice de proastă calitate, fiind treptat depăşită prin reţelele de comunicaţii
prin fibră optică instalate sau în curs de instalare.

Web este unul din serviciile Internet cele mai complexe. Conceput iniţial ca instrument de
documentare, cu care utilizatorul să poată "naviga" prin mulţimea de informaţii stocate în Internet, Web
include azi hipermedia (grafică, sunete, animaţie, imagini video), devenind un mediu ideal pentru publicarea
informaţiei pe Internet.
Internet are astăzi mai multe înţelesuri, termenul desemnând:
- Mulţimea tuturor reţelelor IP interconectate, dar nu numai atât, deoarece părţi din Internet lucrează cu alte
protocoale, ca OSI, IPX, Appletalk, DECnet;
- Colecţia de milioane de calculatoare gazdă ataşate;
- Comunitatea mai multor zeci de milioane de utilizatori
Internet are tendinţa de a deveni un bun de folosinţă comună şi un mediu de desfăşurare a afacerilor.
Din punct de vedere civic el este un suport al democraţiei, oferind cetăţenilor libertatea deplină de exprimare,
Internet fiind folosit în egală măsură de cetăţeni, partide, organizaţii, guverne etc. După aprecierile
specialiştilor, reţeaua Internet va continua să crească. Multe companii vor solicita servicii sporite, depăşindu-
se etapa utilizării preponderente a serviciului e-mail. Firmele explorează, deja, posibilităţile de distribuire a
propriilor informaţii în reţea, folosind servere WWW. Progresele ştiinţifice şi tehnice, care au marcat în
ultima perioadă dezvoltarea domeniului Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor, se referă la câte va
domenii "cheie": comunicaţii (serviciile de reţea), middleware şi aplicaţii. Aici se încadrează concepte,
modele, protocoale, limbaje şi tehnologii avansate ale căror acronime sunt folosite din ce în ce mai des:
ATM, HTTP, HTML, XML, CORBA, IIOP, ASP, Java, JDBC şi multe altele. Preocupările importante în
privinţa subreţelelor de comunicare se pot grupa în două fluxuri majore:
•dezvoltare a unor tehnologii performante (ATM, Sonet, GigabitEthernet) şi a echipamentelor de reţea
corespunzătoare (interfeţe, hub-uri, comutatoare, router-e);
• proiectarea topologiilor şi configuraţiilor care asigură performanţele cerute, calitatea serviciilor şi costuri
cât mai scăzute, în condiţiile utilizării optime a lărgimii de bandă.
Drumul de la simplele servicii de programare directă a reţelei(sockets) la serviciile multimedia şi de agenţi
mobili a fost parcurs într-un interval de timp relativ scăzut. Astfel, dacă Web era iniţial doar un mijloc de
vizualizarea documentelor, funcţionalitatea sa a fost lărgită pe măsură ce "documentele" au căpătat atributele
obiectelor software:
• Noţiunea de document Web s-a extins, incluzând execuţii de script-uri şi programe;
• XML a permis definirea unor limbaje de marcare proiectate special pentru reprezentarea informaţiilor
din anumite domenii de aplicaţii (electronică, chimie, comerţ, etc.);
• Sunt în curs de dezvoltare sisteme distribuite de obiecte care utilizează HTTP pentru transport, URL
pentru denumirea obiectelor şi XML DTS(DocumentTypeSpecifications) pentru definirea interfeţelor
dintre componentele software.

Se conturează din ce în ce mai clar soluţia obiectelor Web total în capsulate, remarcându-se
preocupările specialiştilor pentru programarea Web (specificaţiile W3CDOM), definirea interfeţelor Web
(WIDL), dezvoltarea aplicaţiilor, definirea arhitecturii HTTP.
Deşi progresele sunt remarcabile, datorită noutăţii soluţiilor, există multe subiecte pentru care experienţa
acumulată este în căre dusă: gestiunea traficului generat de diferite aplicaţii (de exemplu, cele multimedia),
proiectarea optimă a topologiei, integrarea noi lor tehnologii în reţele concepute pe baza unor tehnologii mai
vechi etc.
Vor continua preocupările privind securitatea datelor şi informaţiilor, chiar după adoptarea
protocolului IPng, care include facilităţi de asigurarea securităţii pe baze criptografice (care lipsesc în IPv4).
Securitatea este o cerinţă majoră a multor companii care au reţele integrate în Internet. Ea trebuie să asigure
confidenţialitatea, autentificarea, integritatea şi nonrepudierea, pentru orice serviciu oferit utilizatorilor. Noile
probleme pentru care se caută în continuare soluţii sunt:
•securitatea codului mobil;
•securitatea în Extranet;
•securitatea script-urilor;
•scheme de control al accesului din exterior la resursele Intranet etc.
Sistemele hipertext şi hipermedia (în care se încadrează WWW) vor cunoaşte o dezvoltare tot mai
mare: mai multe baze de informaţii din Internet vor fi organizate după principiile hipertext, în care legăturile
semantice permit o navigare uşoară prin mulţimea de colecţii de date disponibile; tehnicile de căutare se vor
îmbunătăţi, permiţând scurtarea timpului petrecut de utilizatori în Internet, în favoarea celui afectat realizării
lucrărilor pentru care sunt angajaţi.
Perfecţionări importante se vor aduce şi în ceea ce priveşte organizarea internă a reţelei. Dintre ele,
una foarte importantă este rezolvarea diferenţelor privind adresarea în Internet şi în X.400(standardul ISO
pentru poştă electronică). În general, dezvoltarea reţelei Internet în Europa a fost descurajată şi de existenţa
reglementărilor impuse de protocolul ISO/OSI-RM (Open System Interconnection Reference Model)
elaborat de ISO (International Standard Organization), care constituie un standard în domeniul interconectării
calculatoarelor, în opoziţie cu protocolul IP, american, ce a devenit un standard de facto.
În plus, reţeaua de comunicaţii europeană, în special cea telefonică (deficitară din punct de vedere al
vitezei, comparativ cu cea americană), face ca utilizatorii de Internet conectaţi să nu poată beneficia din plin
de facilităţile oferite de Internet.
Un alt subiect disputat se referă la tehnologia multiagent, care include agenţi inteligenţi (programe
proiectate să acţioneze în numele utilizatorului, executând anumite funcţii în favoarea acestuia). Agenţii pot
colecta date despre frecvenţa interacţiunilor, timpul petrecut în căutarea anumitor documente, alcătuind un
profil al utilizatorului, folosit ulterior pentru ameliorare a serviciilor oferite: eficientizarea căutărilor, ajutorul
on-line, susţinerea lucrului colaborativ în reţea etc. Cercetările referitoare la agenţii inteligenţi distribuiţi se
referă la modul de lucru (cooperare sau competiţie), modul de interacţiune (coordonare sau negociere),
controlul(centralizat sau distribuit) şi organizarea sistemului (ierarhică sau orizontală).
În privinţa serviciului primar de căutare şi vizualizarea documentelor, preocupările pentru reducerea
timpului de regăsirea documentelor, creşterea disponibilităţiilor, reducerea traficului de date, mărirea benzii
de acces fac subiectul unui număr important de cercetări. Evaluarea unor soluţii de replicarea documentelor
sau de "caching" va conduce la o mai bună scalabilitatea serviciilor oferite. În paralel, utilizarea unor tehnici
de Inteligenţă Artificială (IA) în motoarele de căutare va spori calitatea serviciilor şi va da mai mult sens
imensei cantităţi de date disponibile pe Internet.
O direcţie importantă de extinderea serviciilor Internet o reprezintă activităţile colaborative, în care
mai mulţi utilizatori pot lucra simultan pe un singur obiect partajat (ecran, fişier, document, proiect etc).
Exemplul cel mai simplu este cel al scrierii colaborative, în care fiecare membru al unui grup poate insera
comentarii şi poate modifica textul, cu acordul celorlalţi. Folosirea Internet ca support al activităţilor
collaborative începe să devină o practică uzuală în producţie, cercetare, educaţie, comerţ etc.
Un domeniu aflat în expansiune explozivă este cel al sistemelor în corporate bazate pe Web
(EmbeddedInternetSystems). Tehnologia asociată suportă echipamente şi medii de operare din afara
sistemelor PC tradiţionale, cu constrângeri severe privind memoria, puterea de calcul, memoria persistentă,
posibilităţile de vizualizare. Gama sistemelor incorporate este foarte largă, de la telefoanele celulare şi
calculatoarele de buzunar, la sistemele de control a producţiei, de colectarea datelor sau de telecomunicaţii.
Preocupările actuale se referă la implementarea tehnologiilor Java şi Web pentru aplicaţiile incorporate şi
dezvoltare a unor proiecte pilot adecvate.
Implicarea Internet în domeniul economica dus la apariţia sistemelor Intranet, care sunt reţele
proiectate pentru nevoile interne ale unor organizaţii sau întreprinderi, dar care folosesc acelea şi protocoale,
servicii, echipamente şi software ca şi Internet. Un Intranet îşi poate lărgi funcţionalitatea prin deschidere
selectivă pentru aliaţii strategici (furnizori, clienţi, laboratoare de cercetare etc.), devenind un Extranet.
Avantajele organizării activităţii unei întreprinderi sau organizaţii folosind Intranet (sau Extranet) sunt
deosebit de mari, cheltuielile de investiţie fiind recuperate rapid. Pe bună dreptate se afirmă că Intranet
reprezintă "sistemul nervos digital" al întreprinderii. Necesităţile de comunicare ale întreprinderilor include
tipuri complexe de informaţii şi cunoştinţe care numai pot fi transmise efficient şi sigur prin mijloacele
tradiţionale (poştă,fax,telefon).
Marile companii (Ford, Boeing, IBM etc.) au utilizat reţele proprietare pentru operaţiile de calcul şi
comunicaţiile cerute în activitatealor. Trecerea de la reţelele centralizate (cu câteva calculatoare mari şi o
mulţime de terminale conectate la distanţă) la cele în care rolul staţiilor de lucru şi al PC-urilor este mult
crescuta în semnat un success al modelelor descentralizate, precum cel promovat de Novell. Prin introducerea
Intranet, o companie optează pentru utilizarea tehnologiei standard TCP/IP în reţeaua sa locală, ceea ce
permite fiecărui utilizator să aibă acces la serviciile Internet şi, totodată, permite întreprinderii să
restricţioneze accesul din afară la resursele proprii.
Acceptarea modelului de referinţă TCP/IP a avut ca effect major, în dezvoltarea tehnologiilor de
comunicaţie, izolarea nivelurilor de la baza modelului architectural faţă de celelalte (a se vedea secţiunea2.2).
Ca urmare, singura condiţie impusă oricărei noi tehnologii de subreţea este păstrarea compatibilităţii cu
nivelulIP, situaţie în care orice subreţea de comunicaţie, oricât de performantă, poate devein parte din
Internet. Astfel, s-a realizat integrarea în Internet a tehnologiilor ATM, FastEthernet şi GigabitEthernet,
Sonet, a comunicaţiilor mobile şi a altor tehnologii.

HTML

2.1. Serviciul World Wide Web

Web sau WWW (World Wide Web) sau W3 reprezintă unul din serviciile de informare pe Internet. Un
serviciu Web combină tehnologiile noi cu serviciile Internet disponibile. Web este o colecţie de documente
multimedia, calculatoare, reţele şi evident soft client şi server Web (figura 4.1). Elementele la care Web face
apel sunt:

• Identificatorul uniform al resurselor, URL (Universal Resource Locators), care permite recuperarea
tuturor tipurilor de informaţie din orice punct din Internet.

• Protocolul de transfer hipertext, HTTP (HyperText Transfer Protocol), care permite comunicarea între
server-ul şi navigatorul Web. HTTP reprezintă un ansamblu de reguli relativ simple pentru a fi utilizate în
cadrul sistemelor hipermedia distribuite.
• Limbajul de realizare a hipertextelor, HTML (HyperText Markup Language), care permite crearea
documentelor hipertext, care vor fi vizualizate cu ajutorul navigatoarelor Web.

Web se deosebeşte de alte servicii Internet, deoarece prin concepţia sa înglobează alte servicii cum ar
fi: FTP, Gopher, Telnet, Wais, News. Web reprezintă subnivelul superior al nivelului aplicaţie. Server-ul
Web reprezintă sistemul pe care rulează un soft, numit daemon httpd, ce are ca scop distribuţia informaţiei
stocate, sub forma unor documente. Accesul la informaţia de pe un server Web se obţine prin intermediul
unui soft client numit navigator sau browser.

Figura2.1: ComponenteleWeb

Navigatorul şi serverul Web cooperează după modelul client-server. Browser-ul emite cererile şi
recepţionează datele care vor fi afişate. După recepţia datelor, browser-ul formatează documentele ţinând
seama de tag-urile(etichetele) HTML şi apoi le afişează. Primul navigator Web grafica fost Mosaic de la
NCSA (National Center for Supercomputing Application).
Browser-ul Netscape, unul din cele mai cunoscute, oferă următoarele facilităţi:
•permite deschiderea mai multor pagini Web în acelaşi timp;
•administrează scrierea şi citirea pentru serviciul News;
•administrează recepţia şi emisia poştei electronice;
•suportă Java în modul de lucru pe 32 de biţi şi Java Script;
•include bibliotecă Plug-Ins.
Netscape a ocupat mult timp ponderea cea mai mare pe piaţa browser-elor. Astfel, la nivelul anului
1997, gradul de utilizare a navigatoarelorWeb,(conform[NN98])era:
Netscape(Windows) 51% Ponderea navigatoarelor
Netscape(Macintosh) 4%
SPRY_Mosaic 6,6%
MicrosoftExplorer 6,4%
Lynx 5,8%
Netscape(X11) 4,4%
IBMWebExplorer 1,4%
HotJava 0,2% Netscape(Windows) Netscape(Macintosh) SPRY_Mosaic MicrosoftExplorer
Lynx Netscape(X11) IBMWebExplorer HotJava
 Situaţia s-a schimbat după patru ani, căci în 2001, în topul revistei PC-World, la capitolul "cel mai
bun browser de Web" (cu sensul "cel mai utilizat") al anului 2001, conducea detaşat Microsoft Internet
Explorer 5.5, în timp ce versiunea Netscape 6 s-a dovedit puţin fiabilă.
În fine, după alţi patru ani, la sfîrşitul anului 2005, statistica site-ului www.trafic.ro indica următorul
clasament:
Internet Explorer 5, 6.x şi 7.x 74 %
Mozilla Firefox 1.0 şi 20 %
Mozilla
Opera 5%
Netscape 7.x şi 6.x 1%

Internet Explorer 5, 6.x şi 7.x Mozilla Firefox 1.0 şi Mozilla Opera Netscape 7.x şi 6.x

După alti 5 ani evolutia cotei de piata a browserelor internet la nivel mondial în perioada septembrie 2009 -
iulie 2010; SURSA: Net Applications
Sept 2009(%) Iulie 2010 (%) 2010

Internet Explorer 65,71 60,76

Mozilla Firefox 23,75 22,91 2005

Google Crome 3,17 7,16 0 10

2005
20 30 40 50 60 70 80
2010

Apple Safari 4,24 5.09 Altii 1 2

Opera 2 2
Opera 2,19 2,45 Apple Safari 4 6
Google Crome 0 7
Altii 0,95 1,66 Mozilla Firefox 20 23
Internet Explorer 74 61

Tot mai desele semnale despre slaba securitate oferită de Internet Explorer, au condus, pe plan
mondial, la instalarea şi utilizarea unor browsere alternative, care oferă un regim de utilizare mult mai stabil
şi securizat.
Aceste browser-e beneficiază de multe facilităţi inexistente la Internet Explorer, cea mai importantă
fiind blocarea pop-urilor (fereastra suplimentară care se deschide în momentul accesării unui site). Prin
intermediul acestui pop-up, se poate introduce în calculatorul care foloseşte Internet Explorer un cod ce
permite unei alte persoane să preia controlul acelui calculator. Calculatorul astfel "atacat" este utilizat, în
principal, pentru emisia de mesaje e-mail(spam) sau răspândirea de viruşi.

2.2.Universal Resource Locators(URL)

Accesul la un anumit document se face prin specificarea adresei acestuia. Forma standardizată
a unui URL conţine:
•protocoluldeschimb;
•server-ul;
•directorul/ fişierul. Sintaxa este: protocol://nume_server/cale/numedocument

De exemplu, URL-uri către motoare de căutare cunoscute:

http://www.yahoo.com/
http://www.google.com/

Există mai multe tipuri de URL, fiecare reprezentând un serviciu dat:

- ftp://nume:parola@server/dir1/dir2 - acest tip de URL permite accesul la un server FTP pentru:
- vizualizarea ansamblului fisierelor unui director, daca nici un fisier nu a fost specificat;
- încarcarea fisierului pe discul local, daca un nume de fişier a fost dat;
- file://server /fisier – pentru accesarea unui fişier prezent pe discul local;
- gopher:// server – permite deschiderea unui meniu Gopher, pentru regasirea informaţiei;
- telnet://nume:parola@server:port – permite deschiderea unei sesiuni telnet pe calculatorul de la distanţă;
- news://grup.articol/ - permite deschiderea unei sesiuni News pe un server News dat ca parametru softului
client;
- wais://server/- permite accesul la un server bază de date Wais (World Area Information Servers – servere de
informaţii de arie largă);
- mailto:nume@server – permite deschiderea unei sesiuni de poştă electronică, pentru descrierea şi
transmiterea unui mesaj către utilizatorul a cărui adresă figurează in URL.

2.3. HIPERTEXT

Web face apel la conceptul de hipertext. Hipertextul este o metodă de prezentare a informaţiei, unde
anumite cuvinte ale textului pot fi apelate în orice moment pentru a furniza alte informaţii (figura 4.2).
Respectivele cuvinte reprezintă legătura către alte documente, ce pot fi texte, imagini sau alte fişiere.
Dezvoltarea rapidă a comunicaţiilor numerice şi a sistemelor de afişare grafică a determinat o evoluţie a
hipertextului către hipermedia, în care legăturile se realizează către texte, imagini, sunete şi filme.
Informaţia tranzitată sub Web este organizată sub forma documentelor multimedia, cu legături către
alte documente. Informaţia pe care un server Web este în măsură să o elibereze este structurată ierarhic într-
un arbore. Rădăcina arborelui constituie punctul de intrare.

Doc1
Doc3 Doc5

Doc2 Doc4

Figura2.3.1 Exemplu de legături hipertext

Informaţiile eliberate prin Web pot fi :

• documente HTML (.html sau .htm);
• texteASCII (.txt);
• documente performante, cum ar fi PostScript (.ps);
• imagini fixe, sub diferite reprezentări GIF, JPEG, TIFF;
• înregistrări sonore în format AU sau AIFF;
• filme în format Quick Time (.mov) sau MPEG (Motion Picture Experts Group);
• reprezentarea VRML a unei scheme tridimensionale;
• un microprogram sau "applet" Java.

2.4. Publicarea documentelor Web

Distribuiţia informaţiei prin Web poate fi cheia succesului în orice domeniu de activitate, ce se
traduce prin creşterea vânzărilor, prin atragerea noilor clienţi sau, mai simplu, prin propagarea ideilor proprii.
Pentru publicarea prin Web, prima etapă constă în realizarea documentului. Cel care editează documentul
Web este responsabil atât de conţinutul şi calitatea informaţiilor cât şi de claritatea şi utilitatea lor. Pentru
crearea şi publicarea unui document este necesară parcurgerea următoarelor faze:
• dezvoltarea unei strategii;
• definirea structurii;
• crearea documentului;
• perfecţionarea;
• recitirea documentului;
• testarea
• publicarea in forma finală

Web este un serviciu Internet care permite lansarea ideilor oricărui utilizator. Prin adăugarea de
sunete, imagini grafice şi video se pot crea documente impresionante, interactive şi dinamice, care o să
determine cititorii să revină în mod curent la site-ul respectiv. Înainte de crearea documentului se va stabili o
strategie, având în vedere: finalitatea, conţinutul, audienţa şi structura documentului.
Finalitatea documentului se referă la motivul pentru care acesta este creat, cum se poate vedea din
exemplu următor:
• documentul reprezintă o universitate?
• Se doreşte o informare despre existenţa unui proiect ?
• Este prezentat proiectul ?
• Promovează scopul obiectivele şi interesele universităţii in promovarea proiectului?
De asemenea, finalitatea documentului poate consta în promovarea rezultatelor şi experienţa proiectului
comunităţii internet.
Conţinutul documentului este foarte important. Prin conţinut se face referire la tema şi dimensiunea
documetului. Plecând de la subiectul documentului, trebuie stabilit gradul de detaliere al acestuia. Se pot
aborda, la modul general, mai multe subiecte, este de preferat prezentarea lor în documente distincte,
organizate pe niveluri de detaliere. Astfel, primul document este unul de prezentare generală, din care pot fi
accesate altele de detaliu.
Este esenţială punerea la punct a unei strategii care va ţine seama de publicul căreia i se adresează
documentul creat. Nu este totdeauna usor de a găsi destinatarii unui serviciu. Web permite să se ajungă la o
audienţă foarte diversă. Totuşi, se va ţine seama că aria de audienţă este mult mai largă dacă se foloseşte
limba engleză, decât limba romană. Aceasta cu o condiţie: subiectul tratat să fie de interes general şi nu
direcţionat către indivizii unei comunităţi.
Pentru a stabili, în linii mari, care este publicul ce ar putea fi interesat de ideile, produsele sau serviciile
care vor fi lansate prin documentul Web, trebuie să ne punem următoarele întrebări:
- Cui ne adresăm?
- De ce sunt interesaţi de produsul şi serviciul nostru?
- Cum facem sa-i depistăm pe cei interesaţi?
Înainte de a crea documentul, trebuie stabilită structura acestuia. Un documet bine structurat va fi urmarit
mult mai uşor de către cititor. Într-un document trebuie să se regăsească următoarele elemente:
- Partea introductivă : prezintă documentul pe scurt (organizare, conţinut);
- Corpul documentului : conţinutul site-ului;
- Elemente de încredere : oferă cititorului argumentul de a mai reveni;
- Concluzia : un final elegant de document.
 3. LIMBAJUL HTML

3.1. Prezentare generala

HTML (Hyper Text Markup Language) reprezintă o implementare simplă a limbajului SGML (Standard
Generalized Markup Language) care permite crearea de documente hipertext pentru paginile Web.
Principalele caracteristici ale acestui limbaj sunt:
• este descrisă structura documentului;
• nu este descrisă aranjarea în pagină;
• permite fiecărui navigator să aibă propria prezentare;
• un document HTML poate fi reutilizabil.

Orice document SGML este reutilizabil şi se caracterizează prin conţinutul şi organizarea sa. Normele de
interschimbare a documentelor descriu:
• elementele legate de conţinut: partea vizibilă;
• structura: derularea logică a documentului;
• aranjarea în pagină: prezentarea.

Ciclul de viaţă al unui document Web include:

• concepţia: când se utilizează instrumente de editare
• gestiunea: stocarea în fişiere;
• difuzarea: este permisă vizualizarea de către utilizatori;
• utilizarea: prin editare, copiere, imprimare.

Conţinutul unui document se caracterizează prin:

- natura informaţiei: texte, grafică, tabele, ecuaţii;
- structura:
- numele: titluri capitole, paragrafe, legende;
- concepţia obiectelor imbricate;
- prezentare: operaţia de formatare.
HTML a parcurs în timp mai multe versiuni:
• HTML - nivel 1: versiunea standard de bază, care este recunoscută de toate navigatoarele;
• HTML - nivel 2: nivel 1 + formulare interactive;
• HTML - nivel 3: nivel 2 + tabele, ecuaţii şi alinierea textelor şi imaginilor.
• HTML - nivel 4: nivel 3 + modele de prezentare a documentelor, ameliorarea tabelelor şi formularelor.
Un document HTML se poate realiza printr-un:
• editor de texte (în ASCII);
• procesor de texte;
• editor HTML;
• convertor HTML.
Limbajul HTML include o mare diversitate de tag-uri (marcatori, etichete), sub forma:
<Nume Tag> Text -------------- [</Nume Tag>] Tag-urile sunt:
− singulare, când se regăseşte numai tag-ul de început (ex. <P>);
− pereche, reprezentat prin tag de început (ex. <HEAD>) şi tag de sfârşit (ex. </HEAD>).
Unele tag-uri deţin atribute (parametri) care pot lua anumite valori, în acest caz sintaxa este:
< Nume_ tag atrib1="valoare1" atrib2="valoare2" >
Exemplu: <IMG src="URL_imagine" align="top">
IMG reprezintă numele tag-ului ce are rolul de a include în document o imagine. Numele primului
atribut este src, având ca valoare URL-ul fişierului imagine, iar numele celui de al doilea atribut este align şi
se referă la aranjarea imaginii în document, având valoarea top.

3.2. Structura documentelor Web

Orice document HTML include un antet şi un corp (figura 5.1). Pentru structurarea documentului se
utilizează tag-urile:
<HTML> ---------- defineşte începutul şi sfârşitul documentului;
<HEAD> ---------- începutul/sfârşitui antetului documentului;
<TITLE>---------- începutul/sfârşitului titlului documentului;
<BODY> ---------- începutul/sfârşitul documentului propriu-zis;

<HTML>
<HEAD>
<TITLE> Exemplu de document HTML </TITLE> Antet
</HEAD>
<BODY>
.....
..... Corpul documentului
</BODY>
</HTML> Document HTML

3.3. Aranjarea in pagina

<Hi> ... </Hi> - indicele i=1, 2, 3, 4, 5, 6 stabileşte dimensiunea caracterelor pentru textul din
interiorul tag-ului. Dimensiunea cea mai mică se obţine pentru i=6 şi cea mai mare pentru i=1.

<EM ... </EM> - textul din interiorul tag-ului este scos în evidenţă (Emphasis).

<STRONG> ... </STRONG> textul din interiorul tag-ului este puternic scos în evidenţă.

<ADDRESS> ... </ADDRESS> textul specifică o adresă poştală, o adresă e-mail sau un număr de
telefon.

<B> ... </B>, <I> ... </I> text bold sau italic.

<TT> ... </TT> text monospaţiat.

<BR> întrerupe linia curentă şi trece pe următoarea, indiferent dacă urmează text sau imagine.

<P> ... [</P>] trece la paragraful următor, care începe cu o nouă linie, dar spre deosebire de <BR> lasă
şi o linie liberă ca separator de paragrafe.
< ! ...Text ...> comentariu, ignorat de navigator.

<HR [SIZE=n] [WIDTH=n] [ALIGN=left|right|center] [NOSHADE]> transează o linie orizontală

de separare, care poate avea următoarele caracteristici: grosime (SIZE), lungime
(WIDTH), aliniere (ALIGN) şi fără umbră (NOSHADE).

<DIV ALIGN="left|center|right"> ...</DIV> alinierea textului.

<PRE [WIDTH=n]> ... </PRE> permite conservarea formatării textului din intervalul tag-ului.
Atributul WIDTH fixează numărul de coloane în care se află textul formatat,
valoarea implicită fiind de 80 de coloane.

<FONT SIZE=n COLOR=x FACE=t1, t2, t3> ... </FONT> Efectul atributelor acestui tag acţionează
asupra textului situat înaintea tag-ului </FONT>. Atributul SIZE=n stabileşte dimensiunea caracterelor,
n poate lua valori cuprinse între 1 şi 7. Dacă valoarea atributului este precedată de semnul + atunci n
reprezintă creşterea în raport cu dimensiunea curentă a caracterelor. Atributul
COLOR=x, stabileşte culoarea caracterelor după modelul RGB: rrggbb (rr - roşu, gg - verde, b-
bleu). rr, gg, bb sunt valori hexazecimale. Valoarea 00 dă o intensitate minimă, iar FF o intensitate maximă.
Astfel, combinaţia FF0000 corespunde pentru culoarea roşu intens, FFFFFF pentru alb, iar 000000 ,
pentru negru.
Atributul FACE=t1, t2, t3 permite stabilirea tipului de font, care trebuie să existe pe calculatorul
clientului.

<MULTICOL COLS=n GUTTER=m WIDTH=d>....</MULTICOL> Permite scrierea textului pe mai

multe coloane (gen ziar). Numărul de coloane, lăţimea acestora şi spaţiul dintre ele se specifică prin
atributele: COLS, WIDTH şi GUTTER.

<CENTER> ... </CENTER> - Centrează pe orizontală textul sau imaginile.

<SPACER TYPE=tip SIZE=n>

<SPACER TYPE="BLOCK" WIDTH=n HEIGHT=j ALIGN=a> Permite controlul vertical şi orizontal al

spaţiului dintre elementele unei pagini HTML.Atributul TYPE poate lua valorile HORIZONTAL,
VERTICAL sau BLOCK. Dacă atributul TYPE ia valoarea BLOCK, atunci se pot specifica şi
atributele:
WIDTH (lăţimea), HEIGHT (înălţimea), ALIGN cu valorile TOP, BOTTOM, CENTER sau
MIDDLE.

<BR CLEAR=c> Permite spaţierea unei imagini faţă de textul documentului HTML. Atributul CLEAR
poate lua valorile: LEFT, RIGHT sau ALL. LEFT lasă liber locul din stânga imaginii, RIGHT lasă liber
locul din dreapta imaginii, iar ALL se foloseşte când avem două imagini în pagină şi vrem ca una să fie
aliniată la stânga, cealaltă, la dreapta şi spaţiul dintre ele să fie liber.

<BODY BGCOLOR=c TEXT=t LINK=k VLINK=v ALINK=a> Controlează culorile pentru: fondul
ecranului, text şi legături. Toate valorile atributelor din tag-ul BODY (c, t, k, v şi a) se specifică după
modelul RGB sub forma "#rrggbb" . Atributul BGCOLOR dă culoarea fondului de ecran, TEXT,
culoarea textului (altul decât legăturile hipertext), LINK, culoarea legăturilor care nu au fost încă vizitate,
VLINK, culoarea legăturilor care au fost vizitate
ALINK, culoarea temporară a legăturii din momentul activării acesteia (culoarea implicită este
roşu).
Există posibilitatea ca fondul ecranului să conţină o imagine care trebuie să fie mai simplă şi
monocromă, pentru a permite o vizualizare uşoară a paginii găzduite. Specificarea unei imagini ca
fond de ecran se face prin:
<BODY BACKGROUND="fisier_imagine.gif">

3.4. Liste

a) Liste ordonate

<OL TYPE=t START=s>

<LI>Text1
<LI>Text2
<LI>Text3
</OL>
Atributul TYPE defineşte tipul numerotării elementelor listei, care poate fi: t=1 pentru cifre, t=A pentru
caractere majuscule, t=a pentru caractere minuscule, t=I pentru numerotarea romană cu litere mari şi t=i
pentru numerotarea romană cu litere mici;
Atributul START defineşte valoarea de început.

<OL> Se va afişa:
<B>
<LI> Lista 1
<LI> Lista 2 1. Lista 1
<LI> Lista 3 2. Lista 2
</B> 3. Lista 3
</OL>

Exemplul 3.4.1: Liste ordonate

<OL>
Se va afişa:
<B>
<LI> <A href=”URL_1”> Lista 1
<LI> <A href=”URL_2”> Lista 2
<LI> <A href=”URL_3”> Lista 3 1. Lista 1
</B> 2. Lista 2
</OL> 3. Lista 3
 Exemplul 3.4.1: Liste ordonate

b) Liste neordonate

<UL TYPE=t>
<LI>Text 1
<LI>Text 2
...
<LI>Text n
</UL>

Atributul TYPE defineşte semnul care va precede elementele listei:

t=SQUARE (pătrat),
t=CIRCLE (cerc vid)
t=DISC (cerc plin).

3.5. Legaturi Hipertext

Legăturile hipertext permit vizualizarea prin clic pe un cuvânt, frază sau imagine
a altor fişiere decât cel curent. Pentru a realiza o legătură hipertext se utilizează tag-ul
ancoră:
<A> ... </A>, care include şi atribute. Unul dintre aceste atribute este:

HREF (Hypertext REFerence), utilizat pentru a specifica URL-ul documentului ţintă.

Sintaxa este:

atribut valoarea atributului textul pe care se face clic, afişat

diferit

<A HREF= “localizarea documentului” > text de legătură </A>

tag de început tag sfârşit

Legăturile se pot realiza:

• intern, în acelaşi document;
• local, către un document situat pe acelaşi server;
• extern, către un document aflat pe alt server.

a) Legătura locală
<A HREF = "fisier_local"> text de legătură </A>
Valoarea "fişier_local" reprezintă adresa fişierului local către care se face legătura şi
acesta va fi încărcat. Fişierul local se precizează folosind:
 calea relativă - serverul va căuta documentul începând din acelaşi director ca al
documentului de la care a fost apelată legătura;
 calea absolută - documentul va fi identificat începând cu directorul rădăcină.

b) Legătura internă
Se realizează între elemente ale aceluiaşi document sau către un anumit punct ţintă al
altui document. Aceasta implică:
 crearea unei ancore în punctul ţintă:
<A NAME = "cuvânt_cheie"> Paragraf_ţintă </A>
Ancorele din punctul ţintă nu sunt afişate diferit faţă de restul documentului.
 realizarea unei legături prin care se specifică numele fişierului (dacă legătura se face într-un punct al altui
fşier) şi paragraful:
<A HREF = " [nume fisier] #cuvânt_cheie"> Paragraf_ţintă </A>
Se utilizează acest tip de legătură în cadrul unui document organizat pe secţiuni. La
începutul documentului poate fi prezentat conţinutul.

<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Exemplu de pagină Web</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<H1 align=center> EXEMPLUL DE PAGINĂ WEB</H1>
<P>Se exemplifică legătura către un paragraf al documentului
<P>
<P><A NAME="CCC"></A>
<LI> <H1> <A href="#AAA"> Disciplinele din anul I </A></H1>
<LI> <H1> <A href="#BBB"> Disciplinele din anul II </A></H1>
<LI> <H1> <A href="#DDD"> Disciplinele din anul III </A></H1>
<LI> <H1> <A href="#EEE"> Disciplinele din anul IV </A></H1>
</OL>
<HR><P>
<H2> <A name="AAA"> Disciplinele din anul I </A></H2><BR>
<UL>
<LI>Algoritmi şi programare
<LI>Tehnici de programare
<LI>Arhitectura calculatoarelor
<LI>Bazele informaticii
<LI>Logică computaţională

64
<LI>Analiză matematică
<LI>Algebră
<LI>Algebră computaţională
<LI>Geometrie
<LI>Birotică (prelucrare texte & calcul tabelar)
<LI>Economie politică
<LI>Contabilitate generală
<LI>Limba Engleză
</UL>
<HR>
<A href="#CCC"> Revenire început </A>
<HR><P>
<H3> <A name="BBB"> Disciplinele din anul II </A></H3><BR>
<UL>
<LI>Limbaje de asamblare
<LI>Structuri de date
<LI>Limbaje de programare
<LI>Baze de date
<LI>Algoritmica grafurilor
<LI>Ecuaţii diferenţiale
<LI>Geometrie computaţională
<LI>Birotică (Internet, Intranet)
<LI>Management
<LI>Marketing
<LI>Marketing
<LI>Limba engleză
</UL>
<HR> <A href=" #CCC " > Revenire început </A>
<HR><P>
<H4> <A name="DDD"> Disciplinele din anul III </A></H4><BR>
<UL>

65
<LI>Sisteme de operare
<LI>Programare logică şi funcţională
<LI>Inteligenţă artificială
<LI>Reţele de calculatoare
<LI>Cursuri speciale de informatică
<OL>
<LI>Baze de date comerciale
<LI>Programare orientată pe obiecte
<LI>Proiectare asistată de calculator
<LI>Baze de date orientate pe obiecte
<LI>Grafică pe calculator
<LI>Programare în Java
<LI>Generarea curbelor şi suprafeţelor
<LI>Analiza şi evaluarea performanţelor sistemelor de calcul
<LI>Software matematic
<LI>Probleme speciale de calcul numeric
</OL>
<LI>Calcul numeric
<LI>Probabilităţi
<LI>Statistică computaţională
</UL>
<HR>
<A href="#CCC"> Revenire început </A>
<HR><P>
<H5> <A name="EEE"> Disciplinele din anul IV </A></H5><BR>
<UL>
<LI>Limbaje formale
<LI>Administrarea reţelelor locale
<LI>Sisteme informatice
<LI>Tehnici de compilare
<LI>Reţele WAN

66
<LI>Cursuri speciale de informatică
<OL>
<LI>Calculatoare paralele
<LI>Generatoare de aplicaţii Windows
<LI>Ingineria programării
<LI>Limbaje de programare concurentă
<LI>Sisteme de operare distribuite
<LI>Prelucrarea imaginilor
<LI>Reţele neuronale
<LI>Simulare şi modelare
<LI>Sisteme inteligente
<LI>Modelarea sistemelor economice
</OL>
</UL>
<HR>
<A href="#CCC"> Revenire început </A>
<HR>
<BODY>
</HTML>

Exemplul 5.7: Exemplu de pagină Web

c) Legătura externă

3.6. Includerea imaginilor in document

3.7. Formulare
3.8. Tag-uri pentru definirea intrărilor într-un formular
3.9. Tabele
3.10. Cadre
3.11. HTML dinamic

67