De multe ori suntem tentati sa spunem ca informatica este

doar o materie si ne propunem sa invatam doar ceea ce se regaseste

in paginile manualului de informatica.Ceea ce nu se gaseste in
acesta reprezinta indrumarea catre aplicatii care sa nu tina neaparat
de informatica.Voi prezenta in continuare principalele operatii cu
matrice, dublate de un program scris pentru limbajul C++, pentru
exemplificare.

Putem face aceasta citire utilizand un tablou

bidimensional.Valorile elementelor le vom citi pozitie cu pozitie,
utilizand doua instructiuni for.

#include <iostream.h>
int main()
{
int n,m,a[100][100],i,j;
cin>>n>>m;//Citirea nr. de linii (n) si de coloane (m)
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=m;j++) cin>>a[i][j];
//Pentru verificare afisam si matricea retinuta

for(i=1;i<=n;i++){
for(j=1;j<=m;j++) cout<<a[i][j]<<' ';
cout<<endl;
} return 0;}

1
 Citirea de mai sus este rareori utilizata si doar de cei
incepatori in ale informaticii. Sa presupunem ca avem de scris un
program mai complicat , cu operatii dificile cu matrici.Dorim sa
testam programul pentruu o matrice de 5 linii si 5
coloane.Introducem cele 25 elemente, programul nu functioneaza
corect...Mai facem ceva corectari, iar introducem cele 25 elemente,
iar nu functioneza corect, apare frustrarea.....
Pentru a evita cazul de mai sus utilizam o citire speciala,
dintr-un fisier extern. Cum functioneaza ? In folderul in din care
rulati BC.EXE, de obicei C:\BORLANDC\BIN\, creati un fisier de
tip text cu numele “matrice.txt”( numele nu este obligatoriu dar va
va ajuta sa va aduceti aminte de el ).Pe prima linie scrieti numarul
de linii si numarul de coloane, exact cum le scriati cand utilizati
modul de citire de mai sus, apoi, pe urmatoarele n linii veti scrie
cele m coloane. Un exemplu concret:

“matrice.txt” Obsevati ca puteti citi elementele si

insirate unul dupa altul, insa nu veti
55 mai gasi cu usurinta coordonatele
15604 fiecaruia.
12365
04893
15630
15478

Programul acum va include “fstream.h” in loc de

“iostream.h”.Puteti folosi in continuare “cin” si “cout” numai ca
acum aveti acces si la “ifstream” sau “ofstream”. Pentru
exemplificare, dorim sa afisam matricea citia din “matrice.txt” in
alt fisier text, “rezult.txt”. Mai jos veti regasi acelasi program dar
acum el utilizeaza citirea din fisier.

2
#include <fstream.h>
ifstream fin("matrice.txt");
ofstream fout("rezult.txt");

int main()
{
int n,m,a[100][100],i,j;
fin>>n>>m;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=m;j++) fin>>a[i][j];

for(i=1;i<=n;i++){
for(j=1;j<=m;j++) fout<<a[i][j]<<' ';
fout<<endl;
}
return 0;}
NOTA.Nu este nevoie sa creati fisierul “rezult.txt”.Acesta va fi
creat automat de program.

Acestea fiind cunoscute, putem trece mai departe si vom vedea alte
operatii cu matrice. De fiecare data vom utiliza citirea din fisier.

3
Vom prezenta aici doar cazul particular de adunare a doua matrice.
Pentru n matrice puteti folosi un tablou tridimensional.

#include <fstream.h>
#include <conio.h>
ifstream fin("matrice.txt");
ofstream fout("rezult.txt");

int main()
{
int a[100][100],b[100][100],na,ma,nb,mb,i,j;

fin>>na>>ma>>nb>>mb;

for(i=1;i<=na;i++)
for(j=1;j<=ma;j++) fin>>a[i][j];

for(i=1;i<=nb;i++)
for(j=1;j<=mb;j++) fin>>b[i][j];

//Suma nu este posibila decat daca na=nb si ma=mb

if(na==nb&&ma==mb)
{
for(i=1;i<=na;i++){
for(j=1;j<=ma;j++) fout<<a[i][j]+b[i][j]<< ' ';

4
fout<<endl;
}
}
else cout<<"Adunarea nu este posibila !";
return 0;
}

Incepand de la acest capitol aveti nevoie de ceva cunostinte de

matematica pentru rezolvarea problemelor. De aceea nu voi insista
cu explicatiile. Doua matrici nu se pot inmulti decat daca numarul
coloane al primei matrice este egal cu numarul de linii al celei de-a
doua matrice. Matricea produs va avea numarul de linii al primei
matrice si numarul de coloane al matricei a doua.

#include <fstream.h>
#include <conio.h>
ofstream g("rezultat.txt");
ifstream f("matrice.txt");

int main()
{
int a[50][50],b[50][50],c[50][60],l1,c1,l2,c2,sum,i,j,k;
f>>l1>>c1>>l2>>c2;
if(c1!=l2) g<<"Inmultirea nu este posibila!"<<endl;
else{
for(i=1;i<=l1;i++)
for(j=1;j<=c1;j++) f>>a[i][j];
for(i=1;i<=l2;i++)for(j=1;j<=c2;j++) f>>b[i][j];

5
cout<<endl;
for(i=1;i<=l1;i++)
for(j=1;j<=c2;j++)
{sum=0;
for(k=1;k<=l2;k++){sum+=(a[i][k]*b[k][j]);
c[i][j]=sum;
}
}

for(i=1;i<=l1;i++) {
for(j=1;j<=c2;j++) g<<c[i][j]<<' ';
g<<endl;
}}

return 0;

Observati ca programul calculeaza doar produse de matrice cu

elemente numere naturale.Pentru a putea lucra cu numere din Q
aveti nevoie sa stabiliti tipul variabilelor de tip FLOAT ( “float a”
de exemplu in loc de “int a”).

6
In cazul in care stiti ceva despre determinanti, a scrie un program
care sa calculeze determinanti pana la ordinul al 4-lea sau al 3-lea
nu prezinta interes. Vom scrie un program care sa calculeze
determinantii de ordin n, unde n poate fi oricat de mare ( in limita
matricei bineinteles ! ideea conteaza ...). Programul foloseste mai
multe functii. Functia care calculeaza detrminantul este recursiva .
Programul nu se foloseste decat de descompunerea determinantului
de ordin 2 . Determinantii de ordin mai mare sunt descompusi apoi
dupa prima linie. Programul are un scop exclusiv informatic. A-l
folosi pentru a rezolva determinanti mici nu poate insemna decat
pierderea exercitiului la matematica, intrucat determinantii au
cateva proprietati cu ajutorul carora se calculeaza rapid. Utilizarea
programului la acesti determinanti determina inevitabil uitarea
acestor proprietati . Utilizati programul cum doriti insa nu uitati de
matematica !

#include <fstream.h>
#include <conio.h>
#include <math.h>
ifstream fin("matrice.txt");
ofstream fcout("determinant.txt");

void submatrice(long int n,long int lin,long int col,long int a[50]
[50],long int b[50][50])
{
int i,j,c=0,l=1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)

7
if(j!=col&&i!=lin) { c++;
if(c==n) {c=1;l++;}
b[l][c]=a[i][j];
}
}

long int det(long int a[50][50],long int n)

{
long int part,i,b[50][50],k,c,j,l,s=0;
if(n==1) { s=a[1][1];}

if(n==2) {
s=a[1][1]*a[2][2]-a[1][2]*a[2][1];}

else {
for(i=1;i<=n;i++)
{
submatrice(n,1,i,a,b);
s+=a[1][i]*pow(-1,i+1)*det(b,n-1);
}
}
return s;
}

int main()
{ clrscr();
long int a[50][50],n,i,j;
fin>>n; //ordinul determinantului
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
fin>>a[i][j];
fcout<<det(a,n)
return 0;
}

8
Inversa unei matrice se calculeaza utilizand notiunea de
determinant. Nu voi intra in amanunte insa va recomand ca, inainte
de a folosi programul, sa observati cum a fost creat . Studierea
teoriei va ajuta mult in acest caz. De asemenea , programul creat de
mine este mult mai complex intrucat am facut cateva aditii care sa
ajute la scrierea efectiva a inversei matricei de ordin n. Amanunte
voi da la final.

#include <fstream.h>
#include <conio.h>
#include <math.h>
ifstream f("matrice.txt");
ofstream fcout("inversa.txt");

long int cmmdc(long int a,long int b)

{long int r;
while(b){
r=a%b;
a=b;
b=r;}
return a;
}

void fractie(long int a,long int b)

{
long int c;
if(a>0&&b<0) {b=-b;a=-a;}
if(a<0&&b<0) {a=-a;b=-b;}
c=a;

9
a/=cmmdc(abs(c),b);
b/=cmmdc(abs(c),b);
if(a==0) fcout<<"0 ";
else if(b==1) fcout<<a<<" ";
else
fcout<<a<<"/"<<b<<" ";
}
void transpusa(long int a[50][50],long int n)
{
long int b[50][50],i,j;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++) b[i][j]=a[i][j];
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=b[j][i];
}

void submatrice(long int n,long int lin,long int col,long int a[50]
[50],long int b[50][50])
{
int i,j,c=0,l=1;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
if(j!=col&&i!=lin) { c++;
if(c==n) {c=1;l++;}
b[l][c]=a[i][j];
}
}

long int det(long int a[50][50],long int n)

{
long int i,b[50][50],j,s=0;
if(n==1) return a[1][1];

10
if(n==2) {
s=a[1][1]*a[2][2]-a[1][2]*a[2][1];}

else {
for(i=1;i<=n;i++)
{
submatrice(n,1,i,a,b);
s+=a[1][i]*pow(-1,i+1)*det(b,n-1);
}
}
return s;
}

void inversa(long int a[50][50],long int n,long float inv[50][50])

{
long int i,j,b[50][50];
if(n==1) inv[1][1]=a[1][1];
else{
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
{
submatrice(n,i,j,a,b);
inv[i][j]=pow(-1,i+j)*det(b,n-1);
}
}
}

int main()
{
long int a[50][50],n,i,j,dtr;
long float inv[50][50];
unsigned short dec=1;

11
f>>n;
for(i=1;i<=n;i++)
for(j=1;j<=n;j++)
f>>a[i][j];
dtr=det(a,n);
if(n==1&&!a[1][1]) dec=0;
else if(!det(a,n)) dec=0;

if(!dec) fcout<<"Matricea nu admite o inversa !"<<endl;

else{
transpusa(a,n);
inversa(a,n,inv); // matricea cu n elem. si determinant det
for(i=1;i<=n;i++){
for(j=1;j<=n;j++)
fractie(inv[i][j],dtr);
fcout<<endl;}
}
return 0;
}

Explicatii.

1.Dupa cum vedeti programul utilizeaza doua functii preluate

direct din programul pentru aflarea determinantului. Apoi mai
contine o functie care permite aflarea matrecei inverse si alte
functii pe care le voi explica uin continuare. O functie pentru
calcularea transpusei , vitala pentru calcul si doua functii , cmmdc
si fractie. Dupa realizarea programului cu variabile de tip float mi-
am dat seama ca valorile obtinute in majoritatea cazurilor sunt
destul de “urate” din punct de vedere grafic. Puteti sa va inchipuiti
o matrice inversa de genul urmator:

0.83333333 1.6 5.67843223456, etc.

12
Pentru aceasta , dupa aflarea adjunctei* am aplat functia fractie
care nu face altceva decat sa realizeze o simplificare a fractiei.
Functia pare complicata deoarece am inclus diferite cazuri
exceptie, intre care:

n/1= n ,
a/-b=-a/b si asa mai departe, lucruri care tin de estetica.

*matrice adjuncta = matrice obtinuta in urma aflarii

determinantului de pe fiecare pozitie din matricea initiala ,
suprimand de fiecare data linia si coloana respectiva.

Consideram urmatorul sistem de n ecuatii liniare cu n necunoscute:

a11x1 + a12x2 + a13x3 + . . . + a1nxn = b1

a21x1 + a22x2 + a23x3 + . . . + a2nxn = b2
a31x1 + a32x2 + a33x3 + . . . + a3nxn = b3
.............................
an1x1 + an2x2 + an3x3 + . . . + annxn = bn

Acest sistem de n ecuatii liniare cu n necunoscute este compatibil

determinat, iar solutia sa este data de formulele lui Cramer, daca
determinantul sau (d) este nenul.
Conform Regulii lui Cramer, solutiile sunt de forma:

d1 d dn
x1  , . . x2  2 , . . . . . . . . . , xn  ,
d d d

13
 unde d = det A este determinantul sistemului,

 a 11 a 12  a 1n 
 
 a 21 a 22  a 2 n 
A  fiind matricea sistemului,
 
. . . .a.nn. . . . .
 a n.1. . a. n.2 . .

şi dj, 1≤j≤n, determinantul care se obtine din d prin inlocuirea

coloanei j prin coloana
 b1 
 
b 
B 2
 :
 bn 

De exemplu:
 b1 a 12 a 13  a 1n 
 
 b 2 a 22 a 23  a 2 n 
d1  det 
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
 b n a n 2 a n 3  a nn 

 a 11 b1 a 13  a 1n 
 
 a 21 b 2 a 23  a 2 n 
d 2  det 
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
 a n1 b n a n 3  a nn 

s.a.m.d.

Un sistem de ecuatii care nu are solutii se numeste incompatibil. Un

sistem de ecuatii liniare este incompatibil daca determinantul sau este nul

14
şi unul din determinantii dj, 1≤j≤n, este nenul (atunci toti determinantii dj,
1≤j≤n, sunt nenuli).

Un sistem de ecuatii care are mai mult de o solutie se numeste compatibil

nedeterminat. Un sistem de ecuatii liniare este compatibil determinat daca
determinantul sau este nul şi unul din determinantii dj, 1≤j≤n, este nul
(deoarece atunci toti determinantii dj, 1≤j≤n, sunt nuli)

#include<stdio.h>
#include<conio.h>
#include<iostream.h>
#include<stdlib.h>
#include<math.h>
#include<string.h>
int n;

int sign(int s[50])

{int m=0,v[50];//m este nr de inversiuni ale permutarii s
for(int i=1;i<=n;i++)
v[i]=0;
for(int k=n;k>0;k--)
for(int i=1;i<=n;i++)
if(s[i]==k)
{m+=n-i-v[i];
for(int j=1;j<i;j++)
v[j]++;
break;
}
return pow(-1,m);

15
}

float det(float a[50][50])

{int x[50];
int k=1,as,ev,fact=0,perm=1,suma=0;
x[k]=0;
for(int i=1;i<=n;i++)
perm*=i; //n!
while(k>0)
{as=0;
//while(x[k]<n)

do {
x[k]++;
if (x[k]<=n)
as=1;
ev=1;
if(k>1)
for(int i=1;i<k;i++)
/* {x[i]=1;
ev=1;
for(int j=1;j<i;j++)*/
if(x[i]==x[k])
{ev=0;
break;
}
}while((as)&&(!((as)&&(ev))));
if(as)
if (k==n)
{fact++;
int prod=sign(x);
for(int i=1;i<=n;i++)
prod*=a[i][x[i]];
suma+=prod;
if(fact==perm)
return suma;
k--;
}
// return a[k][x[k]];
else
{k++;
x[k]=0;
}
else k--;
}
}

16
void main()
{float a[50][50],d,dn,b[50],col[50],x[50][2],nr;
int i,j,coef;
char *semn,*cifra,*s;
clrscr();
i=0;
j=1;
semn="";
cifra="";
cout<<"Exemplu:"<<endl;
cout<<"Se apasa: -,10,+,2,+,1,=,9"<<endl;
cout<<"si apare: -10x1+2x2+x3=9"<<endl;
do
semn[0]=getch();
while((semn[0]!='-')&&(semn[0]!='+'));
if(semn[0]=='-')
{coef=-1;
//cout<<'-';
}
else coef=1;
while(semn[0]!='=')
{ s=" ";
do
{cifra[0]=getch();
cifra[1]=0;
}while((cifra[0]<'0')||(cifra[0]>'9'));
strcpy(s,cifra);
nr=atoi(s);
do
{semn="";
cifra[0]=getch();
cifra[1]=0;
if((cifra[0]>='0')&&(cifra[0]<='9'))
{//cout<<cifra;
strcat(s,cifra);
nr=atoi(s);
}
else
strcpy(semn,cifra);
}
while((semn[0]!='-')&&(semn[0]!='+')&&((semn[0]!='=')||(i==0)));
i++;
a[i][j]=coef*nr;
if(nr)
{if(coef==-1)

17
 cout<<'-';
if((coef==1)&&(i>1))
cout<<'+';
}
if((nr!=1)&&(nr!=0))
cout<<nr;
if(nr)
cout<<'x'<<i;
if(semn[0]=='-')
{coef=-1;
// cout<<'-';
}
if(semn[0]=='+')
{coef=1;
// cout<<'+';
}
}
n=i;
cout<<'=';
cin>>b[j];

for(j=2;j<=n;j++)
{i=0;
char *s,*cifra;
semn="";
//cifra="";
do
semn[0]=getch();
while((semn[0]!='-')&&(semn[0]!='+'));
if(semn[0]=='-')
{coef=-1;
//cout<<'-';
}
else coef=1;
while(semn[0]!='=')
{ s=" ";
//semn="";
do
{cifra[0]=getch();
cifra[1]=0;
}while((cifra[0]<'0')||(cifra[0]>'9'));
strcpy(s,cifra);
nr=atoi(s);
do
{semn="";

18
 cifra[0]=getch();
cifra[1]=0;
if((cifra[0]>='0')&&(cifra[0]<='9'))
{//cout<<cifra;
strcat(s,cifra);
nr=atoi(s);
}
else
strcpy(semn,cifra);
}
while((semn[0]!='-')&&(semn[0]!='+')&&((semn[0]!='=')||(i==0)));
i++;
a[i][j]=coef*nr;
if(nr)
{if(coef==-1)
cout<<'-';
if((coef==1)&&(i>1))
cout<<'+';
}
if((nr!=1)&&(nr!=0))
cout<<nr;
if(nr)
cout<<'x'<<i;
if(semn[0]=='-')
{coef=-1;
// cout<<'-';
}
if(semn[0]=='+')
{coef=1;
// cout<<'+';
}
}
cout<<'=';
cin>>b[j];
}

/*cout<<"n=";
cin>>n;
for(j=1;j<=n;j++)
for(i=1;i<=n;i++)
{cout<<"a["<<i<<"]["<<j<<"]=";
cin>>a[i][j];
}

19
for(j=1;j<=n;j++)
{cout<<"b["<<j<<"]=";
cin>>b[j];
}*/
d=det(a);
if (d)
{for(i=1;i<=n;i++)
{for(j=1;j<=n;j++)
{col[j]=a[i][j];
a[i][j]=b[j];
}
dn=det(a);
x[i][0]=dn/d;
x[i][1]=dn;
for(j=1;j<=n;j++)
a[i][j]=col[j];
}
for(i=1;i<=n;i++)
if(int(x[i][0])==x[i][0])
cout<<'x'<<i<<'='<<x[i][0]<<' ';
else
cout<<'x'<<i<<'='<<x[i][1]<<'/'<<d<<' ';
}
else
{for(j=1;j<=n;j++)
{col[j]=a[1][j];
a[1][j]=b[j];
}
dn=det(a);
if (dn)
{cout<<"";
cout<<"Sistem incompatibil";
}
else cout<<"Sistem compatibil nedeterminat";
}
getch();
}

20