Sunteți pe pagina 1din 26

3£ LI J JdlJ%wr

r ~ ....

lumlH~ ~P~.ATIH~ (~LO.A _'."", "

(~~~ ~I-~U (U~~TIT m.J:lUUL .~: ;Jt:~.-~ j~il~

D~ p~Tlml". ~ , :~I

Ieromonah Benedict Aghiodtul

PATIMILE

,I

VINDECAREA LOR

Traducerc din limba greaca

de Ieroschim. ~tefan tiutescu SCHITUL LACU - SrANTUL HUNTE ATHOS

Editura «EV ANGHELISMOS" Bucuresti, 2004

© Eclitura «Evanghelismos» Bucuresti

Tel: 021-331 1022

iN we DE PROWO

" ... Nici oglinda murdara nu poate pnmt reflexele imaginilor. nici sufletul ce este cuprins de grijile lumesti si intunecat de patimile cugetarii trupesti nu poate primi strtilucitile Sfantului Duh".

(Sfantul Vasile eel Mare, Epistola 210, Carre eei invatati ai tteocezereii. P.S.B. 3, 188)

CUPRINS

Notiuni generaIe............................ 7

Deflnitla ~i provenienta patimilor..................... 9

lmpartirea patimilor.... 11

Consecintele patimilor..................................... 13 Pricina. pretextele sl provenienta patimilor..... 15

Ganduri ~i patimi.. 21

Diavolii - creatorii patimilor 22

Legatura dintre patimi.. 24

lubirea de sine, lacomia pantecelui.

desfranarea..................................................... 26 Alte patimi...................................................... 28

Vindecarea patimilor....................................... 31

Modurile si mijloacele de vindecare 32

lmplinirea poruncilor sl virtutile..................... 40

Asceza trupeasca : 43

Rugaciunea si postul.. 43

Alte lucrari duhovnicesti.. .' 45

Nopuni generale

Secolul nostru este secolul in care tehnologia a ajuns la inaltlml foarte mario Cu toate acestea omul, si in mod deosebit eel Iauntric. nu are pace. Este stapanit de neliniste sl de aceea cauta cele care sa-l aduca pacea, dar cele pe care Ie afla sunt cele care inlocuiesc adevarata pace. lar dintre acestea psihiatria detine primul loc, datorita neslgurantei ce 0 simte omul contemporan, omul stresului si al nevrozelor.

Consecintele acestei nesigurante sunt iubirea de sine si egocentrismul omului. cultivate Intr-un grad exagerat, adica patirnile care H despart pe om de Dumnezeu.

8

in aceasta stare actuala - consecinta a marelui progres al tehnologiei - cuvantul Sflntilor Parinti despre patimi si despre vindecarea lor este binevenit.

lnvatatura Sflntilor Parinti despre patimi si vindecarea lor nu este un rezultat al cunoasterii stlintifice si psihologice, ci ea este rodul unei adanci experiente duhovnicesti dobandita in urma nevointelor aspre sl a incercarilor de multi ani. Referitor la aceasta Sfantul Isaac Sirul accentueaza: "Sfintii Parinti nu scriu manuale de morala. ci ei arata drumul si povatuiesc pe om la nepatimire si indumnezeire prin curatirea de patimi".

inrobirea omului contemporan fata de lucrurile sensibile si subjugarea lui de catre patimi li inchid drumul spre comuniunea cu Dumnezeu.

Omul, accentueaza Sfintii Parintl. trebuie sa inainteze in libertatea cea dupa Dumnezeu. ~i asta se face prin preschimbarea patimilor in dispozitie iubitoare fata de Dum-

9

nezeu. astfel incat sa-si poata insusi mantuirea si sa se poata indrepta spre indumnezeire.

Definitla ~i provenlenta patimilor

Fatima insearnna repetarea si intarirea unei boli morale, a unui pacat. de pilda, a pacatului lacomiei. a betiei. sau a desfranarii.

in timp ce un anumit pacat este 0 cadere sufleteasca savarsita 0 singura data, 0 incalcare concreta a Iegii morale, patima este o stare perrnanenta de rautate lnradacinata: ea inseamna stapanirea sufletului omenesc de 0 boala rnorala. ~i astfel pacatul devine stapanul sufletului si nu-l mai ataca dinafara. ci ll robeste launtric legandu-l de lucruri sl situatii ~i facandu-I incapabil de a se impotrivi.

Patima este pervertirea puterilor sufletesti. Este 0 stare ~i 0 miscare a sufletuIui impotriva firii. ~i cum spune Sfantul loan

10

Scararul "Patlma nu se afla in fire in chip natural. Cacl Dumnezeu nu este facatorul patimilor". Adica ontologie patimile se leaga cu lnexistenta. deoarece firea omeneasca a fost cream de Dumnezeu fara rautate in ea. ~i deoarece Dumnezeu este nepatirnitor, tot astfel sl sufletul omului este nepatimitor,

Sflntitul Gura de Aur ne spune col "multimea patimilor a intrat in suflet dupa moartea acestuia (prin pacat)'. Adica patimile nu constituie 0 stare fireasca a sufletului, ci ele apar in om dupa savarsirea pacatului.

"Patimile mai sunt si boala a sufletului, sl in col una rea".

Sufletul este sanatos atunci cand nu are patimi. Iar sanatatea sufletului este virtutea. Sanatatea este preexistenta bolii. Prin urmare boala vine mai tarzlu.

Este cu neputinta sa existe 0 fire care sa fie in acelasi timp si bolnava sl sanatoasa. De la sine una merge inaintea celeilalte.

11

Marele Vasile ne spune col "atunci cand sufletul se afla in starea lui flreasca traieste in lumea cereasca, iar cand se afla departe de aceasta stare, atunci se afla jos (in adancul pierzarti)'. In primul caz sufletul este nepatimitor, iar in al doilea el se afla cuprins de patimi.

Dar toate acestea sunt contrare punctului de vedere ce predomlna in lumea de astazi. In societatea contemporana este considerat om normal eel care i1;)i satisface to ate poftele lui, iar anormal eel ce se nevoieste sa-si taie patimile. "Va veni vremea", spune Sfantul Cosma Etolianul, 'cand albul va fi numit negru si negrul alb". Adica rautatea si patimiIe vor ajunge la apogeu.

Imparttrea patimilor

Dupa ce am vazut ce sunt sl cand au aparut patimile, sa vedem 1;)i impartirea lor.

12

Exista virtutl trupesti si sufletesti. Prin analogie exista patimi trupesti sl sufletesti. Adica patimi ce se raporteaza la trup si patimi ce se raporteaza la suflet.

Patimi trupesti sunt setea. foamea. somnul, etc. Acestea sunt asa-numitele afecte sau patimi nevinovate. Dar sunt si vinovate. deoarece si hrana este stricacioasa si somnul lucreaza pentru trupul cel stricacios si muritor si nasterea trupeasca a copiilor harazeste omului. impreuna cu existenta. si trupul cel muritor.

De asemenea, trupesti sunt si patimile

care provin din simturile trupesti. adica patimile care au pricinile lor in trup. cum ar fi Iacomia pantecelul. Jar patimi sufletestl sunt cele care provin "din pricina sufleteasca'. cum este mandria.

Mai exista si patimi amestecate sau cornbinate. Acestea provin din Impreuna~lucrarea puterilor sufletesti cu cele trupesti.

13

Mai avem inca patimi tari sl patimi slabe.

Tari sunt cele care "se razvratesc cu tarie impotriva sufletului'. iar slabe sunt cele care se misca 'pe furls".

in sfarsit. potrivit cu modul in care razboiesc pe om, exista patimi care it ataca pe om la aratare sl patimi care pricinuiesc numai intristare si mahnire. cum ar fi acedia, intristarea si nepasarea.

Conseclntele patimilor

Frezenta patimilor are consecinte tragice in existenta urnana.

a) Patimile it robesc si it subjuqa pe om, care lsi pierde libertatea sl devine robul lor.

b) Sufletul unui astfel de om se imbolnaveste, NU~1;li simte harismele sale duhovnicesti si nici nu le doreste. Desigur, "nu este cu putinta ca toti sa ajunga la nepatimire, dar

14

toti pot sa se mantuiasca. toti se pot imprleteni cu Dumnezeu" (Scara, 26, par. 54).

c) Patimile sunt ca 0 ingraditura sau ca un zid despartitor ce ascunde harismele sufletului. ~i daca aceste ziduri nu se vor darama cu ajutorul virtutllor, nu pot lesi la iveala harismele duhovnlcesti ce se afla in spatele acelora.

~i precum omul nu poate vedea soarele atunci cand este ceata. tot astfel nu-si poate vedea frumusetea sufletului sau. cand aceasta este ascunsa de ceata patimilor.

Patimile sunt ca 0 substanta vascoasa care impiedica functionarea in om a angrenajului de harisme duhovnicesti. ~i astfel omul se afla mereu in intuneric si nu poate iesl la taramul vietil si al luminii. De pilda, iubitorul de arginti nu cunoaste bucuria milosteniei, desfranatul, desfatarea intregii intelepciuni si nici iubitorul lumii, harul lacrimilor 1>i al Intrlstaril celei datatoare de bucurie. Toti

15

acestia se afla intr-o continua' noapte 1>i orbecaiesc prin intuneric. Caci lumina apartine celor buni 1>i celor care si-au curatat sufletul de patimi.

d) Asadar patimile ne izgonesc de la lumina si de la viata. ~i flindca lumina si viata sunt Hristos, patimile ne izgonesc de la Dumnezeu, Care este Viata. sl ne duc la moarte.

Pricina, pretextele ~i provenienta patimilor

Dar de unde provin patimiIe?

Precum ne invata Sfintii Parinti. patimiIe lastaresc pe terenul simturilor 1>i a memoriei. Simturile si lucrurile sensibile ale lumii sau, dupa terminologia ascetica. "lumea". este pricina prlncipala a crearii patimiIor.

Adeseori 0 patima se naste dintr-o obisnulnta rea 1>i ramane in sufletul omului mai multa vreme. 0 antipatie trecatoare de pilda. poate evolua in patima pomenl.tl de

16

rau. daca nu i se da atentia cuvenita. Iar 0 gluma poate deveni iutirne. marne. etc.

Daca obisnuinta cere ceva sl nu este satisfacuta. in cepe sa slabeasca si cedeaza. Iar daca este satlsfacuta. atunci se face mai puternica si cu mai multe pretentii.

Am spus ca lucrurile sensibile constituie principalul pretext pentru crearea patimilor.

Atata vreme cat omul nu se departeaza de startle sensibile, fie de cele trupestl prin fuga de ele. fie de cele sufletestl prin dezgustul inimii fata de ele. da pricini diavolului sa-l razbotasca dlntauntru. Deoarece atunci cand sufletul este invaluit de mfrtcosatoarele atacuri ale lucrurilor Iumii. acestea devin obstacole pentru suflet. care usor it duc la mfrangere si cadere.

Dorinta nestapanita pentru lucrurile sensibile ale lumii. asezata in locul setei pentru dragostea adevarata de Dumnezeu, duc la dragostea nerattonala pentru lucrurile tumii.

17

sau chiar la dragostea exagerata de noi inslne. adica la iubire de sine. ~i astfel omul este prins de lucrurile sensibile si nu se gandeste. nici nu se mai intereseaza de nimic altceva.

Este trebuinta de nevointa aspra pentru departarea si eliberarea de patimi. Iar nevointa aceasta trebuie sa fie de buna voie si continua, deoarece eel ce nu se departeaza de lucrurile sensibile. care constituie pricinile patimilor, este atras de pacat fara sa vrea. "eel ce nu se departeaza de buna voie de pricinile patimilor, este atras fara voie la pacat'.

Lucrurile sensibile, care sunt pricinile de baza ale pacatului sl ale celor mai multe patimi sunt: vinul, femeile, bogatia sl bunastarea trupului.

Din aceste patru pricini decurg: lacornia pantecelui. desfranarea si toate patimile trupesti. iubirea de arginti, lacornia. iubirea

18

de trup sl iubirea de placeri. Acestea la randul lor constituie pricinile unei multimi de alte patimi.

De aceea omul trebuie sa se nevoiasca si sa nu fie alipit de ele. si atunci va izbuti sa castige "birulnta fara lupta'. Dar daca va fi nepasator sl va primi inlauntrul sau atacurile lucrurilor sensibile, atunci este nevoit sa lupte. punandu-si in primejdie libertatea lui d uhovniceasca.

Cand inima este vie prin prezenta lui Dumnezeu, atunci simturlle se smeresc, iar cand simturile se intarata. atunci inima moare.

Sflntii Parintl considera odihna trupului ca fiind principala cauza a patimilor. Sfantul loan Oura de Aur socoteste odihna trupeasca si. in generaL confortul si traiul bun, drept chipul eel mai urat al razboiului. deoarece desfatarfte trupestl sunt pricina multor patirni.

19

Cu cat omul Iubeste mai mult odihna trupeasca. cu atat mai mult cedeaza loc pattmilor. Daca virtutile se nasc din mahntrca ~i intristarea cele dupa Dumnezeu, atunci patimile se nasc din odihna sl traiul cel bun al trupului.

Desfatarile trupestl sl placerile nu numai ca intaresc patimile, ci dezradacineaza ~i cea mai mica rezistenta a sufletului fata de ele. Mai ales grija exagerata de trup il face pe om sa dobandeasca patimile tlneretll. adica patimile trupesu.

Bucuria care nu provine din virtute prtclnutesn- start neflresti in suflet sl diferite patimi.

Chiar sl arnintirea ~i Imaglnatla devin in felul lor niste pricini ale patimiIor. Ca sa creeze patima, mintea ia materia prima de la memorie. De multe ori memoria da primele 'reprezentaur si astfel se alcatuiesc patimiIe.

20

Omul nu vine in contact cu lucrurile lumii numai prin slmturi. pe care le v~d~ si l~ .aud~, ci si prin amintirea lor. Prin arnintire si imaginatie omul de multe ori se mtoarce la lucrurile Iumii si este robit de patimi.

Diavolul foloseste tmagtnatte ca sa atace

pe cei ce se afla departe de p~ci~ile ~~ pr~~ textele patimilor "gadilandu~i, starnindu-l pnn miscari si atacandu-l cu ganduri necur~te, c~ sa consimta cu ele si astfel sa se faca vlnovati

(pentru caderea lor)". . ~

sfantul Nil ne spune ca atacunle mcep de

la "imaginatiile neinsemnate". La incepu~ e~e se prezinta ca niste furnici, dar mal tarziu ataca ca nlste lei. Asadar cel care se nevoie~te trebuie sa se lupte cu patimil~ atunci cand ele sunt ca fumlclle. caci atunci cand devin lei cu greu se biruiesc.

21

Ganduri ~i patimi

Samburele oricarei patimi se afla de obicei in gandul patimas. lnsa existenta gandului nu constituie patima si de aceea omul nu este vinovat de atacul gandurilor. Vinovatia lui incepe de la consimtire ~i primirea gandurilor; Cand omul consimte cu qandut pacatos. considerandu-l folositor si-l pastreaza inauntrul sau mai multa vreme. atunci va dobandi patima corespunzatoare. De pilda. mandria nu este un gand simplu care a venit si a trecut, ci ace a stare care ramane in om, gandul ce persista.

Una din pricinile patimilor este si inaltarea trufasa a cugetarii. Dupa Sfantul Vasile cel Mare, ea provine din uitarea prezentei lui Dumnezeu. :;;i Sfantul Isaac Sirul spune ca inaltarea este imprastierea mintil din pricina rnultimii gandurilor ce 0 asalteaza. :;;i precum nu exista copii fara mama, astfel nu exista

22

patimi fara inaltarea cugetarii. Din ea provine acedia sl raceala duhovniceasca.

Exlsta insa sl 0 tnaltare a mintll pricinulta de cautarea placerilor trupesti. Iar ea se rnanifesta prin umblatul din loc in loc. petrecerile necuviincioase care duc la caderi trupestl. sminteala ochiIor ce pricinuieste aprinderea trupului sl caderi ale mintii. Dupa acestea urrneaza raceala fata de orice lucrare duhovniceasca si incet-Incet slabanogirea tuturor puterilor sufletesti. ~i, in sfarsit. chiar si unele patimi care au fost omorate. incep larasi sa se destepte si sa irite sufletul.

Diavolii - creatorii patimilor

Dar creatorii principali ai patimiIor sunt diavolii. Omul se afla mereu sub inraurirea diavoIiIor, care incearca in orice chip sa-l imbranceasca in pacat sl in patimi. Ataca

23

mintea cu gandul sl intra in sufletul omului cu scopul de ~I ineca in marea patimilor.

Dar nu ii ataca pe toti in acelasi fel ~i cu aceleasi mijIoace, ci. potrivit cu starea duhovniceasca, intrebuinteaza diferite arme sl un mod diferit de lupta. Pe un monah nu Il vor Iupta niciodata direct cu gandul desfranani. ci mai lntal Il va lupta cu slava desarta. apoi cu judecata aproapelui ~i dupa aceea vor in cepe ispitele trupesti si razboaiele de desfranare.

Dar in ciuda modului furios cu care diavolul ll razbolestc pe om, rezultatul final al Iuptei ramane la vointa libera a omului.

Diavolul razboieste cu viclenie ~i staruinta sufletul omului. insa nu are ingadulnta ~i dreptul sa foloseasca sila. Sugereaza. dar nu impune. Rezultatul final al Iuptei depinde de om.

24

Legatura dintre patimi

Patimile sunt strans legate intre ele. Ele sunt ca un lant. Una provine din cealalta, Sfantul loan Scararul foloseste de multe ori expresiile: "maici ale patimilor" sl "fiice ale patimilor" .

De pilda. mandria este urmata de multe ori de desfranare. iar ingamfarea de inselare.

Omul mic la suflet si fricos sufera de doua patimi: de iubirea de trup sl putinatatea de suflet. lubirea de trup este un semn al necredlntei si putina credinta este maica iadului care naste acedia.

De multe ori 0 patima da loc alteia. in "Scara" sa, Sfantul loan Sinaitul spune urmatoarele: "Am vazut un oarecare monah, care, fiind in biserica. era luptat de diavolul acediei si a fost scufundat intr-un somn adanc. Deodata it vad pe diavolul slavei desarte ca it alunga pe diavolul acediei I;)i it

25

trimite pe monah la strana. ~i daca la inceput dormea, acum insa era un cantaret treaz. ~i mirandu-ma. rn-am intrebat: Care diavol este mai puternic?".

De multe ori chiar si legatura eu un om patimas ne poate duee la impatirnire. De aeeea Sfintii Parlnti atentioneaza: "Mai bine sa Iocuiesti eu un leu decat eu omul mandru", Nu loeui eu omul eel mandru ca sa nu se ridice de la tine luerarea Sfantului Duh.

Legatura intre patimi este foarte stransa. iar numarul lor este destul de mare. Cuviosul Petru Damasehin spune in 'Tilocalie' despre vreo doua sute saptezeci si cinci de patimi. Dar eelemaiimportante.adica radacinile tuturor patimilor sunt: a) lubirea de placeri: b) iubirea de slava: c) iubirea de arginti.

26

Iubirea de sine, lacomla pantecelul $i desfranarea

lubirea de placeri provine din iubirea de sine care constituie inceputul tuturor patlmilor. Iubirea de sine este iubirea exagerata fata de noi insine, Cand omul nu se gandeste la Dumnezeu, ci numai la sine insusi. atunci devine iubitor de sine.

Prima patirna care provine din iubirea de sine este Iacornia pantecelui. Lacomia sau imbuibarea pantecelui este folosirea nerationala a hranei, care face ca mintea sa ramana nelucratoare. Caci "pantecele gras nu face minte subtire". Dar de ce? Deoarece lacomia pantecelui pricinuieste arneteala in cap sl greutate si slabiciune in trup. ~i astfel. cercetandu-l trandavia. omul paraseste lucrarea duhovniceasca. Urrneaza apoi raceala duhovniceasca, intunecarea cugetaril. irnprastierea gandurtlor sl tulburarea in vre-

27

mea ruqaclunii. Madularele trupului se stabanogesc sl omul se afla "invaluit de moteseala'. Mintea devine curioasa sl cutreiera "tot pamantul'. Apoi. inchipuiri necurate si imagini necuviincioase mtineaza chiar sl trupul lui. lar gandurile viclene se afla la apogeul Iucrarii lor. ~i astfel putem usor mtetege pricina pentru care Sfantul loan Scararul, dupa cuvantul despre lacomia pantecelui, il pune imediat pe cel despre desfranare. Caci. spune el. cred ca prima este maica celei de a doua.

Pre cum norul acopera lumina lunil, tot

astfel si aburii pantecelut saturat. pre cum si mirosurile marrcarurilor si ale bauturilor alunga intelepclunea lui Dumnezeu din suflet. ~i precum ceata tntuneca vazduhul. asa si lacomia pantecelui intuneca mintea cea iubitoare de Dumnezeu. Iar atunci cand omul nu are minte curata. nu se poate indeletnici cu lucrari dunovntcesti. dupa cum nu este

28

potrivit unei desfranate sa vorbeasca despre intreaga intelepciune.

~i dupa cum din post vine intreaga mtelepciune, tot astfel din lacomia pantecelui se nasc desfranarea si diferite alte miscarl trupesti. Acestea intineaza gandurile, iar din inflerbantarea patimasa a madularelor trupului se pierde intreaga lntelepciune. Patimase sunt si acele miscari care se nasc in om atunci cand acesta este intaratat de lucruri sensibile, de multa man care si bautura sl de privelistile necuviincioase, care aprind flacara poftelor trupesti.

Alte patimi

Desfranarea este strans legata de mandrie. Adeseori ea urmeaza mandriei.

lar cand spunem mandrie intelegem 0 stare perrnanenta de aroganta ce exista in om. Pe monah ea Il ataca dupa multa vreme

29

de osteneala si nevointa. alungandu-i astfel lucrarea duhovniceasca din suflet.

Sfantul Vasile cel Mare ne spune ca mandria este pacatul care si numai el singur este indeajuns "sa te faca vrajmas lui Dumnezeu". Jar pricinile care Il starnesc sunt: banii, casele luxoase, vredniciile, puterea st frumusetea trupeasca. tntelepctunea omeneasca si istetimea mintii.

Jar urrnarile acestui pacat sunt: desfranarea, nestiinta si intunecarea mintil. Mandria alunga lucrarea Sfantului Duh din sufletul omului si ll face salas a tot felul de patimi viclene.

in afara de mandrie mai sunt si alte

patimi distrugatoare pentru om cum ar fi: multa-vorbire. mania, invidia, tinerea de minte a raului. etc.

Multa~vorbire stinge focul duhovnicesc pe care Duhul Sfant Il aprinde in sufletul nostru.

30

Mania, care este 0 betic a sufletului si il scoate "afara de sine", face din om 'flara veninoasa", mai rau decat eel indracit si Impiedlca inima omului sa cunoasca tainele lui Dumnezeu.

Invidia este lucrarea diavolului, "semanatura vrajmasului. arvuna iadului, piedica a evlaviei, pierderea lmparatiei'. Dupa Marele Vasile ea este sl stricare a vietii si dascalul luptei impotriva lui Dumnezeu. eel care este stapanit de invidie Il are inauntrul sau pe diavolul.

Tinerea de minte a raului se naste din slava orneneasca. Darurile lui Dumnezeu sunt date omului pentru totdeauna, dar tinerea de minte a raului se face pricina de pierdere a lor. Iar ca pilda ll avem pe acel dator cu zece mii de talanti. ~i precum eel ce seamana in spini nimic nu poate castiga. tot astfel sl cel ce tine minte raul nu are nici un folos din viata duhovniceasca.

31

VINDECAREA PATIMIWR

Pre cum am spus, patimile sunt boala sufletului. Ele il inrobesc pe om, alunga harul lui Dumnezeu de la el, Il indeparteaza de Dumnezeu si fac cu neputinta mantuirea lui.

Pentru ca omul sa se mantuiasca sl sa ajunga la indumnezeire, trebuie sa se curete de patimi. Iar aceasta curatire de patimi constituie sanatatea sufletului.

Fara curatirea de patimi sufletul nu se vindeca de pacat si nici nu dobandeste slava pe care a pierdut-o prin calcarea poruncii sl cadere.

Desigur, aceasta curatire este lucrarea harului dumnezeiesc, dar ca ea sa se poata infaptui este trebuinta si de impreunalucrarea omului. Acesta of era vointa sa, iar Dumnezeu harul Sau, in Biserica Ortodoxa toate lucrarile sunt urrnarile acestui har sl a

32

Ilbertatli omulul. deoarece toate sunt dumnezeiesti ~i omenesti impreuna,

Omul se elibereaza complet de patimi numai atunci "cand Dumnezeu consimte". Dar sl omul trebuie sa-l roage pe Dumnezeu sa ridice norul patimilor ce Ii acoperasufletul. Caci Dumnezeu respecta intru totul Iibertatea omului si Il ajuta potrivit cu rugaciunea ce 0 face.

Modurile sl mijloacele de vindecare

Conditla de baza pentru ca omul sa inceapa nevointa pentru curatirea de patimi este sa-st cunoasca bine patima sa. Caci daca nu 0 cunoaste nu 0 po ate vindeca. Cel care a fost invrednicit sa se vada pe sine si sa-si cunoasca patimile sale, este considerat mai presus dedit cel care "s-a invrednicit sa vada ingeri".

33

Linlstea of era omului un mare ajutor pentru a-si cunoaste patimile sale. Ea este chiar "inceputul curatirii de patimi'.

Cunoasterea pacatelor ~i a patimilor este urrnata de pocalnta. Prin pocainta omul vine in patria llbertatll fiilor slavei lui Dumnezeu. Dar pocainta nu este 0 zdrobire trecatoare izvorata din simtamantul savarslrii unui oarecare pacat, ci 0 stare duhovniceasca perm anenta. care inseamna 0 indreptare statornica a omului spre Dumnezeu. Ea este 0 schimbare dinamica a omului din cele afara de fire in cele dupa fire, 0 mutare din latura pacatului in tara virtutll. un dezgust fata de pacat ~i o intoarcere spre Dumnezeu. ~i precum accentueaza Sfantul Grigorie Palama: "Pocainta inseamna a uri pacatul sl a iubi virtutea; este abaterea de la rau sl facerea binelui'.

Fara pocainta. credinta nu ajuta la nimic. Pocainta se naste in inima omului din credlnta ~i din friea de Dumnezeu. Sfantul

34

Isaac Sirul asemana pocainta cu 0 corabie. ~i pre cum nu poate trece cineva marea fara corabie, tot astfel nimeni nu poate trece marea cea necurata a pacatelor si a patimilor si sa ajunga la dragostea de Dumnezeu fara pocainta sl frica de Dumnezeu. Jar aceasta mare omul 0 poate trece numai cu corabia pocaintei. care are drept vasle frica de Dumnezeu. Daca vaslele nu conduc bine corabia, omul se ineaca in marea patimilor si nu ajunge niciodata la limanul dumnezeiesc al dragostei de Dumnezeu.

Pe de alta parte, frica dumnezeiasca este cea care il apara pe om de iarna patimilor si nu lasa sa se piarda rodul nevointel lui ce l-a do bandit nevoindu-se in toata viata sa cu osteneala si durere.

Desigur, pocainta are si anumite manifestari. dovezi concrete am spune. care in terminologia patristica se numesc 'roade ale pocalntei'. Jar toate acestea in mod firesc

35

pricinuiesc curatirea sufletului omenesc (~e patimi.

Primul rod al pocalntei este marturisirea. in ea se intregeste pocainta. Iar condltiile marturisirii 1;li ale pocaintei sunt cunoasterea pacatelor si smerita cugetare. Daca omul lsi cunoaste patimile si pacatele lui, dar nu se smereste, marturisirea lui nu ii aduce nici un folos. Marturisirea este expresia unei inimi smerite. Cand inima se impietreste. atunci omul nu marturiseste ca el insusi este pricina patimilor sl a pacatelor lui, ci pretexteaza sl acuza pe oameni sau pe dlavoli, sau chiar pe lnsusl Dumnezeu. Marturisirea curata aduce in inima omului evlavie. care este rezultatul ruslnaril. dar si a mangaierii ce urrneaza recunoasterii sl marturisirii pacatelor si primirii responsabilitatii pentru ele.

Freotii iarta pacatele celor ce se marturisese sl duhovnicii experimentatl vindeca patimile omenesti. De aceea parintli duhov-

36

nici trebuie sa fie sanatosi sufleteste. curatl de patimi, ca sa poata vindeca I;)i sa poata ocoli orice prilej de a cadea ei insisi in "patimi murdare sl scarboase".

in Taina Marturisirii omul vede pe Dumnezeu, singura, desavarsita I;)i adevarata curatie. constientizand in acelasi timp si lntinaciunea pacatului ce i-a murdarit intreaga fllnta si astfel se grabeste sa 0 curete prin marturisire. lucrare care seamana cu curatirea ogorului. Precum plugul curata parnantul de spini sl buruieni, tot astfel si marturisirea sapa si arunca din inima omului toate patimile care se ascund inlauntrul ei, 0 pregateste sa primeasca harul sl 0 ajuta sa se faca potrivita pentru cultivarea s! rodirea virtutilor.

De pocalnta ~i marturisire se leaga inca alte trei virtuti: intristarea cea dupa Dumnezeu, lacrimile ~i cunoasterea de sine. Toate aceste trei virtuti ajuta eficient Ia curatirea de patimi. Prin intristare si Iacrimi omul iese Ia

37

lucru in carnpul 'curattrii sufletului". lntristarea sl lacrimile sunt cele care ornoara usor patimile, dupa care sufletul primeste pacea gandurilor sl se inalta la curatia mlntii.

intristarea sl mahnirea razboiesc mai ales patima blasfemiei, iar prihanlrea de sine Iupta impotriva gandurllor de desfranare. De aceea Sfantul Isaac Sirul ne sfatuieste: "Atunci cand iti va veni gandul rnandriei - ca ai ajuns Ia 0 oarecare masura duhovniceasca - spune:

Batranule. vezi-ti desfranarile tale". ~i apoi accentueaza ca trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne dea aceasta harisma a prihanirii de sine. ~i daca ne va da, "nu va pleca de Ia noi curatia pana la lesirea noastra din viata aceasta".

Sfantul Grigorie Palama, urrnand traditia bisericeasca curata. considera absolut necesara ascultarea de parlntele duhovnicesc, caruia crestinul trebuie "sa-l descopere toate

38

patimile viclene ale sufletului sau si sa primeasca "tratamentul duhovnlcesc",

Sinceritatea fata de parintele duhovnicesc se afla in stransa legatura cu desavarsirea noastra duhovniceasca. Fara ascultare de parintele nostru duhovnicesc nu este posibila nici ascultarea no astra fata de Dumnezeu. ~i fara ascultare nu pot exista sporire duhovniceasca si paza de egoism sl inselare. in manastiri exista deviza: "Ascultare - viata. neascultare - moarte".

Hevointa pentru curatirea de patimi cere trezvie. Ea trebuie sa se faca intru absolut neeesara cunostlnta. "nu in joaca. ci cu dlbacle". cunoscand atat regulile, cat si greutatile. Nu toate bolile trupesti se vindeca cu acelasi medicament. La fel este si cu cele sufletesti, "Orice boala se vindeca cu medicamentul potrivit el".

Cel mai bine este sa se lupte nevoitorul eu patima sl sa 0 dezradaclneze cata vreme

39

este mica ~i frageda. cad de 'se va marl sl se va innegri", va fi foarte greu sa se dezradacineze. Cand patimile sunt mid seamana cu cateii care sunt la macelarii si sunt alungati numai strigand la ei. iar cand se maresc devin lei nestapaniti si periculosi,

Nevointa aceasta mai are trebuinta sl de starulnta ~i statornicie. Straduinta zilnlca pentru dezradacinarea patimilor este absolut necesara. cad nepasarea are drept urmare cresterea patimilor in inima omului. Chiar si cea mai mica lucrare duhovniceasca care se face statornic sl zilnic are mare putere si poate inmuia taria patimilor. De aceea este trebuinta de program; este trebuinta de staruinta sl statornicle pana la moarte.

De asemenea este nevoie ca omul sa evite pricinile patimilor. Aceasta departare nu are numai un caracter preventiv, cl sl terapeutic, cad it ajuta pe om in nevointa curatirii de patimi. Atunci cand dorinta se afla langa

40

om, el cu greu biruleste patima si lupta lui este indoita. sl launtrica sl exterioara. De pilda, pentru a lupta impotriva patimii desfranarli. 0 anna puternica este "a se tine departe de vederea fetelor'. Astfel se inchide frontul exterior si rarnane numai cel Iauntric.

Pentru ca omul sa se poata departa si vindeca de patimile sale, il ajuta foarte mult inca doua lucruri: llnlstea sl pustia. Spunand pustie, Sflntil Parinti nu se refera numai la departarea trupeasca de lume, ci mai ales la departarea launtrica de lucrurile lumii. Este absolut necesar ca omul sa se nevoiasca "pana ce va fi" ca sa-si dezradacineze patimile din sufletul sau.

implinirea poruncilor sl vlrtutlle

Curatirea patimilor se face prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Scopul poruncilor este curatirea inimii. Scopul pe care it au

41

medicamentele pentru trupul bolnav este acelasi cu cel pe care il au poruncile lui Dumnezeu pentru sufletul bolnav de patimi. Pacatul a intrat inauntrul nostru prin lncalcarea poruncilor sl de aceea nimeni nu trebuie sa nadajduiasca ca i~i va curatl sufletul fara implinirea lor.

Lucrarea poruncilor este aceea care vindeca sl Intareste sufletul bolnav. care Il tnnoleste sl il sflnteste,

Dar folosul cel mai important care rezulta din implinirea poruncilor este ca prin ea omul este ajutat in dobandirea virtutllor. Iar fiecare patima este razboita ~i doborata prin virtutea contrara.

Dobandirea virtutilor se face treptat, deoarece 0 virtute depinde de alta. Exista virtuti trupesti cum ar fi: milostenia, postul, privegherea si virtuti sufletesti: dragostea fata de aproapele, smerenia, prihanlrea de sine si toate celelalte care se savarsesc de catre

42

sutlet. Virtutea trupeasca curata trupul de materia patimilor, In timp ce virtutea sufleteasca aduce smerenie in sutlet ~i il curata de ganduri desarte,

Asadar, ajutorul eel mal eficient in lupta impotrlva patimilor it aduc virtutile. Dar adeseori chiar si numai amintirea unui om sfant ajuta foarte mult in nevolnta.

Dintre virtutl cele mai importante sunt credlnta ,si smerenia.

Credinta este lumina cugetarii care alunga tntunericul patimilor. Fara credinta mintea omului este raspandita la lucrurile lumii. Prin ea insa mintea se aduna si isi gaseste pacea sl Iinistea gandurilor.

Am spus ca important este sl ajutorul ce il aduce smerenia in lupta impotriva pati mil or. Cel care a dobandlt smerenia in inima sa a devenit mort pentru lume. ~i eel care a murit pentru lume a biruit patimile. Cel care are smerenie isi stapaneste patimile fara oste-

43

neala. De aceea spune Sfantul loan Scararul:

"Nu am privegheat, nu am postit, ci m-am smerit ~i m-a mantuit pe mine Domnul". Pe drumul adevaratei vieti duhovntcesti smerenia merge inainte, iar faptele vin din urrna.

Asceza trupeasca, Esentlala In nevolnta pentru curatirea de patimi este sl asceza trupeasca. Viata crestlna este 0 viata de nevolnta. Daca vrei ca inima ta sa devina locul tainelor veacului celui nou, mai intal invistiereste-ti fapte bune trupesti: post, priveghere, rugaciune. cercetarea Scripturilor si cu acestea nevoieste-te impotriva patimilor.

Dar trebuie sa se inceapa de la post, caci el este prietenul intregii intelepciunl. in timp ce lacornla pantecelui este inceputul relelor. Postul este inceputul drumului crestinlsmului. EI este chiar maica rugaclunii.

Rugaciunea ,si postul sunt doua arme puternice in lupta noastra impotriva pati mil or. Kugaclunea in general, sl mal ales rugaciunea

44

lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma' este pazitorul eel mai sigur al mintli, care imprastie nohi patimilor din sufletul omului.

Daca prima patima este iubirea de sine, atunci prima virtute este dispretuirea odihnei. Odihna trupeasca sl nelucrarea distrug sufletul omului, in timp ce osteneala si greutatile il curata de patimi. lmpreuna cu nevolnta trupeasca absolut necesara este ~i cercetarea de sine, pentru a-si putea cunoaste omul patimile lui cele ascunse. Cand omul se afta in fata celor care pricinuiesc confortul sl odihna, atunci cu siguranta va sta sl in fata dorintelor ce se nasc din acelea. Asadar, nevoitorul trebuie sa se departeze de pricinile odihnei, ca sa se poata curati de patimi.

45

Alte lucrari duhovnicestl

Cele care ne mai ajuta in lucrarea noastra sunt: pomenirea mortii. miIostenia, tacerea. cugetarea la Dumnezeu, intalnlrea cu oameni duhovnlcesti sl cercetarea cuvantului lui Dumnezeu.

Pomenirea rnorttl este ingradlrea pornirilor trupesti si it aseaza pe om in trezvie duhovniceasca.

Patimile se dezradacineaza ~i se vindeca prin cugetarea neintrerupta la Dumnezeu. Atunci cand cugetarea la Dumnezeu stapaneste sufletul, este alungata orice cugetare desarta din inima.

De aceea spune Sfantul Grigorie Teologul:

"Sa cugetl Ia Dumnezeu mai des decat ai rasufla'. Iar altul din Parintl spune: "Mintea care se departeaza de Dumnezeu se face sau Ilara sau dlavol".

46

Intalnirea eu oameni duhovnlcestl largeste cunoasterea duhovnlceasca. dezradacineaza patimile si alunga gandurile necurate.

Milostenia este sl ea un medicament impotriva patimilor. Omul milostiv se face el insusi medicul sufletului sau. deoarece si milostenia, ca un vant puternic, alunqa din sufletul omului intunericul patimilor. Nici un lucru nu poate elibera pe om din patima cea cruda a mandrlei. precum cercetarea ~i ajutorarea celor care se afla tntr-o stare grea trupeasca sau duhovniceasca.

o arma foarte puternica in lupta aceasta este si eereetarea dumnezeiestllor Scripturi. Cercetarea aceasta ajuta la curatirea mintli de ganduri necurate si de amintirile pacatelor de mai inainte. sfantut Isaac Sirul subtlnlaza ca nimic altceva nu poate alunga din sufletul omului amintirile vechii destrabalari sl arde gandurile ce te pricinuieste ea, ca.cercetarea Sfintelor Scripturi.

47

Studiul continuu al Sfintei Scripturi sl aI Vletilor Sflntilor lumineaza sufletul, ll apara pe om de patimi sl ll intareste in dorirea de Dumnezeu. ~i astfel omul ajunge Ia curatirea sufletului ~i simte rusine pentru patimi si pentru pricinile patimilor.

Tacerea. in sfarsit. este foarte folositoare in calatoria duhovniceasca a omului. "Mai mult decat toate sa iubesti tacerea". deoarece pricinuieste multa rodire duhovniceasca. Prin tacere vine pace a gandurilor sl se curata mintea omului de orice cugetare patimasa. De asemenea, prin ea omul se departeaza de muIte pacate. precum ar fi minciuna, judecarea, clevetirea sl dobandeste harisma de a inteleqe tainele lui Dumnezeu.

***

Prin vindecarea mintii de gandurlle patirnase ~i a inimii de patimile Iauntrice. se intregeste lucrarea curatiei. Omul se vindeca

48

de patimi, se elibereaza din robia lor ~i dobandeste curatia.

:?i astfel, eliberat de patimile sale, omul dobandeste pacea gandurilcr, lar dovada ca sufletul omului a inceput sa dobandeasca curatirea sunt rnultirnea lacrimilor care eurg fara sfortare.

lar biruind patimile, omul se departeaza de iubirea de sine eea strlcatoare de suflet sl primeste in sufletul sau harul si paeea lui Dumnezeu. EI simte ca a dobandit biruinta impotriva pacatului si a lumii, chiar ~i biruinta impotriva mortii. :?i astfel omul ajunge la limanul dragostei de Dumnezeu.

Impnmet 1. (!lutcnbcrg T,L 021 3450926; 345 09 27