DISPOZITIVE MULTIJONCŢIUNE
Dispozitivele multijoncţiune sunt dispozitive semiconductoare cu mai mult de două
joncţiuni.
Tehnologia actuală permite realizarea unor dispozitive compuse având mai multe
joncţiuni. În cadrul capitolului vor fi prezentate dispozitivele clasice care pot constitui structuri
de sine stătătoare şi anume:
● dioda PNPN;
● diacul;
● tiristorul;
● triacul;
● tranzistorul unijoncţiune – realizat aşa cum spune numele şi realizat cu structuri
multijoncţiune
Aceste dispozitive multijoncţiune sunt folosite în circuite de impulsuri, în circuite pentru
conversia energiei electrice, circuite de comutaţie.
Ca şi în cazul diodei semiconductoare, dacă tensiunea dintre anod şi catod este pozitivă
atunci dioda este polarizată direct, iar dacă este negativă dioda este polarizată invers.
La nivel mic al tensiunii la bornele diodei, oricare ar fi polaritatea acesteia, dioda are cel
puţin o joncţiune polarizată invers şi curentul este practic zero. Dioda este blocată şi este
echivalentă cu un contact deschis.
Dacă dioda este polarizată direct joncţiunea centrală este polarizată invers iar, cele două
joncţiuni laterale sunt polarizate direct. Joncţiunea centrală se străpunge dacă tensiunea depăşeşte
o valoare maximă directă şi dioda intră în conducţie. Tensiunea la bornele diodei scade la o
valoare mică, în jurul a 1,5V. Tensiunea pe dioda în conducţie este neglijabilă în majoritatea
situaţiilor şi dioda este echivalentă cu un contact închis.
Dacă dioda este polarizată invers cele două joncţiuni laterale sunt polarizate invers. Dioda
este blocată. Joncţiunile acestea se străpung dacă tensiunea atinge o valoare maximă inversă, dar
tensiunea la bornele diodei nu se micşorează şi dioda se distruge prin supraîncălzire.
Din cele prezentate mai sus se poate obţine caracteristica grafică a diodei PNPN
prezentată în Fig.8.2.
8.2. Diacul.
Diacul (DIode Alternating Current) este un dispozitiv multijoncţiune care are proprietăţile
diodei PNPN în ambele sensuri de conducţie. Dispozitivul are cinci straturi şi patru joncţiuni,
poate fi considerat ca fiind realizat din două structuri PNPN aşezate antiparalel în acelaşi
monocristal de siliciu. Diacul are conductibilitate bidirecţională, cei doi electrozi notându-se cu
T1 şi T2. Schema şi simbolul diacului sunt prezentate în Fig.8.3.
La aplicarea unei tensiuni pozitive, structura PNPN din dreapta schemei echivalente din
Fig.8.4 este polarizată direct, iar amorsarea se face la tensiune de amorsare naturală (UDM) şi are
caracteristica din cadranul I.
Când polaritatea tensiunii se inversează, intră în conducţie structura PNPN din stânga, la
care amorsarea se face la tensiunea UIM. În general construcţia diacului se face astfel încât
tensiunile de amorsare să fie egale în modul de unde rezultă o caracteristică simetrică.
O altă aplicaţie este aceea de control al puterii aplicate unui circuit. Se consideră circuitul
din Fig.8.8 pentru care în circuitul consumatorului s-a înseriat un tiristor.
Tiristorului este comandat din acelaşi circuit prin înserierea pe circuitul grilei a unui
rezistor variabil şi a unei diode. Dioda are rol de protecţie la tensiuni inverse.
Pe alternanţa negativă a sursei de alimentare prin consumator nu circulă curent deoarece
tiristorul este polarizat invers. În plus grila este protejată de diodă care este de asemenea
polarizată invers.
În alternanţa pozitivă tiristorul este polarizat direct şi el poate intra în conducţie comandat
pe grilă de curentul ce se stabileşte prin rezistorul variabil şi diodă. Prin urmare rezistorul variabil
are rol de a modifica curentul pe grilă şi implicit valoarea tensiunii la care tiristorul aprinde.
Astfel prin modificarea valorii rezistenţei variabile se modifică valoarea puterii transmise
consumatorului.
8.4. Triacul.
Triacul este un dispozitiv cu cinci straturi, echivalent cu două tiristoare aşezate
antiparalel, având un singur electrod de comandă (TRIode Alternating Current).
Structura şi simbolul triacului sunt prezentate în Fig.8.9.
Datorită conductibilităţii bidirecţionale, cei doi electrozi între care circulă curentul
principal se notează T 1 şi T2. Comanda pe grilă se poate face cu semnale de ambele polarităţi faţă
de terminalul T1 pentru fiecare dintre cele două sensuri ale curentului principal. În concluzie este
foarte important de reţinut că într-un circuit dacă grila triacului este polarizată de la terminalul
vecin acesta nu va aprinde niciodată. Prin urmarea triacul va fi polarizat tot timpul de la
terminalul opus grilei (în cazul reprezentării din Fig.8.9 de la terminalul T1).
Fig.8.10. Caracteristicile grafice ale triacului.
Funcţionarea triacului este următoarea: dacă potenţialul terminalului T1 este pozitiv în
raport cu T2 şi se aplică pe poartă un impuls pozitiv în raport cu T 2, intră în conducţie tiristorul
din stânga simbolului din Fig.8.9. Dacă potenţialul terminalului T2 este pozitiv în raport cu T1 şi
se aplică pe poartă un impuls negativ în raport cu T2, intră în conducţie tiristorul din dreapta
simbolului.
Raportul între puterea din circuitul principal şi puterea de comandă este în favoarea
utilizării tiristorilor, cu toate că circuitele de comandă sunt mai complicate. Din acest motiv
triacul este utilizat în circuite pentru comanda maşinilor electrice, invertoare, circuite de control a
puterii transmise sarcinii, circuite pentru comanda iluminatului, toate de puteri mici sau medii.