Romanul Morometii prezinta viata familiei Moromete, iar intentia scriitorului es
te de a prezenta problemele cu care se confrunta oamenii de la tara, probleme ma
i ales materiale inaintea celui de-al II lea razboi mondial. Romanul este constru it pe baza unor scene dominate de figura lui Ilie Moromete care este personajul principal. El participa la toate momentele subiectului si este prezentat in relatie cu toate celelalte personaje. Lumea satului inainte de razboi este prezentata ca o lume unde nimic nu se intampla, oamenii traiesc in liniste, in intelegere, ia r relatiile de familie sunt respectate , totul decurge normal, este o lume tihni ta, iar seful familiei, tatal este respectat. Moromete reprezinta psihologia tar anului din Campia Dunarii ,de dinaintea razboiului mondial. Procedeele de caract erizare sunt directe: prin descriere, prin parerea celorlalte personaje si indir ecte: prin fapte , prin atitudine, prin relatia cu celelalte personaje, prin fel ul de a vorbi. Scriitorul isi priveste personajul mai ales din interior, urmarind dinami ca gandurilor si a sentimentelor. Cand il priveste din exterior, selecteaza din viata personajului momente semnificative: cina, secerisul, dicutiile din poiana fierariei lui Iocan, confruntarea cu agentii fiscali, care pun in lumina trasatu rile lui definitorii. Om in puterea varstei, casatorit a doua oara, Moromete este cap al unei f amilii numeroase. Alcatuirea ei parca prevesteste furtuna : trei copii din prima casatorie : Nila, Achim si Paraschiv si alti trei proveniti din casatoria cu Ca trina : Tita, Ilinca si Niculae. Destinul personajului se prefigureaza chiar la inceputul romanului, cand intorsi de la camp ramane singur in mijlocul curtii, prevestind viitoarea lui singurata te, cand copiii il vor parasi. Existenta fiecarui membru depinde de initiativele lui. Ca individ apartine colectivitatii satesti in care are o pozitie privilegi ata.
Inteligenta, ironia, umorul, stiinta de a povesti fac din acest personaj
un taran filozof. Este un spirit contemplativ pentru care viata este un spectaco l continuu. In imprejurari neplacute, el dovedeste o stapanire perfecta a artei disimularii. In discutia cu vecinul sau, Tudor Balosu, care-l intreaba daca-I vinde salcamul, Mo romete evita raspunsul. Graba ii repugna: De ce sa ne grabim asa?! parea sa-i spu na ! . Cauta sa castige timp tergiversand, crede ca raul poate fi pacalit. Timpul de-a lungul romanului se va dovedi insa inselator. Va intra in conflict cu cei trei fii ai sai mai mari, lacomi de castig. Cand devine banuitor, insista sa afl e ceea ce-l intereseaza. In dialogul cu Scamosu prin inteligenta reuseste sa-l determine pe acesta sa-i spuna ceea ce stia in legatura cu fiii sai, si anume, ca au hotarat sa fug a de acasa. La aflarea vestii, trece printr-un adevarat supliciu launtric. Aceste sta ri sufletesti sunt puse in evidenta de notatiile autorului, cu referiri la fizio nomie sau prin felul de a vorbi: il gasi in aceeasi nemiscare , cu fruntea in pam ant teapan si sumbru. Fata I se innegrise in cateva minute parca si slabise, par ca se ascutise si se subtiase , adauga Moromete cu jale si tristete cu o jale si o t ristete aproape duioasa nepamanteasca , urla el schimonosit groaznic . Inteligenta sa ii creeaza disponibilitati pentru umor, un mijloc de a dep asi momentele grele: Sa fuga de acasa! De ce asta ? Daca vreau si-mi spuneau crez i ca I-as fi impiedicat eu, Scamosule? De ce sa fugiti, fratioare? Le-as fi spus . incet nu puteti sa mergeti? . Cand isi vede linistea tulburata si proprietatea amenintata, din visator, contemplativ devine impulsiv: ameninta, ridica pumnul, urla: Taci! si in aceeasi clipa ridica pumnul. Taci din gura! Va omor daca nu taceti din gura! . Finalul operei aduce in prim plan un Moromete prabusit moral. Destinul sa u este surprinzator intiut de un alt personaj, Din Vasilescu care, modelandu-I d in huma capul, ofera o imagine uimitoare prin forta ei anticipativa: Din Moromet e ramasese doar capul lui de huma arsa si care acum privea insingurat de pe polit a fierariei lui Iocan la adunarile care inca mai aveau loc in poiana . Limbajul poarta marca oralitatii ; interjectii, vocative, constructii in terogative si exclamative, abunda dialogul si monologul interior: Tu mai ai, ma, balosule? , Da, am discutat odata sa-ti vand un salcam! Poate am sa ti- l vand po ate n-o sa ti-l vand . Disparitia lui Ilie Moromete reprezinta disparitia civilizatiei tradition ale.