.

1 Sistemul Bismarck
Sistemul de asigurari de tip Bismarck, a preluat denumirea dupa numele lui Otto von Bismarck ,
cancelar al celui de-al doilea Reich.Acesta a introdus, pentru prima oara in Europa, un sistem legal
de asigurari sociale. Cancelarul este considerat creatorul primului stat modern german prin
reformele institutional - organizatorice initiate ca replica la problemele datorate procesului de
industrializare in Europa.
Protectia sociala in Europa, devine la sfarsitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a unei recesiuni
economice puternice, intr-o oarecare masura o problema de interes pentru stat, inainte ea fiind
limitata la o forma mai degraba rudimentara de asistenta sociala ocazionala bazata pe caritate si
voluntariat. In 1881 Bismarck introduce pentru prima oara un sistem de asigurari sociale de stat
obligatoriu, adaugand la acesta in 1883 platile pentru cazuri de boala, in 1884 asigurarile impotriva
accidentelor de munca si in 1889 o schema comprehensiva de pensii de varsta si invaliditate. Cea
mai importanta observatie pentru acest sistem este aceea ca are caracter obligatoriu, asociat
contractelor de munca. Sistemul este suportat de catre trei parti: angajator, angajat si stat.
Europa occidentala a preluat apoi sistemul bismarckian ,acesta devenind modelul alternativ la
sistemul de asigurari beveridgean sau anglo-saxon.
Este folosit in multe tari membre ale UE, cum ar fi Franta, Germania, Austria, Belgia, Olanda si
Romania. Caracteristicile acestui model sunt:
- Resursele financiare sunt, in principal, reprezentate de contributiile obligatorii platite de angajati si
angajatori.
- De asemenea, exista resurse care provin din subventii de la bugetul de stat (local sau national) sau
alte tipuri de subventii.
- Institutiile care administreaza fondurile de asigurari sunt nonprofit
- Gestionarea si folosirea fondurilor de asigurari sunt facute la nivel national si prin directii locale.
Finantarea se face prin contributii sociale bazate pe salarii (patron,angajat).Banii pentru sanatate in
acest sistem provin: 60% din asigurari sociale, contributii obligatorii, 10-15% din impozite, taxe
specifice, 10% din asigurari private, 10-15% prin plata de pacient.
I.2 Sistemul Beveridge
Sistemele de sanatate tip Beveridge sau Sistemele Nationale de Sanatate (NHS) au fost inspirate de
Raportul din 1942 al lui Beveridge care oficializa organizarea adoptata de Suedia in anii ‘30.
Intreaga Europa de Vest (Danemarca, Finlanda, Irlanda, Norvegia, Suedia, Marea Britanie) a
adoptat sau mentinut acest model dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Impozite generale sunt controlate de Parlament (circa 85% din suma fondurilor pentru serviciile de
sanatate), bugete de stat, taxe generale, asigurari cu contributie variabila in functie de salariu (de la
0%, 2%, 3,85%, pana la 10% din salariu; de exemplu, in Marea Britanie sunt scutite de la
contributie persoanele cu un salariu mai mic de 3.224 de lire sterline/an).
Sarcinile SNS sunt in general urmatoarele: elaborarea politicii sanitare,emiterea de indrumari ale
autoritatilor pentru probleme de sanatate,alocarea resurselor; monitorizarea performantelor
autoritatilor din subordine.
Gama de servicii acoperite in cadrul NHS este completa iar accesul la ingrijiri este gratuit.
Sistemul de asigurari de tip Beveridge este un sistem caracterizat de beneficii relativ reduse si fixe,
finantate din bugetul de stat, din taxe si impozite generale, reprezentand un nivel minim de protectie
combinat adesea cu sisteme de asigurari private.
Sistemul continental reprezinta o protectie comprehensiva, adesea nedublata de sisteme private, cu
beneficii proportionale cu contributia, respectiv veniturile.
Pentru a observa mai bine diferentele dintre sistemul de asigurare de sanatate de tip Bismarck si cel
de tip Beveridge in tabelul de mai jos au fost grupate principalele lor caracteristicii :
Asigurari sociale de tip BISMARcK Asigurari sociale de tip BEVERIDGE
Sursa de finantare Fondul de Asigurari sociale – contributiile indivizilor se constituie intr-un fond
distinct Bugetul de stat – finantarea se realizeaza din taxele si impozitele generale
Administrarea a fondului destinat asigurarilor sociale Fondul este administrat cel mai frecvent in
regim tripartit: statul, contribuabilii si beneficiarii, prin reprezentanti ai unor asociatii a acestora
Somaj: stat- sindicate-patronat
Pensii: Stat- pensionari- angajatori
Sanatate: stat-medici-sindicate Administrarea se face exclusiv de catre stat
Nivelul beneficiilor Beneficiile sunt corelate cu veniturile, respectiv nivelul contributiei Beneficiile
sunt constante, si relativ scazute ca nivel
Importanta asigurarilor private Scazuta Mare
II.1 Sistemul asigurarilor de sanatate din Romania
In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr. 145/1997, bazat
pe o versiune modificata a modelului Bismarck.
Sistemul de sanatate din Romania are in multe privinte aceleasi modalitati de functionare
neschimbate in ultimii 30 de ani. In primul rand, sistemul este astfel construit incat reprezentantii
acestuia sunt practic lipsiti de orice putere de a influenta sistemul pe care ei il finanteaza.
Singura modificare majora a fost introducerea sistemului de asigurari de sanatate, care avea ca scop
organizational clarificarea si intarirea responsabilitatii principalului cumparator de servicii de
sanatate .