Sunteți pe pagina 1din 4

1.

1 Importanţa culturii de porumb

Porumbul ocupa al treilea loc, ca importanta, intre plantele cultivate pe glob.

Aceasta pozitie, din punct de vedere agricol, este motivata printr-o serie de
particularitati, astfel:

- prezinta o mare capacitate de productie, cu circa 50% mai ridicata


fata de celelalte cereale;

- are o mare plasticitate ecologica, care ii permite o larga arie de


raspandire, dand recolte mari si relativ constante, mai putin influentate de
abaterile climatice;

- este o planta prasitoare, buna premergatoare pentru majoritatea


culturilor;

- suporta monocultura mai multi ani;

- are un coeficient mare de inmultire (150 - 400);

- avand o insamantare mai tarzie in primavara, permite o mai buna


esalonare a lucrarilor agricole;

- cultura este mecanizabila 100%;

- recoltarea se face fara pericol de scuturare;

- valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale, cat si apa


de irigatie;

- posibilitatile de valorificare a productiei sunt foarte variate.


Din 100 kg boabe se pot obtine: 77 kg faina sau 63 kg amidon, 44 l alcool,
71 kg de glucoza, 1,8 – 2,7 l ulei si 3,6 kg turte (N. ZAMFIRESCU si colab. 1963).

In alimentatia omului din boabele „degerminate”, prin macinare uscata, se


obtin: faina de malai, fulgi de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial; prin
macinare umeda (bobul cu embrion), se obtin, pe langa produsele enumerate, si un
sirop bogat in fructoza (pentru diabetici), bere, inlocuitori pentru cafea, paste pentru
glasat, drajeuri, etc. Prin diferite tratamente, dupa macinatul umed, se obtin: amidon,
glucoza, dextroza, whisky, gazohol, medicamente.

In furajare porumbul are o valoare nutritiva, de 1,17 - 1,30 unitati nutritive,


la 1 kg boabe.

Din ciocalai se obtin: furfurol, nutreturi pentru rumegatoare, sapunuri,


vitamine, sau sunt folositi drept combustibili.

Panusile se utilizeaza pentru impletituri sau in furajare.

„Tuleii” (tulpinile, cocenii) se utilizeaza ca furaj sau in industria celulozei si


la fabricarea panourilor aglomerate.

Planta intreaga verde se poate utiliza pentru obtinerea unor combustibili


(metanol, etanol) sau se insilozeaza in faza la lapte-ceara a boabelor, cand asigura un
furaj deosebit de valoros.

Importanta alimentara si furajera a porumbului este data de urmatoarele


însusiri:

● în alimentatia omului se foloseste sub forma de faina de porumb (malai),


fulgi de porumb, floricele, boabe fierte, etc.;

● în industrie, boabele de porumb constituie materia prima pentru


fabricarea spirtului, amidonului, glucozei si dextrinei;
● continutul ridicat de grasimi (peste 6%) în germenii de porumb face din
porumb o planta din care se extrage ulei de foarte buna calitate, folosit în
alimentatia dietetica;

● în hrana animalelor porumbul se foloseste sub diferite forme: boabe


concentrate, furaj verde sau însilozat, fân, coceni;

● boabele de porumb contin între: 11,5-14% apa, 9,5-15% proteine, 5-8%


grasimi, 1,5-2% saruri minerale, 65-72% amidon; 1 kg de porumb are 70-80 g
proteina digestibila si 1,20-1,30 unitati nutritive;

● deoarece în compozitia proteica a porumbului lipsesc unii aminoacizi


esentiali (triptofanul, lizina), hibrizii creati în ultima perioada poseda o gena care
determina sinteza acestor aminoacizi (Opaque-2), iar folosirea acestora în
hrana animalelor duce la obtinerea unor rezultate spectaculoase;

● folosirea porumbului pentru siloz, considerat ,,pasunea de iarna” a


animalelor, constituie modul cel mai eficient de hranire a animalelor în perioada
de stabulatie, având un grad foarte ridicat de consumabilitate;

● din punct de vedere tehnologic porumbul se poate cultiva ca si cultura


principala sau în cultura succesiva (dubla), dupa plantele ce se recolteaza mai
devreme;

● folosirea unor hibrizi cu perioade de vegetatie diferite permite o cultivare


esalonata a porumbului, asigurându-se, astfel, furaje verzi în tot timpul
perioadei de vegetatie;

● importanta porumbului se datoreaza si urm&# 19419u2023t 259;toarelor


însusiri agrobiologice si agrotehnice: rezistenta ridicata la seceta si cadere, la
unele boli si daunatori, mecanizarea totala a lucrarilor agrotehnice si de
recoltare, o buna valorificare a îngrasamintelor organominerale si a apei de
irigatie, etc.