Sunteți pe pagina 1din 2

Romanul Morometii prezinta viata familiei Moromete, iar intentia scriitorului es

te de a prezenta problemele cu care se confrunta oamenii de la tara, probleme ma


i ales materiale inaintea celui de-al II lea razboi mondial. Romanul este constru
it pe baza unor scene dominate de figura lui Ilie Moromete care este personajul
principal.
El participa la toate momentele subiectului si este prezentat in relatie
cu toate celelalte personaje. Lumea satului inainte de razboi este prezentata ca
o lume unde nimic nu se intampla, oamenii traiesc in liniste, in intelegere, ia
r relatiile de familie sunt respectate , totul decurge normal, este o lume tihni
ta, iar seful familiei, tatal este respectat. Moromete reprezinta psihologia tar
anului din Campia Dunarii ,de dinaintea razboiului mondial. Procedeele de caract
erizare sunt directe: prin descriere, prin parerea celorlalte personaje si indir
ecte: prin fapte , prin atitudine, prin relatia cu celelalte personaje, prin fel
ul de a vorbi.
Scriitorul isi priveste personajul mai ales din interior, urmarind dinami
ca gandurilor si a sentimentelor. Cand il priveste din exterior, selecteaza din
viata personajului momente semnificative: cina, secerisul, dicutiile din poiana
fierariei lui Iocan, confruntarea cu agentii fiscali, care pun in lumina trasatu
rile lui definitorii.
Om in puterea varstei, casatorit a doua oara, Moromete este cap al unei f
amilii numeroase. Alcatuirea ei parca prevesteste furtuna : trei copii din prima
casatorie : Nila, Achim si Paraschiv si alti trei proveniti din casatoria cu Ca
trina : Tita, Ilinca si Niculae.
Destinul personajului se prefigureaza chiar la inceputul romanului, cand intorsi
de la camp ramane singur in mijlocul curtii, prevestind viitoarea lui singurata
te, cand copiii il vor parasi. Existenta fiecarui membru depinde de initiativele
lui. Ca individ apartine colectivitatii satesti in care are o pozitie privilegi
ata.

Inteligenta, ironia, umorul, stiinta de a povesti fac din acest personaj


un taran filozof. Este un spirit contemplativ pentru care viata este un spectaco
l continuu. In imprejurari neplacute, el dovedeste o stapanire perfecta a artei
disimularii. In
discutia cu vecinul sau, Tudor Balosu, care-l intreaba daca-I vinde salcamul, Mo
romete evita raspunsul. Graba ii repugna: De ce sa ne grabim asa?! parea sa-i spu
na ! . Cauta sa castige timp tergiversand, crede ca raul poate fi pacalit. Timpul
de-a lungul romanului se va dovedi insa inselator. Va intra in conflict cu cei
trei fii ai sai mai mari, lacomi de castig. Cand devine banuitor, insista sa afl
e ceea ce-l intereseaza.
In dialogul cu Scamosu prin inteligenta reuseste sa-l determine pe acesta
sa-i spuna ceea ce stia in legatura cu fiii sai, si anume, ca au hotarat sa fug
a de acasa.
La aflarea vestii, trece printr-un adevarat supliciu launtric. Aceste sta
ri sufletesti sunt puse in evidenta de notatiile autorului, cu referiri la fizio
nomie sau prin felul de a vorbi: il gasi in aceeasi nemiscare , cu fruntea in pam
ant teapan si sumbru. Fata I se innegrise in cateva minute parca si slabise, par
ca se ascutise si se subtiase , adauga Moromete cu jale si tristete cu o jale si o t
ristete aproape duioasa nepamanteasca , urla el schimonosit groaznic .
Inteligenta sa ii creeaza disponibilitati pentru umor, un mijloc de a dep
asi momentele grele: Sa fuga de acasa! De ce asta ? Daca vreau si-mi spuneau crez
i ca I-as fi impiedicat eu, Scamosule? De ce sa fugiti, fratioare? Le-as fi spus
. incet nu puteti sa mergeti? .
Cand isi vede linistea tulburata si proprietatea amenintata, din visator,
contemplativ devine impulsiv: ameninta, ridica pumnul, urla: Taci! si in aceeasi
clipa ridica pumnul. Taci din gura! Va omor daca nu taceti din gura! .
Finalul operei aduce in prim plan un Moromete prabusit moral. Destinul sa
u este surprinzator intiut de un alt personaj, Din Vasilescu care, modelandu-I d
in huma capul, ofera o imagine uimitoare prin forta ei anticipativa: Din Moromet
e ramasese doar capul lui de huma arsa si care acum privea insingurat de pe polit
a fierariei lui Iocan la adunarile care inca mai aveau loc in poiana .
Limbajul poarta marca oralitatii ; interjectii, vocative, constructii in
terogative si exclamative, abunda dialogul si monologul interior: Tu mai ai, ma,
balosule? , Da, am discutat odata sa-ti vand un salcam! Poate am sa ti- l vand po
ate n-o sa ti-l vand .
Disparitia lui Ilie Moromete reprezinta disparitia civilizatiei tradition
ale.

S-ar putea să vă placă și